Bizant AN 2 sem 2

7/24/2019 Bizant AN 2 sem 2

1/141

Paleologii si caderea Imperiului Bizantin (1261-1453)

Cruciadele si dominatia latina au lasat Imp. Bizantin intr-o stare de epuizare

economica aaccentuata (teritoriul ramas era ca umbra celui din timpul Comnenilor)

palate si cartiere erau in ruina in urma celor intamplate in 1204. Sperantele revenirii erau

minime iar negustorii venetieni si genovezi exploatau maxim comertul cu Orientul

Grecesc. Teritoriul Bizantului: in Asia Micaimperiul de la Niceea; in Europa Tracia si oparte din Macedonia.

In jurul lor erau state independente ostile: Trebizonda, Despotatul de Epir si

Ducatul Nepratos. Nenumaratele insule si majoritatea localitatilor de pe coasta erau in

mainile genovezilor/venetienilor. In occident se aflau Serbia, Bulgaria si turcii. Asa era

situatia atunci cand Mihail VIII (1259-1282) a patruns in C-pol.

Ultima perioada a Imp. Bizantin (1261-1453)are 2 etape: 1. domnia lui Mihail VIII

si 2. cea a succesorilor sai. Lui Mihail ii urmeaza Andronic II (1282-1328),marcat de o

ruptura insotita de decadenta bizantina. Mihail VIII a avut ca obiectiv impiedicarea

ofensivei latine in Orient, activitatea si succesul politicii facand din el ultimul mare

imparat al Bizantului. Succesorii sai nu au putut face altceva decat sa intarzie

dezvodamantul iminent. Andronic II si Andronic III (1328-1341)au asistat neputinciosi la

cresterea puterii turcilor in Asia. Ioan V (1341-1391)si Ioan VI Cantacuzino (1341-1355)

au vazut cum srbii lui Duan ajungeau la portile C-polului, precum si primele cuceriri

turcesti din Europa. Urmeaza Manuel II (1391-1425) si Ioan VIII (1425-1448), sub care

progresul turcilor a redus imperiul la capitala, iar calatoriile umilitoare ale acestora in

Occident pentru a cere ajutor au ramas infructuoase.

Deznodamantul a survenit pe 29 MAI 1453, cand ultimul imparat bizantin,

Constantin XIa murit eroic pe zidurile C-polului, care era asaltat de turci.

Situatia interna si externa a imperiului

In ultima perioada, imparatii au fost nevoiti sa faca fata unor mari dificultati

financiare, introducand taxe si impozite noi, asupra categoriilor care fusesera exceptate.

Aceste masuri nu au putut fi eficiente intr-un stat al carui comert se afla in manastrainilor. Imperiul n-a mai putut intretine flota si pe soldati, fapt pentru care aveau loc

des revolte. Disputele religioase au fost reflexul agitatiei politice si mai ales disputei in

jurul unirii cu Roma.

Dupa moartea lui Teodor II Laskaris (1254-1258)coroana imperiala a revenit fiului

(minor) Ioan IV Laskaris (1258-1261), regent fiind George Muzalon care va fi asasinat de

catre Mihail Paleologul, care preia regena.

Mihail provenea dintr-o familie aristocratica, avea sprijinul armatei si al clerului,

ascensiunea sa datorandu-se meritelor sale si situatiei externe care cerea o conducere

ferma. Alcatuirea unei noi coaliii occidentale condusa de Manfred (regele Siciliei si fiul


2/142

lui Frederich II Hohenstaufen) si Mihail II (1237-1271 despotul Epirului) impotriva

Bizantului. Alianta este sustinuta si de regele srb Uro I (care era nelinistit de

ascensiunea Bizantului).

Mihail VIII + Ioan Paleologul (fratele sau) a obtinut o victorie stralucita in toamna

1259 pe Valea Patagoniei, luand prizonier pe principele Ahaiei (pe care il elibereaza in

schimbul unor localitati din Peloponez). Mihail VIII, de frica unei contraofensive avenetienilor, va incheia o alianta in 1261 la Genova, care permite patrunderea pe piata

bizantina a genovezilor, care preiau suprematia comerciala in Orient (detinuta de

venetieni).

Alt eveniment f. important: incoronarea lui Mihail VIII in Biserica Sf. Sofia de catre

Patriarhul Arsenie pe 15 august 1261 simbolizeaza renasterea Imp. Bizantin si crearea

unei noi dinastii (domneste 200 de ani).

Pe plan extern, Bizantul era amenintat de Occidentali: Grecia era sub dominatia

latinilor (Despotatele de Epir, Morena, Atena Ahaia Epirul si Tesalia erau ostile

Bizantului). Srbii si bulgarii isi marisera regatele in dauna Bizantului, dar nu erau in stare

sa organizeze actiuni ostile decat prin aliante.

In Occident inamicul puternic era Regatul Siciliei, devenit foarte periculos dupa

moartea lui Manfred si venirea lui Carol de Anjou, un devotat al scaunului papal incepe

o perioada de aliante conjuncturale cu srbii lui Uro sau cu bulgarii arului Constantin

impotriva lui Mihail VIII, puse la cale de Carol de Anjou.

Mihail VIII s-a dovedit a fi un bun diplomat, reusind sa rezolve problemele prin

abilitatea politica si nu prin forta militara. De partea lui Mihail era regele Frantei Ludovic

IX, care prin participarea la cruciada impotriva arabilor, l-a impiedicat pe fratele sau

(Carol de Anjou) sa atace C-polul. Situatia este atenuata si de papa Grigorie X (1271-

1276), care in schimbul neutralitatii lui Carol, ii cere lui Mihail accelerarea tentativelor de

unire.

Incercari de unire cu Roma

Bizantinii trebuia sa faca o alegere: fie erau acceptate conditiile latinilor si era

reconstruita lumea crestina in vederea inlaturarii pericolului otoman (cu riscul unei

disolutii intr-un crestinism strain), fie isi prezervau spiritualitatea traditionala prin

abandonarea oricarei sperante de conservare a Imperiului Oriental. Alegand cea de-a

doua solutie, bizantinii au ales moartea lor politica, infrangerea de catre turci, si au

respins moartea lor culturala, care ar fi venit prin unirea cu Roma.

Mihail VIII a incercat sa convina clerul ortodox de necesitatea unirii cu Roma sitrimite o delegatie la Lyon (fostul patriarh Gherman, istoricul George Acropolites si

Teofan mitropolitul de la Niceea). Adpetii unirii l-au castigat de partea lor si pe Ioan


3/143

Vekkos (teolog de frunte). Chiar daca divergentele doctrinale nu se agravasera, iar

dogma romana avea unii partizani (Ioan Vekkos si Dimitrios Cydones un secol mai tarziu)

bizantinii aveau mari rezerve in privinta pretentiilor disciplinare ale Romei. Lumea

ortodoxa nu putea accepta evolutia monarhica tot mai evidenta a Romei din sec. XI. Daca

recunoasterea suprematiei teoretice a papei putea fi admisa, nu putea fi tolerata

impunerea unei dogme de catre acesta. Nici chiar partizanii unirii nu acceptau ca papa sa

devine o autoritate in materie de credinta, in afara sinodului.

Dupa reforma gregoriana, autocratia romana a respins ideea unui sinod, singurul

loc in care bizantinii ar fi acceptat sa realizeze unirea. Unirea devenise astfel o afacere

pur politica, ce urma sa asigure Bizantului sprijinul roman in lupta vs. musulmani. Unirea

s-a realizat la 6 iulie 1274la Lyon, si nu a fost inteleasa nici de cler, nici de popor. Va fi

respinsa de statele disidente (Epirul si Tesalia), ea a fost abandonata si de Andronic II (fiul

lui Mihail) in momentul in care necesitatile politice nu o mai cereau.

Tentativele facute de catre Andronic III, Ioan V si Manuel II au culminat cu oadevarata catastrofa spirituala pentru biserica Bizantina: conciliul de la Ferrara-Florena

(1438-9), care s-a incheiat cu capitularea in fata Romei. Trebuie sa ne imaginam deruta in

care se aflau bizantinii in fata iminentei distrugeri a imperiului de catre Islam si presiunea

financiara exercitata de latini (nu aveau bani pentru a se intoarce la C-pol) + presiuni

psihologice din partea imparatului si a intrigilor latinizante care urmareau realizarea cu

orice pret a unirii.

Faptul ca Marcu Eugenicul, episcopul Efesului, nu a semnat actul de unire, l-a facut

pe acesta sa devina practic reprezentantul autorizat al credintei BO. Revenind la C-pol,

bizantinii au respins unirea care le fusese impusa, iar caderea imperiului, la cativa ani mai

tarziu, elimina in mod tragic ratiunea acestui act. Imperiul pentru care unii erau gata sa

sacrifice Ortodoxia inceta sa mai existe.

Problema unitatii Bisericilor a fost multa vreme amestecata cu minciuna si calculul.

Biserica nu cunoastea decat unitatea, deci nu putea recunoaste un eventual acord de

unire. Indepartarea mutuala a Orientului de Occident s-a incheiat printr-o separare

completa: Orientul ortodox si Occidentul catolic.

Unirea de la Lyon (1274) a fost urmata de consecinte. Pe plan extern, situatia

politica s-a ameliorat. Carol de Anjou si venetienii au oprit atacul asupra C-polului, iar

Mihail VIII a obtinut unele victorii pe mare impotriva venetienilor. Pe plan intern, Mihail

VIII a declansat o ampla actiune de persecutare a celor ce nu acceptau unirea. Dupa

moartea lui Carol de Anjou (1282), imparatul a scapat de cea mai grea amenintare din

vremea sa, diminuand totodata si puterea de actiune a sarbilor si bulgarilor.

Imperiul Bizantin sub urmasii lui Mihail VIII. Primele conflicte cu turcii otomani

Dupa moartea lui Mihail VIII (1282) a inceput declinul Imperiului Bizantin. Cauze

multiple: incapacitatea urmasilor lui Mihail de a gestiona situatiile de criza, structura


4/144

sociala si economica fragila a Bizantului, patrunderea progresiva a

genovezilor/venetienilor pe pietele interne bizantine.

Sub urmasul sau, Andronic II, asistam la inmultirea problemelor interne criza

financiara l-a obligat sa renunte la intretinerea flotei si sa lase apararea maritima pe

seama genovezilor. Mare greseala: Imp. Bizantin depindea d.p.d.v. economic si militar de

genovezi. Andronic II a limitat si efectivele armatei terestre, neputand rezista turcilor.Pe plan religios a avut o atitudine diferite de tatal sau, fiind un adversar al unirii de

la Lyon. L-a inlocuit pe Patriarhul Ioan Vekkos cu Iosif, la fel si pe toti functionarii care

acceptasera unirea. Andronic a avizat statutul Muntelui Athos, prin hrisovul din 1291, el

trecand manastirile sub autoritatea directa a patriarhului! Protosul Sf. Munte, din

vremea lui Alexios I, era confirmat de imparatacum era recunoscut de patriarh.

Sub Andronic II a fost alcatuita o noua Notitia episcopatum, fiind mentionate si

Mitropolia Viciniei si Episcopia Vlahilor.

Slabiciunile pe plan intern au condus la o politica externa modesta, asigurarea

linistii fiind facuta prin tratative de pace cu popoarele din N, S, E si V. Andronic II a comis

o greseala grava amestecandu-se in conflictul dintre venetieni si genovezi (1294). Initial,

bizantinii au fost alaturi de genovezi, ducand la un conflict deschis cu venetienii, castigat

de venetieni; pacea din 1302 era defavorabila bizantinilor. Turcii reusisera ca pana in

1300 sa cucereasca intreaga Asie Mica. Instalarea lor in Bitinia (langa C-pol) le-a permis

sa patrunda mai usor in Peninsula Balcanica.

Andronic II a recurs la mercenari, permitand trecerea in imperiu a 16000 de alani.

Bizantinii au fost infranti, Andronic II cere ajutorul catalanilor, condusi de Roger Flor, care

poseda o armata de 6500 de soldati catalani si 36 de corabii, care se angajasera

impotriva turcilor cu conditia ca Roger Flor sa primeasca titlul de mare duce(comandat al

armatei bizantine).

1304 catalanii au pornit o ampla campanie impotriva turcilor, incheiata cu

eliberarea unor regiuni din Frigia. Apar, insa, neintelegeri intre bizantini si catalani, iar

dupa uciderea lui Roger Flor (1305 complot organizat de fiul lui Andronic II, Mihail IX)se ajunge la jafuri in Thesalia, Macedonia, Tracia si Mt. Athos. Catalanii nu au resit sa

cucereasca Tesalonicul si s-au indreptat catre Ducatul Atenei, unde i-au alungat pe

francezi. Atena si Teba au trecut de sub dominatia franceza sub cea a catalanilor 70 de

ani.

Acestea arata cat de fragil devenise imperiul in Peninsula Balcanica, situatie

agravata ulterior de razboaiele civile intre Andronic II si Andronic III. Razboaiele interne

dintre cei 2 erau practic inceputul unei perioade de lupte civile care vor continua si in

deceniul 5 al sec. XIV, contribuint la dezagregarea Imperiului.


5/145

Printre partizanii lui Andronic II s-a aflat si viitorul imparat Ioan VI Cantacuzino.

Conflictul s-a incheiat in 1328 cu infrangerea si inalturarea de pe tron a lui Andronic II.

In Asia Mica turcii cuceresc pe rand Brusa (1326), Niceea (1329) si Nicomidia

(1337). La moartea lui Andronic III (1341), turcii devenisera stapanii Asiei Mici si faceau

dese incursiuni in Tracia. Asemenea sarbilor, au profitat, sub domnia lui Ioan V de luptele

interne ale Bizantului: Ioan Cantacuzino, care-si casatorise fata cu sultanul Orkhan, contape ajutorul turcilor in vederea obtinerii tronului, permitand instalarea acestora in Tracia

si oferindu-le un loc pe malul european al Dardanelelor.

Turcii si-au consolidat pozitia in regiunea Gallipoli, punct de plecare spre Balcani.

Murad I a cucerit Tracia, Filipopoli, Adrianopole, unde practic isi instaleaza si capitala, ca

semn disstinct al ambitiilor lor europene.

Ioan V a incercat o oarecare apropiere de Occident: se deplaseaza la Roma in 1369,

acceptand o marturisire de credinta catolica, in care il recunostea pe papa drept

conducatorul crestinatatii. Acest acord a ramas la fel de lipsit de perspective precum cel

de la Lyon, dar la intoarcere a trecut pe la Venetia, unde a fost retinut ca debitor

insolvabil. Este eliberat, contra sumei datorate, de fiul sau, Manuel. Turcii si-au continuat

ofensiva, zdrobind Imperiul Srb in batalia de la Kossovo (1389) si trecandu-i pe bulgari

sub dominatie.

29.5 Ioan al V-lea Paleologul si Ioan al VI-lea Cantacuzino.

Dup moartea lui Andronic III la 15 iulie 1341, succesor ramane Ioan al V-lea

(1341-1391), fiul sau + mama sa Ana de Savoia, doar ca, Ioan Cantacuzino (apropiat al lui

Andronic III) pretindea si el rolul de regent; pretentiile sale duc la o opozitie intre Ana de

Savoia si Ioan Calecas.

De fapt si de drept adversarul prim ministrului era Alexis Apocaucos bun general

recompensat cu bogatii si onoruri.

Pe plan externTurcii - ajunsesera pe malurile Asiei Mici si au intreprins expeditii

pe tarmurile Traciei; Sarbiiinaintasera pana la Tesalonic; Bulgarii amentintau sa intre

in razboi si ei; si totusi Ioan Cantacuzino restabileste pacea prin trupele sale pe care lerecruta personal.

Ioan Cantacuzino se declara imparat in 1341 la Demotica, recunoscand totusi

legitimitatea lui Ioan V si pe maicasa acest eveniment declanseaza un razboi civil. (prin

asta el arata ca lupta doar impotriva lui Alexis Apocaucos, si nu contra familiei imperiale).

De partea lui Cantacuzino erau: aristocratii + nobilii din Tracia + calugarii isihasti.

Adversarii erau: oameni din clasa de mijloc + clasele de jos + partizanii prooccidentali.

(bineinteles, acest razboi civil e agravat de cresterea puterii sarbilor condusi de StefanDuan si a tracilor, iar societatea bizantina la vremea aia era divizata d.p.d.v religios)


6/146

Isihasmul (curent vechi al spiritualitatii bizantine) este evidentiat de Sfintii

Simeon Noul Teolog (949-1022) & Grigorie Sinaitul (1255-1346) idealul isihasmului =

curatirea de patimi, ajungerea la starea de liniste care permite vederea luminii taborice

(de la Schimbarea la Fata). Metoda (dupa cum bine o stiti) barbia in piept, privirea

spre inima rostind: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!.

Practica aceasta creeaza dispute in imperiu, printre contestantii ei, il cunoastemmult prea bine pe Varlaam de Calabria (sudul Italiei) el ii numeste pe isihasti privitori

in buric si mai afirma ca lumina taborica nu e eterna si nu poate fi vazuta.

In acest context apare marele Sfant Grigorie Palama (1296-1359) campionul

doctrinei isihaste aduce o distinctie intre fiinta divina (ousia) & lucrarile ei (dinamis)

face paralela cu soarele caruia nu ii stim esenta dar ii vedem efectul.

Sistemul isihast implineste dorinta omului de a se uni cu Dumnezeu creand o

punte de legatura intre lumea de aici si cea de dincolo. Ideea principala a doctrinei

Sf.Grigorie este apararea unirii reale cu Dumnezeu fapt ce conduce la dezvoltarea

invataturii sale despre energiile necreate care patrund in lume si prin care lumea, fara a

se confunda cu Dumnezeu (caci fiinta lui ne este inaccesibila), se uneste si comunica cu

El.

Pentru Sfintii Simeon Noul Teolog si Grigorie Palama, teologia inseamna o lucrare a

vietii la care se poate ajunge printr-un efort creator al gandirii asupra problemelor

existentiale.

Conflictul aparut in bizant mai era legat si de lupta dintre 2 tendinte filosofice

importante care defineau gandirea bizantina: aristotelismul & platonismul. (misticii +

filosofii inspirati de Platon; doctrina Bisericii de aristotel)

Sfintii Grigorie si Simeon in alcatuirea invataturilor lor, pleaca de la revelatia

dumnezeiasca + contemplare iar nu de la gandirea aristotelica sau platonista.

In 1351 la Sinodul din C-pol isihasmul este declarat doctrina oficiala a bisericii

bizantine.

Intre 1351-1356repr.gandirii scolastice Grigore Akindin este condamnat.

Biserica evita sa condamne pe adversarii isihasmului iar Grigorie Palama mai

cunoaste un obstacole acela fiind Ana de Savoia si Ioan Calecas - Sf.Grigorie va fi arestat

iar imperiul se scindeaza in doua grupari.

Sinoadele din 1351 & 1368 confirma palamismul ca expresie autentica a

credintei bisericii + trec in randul Sfintilor pe Grigorie Palama (cinstit in duminica aIIa din

Postul Mare).

1345 moare Alexis Apocaucos la C-pol, datorita acestui eveniment Ioan

Cantacuzino (1347-1354) obtine niste victorii cu ajutorul turcilor.


7/147

21 mai 1346 a fost incoronat (la Adrianopol) de patr.Ierusalimului, Ioan

Cantacuzino (evenimentul marcheaza legalitatea declaratiei de la Demotica 1341); la 3

februarie 1347 Cantacuzino intra triumfal in C-pol, recunoscut si de adversarii sai.

In urma acestor evenimente Ana de Savoia isi schimba atitudinea fata de

isihasm, il de pune pe Ioan Calecas, il pune in scaun pe Isidor, iar Sf.Grigorie este scos din

inchisoare. Instalarea pe tron a lui Cantacuzino = victorie isihasm.Pe plan exter: Ioan VI Cantacuzino colaboreaza cu turcii; isi pastreaza interesul

pentru teritoriile grecesti prin infiintarea Despotatului de Moreea; este ostil genovezilor

(pentru ca genovezii incasau taxe de 80% ca sa ii lase pe bizantini sa treaca prin Bosfor).

1349trupele bizantine sunt infrante, refacerea flotei a fost in zadar.

1352 se declanseaza un nou razboi civil intre Ioan VI Cantacuzino si Ioan 5

PaleologulCantacuzino abdica in 1354, imbraca haina monahala, merge la Athos si este

influentat de isihasm.

In aceasta perioada de razboaie civile, aflam conducatori dobrogeni aflati sub

conducerea lui Dobrotici. (Dobrotici era in fruntea unui despotatintemeiat intre 1320-

1322 care cuprindea regiunea numita Tara Cavernei = tinutul dintre Varna si Caliacra.)

Aflam numele lui Balica in 1346, conducator dobrogean care intervine in luptele

dintre bizantini prin trimiterea a 1000 de soldati care urmau sa lupte sub conducerea lui

Dobrotici alaturi de Ana de Savoia si Ioan V Paleologul.

1396moare Dobrotici, fisu adica Ivanco, bate moneda proprie de aur (s se tie) demonstreaza independenta statului dobrogean. (Dobrotici + fisu Ivanco, au avut

stranse legaturi cu Vlaicu Voda + Mircea cel Batran).

29.6 Situatia Imperiului Bizantin sub ultimii imparati Paleologi (1391-1448)

Dupa Ioan V, domneste Manuel II (1391-1425) intr-o perioada in care bizantul era

redus doar la capitala, iar o mare parte a Peloponezului era sub ocupatia turcilor.

Intre 1393-1394, Baiazid someaza pe noul imparat + conducatorii statelor slave din

Balcani sa-i aduca omagiu; dupa care, C-polul este blocat si oprit de la aprovizionarea cu

apa drept pentru care se mpute (fara gluma).

Turcii cuceresc Bulgaria in 1393 (care ramane sub stapanirea lor 500 de ani), Serbia

si Dobrogea; Mircea cel Batran reusind sa pastreze independenta prin plata de tribut.

Dupa infrangerea de la Nicopole 1396, imparatul bizantin cere ajutor apeland la:

Roma vorbind cu Papa Bonifaciu 9, la Paris cu Henric 4dar nu obtine mare branza.

Ajutor primeste de la capetenia mongola Timur-Lenk sau Tamerlan careintervine cu trupele in Asia Mica, si nimicesc armatele otomane la Ankara, 20 iulie 1402;

Baiazid e luat prizonier, moare dupa cateva luni in captivitate.


8/148

1402-1413 se incearca o reconstituire a imperiului edificat de Baiazid proces

profund influentat de luptele celor 4 fii ai lui Baiazid Ilderim care se incheie exact in 1413.

Dupa ce isi elimina fratii, sultanatul ii revine lui Mahomed I care este obligat sa

faca fata revoltelor, dar si lui Mustafa (fiu nelegitim al lui Baiazid). este o perioada in

care Imp.Bizantin putea fi salvat de Occident, caci Mahomed I era prietenos cu Manuel,

dar, situatia occidentului adica, aprecierea gresita a partidului antiunionist din Bizant +lupta Venetiei care pana in 1437 se bate cu Ungaria + razboiul de 100 de ani (care

neutralizeaza Franta si Anglia) = permit turcilor sa se redreseze.

Partea buna a acestei perioade: Manuel a putut reabilita ordinea in Despotatul

Moreei unde se succedasera frasu (Teodor I), proprii sai copii (Teodor II & Constantin 11).

1421 moare Mahomed, vine pe tron Murad II (1431-1451) reia politica lui

Baiazid.

Fiul lui Manuel, Ioan 8 asociat la tron din ian.1421, incearca fara succes sa il punape Mustafa in locul lui Murad, drept pentru care, in 1422 C-polul sufera un nou asediu, si

nu e ajutat de nimeni.

In primavara lui 1423, turcii devasteaza Grecia, patrund in Moreea, Tesalonicul e

cucerit pe 29 martie 1430.

1425 moare Manuel II Paleologul, tronul e luat de fisu, Ioan VIII (1425-1448)

domnia lui se limiteaza la capitala. (fratii lui: Andronic IV & Teodor II conduceau

celelalte regiuni existente).Ioan VIII cauta si el ajutor occidental, tratatele de pace dintre cele 2 Biserici fiind

reluate in 1431papa conditiona ajutorul militar de unirea bisericilor.

Ioan VIII decide unirea cu latinii desi tatal sau ii spusese, ca pe turci ii poate

speria cu unirea, dar totusi sa nu o accepte, pentru ca bizantinii nu vor accepta vreodata

pe latini, si exista pericolul unei schisme.

1431 BaselSinod general care proiecta unirea cu grecii. In 1437 vin delegati in C-

pol si incheie o conventie cu trimisii greci, pt ca ei sa socoteasca mai intai in apeleteritoriale ale Italiei si abea dupa sa decida locul sinodului ce vroia unirea.

Pe 18 septembrie 1437, prin bula Doctoris gentiumPapa Eugen IV hotaraste locul

la Ferrara.

In noiembrie 1437 Ioan VIII Paleologul + frasu + delegatie din aprox.700 de

oameni vin cu corabiile spre Italia pe cheltuiala papei.

Din suita imperiala faceau parte: Patr.Iosif II (moare in timpul lucrarilor); Visarion

mitr.Niceei (era pro unire din motive politice); Antonie mitr.Heracleei; Marcu Eugenicul

al Efesului (mare adversar al unirii); Dionisie de Sardes; Grigorie Mamas (duhovnicul


9/149

imparatului); Silvestru Syropulos (marele eclesiarh al Patriarhiei Ecumenice, cel care scrie

Istoria sinodului unionist de la Ferrara-Florenta)

Din partea celorlalre Biserici participa: Mitr.Isidor al Kievului, din partea marelui

principe al Moscovei Vasile II (1425-1462); Bis.Georgiei prin Mitr.Grigorie al Georgiei; un

episcop si un laic. Din tara noastra: Mitr.Damian al Moldovei (de neam grec) + vicarul

sau, protopopul Constantin + mireanul logofat Neagoe (prob. loctiitorul Episcopiei sauMitropoliei Romanului).

Nu participa: Mitropolia Ungrovlahiei (care de acum se indeparteaza de Patriarhia

de C-pol); Arhiepiscopia sarba de la Ipek & Arhiepiscopia de la Ohrida.

Din partea latinilor se remarca: cardinalul Iuliu Cesarini (fost presedinte al

Sinodului de la Basel); Ludovic (arhiep. de Forli) & Ioan de Raguza (Dubrovnicul de astazi).

Lucrarile incep pe 9 aprilie 1438 la Ferrara, se vor muta la Florenta unde se vor

incheia cu proclamarea unirii pe 6 iulie 1439. Marcu Eugenicul nu semneaza actul unirii,iar papa zice: Daca Marcu n-a semnat, n-am facut nimic.

Consecinte: religioase sunt compromisurile acceptate de bizantini; politice

pierderea increderii lui Murad II.

In perioada urmatoare au loc conflicte armate: s-au implicat sarbii, ungurii, romanii

sau peloponeziiperioada incheiata cu victoria turcilor de la Varna 1444.

Murad II avanseaza cu cucerirea teritoriilor in sudul Greciei cucereste Focida &

Beoia ajunge pana la Muntii Pindului.

Singurul care a rezistat mai mult = albanezul Skanderberg, pana cand moare in

1468.

Ioan VIII moare in 1448 in C-pol, la tron vine Constantin XI Dragases (origine sarba

dupa msa)

Murad II moare in 1451, succesor fiind Mohamed (cuceritorul C-polului).

Aprilie 1453 Mohamed vine cu armata, tine in asediu imperiul bizantin 7saptamani (numar magic ) iar asaltul final este dat pe 29 mai, in aceasta lupta finala

murind si Constantin Dragases = caderea oficiala a Bizantului.

Unii istorici spun ca aceasta cucerire s-a datorat si unei porti a cetatii ramasa

deschisa (turcaleii neaga chestiunea, bineinteles)

Alte teritorii cucerite de otomani in continuare: Atena 1456; Despotatul de

Moreea 1456; Imperiul de la Trapezunt 1461; Despotatul Sarbesc 1456; Regatul

Bosniac1463.Dupa sec. XV si celelalte tari slave, precum albanezii au aceeasi soarta ca astia de

mai sus. Turcii ajung sa aibe granita de vest, Marea Adriatica.


10/1410

Cauza cadere C-pol: 2 mari cauze: 1.cruciadele & 2.antagonismul religios dintre

Orient si Occident.

Lectia se incheie cu o privire de ansamblu sub forma de poveste asupra Imperiului

Bizantin si asupra a tot ce a insemnat el in istorie, precum si popoarele influentate de el.

30.1 Micarea literar, artistic i spiritual n vremea mprailor Paleologi

Apariia Bisericilor Ortodoxe n Balcani a fost rezultatul direct al lucrrii

misionare intreprinse de fraii Chiril i Metodie, continuai de ucenicii lor, Clement i

Naum iar mai trziu de urmaii acestora

Majoritatea textelor scripturistice i liturgice necesare slujbelor au fost

traduse n secolele al IX-lea i al X-lea, iar predicile Sfntului Clement de Orhida i ale

altor printi au continuat s circule i dup ce Bizanul a recucerit Peninsula Balcanic n

secolul al XI-lea

Slavona bisericeasc create de Chiril i Metodiu a avut un success

exceptional ca mijloc de propaganda cultural.

n condiiile apariiei de state i Biserici noi n Balcani, literature slav

ortodox a reprezentat pentru muli un fel de fenomen transnational.

n domeniul artistic i cel architectural tradiiile byzantine au fost exprimate,

n mod evident n mnstiri precum cele din Macedonia i Serbia: Mileseva 1234,

Sopociani 1268, Studenia 1313, Graciania 1318-1321etc.

Pentru Bulgaria exemplele le avem la Boyana 1259, sau in cazul capelei

schimbrii la Fa de la mnstirea Rila 1335.

Calitatea iconografic din aceste mnstiri reprezint pn astzi o ilustrare

a renaterii Paleologilor, dar i a legturilor complexe dintreslavi si bizantini.

Mnstirile erau centre principale de rspndire a culturii i de distribuire a

manuscriselor, n acest sens Muntele Athos avnd un rol deosebit de active.

n ultima perioad a evului mediu cea mai mare parte a creatorilor despiritualitate i literature din Balcani erau clugri. Sfntul Sava al srbilor considerat

fondatorul bisericii srbe, adept al vieii athonite, este autorul unei lucrri nchinate

tatalui su, tefan Nemanya, care a mbrcat haina monahal fiind venerate cu numele

de Simeon Myroblitul.

Rolul monahismului n viaa Bisericilor slave din sudul Balcanilor a devenit

decisive dup victoria isihasmului bizantin, literature cult cu referire la viaa social i

religioas din Europa oriental folosind termenul de isihast pentru a-I desemna pe toi

cei care se identificau n mod direct sau indirect cu victoria acestei micri.


11/1411

Evenimentele de la Bizan din 1341, 1347 si 1451 au impulsionat tradiia

isihast, sporind prestigiul si autoritatea monahilor.

Colaborarea dintre clugrii greci i cei slavi avea acelai scop: meninerea

unitii i a identitii ortodoxe n faa ofensivei turceti, a provocrilor latine i a

propagandei sectare i bogomile.

Unele mnstiri athonite precum Kutlumu erau sub protecia domnilorromni, iar aceste aezminte aveau numerosi clugri ce veneau din rile Romne.

Discuiile cu privire la isihasm din aceast perioad au stimulat interesul

pentru teologia palamit, iar multe dintre crile Sfntului Grigorie Palama au fost

traduse n slavon.

n 1261 Mihail al VIII-lea Paleologul intra n Constantinopolul deinut din

1204 de latini. n curnd extinderea puterii otomane i rzboaiele civile au agravat

situaia mprailor de la Constantinopol, care ajung s conduc n cteva regiunidispersate.

Autoritatea imperiului bizantin n aceast ultim etap a existenei sale a

fost mai degrab una spiritual dect temporal.. jurisdicia Patriarhului, mai larg dect

cea a mpratului, era recunoscut in zone ce nu se mai aflau sub dominaia bizantin:

Creta , Serbia, Bulgaria i Rusia. Viaa monahal a fost revigorat: m.Athos a fost trecut

sub jurisdicia direct a patriarhului i a cunoscut o nou renatere, iar numeroase

mnstiri au fost reconstruite sau restaurate.

O elita de aristocrai bogai s-a artat interesat n aceast perioad de

Aristotel si Platon, precum si de contactele intelectuale cu umanistii italieni.

De aceea n ciuda tuturor dificultilor pe plan politic, epoca Paleologilor a

cunoscut n literatur i art o ultim nflorire ce a durat pn la mijlocul secolului al XIV -

lea.

n pictur putem vorbi de o nou spiritualitate, pe care muli istorici au

calificat-o drept neoelenistic, iar alii protorenascentist. Convertirea lui Vladimir al Kievului a marcat intrarea slavilor din Rusia n

comunitatea ortodox, deschiznd rsritul European culturii i artitilor de la

Constantinopol. Fiul lui Vladimir, Iaroslav(1019-1054) a invitat arhiteci i mozaicari de la

Constantinopol pentru construcia si decorarea Catedralei Sfnta Sofia din Kiev, i la

cellalt capt al regatului su, a Catedralei Sfnta Sofia din Novgorod.

Invazia mongolilor care au prdat Kievul n 1240, a adus dou secole de

dominatie islamic de care a scpat doar nordul Rusiei.


12/1412

Teofan Grecul, conform biografului su Epifanie, era un nelept, un filosof i

un illustrator de cri, ar fi autorul picturilor din peste 40 de biserici din Constantinopol,

Moscova i Novgorod.

Cderea Constantinopolului nu a marcat i sfritul artei byzantine, pentru

c autoritatea spiritual a bizanului se ntindea dincolo de graniele sale geografice. Din

Rusia i pn n Creta, B.Ortodox a perpetuat traditiile picturale i arhitecturalebyzantine pn n perioada modern.

Opera lui Duccio di Buonisegna, considerat maestrul stilului grecesc,

reprezint apogeul unei evoluii italo-bizantine dezvoltat pe parcursul unui secol.

i n arhitectur ideile byzantine au reprezentat fundamentul renaterii.

Arhitecii italieni i considerau creaiile drept o ntoarcere la principiile romei antice,

lucru valabil mai mult n cazul detaliilor si mai putin n cel al planurilor.

Printele arhitecturii renascentiste Filippo Brunelleschi (1377-1446), areprodus cu mult atentie ordinele clasice, iar planurile sale pentru San Lorenzo i Santo

Spirito din Milano, construit n secolul al XI-lea, s-a inspirit i Donato Bramante sau chiar

Leonardo da Vinci (1452-1519), care va folosi unitatea a patru coloane pentru crearea

unor spaii complexe generoase.

n privinta produciei literare, ultimele secole de istorie bizantin sunt

dominate de apariia unor noi centre, n faa Constantinopolului. Aceast tendin este

ncurajat i de apariia Imperiului Latin de Constantinopol, dup 1204, cnd muli

oameni de litere au parasite capitala.

Figura dominant este cea a lui Nichifor Vlemides nscut n C-opol n 1197.

Opera sa cuprinde tratate mpotriva latinilor, lucrri tiinifice, filosofice i o interesant

autobiografie.

Dup recucerirea Constantinopolului de ctre Mihail al VIII-lea(1261) viaa

intelectual se reorganizeaz i cunoate o nflorire numit renaterea Paleologilor.

Numele celor mai cunoscuti reprezentanti sunt: Maxim Planudes, TeodorMetochites, Nichifor Gregoras, Grigorie Sinaitul, Nicolae Cabasila, Ghenadie Scholarios

primaul patriarch de C-opol dup 1453 etc.

Ghemistos Plethon, filosof platonician care se detaeaz de cretinism i

ncearc s revalorifice elenismul, n Italia a fost convins de familia Medicis s deschid la

Florena o academie platonician.

Dup caderea Constantinopolului la 1204, cultura bizantin a supravieuit n

Imperiul de la Niceea, care i-a creat propriile biblioteci, iar apoi sub Paleologi, la

Constantinopol.


13/1413

Maxim Planudes, a avut un rol important in transmiterea textelor unor

matematicieni i astronomi de seam, sau ale lui Plutarh i ale unor poei.

Dimitrios Triklinos va adduce o contribuie esenial la redescoperirea

tragediilor lui Euripide, aproape necunoscute la acea vreme n Bizan.

Legturile ntre Bizan i Italia n secolul al XV-lea au fost evidentiate i de

cariera lui Besarion, fostul ierarh Visarion al Niceei, devenit cardinal dup conciliul de laFerara-Florena. n palatal su de la Roma se adunau umaniti italieni i refugiai

bizantini, iar dup 1453 ancercat s pun n practic un proiect de salvare a culturii

greceti ameninat cu dispariia. Astfel a adunat aproximativ 500 de manuscrise, pe care

le-a legat la Veneia n 1468. Tot acum au aprut la Vatican i Florena alte colecii de

manuscrise grecesti, o nou etap n transmiterea acestor valoroase texte fiind cea

cuprins ntre anii 1449 i 1515, cnd au aprut primele ediii imprimate.

Constantinopolul cucerit de turcalei. Cretinii dominai de rahatul cu fistic

la 29 mai 1453, Constantinopolul este cucerit de turcideclinul ImperiuluiBizantin ncepuse din secolul 12, cnd cavalerii occidentali aiCruciadei 4(1202-1204) auatacat Constantinopolul, pe 13 aprilie 1204, din intereseeconomiceSerbia a fost cucerit n 1459, Bulgaria n 1396, Grecia n 1459/60, Bosnia n 1463, iarEgiptul n 1517n afara Rusiei, tot Orientul ortodox a rmas sub jugul islamic patru veacuri

cretinii nu au fost persecutai la nceput, ci chiar s-au bucurat de unele favoruri dinpartea sultanului Mahomed 2, care ndrgea creaiile greceti, i i-a pus chiar secretaricretiniMahomed vroia s-i consolideze imperiul i cu ajutorul culturii greceti, motiv pentrucare dup cucerire i-a invitat pe greci s-i aleag un patriarh - Ghenadie Scolarul,participant la Conciliul de la Ferrara-Florena - ce se bucura de libertate deplin nadministrarea Bisericiisingura obligaie a cretinilor fa de cuceritori era plata anual a haraciuluiclerul era scutit de impozite, iar Poarta nu se amesteca n problemele interne ale Bisericii,

respecta libertatea de inere a srbtorilor i cultul public (cstorii, nmormntri etc.) -deci cretinii i puteau pstra religiainstituiile civile i politice musulmane, justiia, legile erau determinate de islam i nu seaplicau cretinilorpatriarhul devine Milet Paa sau etnarh, adic eful naiunii, iar ierarhia bisericeasc seocupa de administrarea civil a cretinilor, care erau judecai dup legile grecetitribunalele erau recunoscute de Poart, iar sentinele erau executate de autoritileturceticretinii aveau propriile coli i programe educaionale, iar astfel Biserica devenea un felde stat n statcu toate acestea, sultanul era izvorul tuturor drepturilor i nu ddea socoteal pentruaciunile lui


14/14

cretinii erau considerai rayah, adic popor cucerit, necredincios, fr drepturi reale saucetenieexemplu de abuz al lui Mahomed 2: confisc patriarhului Ghenadie Biserica celor 12Apostoli, pe care tot el i-o ddusen scurt timp, Imperiul Otoman intr n declin, iar drepturile patriarhului sunt reduseprogresiv

n secolul 18, s-au succedat 48 de patriarhi n 73 de ani, unii depui iar apoi reaezai(chiar i de 5 ori), alii martirizai, bisericile au fost pngrite, iar Sfintele Daruri profanaten secolul 19, Turcia era n descompunere. Sultanii au ncercat s europenizeze ara, auameliorat puin situaia cretinilor, dar au urmat noi persecuiigrecii din Turcia i Constantinopol au pltit insurecia greac prin masacrecutremurtoare n 1821, cnd a fost martirizat i patriarhul Grigorie 5, omort n ziua dePatia doua jumtate a secolului 19 a inclus revolte ale cretinilor i represiunea sngeroas aturcilor, plin de masacre

cele mai multe, n 1861, au fost n: Bosnia, Heregovina, Serbia, ara Romneasc,Moldova i Bulgaria. n 1866 urmeaz Creta, iar n 1875 noi revolte n Bosnia iHeregovina

Despre Bizan. Concluzii

Bizanul a reuit s pstreze, de-a lungul Evului Mediu, noiunea de stat, datorit forei deexpansiune politic i spiritual- a fost un bloc cu o via de aproape un mileniu,constituit pe vremea lui Constantin cel Mare i dizolvat sub influena feudalismului arabo-persan i apusean, mai ales sub Comneni i prbuit sub loviturile latine din 1204una din funciile istorice a fost misionarismul prin care s-a transmis duhul acesteicivilizaiin Apus, Carol cel Mare a ncretinat lumea german cu sabia, n timp ce n Rsritmirajul bizantin a fost cel care i-a atras pe bulgari, srbi, rui i romniun alt punct important n istoria Bizanului a fost aa-numita cruciad bizantin.Bizanul a fost adpostul Occidentului, prin stoparea invaziilor asiatice - lupta mpotrivaperilor, terminat prin nfrngerea i distrugerea imperiului de ctre Heraclius, luptele lui

Vasile 1 Macedoneanul cu sarazinii din Italia, dar i marea epopee bizantin a perioadeisecolelor 10-11, ilustrat de Nichifor Focas, Ioan Tzmiskes i Vasile 2de-a lungul perioadei de ascensiune i nflorire, Bizanul a fost o adevrat mprie.Cretinismula introdus aici un element nou n viziunea grecului antic: mesianitatea.Statul bizantin i-a luat dreptul de a reprezenta universul cu caracteristicile mpriei,concretizat cnd credinciosul intra n atmosfera de srbtoare a Bisericii, unde avea locSfnta Liturghieprin Bizan, cretinismul a devenit fenomen istoric i factor de decizie n lumeacontemporan

Bizanul a ntruchipat ecumenicitatea, mbinarea transcendenei cu imanena, a fcutlegtura dintre Antichitate i lumea modern

Documents

Bizant AN 2 sem 2