CAPITOLUL 3. DECIZIA DE INVESTIŢII ŞI

DEZINVESTIŢII

21.04.23

2

3.1. Conţinutul deciziei de investiţii şi modalităţile de abordare

Decizia reprezintă actul de trecere de la gândire la acţiune = element esenţial al procesului de element esenţial al procesului de conducereconducere.

Decizia de investiţii Decizia de investiţii = o suită de acţiuni şi de reacţii, unde fiecărei acţiuni posibile îi corespund diferite reacţii probabile care suscită orientarea lor către alte acţiuni, opţiunile, acestea putând fi efectuate pe etape, în timp. [1]

[1] Levasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economica, Paris, 1992, p. 463

21.04.23

3

Decizia de investiţii Decizia de investiţii implică o abordare profesionistă, multidisciplinară, de selectare a unei alternative, a unei variante raţionale, oferite prin proiect, convenabilă şi competitivă, de realizare a unei investiţii.

Are caracter strategic caracter strategic prin impactul pe termen lung pe care îl declanşează:

de realizare a unui obiect sau obiectiv; de alocare a unor resurse curente sub incidenţa

riscului; de aşteptare a efectelor incerte.

21.04.23

4

A. Contextul teoretic general al deciziei de investiţii

Caracterul de unicitate al decizieiCaracterul de unicitate al deciziei, în sensul că situaţia ce se creează prin aducerea la îndeplinire a acesteia nu mai poate fi corectată ulterior decât prin rezolvarea unei alte probleme de decizie, în cu totul alte condiţii cantitative şi în special calitative, decât cele iniţiale.

21.04.23

5

Metodele de decizie în investiţii sunt diverse, având în vedere mediul cert sau incert, contextul multicriterial al deciziei, condiţiile de risc şi incertitudine.

Metoda rangurilor - permite introducerea unei doze de obiectivitate în alegerea variantei optime de investiţii.

21.04.23

6

Se acordă fiecărei variante un rang (o cifră de la 1 la câte variante se analizează) după fiecare indicator de eficienţă inclus în aprecieri; se însumează rangurile pe fiecare variantă, după toţi indicatorii folosiţi, iar rezultatul se împarte la numărul de indicatori.

21.04.23

7

unde: rij reprezintă rangul acordat variantei „j” de investiţie după indicatorul de eficienţă „i”; n - numărul indicatorilor incluşi în analiză; Ki - coeficientul de importanţă acordat indicatorului de eficienţă „i”.

21.04.23

8

În utilizarea acestei metode de decizie trebuie să se ţină seama de următoarele reguli:

dacă o variantă răspunde pozitiv, simultan, tuturor indicatorilor, aceasta se va accepta;

în cazul când nici o variantă nu satisface unul sau mai mulţi indicatori se procedează astfel: dacă în toate variantele nu se răspunde pozitiv la unul sau

mai mulţi indicatori comuni, se va alege varianta care se apropie cel mai mult de cerinţele respective;

dacă variantele nu satisfac anumiţi indicatori se va alege cea care nu îndeplineşte indicatorul mai puţin important.

dacă variantele nu se încadrează în mărimile normate impuse, se resping.

21.04.23

9

Metode de decizie multicriteriale - constituie preocuparea pentru eliminarea sau micşorarea subiectivismului prin folosirea unor procedee şi determinări matematice:

metoda dominaţieimetoda dominaţiei - presupune compararea variantelor între ele prin prisma fiecărui indicator. Din comparaţii rezultă valoarea grupului dominant mai mare şi valoarea grupului dominat mai mică, în raport cu care se ierarhizează variantele. [2]

[2] Onicescu O., Procedee de estimare comparativă a unor obiecte purtătoare de mai multe caracteristici, în Revista de statistică, nr. 4, 1970

21.04.23

10

metoda Kmetoda K - permite compararea variantelor prin transformarea mărimii absolute a fiecărui indicator într-o mărime relativă (sporul relativ al indicatorului faţă de valoarea sa cea mai bună, considerată normativ). Prin însumarea acestor sporuri, ale indicatorilor, pe variante, se obţine varianta optimă. [3]

[3] Saphier I., Topal E., Investiţiile şi calculul economic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p.26

21.04.23

11

metoda ELECTREmetoda ELECTRE - presupune încadrarea mărimii indicatorilor care caracterizează variantele, în calificative (nesatisfăcător, satisfăcător, bine, foarte bine). [4]

Ierarhizarea variantelor se realizează în funcţie de doi indicatori: coeficientul de concordanţă (gradul în care o

variantă este mai bună decât alta); coeficientul de discordanţă (gradul cel mai înalt

posibil în care varianta cu care se compară este mai bună decât varianta care se compară).

[4] Roy B., Classement et chois en presence de points de vue multiples (la methode ELECTRE), RIRO nr.8/V, 1968

21.04.23

12

metoda utilităţilormetoda utilităţilor - - presupune asocierea la caracteristicile (indicatorii) fiecărei alternative a unei valori numerice care să reflecte utilitatea. Aceste utilităţi se însumează pe fiecare variantă, iar rezultatul se împarte la numărul de indicatori.

21.04.23

13

B. Criterii de decizie în condiţii de risc şi incertitudine

Decizia în condiţii de incertitudine se poate lua în funcţie de următoarele criteriicriterii:criteriul pesimist criteriul pesimist - alegerea variantei cu valoarea utilităţii cea mai mare, dintre variantele având utilitatea cu valorile cele mai reduse;criteriul optimistcriteriul optimist - presupune introducerea unui coeficient de optimism care asigură o mai riguroasă departajare a variantelor;criteriul regretelor criteriul regretelor - impune alegerea variantelor în funcţie de diferenţa între valoarea reală a indicatorilor şi o valoare optimă a lor.

21.04.23

14

C. Decizia de investiţii într-o schemă logică

Prin decizie trebuie să se aleagă de la început şi de la început şi o singură datăo singură dată soluţia considerată optimă sub aspect tehnic, economic şi social-politic, într-o situaţie concretă existentă, ţinând seama de criterii acceptabile, atât în condiţiile etapei de referinţă, cât şi în raport cu condiţiile viitoare.

Rezolvarea unei probleme de decizie privind investiţiile presupune, mai întâi, justificarea justificarea abordării problemeiabordării problemei, iar apoi stabilirea din stabilirea din multitudinea de soluţii care apar în lanţ a multitudinea de soluţii care apar în lanţ a aceleia care va duce la adoptarea decizieiaceleia care va duce la adoptarea deciziei.

21.04.23

15

Justificarea abordării problemei decizionale în domeniul investiţiilor corporale are ca punct de plecare răspunsul la trei răspunsul la trei întrebări parţiale şi preliminareîntrebări parţiale şi preliminare:

1. necesitatea unui volum în creştere de bunuri şi servicii;

2. justificarea creşterii capacităţii de producţie sau servici;

3. opţiunea pentru crearea unor unităţi noi de producţie sau servicii.

21.04.23

16

D. Decizia de investiţii în context procesual

Decizia este un atribut esenţial al conduceriiDecizia este un atribut esenţial al conducerii.

Decizia impune o informare temeinică, un act raţional pentru alegerea conştientă a soluţiei sau variantei apreciate în mod deliberat că răspunde funcţiei scop, prin efectele pe care le degajă.

21.04.23

17

În literatura de specialitate se apreciază că orice proces decizional cuprinde următoarele etape: [5]

a)formularea şi analiza problemei;b)documentarea şi informarea;c)stabilirea criteriilor şi obiectivelor;d)identificarea variantelor şi determinarea

rezultatelor;e)alegerea soluţiei optime;f) adaptarea strategiei pentru traducerea în fapt a

deciziei.

[5] Ciolan I., Optimizarea deciziei în investiţii, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 34

21.04.23

18

Procesul decizional este conceput în cadrul a şase etape:

1.1.Identificarea şi definirea problemei Identificarea şi definirea problemei presupun recunoaşterea în sistemul de activităţi a aceleia care impune o problemă decizională, ca timp şi spaţiu, gradul de noutate, experienţa şi procedurile anterioare.

2.2.Precizarea obiectivuluiPrecizarea obiectivului implică analiza corelată a cifrei de afaceri, profitului şi a factorilor de producţie.

21.04.23

19

3. Stabilirea alternativelor (variantelor) Stabilirea alternativelor (variantelor) decizionale decizionale presupune identificarea modalităţilor de realizare a obiectivului, bazat pe experienţă şi creativitate.4. Luarea deciziei (alegerea variantei „optime") Luarea deciziei (alegerea variantei „optime") are loc în funcţie de criteriile de decizie, evaluare (cu privire la costuri, productivitate, profit, export etc.).5. Aplicarea deciziei (transpunerea în fapt) Aplicarea deciziei (transpunerea în fapt) implică planuri şi măsuri de acţiune, caiete de sarcini, folosirea unor metode participative.6. Evaluarea rezultatelor Evaluarea rezultatelor constă în evaluarea gradului în care obiectivele fixate au fost atinse, factorii perturbatori, măsurile de corectare.

21.04.23

20

Din abordarea procesuală a deciziei se desprind câteva aspecte:

calitatea informaţiilor constituie temeiul de fundamentare a oportunităţii, necesităţii şi eficienţei variantelor implicate într-un proces de decizie;

criteriile de decizie constituie puncte de plecare în orientarea deciziilor prin evaluarea consecinţelor;

multitudinea de variante posibile constituie o condiţie sine qua non, în orice proces decizional;

adoptarea deciziei ocupă locul central, dar nu ultimul, în procesul decizional;

calitatea deciziilor poate fi verificată doar cu prilejul traducerii lor în fapt.

21.04.23

21

3.2. Caracterul complex al deciziei de investiţii

Decizia de investiţii constituie un moment sau o etapă cu caracter definitoriu în declanşarea şi derularea procesului investiţional.

Într-o economie concurenţială decizia de investiţii are două accepţiuni:

a) decizia de a investi;

b) decizia de a finanţa.

21.04.23

22

Cauzele care generează cele două tipuri de deciziei în procesul investiţional se pot structura astfel: pe termen lung, investiţiile constituie suportul

creşterii economice şi sociale a oricărei entităţi organizaţionale, iar uneori o condiţie de supravieţuire, în mediul concurenţial;

investiţiile impun cheltuieli substanţiale, deci un consum curent de resurse materiale, financiare şi umane, cărora investitorul trebuie să le facă faţă;

21.04.23

23

investiţiile angajează ireversibil consumul resurselor în direcţia impusă prin decizia luată;

investiţiile se realizează în timp, sub incidenţa unor factori generaţi de mediul economic, tehnic şi financiar în care investitorul îşi desfăşoară activitatea;

investiţiile se realizează în coordonatele procesului investiţional care impune o anumită succesiune a etapelor şi implicarea diferenţiată a agenţilor economici în proces.

21.04.23

24

În lucrarea lor, V. Cocriş şi V. Işan [6], apreciază că decizia de investiţii comportă trei dimensiuni: investiţională (tehnico-economică), strategică şi financiară.

[6] Cocriş V,. Işan V., Economia afacerilor, Editura Graphix, Iaşi, 1995 ., p. 113

21.04.23

25

Dimensiunea tehnico-economicăDimensiunea tehnico-economică a deciziei de investiţii rezultă din faptul că se realizează procesual, în cadrul mai multor etape succesive, corelate şi interdependente astfel: formularea opţiunilor de a investi şi reflectarea lor în

cadrul unor proiecte; evaluarea parametrilor fiecărui proiect prin indicatori

economico-financiari, indicatori de eficienţă economică şi indicatori tehnico-funcţionali;

adoptarea criteriilor de evaluare şi cuantificarea riscului asociat fiecărui proiect de investiţii;

analiza şi selecţia proiectelor de investiţii incluse în portofoliul de proiecte.

21.04.23

26

Dimensiunea strategicăDimensiunea strategică a deciziei de investiţii are se justifică prin faptul că orice investiţie presupune cheltuieli actuale în speranţa recuperării lor într-un orizont de timp strategic.

Accepţiunea strategică a deciziei de investiţii presupune: identificarea gradului în care proiectele de investiţii se

înscriu în coordonatele strategiilor firmei sau a entităţii investitoare;

selectarea din portofoliul de proiecte a celor care răspund corespunzător obiectivelor strategice.

21.04.23

27

Dimensiunea financiarăDimensiunea financiară a deciziei de investiţii constituie cel de-al treilea nod decizional şi, cel mai adesea, este hotărâtor în derularea sau blocarea procesului investiţional.

În plan financiar, decizia de investiţii implică acţiuni corelate cu privire la: estimarea bugetului de finanţare ca ordin de mărime, în

corelaţie cu parametrii tehnici şi economici ai proiectului; determinarea structurii capitalurilor permanente necesare

finanţării proiectului, deci a resurselor de finanţare internă şi a resurselor de finanţare externă;

evaluarea costului capitalurilor permanente aferente finanţării proiectului de investiţii în vederea optimizării structurii bugetului de finanţare în funcţie de costul fiecărei resurse.

21.04.23

28

3.3. Decizia de investiţii sub incidenţa riscului

RisculRiscul reprezintă evenimentul viitor şi incert; posibilitatea de pierdere; un pericol, o primejdie posibilă, cu o anumită probabilitate de apariţie în timp.

IncertitudineaIncertitudinea constituie cunoaşterea aproximativă a evenimentelor posibile, dar nu şi a posibilităţilor de apariţie.

21.04.23

29

În domeniul investiţiilordomeniul investiţiilor riscul poate fi definit ca orice situaţie în care nu se cunosc cu certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar în care se cunosc cel puţin numărul de altemative posibile ale valorilor respective şi posibilitatea de apariţie a fiecăreia dintre ele. [7]

[7] Heline R., Lafrage O., Pripart, Investissements. Selection et Financement, Paris, 1976, p. 45

21.04.23

30

Abordarea riscului în investiţii pune problema faptului dacă există un raport de corelaţie între investiţie şi risc, iar răspunsul implică unele abordări graduale, şi anume: investiţia este generată de nevoi şi trebuinţe

individuale şi social-umane; investiţia este o cheltuială prezentă pentru

satisfacerea unor nevoi viitoare; investiţia este o cheltuială prezentă, certă,

relativă la un viitor incert;

21.04.23

31

investiţia este o cheltuială prezentă, reală, subiectiv sau obiectiv fundamentată pe un scop virtual;

investiţia reflectă o formă a ofertei care vine în întâmpinarea cererii manifestate pe piaţă;

investiţia, prin conţinutul său şi prin modul de realizare, constituie ea însăşi un purtător de risc.

21.04.23

32

Abordarea riscului în investiţii impune luarea în considerare a formelor sale prin prisma raportului de cauzalitate, respectiv: riscul de proiect;

riscul de avarie;

riscul politic;

riscul economico-financiar.

21.04.23

33

Riscul de proiect se reflectă prin probabilitatea unor erori privind soluţiile date prin proiect, responsabilitatea fiind cel mai adesea în sarcina celor care fundamentează proiectul (firma de proiectare).

Riscul de avarie constituie un risc cu efecte de stadiu fizic, fiind generat, de regulă, de calamităţi ale naturii (incendiu, trăsnet, furtună, cutremur de pământ, alunecarea terenului, inundaţie, grindină etc.) sau de culpa unui terţ.

21.04.23

34

Riscul politic în domeniul investiţiilor este întâlnit cu prioritate în cazul investiţiilor realizate de investitori sau de antreprenori în străinătate. Cauzele care generează un asemenea risc sunt: măsurile luate de statul respectiv care blochează derularea

lucrărilor de investiţii; interdicţia decontării lor; blocarea transferului valutei; interzicerea readucerii de către investitor a maşinilor,

utilajelor şi instalaţiilor; interdicţia valorificării investiţiilor aflate în curs de execuţie; războiul, război civil, grevele; embargoul instituit asupra ţării receptoare a investiţiilor etc.

21.04.23

35

Riscul economico-financiar în investiţii are cauze şi manifestări complexe. Printre cele mai frecvente cauze sau surse de risc întâlnim: erori în analiza oportunităţilor de investiţii; estimarea incorectă a parametrilor proiectului; evaluarea greşită a cadrului social-economic în care se

încadrează investiţia; supradimensionarea proiectului; imprevizibilitatea mediului economic (cererea,

concurenţa, evoluţia preţurilor etc.); evoluţia cursului valutar, a ratei dobânzii, a fiscalităţii etc.

21.04.23

36

Aplicaţie – Metode de evaluare a proiectelor Aplicaţie – Metode de evaluare a proiectelor de investiţiide investiţii

Criteriul valorii actuale nete (VAN) sau al VNta;

Criteriul ratei interne de rentabilitate (RIR);

Metoda termenului de recuperare;

Metoda indicelui de profitabilitate.