9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

8-9/2008

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Viaþa lui Benvenuto Cellini scrisã de el însuºi. Modelul Renaºterii . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Lucian CHIªU: Între soartã ºi sorþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

CONVORBIRI

Stefan Sienerth în dialog cu Edgar Hilsenrath - Scriind de-a lungul liniilor vieþii . . . . . . . . 15

JURNALE

A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

DOCUMENT

Nina ARHIP: O revistã de altãdatã (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Simona IACOB: T. Vianu - Repere biografice ºi de activitate universitarã . . . . . . . . . . . . . 37

ISTORIE LITERARÃ

Ioana VASILOIU: Un stilistician despre Poezia lui Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

NEGRU PE ALB

Sorin IVAN: Politica educaþiei ºi marginalizarea valorilor naþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

Andrei GRIGOR: Micã istorie a feminitaþii literare (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

COMENTARII

Ion BRAD: Marin Preda în Elada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Bogdan Mihai DASCÃLU: Oameni, prietenie ºi alte lucruri prãfuite. . . . . . . . . . . . . . . . . 80

DorinDOBRA: Modernism contra modernitate - o dilemã a istoriografiei

lovinesciene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

1

CUPRINS

LITERATURÃ STRÃINÃ

Serge FAUCHEREAU: Arroyo regarde leger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE

Viorel BARBU: Profesorul universitar, un mit al universitatii humboldtiene . . . . . . . . . . 90

Ana-Maria ROMITAN: Penser 'Europe, gândind Europa împreunã . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Adaptându-l pe Anatole France .....................................................................97

CULTURÃ ªI ECONOMIEMaria MOLDOVEANU: Economia artelor (I)............................................................................99Varujan VOSGANIAN: Elite ºi contraelite în România tranziþiei.........................................105

ARTÃ ªI SPECTACOLETheodor ROGIN: (Aproape) totul despre Verdi ......................................................................114Marin STOIAN: Naraþiuni vizuale.............................................................................................118

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistuluiEduardo ARROYO

2

3

Un fapt biografic, aparent fãrã mareimportanþã, mã determinã sã fac un salt deaproape trei secole în urmã ºi sã prezint, încontinuare micului eseu despre modelulgoethean în sfera autobiografiei, Viaþa luiBenvenuto Cellini scrisã de el însuºi, scrisã (înfapt, dictatã) pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Mãruntul fapt biografic care permiteaceastã apropiere este acela cã Goethe, ad-mirator al culturii italiene, traduce aceastãbiografie ºi o publicã în 1796 în revista luiSchiller, Die Horen, însoþitã de un „Adoas”în care prezintã arta, tehnica ºi moravurilelumii italiene din epoca lui Cellini (1500-1571). Ce legãturã poate sã existe întrebiografia ºi gusturile agitatului giuvaergiuflorentin ºi autorul lui Faust? Niciuna. Altãepocã, altã culturã, alt model de existenþã(forma mentis). Singurul element comun cepoate fi invocat în aceastã relaþie poate fisimpatia lui Goethe pentru aceste naturilibere ºi creatoare într-o Renaºtere italianãtârzie dominatã de personaje emblematice:Prinþul (care de regulã este protector alartelor), Cardinalul (care reprezintã putereaspiritului) ºi Creatorul care poate fi, înacelaºi timp, un priceput mânuitor al arme-lor ºi un aventurier, ºi, în fine, Aventurierul(figurã complexã care cuprinde ºi pe omulcare strãpunge limitele geografice, spiritulvoiajor, spiritul care descoperã lumea ºilãrgeºte cunoaºterea). Recitesc Viaþa luiBenvenuto Cellini din aceastã perspectivã

(perspectiva unui spirit care tinde spre uni-versalitate ºi se construieºte pe sine însuºi,cum s-a vãzut mai înainte, ca un uomo uni-versale!) ºi descopãr cã, între toate virtuþileomului, Cellini pune accent nu pe cuprin-dere ºi desãvârºire, ci pe „cinstire ºi faimã”.Faima nu-i poate veni meºterului florentindecât de la talentul lui de aurar ºi, uneori,de la curajul lui de o înfrunta primejdia, iarcinstirea i-o poate da Ducele de Florenþa,Regele François I sau Papa Clement al VII-lea care-i comandã un potir executat demeºterul florentin cu mare întârziere, dar îlexecutã în aºa fel încât uimeºte pe toatãlumea. Aurarul se apucã sã-ºi dicteze viaþala 58 de ani, convins fiind –am notat dejaaceastã motivaþie – cã orice om care a fãcutceva ce se apropie de virtute trebuie sã-ºipovesteascã „cinstit ºi fãrã ascunziºuri”viaþa pentru a da o pildã celorlalþi.

Dar este viaþa lui Benvenuto Cellini opildã, un model de urmat? Nu s-ar puteaspune, cel puþin în latura umanã. Benve-nuto, nepotul lui Andrea Cellini (care a trãitaproape 100 de ani) ºi fiul maestruluiGiovanni, nu are o biografie exemplarã, ori-cum nu una demnã de creaþia sa. Tatãl vreasã-l înveþe sã cânte la flaut, dar Benvenutonu simte nici o atracþie în aceastã direcþie.Învaþã mai uºor, cu diverºi meºteri, sãgraveze în metal ºi sã smãlþuiascã. Trecedintr-un atelier în altul, prinde uºor se-cretele meseriei, inventeazã el însuºi altele,

Fragmentecritice

Eugen SIMIONViaþa lui Benvenuto Cellini

scrisã de el însuºi.Modelul Renaºterii

The article is a presentation of Benvenuto Cellini's autobiographical work, written by the authorhimself, three centuries ago. The article completes the Eugen Simion's series of analyses on auto-biographies, following the study on the Goethean autobiographical work.

Abstract

4

Eugen Simion

este iute din fire, când nu-i place ceva pro-testeazã, la nevoie sare la bãtaie, foloseºtechiar pumnii pentru a rezolva o disputã.Pentru cã dã unuia, Gherardo, un pumn,este adus în faþa judecãtorilor (în numãr deopt) ºi condamnat sã facã danie mãnãstiriide la Murate, „patru mãsuri de fãinã”, pluso mustrare severã. Tânãrul Cellini nu accep-tã pedeapsa ºi, într-o clipã de libertate, seduce în casa duºmanului ºi-l cotonogeºte.Este exilat din Florenþa ºi, pe unde ajunge,provoacã mereu conflicte.

Benvenuto este un om de Renaºtere,aventura reprezintã pentru el un mod de afi. Se pricepe bine în meseria de giuvaergiuºi acest fapt îl salveazã de mari represalii.Când îi este omorât fratele, Ceccio, în urmaunei încãierãri, nu ezitã sã omoare, la rân-dul lui, pe ucigaº, un archebuzier. Rãzbu-narea face parte din morala timpului. În1534 Benvenuto are o disputã cu un meºte-ºugar din breasla lui, aurarul Pompes, ºicum disputa ia proporþii, Benvenuto nuezitã sã-ºi lichideze fizic adversarul. Cu altevorbe, îl ucide. Povestind aceastã faptãcrudã, Benvenuto nu aratã cãinþã creºtinã.

E acceptat în serviciul lui Clement al VII-lea ca herald pontifical. Dar intrã repede înconflict cu Papa ºi, într-un rând, este acuzatcã a furat bijuteriile protectorului sãu, ceeace este o calomnie. Cardinalul Orsini vreasã-l spânzure, dar abilul Benvenuto face ceface ºi scapã. Când izbucneºte ciuma laRoma, se dedã la anumite petreceri, nuspune care, sau se duce la vânãtoare pentrua-ºi lecui tristeþea. „Fiind cam trist din fire”,mãrturiseºte el, lucru greu de crezut vãzândnu numai petrecerile la care participã, dar ºicontinua lui agitaþie, fugile lui aproape ritu-alice dintr-un oraº în altul, în fine, vocaþialui pentru bunurile vieþii ºi vocaþia lui, abso-lut extraordinarã, pentru aventurã. Ben-venuto nu suportã în nici un chip ofensa ºicând meºterul aurar Pompeo îi aduce jigniricumplite, îl înþeapã cu cuþitul dupã ureche,ucigându-l. Scapã ºi de data aceasta derepresalii ºi continuã viaþa lui turbulentã ºirãtãcitoare. Este cu 25 de ani mai tânãr decâtMichelangelo Buonaroti ºi are pentru el omare admiraþie. Vorbeºte, în genere, de binedespre contemporanii sãi – pictori, sculp-tori, giuvaergii, gravori, aurari. Este clar, areun caracter bun, nu-i ros de invidie, dar nicinu suferã de excesivã modestie. Benvenutocrede cã este cel mai bun în meseria lui ºi,când primeºte confirmarea de la protectori(prinþi sau oameni ai bisericii) este mulþu-mit. „Cum nu fac istorie – zice el – am sã letrec sub tãcere [faptele din afarã] pentru anu vorbi decât de ceea ce mã priveºte”. Nuse þine de cuvânt, vorbeºte de toate, ºi nicin-ar putea face altminteri pentru cã nara-torul acesta guraliv ºi puþin cam lãudãrosintrã în atâtea ºi atâtea combinaþii! Devine,de pildã, artilerist ºi participã la rãzboiul pecare Vaticanul îl duce nu mai ºtiu cu cine.Lucreazã pentru episcopul de Salamanca ºi,când acesta vrea sã-l tragã pe sfoarã ºi sãnu-l plãteascã, Benvenuto nu se lasã ºi obþi-ne în cele din urmã, dupã o aventurã camrocambolescã, ceea ce i se cuvine. O sluj-nicuþã îl umple de sfrenþie (sifilis) ºi, pentrua se vindeca, aurarul se trateazã cu „lemnsfânt”, þinând totodatã un post lung ºiaspru. Se lecuieºte repede, ne asigurã el, ºise simte ca peºtele în apã. O tânãrã uºura-ticã, Pantasilea, numitã „stâncuþã”, îl tradu-ce ºi Benvenuto, care nu-i deloc uºã de bise-

ricã, o urmãreºte ºi o pedepseºte cu marecruzime.

E mândru de familia sa ºi spune cã ea aredrept herb un leu auriu cu un crin roºu într-o labã, iar deasupra capului cu trei crinimici de aur. Se iniþiazã, la un moment dat, înnecromanþie, ºi aflã cã demonii o sã-l chi-nuiascã o bucatã de vreme. Noroc cã apareAngelica, o tânãrã plinã de farmec, care îlajutã pe impavidul aurar florentin sã iz-goneascã repede demonii din el... Pe când seaflã închis în Castelul San Angelo, duºmaniilui încearcã sã-l otrãveascã cu diamantpisat, dar Benvenuto, om isteþ, descoperã latimp stratagema ºi o ocoleºte. Mai scapã deo primejdie pentru a putea întâmpina,bineînþeles, alta. Într-o zi îi intrã o aºchie înochi ºi un medic local îl vindecã storcându-i în ranã sânge de sub aripã de porumbel.Viaþa lui este un carnaval continuu, iar elspune cã în afarã de faptul cã lucreazã pen-tru a câºtiga bani, „nu are nimic de po-vestit”. Dimpotrivã, are multe de povestitºi, din ceea ce spune, se vede cã meºteruluiflorentin îi place sã povesteascã ºi, mai ales,nu duce lipsã de subiecte. Cu adevãratbiografia lui este un roman de aventuri, înfiecare rând se întâmplã ceva (o fugã, orãzbunare, o molimã, o inundaþie, o moarte,o nenorocire, urmatã de regulã, de o suitãde petreceri cu vin, femei ºi încãierãri),naratorul fiind, el însuºi, un personaj im-petuos, întruchipare reuºitã a timpului sãu.„Mi-a plãcut sã vãd lumea” – spune el la unmoment dat – ºi acest fapt este confirmat deviaþa sa pe care el o pune mereu sub semnuldestinului.

„Soarta mea cea ticãloasã ºi crudã”- seplânge el ori de câte ori nu-i ies binesocotelile. Dã mereu peste duºmani ºi, cândnu-i aflã, îi inventeazã. Cardinalul deFerrara îl introduce la curtea regeluiFrançois I ºi, aici, dã peste Il Bologna, artistmediocru, gelos ºi duºmãnos, susþinut defavorita regelui, Doamna d’Estampes. Ceurmeazã se poate bãnui: Benvenuto nu-ºiþine gura, protesteazã, bârfeºte, contestãvehement talentul adversarului. Conflictulia amploare ºi proiectele încredinþate derege sunt în primejdie. Înþelegând cummerg lucrurile la curte, Benvenuto încearcãsã câºtige simpatia Doamnei d’Estampes, îi

face cadouri, îºi laudã arta, þine discursuridiplomatice, inutil, Doamna d’Estampesrãmâne de partea intrigantului Il Bologna.Are mai mare succes pe lângã François I,amator de artã ºi protector al artei. Pre-zentat de Cardinal la Fontainbleau în 1540,Benvenuto aratã regelui ligheanul ºi cana pecare le executase, apoi îi sãrutã genunchii ºilaudã gustul estetic ºi calitãþile morale alesuveranului sãu. Suveranul este încântat ºiîi acordã lui Benvenuto o simbrie anualã de700 de scuzi, aceea pe care o primise ºiLeonardo da Vinci. Primeºte, în plus, o casãºi comanda de a face o statuie înfãþiºând peJupiter...

Artistul se apucã cu râvnã de lucru, darsoarta ticãloasã ºi adversarii pizmaºi nu-llasã în pace. Alte conflicte, alte acuzaþii,multe alte mizerii. Într-un rând este învinuitde desfrâu ºi chiar de ceva mai grav, despeþa sodomiei. O junã Caterina, cu ade-vãrat desfrânatã, ºi mama ei – prostituatãajunsã la vârsta canonicã – depun mãrturieîmpotriva lui, zicând cã perversul Benve-nuto a trãit cu cea dintâi „dupã obiceiul ita-lienesc”. Benvenuto prinde ideea ºi se apãrãcu abilitate în faþa judecãtorului, declarândcã obiceiul italienesc nu cunoaºte asemeneadeturnãri sexuale. O pune pe Caterina sãrepete de trei ori ce-a pãþit cu Benvenuto ºi,dupã ce se lãmureºte, întoarce sensul acuza-þiei: „Atunci nu-i un obicei italienesc,rãspunsei eu. Sigur cã trebuie sã fie vreunulfranþuzesc, de vreme ce ea îl cunoaºte, iar eunu! Vreau sã spunã pe ºleau în ce chip amtrãit cu ea! [...] ºi apoi strigai cât mã þinugura: Domnule judecãtor, locotenent alregelui creºtin, vã cer dreptate, cãci ºtiu cãlegile regelui preacucernic pedepsesc ase-menea crime cu arderea pe rug atât a celuiactiv, cât ºi a celui pasiv. Aceastã femeiemãrturiseºte cã a pãcãtuit, iar eu n-am avutde-a face cu ea în nici un fel; curva demaicã-sa e aici ºi meritã sã fie arsã atât pen-tru unul, cât ºi pentru celãlalt delict; vã cerdreptate. Rosteam într-una aceste cuvinte,strigându-le în gura mare; ceream tot tim-pul arderea atât a ei, cât ºi a maicã-si, ºispuneam cã dacã nu erau bãgate laînchisoare ân faþa mea, aveam sã mã duc larege sã mã plâng de nedreptatea pe care mi-o fãcea un locotenent de-al sãu. Când vã-

5

Viaþa lui Benvenuto Cellini scrisã de el însuºi

zurã ce gãlãgie fac, li se cam înmuie glasul;eu, în schimb, þipam ºi mai tare. Curvaplângea împreunã cu maicã-sa, iar eu urlamcãtre judecãtor: Foc! Foc! Laºul acesta, vã-zând cã lucrurile nu mergeau aº cum leplãnuise el, cãutã ca prin cuvinte cât maimieroase sã scuze slabul sex femeiesc. Mi sepãru atunci cã am câºtigat o mare bãtãlie ºiplecai, mormãind ºi ameninþând într-una;aº fi plãtit bucuros cinci sute de scuzi,numai sã nu fi trebuit sã apar vreodatã aici.De cum ieºii din acel viespar, îi mulþumi luiDumnezeu ºi mã înapoiai vesel la castel,împreunã cu tinerii mei lucrãtori”.

Când desfrânata Caterina apare din nouîn casa artistului, acesta o primeºte, ofoloseºte în fel ºi chip (ca model ºi altfel,lumeºte) ºi „o scarmãnã” în fiecare zi – ziceel – ca sã þinã minte. Caterina se vaitã, plea-cã ºi revine, dar nu-ºi schimbã filosofia deviaþã. Excedat de atâtea conflicte ºi neca-zuri, Benvenuto se hotãrãºte sã se întoarcãîn Italia lãsând baltã proiectele încredinþatede bunul rege creºtin. Va regreta mai târziu.Ajuns la Florenþa, intrã în slujba DuceluiCosimo I de Medici, dar ºi aici începe sãaibã necazuri. Majordomul Ducelui, PierFrancesco Riccio, om rãu ºi îngâmfat, îivorbeºte de sus ºi, apoi, îl persecutã siste-matic. Simþurile florentinului iau foc.Orgoliul lui se simte vexat ºi se adreseazã înacest chip impostorului: „ Ascultã, ser PierFrancesco Riccio, cãci o sã-þi spun acumacine sunt cei de seama mea ºi cine sunt ceide seama dumitale – dascãli buni sã-i înveþepe copii cititul . Auzind una ca asta, major-domul se încruntã ºi, ridicând vocea, îmispuse din nou, cu mai multã neobrãzare,aceleaºi cuvinte. Încruntai atunci ºi eusprâncenele, îmi luai un aer obraznic ºi îispusei cã cei de seama mea sînt vrednici sãstea de vorbã cu papii, cu împãraþii ºi curegii cei mari; îi mai spusei apoi cã în lumeaîntreagã nu se aflã poate nici doi la fel cumine, în vreme ce la fel cu el gãseºti cu

zecile la fiecare uºã”. Majordomul se sperie,dar nu-ºi schimbã gândurile ºi continuã sã-lponegreascã...Curând apare un adversarmai puternic, Don Bandinello, mai vechi înslujba Ducelui, artist mediocru ºi om negrula inimã. Benvenuto îºi dã drumul la gurãºi-i face praf opera în faþa Ducelui.Bandinello are ºi el gura rea, ºi numeºte peBenvenuto „tâlhar murdar ºi puºlama”.

În fine, Cellini primeºte comanda unuiuriaº „Perseu” ºi pentru a duce la capãtproiectul inventeazã o metodã nouã de aturna modelul în bronz. Este unica oarãcând naratorul acesta care nu are stare ºi nuare timp pentru reflecþii asupra artei saleprezintã pe larg meºteºugul sãu. Meºteºu-gul nou reuºeºte ºi, când dezvãluie statuia,Ducele ºi însoþitorii sãi sunt uluiþi. Creato-rul nu-ºi mai încape în piele ºi zice cã ni-meni nu-l poate întrece, poate doar maes-trul sãu, Michelangelo Buonarroti, dacã armai fi tânãr. I se dedicã mai multe sonetepline de laude, iar duºmanii tac în chipelocvent. Bucuria lui nu-i totuºi lungã, pen-tru cã Ducele Cosimo, învrãjbit de adver-sarii lui Benvenuto, nu-i dã banii promiºi.Ca sã câºtige bunãvoinþa Ducelui ºi ca sã-ºicapete, astfel, drepturile, sculptorul laudãºcoala florentinã ºi socoteºte cã „Perseul”sãu meritã mai mult de ºaiºpemii de scuzide aur...Fãrã folos însã. Benvenuto rãmânepãcãlit ºi umilirile, necazurile lui continuã:un oarecare Sbietta de la care cumpãrase oproprietate încearcã sã-l otrãveascã, îimoare apoi un fiu, încearcã sã se întoarcã înFranþa, dar Ducele nu-i îngãduie. E lim-pede, Benvenuto a intrat într-o zodie rea.

Autobiografia* se încheie, astfel, cu o cro-nicã a deznãdejdii creatorului. S-au pãstratde la el ºi câteva pagini de jurnal, scrisori ºidocumente în care este vorba tot de ne-gocierile cu protectorii ºi de conflictele pecare le are cu contemporanii sãi. Aflãm, depildã, cã primeºte în casã, pe întreaga luicheltuialã, pe Dorotea, femeia lui Domenico

6

Eugen Simion

* O precizare: autorul are stare ºi nu are timp pentru reflecþii, în afara momentului semnalat mai sus, înautobiografia pe care o dicteazã. Biografii sãi semnaleazã, totuºi, faptul cã în 1568 Benvenuto Cellini ela-boreazã un tratat referitor la cel opt meºteºuguri principale ale aurãriei ºi cu privire la arta sculpturii(Trattati intreno ale otto principali arti dell’artificeria e in materia dell’arte dello sculptura). Justificarea ar puteafi cã Cellini nu vrea sã-ºi împovãreze biografia cu prea multe consideraþii despre arta, se crede, fãrãtemei, de neegalat.

d’Antonio Sputaseni, împreunã cu fiul lorTonino ºi fiica lor Bita, în rãstimpul în carebãrbatul se aflã în închisoarea din Florenþa.Când Domenico iese din detenþie (25 de-cembrie 1559), Benvenuto îi cere sã-i resti-tuie banii cheltuiþi pentru întreþinere. Pesteun an adoptã pe Tonino ºi solicitã sã ia nu-mele lui, Benvenuto de Cellini. În octombrie1562, Piera di Salvatore de’Parigi îi naºte ofiicã pe care o boteazã Elisabeta, dupãnumele maicii lui... În martie 1566 are unacces de gutã, la 23 septembrie 1566 i senaºte altã fiicã, Maddalena, ºi în aceeaºi zieste chemat la Oficiul Zeciuelii pentru a lã-muri o chestiune legatã de bunurile saleaflate la moºia della Fonte. La 24 martie 1568i se naºte un alt fiu, numit Andrea Simone,în amintirea bunicului, Andrea Cellini, omvirtuos ºi om de treabã. În iulie 1570dezmoºteneºte pe fiul adoptiv, Antonio,care se dovedise cã fãcuse multe ticãloºii ºi,în cele din urmã, fugise la tatãl sãu,Domenico Sputaseni...

*Ce loc ocupã Dumnezeu în aceastã aven-

turã a spiritului creator într-o Renaºtere cre-puscularã? Cellini invocã des divinitatea,dar nu lasã impresia cã libertatea sa de spir-it ºi bucuria pentru bunurile lumeºti sã fiecondiþionate prea mult de morala religiei.Într-un singur rând, am impresia, pare a fipãtruns mai profund de ideea zãdãrnicieiomeneºti ºi de respectul faþã de dreptateadumnezeiascã: „Iatã de ce – zice el, dupã cestã de vorbã cu Ducele Pierluigi, prigoni-torul sãu mai vechi, revenit acum la gândurimai bune – nici un nobil – oricât de mare arfi – sã nu ia în derâdere dumnezeiasca drep-tate, aºa cum fac unii pe care îi cunosc ºicare, dupã cum voi spune la timpul sãu, m-au asuprit atât de miºelnic. Nu din ome-neascã deºertãciune scriu toate astea, cinumai întru slava lui Dumnezeu, care m-aizbãvit de atâtea cumplite suferinþe. Lui mãjelui pentru necazurile de fiecare zi, îl chemca pe adevãratul meu ocrotitor ºi mã rog lui.Caut însã întotdeauna sã mã ajut mai întâisingur, atât cât pot; mai târziu, când slabelemele puteri nu mã mai sprijinã ºi mãpãrãseºte curajul, mi se aratã de îndatã, pu-terea rãzbunãtoare a Domnului; ea îi doboa-

rã pe negândite, atât pe cei care-i asuprescpe cei nevinovaþi, cât ºi pe cei care nu maiau habar de sarcina mãreaþã ºi vrednicã decinste pe care Domnul le-a încredinþat-o”.Putem trage de aici concluzia cã autorulCrucifixului are o revelaþie misticã ºi sepregãteºte sã ducã de aici înainte o viaþãreligioasã? Ar fi o exagerare, desigur. Ben-venuto Cellini nu-i fãcut pentru o existenþãpioasã ºi ordonatã. Numai când este vorbade arta lui, agitatul Benvenuto aratã o obsti-natã rigoare a spiritului, o misticã, am puteaspune, o precizie, o religiozitate a fineþii.Dar, toate acestea nu au, bineînþeles, legã-turã cu ideea de divinitate.

*În fine, autorul dã în partea a doua a

autobiografiei sale ºi câteva informaþii des-pre modul în care îºi reconstituie viaþa. Înce-puse, s-a reþinut, prin a dicta autobiografiaunui ucenic sârguincios ºi destoinic. Aflãmacum, cã dupã ce scapã din temniþã, în timpce se odihnea în palatul Cardinalului deFerrara, Cellini transcrie capitolul care sereferã la detenþia sa („mi-a fãcut multã plã-cere sã transcriu acest capitolo care s-a pututciti mai sus”). Semn cã naraþiunea biogra-ficã nu este lãsatã la întâmplare. Dovadãeste ºi faptul cã altã datã promite sã vor-beascã numai de „întâmplãri mai de sea-ma”, nu de nimicurile vieþii. Se þine decuvânt? Din fericire, nu se prea þine, în sen-sul cã vorbeºte în naraþiune de evenimentemari ºi mici, toate „de seamã” dacã spunceva despre existenþa acestui spirit creator ºiaventuros. ªi Cellini le povesteºte în aºa felîncât ele par a fi semnificative. Când este lastrâmtoare – ºi este cam tot timpul – spunecu voce tare cã el este un bun prieten al ade-vãrului ºi un duºman, ireductibil, al minci-unii. Rareori recunoaºte cã greºeºte. DacãDucele de Florenþa stã în cumpãnã ºi spri-jinul bãnesc nu vine, Benvenuto schimbãdirecþia retoricii ºi anunþã decizia lui de a seretrage. Un mic ºantaj bine adus din condei.Oratorul începe de departe, de la gloriaFlorenþei ºi de la marile modele ale artei ita-liene, pentru a ajunge la chestiunea care îlarde pe el. Dezvãluie acum, când îºi poves-teºte viaþa, aceastã strategie: „ Când vãzuicã cele rostite de mine n-au nici o urmare,

7

Viaþa lui Benvenuto Cellini scrisã de el însuºi

cãci excelenþa-sa nu-mi rãspundea nimic,mã cuprinse deodatã o mânie cumplitã ºi opatimã atât de înverºunatã, încât nu mãputui opri sã nu spun cele ce urmeazã:Acest oraº, o, signor mio, a fost într-adevãr oºcoalã a celor mai mari talente; se ºtie însãcã de îndatã ce unul a învãþat ceva, a trebuit– dacã a voit sã sporeascã gloria patriei ºi ailustrului sãu principe – sã se ducã sãlucreze în altã parte. Acesta este adevãrul,signor mio; excelenþa-voastrã ºtie cine a fostDonatello, cine a fost marele Leonardo daVinci ºi cine este astãzi strãlucitul Michelan-gelo Buonarroti; toþi aceºtia sunt artiºti careprin talentul lor au sporit gloria excelenþeivoastre. Trag nãdejdea sã-mi pot face ºi eudatoria ºi de aceea, o, signor mio, îngãdui-þi-mi sã plec de aici. Sã aibã însã excelenþa-voastrã grijã sã nu-l lase sã plece peBandinello; miluiþi-l chiar cu mai mult decâtcere, cãci este atât de nepriceput, încâtplecând în altã parte ar fi în stare sã facã derâs aceastã nobilã ºcoalã. ªi-acum, îngã-duiþi-mi sã plec, signore; iar pentru toateostenelile mele de pânã acum, nu-mi trebuiealtã rãsplatã decât bunãvoinþa preailustreivoastre excelenþe”. Acest mic discurs este,în felul lui, o capodoperã de abilitate,inteligenþã, ºi ironie. O ironie puþin tragicã.E discursul unui Femios, simbolul etern alcreatorului ameninþat din toate pãrþile, silitsã se apere în faþa unui Ulise din epocaRenaºterii. El laudã, întâi, pe marii creatoriai Florenþei pentru a putea lãuda mai binepe Pricipele de care depinde, în fond, arta ºiviaþa sa. Lauda nemãsuratã ascunde, totuºi,o ameninþare: s-ar putea ca ºi el, Cellini, sãpãrãseascã Florenþa, cum au fãcut Leonardoºi Michelangelo, pentru duce în lume gloriaartisticã a oraºului ºi, implicit, a Princi-pelui... Isteþul Benvenuto are, în mod evi-dent, alte motive sã plece, dar nu le spune.Preferã sã vorbeascã de datoria ºi recuno-ºtinþa lui, nu de faptul cã numitul Bandi-nello îl persecutã...Ajungând la acest punct,oratorul întoarce, cum se zice, foaia ºi cereprotectorului sãu sã apere faima artisticã aFlorenþei, împiedicând pe Bandinello sãplece pentru a nu o face de râs în altã parte.Loviturã retoricã extraordinarã. Femios nucere bani ºi protecþie, vrea doar ca reputaþia

nobilei ºcoli florentine sã fie apãratã pe care-l poate provoca adversarul sãu, Ban-dinello... Retoricã subtilã, ironia unui artistinteligent ºi orgolios.

*Odatã încheiatã, ”nevrednica poveste a

vieþii [lui]” este încredinþatã, spre a fi cititã,prietenului sãu, poetul ºi istoricul florentinBenedetto Varghi. La 22 mai 1559 i-o cereînapoi, chiar dacã nu fusese cititã în întregi-me. Deducem cã impresia istoricului fusesebunã ºi, mulþumit, Benvenuto se grãbeºtesã-ºi recapete „desaga ºi cartea”. Are, aºadar, un prim lector (martor în bunã parte acelor relatate) ºi acest lector, înþelegem dinscrisoarea de mulþumire a autorului, lãu-dase faptul cã Cellini nu-ºi „ºlefuise ºi dichi-sise” stilul...Prilej pentru narator de a ream-inti cã el s-a strãduit sã spunã numai ade-vãrul ºi cã a lãsat deoparte întâmplãrile fãrãsemnificaþie. Un principiu, în esenþã, buncând e vorba de confesiune. Aurarul flo-rentin intuieºte o condiþie esenþialã a genu-lui, chiar dacã el nu se gândeºte prea mult lapoetica genului: „m-am ferit sã spun cevade care sã nu-mi aduc bine aminte ºi amcãutat sã spun numai adevãrul adevãrat; caunul care aveam de spus atâtea lucruri deseamã ºi nu vroiam sã mã întind prea mult,am dat deoparte atât o puzderie de întâm-plãri vrednice de mirare – pe care alþii ce seîndeletnicesc cu aºa ceva le-ar fi socotit demare preþ –, cât ºi o sumedenie de mãrun-þiºuri”.

Rezumând poetica incipientã ºi involun-tarã a lui Benvenuto Cellini, reþinem: elcautã sã spunã numai ºi numai adevãrul(clauza sinceritãþii), selecteazã din biografiasa numai întâmplãrile de seamã ºi renunþã lamãrunþiºuri (clauza semnificaþiei, selecþiafaptelor simbolice!) ºi, pentru a nu se în-tinde prea mult, lasã deoparte „o puzderiede întâmplãri vrednice de mirare” (clauzaunitãþii, coeziunii ºi fluiditãþii naraþiunii; oclauzã, aºa dar, esteticã); pentru a verificatoate acestea, autorul se adreseazã unuiprim destinatar, dacã nu este un lector semi-otic, e în mod cert un priceput lector seman-tic (în limbajul lui Umberto Eco). Destina-tarul-lector este, totodatã, un martor credi-

8

Eugen Simion

bil care poate controla veridicitatea faptelorrelatate.

Viaþa lui Benvenuto Cellini scrisã de el în-suºi încape, aºa dar, pe mâini bune, înce-pând cu desemnarea primului destinatar.Ea prefigureazã, în acelaºi timp, princi-palele elemente ale genului autobiografic.Se adaugã douã elemente esenþiale: talentulde povestitor al florentinului ºi caracterulaventuros al vieþii sale. Nu suntem siguri cãel a lãsat deoparte în naraþiunea sa „o puz-derie de întâmplãri vrednice de mirare”sau, dacã a lãsat o parte dintre ele, au rãmasmulte, altele ºi ele dau culoare ºi dinamismnaraþiunii. Tocmai aceste fapte vrednice demirare asigurã fluiditatea ºi frumuseþeaacestei extraordinare aventuri care esteViaþa lui Cellini. Cât despre stilul ei neºlefuitºi nedichisit nu putem ºti prea multe: ºtim,doar, cã autorul îºi dicteazã amintirile unuiucenic ºi cã un capitol cel puþin a fost tran-scris de narator. Aici lucrurile se încurcãpuþin: Cellini transcrie „Capitolo”, cum amarãtat, dupã eliberarea lui din închisoare, în1539; dar, atenþie! la acea datã Benvenuto,de 39 de ani, nu începuse însã sã-i dictezelui Michele di Goro Vestri autobiografia;începe aceastã operaþie de abia în 1557 întimp ce lucra statuia lui Neptun. Ce tran-scrie, atunci, Benvenuto? Sã înþelegem cãredactase el însuºi, înainte de a se decide sã-ºi povesteascã viaþa, capitolul privitor ladetenþia în Castelul Sant’Angelo? Oricum,autorul încurcã serios cronologiile. Sigurãeste cã viaþa lui pare a fi un splendid romande aventuri. Personajele ei reflectã, cu ade-vãrat, ierarhia societãþii italiene de la sfâr-ºitul Renaºterii ºi mentalitãþile ei. La vârf seaflã, s-a vãzut, Principele care, în unele ca-zuri, are ºi funcþii religioase. Acest simbol alputerii ºi bogãþiei este ilustrat, aici, de pro-tectorii lui Cellini: Ducele de Ferrara, Du-cele Cosimo I de Medicis, regele François Ietc. Principele este uneori bun creºtin ºiiubeºte arta (François I), alteori iubeºte arta,dar nu se pricepe ºi, mai ales, nu scoate banidin pungã pentru a-ºi achita datoriile. Ecazul Ducelui de Florenþa, Cosimo I deMedicis, influenþabil ºi zgârcit. În fine, înautobiografia lui Benvenuto Cellini nu seprofileazã o figurã de sfânt, apare în schimb

Papa Clement al VII-lea, care este un fel dePrincipe al Bisericii de la Roma... FiguraCardinalului nu-i prezentatã, în genere,favorabil de autorul autobiografiei. Omulbisericii ºi-s pierdut însuºirile sfinþeniei. Elduce rãzboaie, acumuleazã bunuri, se luptãpentru putere, nu-i generos ºi nici corect cuartiºtii care lucreazã pentru el. Cu câtevaexcepþii, Benvenuto Cellini are numai ne-cazuri cu cardinalii din timpul sãu.

Personajul central în autobiografie esteCreatorul reprezentat de chiar cel care-ºipovesteºte netrebnica viaþã. El este, în fond,tipul reprezentativ. Întruchipeazã spiritulcutezãtor al timpului ºi, totodatã, impuneceea ce am numi, cu o vorbã a lui Goethe,nu un talent într-o istorie învolburatã, ci onaturã în care se unesc: forþa creaþiei, liber-tatea de spirit, sentimentul acut cã soarta îieste potrivnicã ºi, neîndoios, gustul aven-turii, plãcerea de a trãi ºi de a se miºca înlume...Are dreptate contemporanul sãu,Giorgio Vasari, sã scrie despre el în Vieþilepictorilor, sculptorilor ºi arhitecþilor: „Benve-nuto s-a arãtat îndrãzneþ, plin de viaþã ºi de-a dreptul extraordinar în toate acþiunilesale; este un om care s-a priceput, cum nu sepoate mai bine, sã le spunã principilor ade-vãrul în faþã ºi, de asemenea, sã-ºi folo-seascã mintea ºi mâinile în lucrurile deartã”...S-a mai priceput, cum nu se poatemai bine – la ceva: sã-ºi povesteascã viaþa. Apovestit-o în aºa fel încât ea a devenit unmodel al genului.

Nu ºtim dacã naraþiunea respectã ade-vãrul sau dacã, nu cumva, este rodul închi-puirii bogate a acestui extraordinar aurar. Sejurã în mai multe rânduri cã nu povesteºtedecât ceea ce e legat de meseria lui („ade-vãratul temei pentru care m-am apucat sãscriu ºi, slavã Domnului, voi avea destulede spus ºi despre ea”), dar, cum am precizatºi mai înainte, meseria lui este atât debogatã în evenimente încât, urmãrind-o,avem impresia cã meseria aurarului se aflãsituatã la intersecþia istoriei ºi, încã odatã, cãviaþa lui este un veritabil roman. Nu mai arenici o importanþã când îl citim azi, dacã ro-manul este nãscocit de mintea isteaþã a flo-rentinului sau relateazã cu exactitate fapteletrãite de autor. Biografia a devenit în totali-tate o ficþiune.

9

Viaþa lui Benvenuto Cellini scrisã de el însuºi

10

Henri Zalis este unul dintre cei mailongevivi critici literari, cu o activitate depeste jumãtate de secol. Discipol ºi admira-tor al lui Tudor Vianu, faþã de care ºi-a ma-nifestat gratitudinea inclusiv în calitate demonograf ºi îngrijitor al unora dintreoperele filosofului estetician, criticul debutaîn perioada efervescentelor dezbateri aledeceniului al ºaselea. Dialogurile ºi, în sensmai larg, discuþiile asupra realismuluisocialist acaparaserã scena literarã. Subbagheta proletcultismului dirijoral luanaºtere un adevãrat concert de gândiremaniheistã, portativul fiind înþesat detonuri înalte ºi joase, însoþite, la inspiraþie,de accente ºi mai stridente, lugubre.Climatul literar schimbându-se în deceniulurmãtor, critica literarã îºi recapãtã autono-mia ºi, pãrãsind siajul politicului, se des-tinde. Pe urmele înaintaºului venerat, HenriZalis ºi-a concentrat discursul, preponde-rent ºi consecvent, în zona argumenteloresteticului expuse analitic într-un stil clar,dominat de obiectivitate. Comprehensiuneasa faþã de proza lui Eugen Barbu, scriitor acãrui literaturã poartã cu sine, în conti-nuare, un împovãrãtor lest biografic, poatefi un exemplu. Henri Zalis se numãrã prin-tre foarte puþinii critici care desparte apelede uscat, în ceea ce-l priveºte pe autorul ro-manelor Groapa, Principele, Sãptãmâna nebu-nilor.

Dupã 1990, odatã cu ieºirea din primplan ºi intrarea în derizoriu a fenomenuluicultural autentic, repede înãbuºit de culturalargului consum, tirajele presei literare s-auprãbuºit. Semnãturi frecvent întâlnite înmediul cultural, între care se afla ºi aceea alui Henri Zalis (la „Contemporanul - Ideeaeuropeanã”), ºi-au diminuat prezenþa. Ca sãaibã vizibilitate, cronica ºi recenzia literarãs-au mutat în foiletonul jurnalelor, practi-cate majoritar de filologi convertiþi în redac-tori educaþi la ºcoala senzaþionalului dincare se hrãneºte, cu un instinct vorace, actu-alitatea. În urma schimbãrilor politice inter-venite, amintind pânã la grotesc parcursulspiralei istoriei, operaþiunea de reaºezare ºirevizuire a valorilor literare s-a desfãºuratzgomotos, critica „veche” fiind absentã, sauluând o poziþie de non combat. Lupii tineridin noul val, încurajaþi de context, ca ºi deunele atitudini revanºarde, s-au exprimatnu de puþine ori cu o nemeritatã cruzime:tot ce existase înainte de apariþia lor era...expirat. Când li s-a atras atenþia cã, în spa-þiul (cultural) devenit liber, nu prea e nimicde pus, autorii acestor menþionãri au avutparte de adeverirea dictonului nimeni nu eprofet în þara lui.

În intervalul scurs, de aproape douãdecenii, unii dintre criticii generaþiilor antedecembrie 1989, cãrora le aparþine HenriZalis, s-au orientat din zona criticii spre

Croniciliterare

Elève et admirateur de Tudor Vianu, Henri Zalis est le critique littéraire qui s'est concentré surl'esthétique et l'objectivité. L'article fait une analyse des méthodes, des sujets et des principes qui setrouvent au fondement de son œuvre, surtout quand on parle de son Histoire.

Resume

Lucian CHISU

Între soartãºi sorþi

,

11

Între soartã ºi sorþi

aceea a istoriei literare. Este cazul lui I.Rotaru, care ºi-a definitivat amplul studiuînceput cu mult timp în urmã, al luiDumitru Micu, I. Negoiþescu ºi NicolaeManolescu. Aceluiaºi context i se integreazãºi iniþiativa lui Eugen Simion, sub îndru-marea cãruia câteva zeci de critici ºi istoriciliterari au lucrat la definitivarea primuluiDicþionar General al Literaturii Române(DGLR) în 7 volume. Alþii, ca de pildã, Ma-rian Popa, Alex. ªtefãnescu, ºi într-o anumemãsurã Eugen Negrici, s-au oprit asupraistoriei recente, a deceniilor totalitarismuluicomunist.

Avem, prin urmare, un curent de sintezeculturale, asupra cãrora, pe lângã de-acumobiºnuitele contestãri ori vendete, încep sãaparã tot mai numerose comentarii. Lacurentul amintit se racordeazã ºi HenriZalis cu O istorie condensatã a literaturii româ-ne (1880-2000), editura Bibliotheca, Târgo-viºte, 2007. Într-o primã etapã (2005), Istoriacuprindea douã volume, dar, în urmarevizuirilor ºi a unor adãugiri, autorul nepropune redimensionarea ei într-un singurtom.

Care au fost resorturile acestui demers,aflãm din preambulul cãrþii, unde istoriculapeleazã la o formulã de lucru insolitã, cumulte nuanþãri menite s-o justifice, sã o facãplauzibilã ca abordare sui generis. Anulândgraniþele istorico-sociale, în scopul de a pãs-tra intacte filiaþiile din spaþiul mereudeschis al literaturii, criticul are de optat. Înacest sens, criteriul istoric, care funcþioneazãprecum o coloanã vertebralã în orice tenta-tivã de acelaºi fel, îºi restrânge aria. Privitorla noþiunea de istorie, între accepþiunea sen-sului propriu ºi a celor figurate, care sevolatilizeazã în multiple semnificaþii, HanriZalis pare atras de a doua variantã. Distingeaºadar, între istorie, ca evoluþie inexorabilã,ºi fragmentul cronologizant, capabil sãabsoarbã, fãrã frontiere, tipologii sincrone,ideatice ori estetice: „Este vorba de cãlãtoriiîn afarã, dincolo de graniþe dar ºi în interi-orul fiinþei. Cãlãtorii în memorie, în biblio-tecã în digresiunea afectivitãþii. Cimentulîntregului s-ar putea sã-l constituie tipologi-ile umane ºi simbolurile sociale (inadapta-rea, parvenirea, aventura, degradarea mo-

ravurilor, reactivitatea la afinitãþi desin-cronizãri sufleteºti)”.

Pentru Henri Zalis contextualitatea liter-arã devine integrantã. În numele ei, autorulopereazã cu un set de principii, pe care leconsiderã extrem de importante în dinami-ca interioarã a textului literar-artistic ºiexplicite în privinþa extensiei nervuriloracestuia. Totul, însã, condensat, adicã prinomisiunea unor autori ºi opere detaºate deliniile de forþã nou create, peisajul fiindrecompus din alte contribuþii, inclusiv alecontemporanilor, pe coordonate care favo-rizeazã intenþia de a li se „citi” mecanismulcomun de evoluþie. Nu succesiunea secven-þelor de seamã din marile momente ale in-tervalului 1880-2000 reprezintã miza Istorieisale, ci „exterioarele” deschideri sufleteºti.Punctul forte sau, altfel spus, axa de ori-entare, revine esteticii. Deºi substanþa estet-icã reprezintã un fapt aprioric pentru toþicercetãtorii fenomenului istrico-literar,Henri Zalis crede cã acest lucru trebuie spusºi mai apãsat. Îi afirmã întâietatea asupracomponentei evolutive, deoarece axa de ori-entare esteticã se bazeazã pe ideea de conex-itate þinând seamã de trei factori: afinitãþilestructurale, validarea energiilor creatoare ºifatalismul producãtor de specificitate. „Deaici, impresia cã aportul ariei reveleazã val-oarea intrinsecã, dinamismul deliberativ,inovaþia, continuitatea”, adaugã istoricul li-terar. Din punctul sãu de vedere, la nivelulepocilor „codul de lecturã” funcþioneazãparþial, privilegiate fiind apropierile careasigurã, prin rolul lor esenþial, o corectã per-cepþie criticã. Istoricul mai þine sã precizeze:„am învãþat, cu timpul, cã opera literarã –ca sã fie bine primitã – trebuie sã fie precisproiectatã pe ecranul ideilor. În vremurilede azi nu mai este timp suficient sã laºi ceace spui în voia spuselor celor ce te-au prece-dat. Consultarea implicã o disciplinã asprãde interogaþii, iar melodia adusã în discuþienu poate fi nici biograficã, nici anecdoticã”.

În conformitate cu epuizarea teoreticãdin preliminarii, operele incluse în studiuau rolul de a se constituii în diagrame alefaptului literar, deºi, poate, accepþiunea nutrebuie luatã în sens absolut. Cu acestimpediment autorul este de acord, dar þine

12

Lucian Chiºu

sã ne asigure cã ele (diagramele) au bãtaielungã, reperele consistând din datelemateriei artistice, ca urmare a privilegieriifiliaþiilor estetico-literare în dauna viziuniiistorice. Aºadar, atent la riscul limitãriideschiderilor sufleteºti, criticul le extinde cuvãditã intenþie, eludând pe cât a fost posibilreperul temporal. Totuºi, nimeni nu sepoate dispensa de istoricitate, atunci cândse vorbeºte ori scrie în numele istoriei liter-are. În pofida contragerii epocilor în simul-taneitãþi ºi relevanþe sinoptice ades sur-prinzãtoare, acest proces fixat programaticîn planul secund îºi face simþitã îndeajunsde vizibilã prezenþa ºi în panorama Istorieicondensate a literaturii române, dedicatãperioadei 1880-2000.

Adãugând cã Henri Zalis nu agreeazã

istoriile literare care pot fi citite ca undicþionar de autori, ca o antologie decurente cu varii preferinþe, sau ca simplurepertoriu de personaje, am rezumat pe câtne-a fost în putinþã metoda sa de lucru. E deajuns ºi trecem la realizãrile concrete dinIstoria sa, aºa cum apar acestea. Întrucât„proiecþia” voluminoasei cercetãri esterodul unei obstinate atitudini singulare,vom respecta punctele de vedere exprimate,chiar dacã, în principiu, în privinþa unoradintre ideile expuse împãrtãºim alte opinii,ori ne aflãm în alt tip de acord cu (unele)dintre detaliile/detalierile/reprezentãrile/poziþionãrile/omologãrile/din cartea defaþã. Fiind altele decât ale noastre, sau decâtcele oficializate în cercetãri ori studii simi-lare, ele reprezintã un punct de vedere care

13

Între soartã ºi sorþi

trebuie, mai întâi cunoscut. O derulare fatal-mente expozitivã, zgârcitã în comentarii,urmeazã acest deziderat.

La corpusul ctitorilor edificiului cultural(Eminescu, Caragiale ºi Maiorescu), cu care,propriu zis, începe Istoria condensatã a litera-turii române, Henri Zalis îl adaugã pe Ma-cedonski, refuzat în aceastã posturã din raþi-uni resentimentare. Estetica încorporatã înflexiuni spirituale versus istorie literarãîncepe cu lirica eminescianã, jalon unic ºiirepetabil. Geniul fiind rezultatul uneimutaþii, reperele din câmpul deschis cone-xiunilor sunt obstaculate. Din acest motiv,ideea genericã, de flexibilitate, ºi aceea par-ticularã, de flexiune, – ambele cu trimiteriprioritare la spiritualitate – sunt recuperateîn spaþiul istorico-literar ulterior, odatã cupãtrunderea în zonele de acþiune ale moder-nitãþii, privinþã în care, în mod certdeschiderea de idei este cu bãtaie lungã ºi sesprijinã pe serioase argumente.

Cristalizãrile sensibilitãþii literare dedupã 1900 au loc prin efortul comun altradiþionalismului ºi modernismului, încare sunt grupaþi, ca tradiþionaliºti, V.Voiculescu, Ion Pillat ºi B. Fundoianu, iar camoderniºti Tudor Arghezi, Lucian Blaga ºiG. Bacovia. Însemnele valorice nu ridicãnicio interogaþie, însã coabitarea moder-nismului cu antimodernitatea (termen pecare l-am prefera tradiþionalismului) consti-tuie surpriza acestor repartiþii. Alþi critici ºiistorici literari, îl percep drept „tradiþional-ist” pe Fundoianu numai în expresie, altfelel fiind autorul unor viziuni foarte mo-derne. La fel stau lucrurile ºi cu Ion Pillatcare este, în accepþiunea aproape generalã,un rafinat al expresiei, de facturã ultramo-dernã, ºi cu toate acestea atras de subiectetradiþionaliste. Nu departe de controverselede mai sus se prezintã creaþia arghezianã.Ca ºi literatura lui Sadoveanu, opera luiArghezi se sustrage tiparelor ºi tipologiilor,fie acestea ale modernitãþii ori tradiþiei.Sumã a valenþelor estetice la care se poateînãlþa o expresie, în cazul de faþã limbaromânã, cei doi aspirã, cu foarte întemeiateargumente, la statut naþional. Prin urmare,frontul acestor descinderi istorico-literare

rãmâne pe mai departe deschis ºi altoripoteze de lucru, dar ele nu prezintã interesimediat. Ceea ce ne spune Henri Zalisaparþine liniilor de forþã trasate, conformcãrora lirismul mai sus menþionat îºi pre-lungeºte reperele prin Al. A. Philippide,Nichifor Crainic ºi Radu Gyr.

Proza interbelicã începe cu MirceaEliade. Îi urmeazã mai vârstnicii CamilPetrescu, Cezar Petrescu, G. Cãlinescu, FelixAderca. Apoi, Radu Tudoran, I. Peltz ºi UryBendor. Un capitol aparte îi este dedicat luiMihail Sadoveanu, în timp ce Rebreanu, lacare Henri Zalis descifreazã „epopeea dru-murilor închise”, este poziþionat dupã Hor-tensia Papadat-Bengesu („eminentã analistãde infirmitãþi”) ºi Gib Mihãescu („pictor cu-cerit de extreme psihice”). În succesiunealor se înfiripã, nutriþi din acelaºi sol al ob-servaþiei, naturaliºtii minori, de tipul lui G.M. Zamfirescu, Ion Cãlugãru ºi C. Arde-leanu.

Prezenþele avangardiste se referã laTistan Tzara, Gelu Naum, Virgil Teodores-cu, Constantin Nisipeanu, orizont de creaþieîn care sunt contraºi Ion Caraion ºi DanielTurcea. În viziunea lui Henri Zalis, panora-ma liricã îi cuprinde pe oniricul Dimov, înpreajma ºi în urma cãruia produc confir-mãri de prim plan poetic Radu Boureanu,Nina Cassian, Nichita Stãnescu, GabrielaMelinescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag,ªtefan Iureº, Toma George Maiorescu,Ileana Mãlãncioiu ºi Martin Abramovici.

În capitolul al XI-lea, destinat Criticii ºiistoriei literare, fenomenul ideatic se dez-voltã polifonic începând cu Paul Zarifopolºi Garabet Ibrãileanu, continuã prin TudorVianu, Pompiliu Constantinescu, VladimirStreinu ºi din nou Felix Aderca („un spãrgã-tor al obiºnuinþelor de lecturã”) spre a sefinaliza pe linia contribuþiilor lui EdgarPapu, Ion Biberi, Z. Ornea, N. Manolescu, E.Simion, Al. Paleologu, Alexandru George.Lipsa de atracþie faþã de opera criticã a lui E.Lovinescu (prezent la memorialisticã), in-teresul diminuat pentru estetizantul Per-pessicius, citat totuºi abundent, sau a caus-ticului ªerban Cioculescu, cãruia îi sunt re-zervate câteva pagini, face notã distinctã înIstoria condensatã... Lucrãri similare le

14

Lucian Chiºu

acordã celor trei un rol proeminent datoritãmagistraturii critice exercitate de ei timp dedecenii, dar, ce-i drept, Henri Zalis ne-aavertizat cã urmeazã calea iniþiaticã a altorparcursuri posibile, insinuate nu atât înrelieful, cât în corpul hieratic al literaturii

Ca etapã, proletcultismul, este elucidat în20 de pagini teoretice ºi de exemplificãri.Reperele prozei postbelice îi conþin, aºadar,pe Zaharia Stancu, Laurenþiu Fulga, SergiuDan, Marin Preda, Paul Georgescu, ªtefanBãnulescu, Eugen Barbu, Nicolae Jianu, D.R. Popescu, Octavian Paler, Al. Ivasiuc, G.Bãlãiþã, Nicolae Breban, Ion Brad, M. H.Simionescu, D. Þeleneag, Dora Pavel, RdauCosaºu, Vasile Andru, Al. Ecovoiu, NoraIuga. Alte 20 de pagini rezumative suntarondate dramaturgiei în care intrã numaiTeodor Mazilu, D. R. Popescu ºi MarinSorescu.

Un interes aparte aratã Henri Zalis auto-rilor grupaþi în capitolul Varia, format dindouã subdiviziuni: Sinele în oglinda biografi-cului, unde intrã I. Minulescu, Urmuz, PaulCelan, dar ºi Mihai Stan ºi Emil Lungeanu.Ultimii doi sunt apropiaþi spiritual criticu-lui, fapt ce justificã aceste „intrãri”, de for-mulã personalã, a doi din mulþimea fãrãnumãr, a autorilor contemporani. În a douasecþiune, Observarea altora pe drumuri dejaumblate, autorul surprinde „ingeniozitateamecanismului creaþiei” la Radu Cârneci ºiHoria Gane. Aici este introdus ºi „cãlãtorulIorga” însoþit de o serie (minorã) de poeþitârgoviºteni., Paginile Istoriei se amplificãgraþie altor texte cum sunt alocuþiuneaprilejuitã de centenarul Mihail Sebastian,medalioanele dedicate Mariei Banuº, luiMihai Beniuc, Demostene Botez, MihailDavidoglu, Luciei Demetrius, Paul Everacºi Aurel Mihale. În fine, o serie de texte sin-tetice despre Dan Hãulicã, Ion Rotaru, IonLãncrãnjan, Petru Popescu, Titus Popovici,Nicolae Þic, Fãnuº Neagu ºi ValentinSilvestru, întregesc ultimul capitol.

Sub aproape toate aspectele prezentatemai înainte, Istoria lui Heri Zalis, devine, cuo expresie latineascã, de specie inusitata,purtând adicã în conþinutul ei neobiºnuitulapetenþei pentru formula (ca metodã delucru) neutilizatã ºi asumându-ºi toate

riscurile derivate de aici. Tocmai de aceea,ne întoarcem, odatã cu autorul, la o nouãserie de Argumente ºi rectificãri (pp. 668-674),menite a pune în concordanþã primele pagi-ni de proiect cu „concluziile” acestuia. Nu lecomentãm, fiindcã ar fi o revenire la celespuse deja. Dincolo de insolita abordare,care umbreºte originalitatea demersuluiprin stridenþele spargerii axei canonice tem-porale, dar tocmai datoritã ei, trebuie arãtatcã Istoria condensatã a literaturii române faceun real serviciu persoanelor dornice sã seafle la curent cu prelungirile tectonice dinacele falii literare, ale cãror pãrþi, vizibilesau îngropate în alte ere (literare) formeazãun tot. Dacã pentru istoricul filolog românºi chiar pentru cititorul avizat, acþiuneaîntreprinsã aici ar putea sã parã o tulburarea apelor, pentru româniºtii din alte þãri ea arfacilita înþelegerea fenomenului literar prinarii de continuitate mai puþin evidenþiatepânã acum.

ªi, cum am arãtat, în spiritul ºi totalitateaei de conþinut, aceastã iniþiativã trebuieluatã ca o provocare la adresa tendinþelor desistematizare mai vechi ºi mai noi din isto-ria literarã. Ce rãspunsuri sau reacþii va gen-era, este, de asemenea, demn de luat înseamã.

În plus, Istoria lui Henri Zalis posedã oaltã calitate care se cuvine menþionatã. Aºacum ne obiºnuise ºi criticul, istoricul literarse manifestã în paradigma aceluiaºi discurs:turnurã ºi fermitate argumentativã, infor-maþie condensatã ºi redatã în observaþii per-sonale, termeni calificativi aºezaþi pecalapodul exactitãþii. Adept al expresiei ele-vate, potrivnic aluviunilor digresive ºi toto-datã adversar al exprimãrii excentrice, atâtde cultivatã de cãtre unii dintre confraþi,parcimonios în tot ceea ce scrie, Henri Zaliseste mereu atent la dicþiunea ºi supleþeaesteticã a ideilor, pe care le redã într-un stilfluent, plãcut la lecturã, nu odatã fulgurant,memorabil.

Cum spuneam, toate acestea temeiuri alecodului de lecturã propus vor strângedeopotrivã în jurul lor, prin firescul efect alpolarizãrii, disocieri ºi adeziuni. Adicã, aºacum se petrec lucrurile cu orice carte provo-catoare ºi curajoasã.

15

Edgar Hilsenrath, unul dintre cei mai însemnaþi povestitori ai literaturii germane con-temporane, a venit pe lume la 2 aprilie 1926, în Leipzig, într-o familie de evrei. Mamalui era originarã din Bucovina. Copilãria ºi-a petrecut-o în oraºul Halle an der Saale,unde familia se mutase la doi ani dupã naºterea sa, fiindcã tatãl sãu preluase acolo unmare magazin de mobilã. De teama represaliilor din partea naþional-socialiºtilor, în 1938mama ºi cei doi copii au plecat la pãrinþii ei, la Siret, în sudul Bucovinei; tatãl luiHilsenrath s-a refugiat ceva mai târziu în Franþa. Pânã la atacul întreprins de Germanianazistã în 1941 asupra Uniunii Sovietice, Hilsenrath a petrecut o perioadã idilicã însânul familiei, în orãºelul bucovinean puternic marcat de prezenþa evreiascã. Perioadarespectivã a evocat-o în mai multe dintre operele sale, dar deosebit de energic ºi deconvingãtor în romanul Întoarcerea acasã a lui Jossel Wassermann (Jossel WassermannsHeimkehr, 1993). În 1941, familia sa a fost deportatã de cãtre soldaþii ºi jandarmii româniîn Transnistria, în ghetoul oraºului Moghilev-Podolski. În romanul Noaptea (Nacht,1964), Hilsenrath a incorporat experienþele acumulate acolo, scriindu-ºi „groaza dinsuflet”. La sfârºitul lui martie 1944, familia, care se numãra printre membrii miculuigrup de supravieþuitori, a fost eliberatã din ghetou. Dupã câteva opriri la Cernãuþi, Siretºi Bucureºti, Hilsenrath a ajuns în Palestina, trecând prin Bulgaria, Turcia, Siria ºi Liban.În 1947 s-a mutat în Franþa, la Lyon, la tatãl sãu, unde, cu un an înainte, fugiserã dinRomânia ºi mama ºi fratele sãu. Dupã debutul cu povestirea Denise, publicatã în 1951 înWiener Magazin, Hilsenrath a emigrat în acelaºi an în SUA, unde ºi-a câºtigat existenþaca muncitor ocazional, trãind doar pentru opera sa literarã. Primele sale romane, în spe-cial Noaptea ºi Nazistul ºi frizerul (Der Nazi & der Friseur, 1977), au fost acceptate în spaþi-ul vorbitor de limbã germanã cu multã reticenþã ºi doar dupã îndelungate ezitãri, întimp ce traducerile în limba englezã fuseserã deja citite de milioane de oameni ºi sebucuraserã de recenzii pozitive din partea marilor ziare americane.

De la sfârºitul anilor ’70, cãrþile lui Hilsenrath apar, în tiraje mari, ºi în Germania. Elesunt recenzate în ziare supra-regionale, iar autorului i se acordã premii ºi onoruri.

Dupã o lungã absenþã determinatã de contextul istoric ºi dupã ce, cu zece ani înainte, seaflase pentru prima oarã în vizitã în Germania, în 1975 Hilsenrath s-a stabilit definitivîn Berlinul de Vest, unde trãieºte ºi astãzi ca scriitor liber-profesionist.

Stefan Sienerth în dialog cu Edgar Hilsenrath

Scriind de-a lungul liniilor vieþii

Convorbiri

In the following interview, taken by Prof. Stefan Sienerth, Ph. D., head of the Institute for GermanCulture and History of South-Eastern Europe in Munich, the Berlin-based German-Jewish writerEdgar Hilsenrath talks about his childhood spent in Germany and in the Bukovina, his ghettoyears in Transnistria, his life in Israel, France, the United States and Germany, and last but notleast, about his career as a novelist, his novels and his future plans.

Abstract

16

Convorbiri

Sienerth: Domnule Hilsenrath, la invitaþiaInstitutului pentru Cultura ºi IstoriaGermanã din Sud-Estul Europei de pe lângãUniversitatea „Ludwig Maximilian” dinMünchen a avut loc, pe data de 19 iulie 2006,o întâlnire între Dumneavoastrã ºi cititoriidin capitala bavarezã – dupã o pauzã, pre-supun, destul de îndelungatã. Münchenul ajucat în viaþa Dumneavoastrã un rol, chiardacã nu hotãrâtor, în orice caz demn demenþionat.Hilsenrath: Am avut cu acest oraº relaþii

nu foarte strânse, deºi într-o oarecaremãsurã prieteneºti, ºi nu le-am întreruptniciodatã. În 1964 apãruse la München, laEditura Kindler, într-un tiraj mic, romanulmeu Noaptea, aºa cã în 1965 m-am întors dinnou în Germania, pentru prima datã dupãaproximativ trei decenii de absenþã impusãde împrejurãri – desigur ºi pentru cã sper-am sã pot determina publicarea unei a doua

ediþii a cãrþii mele. Din mai pânã în octom-brie 1965 am locuit la München. Doi ani maitârziu, în septembrie 1967, am primit de laeditura Doubleday & Company din NewYork precontractul pentru un roman pe careurma sã-l scriu ºi care purta pe atunci titlulde lucru Frizerul evreu. Mai târziu, romanulavea sã devinã cunoscut în traducere înlimba englezã sub titlul The Nazi and theBarber (1971), iar în limba germanã sub titlulDer Nazi & der Friseur (1977). La începutullui octombrie 1967 am revenit la München ºiam lucrat la acest roman în cartierulSchwabing, în clãdirea din strada Clemensnr. 28; l-am încheiat însã abia dupã în-toarcerea la New York, în 1968. La mijloculanilor ’70, nu în ultimul rând pentru cãsufeream din cauza anonimatului ºi pentrucã-mi lipsea limba germanã, care e limbamea maternã ºi totodatã limba cãrþilor mele,am luat hotãrârea sã întorc spatele Statelor

17

Edgar Hilsenrath: Scriind de-a lungul liniilor vieþii

Unite, unde locuiam din 1951, ºi sã-mi sta-bilesc domiciliul permanent în RepublicaFederalã Germanã. Trecând prin Londra,unde romanul meu despre nazistul frizerapãruse ºi la o micã editurã englezeascã, amînceput, cu precauþie, sã mã apropii din noude Germania. Fiindcã firma de transportmaritim la care apelasem mi-a adus coletelela München, am poposit întâi aici.

În acest oraº nu numai cã aþi lucrat la cãrþileDumneavoastrã, dar v-aþi ºi fãcut relaþiiprintre redactori, editori ºi literaþi.Fiind foarte dezamãgit de Editura

Kindler, care publicase Noaptea, romanulmeu despre holocaustul din Transnistria,doar dupã „lupte” îndelungate ºi într-untiraj mic, am schimbat editura. Am colabo-rat un timp cu Claassen ºi apoi cu LangenMüller, care însã n-a fost o editurã potrivitãpentru mine, iar apoi m-am dus la Piper.Piper era o editurã bunã, de care am fostfoarte mulþumit, dar în ultimul timp pare-secã romanele mele nu s-au mai vândut atâtde bine, drept pentru care drepturile deautor mi-au fost returnate. Prin intermediulEditurii Piper l-am cunoscut ºi pe criticulliterar Thomas Kraft, care a alcãtuit ºi a pub-licat, în 1996, o carte despre mine. Îmiamintesc, printre altele, ºi de Edith Konradt,o doamnã foarte simpaticã, tânãrã pe atun-ci, care m-a vizitat o datã la Berlin ºi mi-aluat un interviu lung pentru revistaHalbasien, la care lucra ca redactor.

În ciuda acestor raporturi cu Münchenul, în1975, când v-aþi mutat definitiv domiciliuldin SUA în Germania, aþi ales Berlinul deVest, care era mai provocator. Aveþi o relaþiemai strânsã cu Berlinul, cu aceastã parte aGermaniei, în ciuda experienþelor neplãcutedin timpul copilãriei petrecute în Halle?Nu aveam absolut nici un fel de relaþie cu

Berlinul. La sfârºitul lui 1975 m-am mutat înBerlinul de Vest, nu în ultimul rând pentrucã, la Londra, un redactor al postului deradio BBC – Alfred Starkmann, care era peatunci ºeful secþiei de limbã germanã ºi caremai târziu a devenit redactor-ºef al ziaruluiDie Welt – îmi recomandase Berlinul ca fiindacel oraº din Republica Federalã Germanã,în care era avantajos pentru un scriitor sãtrãiascã. Starkmann, care mi-a luat un inter-

viu pentru postul sãu, mã sfãtuise sã numerg, în nici un caz, la München, pentru cãîn Germania nu-mi fãcusem încã un nume,iar Münchenul este un oraº în care, pentrutinerii scriitori, viaþa nu e tocmai uºoarã.Mi-a propus Berlinul. În Berlin, a spus, suntmulte cafenele literare ºi nenumãrate alteposibilitãþi de a-þi face relaþii ºi de a gãsi edi-tori. Atunci mi-am împachetat lucrurile ºile-am trimis, post-restant, la Berlin. Apoiam plecat ºi eu spre Berlin, mi-am întinsacolo corturile ºi am rãmas. Nu regretdecizia luatã atunci: am acolo sihãstria mea,stau mult pe-acasã, ies puþin ºi am prieteni.

Drept cea mai fericitã perioadã a vieþiiDumneavoastrã aþi desemnat totuºi perioadaºederii la Siret, un orãºel din sudul Buco-vinei, pe atunci preponderent evreiesc, astãziromânesc, cãruia i-aþi ridicat un monumentliterar în special prin romanul Întoarcereaacasã a lui Jossel Wassermann (1993).Mama mea provenea din Bucovina ºi

bunicii mei locuiau la Siret. La fiecare doiani mergeam în vilegiaturã la Siret ºi mãsimþeam foarte bine acolo. Era un orãºel micºi plãcut, puternic marcat de prezenþaevreilor. În mediul în care trãiam eu se vor-bea germanã ºi idiº. În 1938 am emigratacolo, fiindcã tatãl meu presimþea ce avea sãvinã în Germania. Voia sã-ºi ºtie familia însiguranþã ºi ne-a trimis în Bucovina, care dela sfârºitul primului rãzboi mondial apar-þinea României. Încã îmi amintesc exactcum am ajuns ºi cum am fost primiþi. Siretulavea o garã micã ºi bunicul ne-a aºteptat cubirja, ceea ce pentru mine a fost destul deneobiºnuit. La întrebarea mea, „ºi de ce nuvine cu taxiul?” mama mea a rãspuns: „LaSiret nu existã taxiuri. Aici se merge încã aºacum se mergea în secolul al nouãsprezece-lea, cu trãsura cu cai ºi cu birja.” Toate aces-tea le-am descris pe larg în Jossel Wasser-mann. ªi în capitolul al doilea al romanuluimeu autobiografic Ruben Jablonski (1997) sepoate citi câte ceva despre asta. Cetãþeniisãraci îºi cãrau singuri bagajul la garã, ceimai înstãriþi luau un hamal, iar cei care-ºiputeau permite, o birjã. Apoi am mers prinorãºel ºi bunicul îºi tot scotea pãlãria, fiind-cã avea mulþi cunoscuþi. În oraº se ºtia dejacã se anunþase o vizitã din Vest. Eram veniþi

18

Convorbiri

din Vest ºi ne bucuram de o înaltã preþuire.Mergeam aºadar pe strãzile orãºelului ºieram fascinat de ceea ce vedeam ºi puteamexperimenta acolo. Casa bunicului meu seafla pe un deal. Acolo ne aºtepta deja întrea-ga familie – pe mine, pe mama mea ºi pefratele meu. Nepoþi, fii, veriºori ºi veriºoare,prietenii, servitoarele, grãjdarul, de toþi amfost primiþi cu bucurie. Am fost întrebaþi, deunde veniþi? Eu am spus, din Halle an derSaale. Oraºul ãsta nu-l cunoºtea nimeni.Atunci am spus cã venim din Berlin.Berlinul era un oraº pe care-l cunoºtea toatãlumea. Dupã aceea am mers în curte.Bunicul meu avea o micã proprietate. Erauacolo cai ºi vaci, gãini ºi gâºte ºi doi ponei,pe care-i cumpãrase pentru noi bãieþii.

Tocmai la Siret, unde nu mergeaþi la ºcoalãiar bunicul Dumneavoastrã vã angajase pro-fesori particulari, s-a nãscut interesul Dum-neavoastrã pentru literaturã ºi deja ca adoles-cent aþi simþit o pornire nestãvilitã de a scrie.Citeam tot ce citea mama mea. Era o citi-

toare pasionatã de literaturã bunã, Balzac,Stefan Zweig, Dostoievski. Eu aveam peatunci paisprezece ani ºi-i citeam ºi eu petoþi aceºti autori. La un moment dat mi-acãzut în mânã o carte a unui autor austriacnumit Hugo Bettauer, pe care pe atunci nuprea-l cunoºtea nimeni în Germania, deºi laViena se numãra printre autorii de best-selleruri. Bettauer publicase romanul Oraºulfãrã evrei, în care descrisese cum ar arãta unoraº dupã izgonirea evreilor. O altã carte de-a sa purta titlul Semnul albastru. Era unroman despre un negru, care însã nu arãtaca un negru. Mama lui era negresã; tatãl,german. Lumea îl credea a fi italian. Darîntr-o zi a plecat în America, ºi acolo oame-nii l-au recunoscut dupã semilunile albastrede pe degete. Aceastã carte nu numai cã m-a impresionat, dar m-a ºi stimulat sã scriuun roman, al cãrui personaj principal era deasemenea un negru. Cartea mea nu aveatitlu. Am scris-o la noi în bucãtãrie. Ma-nuscrisul era pe jumãtate terminat. În tim-pul rãzboiului l-am luat în ghetou ºi l-amcãrat peste tot cu mine. Dupã rãzboi ºi dupãeliberarea noastrã l-am lãsat în grija mameimele, care trebuia sã mi-l pãstreze. L-a luatcu sine pe drumul refugiului în Vest, dar

într-o pãdure din Ungaria a fost atacatã dehoþi, care i-au luat totul, ºi valiza, ºi manu-scrisul. Nu l-am revãzut niciodatã.

În perioada în care Dumneavoastrã trãiaþi înBucovina la bunici, exista la Cernãuþi, încapitala provinciei, o înfloritoare literaturãde limbã germanã, scrisã în primul rând deevrei. Alfred Margul-Sperber ºi toþi ceilalþiscriitori vã sunt, de bunã-seamã, cunoscuþi.Aþi ºtiut, a ºtiut cineva din familia Dum-neavoastrã sau din Siret, cel puþin dupãnume, pe vreunul dintre aceºti autori?În familia noastrã, ca de altfel în tot cer-

cul meu de cunoºtinþe, autorii aceºtia eraunecunoscuþi. Nouã ne erau familiare nu-mele scriitorilor austrieci, ca de exempluArthur Schnitzler ºi Stefan Zweig, ºi alepoeþilor germani, francezi ºi ruºi. LiteraturaBucovinei n-o cunoºteam. Eu abia dupãrãzboi am aflat de existenþa ei.

La lectura scrierilor Dumneavoastrã dinaceastã perioadã surprinde pasiunea Dum-neavoastrã ieºitã din comun pentru limbã. Acontribuit la asta ºi frecventarea ºcolii înHalle an der Saale, sau era mai degrabã meri-tul lecturilor variate, care s-au fãcut remar-cate ºi în acest fel? La Siret trebuia sã vãserviþi, în relaþiile cu tovarãºii de joacã ºi nunumai, mai degrabã de idiº sau de germanaliterarã?Eu aveam prejudecãþi faþã de limba idiº,

care era pentru mine o germanã stricatã,coruptã. O percepeam însã ca pe un idiomfoarte spiritual. În casa bunicului meu sefoloseau foarte des expresii din idiº, nu înultimul rând pentru cã erau amuzante.Germana o ºtiam de acasã; în familia noas-trã vorbeam germana literarã. Limba ger-manã m-a fascinat de timpuriu, eram de-adreptul îndrãgostit de ea ºi mã strãduiamsã-mi îmbogãþesc vocabularul prin lecturivariate. Germana era foarte iubitã ºi culti-vatã de bucovineni. Era, desigur, o germanãdin afara Germaniei ºi probabil de aceeaoamenii þineau în mod deosebit la ea, fiind-cã pentru mulþi reprezenta ºi un fel de lim-baj secret.

Dupã suferinþele provocate de germani evrei-lor în timpul guvernãrii naþional-socialiste,mulþi supravieþuitori ai holocaustului aurespins absolut tot ce putea fi pus în legãturã

19

Edgar Hilsenrath: Scriind de-a lungul liniilor vieþii

cu Germania, cu germanii ºi chiar cu limbagermanã. În ciuda experienþelor din lagãrelemorþii din Transnistria, Dumneavoastrã aþirãmas totuºi fidel acestei limbi.Am rãmas la limba germanã pentru cã

voiam sã devin scriitor. Germana era singu-ra limbã pe care o ºtiam. Fãrã germanã aº fifost un om pierdut. ªi în Israel – dupãrãzboi am fost în Palestina de atunci – amvorbit în continuare germana ºi am cititcãrþi germane. Limba ebraicã nu mi-amînsuºit-o.

Când eraþi în Palestina v-aþi adresat printr-oscrisoare lui Max Brod, de la care speraþi sãprimiþi sprijin în activitatea Dumneavoastrãscriitoriceascã.Pe Max Brod îl cunoºteam din ceea ce

citisem; nu ºtiam cã era descoperitorul luiKafka, dar îi cunoºteam romanele. I-amspus cã doream sã devin scriitor ºi l-amrugat sã-mi dea un sfat. I-am fãcut cunoscutfaptul cã eram destul de izolat de limba ger-manã ºi cã nu putusem dobândi cine ºtie ceînvãþãturã. Mi-a rãspuns printr-o minunatãscrisoare de douã pagini, scrisã de mânã, ºimi-a recomandat ce sã citesc ca sã mã potperfecþiona din punct de vedere literar ºi allimbii.

Aþi cochetat ºi cu gândul de a face din fran-cezã limba scrierilor Dumneavoastrã, cândaþi pãrãsit Palestina pentru a merge mai întâila Lyon?Palestina a fost pentru mine o mare deza-

mãgire, pentru cã n-am gãsit acolo viaþaevreiascã pe care o cãutam. Acolo nu exista.O cu totul altã lume decât cea pe care ocunoºteam de la Siret – ºi în primul rând ceinãscuþi acolo mi s-au pãrut total nepãsãtori.Pentru mine, ei nu erau evrei. Era un noutip de om, care pânã atunci îmi fusesenecunoscut. De aceea am plecat în Franþa,unde între timp pãrinþii ºi fratele meu seregãsiserã dupã mai mult de un deceniu derefugiu, deportare ºi rãtãciri. Am scris eu onuvelã în francezã, dar franceza mea nu eradestul de bunã, era franceza vorbitã pestradã. Deja cu câþiva ani înainte, în Pa-lestina, începusem sã scriu pãrþi din roman-ul de mai târziu Noaptea, desigur în ger-manã, dar încercarea mea s-a dus de râpã.Experienþa decisivã ca scriitor am avut-o

de-abia în Franþa. Am citit romanul Arc deTriomphe de Erich Maria Remarque, o cartecare m-a entuziasmat din toate punctele devedere, al tematicii, al limbii, al dialogului,al atmosferei, în aºa mãsurã, încât am decissã-mi scriu Noaptea exact aºa. Într-o searã m-am dus sã dansez la un local, dar n-am avutsucces la fete ºi eram destul de deprimat.Am pornit spre casã, dar am intrat ºi într-unbistrou ºi dintr-o datã mi-a venit cheful descris. L-am rugat pe chelner sã-mi aducãhârtie, creion ºi un pahar cu vin ºi am scrisprimele 30 de pagini.

Dar nici Franþa n-a putut sã vã lege pentruprea mult timp. Aþi emigrat în SUA, de bunãseamã însufleþit ºi de dorinþa de a vã puteaîntemeia la New York o existenþã ca scriitor.Tatãl meu nu avea înþelegere pentru

ambiþiile mele literare. Era împotriva scrisu-lui; o viaþã ca scriitor era pentru el o ideeoripilantã. Silit fiind de el, a trebuit sã învãþmeseria de blãnar. De aceea, vroiamneapãrat sã plec, ºi anume în Statele Unite,nu în ultimul rând pentru cã nouã evreilorni se promisese, dupã rãzboi, cã în Americavom gãsi cu adevãrat Paradisul. La NewYork am vrut mai întâi sã termin de scriscartea începutã în Franþa. Fiindcã nu aveamo meserie, a trebuit sã lucrez ca picolo ºi sã-mi câºtig existenþa în acest fel. Asta avea ºio parte bunã: nu aveam nevoie sã lucrezdecât douã zile pe sãptãmânã; câºtigul erade ajuns ca sã trãiesc mãcar de pe o zi pealta. Noaptea a fost publicatã însã mai întâiîn Germania, la Editura Kindler. A apãrutînsã într-un tiraj mic ºi a fost boicotatã deangajaþii editurii, mai cu seamã de doamnaKindler. Pentru cã evreii înjosiþi ºi supuºipânã la moarte în lagãrul din Transnistriasunt prezentaþi în romanul meu într-o stareîngrozitoare, s-a spus cã Noaptea ar favorizaantisemitismul german ºi cã, de aceea, ar fimult mai bine dacã romanul n-ar face preamare vâlvã. Succes au avut cãrþile mele de-abia în Statele Unite. Noaptea s-a publicatacolo la Doubleday & Company. Într-o zi,lectorul ºef al acestei edituri, Ken McCor-mick, m-a chemat în biroul sãu ºi m-a între-bat dacã n-aº vrea sã scriu pentru ei o cartenouã, fiindcã el era foarte încântat de roma-

20

Convorbiri

nul Noaptea. Aveam deja Nazistul ºi frizerulîn cap. I l-am povestit ºi el a spus: Da, neplace, iar eu sã scriu un rezumat. Fiindcã numã simþeam prea sigur pe limba englezã,am scris rezumatul în germanã, l-am dat latradus ºi l-am trimis la Doubleday. Ei mi-auacceptat propunerea, crezând cã aveam sãscriu cartea în englezã, ºi au semnat con-tractul. Dupã care am plecat la München,pentru cã voiam sã trãiesc cel puþin pentruun timp din nou în spaþiul lingvistic ger-man. În München am scris cea mai mareparte din Nazistul ºi frizerul. În scurt timp mis-au terminat însã banii ºi a trebuit sã plecînapoi. Am cãpãtat iarãºi un post de chelnerºi, scriind noaptea, am terminat cartea. ÎnAmerica a devenit un succes literar, auurmat recenzii în ziare mari ºi importante,de asemenea traduceri în alte limbi.

În America aþi fãcut cunoºtinþã ºi cu alþiautori care scriau în germanã?

Singurul scriitor cu care aveam legãturimai strânse era Alfred Gong, originar dinBucovina. La el am fost invitat de multe ori,cu el am purtat multe discuþii. Pe OskarMaria Graf îl ºtiam din vedere, dar cu el nuaveam relaþii. El avea un club literar, al cãruimembru, în orice caz, eu nu eram. Pe RoseAusländer am întâlnit-o o datã din întâm-plare la Institutul Goethe. Pe atunci nuºtiam cine este. Hermann Kesten, pe care,de asemenea, l-am întâlnit acolo, a scrisodatã pentru mine o scrisoare de recoman-dare cãtre presã ºi a fost, în general, foarteamabil cu mine.

Printre cei mai de succes editori germani aicãrþilor Dumneavoastrã se numãrã fãrãîndoialã literatul Helmut Braun, care s-aangajat, ca nimeni altul, pentru propagareaºi publicarea scrierilor Dumneavoastrã.Helmut Braun a reprezentat pentru mine

o ºansã. Am venit în Germania ca sã publicaici romanul Nazistul ºi frizerul, dar n-amgãsit nici un editor, pentru cã editorilor ger-mani le era teamã de aceastã tematicã ºi detranspunerea ei în literaturã. Faptul cã unfost ofiþer nazist, care se fãcuse vinovat demoartea a mii de evrei, îºi însuºeºte dupãrãzboi identitatea prietenului sãu evreu dintinereþe, mort acum, emigreazã în Israel ºiduce acolo timp îndelungat, nederanjat,pânã când se auto-denunþã, o viaþã maimult decât comfortabilã – pentru o astfel detratare a holocaustului nu exista în Ger-mania înþelegere. De-abia la ºapte ani dupãce cartea scrisã în germanã apãruse înenglezã, apoi în francezã ºi în italianã, a fostpublicatã ºi în Republica Federalã Germanã,ºi asta ca urmare a unei întâmplãri fericite.Prin intermediul pictoriþei Natascha Unge-heuer, am ajuns la Klaus Peter Herbach,care conducea un club literar în Berlinul deVest. Mergeam acolo în fiecare sãptãmânã ºiîntr-o zi Herbach mi l-a prezentat peHelmut Braun. Am început imediat sã netutuim ºi am bãut o bere împreunã. I-am datlui Helmut Braun manuscrisul ºi, trei sãp-tãmâni mai târziu, mi-a trimis un contract.La început am fost foarte neîncrezãtor,fiindcã ºtiam cã editura sa e micã de tot ºi cãnu are bani pentru reclamã, dar prietenii m-au sfãtuit cu toþii sã încerc ºi asta am ºi

21

Edgar Hilsenrath: Scriind de-a lungul liniilor vieþii

fãcut. Helmut Braun s-a mobilizat incredibilpentru Nazistul ºi frizerul, a organizat o cam-panie publicitarã de proporþii ºi pânã laurmã a impus cartea. Dupã aceea s-a þinutde capul redactorilor ziarelor, revistelor ºimagazinelor ilustrate importante – ºi a avutsucces.

Mai multe dintre romanele Dumneavoastrãau fost (re)editate de Editura Literarã Hel-mut Braun din Köln. Helmut Braun este ºieditorul ediþiei complete a operelor Dumnea-voastrã la Editura Dittrich din Berlin. Caredintre cãrþile Dumneavoastrã va fi urmã-toarea pe lista apariþiilor?Am scris o carte în urmã cu doi ani, care

n-a fost încã publicatã. Se numeºte Staþiaterminus... Berlin (Berlin... Endstation). E unroman autobiografic despre întoarcerea meadin America la Berlin ºi o descriere a feluluiîn care am perceput eu Berlinul. E o cartecaptivantã ºi foarte eroticã, ca de altfel toatecãrþile mele. Va apãrea acum în august laEditura Dittrich, care în 2005 a publicat ºistudiul documentaristic Îndrãgostit de limbagermanã (Verliebt in die deutsche Sprache),despre odiseea vieþii mele, realizat deHelmut Braun la cererea Academiei de Artedin Berlin. În ceea ce priveºte volumeleurmãtoare, ºtiu de la Helmut Braun cã pen-tru ianuarie 2007 e prevãzutã publicareaunui volum de satire, intitulat Zibulsky sauAntena din burtã (Zibulsky oder Antenne imBauch). Ca al optulea volum al ediþiei com-plete va apãrea romanul meu autobiograficRuben Jablonski, publicat pentru prima datãîn 1997 la Editura Piper. Al nouãlea volumva fi o colecþie de povestiri, parþial publicateîn oraºe îndepãrtate, parþial inedite.

În cãrþile Dumneavoastrã faptele trãite ºificþiunea se aflã într-un oarecare echilibru,nu-i aºa?E mai degrabã un amestec. Totul e oare-

cum trãit, dar în acelaºi timp ficþiune. Efoarte multã fantezie în cãrþile mele. Scriude fapt de-a lungul liniilor vieþii mele.Cãrþile mele nu sunt autobiografii, ciromane.

Dialogurile joacã în ele un rol important. Aþispus odatã cã sunteþi de fapt un dramaturgratat. V-aþi încercat puterile ºi ca dra-maturg?

Am încercat sã propun Zibulsky ca piesãde teatru, dar peste tot a fost respinsã. Amvrut sã rescriu pentru scenã ºi Nazistul ºifrizerul, dar la peste 500 de pagini ar fi ieºitmult prea lung, drept pentru care amrenunþat la experiment.

În Vest, cãrþile Dumneavoastrã sunt foartelarg rãspândite ºi au fost traduse în maimulte limbi, dar în Est, pânã în 1990,aproape deloc. S-a schimbat ceva în ultimiiani?Dupã cum era de aºteptat, în fostul bloc

comunist est-european nu s-a manifestatvreun interes deosebit pentru cãrþile mele.În ultimii ani situaþia s-a schimbat însã înbine. Nazistul ºi frizerul a apãrut la o editurãdin Polonia într-un tiraj de 4000 de exem-plare, la fel Povestea despre ultimul gând (DasMärchen vom letzten Gedanken, 1989), pentrucare traducãtorul polonez a primit un pre-miu. Cel mai mare succes l-am avut însã înArmenia. Acolo sunt un om faimos. Pentrucartea Povestea despre ultimul gând, în caream scris despre genocidul armenilor dintimpul primului rãzboi mondial, am primitmarele Premiu Naþional al acestei þãri, iarUniversitatea din Erevan mi-a acordat titlulde Doctor Honoris Causa. Aceastã carte aapãrut în 1994 ºi la o micã editurã dinTurcia, unde evenimentul respectiv consti-tuie un subiect tabu. Cele 4000 de exem-plare s-au vândut foarte rapid, dar editorula fost acuzat ºi condamnat la opt luni deînchisoare. Evident cã dupã aceea n-a maiîndrãznit sã publice din nou cartea. M-arinteresa desigur cum sunt primite cãrþilemele despre Transnistria în România ºi înUcraina. Pentru România am încheiat uncontract cu o editurã. Despre traducere –este vorba despre romanul Noaptea – nu ºtiudeocamdatã nimic. Prietenul Helmut Braunspune cã n-ar fi apãrut ºi cã drepturile deautor mi-ar fi fost redate. În orice caz, dincâte ºtiu Povestea despre ultimul gând ar tre-bui sã fie deja tradusã ºi sã aparã anul aces-ta.

Între timp s-au turnat ºi câteva filme despreDumneavoastrã.În urmã cu câþiva ani, în 1997, am vizitat

locurile bucovinene ale copilãriei mele ºioraºul Moghilev-Podolski, unde stãtusem

22

Convorbiri

în ghetou. Despre asta s-a fãcut ºi un filmcare a primit la München premiul pentru celmai bun documentar. La Siret nu mai existãaproape nimeni care sã-mi fie cunoscut dincopilãrie. Sunt deja morþi cu toþii. Numai unbãtrân care în 1997 avea 93 de ani susþineacã mã þinea minte din copilãrie. La Cernãuþiam avut o întrevedere cu Josef Burg, pe careacolo l-am întâlnit pentru prima datã. Înlocuinþa lui am fost amândoi intervievaþipentru acest film. În 2005 s-a realizat un altdocumentar, care a fost transmis laînceputul acestui an pe posturile WDR ºi3Sat. Filmul se numeºte Noapte fãrã zi ºi pen-tru el am mers cu echipa la Moghilev-Podolski, unde am avut o întâlnire cu loculîn care se aflase lagãrul nostru, din careaproape cã n-a mai rãmas nici o urmã.Oraºul era pe atunci în ruine ºi a fost recon-struit. De-abia dacã mai poate fi recunoscut.Nici ºcoala în care am supravieþuit noiatunci n-am mai gãsit-o. Probabil c-a fostdemolatã ºi reconstruitã în altã parte.

Care e situaþia transpunerii operelor Dum-neavoastrã în film?Cu ani în urmã vândusem Nazistul ºi

frizerul unei case de producþie cinemato-graficã din München, care e acum în pragulfalimentului ºi mi-a dat drepturile înapoi.Dar cu o altã casã de producþie, al cãreinume nu vreau sã-l dau aici, negocierile auavut un mare succes ºi rolurile sunt binedistribuite, chiar unor actori cunoscuþi.Scopul este sã se realizeze un film de cine-ma de talie internaþionalã. Dacã planificãrileºi toate merg dupã cum este prevãzut, con-tãm pe faptul cã filmul va fi prezentat laFestivalul de Film de la Berlin, în februarie2009.

În 2004 aþi predat arhiva Dumneavoastrã li-terarã Academiei de Arte din Berlin. Estepãstratã acolo ºi pusã la dispoziþia cercetãto-rilor.Arhiva mea, care constã din manuscrise,

manuscrise dactilografiate, ºpalturi, cãrþi,documente, corespondenþã personalã ºiprofesionalã, fotografii º. a. a trecut laAcademie, fãrã platã, în schimb fiind însãpromise o serie de înlesniri. Mi s-a pãrutdeosebit de important ca lucrurile mele sãnu mucegãiascã prin vreo arhivã. Marba-

chul, am citit undeva, ar avea nevoie de 70de ani ca sã prelucreze ceea ce se aflã în sub-solurile Muzeului Literaturii de acolo. Seadaugã mereu materiale noi ºi ne putemimagina ce înseamnã asta. De aceea primacondiþie a fost ca moºtenirea mea literarã sãfie complet triatã, sortatã ºi procesatã îndecurs de un an ºi jumãtate, pânã la cea de-a optzecea mea aniversare. În noiembrie2005 a avut loc inaugurarea Arhivei „EdgarHilsenrath” din cadrul Arhivei Academieide Arte din Berlin. De atunci arhiva esteaccesibilã oamenilor de ºtiinþã, jurnaliºtiloretc. ºi se poate lucra minunat cu ea, ceea cestudenþii ºi doctoranzii fac deja, dupã câtemi s-a spus. Din efectele arhivei a rezultat ºio expoziþie, prezentatã mai întâi la Berlin,împreunã cu un catalog, de asemenea fi-nanþat de Academia de Arte. Expoziþia esteconceputã ca expoziþie itinerantã ºi va puteafi vizitatã printre altele în Fulda ºi apoi laFundaþia „Gerhart-Hauptmann-Haus” dinDüsseldorf. Sunt prevãzute ºi o serie de altepopasuri, în Germania ºi în Elveþia. Acade-mia de Arte din Berlin acordã ºi o subvenþiepentru tipãrirea biografiei mele, pe careHelmut Braun a scris-o ºi o va publica înseptembrie 2006, desigur la EdituraDittrich.

Interviul a fost realizat de germanistulStefan SIENERTH, directorul Institutuluipentru Cultura ºi Istoria Germanã dinSud-Estul Europei de pe lângã Universi-tatea „Ludwig Maximilian” din Mün-chen, ºi a fost publicat în 2006 în Spie-gelungen. Zeitschrift für deutsche Kulturund Geschichte Südosteuropas, Heft 3, 1(55) Jahrgang 2006, München, p. 25-33.Traducerea în limba românã a fost reali-zatã de Ioana ROSTOª, lector universitardoctor la Catedra de Limbi Germanicedin cadrul Facultãþii de Litere ºi ªtiinþeale Comunicãrii de la Universitatea„ªtefan cel Mare” Suceava, cu acordulredacþiei revistei Spiegelungen ºi alautorului intervievat. Traducerea de faþãse doreºte a fi o primã informare a citito-rilor români cu privire la viaþa ºi laopera romancierului Edgar Hilsenrath.

23

21.II1962Zile stagnante ºi lâncezealã sufleteascã

mici plimbãri ºi triste reflexiuni. M-am decissã plec mâine pe douã sãptãmâni în Mol-dova. Iaºi, Târgu Neamþ, Mãnãstirea Neamþunde încã n-am vãzut mormântul buniculuimeu dupã tatã – apoi Bacãu, Bicaz, Oneºti.Va fi oricum un prilej de reconfortaremoralã.

De trei sãptãmâni zace la G[azeta]Lit[erarã] un articol al meu politic – unpamflet împotriva lui Denis de Rougemont– ºi totuºi nu mi se publicã. Oare nici arti-cole nu voi putea publica. Liniºte. Am scrispentru Secolul XX – un articol despreCecilia Meneles ºi poezia femininã aAmericii Latine ºi am tradus douã poezii.

A fost pe la mine Leon ºi a stat patru zile,vizita lui m-a bucurat ºi m-a scos o clipã dinapãsare. În ultimul timp trãiesc o sensibi-lizare a nevoilor – sunt iritat sau ursuz ºiinabordanil, aceste stãri alternând dupã unritm capricios. Câteva poezii de dragoste m-aufãcut sã peregrinez într-un eden al uitãrii –apoi, reîntors, mi-am reluat locul, destul deincomod, din mine însumi.

Ce paradoxalã evoluþie! Deºliu a cãzut,tocmai când toate ar fi cerut, cu ºi mai marestringenþã decât pânã acum, noua luipropulsare. A cãzut ca individ, însã specialse perpetueazã glorios: în locul sãu au urcatBrad ºi Stoian. Aºa dar ei vor fi deºliiviitorului deceniu. Pe urmã vor cãdea ºi eiînlocuiþi de alþii – ne saramo sempre albastan-za! Dar printre ei va curge mereu cu sclipiri

sidefii, ca un ºuvoi de munte, poezia. Genulacestui popor e o sursã generoasã. Pãcatînsã cã, odatã cu ea lunecã ºi asemeneaimpuritãþi efemere acre-i murdãresc din locîn loc, transparenþa.

10.II.1962Dupã câteva discuþii þinând ceasuri în ºir

mi-au mutilat la editurã cartea de versuri.Nu se mai numeºte Gîtul de lebãdã, ci Imncãtre zorii de zi. Stã în faþa mea ca untrandafir cu petalele smulse. Ce oribilãviaþã! Ruºine mie cã nu mi-am pus încã ºtre-angul de gât!

Nimenea nu va înþelege vreodatã coº-marul meu de a fi pradã imbecilitãþii veni-noase ºi prostiei celei mai sumbre. Nu suntrevoltat de funcþionarii respectivi: ei suntdoar viermii ameninþaþi mereu cu strivirea.Au priviri îndobitocite ºi nu ºtiu decãtgroaza propriei lor nulitãþi!

Iatã o mostrã de creºtinism: Goanã (unpastel deservind atmosfera din preajma fur-tunii) a fost întâi scoasã apoi am fost obligats-o intitulez „Din copilãrie” ca nu cumva sãse creadã cã e o furtunã de azi. I-am schim-bat deci titlul ºi acum furtuna e din bleste-matul trecut când toate erau posibile... chiarºi o ploaie cu vânt ºi grindinã!

18.V.1962Am fãcut douã cãlãtorii prin þarã ºi am

vãzut lucruri impresionante. E un fel deieºire din evul mediu, care se realizeazãimpetuos; în câþiva ani vom avea o industrie

Jurnale

A.E. Baconsky: JurnalNu vom scãpa niciodatã

de impostori (III)

In the following fragments, a part of Baconsky's journal is offered to the public, presenting a fewsequences from the writer's life during the first months of 1962, when the situation of writers andpoets and their social and economical status was becoming more and more critical.

Abstract

24

A.E. Baconsky: Jurnal

de talie europeanã ºi ne vom urbanizamasiv. Pãcat cã în artã suntem cu secole înurmã – dar se pare ca aºa e mai bine!Solicitat sã scriu despre Arghezi la 82 de ani(cu virtute, pânã ºi în biologie!) am datContemporanului un articol ºi Vieþii Româ-neºti altul. Ce pãcat e cã nu sunt mai mulþiArghezi! Temã agreabilã printre atâteagunoaie.

Primãvara m-a ruinat! Scriu, scriu ºi nureuºesc sã escaladez zidul interminabilelordatãri care se prolifereazã miraculos. Cebine e sã fii Demostene ºi sã ai 7 posturi: osingurã imposturã cu ºapte capete! Bravoculturii noastre noi! Niciodatã în trecutbietul Demostene n-ar fi fost atât de copleºitde onoruri! Cartea mea de versuri zace de olunã la Direcþia Presei. Cine ºtie, poate cãmã mai aºteaptã mici surprize...

Sunt obosit de publicisticã ºi abia reuºescsã ofer nopþilor mele precipitate, câte unrãgaz pentru versuri. Dar asta e legea: întâicele de trebuinþã, pe urmã inutilitãþile!

Mã cert ºi mã împac periodic cu Clara:cred cã suntem amândoi înrãiþi de mizerie,cãci în fond ar trebui sã trãim sub zodiacelei mai blânde armonii. Viaþa trece rapid,în curând voi avea 37 de ani de viaþã don-quijotescã, sub zidurile unui La Manchaimaginare ºi dulci.

25.V.1962Alte ºi alte masacrãri ale volumului meu

de versuri. A cãzut ºi Interludiu de miazã-noapte. Se pare cã aºa va merge la tipar. Amfost constrâns sã scot ºi Rugã tãcutã, dar amrefuzat categoric declarând cã nu mai pot ºiprefer sã dau pe foc totul. Ce agreabil trai!Cred cã acum toþi sunt înnebuniþi: n-am maipublicat versuri prin reviste de peste un an.Atmosfera e purã, nu mai sunt „greºeli ºiconfuzii ideologice”. Poezia noastrã nouãmerge perfect. Dintre vechii protagoniºtisingurul care se menþine e Beniuc. Ceilalþi(Cicerone Teodorescu, Jebeleanu, Frunzã,Bãnuº, Deºliu, Iureº etc) au intrat într-un felde imperceptabilã desuetudine. Au apãrutvedete noi: Brad, ufan, Stoian, DemosteneBotez ca patriarh. Sic transit gloria mundi...Interesant e cã desueþii încep sã mã pri-veascã cu oarecare simpatie...

25

Nu vom scãpa niciodatã de impostori (III)

29.V.1962Am publicat câteva impresii din noile

oraºe vizitate ºi iatã cã au apãrut nicãieri: mis-a spus la Contemporanul cã cele scrisedespre Tulcea vor apãrea mai târziu ca... sãnu se spunã cã eu dau verdicte despre con-strucþia socialismului! Deci a nu scrie e rãu,a scrie e dubios ºi pânã la urmã nedorit. Cevor oare atunci de la mine? De ce nu mã lasãcel puþin în plata domnului!

Sunt mereu bãnuit de a continua sãredactez STEAUA la mine acasã. O, dacã arºti toþi aceºti obsedaºi meschini, cã demultClujul ºi Steaua lui nu mai sunt pentru minedecât elementele unei biografii aproapeuitate – rezidiile unor ani pe care adesea mãîntreb dacã i-am trãit într-adevãr. Sã conti-nuu a o face acasã la mine? Pentru nimic înlume, chiar dacã mi s-ar cere s-o fac, chiardacã aº fi copleºit cu aur pentru asemeneafaptã! Ce sã mai caut la Cluj? Poate doaruneori – din ce în ce mai rar – profilul unuitânãr de o molipsitoare ºi tiranicã exaltare,care pentru prea marea-i dragoste a fostgonit cu pietre. Bietul de el, candoarea aceeamã îngrozeºte ºi mã complexeazã.

26.VI.1962Ziua mea a trecut lãsându-mi doar ava-

lanºa de gânduri ºi sentimentul din care s-anãscut un poem. Am auzit un lucru splen-did: poetul Bãnuþã a dispus sã i se traducãun volum de poezii în franþuzeºte. Bietul deel se crede universal. ªi în fond are dreptate.Vorba unui þãran din Fedeleori care îndatãce fiul lui fu numit primar – era prin 1947 –s-a dus la cooperativã însuºindu-ºi cu can-doare una din cele 2 lãzi de cuie venite pen-tru întregul sat! Pãi nu suntem noi la putere,întrebase el candid, la reproºul fiului? O,douceur des pauvres d’esprit! Mâine va fi ºisãrmanul Bãnuþã un poet european... Câttimp va mai plana asupra noastrã sumbrulmotto din Pariosia lui Matei? Da, frapponsaux portes de l’Orient ou tout est pris à lalégère!...

Poetul Frunzã a fost înlocuit din postulde director al Editurii Tineretului prin criti-cul I.D. Bãlan. Se pare cã totuºi Caragialeavea dreptate când spunea sã se modifice...dar sã nu se schimbe nimic.

Doi distinºi lirici vor place sã reprezinteþara la competiþii poetice europene: I. Bradla Praga, N. Stoian la Stockholm. Cred cãprestigiul nostru se va dubla (cu toate cãîncã prezenþa lui Bãnuþã la bienala inter-naþionalã de poezie din Belgia, ne adusesedestulã celebritate). On va de mieux en mieux!Aºtept sã urce ºi steaua încã abia rãsãritã, apoetului Radu Cîrneci!

9.IX. 1962Dupã o lunã ºi jumãtate de izolare

sãteascã la Fedeleori ºi Goicea, am revenit înCapitalã. Vara mi-a trecut repede, aproapeneobservatã. N-am avut posibilitatea sãconsacru odihnei decât douã sãptãmâni –restul timpului a fost întrebuinþat între tra-ducerea Mahabharatei pa care, sunã sin-istrele ameninþãri ºi ultimatum-uri ale edi-turii zise pentru Literaturã Universalã, tre-buie s-o predau în curând. Încep sã dorescrãgazul ca pe ºansã rarisimã. Truda e multãºi obositoare dar... rãmâne singura condiþiea independenþei.

Aici am gãsit paginile volumului meuvenite de la tipografie. Sper sã pot avea unexemplar pa la 10-15 octombrie. Altfel amgãsit ºi o sãrãcie lucie, amendatã efemer cuun mic împrumut! Trebuie sã-mi reiauactivitatea cotidianã – articole, traduceri etc.cãci altfel ã vor copleºi datoriile!

Nesonica ºi Milo mi-au dat câteva nou-tãþi amuzante: un oarecare Pompiliu Mar-cea care se istovea prin nu ºtiu ce obscurebarouri ale ESPLEI – a fost numit soudaine-ment director al Editurii pentru LiteraturãUniversalã, spre stupoarea generalã, iar I.D.Bãlan ºi Stoian se pregãtesc de plecare la...Paris, pe timp mai îndelungat: primul caprofesor de literaturã românã la Univer-sitatea din Grenoble – al doilea ca bursierUNESCO! Ceea ce e trist e cã ºtirile nu m-auuimit deloc. Probabil cã înlãuntrul meu s-acreat un fel de verosimilitate generalã înzodia cãreia nimic nu mi se mai pare preagreu de crezut.

Am gãsit lumea literarã pasionatã de orecentã luptã polemicã între Deºliu ºiBãnuþã – al doilea reprezentant fiind pentrufuncþionarea ESPLEI.

Bucureºtii întârzie într-o caniculã inex-

26

A.E. Baconsky: Jurnal

plicabilã în preajma solstiþiului de toamnã.Dacã voi rezolva toate obligaþiile ce mãîmpovãreazã, poate cã voi izbuti o descin-dere prin regiunea Suceava unde n-am fostde foarte demult. Vreau s-o vãd renãscutã.Ce dureroasã ºi absurdã e prãpastia dintreeconomie ºi culturã la noi. Prosperare înindustrie ºi în urbanizare cu un ritm sur-prinzãtor ce mã exaltã, în timp ce cultura ºiarta dormiteazã degenerând într-o cari-caturã!

20.IX.1962Cu câteva zile în urmã, Ivaºcu mi-a tri-

mis maºina cu invitaþia de a-l vizita la Con-temporanul. Ajuns acolo, mi s-a fãcut prop-unerea de a þine o rubricã permanentã deliteraturã universalã. S-a fãcut locul rubriciiîn paginaþia revistei, titlul, aspectul etc. M-am apucat de lucru reuºind sã ºi trimitprimele materiale. Am fãcut ºi corectura!Azi a apãrut Contemporanul. Rubrica meas-a evaporat miraculos înainte de a fiapãrut! Am telefonat sã întreb ce este. Unsecretar de redacþie foarte încurcat a încer-cat sã-mi explice cã a intervenit ceva...”ºtiþi,mai bine sã vorbiþi cu tovarãºul Ivaºcu...”

L-am sunat pe Ivaºcu – absent. Iatã cari-era scurtã a unei iluzii! Rãmân mai departesãdit aceloraºi tribulaþii cotidiene. De fapt,chiar lucrând, mi se pãrea cam neverosimilfaptul cã în sfârºit voi putea munci ca sã-miutilizez capacitatea ºi sã câºtig o existenþãmai umanã. Era într-adevãr greu de crezut!

28.IX.1962Am isprãvit un articol despre Maeter-

linck ºi apoi am frecat baia ca un specialistcu realã vocaþie. Tot timpul m-am gândit lamarea ºi frumoasa antologie a poeziei ma-ghiare în traducere francezã, adusã de Ve-ronica din Cehoslovacia. O carte excelentã ºimasivã ºi plinã de prestanþã. Seamãnã cuorice antologie germanã, englezã sau span-iolã. Vai, acelor jalnice opuscule care desfi-gureazã în Occident frumoasa noastrãpoezie! ªi ca o supremã ironie, toate suntiniþiate de noi!

Acolo poeþi mulþi, bine selecþionaþi ºitraduºi de lirici francezi de prestigiu – în an-tologiile noastre câþiva barzi oficiali traduºi

de anonimi plãtiþi de Uniune sau de cineºtie ce activiºti ai Institutului de Relaþii cuStrãinãtatea. Încã o jumãtate de secol poeziaromâneascã va fi importatã de strãinãtate ºinimenea nu va fi vinovat în afarã de noi!Dar cine suntem noi? Iatã-ne: cu douã-treidecenii în urmã fruntaºii poeziei româneºtise numeau Arghezi, Bacovia, Blaga, Goga,Barbu, Pillat, Voiculescu, Adrain Maniu,Vinea, Minulescu, Elena Farago, Topârcea-nu, Isac, Philippide, Fundoianu, Voronca,Nagda Isanoa, Otilia Cazimir etc.

Azi numele lor este: Beniuc, Jebeleanu,Cicerone Teodorescu, Maria Bãnuº, Deºliu,Bãnuþã, Brad, Utan, Frunzã, Tulbure, MihuDragomir, Corbea, Paraschivescu, Tãutu,Cassian, Boureanu, Breslaºu, Iureº, Stoian!

16.X.1962A început o „sãptãmânã a poeziei”!. Ca

sã evit contextul iubiþilor mei confraþi amplecat într-o cãlãtorie. Ce sublimã e ºoseauaCâmpulung-Braºov, nu vãd cum ar putea s-o depãºeascã orice priveliºte elveþianã.Arþari demenþi în roºu, fagi portocalii ºimulþi mesteceni ca niºte cerbi în pãdureaadormitã. Pãcat cã n-am putut sta câtevazile acolo pe la vreun þãran, dar rubrica meade Contemporanul mã recheamã.

Citesc reviste streine. Se apropie premiulNobel. Cine-l va primi în acest an? Vai, unArghezi deºi l-ar merita cu prisosinþã; printoate articolele cu pronosticãri nu existãcuvântul România!

15.XI.1962Premiul Nobel-Steinbeck. Bravo! Merita

ºi în acest sens l-am salutat la rubrica meadin Contemporanul. Nu era singurul, dar eraunul din cei mai indicaþi.

O vreme am crezut cã poate ºi Argheziva fi în competiþie ba chiar la un momentdat ne va aduce ºi nouã românilor lauriisuedezi. Azi îmi dau seama cã e o imposi-bilitate. Noi am fãcut tot posibilul pentru ane exclude pe încã douã decenii de la o atarevictorie. Plãtind diverºi trepãduºi obscuridin Occident ca sã traducã „opere” indicatede Uniunea Scriitorilor, am intrat penibilprin uºa de la bucãtãrie ºi deci...resturile vorfi rãsplata!

27

Nu vom scãpa niciodatã de impostori (III)

Am cetit presa din preajma întruniriijuriului; nicãieri, nici mãcar în treacãt,numele vreunui român.

O nouã aventurã penibilã: am dat Gazeteipatru poezii. Le-au primit foarte încântaþi.Când m-am dus sã fac corectura în ºpalt,erau numai trei. Când am fãcut corectura înpaginã, rãmãseserã douã. Când a apãrutrevista una din ele avea ºi titlul schimbat.Cine? Nu ºtiu exact. Dupã câte se pare IonBrad, secretar al Uniunii Scriitorilor, careciteºte în chip de cenzor întreaga presã lite-rarã, înainte de a se duce la cenzura propriuzisã. Toujours plus bas! Am încercat sã le scot,dar era prea târziu: se turnase plumbulpaginei respective.

Veronica mi-a povestit un incidentamuzant: a trimis în Cehoslovacia o culege-re masivã din poeþii contemporani români(cum spunea ea, de la Arghezi la Labiº).Cehii au restituit întregul material oprinddoar cele douã poezii ale mele þi specificândîn scrisoare cã ar dori ºi altele pentru a faceun volum. Eu nu aveam decât 2 – toþiceilalþi aveau mult mai multe în dosarultrimis. Veronica se temea sã nu aibã desennemis, cãci la Uniune mesajul ceh a trezitscandal – ca ºi când ea ar avea vreun ames-tec. Biata a fãcut tot posibilul sã le fie pe placºi n-a expediat decât douã. Mai puþine credcã nici nu se putea.

Am scris versuri. Îmi plac mai ales cele ero-tice. Simt tot mai mult cum mã rãpeºte acestunivers al sublimului.

Marin Preda a publicat un roman stupidcu titlul Risipitorii. Sunt mereu mai convinscã Moromeþii e singura lui carte. Semn al vi-ciului sãu actual: un mic jurnal cinema-tografic îl aratã „meditând”, „creind” etc. custilizarea celor mai ieftine cliºee cine-matografice faþã de care un scriitor viabil arfi manifestat turbare. Când pierzi onoarefaþã de reclamã e semn cã te-ai imbecilizattoatal. Acelaºi lucru despre deconcertantulcabozinaj al lui Cãlinescu. Profund regre-tabil!

23.XII.1962Noaptea solstiþiului mi-a adus o lungã ºi

feericã insomnie. Viscolul de afarã mi-a rit-

mat gândurile. Multe fapte mãrunte s-aupetrecut între timp. Nimic notabil – totulanodin. Doar lectura unei emoþionantenuvele sovietice care dezvãluie alte zonedin scufundatul în beznã infern stalinist! Lanoi o tot mai accentuatã viziune organiza-torico-militarã asupra scriitorimii. La oºedinþã convocatã de „biroul” Uniunii (însensul mai mult de mobilã decât de organ!)Beniuc striga catalogul ºi toþi se anunþaupentru plecãri la þarã ca activiºti culturali pecâte douã sãptãmâni. Se crede cã în urmaacestei campanii vor apãrea cel puþin câtevacapodopere! Vai de prozatorul care-ºi închi-puie cã în douã sãptãmâni va cunoaºte satulºi iar vai celui ce trebuie trimis pe teren:bãtrânul Hemingway nu era trimis decât depropriul sãu talent, dar umbla chiar la 60 denai, zbuciumându-ce ca un posedat!

A apãrut o culegere de aforisme comen-tate de Tudor Vianu. E de un cretinism în-

fiorãtor. Tristã degenerare a acestor dascãlipa care i-au învins sensibilitatea ºi compro-misurile industriale.

Cartea mea de poezie continuã sã zacã,de data aceasta în tipografie. Cred cã anulva trece fãrã s-o pot vedea în librãrii. Se parecã sunt alte opere ce au prioritate. Oricum,dupã trei ani de editurã, nici o întârziere numã mai poate impresiona. Când va apãrea?Treaba editurii! La ce bun sã mã mai pre-ocupe absurditãþile.

26.II.1963A apãrut volumul meu ºi a ºi dispãrut cu

vitezã, de pretutindenea, de parcã nici n-arfi fost. N-a fost anunþat nici mãcar la bibli-ografia cotidianã a Scânteii. Totuºi librãriilel-au înregistrat ca pe o halucinaþie. Aproapecã nici mie nu-mi vine a crede cã a fost! Întretimp am început trepidaþia pentru „trecereaîn plan” a cãrþii despre poeþi ºi poezie. Separe cã în zilele aceste va place la direcþiapresei. Altfel totul e vechi. Îmi scriu sãp-tãmânal eseurile pentru Contemporanul, maifur timp de câte o poezie ºi mai ales trudesccu disperare la Mahbharata care, spre imen-sa mea bucurie, se apropie de sfârºit. Amfost câteva zile la Constanþa ca sã vãd ma-rea, dar n-am izbutit sã vizitez totul: e zonãde frontierã (!) ºi ca sã pãtrunzi acolo ºi sãdai o raitã pe chei, îþi trebuie nenumãrateaprobãri. Merde! Mã lipsesc de ele. Amprimit ºi ultimul volum de Vallejo-Poemashumanos - care-mi lipsea. Ce uriaº e acestmetis. Toatã poezia francezã de azi nu valo-reazã cât un singur poem al sãu!

Invitat la aniversarea a 75 de ani ai luiUnguretti, m-am dus, dup ce nu mai fuse-sem de peste un an la Casa Scriitorilor. Amºi cetit douã traduceri. Dupã versuri s-a cân-tat muzicã de... Puccini!

Altfel liniºte totalã. Singura apariþie dereþinut: Umbrela de Soare a lui D.R. Popescu.Mult talent, mult lirism, multã autenticitate.Deºliu pleacã în Vietnam, Marcea (?) laParis etc. Cultura noastrã nouã îºi alege binereprezentanþii. Sunt convins cã n-o vor falsi-fica prin nimic! Ei bine, e timpul sã ne im-punem odatã ºi în streinãtate! Sã-i învãþãmsã ne respecte dupã cum meritãm.

28

29

Document

Nina ARHIP

O revistã de altãdatã (II)

Les premières démarches littéraires remontent pour Laurenþiu Fulga aux années du lycée. Il a été,entre 1928 et 1936, élève au Lycée Militaire Ferdinand I de Chiºinãu. Entre les deux GuerresMondiales, La Roumanie avait des lycées militaires dans plusieurs de ses régions. En 1934 onavait décidé que tous ces lycées devaient etre représentés par une revue commune, ayant une par-tie littéraire et une scientifique. Appelée au début "Crai nou" et après "Flamuri", cette revueparaîtra les premières trois années à Chiºinãu, éditée et coordonnée par les élèves militaires d'ici.Laurenþiu Fulga sera le plus dévoué collaborateur en publiant au moins un article dans chaquenuméro, jusqu'à son baccalauréat de 1936. Il essaye tout d'abord le vers, mais le quitte vite, peut-être à cause de ses camarades, plus doués que lui pour la poésie - Virgil C. Gheorghiu surtout.Mais Laurenþiu Ionescu (Fulga) continue par beaucoup d'autres genres: reportage, chronique lit-téraire, monographie, récit, tout en restant lyrique et même pathétique. C'est alors qu'il se fait lamain et, surtout, qu'il commence a rêver de devenir écrivain.Parmi ceux qui publient à coté de lui, on remarque la présence d'autres cinq ou six élèves de réeltalent et qui réussiront à publier après cette collaboration au moins un volume. Il s'agit toutd'abord de Magda Isanos, du Lycée Eparhial de Iaºi, avec une seule poésie, "Toporaºi" ("CraiNou" nr. 3, 31 mars 1934), reprise seulement dans un volume posthume.Leonida Secreþianu, élève au lycée "Sfinþii Petru ºi Pavel” de Ploieºti n'aurait pu etre invité à col-laborer que par Laurenþiu Ionescu (Fulga): il était né à Drãgãneºti (Prahova), petite localité oul'oncle de Laurenþiu, le colonel ªtefan Curculescu avait son domaine (offert par le roi à la fin dela première guerre), visité, peut-être, par le neveu qui avait embrassé la carrière militaire soutenupar cet oncle maternel. Leonida Secreþianu publie quelques poésies en "Flamuri". L'une est dédiéeà Laurenþiu, mais quelques années plus tard, quand la poésie est reprise dans un volume, l'auteurchange d'avis et la dédie à Cincinat Pavelescu. Tous les autres collaborateurs qui attirent l'attention par leurs productions littéraires sont élèvesaux lycées militaires: Haralambie Þugui, du Lycée Militaire de Iaºi, avait publié son premier vol-ume ("Liane"), avant la fin du lycée. Il allait publier de la poésie toute sa vie, mais quelques unsde ses premiers vers ne seront jamais repris en volume, tout en restant dans les pages de cetterevue oubliée.George Petcu du lycée de Mãnãstirea Dealu sera le premier à publier un volume après les annéesdu lycée, mais il sera aussi le premier à mourir, en avril 1939.Mais le plus connu et aprécié pour ses tentatives littéraires reste Virgil C. Gheorghiu, surnomé"le poète" par les élèves militaires. A coté des poésies, quelques unes jamais republiées, il écrit deschroniques littéraires, souvent assez intéressantes (voir celle pour "Nu" de Eugen Ionescu, repro-duite intégralement).Après le baccalauréat de 1936, tous ces élèves finissent leurs études. La revue quitte le lycée deChiºinãu et prolonge pour quelques années ses éditions au lycée militaire de Craiova. Mais cesnuméros ressentent déjà les troubles politiques qui precèdent la guerre: les conditions graphiquessont bien plus modestes, les collaborateurs sont moins nombreux, mais surtotut la revue perd àjamais l'enthousiasme qui sentait auparavant dans chacune de ses pages.

Resume

30

Nina Arhip

Haralambie Þugui, de la Liceul Militardin Iaºi revine cu versuri în anul ºcolar ur-mãtor. În „Carte”, de pildã, publicatã în feb-ruarie 1935, sunt versuri promiþãtoare des-pre curgerea ireversibilã a timpului, desprerefugiul în amintire ºi în scris, revigoratoareamândouã, dând sens vieþii celui care îºipierde tinereþea „într-o închisoare de inter-nat”, „în sihãstrita-mi închisoare”: „Iatã-mãsculptat în mine iar/ visului ºi scrisului/dându-mã dar.../ Frate!”. Va trimite poeziipentru aproape fiecare numãr al revistei:„Pastel” (nr. 8-9-10, 20 iunie 1935), „Confe-sie” (nr. 1-2-3, 20 decembrie 1935), „Rugã”,„Evadare”, „Sonatã micã” (nr. 4, 20 martie1936), „Stih matinal” ºi „Ria” (nr. 5, 20 iunie2936). El debutezã în volum („Liane crude”1936) înainte de terminarera liceului. Numai„Evadare” va fi reluatã în volumul de debut.Modelul cel mai important este Arghezi, darsunt ºi tristeþi care amintesc de Eminescu:

„Cãtre tine, Doamne, trup plin de pri-hanã

m-am ivit cu vorbe arse-n vis – peruze – sã mã þeºi cu ele-n pânzã diafanã, rodul mâinii tale sã-l culeg pe buze.

Orelor de toamnã, sã mã vânturi, mladãvraf de frunze moarte sã mã risipeºti,sã mã sfarmi, vioarã tristã, în cascadã,ºi din humã nouã, iar sã mã zideºti.”

(„Rugã”)„......Venea clipa celor din urmã priviriamestecând cu pâcla albastrãsufletele ce tremurauca douã lujere îmbrãþiºate în ploaie de

stele.

Apoi toamna, pãsãrile, brumaºi cãderea ultimelor frunzesub geamul unui internat militar,într-un oraº cu oameni blonzi ºi ceaþãdin nordul depãrtat al þãrii...

Acum aºteptfocul proaspãt aprins sã-ºi întindã mâini

caldeîn odaie, pe trup, în suflet,gândurile sã se desprindã, zbor de

funigei la fereastrã

ºi agãþându-se de crengi în grãdina fos-tului seminar

antene de luminã – sã aprindã valsulvântului

ºi al iubirii noastre, ce pe undeva, peaproape

agonizeazã cu amurgul sfâºiat printreramuri...”

(„Confesie”)

Continuã sã publice versuri ºi Virgil C.Gheorghiu. Din 1935 sunt „Un Moº Crãciunpe câmpul de bãtaie”, „Baladã”, „Ticuþei” ºi„Stih dur”, iar din 1936, „Scrisoare”,„Scrisoare Ticuþei”, „Tristeþi!”, „Grigore”,„Scrisoare Tudoriþei”, „Mãrtirisire”. Ultima,reluatã în volumul „Viaþa de toate zilele apoetului”, este o mãrturisire a pasiunii pen-tru poezie. Arghezi e idolul, de el amintescpotrivirile de cuvinte, întoarcerea pioasãspre pãrinþi (înaintaºi) ºi spre glia strãbunã:

Tilincele cântecelor mele scuturatepe hârtie nu sunt frumoase toate....

ªi totuºi odatã,un bãiat de þãran, tatã,plecat pe la ºcoli poatecu crucea oraºului în spate,va plânge într-o searã aicideasupra poeziilor mele micipentru plugurile carerãstoarnã brazdele foamei pe ogoare în satul cu numele scris cursivnumai în actele mele, de notarul beþiv.

Are sã-ºi aducã aminte de livezile, pe care pasc noaptea cirezileluceferilor ºi la ei;de pãrul cu miros frumos ca de teial unei fete moarte de atac, în luna când înfloresc merii ºi tufele de

liliac...ªi-n sufletul lui are sã priceapãcã poetul care dezgroapãaici, fluierul doinei murdar de plâns ºi

noroi,poartã ca ºi ei îngerii durerilor goipe umeri, în oraºul cu trotuare ude.

Are sã ghiceascã pe-aproape pieptul meu

31

O revistã de altãdatã (II)

mic – de-atâtea trudecu toamnele celor optsprezece ani scutu-

rateprea devreme.ªi are sã mã îmbrãþiºeze cu lacrãmile lui

toate în cartea asta cu poemescrisã de mâinile mele seara, chinuit –

anume pentru ei,acei care poartã ca ºi mine sub pieptariconiþele plânsului primite în dar.

Tema creaþiei pare cea mai importantãpentru aceºti tineri poeþi. Ea va rãmânetemã centralã în proza lui Laurenþiu Fulga,alãturi de iubire ºi de moarte, în aproapetoate cãrþile lui. Între poeziile lui Virgil C.Gheorghiu care rãmân uitate în aceste pagi-ni de revistã se numãrã ºi o „Baladã”:

Trece prin vale Haiducul tot tace, urcã la cruce, se duceoriunde calea prin codri, pe-oriunde -îl poartã, îl duce, dar vremea îi strânge oriunde vântul odatã, spre searã, ºi steaua de mare pieptarul de sânge. îl face potecã, Atuncea, haiducul

cuminte,îl face cãrare. îºi lasã cu zalea Cu zorile ziua trupul la cruce cu stelele noaptea ºi trece’naintehaiducul tãcerii pe vale, pe dealuri,îºi poartã uitãrii pe drumuri, cu luna dorului flinta. pe creºtet de munte, Fata pãdurii cu dorul din cruce, îl strigã ºi-l cheamã, oriunde îl poartã cu cornu-i de-aramã steaua cea marecu zilele toate, ºi dorul îl duce. cu nopþile toate.Dorul îl strîngeîn calea-i de sânge ºi-l cheamã într-unafata pãdurii – nebuna...

(„Flamuri” nr. 8-9-10, 20 iunie 1935)

O apariþie sporadicã, dar interesantã, înpaginile revistei, o constituie LeonidaSecreþeanu, elev la Liceul „Sf. Pentru ºiPavel” din Ploieºti, nãscut în 1914, deci cudoi ani mai mare decât colaboratorii defrunte de la liceele militare. Una dintre cele

trei poezii publicate în „Flamuri” are o de-dicaþie, „Lui Laurenþiu”, care ne duce cugândul la colaboratorul cel mai fidel alrevistei, Laurenþiu Ionescu. Leonida Secre-þeanu s-a nãscut la Brãitaru-Drãgãneºti(Prahova). La Drãgãneºti îºi avea moºia ºiconacul colonelul ªtefan Curculescu pe carenepotul de sorã (Laurenþiu Ionescu), elevmilitar, îl vizita, poate, în vacanþele ºcolare,odatã ce, peste câþiva ani acesta va scrie cã afãcut liceul militar din cauza unui unchi.Dintr-un articol al lui Laurenþiu Ionescu(„Ploieºtii – reportaj lizibil”) reiese cãtânãrul elev militar îºi întâlnea în vacanþeprietenii de la liceul ploieºtean, care scoteauºi ei o revistã, „Munca personalã” (1935 –1936). Leonida Secreþeanu a publicat poeziiºi epigrame încã de la primul numãr alrevistei ploieºtene. La revista liceelor mil-itare ajunge, desigur, prin „ploieºteanul”Laurenþiu Ionescu, cãruia îi ºi dedicã opoezie. Dedicaþia poeziei din „Flamuri”, afost însã înlocuitã în volumul „Boema” din1938, când autorul include cele douã strofeintitulate în revistã „Amurg de primãvarã”,într-un poem cu cinci pãrþi, dedicat luiCincinat Pavelescu. ªi o a doua poezie,„Etapele vieþii”, va fi reluatã în volumul din1938 al lui Leonida Secreþeanu cu titlul ºiunul dintre versuri schimbate. Numai„Plugarul”, dedicatã „Tatãlui meu”, cuecouri din Goga ºi formã de sonet (scrisã,probabil, pentru concursul ºcolar desonete), rãmâne între paginile revistei dealtãdatã.

Este limpede cã revista aceasta ºco-lãreascã a contribuit, în felul ei, dar indis-cutabil, la foarmarea celor câþiva elevi mili-tari care se vor afirma mai târziu ca scriitori.Este foarte interesant faptul cã ei scriu laaceastã vârstã poezie ºi cã modelele sunt,pentru toþi, marii interbelici. Unii vor scrieversuri toatã viaþa: Haralambie Þugui, depildã. Alþii (Virgil C. Gheorghiu) vor pãrãsipoezia pentru prozã la vremea maturitãþii.Laurenþiu Fulga renunþã la vers dupã câte-va încercãri, chiar în anii revistei liceului, nuºi la lirism, pentru cã va scrie prozã liricã, înfond, pânã la sfârºitul vieþii, iar dintre mo-dele sale nu vor lipsi poeþii, cei mai mari.

32

Nina Arhip

ªi în „Flamuri” Laurenþiu Fulga publicãîn toate numerele, semnând însã cândI.Delerei Laurenþiu, când Laurenþiu Delerei,semn cã era în cãutarea unui nume care sãsune aparte, altfel decât banalul Ionescu.Printre colaboratorii aproape la fel de fidelica el la „Cronica” revistei, se numãrã acumºi profesorul Gh.Raºcu (a cãrui cronicã parea-i servi drept model) ºi, bineînþeles, elevulGheorghiu Virgil. Acesta din urmã scrie cutalent mai evident ºi fãrã emfazã. Înnumãrul 1-2, anul I, de la 20 decembrie1934, Laurenþiu Ionescu scrie despre „Crã-ciunul de la Silivestri”, romanul lui IonelTeodoreanu, care pare a-i plãcea. Se între-abã, de la începutul „cronicii”: „…romanulacesta o sã fie un minunat prolog ce-o sãanunþe o desãvârºitã ºi apropiatã maturitatesau un epilog trist peste care se va lãsaceþoasã cortina unei evoluþii descendente?”κi rãspunde la sfârºit pe un ton sentenþios:„O cortinã ceþoasã nu va cade niciodatã, daro desãvârºitã maturitate poeticã a roman-cierului Ionel Teodoreanu bate la uºã.”Semneazã I. Laurenþiu Delerei. Fragmentelereproduse au menirea de a pune în evidenþãºi libertatea elevilor colaboratori, venitãpoate din comoditatea unor profesori deromânã care nu corectau greºelile de totfelul ale elevilor, nici mãcar atunci cândaceºtia publicau în revista ºcolii. LaurenþiuFulga va scrie ar place, sã se întâmpine etc.,cum scria în vremea liceului, va facepleonasme tot ca atunci, mulþi ani dupãrãzboi. „Stilul neîngrijit” pe care i l-aureproºat mulþi comentatori ai sãi se formaodatã cu atitudinea de nepãsare faþã defolosirea limbii, atunci când începuse sã„lucreze” la viitoarea lui carierã de scriitor.De altfel, ceea ce impresioneazã, în primulrând, la elevul de atunci este tenacitatea.Literatura nu este pentru el un capriciu dela un moment dat, ca pentru atâþia elevi carese cred o lunã, un an (cel mult), în stare sãscrie, ºi pãrãsesc apoi, uneori din plictisealã,alteori din bun simþ, ideea scrisului. IonescuLaurenþiu ºtie deja cã literatura este steaualui ºi, dacã e sã-l credem, este încurajat sãscrie, în vremea liceului, de toþi profesoriisãi de românã.

La 20 februarie 1935, în numãrul 3-4, arti-colele lui sunt anunþate în sumar a fi ale lui„L. Ionescu” iar în paginã sunt semnate „I. Laurenþiu Delerei”. Acum scrie despreromanele „Ghiocul”(1931) al lui DemosteneBotez ºi „Într-un cãmin de domniºoare”(1934) de Aniºoara Odeanu. Pentru primul,încearcã sã fie original povestind mai întâicum a cumpãrat cartea ºi ce a simþit ºi gân-dit pe parcursul lecturii. Are ca de obiceimare grijã sã încheie cu o aprecieretranºantã, folosind ºi pluralul, care nu preapare al modestiei: „Domnul DemosteneBotez a fãcut o atât de frumoasã spovedaniea adolescenþei (dumisale, desigur), cã nuputem spune decât:

O adevãratã „carte de poet!” E de reþinutînsã faptul cã îl atrage deja proza liricã.

În articolul despre romanul AniºoareiOdeanu face o introducere cu acelaºi tonlaudativ, fãrã simþul mãsurii, omagiind lit-eratura femninã. (Tonul acesta se va îngroºaºi mai mult în 1938 mai întâi, când, scriindmonografia satului Bogaþi, vorbeºte depreMajestatea Sa.) „Cartea ei nu este roman,cum a numit-o autoarea pe copertã, nici jur-nal, cum au desmnat-o unii cronicari, ci purºi simplu un itinerar melodic cu atitudini deînceput de viaþã, este, dacã s-ar puteaspune, un solfegiu, de-o tonalitate micã, unsimbol al primãverii tinerilor, cu toatã man-ifestarea lor cinematicã ºi romanþioasã.” Iarmai departe, vorbeºte despre tinerii dincartea autoarei: „În tumultul acela amenin-þãtor, în amploarea vieþii demascate, toþicalcã siguri de dânºii, nu tremurã în faþaprimejdiei ºi a loviturii ce ar pãrea cãsoseºte din clipã în clipã. Ei nu se zbat înviaþa lor interioarã din suflete, n-au strãful-gerãri de suferinþã morbidã, nu vor sã oco-leascã viaþa, sã pustniceascã, sã rãtãceascãîntre limitele crizei ºi durerii. Din contra vorsã se risipeascã întregi ca frunzele-npalmele uscate ale vântului, ei trãiesc dinvrajã, din iluzie, din încercuirea cât maicomplectã a visului.” Deºi autorul pare a secontrazice în aceste afirmaþii, se aratãimpresionat de ideea existenþei în visare, îniluzie, a personajelor, ºi s-ar putea crede cãaici se afla sâmburele universului pe care-l

33

O revistã de altãdatã (II)

va plãsmui mai târziu în creaþiile sale. Dupãce constatã posibila falsitate a tristeþii afiºateuneori în poezie, în timp ce veselia persona-jelor din roman i se pare mai fireascã,conchide: „Este însã dreptul la viaþã, la ori-ginalitate. E ceiace nu vom putea desminþiniciodatã ºi ceiace nu vom mai gãsi la nici oliteratã din lumea femininã. Elevul I.Lau-renþiu Delerei”

La 20 martie 1935, (în nr.5-6-7) se aratãinteresat de „Idealul clasic al omului” deTudor Vianu ºi semneazã din nou IonescuLaurenþiu. La 20 iunie, în nr.8-9-10 publicã„Ploieºtii – Reportaj lizibil”, o prezentaremai bunã decât tot ce publicase pânã atuncia unui spaþiu care pare a-i fi foarte binecunoscut. Probabil vine la Ploieºti în vacan-þele ºcolare, la rudele din partea mamei, sta-bilite aici, sau este mãcar în trecere. Descrieoraºul în care se amestecã trecut ºi prezent,observã cu ochi atent tendinþele de modern-izare. Noua arhitecturã, eleganþa, prosperi-tatea îl încântã. Simte, totodatã, peste tot,spiritul lui Caragiale. Acum apare ºi unamãnunt interesant: 164, numãrul uneibãnci lângã care se opreºte „înseamnã 11,numãr nedivizibil prin 3!” deci „nenoroc,despãrþire, uitare.” Va pãstra superstiþiaaceasta toatã viaþa. În toate cãrþile lui, 4 esteun numãr nefast.

În nr. 1-2-3 din 20 decembrie 1935 îi apare„Revolta sângelui – fragment dintr-o cartepentru mai târziu”, naivã nuvelã cu ecouripoporaniste. Radu Cosma, fiu de þãrani,este coleg de liceu cu Dinicu, fiu de moºieri.Cei doi se urãsc aºa cum s-au urât ºipãrinþii, ºi bunicii lor. Radu este, evident,mai inteligent ºi îºi atrage invidia celuilalt.Pânã la urmã Radu îi dã lui Dinicu doipumni umplându-l de sânge, în dormitorulinternatului, ºi apoi fuge, devenind liberînainte de a fi alungat din liceu de profesoriidin comisia de disciplinã. În acelaºi numãrface cronicã literarã, pentru al doilea volumde versuri al lui Aron Cotruº ºi pentruromanul lui Constantin Stere „În ajun”.Tonul este naiv ºi emfatic deºi acum arenouãsprezece ani. În „Momente creatoarecontemporane” din 20 martie 1936 (nr.2,anul II) se aratã naþionalist ºi naiv pânã la

truism. Citeºte ºi are deja pãreri pe care leexprimã foarte tranºant. Încearcã sã discutemai ales lipsurile „tinerei” literaturi româ-neºti. Constatã lipsa unor lucrãri teoretice ºia unei ºcoli în critica literarã. Este nemulþu-mit cã poezia modernã îºi selecteazã cititoriidin elita intelectualã, deºi „…poezia este ceamai sãnãtoasã primenire a sufletului”.Astfel se ajunge la „..situaþia actualã: unpublic cititor, avid de publicaþii erotice,neformat pentru o lecturã inteligentã, iarcritica fadã ºi superficialã”. Observaþiilelegate de roman dezvãluie lipsa unor lecturiimportante ale tânãrului de atunci, dar ºifaptul cã avea deja câteva idei pe care le vapune în practicã în proza lui de mai târziu:„Scriitorii noºtri n-au înþeles încã adevãrataformulã a creaþiei ºi nici procesul unui actpsihologic. Ei au rãmas la aceeaºi superfi-cialã credinþã: fapte, fapte, fapte. Romanuldepinde mai întâi de sufletul scriitorului ºide mediul în care se contureazã acþiunea.Scriitori cu suflet puþini am vãzut. Mediu deacþiune mult. Apoi el mai presupune unanume unghi de privire al tipurilor deoameni, o poianã a inspiraþiei ºi un itinerar-iu analitic.” În acelaºi numãr face cronicã lit-erarã pentru „Cara-su”, roman de I.Vale-rian, „Lorelei” de Ionel Teodoreanu, poemede Constantin Salcia, „Iniþiatorii”, roman deB.Iordan, dezvãluind ºi care îi sunt lecturile,dar ºi strãdania de a prezenta elevilor mili-tari cãrþi tocmai apãrute. Semneazã Lau-renþiu Th. Ionescu.

Ultimul numãr al revistei, cel din 20iunie 1936 cuprinde mai multe pagini foarteinteresante. Unul dintre colaboratorii obiº-nuiþi, Traian Georgescu, absolvent ºi el, scriedespre „Câteva talente remarcate printreelevii liceelor militare” – Virgil C. Gheor-ghiu, Constantin Lupu, George Petcu ºiConstantin Popa. Avertizeazã, de la început,printr-o trimitere la subsol: „CamaradulHar. Th. Þugui s-a bucurat de aprecierearevistei noastre cu ocazia apariþiei volumu-lui „Liane crude”. Azi n-am scris decâtdespre tinerii needitaþi încã”. Pe LaurenþiuIonescu îl ignorã însã, semn cã nu credea întalentul sãu. κi exprimã convingerea, de laînceputul articolului, cã aceia despre care

34

Nina Arhip

scrie vor deveni scriitori ºi se opreºte, maiîntâi la Virgil C. Gheorghiu. Mãrturiseºtecã-i vine foarte greu sã scrie despre prieteni.Îi face totuºi un portret sugestiv pentru sen-sibilitatea sufleteascã a tânãrului elev mili-tar pe care îl surprinde în câteva momente,mereu în legãturã cu creaþia sa: plimbându-se gânditor sau citindu-i dintr-un caiet pecare îl va arde mai apoi. Este un portret rea-lizat cu evidentã admiraþie. Traian Geor-gescu pare conºtient de valoarea coleguluisãu ºi, spre lauda sa, nu se simte în scrisulsãu nicio umbrã de invidie:

„Virgil Gheorghiu (îl înscriu cel dintâi)va surâde amar la vederea acestor rânduri ºipoate cuprins de deºertãciunea cuvintelor,va schiþa gestul acela caracteristic numai lui,când vrea sã alunge de la sine ceva supãrã-tor:

„Ce vrea cu mine? De ce nu mã lasã înpace omul ãsta?”

Eu îl rog sã-mi ierte, dacã uneori trecândpeste voia lui, dintr-o ciudatã curiozitate,voi lãsa sã priveascã ºi alþii în viaþa lui, însufletul lui mare....[...] L-am cunoscut, suntazi aproape doi ani. Avea pe atunci un caiet,scris mãrunt, pe filele cãruia îºi revãrsasebogat sufletul ºi-l dãruia numai arar altora.Când mi-a citit, într-o searã, prima poemã, –mi-o amintesc ºi acum, deºi n-a publicat-opânã azi ºi poate nici n-o mai are printremanuscrisele lui – m-a izbit puternic tremu-rul glasului, melancolia caldã a versului,tristeþea pentru munca þãranilor lui moldo-veni, legãtura strânsã cu brazda, unitã cu unfel de evlavie misticã pentru trecut. ªi-amînþeles atunci cã tânãrului acestuia cu „ochiiadânci ºi verzi ca apele Ozanei” îi este dat sãsufere ºi sã plângã. Prietenia mea pentru ela început în seara aceea. Au urmat apoiclipe ºi mai frumoase ºi mai triste. Îlvedeam uneori rãtãcind pe alei (avem aici oalee de plopi) – atunci nimeni nu îndrãzneasã se apropie de el, sã-i tulbure gândul.Venea apoi trist, nemulþumit mereu de pro-ducþiile sale, indignat cã nu poate scrie totceea ce simte, tot ceea ce ar putea sã scrie înaltã parte, singur numai el cu noaptea, custelele, cu luna. [..] Sufletul lui tremurãparcã la fiecare cuvânt, fiindcã fiecãruia

vrea sã-i dãruiascã o picãturã din roua lui,din calda ºi larga lui bunãtate. [..] De la untimp era mereu mai abãtut. Îi cunoºteamcuriozitãþile ºi le respectam; de aceea nu l-am întrebat nimic. ªtiam cã suferã ºi n-aresã ne spunã de ce. Scria, scria mai mult ca deobicei. Târziu, tot într-o searã, discret, m-achemat sã-mi citeascã un întreg „maculatorde poeme”. Îl vedeam trist cã nu-i gãsescnicio obiecþie. Ar fi vrut sã nu-mi placãnimic, sã i-o spun. ªi cred cã nimeni nu l-arfi împiedicat sã distrugã într-o clipã, muncastãruitoare a mai multor luni. De altfel, ca-ietul acela, am aflat cã l-a ars împreunã cualtele mai vechi, acum în urmã. A plecatcurând la Cernãuþi. A rãmas ºi de acolo unfidel colaborator al revistei noastre, la înfiri-parea cãreia îºi avusese locul de frunte. Cuocazia primului volum, pe care noi, pri-etenii lui, îl aºteptãm într-un viitor apropiat,îmi rezerv dreptul de a vorbi mai multdespre operã, fiindcã azi am vorbit maimult despre „om”. Cititorul sã-mi scuzeintimitatea!”

George Petcu este celãlalt colaborator alrevistei care va confirma prezicerile luiTraian Georgescu publicând curînd unvolum, „Tãlmãciri din mine” (1936): „Este,cred, cel mai sãlbãticit dintre toþi. Când i-amcerut, de curând, o scurtã notiþã autobi-ograficã, a refuzat cu amãrãciune la începutºi numai dupã multã stãruinþã, mi-a scriscâteva rânduri:

„O primãvarã beatã de chiotul durerii.Mi-a fost de-ajuns!”

Sufletul lui larg, în care parcã ar vrea sãcuprindã dintr-odatã întreaga stepã aBãrãganului, mustind de viaþã ºi de durere,mi-a câºtigat prietenia pe neaºteptate.Poezia lui avântatã are încã ceva din ritmultinereþii învolburate; este, dacã vreþi, onãvalnicã izbucnire a tot ceea ce gândul sãumacinã vertiginos în fiecare clipã, ciudatãîngrãmãdire de dorinþe, de idealuri, aºacum n-am întâlnit nicãieri pânã acum. [...]Atâta zbucium ascuns într-un trup atât detânãr! Îmi scria acum în urmã cã va apãreacu un volum „Tãlmãciri din mine”. Nu m-amirat. Înduioºat nu e niciodatã. Versul lui

35

O revistã de altãdatã (II)

nu plânge durerea – o strigã. Nimic nu-lliniºteºte, nimic nu-i înfrâneazã pornirile.Versul lui þâºneºte aprig ºi dur. [..] E dreptcã uneori, fie din pricina unei imperativecerinþe sufleteºti, fie mai ales din cauzatãcerilor din jur, când îºi aminteºte de Bã-rãgan, devine mai calm, versul lui se aºterneatunci liniºtit ºi totuºi aspru, ca ºi cum araºtepta, din moment în moment, sã seridice, sã se revolte, sã scuture aceastã le-nevire, învãluire zadarnicã a realitãþii, zvâc-nind de tãrie. [..] George Petcu va fi poatecel dintâi care va atinge o culme, fiindcã lip-sit de timiditatea celorlalþi, încrezãtor în el,va pãºi deºi mai tânãr, foarte curând sã-ºirevendice locul. În viaþã entuziasmul antici-peazã realtatea, timiditatea o întârzie.”

George Petcu a fost cel dintâi care a mu-rit. În aprilie 1939, se stinge la spitalul detuberculoºi din Bucureºti. Despre moartealui va scrie Laurenþiu Fulga un an mai târ-ziu, în „Universul Literar”.

ªi Laurenþiu Ionescu îºi încheie colabo-rarea la revista liceului, „Flamuri” acum, înnumãrul din 20 iunie 1936, unde publicã treiarticole. Semneazã acum Laurenþiu D.L.R.Ionescu, absolvent, Liceul Militar Chiºinãu.Un articol se numeºte „Salutãri din þara luiCaragiale” ºi prezintã, din nou, spaþiul fa-miliar pentru el al Ploieºtilor. κi petrece aicivacanþa, cunoaºte multã lume. Paginile suntvii, capteazã atenþia ca ºi mai târziu, ori decâte ori va vorbi despre oameni pe care i-acunoscut sau despre întâmplãri pe care le-atrãit. Cel de-al doilea articol semnat Lau-renþiu D.L.R. se numeºte „Strigoii de lamiezul nopþii – Panait Istrati, Gib Mihãescu,Matei Ion Caragiale, A de Herz, GarabetIbrãileanu”. „Strigoii” sunt deci aceºt autorimorþi cu puþin timp în urmã. Autorul facemai întâi o biografie a lui Panait Istrati, peun ton foarte revoltat împotriva þãrii (Ro-mânia) care n-a ºtiut sã-l aprecieze: „Astfel,în preajma anului când „Luceafãrul” serãsucea în haos spre Nirvana, spre orizon-turile unui veac nou s-a ridicat curcubeulunei credinþe ºi tunetul, care a paralizat ojumãtate de secol, a þâºnit ca un geiserPanait Istrati.” Despre creaþia lui Gib Mihã-

escu, „cel mai mare nuvelist postbelic, cuatât mai mult cu cât este un produs alrãzboiului” face aprecieri tranºante, cu atâtmai interesante cu cât acesta se va dovedimai târziu modelul cel mai important înproza lui Laurenþiu Fulga: „„Femeia de cio-colatã” n-are nici o valoare [..] Despre „Zile-le ºi nopþile unui student întârziat” nu sepoate vorbi decât la fel. Gib Mihãescu n-arealizat nimic ferm ºi nu s-a depãºit pe elînsuºi decât în „Donna Alba”. Da, sã se-nþe-leagã o datã pentru totdeauna cã numai„Donna Alba” e cartea adevãratã a lui,capodopera lui”.

„«Rusoaica» va rãmâne ca un accident în lit-eratura româneascã; «Donna Alba» ca un mon-ument de creaþie.” [..] „Rusoaica” e scrisã „caîntr-o febrã a dragostei materiale, pãmân-tene, putrede: a doua [„Donna Alba”],înãlþatã la o concepþie a dragostei, la ogândire eroticã peste care analiza acutã,excesivã dezvãluie ºi cele mai intime am-prente ale sufletelor eroilor”.

Despre „Matei Ion Caragiale” le mãrturi-seºte cititorilor sãi: „Ai iluzia opticã poet-iceascã (virgulã) [chiar aºa scrie!] cã-l vezipe Matei Ion ca un zeu prãbuºit ºi învinscum arde pe un rug de cleºtar ºi vis.Atmosfera versului e interiorizatã pânã laautosugestie.[..] Cu tot ermetismul ºi inchiz-itorialul rechizitoriu creator al autorului,„Remember” rãmâne o carte de citit, bunãnumai pentru spiritualiºti. Pentru cã roma-nul se înalþã la o uimitoare tensiune cere-bralã ºi pentru motivul cã e numai suflet ºisuflet – „Craii de curte veche” sunt inacce-sibili marelui public.” Mai departe afirmaþi-ile sunt ºi mai surprinzãtoare: „Dacã vommai sta tot aºa închirciþi ºi molâi, fãrã sãreacþionãm contra prostiei ce ne incumbã, os-ajungem la faliment.[..] Pânã-n ziua încare la catargurile viitorului nu vor aparesteagurile mândriei noastre concepþionale ºispirituale, Matei Ion Caragiale nu va valoranimic.” În acelaºi articol spune în douã rân-duri ºi cã lectura sau reeditarea lui MateiuCaragiale ar fi o „reabilitare”, ca ºi reprezen-tarea pieselor lui A de Herz. Cât despre Ga-rabet Ibrãileanu, elevul militar afirmã cu

36

Nina Arhip

mare convingere: „..trebuie sã se înþeleagã odatã pentru totdeauna cã factorul prepon-derent din realitatea criticã a lui G.Ibrãilea-nu prezintã douã facturi: a) sistemul me-todologic de studiu ºi clasificare; b) sistemularistocrat – îndrumãtor.” Viaþa într-un liceumilitar pare a crea tendinþa de a da ordine.Tânãrul de aproape douãzeci de ani s-a vrutoriginal ºi sigur pe el. Voia, cu siguranþã, sã-ºi impresioneze cititorii mai mult caoricând, înainte de a pãrãsi pentru totdeau-na liceul militar. κi trãdeazã vârsta prinbravadã ºi mai ales trãdeazã faptul cã nuvine dintr-un mediu cu adevãrat intelectual.În cel de-al treilea articol (de fapt primul dinnumãrul acesta al revistei), „Dupã trei anide activitate”, tânãrul care se pregãteºtepentru examenul de bacalaureat face bilan-þul celor trei ani ai revistei literare în carenumai el publicase în toate numerele:„Multe s-au realizat. Astãzi suntem mândricã tineri încã am putut întrebuinþa forþelenoastre sprintene pentru formarea unor va-labile construcþii. Ne-am promovat înþele-gerile noastre spintecând greutãþile ºi nea-junsurile cu un elen feroce. Am utilizat toatestructurile noastre interioare, ºi pentrucolectivitatea din afarã am continuat ooperã pe care o începuserã în altã parte câþi-va buni români. Tradiþionaliºti pânã laepuizarea tuturor sentimentelor de acest fel,am trecut totuºi, prin faze de creaþie noi.Fiindcã aici ºi-au prins mâinile toþi cei caregândeau pentru o Românie, dar se trans-puneau în medii diferite. [..] Conþinutul cul-tului nostru scriitoricesc a fost adaptatnumai unui singur ideal: Þara Româneascã[..] Peste cincizeci de ani „Flamuri” va firevista de debut a multor scriitori consacraþiºi trecuþi în literaturã. Pentru cã elemente detalia lui Virgil Gheorghiu, Haralambie Þu-gui, George Petcu, Constantin Popa, Zeno-vie Bãncilã, frãmântate ºi cristalizate în ritu-alul acestei reviste, vor fi pentru mai târziuo mãrturie vie a rolului pe care „Flamurile”noastre ºi l-au îndeplinit...”

La sfârºitul acestui ultim numãr al revis-tei, se publicã ºi fotografiile celor patru ab-solvenþi, cei mai fideli ºi mai valoroºi cola-

boratori. A doua este a lui LaurenþiuIonescu: un adolescent cu ochelari, zâmbindabia perceptibil, cu o discretã superioritate.Prima este a lui Virgil C. Gheorghiu: poartãochelari ºi pare mai mic, deºi e nãscut tot în1916. Urâþenia îi vine în primul rând de lanasul prea mare, dar urechile clãpãuge îidau un aer simpatic. Ceea ce cucereºte esteînsã zâmbetul lui larg ºi foarte sincer. Altreilea fotografiat, Har Th.Þugui, are mus-taþã, cãrare pe mijloc, costum ºi papion iarprivirea se vrea a bãrbatului fatal, înfotografia „trei sferturi”, ca ºi aceea a luiLaurenþiu Ionescu. Numai al patrulea,Traian Georgescu, stã atât de drept încât îlbãnuim ºi cu cãlcâiele lipite. Va face carierãmilitarã, o spune toatã figura lui, dacã nu vafi murit, eroic neapãrat, în timpul rãzboiu-lui. El ºi primii doi poartã haina militarã.Apar ºi premiile literare: cei patru dinfotografii au primit câte o mie de lei. Sem-nãtura de sub fotografie ºi de la sfârºitul ce-lor trei articole de acum este: LaurenþiuD.L.R. Ionescu. Alþi ºapte elevi militari pri-mesc câte cinci sute de lei. Al patrulea din-tre ei este George Petcu. La sfârºitul acestui„Ordin de zi Nr. 26 din 29 Iunie 1936”,Colonelul Ghica Nicolae, ComandantulLiceului Militar „Regele Ferdinand” scrie:

„Sufletul elevilor liceelor militare ºtie sãrespire româneºte;

Fiþi elevi mereu exemple vii de muncã,nespus de multã muncã; de jertfã, neprecu-peþitã jertfã pentru instituþie ºi sfânta noas-trã Patrie”

Din anul ºcolar urmãtor, revista se mutãla Liceul Militar din Craiova. Dintre colabo-ratorii absolvenþi, promoþia 1936, numaiVirgil Gheorghiu mai publicã o singurã datão scurtã cronicã. Editatã în condiþii graficemai modeste, cu colaboratori mai puþini(între ei apare de douã ori ºi Dinu Pillat dela Liceul Spiru Haret din Bucureºti), revistade la Craiova prevesteºte parcã tristele vre-muri care vor veni sã controleze destinelecelor care scriseserã în paginile „Flamu-rilor” de la Chiºinãu visând la o carierã scri-itoriceascã.

37

Personalitate proeminentã a culturii ºiînvãþãmântului universitar românesc, Tu-dor Vianu a fãcut parte din generaþia care afãurit, dupã primul rãzboi mondial, Româ-nia modernã, afirmându-se prin întreaga saactivitate ca un eminent profesor, creator ºicontinuator original al lui T. Maiorescu îndomeniul filosofiei culturii, esteticii ºi criti-cii literare. Cu o activitate universitarã depeste patruzeci de ani, Profesorul, cum eracunoscut în Facultate, a contribuit activ laevoluþia modernã ºi europeanã a acestordiscipline, publicând peste ºaizeci de studiide literaturã românã ºi universalã ºi sus-þinând, încã din 1924, numeroase cursuri ºiseminarii de esteticã ºi criticã literarã. El s-aremarcat ºi ca un spirit activ ºi creator înorganizarea ºi conducerea Catedrei de

Esteticã ºi Criticã literarã, devenitã, dupã1946, Catedra de Literaturã Universalã.

Apreciind personalitatea sa de profesorºi om de culturã, M. Ralea îl considera„cugetãtor ºi cercetãtor cu multiple iniþia-tive, contribuind într-un mod incontestabilla progresul specialitãþii sale ºi, în domeniulesteticii, la întemeierea ei pe baze ºtiinþificemoderne, d-l Tudor Vianu este în acelaºitimp un scriitor remarcabil prin însuºiri deprofunzime ºi claritate, ca ºi un profesor devocaþie, unanim preþuit pentru talentul ºisârguinþa sa.”1

Tudor Vianu s-a nãscut în 27 decembrie1897 la Giurgiu. În „Extractul PrimãrieiOraºului Giurgiu, nr. 650” este menþionat:„Din anul una mie opt sute nouãzeci ºiºapte luna decembrie ziua douãzeci ºi optora unsprezece din zi. Act de naºtere a luiTheodor de sex masculin nãscut ieri la oraºapte ºi un sfert dimineaþa în oraºul Giurgiula casa pãrinþilor sãi din strada Alexandrinr. 7, fiu al d-lui doctor Alexandru Vianu,patruzeci ºi doi de profesie medic, ºi al d-nei Florica Alexandru Vianu, de ani douã-zeci ºi opt de profesie menajerã, ambii dereligie ortodoxã, de naþiune ºi protecþie românã,domiciliaþi în culoarea galbenã.”

Tatãl sãu, Alexandru Vianu, medic mili-tar în rezervã, era un intelectual fin, adevã-rat poliglot, care „a luat parte – cum declaraT. Vianu -, la „cele trei rãzboaie ale Ro-mâniei moderne, fiind voluntar în RãzboiulIndependenþei ºi invalid din Rãzboiul Inte-grãrii, în timpul cãruia s-a distins prin faptedesãvârºite pe câmpul de luptã.”2 Pentru„destoinicia ºi devotamentul” cu care a par-ticipat la luptele din anul 1916, ºi partici-parea efectivã la luptele de la Plevna ºi Vi-din, medicul Alexandru Vianu a fost distinscu numeroase ordine ºi medalii, printrecare: „Crucea Trecerii Dunãrii”, „ApãrãtoriiIndependenþei”, „Ordinul Steaua Româ-niei”, „Comemorativa Rusã” etc.

Dupã ce a fost rãnit în 1916, colonelul-medic Alexandru Vianu a activat ca mem-bru al Comitetului central al Asociaþiei

Simona IACOB

T. VianuRepere

biografice ºi de activitate

universitarã

L'auteur de cet article offre une courte descrip-tion de l'homme qui a joué un rôle extrême-ment important dans la construction de laRoumanie moderne après la Deuxième GuerreMondiale, mais aussi dans la culture et l'en-seignement roumaines: Titu Maiorescu. Sur sabiographie et son activité universitaire.

Resume

1 Referatul profesorului M. Ralea susþinut în Consiliul Facultãþii de Filosofie ºi Litere la 15 mai 19432 „Declaraþie” datã T. Vianu la 12 octombrie 1940 la cererea Ministrului Educaþiei Naþionale, Cultelor ºi

Artelor în legãturã cu Decretul -Lege 3438 cu privire la reglementarea situaþiei evreilor în învãþãmânt.

38

39

T. Vianu - Repere biografice ºi de activitate universitarã

Generale a Invalizilor de rãzboi. Mama lui Tudor Vianu era ieºeancã ºi

urmase Institutul de fete al Emiliei Humpel(sora lui Titu Maiorescu), unde fusesecolegã cu fetele Veronicãi Micle.3

Singurul copil al doctorului Vianu,Theodor, urmeazã, începând din anul 1906,ºcoala primarã ºi primele clase gimnazialela Giurgiu, continuând studiile la liceul„Gh. Lazãr” din Capitalã ºi din 1915, Fa-cultatea de Filosofie ºi Litere a universitãþiidin Bucureºti. Prieten cu poetul ºi matem-aticianul Ion Barbu, giurgiuvean ºi el, în aniistudenþiei ia contact cu viaþa literarã, maiîntâi participând la Cenaclul lui Alex.Macedonski din Calea Dorobanþi, undeprezintã unele poezii, apãrute ulterior în1916 în „Flacãra” ºi „Viaþa nouã”, revista luiOvid Densussianu.

În timpul rãzboiului, în anul 1917, T.Vianu este mobilizat ºi urmeazã o ºcoalãpregãtitoare de ofiþeri la Botoºani. Întors laBucureºti, dupã încetarea rãzboiului, îºicontinuã studiile ºi participã activ la viaþaliterarã, mai întâi la Cenaclul „Sburãtorul”,unde colaboreazã la rubrica „Cronicaideilor”cu note ºi articole despre tinerii scri-itori. Aici îi apare articolul „Un scriitor nou”în care prezintã elogios poeziile lui CamilPetrescu din ciclul „Dansul morþii”. Încã dinaceastã etapã, mai ales dupã ce îºi începecolaborarea la „Viaþa Româneascã”, devineun observator obiectiv al literaturii române,susþinând sincronizarea acesteia cu marilevalori europene.

Dupã absolvirea Facultãþii de Filosofie ºiLitere din Bucureºti îºi continuã studiile cuun doctorat la Tübingen (Germania), undeprezintã în 1923 o lucrare de esteticã ºi teo-ria generalã a valorilor intitulatã „DasWertungsproblem in Schillers Poetik”, pu-blicat în anul urmãtor.

Revenit în þarã dupã studiile din Germa-nia se angajeazã, între noiembrie 1923 ºidecembrie 1924, ca referent stagiar laConsiliul legislativ, paralel inaugurându-ºio strãlucitã carierã universitarã, mai întâi în1924 ca asistent onorific la Seminarul deSociologie al Facultãþii de Filosofie ºi Litere,unde „face lucrãri de seminar în mod gra-tuit”. Pentru a-ºi consolida situaþia în în-39

Simona Iacob

vãþãmânt se înscrie în acelaºi an la exame-nul de docenþã la specialitatea Esteticã,anexând un memoriu de studii ºi lucrãriºtiinþifice în care enumerã, printre altele,patru lucrãri fundamentale de Esteticã:

1. Das Wertungsproblem in Schillers Poetik,Bucureºti 1924 (ed. Fundaþia culturalãPrincipele Carol) – tezã de doctorat.

2. Dualismul artei, Bucureºti 1925 (Impri-meria Fundaþiei culturale PrincipeleCarol) – ca specialã lucrare de abili-tare.

3. Fragmente moderne (ed. Cultura Na-þionalã) – în corecturi.

4. Istoria Doctrinelor de esteticã – în fasci-cole litografiate.

Examenul de docenþã a fost susþinut înanul 1926 (cu media 20) ºi confirmat la 1 fe-bruarie 1927 prin referatul comisiei formatãdin profesorul D. Gusti (preºedinte) ºi profe-sorii V.I. Bãrbat, Tr. Brãiloiu ºi M. Ralea dinpartea facultãþilor similare din Cluj, Cer-nãuþi ºi Iaºi. (Profesorul M. Dragomirescunumit membru în Comisie, fiind bolnav, afost înlocuit cu profesorul G.G. Antonescu).

Devenit Docent, la 9 februarie 1927, a fostpromovat conferenþiar suplinitor pentru dis-ciplina Esteticã ºi trei ani mai târziu estedefinitivat pe post. Suplinind temporar peM. Ralea, titularul catedrei, T. Vianu res-pinge suspiciunile Decanului (Al. Marcu)care afirma cã prin unele cursuri ºi seminariise face propagandã împotriva orânduirii deStat. El rãspunde ferm prin adresa 863 din 6aprilie 1940: „…am onoarea a vã face cunos-cut cã, la catedra de Esteticã ºi Criticã liter-arã, nu se fac decât cursuri în legãturã direc-tã ºi strânsã cu obiectul catedrei.

De asemenea, am onoarea a vã informacã asistenþii catedrei nu þin cursuri. Ei suntînsãrcinaþi fie cu lucrãri pro seminariale, fiecu îndrumarea lucrãrilor de examen ºi deseminar.”

Recunoscut ca un eminent specialist înEsteticã ºi Filosofia culturii, Tudor Vianu vareprezenta România la Congresul al IX-leaInternaþional de Filosofie ºi la Congresul alII-lea Internaþional de Esteticã de la Paris

40

3 T. Vianu – Fragmente autobiografice, Opere I,Editura Minerva, 1974, pag. 143

41

T. Vianu - Repere biografice ºi de activitate universitarã

din 1937, unde va susþine comunicãriledespre Originea ºi valabilitatea valorilor ºiIdeea de perfecþiune în artã, apreciate deîntreaga asistenþã.

Trei ani mai târziu încep persecuþiile ra-siale ºi acþiunile de îndepãrtare a evreilordin învãþãmânt. Principalii „vânãtori devrãjitoare”, Ministrul Culturii, Cultelor ºiArtelor (I. Fãlcãoanu), Rectorul Universitãþii(P.P. Panaitescu) ºi Decanul facultãþii (Alex.Marcu), solicitã ultimativ verificarea originiievreieºti a cadrelor didactice ºi în mod spe-cial situaþia conferenþiarului Tudor Vianu ºistabilirea mãsurilor ce se impun potrivitDecretului-Lege nr. 3438, din 1940, cu privirela situaþia evreilor din învãþãmânt. În timpulverificãrilor, între aprilie 1940 ºi martie 1941,fiind suspendat, deºi a prestat activitãþi lacatedrã, nu a primit salariu.

În urma „Declaraþiei” date de T. Vianu,însoþitã de actele doveditoare asupra religieiºi naþionalitãþii sale, „precum cã era dinpãrinþi creºtini ortodocºi de naþionalitateromânã”, Rectoratul Universitãþii comunicaFacultãþii: „Avem onoarea a vã face cunos-cut cã Dl. conferenþiar Tudor Vianu, în urmacercetãrii actelor prezentate, intrând înexcepþiile art. 4, lit. b ºi c din Decretul - Legedin 14 octombrie 1940, îºi pãstreazã, în con-secinþã, postul ce-l ocupã la Facultatea deFilosofie ºi Litere din Bucureºti.”

Propus ca titular al Catedrei de Esteticãºi Criticã literarã, desprinsã din cererea luiM. Ralea din cea de Sociologie, Eticã ºi Es-teticã, Tudor Vianu este „ridicat la rangul deprofesor definitiv”. Comisia însãrcinatã cuorganizarea noii catedre ºi dezvoltarea cer-cetãrii ºtiinþifice ºi a învãþãmântului esteticiiºi criticii literare, formatã din profesorii D.Gusti, D.I. ªtefãnescu ºi M. Ralea, îl reco-mandã elogios: „Socotim deci, domnilor co-legi, cã este un act de dreptate ca Consiliulnostru, sã cearã, prin votul sãu, OnoratuluiMinister al Culturii Naþionale, ridicareaconferinþei de Esteticã ºi Criticã literarã larangul de catedrã ºi a d-lui conferenþiar T.Vianu la rangul de profesor titular. (…)Subsemnaþii am constatat cã domnul T.Vianu este cel mai vechi conferenþiar al fac-ultãþii noastre, d-sa fiind numit pe ziua de 1februarie 1927, în urma depunerii examenu-

lui de docenþã, la care a fost clasificat întâi-ul. Încã înainte de aceastã datã ºi anume dela 7 februarie 1924, d-sa a primit din parteaConsiliului autorizaþia de a þine cursuri ºiseminarii de esteticã, ca asistent onorific pelângã catedra de Sociologie, Eticã ºi Esteticã(…) d-l T. Vianu se gãseºte astãzi în al 19-leaan al unei activitãþi foarte rodnice ºi adese-ori remarcatã.”

În raportul prezentat, M. Ralea menþio-neazã câteva repere ale activitãþii ºtiinþificea lui T. Vianu care publicase, pânã în 1944,23 de opere ºi mai multe studii ºi articole despecialitate, printre care: în domeniul este-ticii lucrãrile „Dualismul artei”, 1925, „Artã ºiFrumos”, 1931, „Arta actorului”, 1932, „Filo-zofie ºi poesie”, 1937 (ed. a II-a în 1943),„Studii de filozofie ºi esteticã”, 1939, un tratatde filosofie în douã volume (1934-1936)„Istoria esteticii în texte alese” (antologieînsoþitã de un studiu introductiv).

În domeniul filosofiei au fost remarcate:„Influenþa lui Hegel în cultura românã”,operã premiatã în 1933 de AcademiaRomânã cu premiu Nãsturel. Dupã acestpremiu, în anul urmãtor, T. Vianu a fost alesmembru corespondent al secþiei literare aAcademiei. În continuare au apãrut ºi altelucrãri: monografia asupra lui H. Bergson,1939, Introducere în teoria valorilor, 1942, cursul universitar de Filosofia culturii, pre-dat încã din anii 1929-1930, Idealul clasic alomului, 1934, Generaþie ºi creaþie, 1936, Ra-þionalism ºi istorism, 1938, Transformãrile ideiide om, 1942, precum ºi o masivã Bibliografie aculturii.

În mod deosebit au fost au fost apreciateca unice ºi remarcabile lucrãrile sale îndomeniul criticii ºi istoriei literare printrecare Fragmente moderne (1926), Masca timpu-lui (1926), Poezia lui Eminescu (1930), IonBarbu (1935), Studii ºi portrete literare (1938),Arta prozatorilor români (1941), ediþia criticãa Operelor lui Alex. Macedonski etc.

Dupã al doilea rãzboi mondial, T. Vianua ocupat sporadic unele funcþii publice, caDirector al Teatrului Naþional (1946) ºi am-basador al României în Iugoslavia (1 martie1946-1948), perioadã în care a fost suplinit lacatedrã de conferenþiarul Raul Teodorescu.Ca diplomat, în condiþiile grele determinate

42

Simona Iacob

de urmãrile rãzboiului, a desfãºurat o activ-itate constructivã pentru consolidarea legã-turilor tradiþionale dintre România ºi Iugo-slavia ºi promovarea valorilor spirituale. Cuaceastã ocazie, la 14 aprilie 1946 solicita luiGh. Oprescu, directorului Institutului de

Istoria Artei al Academiei, un ajutor pentrurefacerea Bibliotecii Academiei ºi cea a Uni-versitãþii din Belgrad, a colecþiilor ºtiinþificedistruse de bombardamente. El îl informa ºiîl ruga, în acelaºi timp: „a produs o impresiefoarte favorabilã darul de cãrþi pe care Ce-hoslovacia l-a trimis Universitãþii din Bel-grad, cu prilejul vizitei Mareºalului Tito laPraga.

Ne-am gândit cã ar fi un gest de solidar-itate intelectualã între naþiuni care întreþincultul valorilor spirituale, ca ºi o iniþiativãcapabilã de a adânci relaþiile de prietenieexistente, dacã am putea ajuta Universitateadin Belgrad, în opera de reconstruire acolecþiilor ei ºtiinþifice, printr-un dar sub-stanþial de cãrþi.”

În timpul misiunii diplomatice dinIugoslavia, în perioada 1946-1948, T. Vianus-a remarcat prin numeroase iniþiative eco-nomice ºi culturale, prin acþiuni care au con-solidat vechea prietenie ºi colaborare dintreRomânia ºi Iugoslavia.

Revenit în þarã, la începutul anului 1948,îºi reia activitatea ca titular la Catedra deLiteraturã Universalã (titulaturã nouã a fos-tei Catedre de Esteticã ºi Criticã literarã),preocupându-se de promovarea unor noiasistenþi (Edgar Papu – 1947, Dinu Pillat ºiIon Frunzetti – 1948 º.a.)

În perioada 1948-1964 va preda un strã-lucit curs de literaturã universalã, cel maifrecventat din facultate, mai ales cã, înaceastã perioadã, încetaserã prelegerileunui alt profesor celebru, G. Cãlinescu,îndepãrtat de la Catedrã ºi înlocuit de IonVitner, un profesor improvizat.

Profesorul T. Vianu se impunea prinnoutatea sintezelor din literatura univer-salã, prin sobrietatea ºi eleganþa expuner-ilor, precum ºi prin þinuta vestimentarã ire-proºabilã. În plinã putere de creaþie, s-astins la numai 67 de ani, în data de 21 mai1964, acel an fatidic în care treceau în nefi-inþã ºi alþi doi amici de generaþie: M. Ralea(n. 1896) ºi scriitorul I.M. Sadoveanu (n.1894). Astfel se încheia, înainte de timp, des-tinul unei generaþii de excepþie din culturaromânã, din care fãceau parte ºi cei doi maricãrturari: T. Vianu ºi G. Cãlinescu, decedatºi el un an mai târziu.

43

„Eminescu a fost pentru mine evenimen-tul capital al formaþiei mele de tânãr”, scriaVianu în 1958 într-o însemnare cu caracterautobiografic cuprinsã ulterior în Jurnal(1961). Descoperindu-l la o vârstã fragedã,Vianu îºi dã repede seama cã „Eminescu afost un poet ºi o conºtiinþã cu mult supe-rioarã, poate ale celui mai de seamã româncare a trãit vreodatã”1. Interesul pentrumarele poet se va menþine pânã la sfârºit,aºa cum deducem din numãrul mare destudii ºi articole dedicate acestuia sau dinmultitudinea textelor care trimit la operalui. De unde interesul pentru Eminescu? Nuatât din contextul cultural al epocii, cât maiales dintr-o afinitate profundã, adâncã, cuun spirit dornic ca ºi el de „a se cuprinde detot”, de a se desface în univers: „Prin Emi-nescu, gândirea ºi sensibilitatea româneascãau trãit o extindere a orizontului lumii, alcugetãrii ºi al simþirii care ne-au transformatîn mod esenþial”2. Aplicabilã ºi personali-

tãþii lui Vianu, fireºte, într-un alt plan, cel alculturii (criticã literarã, stilisticã, filosofie aculturii, axiologie, istorie a ideilor, esteticã),caracterizarea de mai sus uneºte douãexemplare splendide cu propensie spreenciclopedism ºi universalitate. Mãrturisi-rile lui Vianu din Jurnal capãtã, astfel, sem-nificaþii ºi sensuri noi: „Mã îmbãt de cul-turã, vreau sã desfund toate izvoarele isto-riei gândirii ºi ale literaturii, ale artelor ºivechilor religii”3.

Format spiritual la ºcoala filosofiei ger-mane (ca ºi modelul sãu cultural), Vianuiniþiazã studiul operei eminesciene din per-spectiva mai vastã a istoriei culturii, filo-sofiei culturii, stilisticii, comparatismuluiºtiinþific, domenii variate, dar interdiscipli-nare, astfel încât eseul sãu din 1930 Poezialui Eminescu reprezintã cea dintâi carte mo-dernã a eminescologiei. Pânã la apariþia cãr-þii din 1930, criticul scrie douã articole des-pre personalitatea eminescianã, în 1925 ºi

Formé à l’école de la philosophie allemande, Tudor Vianu initie l’étude de l’œuvre d’Eminescu dela perspective plus vaste de l’histoire de la culture, de la philosophie de la culture, de la stylistique,des domaines variés, mais interdisciplinaires, de sorte que son essai (écrit en 1930), La Poésied’Eminescu représente le premier livre moderne de l’eminescologie. Dans son étude, le critiquemet en valeur l’originalité de l’œuvre poétique, distingue ses étapes d’évolution, en s’arrêtantlonguement sur l’attitude spirituelle du poète devant la vie, la nature et sur lui-même. Aidé parles nouveaux domaines de recherche (la stylistique, le comparatisme), Tudor Vianu pratique unecritique esthétique moderne, en réalisant, ainsi, le premier livre important de l’eminescologie. Enconséquence, les études sur la réception de l’œuvre d’Eminescu ne peuvent ignorer cet essai qui,bien qu’il ne modifie pas l’image du poète, propose de nouvelles perspectives dans l’interprétationde son lyrisme.

Resume

1 Tudor Vianu, Opere 1 (Scrieri literare), antologie, note ºi postfaþã de Gelu Ionescu, ediþie îngrijitã de SorinAlexandrescu, Matei Cãlinescu ºi Gelu Ionescu, Editura Minerva, Bucureºti, 1971, p. 145.

2 idem, Opere 2 (Scriitori români), antologie ºi note de Matei Cãlinescu ºi Gelu Ionescu, postfaþã de MateiCãlinescu, text stabilit de Cornelia Botez, Editura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 653.

3 Opere 1, p. 159.

Istorie literarã

Ioana VASILOIU

Un stilistician desprePoezia lui Eminescu

44

Ioana Vasiloiu

1926, publicate în Miºcarea literarã ºi Gân-direa.

În primul, Personalitatea lui Eminescu,Vianu îºi exprimã acordul cu linia deschisãde Maiorescu (continuatã de Slavici ºi Cara-giale) în ce priveºte caracterizarea filosoficãa poetului ca trãind în afarã de lumea prac-ticã, fiind doar un simplu „subiect de cu-noaºtere” ºi contemplare a ideilor platonice,ceea ce, totuºi, nu corespundea structuriireale a lui Eminescu: „înþelegem de ce atâtMaiorescu, cât ºi d-l Slavici schiþeazã unportret al poetului în care principalã ºiaproape unicã trãsãturã este desfacerea decele lumeºti. Schopenhauer, a cãrui concep-þie este hotãrâtoare asupra celor doi scrii-tori, este cel dintâi care a recunoscut semnulpersonalitãþii geniale în capacitatea de a seelibera de frânele voinþei practice, pentruca, devenit «pur subiect de cunoaºtere», sãcontemple «ideile platoniciene», originaleleeterne ale lucrurilor... El nu ne spune, însã,nimic despre adâncurile problematice dincare a izbucnit opera sa”4.

Articolul despre Alecsandri ca descriptivprezintã o caracterizare comparativã a per-sonalitãþilor lui Alecsandri ºi Eminescu ºi areflexului lor în operã. Se încheagã aici con-cepþia lui Vianu despre personalitatea artis-ticã, opusã celei exprimate de Caracostea:„personalitatea nu e o stare preexistentã înindivid, ci rezultatul unei îndelungatemunci interioare. Este adevãrat cã, adeseori,personalitatea se confundã cu calitatea orig-inalã a reacþiunilor spontane din individ, pecând în realitate ea prelucreazã acestereacþiuni, le scoate de sub condiþia lormomentanã ºi perimabilã ºi le înalþã la ran-gul unor dispoziþiuni permanente de viaþã.Am spus cã personalitatea este rezultatulunei stãruitoare munci lãuntrice. Putemadãuga cã personalitatea este o operã, ºi deaceea este firesc ca printre felurile ei de a semanifesta sã gãsim ºi opera artisticã. Faptade artã reprezintã în adevãr succesul aceleitendinþe de amplã unificare a experienþeiîntinse care defineºte ºi sensul personali-tãþii. Dacã apoi existã unele asemãnãri întreoperã ºi momentele cele mai însemnate alevieþii, împrejurarea se explicã prin faptul cã,

4 Opere 2, p. 371.

45

Un stilistician despre Poezia lui Eminescu

în ambele situaþiuni, individul s-a compor-tat ca o personalitate”5. Este o concepþie cese va menþine pe tot parcursul vieþii ºi acti-vitãþii sale literare ºi pe care nu ezitã sã ofacã cunoscutã ori de câte ori era necesar. Ova relua, de pildã, peste douã decenii, într-oprelegere a cursului despre Interpretarea lite-raturii, unde scrie, referindu-se la fiziono-mia celor doi Eminescu (cel al antumelor ºicel al postumelor): „Dupã pãrerea mea, per-sonalitatea nu este numai spontaneitate, ciºi creaþie. Cine spune creaþie, spune selecþie,deci cãlãuzire printr-un criteriu, încadrareîntr-o anumitã formã a culturii aprobate deraþiune”6. Alta este poziþia lui Caracostea,care vedea în personalitatea artistului dreptfactorul genetic al operei, iar nu una dinformele ei. Pe temeiul acestei convingeri,Vianu caracterizeazã personalitãþile celordoi poeþi pornind de la reflectarea în operãa sentimentului naturii. În cazul lui Emines-cu, care resimte natura ca pe o orgã uriaºãdin care se înalþã o gravã melodie (înþelesuriadânci ºi simboluri), vorbim de personali-tate romanticã (în zugrãvirea naturii poetuleste un pictor romantic); „dar, când Ale-csandri se mãrgineºte la înfãþiºãrile întâm-plãtoare ale naturii, când nici un curentpasional nu strãbate dedesubturile zugrã-velii sale, când în toatã procedura sa mãr-turiseºte preocuparea realistã de a fixa amã-nuntul precis... Alecsandri este un clasic”7.

Într-un deceniu tulbure al vieþii spiri-tuale de la noi, dominat de multiple polemi-ci literare, reductibile la bãtãlia raþionalism– iraþionalism („obscurantism misticoid” –Zigu Ornea) în culturã ºi în care opera emi-nescianã era încãrcatã de bizare interpretãriideologice (prin reprezentanþii curentuluigândirist), Tudor Vianu, spirit echilibrat,raþionalist, cumpãtat, simte nevoia „sãreacþioneze” de la tribuna scrisului sãu. Oface sobru, elegant, unindu-ºi toate efor-turile creatoare, vastele cunoºtinþe din di-verse domenii, ºi rezultatul va fi pe mãsuratalentului ºi intuiþiei intelectuale. Scrisã lavârsta de 33 ani când celui cãruia i-o închinã

îºi încheiase prematur activitatea creatoare,Poezia lui Eminescu (alcãtuitã din ºase studiipublicate anterior în Gândirea, mai puþindouã – Eminescu ºi Etica lui Schopenhauer ºiAtitudini ºi motive romantice în poeziile detinereþe) este „cea dintâi caracterizare apoeziei lui Eminescu, consideratã în totali-tatea ei ºi în întreaga ei complexitate”8 – ºiîn care elementul de originalitate în contex-tul criticii româneºti a momentului îlreprezintã atitudinea filosoficã. Atitudinefilosoficã opusã pozitivismului din criticaromâneascã interbelicã, cantonat în afaraoperei, în biografism ºi în cãutare de surse.Studiul lui Vianu, antipozitivist, nu este,totuºi, antiistoric, întrucât autorul nu res-pinge nici ideea de influenþã, nici pe aceeade izvoare, mai mult decât atât, el va operacu concepte ºi criterii istorice (romantism),cu precizarea cã istoria este înþeleasã deVianu ca parte integrantã a unui conceptmai larg: istoria ideilor. Astfel, paginilescrise de Vianu aparþin nu doar unui critic ºiistoric literar, ci unui „om de idei”, capabilde generalizãri ºi sinteze.

„Privind de sus ºi foarte de departe”lirismul eminescian, criticul sintetizeazãoriginalitatea acestuia, distinge etapele luide evoluþie, temele sale reprezentative,oprindu-se îndelung asupra atitudinii spiri-tuale a poetului în faþa vieþii, naturii, ºi a luiînsuºi. Dezavantajul cercetãrii lui Vianuconstã în faptul cã el supune analizei doartextele antume ºi pe cele din manuscrisecare „prezintã însuºirile unei realizãri artis-tice”, adicã definitivate. Faþã de postume,Vianu are o atitudine rezervatã, pe care osusþine cu argumente estetice si morale:„Dreptatea cere în adevãr sã privim pe poetsub aspectul producþiei sale încheiate, sin-gura de care el poate fi fãcut rãspunzãtor, ºiutilitatea doreºte sã-l considerãm în acelerealizãri ale sale, care, fiind depline, suntsingurele care pot ilustra tendinþele defini-tive ale lirismului sãu”9. Refuzul publicãriipostumelor se bazeazã, de fapt, pe con-cepþia criticului asupra operei de artã expri-

5 Opere 3, p. 83.6 Opere 12, p. 584.7 Opere 2, p. 36.8 Opere 2, p. 373.9 idem, p. 374.

46

Ioana Vasiloiu

matã cu precãdere în Estetica (1934-1936):„opera de artã este rezultatul prelucrãriiunui material în sensul introducerii lui însfera valorii estetice”10. Accentul cade, credeVianu, pe forma operei literare (idee pe careo regãsim ºi în alte studii ºi articole: Asupraperfecþiunii în artã, Despre câteva prejudecãþiestetice, Criza ideii de artã în literaturã).

Adept al ideii de perfecþiune în artã ºicredincios ideii de operã, care constituia eaînsãºi un criteriu de valorizare esteticã,criticul va menþine pânã târziu atitudineafaþã de postume. Va abandona aceastã poz-iþie abia în 1959 în articolul Eminescu – ediþiacriticã, în care aproba „întreprinderea pu-blicãrii postumelor ºi a variantelor lor, adicãîntregirea fragmentului publicat de autor,cu tot ceea ce-i adaugã cunoaºterea totali-tãþii din care fragmentul s-a desprins. Im-portanþa publicãrii tuturor postumelor pro-venea, deci, din faptul cã prin ele aparefigura unui Eminescu aproape nou, rãmasmultã vreme acoperit”11. Chiar dacã Vianuignorã textele eminesciene rãmase în manu-scris, studiul sãu era „cea mai coerentãimagine criticã a operei realizatã pânã atun-ci, pe temeiul unor intuiþii de adâncime ºiprin raportare comparativã la un contextcultural larg”12.

Primul capitol – Atitudini ºi motive roman-tice în poeziile de tinereþe – este nu doar odemonstraþie argumentatã solid a influenþeiexercitatã de romantismul francez asupralirismului eminescian, cât mai ales o analizãdetaliatã a poeziilor de tinereþe, realizatã cuprofesionalism, din perspectiva mai largã astilisticii ºi comparatismului în scopultrasãrii evoluþiei poetului, a desprinderii demodele (sau cum spunea criticul în prefaþã,identificarea influenþelor are ca efect sta-bilirea diferenþelor).

Eminescu a cunoscut romantismul fran-cez, scrie Vianu, prin intermediul lecturilorîn original din Victor Hugo ºi din alþi mariromantici francezi, dar ºi indirect, deoareceliteratura românã din jurul anului 1870„gravita în acea sferã”. Care ar fi semnele

acestei influenþe? „Amestecul demoniei rev-oluþionare cu acceptarea filosoficã a scepti-cismului” pe de o parte, ºi „suferinþa iubiriiºi liniºtea cuceritã prin iubire”13 pe de altãparte. Sunt douã atitudini tipice ro-mantismului francez detectabile în majori-tatea poeziilor de tinereþe, indiferent detematicã: socialã, filosoficã, eroticã. Analizaminuþioasã este presãratã cu citate caresusþin judecata esteticã din: Junii corupþi,Epigonii, Împãrat ºi proletar, Înger ºi demon,Venere ºi Madonã. Aici, tânãrul poet uzeazãºi uneori abuzeazã de fraza retoricã ºi maiales de contraste, de antiteze „cam exage-rate”: înger/demon, venere/madonã, etc.Dacã materialistul Gherea explica antitezeleeminesciene prin opoziþia între naturanativã idealist-optimistã a poetului ºi natu-ra pesimistã provocatã de mizeriile mediu-lui social, esteticianul Vianu aduce în primplan motivaþia de ordin literar: „aceste unirisunt situaþii de bazã în romantism”, demon-strând semnificaþia lor literarã – aceea de ase armoniza în simboluri ºi imagini maicomplicate: femeia în egalã mãsurã înger ºidemon (Venere ºi Madonã), bãrbatul – întru-chiparea demonului „entuziast ºi sceptic”(Înger ºi demon).

Îmbinarea dintre idealismul progresist ºirealismul reacþionar – principala atitudineromanticã specificã primei perioade decreaþie – va fi eliminatã cu totul în epocileulterioare, va rãmâne doar scepticismul careeste „propriul sãu sentiment modern deviaþã”, „fundalul de reflexie ºi melancoliedin care se va desprinde viziunea sa desprelume”. Acest scepticism a fost întãrit deinfluenþa pesimismului lui Schopenhauercu opera cãruia Eminescu ia contact în tim-pul studiilor la Viena ºi la Berlin. Influenþalui Schopenhauer asupra poetului va ficovârºitoare, ea menþinându-se pânã lasfârºitul vieþii poetului. Vianu analizeazãatent relaþia dintre cele douã personalitãþicu viziune apropiatã asupra lumii, relaþiedefinitã drept un „caz de afinitate electivã.

10 Opere 6, p. 83.11 Opere 12, p.776.12 George Ganã – Tudor Vianu ºi lumea culturii, Editura Minerva, Bucureºti, 1998, p. 157.13 Opere 2, p. 376.

47

Un stilistician despre Poezia lui Eminescu

Sentimentul de viaþã care prin poezia luiEminescu a descãrcat în literatura noastrãun fior liric neegalat îºi gãsea în filosofia luiSchopenhauer justificarea teoreticã”14.

Schopenhauer, afirmã Vianu, i-a deschiscalea spre cultura indianã ºi spre filosofiagreco-latinã. Astfel încât tema prezentuluietern – punct de pornire în realizarea Glossei– îºi are originea în filosofia eleatã (Xenofan,Parmenide ºi Zenon susþineau unitatea,imobilitatea ºi imuabilitatea existentului),iar cealaltã temã majorã a lirismului emi-nescian, lumea ca teatru, în stoicismulgreco-latin. Absorbite prin intermediul luiSchopenhauer, cele douã viziuni asupralumii constituie sursa pesimismului emi-nescian. Pentru prima oarã în critica ºi isto-ria literarã, Vianu stabileºte geneza uneiteme cu largã circulaþie în literatura univer-salã, deschizând astfel noi perspectiveistorice: „originea acestui motiv (lumea cateatru) trebuie sã o cãutãm în adevãr lafilosofii din succesiunea lui Socrate ºi print-re cei din urmã la Epictet”15. Va reveni maipe larg asupra acestui subiect într-un studiude sintezã, scris în 1960 intitulat Din istoriaunei teme poetice: lumea ca teatru. De altfel,majoritatea ideilor formulate în Eminescu ºietica lui Schopenhauer vor fi reluate de-a lun-gul anilor ºi îmbogãþite cu noi sensuri, fie înstudii de esteticã (Eleatism ºi heraclitism înopera de artã), de filosofia culturii (Vârstaunei filosofii), sau în cursurile de esteticãsusþinute cu profesionalism la Facultatea deLitere.

Sintetizând, iatã ce putem reþine dinprimele douã capitole ale cãrþii: pe de oparte dubla influenþã manifestatã asupraoperei lui Eminescu, cea francezã (în primaetapã), cea schopenhauerianã (în a douaetapã), iar pe de altã parte faptul cã ambelefaze ale creaþiei eminesciene sunt dominatede scepticismul poetului (menþinut pânã lasfârºit). Mai departe, Vianu se va ocupa cuprecãdere de notele specifice ale lirismuluieminescian, fiecare capitol propunând ocale de acces spre substanþa intimã a uni-versului poetic, schiþând în acelaºi timp noimetode de cercetare ilustrate mai târziu.

14 idem, p. 389.15 idem, p. 400.

48

Ioana Vasiloiu

Astfel, capitolul Voluptate ºi durere prefi-gureazã cercetãrile stilistice ale autorului,care, pornind de la ideea cã lumea unui scri-itor poate fi pãtrunsã, înþeleasã cercetândexpresiile recurente, este de pãrere cã putemajunge la nucleul din care cresc virtualitãþilemai importante ale unei creaþii. Pentrupoezia lui Eminescu el selecteazã sintagma– cheie „farmec dureros” ºi variantele ei:„dulce jele”, „dureros de dulce”, „fioros dedulce”, care exprimã „acea intuiþie muzicalãa lumii, plinã de mister, de farmec ºi dedurere care alcãtuiesc adâncul însuºi al liris-mului eminescian”16. Remarcabil este faptulcã expresia „farmec dureros” se aflã în toatefazele de creaþie, de la poeziile de tinereþe Ocãlãrire în zori , La Heliade, La o artistã, pânãla Luceafãrul, dovadã a caracterului organical lirismului (opera sa fiind un organismînchegat în concepþia lui Vianu). Cercetândcontextele în care apare sintagma ºi vari-antele ei, Vianu observã cã ele „se produc”cu prilejul muzicii, al morþii ºi al iubirii (maiales cu aceasta din urmã): iubirea fiind emo-þia care foloseºte cele mai multe din con-textele despre care e vorba aici. Demon-straþia curge lin cu o multitudine de citatedin lirica eroticã: Înger ºi demon, Povesteateiului, Luceafãrul.

Cum a ajuns poetul, se întreabã Vianu, laaceste asociaþii oximoronice de cuvinte?Rãspunsul vine prompt. Eminescu a ajunspe cale intuitivã, însã intuiþia a fost fortifi-catã, consolidatã, de douã sfere de culturã:pe de o parte de romantismul european,care îmbinã voluptatea cu durerea, pe careVianu o ilustreazã cu texte din Chateau-briand, Tieck, Novalis, Hölderlin, iar pe dealtã parte de dorul poeziei populare, careprimeºte, însã, în opera poetului, reflexelesensului metafizic al sintagmei: „Cãci«farmecul dureros» este un dor metafizic. Eleste aspiraþia de a ieºi din forma mãrginitãºi proprie. El este nãzuinþa de a realiza scop-ul ultim al voluptãþii, posesiunea infinitã ºitotalã, dar amestecatã cu durerea cã aceastãnãzuinþã nu poate fi îndestulatã nicio-datã”17. E în aceastã definiþie a eminescianu-

lui „farmec dureros” o depãºire a seman-tismului bogat al dorului popular printr-oconcepþie mai largã care trimite la „voinþade a trãi”, nucleul central din Lumea cavoinþã ºi reprezentare: „Asociaþia expresieivoluptãþii cu a durerii îi permite în acelaºifel lui Eminescu sã prezinte unitatea lor,fenomenul pur al dorinþei de a trãi, a aceleitensiuni necurmate, ºi fãrã de rãgaz, deo-potrivã cu sine în fericire ca ºi în durere ºicare alcãtuieºte esenþa vieþii ºi în acelaºitimp tema lirismului eminescian”.

Ca ºi in capitolele anterioare, în Pesimismºi naturã, Vianu îl încadreazã pe Eminescuîn rândul romanticilor europeni, stabilindsimilitudini ºi diferenþieri. Comparatismulliterar devine, aºadar, principala metodã delucru. La pesimiºtii europeni (Leopardi ºiVigny) criticul distinge douã atitudini fun-damentale faþã de naturã: sentimentul soli-titudinii în mijlocul naturii ºi sentimentulde revoltã împotriva naturii vitrege, în acestpunct Eminescu deosebindu-se de aceºtia,întrucât natura este „prietena poetului” ºi„martorã statornicã a iubirii”: „Pesimismulapusean este activ, pesimismul lui Emines-cu este contemplativ; pesimismul emines-cian este o aspiraþie cãtre stingerea indivi-dualitãþii ºi reintrarea în marea unitate a na-turii”18.

Temã prin excelenþã romanticã, la Emi-nescu, natura se defineºte ca un peisaj lãun-tric. De aceea, esenþiale sunt nu elementelevizuale, descriptive, auditive, exterioare, cideschiderea simbolicã a motivelor. În poeziidiferite apar mereu, aproape, aceleaºi ele-mente ale naturii care refac unitatea lumii.Vianu sesizeazã pentru prima datã coexis-tenþa dintre nivelul astral, celest ºi nivelulacvatic, dintre lumina lunii, a soarelui, ºisuprafaþa reflectantã a lacului sau a izvoru-lui: „aceastã însoþire a luminii cu apa, reflec-tatã ca o tainicã îmbrãþiºare a lor, misticãpasiune a elementelor”19.

Mai târziu (având ca punct de plecareobservaþia lui Vianu) Edgar Papu în carteaPoezia lui Eminescu (1971), accentuând ideea

16 Opere 2, p. 403.17 Opere 2, p. 410.18 idem, p. 422.19 idem, p. 418.

49

Un stilistician despre Poezia lui Eminescu

unitãþii operei eminesciene asiguratã defrecventele elemente feminine: lunã, apã,stea (lumea lui Eminescu fiind conceputãafectiv) va vorbi despre „nunta misticã”,„rit nupþial”20 între componentele feminineenumerate mai sus. Intuiþiile intelectuale ºicultura vastã în cele mai variate domenii:comparatism, istoria ideilor, stilisticã, este-ticã, literaturã universalã, îl conduc peVianu la descoperirea semnificaþiilor adâncipe care natura le dobândeºte în discursulpoetului. Ca în multe alte studii de liter-aturã universalã ºi comparatã, criticul ºiistoricul literar nu rezistã tentaþiei de a faceun scurt voiaj în istoria temei la Eminescu:„se poate stabili cu oarecare preciziunemomentul în care natura apare în poezia luiEminescu. Era în epoca poemelor retoriceale adolescenþei ºi ale primei tinereþi, cândîn Mortua Est ne întâmpinã primul pasteleminescian, o picturã coloratã” – pentru caimediat sã puncteze momentul care pro-duce ruptura de retorismul înaintaºilor ºi deperceperea naturii ca un spectacol, specificãprimei faze de creaþie. „Slãbirea maniereiretorice aduce dupã sine câºtigul acelui lim-baj familiar, simplu, fermecãtor, foarte pur,despre care una din primele mãrturii ni ledã bucata Floare albastrã. În acest timp ochi-ul poetului devine tot mai atent, el începe sãdistingã elementele plastice ale naturii ºiefectele ei de luminã, mai ales efectele ei deluminã ºi Eminescu devine un cântãreþ alfrumuseþilor firii”21.

Poezia Floare albastrã (al cãrei izvor îlgãseºte în romantismul german) marcheazãîn concepþia lui Vianu o „mutaþie” în evo-luþia gândirii poetice eminesciene detecta-bilã nu numai la nivelul expresiei, ci ºi al ati-tudinilor faþã de iubire ºi naturã – dimensi-uni existenþiale ale trãirii, singurele care potda înþeles vieþii ºi morþii, care pot eternizacondiþia umanã. Pe urmele lui Vianu,Vladimir Streinu în studiul Floare albastrã ºilirismul eminescian va accentua importanþarolului deþinut de aceastã bucatã în contex-

tul mai larg al poeziei: „Din tot ceea ce ana-liza criticã poate izola ca element ºi sumã defrumuseþi, opera poetului va creºte întreagãdin Floare albastrã ca dintr-un embrion”.Poezia este, astfel, consideratã „prima capo-doperã eminescianã ºi, de asemenea, etimo-logic, un cap de operã”22.

Vianu comenteazã mai departe efecteleluminii (în special efectele lunii) în diversepoezii (Fãt Frumos din tei, Melancolie, Crãiasadin poveºti, Lacul, Cãlin, Povestea codrului)micile analize de text împletindu-se cu obazã teoreticã solidã. „Lumina fiind sim-bolul însuºi al devenirii”, criticul descoperãcã Eminescu îºi reprezintã lumea nu numaica pe o realitate imuabilã, staticã, de ne-schimbat, cum reiese din capitolul al doileaEminescu ºi etica lui Schopenhauer, ci ºi cadevenire continuã (viziunea heraclitianã alumii). Luna este astrul tutelar la Eminescu(„un motiv atât de general al romantismu-lui”), divinitatea supremã, ºi ea poateapãrea ca un element al peisajului în treifeluri deosebite: „existã o lunã vãzutã ca unobiect izolat al cerului, existã apoi o luminãde lunã resimþitã ca o însuºire generalã aatmosferei, dar existã ºi o luminã de lunãînsoþitã de vreun aspect material al pãmân-tului”23. Natura înseamnã la Eminescu,adaugã Vianu, luminã ºi sonoritate: „poatecã nu este un alt poet care sã fi fost într-omãsurã la fel de egalã ºi de puternicã audi-tiv ºi vizual”24. Universul acustic eminescianeste alcãtuit din ºoapte, foºnete, îngânãri,murmure, dar ºi din cântecul cornului,motiv tipic al romantismului muzical –Weber ºi literar – Tieck, Lenau, Vigny. Su-netul cornului a putut rãsuna cel mai bine însufletul poeþilor romantici, ºi la Eminescu,prin urmare: de exemplu Povestea teiului, cuprecizarea, scrie Vianu, fãrã a argumenta cã„modelele nu i-au fost poate necesare”.Dupã stabilirea înrudirilor lui Eminescu curomanticii europeni ºi numirea diferenþelor(factori de originalitate ai lirismului sãu),

20 Edgar Papu, Poezia lui Eminescu, Cartea Româneascã, 2000, p. 24.21 Opere 2, p. 414.22 Vladimir Streinu, Studii eminesciene, Bucureºti, Editura pentru literaturã, 1965, p. 475.23 Opere 2, p. 417.24 idem, p. 415.

50

Ioana Vasiloiu

Vianu concluzioneazã: „în felul acesta pesi-mismul eminescian se apropie mai mult deizvoarele strãvechi ºi orientale ale oricãruipesimism”.

Dupã acest studiu despre Pesimism ºinaturã, Vianu consacrã unul poemului Lu-ceafãrul, „expresia cea mai desãvârºitã alirismului erotic ºi filosofic al lui Emi-nescu”25. De ce dedicã Vianu un capitolaparte în cartea sa Luceafãrului? Pentru cã elconsiderã poemul „o sintezã a categoriilorlirice mai de seamã pe care poezia lui Emi-nescu le-a produs mai înainte”26, o poemãsinteticã ce întruneºte în sine toate situaþiileºi toate conflictele din poezia anterioarã alui Eminescu. Urmãtoarea frazã referitoarela însemnãtatea excepþionalã a Luceafãruluiîn ansamblul operei eminesciene a fãcutistorie: „daca soarta ar voi ca în noianul vre-murilor viitoare întreaga operã poeticã a luiEminescu sã se piardã, dupã cum lucrul s-aîntâmplat cu atâtea opere ale antichitãþii, ºinumai Luceafãrul sã se pãstreze, strãnepoþiinoºtri ar putea culege din ea imagineaesenþialã a poetului”.

Dincolo de celebrele citate enumeratemai sus, eseul lui Vianu este valoros ºiastãzi prin interpretarea poemei drept ocreaþie aparþinând „liricii mascate” (o cate-gorie preluatã de la esteticianul german W.Scherer împreunã cu altele: „lirica rolurilor”ºi „lirica eului”, asupra cãrora va revenipeste nouã ani în articolul Atitudinea ºiformele eului în lirica lui Eminescu). Ceea ceobservã Vianu este cã Eminescu nu se iden-tificã numai cu Hyperion, ci, ºi sub alte ra-porturi cu toate „personajele” poemului.Aceastã viziune modernã nu este argumen-tatã riguros de critic, în fapt el nu ne lã-mureºte cum „sub masca unor personajestrãine palpitã inima poetului ºi aventura saintimã”27, cãci dacã Hyperion este o mascãneîndoielnicã a lui Eminescu, în ce fel suntmãºti ale sale Cãtãlin, Cãtãlina sau Demi-urgul? Acestor întrebãri le va gãsi rãspunsulcriticul Nicolae Manolescu în articolul Vocilelirice ale Luceafãrului (apãrut în Contempo-

25 Opere 2, p. 427.26 idem, p. 428.27 Ibidem.

51

Un stilistician despre Poezia lui Eminescu

ranul, 6 ianuarie 1970 ºi inclus în Teme I).Iatã cum articolul lui Vianu a constituitpunctul de plecare în înþelegerea Luceafãru-lui pentru generaþiile viitoare de critici ºiistorici literari.

Urmãtoarele constatãri referitoare lapoem trebuie puse în legãturã cu un alt arti-col intitulat Spiritualitatea lui Eminescu sem-nat Radu Dragnea, apãrut în numãrul ante-rior celui în care semneazã Vianu Luceafãrul(Gândirea, IX, nr. 11, noiembrie 1929, p. 339).În acest articol, Radu Dragnea încerca sãdemonstreze existenþa unor accentuate notecreºtin ortodoxe în cuprinsul „metafizicii”poetului. În temeiul simplei asemuiri aLuceafãrului coborât în odaia fetei de împã-rat ca un „tânãr voievod”, exegetul susþinecã Hyperion ar fi „marele voievod Mihail,cãpetenia cetelor îngereºti” ºi se lanseazãîntr-un joc de asociaþii gratuite: „precumMihail este asemãnarea lui Dumnezeu, totaºa geniul copiazã asemãnarea îngereascã.Raportul de la Dumnezeu la înger trece dela înger la geniu...”. În directã polemicã (de-ferentã) cu Radu Dragnea, Vianu prezintãLuceafãrul ca demon ºi derivã concepþia pecare o întrupeazã din filozofia greacã, înspecial din Platon: „dupã niºte vechi cred-inþe transmise din Platon, în dialogulTimaios, la originea lucrurilor stã Cerul ºiPãmântul, din a cãror unire se naºte maiîntâi Tetis ºi Oceanul”28. Demonia Luceafã-rului este subliniatã, scrie Vianu, nu numaidin îndoita naºtere succesivã din niºte ele-mente ale naturii, ci ºi de frumuseþea tha-naticã a acestuia: „umerele goale”, „braþemarmoreene”. Prin urmare, primul studiudemn de marele poem, respingând inter-pretarea în sens creºtin propusã de RaduDragnea, adaugã izvorului cunoscut – bas-mul lui Kunisch (criticul beneficiind decercetãrile genetice ale lui Caracostea deprin 1925-1926), un altul indirect – „tezau-rul de credinþe al vechii mitologii”, semnifi-caþiile Luceafãrului fiind puse în legãturãatât cu vechea mitologie greco-latinã, cât ºicu filosofia lui Schopenhauer. Sunt reluateacum o parte din ideile formulate în capi-

tolul Eminescu ºi etica lui Schopenhauer refer-itoare la melancolia geniului, dar ºi la sen-inãtatea acestuia, rezultatã din viziunea sta-ticã asupra universului, a filosofilor eleaþi,precum ºi din filosofia stoicilor „de undeSchopenhauer însuºi o împrumutã”: „Privitîn aceastã luminã, Luceafãrul aratã încã odatã ce parte însemnatã a avut cultura an-ticã în formaþia spiritualã a lui Eminescu”29.

Cultura filosoficã ºi literarã a criticului i-a înlesnit apropieri multiple ºi diverse,lãrgind orizontul foarte strâmt în care seînchidea, înaintea sa, interpretarea poemeiLuceafãrului. Dacã studiul lui G. BogdanDuicã din 1924 se limita la stabilirea izvoa-relor, Vianu face trecerea de la exterior lainterior în cercetarea Luceafãrului ºi a liris-mului eminescian. În felul acesta, asistãm lao abordare dintr-o perspectivã modernã aliteraturii, al cãrei iniþiator este Tudor Vianu(de aici reacþiile violente ale lui BogdanDuicã ºi Leca Morariu la apariþia cãrþii). Mi-nunea poeziei eminesciene constã, aºadar,din „substanþa privirilor îndreptate spretãrie, din sentimentul infinitului, din di-mensiunea universalului” sau, cum va spu-ne Edgar Papu mai târziu, „din categoriadepartelui”. Majoritatea formulãrilor ºiideilor din Poezia lui Eminescu nu aparþinunei viziuni de tinereþe, întrucât ele se vormenþine pe tot parcursul scrisului ºi în toatezonele activitãþii sale: „Poezia lui Eminescuse desfãºoarã necontenit în orizontul infinital lumii ºi al cugetãrii; este în poezia luiEminescu o considerare a lucrurilor foartede sus ºi foarte de departe”, va scrie Vianupeste aproape trei decenii, în 1957 (într-operioadã în care literatura se axa nu pesemnificaþii estetice, ci pe interpretãri ideo-logice ºi sociale). Putem descoperi fãrã difi-cultate unitatea gândirii lui Vianu asupraeminescianismului. Însãºi structura cãrþiieste unitarã ºi organicã (în ciuda faptului cãstudiile au fost publicate anterior în diversereviste ale vremii).

Dupã ce în primele cinci capitole cãrtu-rarul analizeazã viziunea poetului asupralumii ºi unele mari teme romantice caiubirea sau natura, în ultimul capitol (cu

28 Opere 2, p. 43129 idem, p. 436.

52

Ioana Vasiloiu

valoare de concluzie), Vianu defineºte uni-tatea ºi originalitatea discursului liric emi-nescian, reductibile la expresia - armoniaeminescianã: „sugestia muzicalã primor-dialã care constituie sâmburele cel maiadânc al inspiraþiei lirice, dar în acelaºi timpatmosfera în care se dezvoltã ºi care stãruieîn amintirea cititorului chiar când detaliulimaginilor ºi al ideilor a dispãrut”30. Nu evorba de armonia externã, de ordin prozo-dic, ºi ea remarcabilã, cãci Eminescu a fost ºiîn aceastã privinþã un inovator, ci de armo-nia internã, manifestare sensibilã a senti-mentului de viaþã al poetului, pentru a cãreiînþelegere „trebuie sã încercãm a pãtrundedincolo de stratul impersonal al alcãtuiriiprozodice, pânã în centrul însuºi al inspi-raþiei”. Aceastã armonie, care este un feno-men muzical, dar nu un simplu fenomensonor, este în sine inanalizabilã, pentru cãeste iraþionalã, ea poate fi doar resimþitã.Aprecierile de mare fineþe ºi subtilitate tri-mit cu certitudine la constatãrile lui Ibrãi-leanu din studiul Eminescu – note asupra ver-sului, numai cã spre deosebire de predece-sorul sãu care vorbea de „muzicalitate prinfond ca ºi prin formã” derivatã din lipsa desubiecte ºi de ocazional, din „versul hipno-tic”, din senzaþia infinitului, stilisticianulsondeazã mai adânc în universul de gândireal poetului, ajungând la straturile de pro-funzime ale iraþionalitãþii (inspiraþiei) dincare ia naºtere armonia, originalitatea liris-mului: „ceea ce se poate spune, aºadar,despre armonia eminescianã, lasã neatinsfondul lucrurilor”. Se poate însã arãta sem-nificaþia ei idealã.

La exprimarea originalitãþii, Eminescunu ajunge încã de la început, primele poeziifiind tributare înaintaºilor sãi: Bolintineanu,Alecsandri, Heliade Rãdulescu, Alexan-drescu, de care-l leagã „orientarea progre-sistã spre viitor”, „entuziasmul civic” sau„satira reformatoare, aprinsã de amintireatrecutului mãreþ ºi de conºtiinþa latinitãþii”.Ilustratã în Epigonii, ruptura de predecesoriintervine în momentul în care poetul, re-nunþând la orientãrile juvenile, adoptã o ati-tudine spiritualã – anticivilizatorie ºi anti-

30 Opere 2, p. 439.

53

Un stilistician despre Poezia lui Eminescu

raþionalã, îndreptatã cãtre originea lucru-rilor: „armonia eminescianã nu este decâtexpresia muzicalã a unei astfel de desfaceridin rigorile civilizaþiei ºi ale raþiunii, un felde reîntoarcere în fluxul lucrurilor înaintede diferenþierea ºi închegarea lor”31. Estemuzica lumii, auzitã de poet în vis sau înreverie. Armonia eminescianã (titlul ultimuluicapitol) este o sintagmã cheie pentru liris-mul poetului cu dublu sens: de înaltã va-loare esteticã a operei („un mare poet liriceste totdeauna creatorul unei armoniiunice”), ºi de valoare luatã în absolut: „Oaltã constelaþie spiritualã este introdusãodatã cu Eminescu, ºi ea asociazã gândulmetafizic cu sentimentul naturii, reacþiona-rismul, erotismul ºi muzica: o îmbinare detendinþe deosebite de acelea întrunite înconstelaþia apuseanã ºi latinã, singura pecare intelectualul român din veacul trecut ocunoaºte înainte de Eminescu”32.

Ajutat de noile domenii de cercetare(stilistica, comparatismul), Vianu reia criticaesteticã inauguratã de Maiorescu, realizând,astfel, prima carte modernã despre poet.Aceasta, (ca ºi studiul lui Ibrãileanu Emi-nescu – note asupra versului) nu modificã,însã, profilul creat de Maiorescu, ci mai de-grabã îl confirmã prin metode moderne,abia Cãlinescu reuºind sã impunã pestepuþini ani o nouã imagine, un nou profil.Totuºi, studiul aruncã perspective noi înreceptarea liricii eminesciene, exprimateîntr-o manierã elevatã, adecvatã cu naturamarelui „subiect” de cercetare, încât ulteriornu s-a mai putut face abstracþie de acesta.Pentru Vianu însuºi el a constituit temeliape care s-au aºezat alte numeroase scrieriale lui33.

31 idem, p. 443.32 idem, p. 445.33 Pentru o imagine de ansamblu a cercetãrilor eminesciene ale lui Vianu, desfãºurate în intervalul 1925-

1964, vezi Tudor Vianu Atitudinea ºi formele eului în lirica lui Eminescu; Structura motivului în poezialui Eminescu: „O, mamã...” în Opere 2 (Scriitori români), ed.cit., p. 447-472; capitolul Junimea, Marii cre-atori: I. Mihai Eminescu în Opere 2, ed.cit., p. 231-259; Prozatorii „Junimii”: M. Eminescu în Opere 5(Studii de stilisticã), antologie, note ºi postfaþã de Sorin Alexandrescu, text stabilit de Cornelia Botez,Editura Minerva, Bucureºti, 1975, p. 83-91; Pseudo-imperativul la Eminescu; Epitetul eminescian;Dicþionarul eminescian; Expresia negaþiei în poezia lui Eminescu; Statistica lexicalã ºi o problemã avocabularului eminescian; Dicþionarul limbii poetice a lui Mihail Eminescu; Expresia juvenilului laEminescu în Opere 5, p. 394-495; Imaginea Greciei antice în „Memento Mori” de Eminescu; Eminescuºi Shakespeare; Madách ºi Eminescu, în Opere 11 (Studii de literaturã universalã ºi comparatã), note ºipostfaþã de George Ganã, Editura Minerva, Bucureºti, 1983, p.282-317.

54

Iniþiativa Ministerului Educaþiei de arevizui bacalaureatul la limba ºi literaturaromânã a produs stupefacþie în societatearomâneascã, mai precis în acel segment pre-ocupat cu valorile culturale, spirituale ºieducaþionale, din ce în ce mai restrâns separe. Nu ideea în sine de înnoire, în spiritulsincronizãrii cu cerinþele epocii, formeazãMãrul Discordiei, ci modul în care Minis-terul înþelege sã opereze revizuirea. Pentrua þine pasul cu „exigenþele” contemporaneale educaþiei, înaltul for a decis transfor-marea probei orale la limba ºi literaturaromânã din cadrul bacalaureatului într-unexamen de comunicare. În acest scop, strate-gii reformei au optat pentru o soluþie radi-calã: neincluderea în programã a marilorscriitori români ºi introducerea unor autoriºi a unor texte din afara literaturii, fãrã va-loare esteticã. Prin urmare, din tabla dematerii a probei orale au lipsit ºi lipsesc încontinuare nume precum: Eminescu,Creangã, Caragiale, Slavici, Arghezi, IonBarbu, Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu,Camil Petrescu, Rebreanu, Marin Preda,Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, GarabetIbrãileanu, G. Cãlinescu, Iorga, TudorVianu, ªerban Cioculescu, Vladimir Streinu,Eugen Ionescu, Noica etc. Au fost (sunt) înschimb prezente cele ale lui JonathanScheele (fostul ºef al Delegaþiei CE înRomânia), Vladimir Tismãneanu (coordo-natorul Raportului pentru condamnareacomunismului) ºi altele, cvasi-necunoscute.În loc de opere reprezentative ale literaturii,criticii ºi eseisticii semnate de numeleabsente din programa bacalaureatului, ele-vii au fost provocaþi sã reflecteze la frag-

mente de rapoarte ºi alte teme mai mult saumai puþin obscure. În faþa perplexitãþii celorcare au criticat substituirea de nume ºi va-lori, instituþia din strada Berthelot a explicatcu seninãtate: viaþa reclamã viitorilor baca-laureaþi competenþe de comunicare, iaracestea se dobândesc prin recursul la reali-tate, recte la texte inspirate din lumea ime-diatã, ºi nu prin frecventarea operelor lite-rare, rupte de necesitãþile contingentului.

Argumentele oferite sunt dezarmant desimple ºi de simpliste. Este greu de înþelesde ce abilitãþile de comunicare ale tinerilors-ar verifica mai bine pe texte care nu poartãgirul valorii estetice decât pe operele unorautori de prestigiu ai literaturii române.Instigã mai puþin la judecatã, înþelegere ºicomunicare un text de Blaga, Eugen Io-nescu, Mihail Sebastian ori Noica decâtunul semnat de un „autor” precumJonathan Scheele? Paginile extraordinare alelui Petre Pandrea ori I.D. Sârbu provoacãgândirea cel puþin la fel de mult ca Raportullui Vladimir Tismãneanu, oricât de însem-nat ar fi documentul în cauzã, sau ca PactulNaþional pentru Educaþie. Este adevãrat: în2002, reprezentanþii învãþãmântului româ-nesc au semnat documentul final al Con-ferinþei Miniºtrilor Educaþiei, aflat la bazaProcesului Lisabona, care prevedea ºi for-marea de noi competenþe, între care ºi acelor comunicativ-funcþionale. Dar docu-mentul cu pricina nu a impus un mod spe-cial de formare ºi cultivare a acestor abili-tãþi, preferinþa pentru anumite mijloace îndefavoarea altora. Nici Uniunea Europeanãºi nici vreo altã instanþã n-au dictat elim-inarea din cãrþi a scriitorilor sus-menþionaþi

Negru pe alb

Sorin IVANPolitica educaþiei ºi marginalizarea

valorilor naþionale

55

Politica educaþiei ºi marginalizarea valorilor naþionale

ºi opþiunea pentru ceilalþi autori. Este bine-ºtiut de altfel cã politicile educaþionale suntde resortul exclusiv al fiecãrui stat membrual UE, instituþiile europene neavând niciunamestec în aceastã materie. Structura su-biectelor de la bacalaureatul 2008 a fost sta-bilitã în toamna lui 2007 sub autoritateaMinisterului. Modul de aplicare a procesu-lui poartã, prin urmare, girul forului su-prem al educaþiei din România. Dincolo deexplicaþiile oficiale, rãmâne totuºi o nedu-merire: dacã nimeni n-a impus-o, dacã în jocn-a fost soarta europeanã a României, situ-aþie care sã fi reclamat (în mentalitatearomâneascã) anumite compromisuri, atuncicum se explicã exmatricularea scriitorilorromâni din programã? Explicaþia stã în con-cepþia reformatoare a Ministerului, care,împreunã cu strategii sãi, traseazã prior-itãþile ºi conþinutul educaþiei.

Reformarea probei orale în ipostaza dejapusã în operã, în numele unui conceptvehiculat fãrã a se ºti prea bine ce reprezin-tã (comunicare), înseamnã îndepãrtarea, cuîncã un pas, a valorilor naþionale ale litera-turii române de orizontul spiritual ºi cultur-al al elevilor. Fenomenul survine pe fondulunui proces dramatic, declanºat în anii ’90,care ºi-a propus schimbarea perspectiveiasupra culturii, istoriei ºi civilizaþiei româ-neºti în numele „adevãrului” ºi al „euro-penizãrii” noastre. Acest trend europenist,dezvoltat de diverse „instanþe” culturale, curol autoasumat de îndrumãtoare de con-ºtiinþe, s-a tradus, precumpãnitor, prin min-imalizarea ºi veºtejirea reperelor spiritualeºi culturale, ale simbolurilor naþionale ro-mâneºti, într-o formã sau alta, sub diversepretexte, toate sub auspiciile transparenþei,luciditãþii ºi sinceritãþii cu noi înºine. O miº-care euforicã de reierarhizare, ale cãreiefecte încep sã se vadã în orizontul culturalºi mentalitatea noilor generaþii. Din pãcate,educaþia nu a rãmas total invulnerabilã înfaþa amplei revizuiri culturale sub stindar-dul condiþiei europene a României, astfel cãunele ecouri ale acesteia au pãtruns ºi pe

teritoriul ei. Pe baza unor programe ºcolarelaxe, „comprehensive” în sensul lipsei decriterii axiologice ferme ºi de finalitãþi certe,manualele alternative s-au dovedit, princonþinutul scãpat de sub un riguros controlºtiinþific ºi, uneori, prin slaba lor calitate,surse autorizate de informaþii ºi judecãþi pre-care, materiale insuficiente, superficiale,unele profund discutabile, generatoare deconfuzii ºi chiar de inculturã. În cadrul pro-cesului de reaºezare a culturii ºi civilizaþieiromâneºti „pe noi baze ºtiinþifice”, carecreºte pe un fond de aprehensiune ori chiaridiosincrazie faþã de propriile valori, vic-time predilecte sunt literatura ºi istoria,adicã exact domeniile fundamentale pentruformarea conºtiinþei ºi identitãþii naþionaleale tinerilor. Ne amintim cã, în tulburii anide la începutul tranziþiei României spre ca-pitalismul multilateral dezvoltat, tentativade zguduire ºi demolare a valorilor cardi-nale ale spiritualitãþii româneºti a începutprin atacurile împotriva lui Eminescu, Sa-doveanu, Arghezi etc., prin reinterpretareaistoriei ºi a figurilor ei marcante. O victimã„privilegiatã” a acestor atacuri mustind deurã ºi intoleranþã a fost ºi este Eminescu.Din simbol al culturii noastre (care a gene-rat, în timp, o idolatrie naþionalã ºi noþio-nalã manifestatã ºi prin sintagme gongoricegen: poetul-nepereche, luceafãrul poeziei româ-neºti etc.), poetul a devenit o prezenþã dis-pensabilã, un autor lipsit de originalitate ºivaloare etc., radiografiat din perspectivanoii ordini culturale româneºti. Un manual deistorie (horribile dictu) a indignat o þarã în-treagã (un moment rarisim de cvasi-consensîn domeniul educaþiei) prin modul deprezentare, mai exact spus de calomniere, aistoriei naþionale: figuri simbolice coborâteîn deriziune ºi zeflemea, evenimente mini-malizate pânã la ignorare, „personalitãþi”nãscute peste noapte impuse ca imaginiexemplare. Cu alte cuvinte, un proces debatjocorire a culturii naþionale, care, din ne-fericire, nu s-a încheiat. Programele ºcolarela disciplinele menþionate, criticate de

56

Sorin Ivan

autoritãþi universitare incontestabile, aupropria contribuþie la confuzia care punestãpânire ca o ceaþã groasã peste educaþie.În timp ce unor scriitori reprezentativi li seacordã o atenþie parcimonioasã, cu un en-tuziasm suspect, sunt promovate nume acãror valoare (privitã cu scepticism de mul-te minþi lucide ºi sagace) nu este solid înte-meiatã în realitatea operei lor. „Filosofia”programelor este dusã la desãvârºire înmanualele de profil. Un dezechilibru fla-grant, o axiologie cel puþin bizarã care ex-primã, fãrã îndoialã, nu doar preferinþele es-tetice ale autorilor acestora. În privinþa isto-riei, dupã cum o probeazã specialiºtii, pro-gramele lanseazã o abordare nestructuratãde criterii logice ºi epistemologice clar defi-nite. Istoria propusã de aceste documente,puse la îndoialã de profesori valoroºi aiºcolii româneºti, descrie o lume care pare afi evoluat la voia hazardului, prin eveni-mente înscrise într-un fel de miºcare brown-ianã. În numele „sinceritãþii” ºi al „trans-parenþei”, istoria românilor din unelemanuale devine un ºir de întâmpãri minoreºi o panoplie de figuri mediocre. În ambeledomenii, preocuparea pentru un nou adevãrestetic, axiologic ori istoric, pierde dinvedere sensul educativ al promovãrii ºicunoaºterii valorilor culturale.

Ceea ce lipseºte reformei educaþiei la oraactualã este o perspectivã axiologicã fermãedificatã pe conºtiinþa valorilor autentice aleculturii ºi spiritualitãþii româneºti, care autrecut proba de foc a timpului. În lipsa aces-teia, educaþia cade victimã aproximaþiei,confuziei, modelor, curentelor fulgurante,tendinþelor perisabile, falselor valori ºimodele, judecãþilor precare ori chiar intere-selor ºi presiunilor „culturale”. Reformaeducaþiei nu trebuie sã se desfãºoare haotic,sã evolueze în funcþie de meandreleanarhice ale realitãþii ori de imperativelepolitice. Ea trebuie sã urmeze un proiectconstruit pe o viziune coerentã, în spiritulunor finalitãþi clare, cu bãtaie lungã. Ceea cezideºte sau demoleazã procesul de reformã

priveºte nu numai prezentul, ci ºi viitorulnaþiunii. Or, din pãcate, reforma educaþieide pânã acum nu a întrunit condiþiile ºi par-ticularitãþile unei reforme în adevãratul sensal cuvântului, nici ca formã ºi nici ca fond.În termeni maiorescieni, am avut mai multo reformã a formei ºi mai puþin a fondului,altfel spus o reformã de formã, care, iatã,afecteazã ºi fondul educaþiei. Un fond carevine dintr-o tradiþie remarcabilã, edificatãde nume importante ale culturii ºi educaþieiromâneºti, ºi care nu a fost, aºa cum în modabsurd se crede, compromis în totalitatea luide perioada comunistã. Mai mult chiar,educaþia româneascã n-a beneficiat pânã înprezent de o singurã reformã, ci de maimulte reforme, fiecare pusã în operã deechipele succedate, în virtutea ruleteipolitice, la cârma învãþãmântului. Fiecare„strateg” ºi-a impus propria viziune (ceeace în sine nu e un lucru rãu), dar adeseaignorând ori chiar demolând opera ante-cesorului ºi construind pe ruinele acesteiacrâmpeiul lui de contribuþie.

Reforma educaþiei în variantã româ-neascã seamãnã cu o înºiruire de fragmentelegate forþat între ele, fãrã coerenþã, fãrãsens ºi finalitate. Domeniul în care acestetatonãri, confuzii ºi experimente producefecte grave îl constituie cel al conþinu-turilor. Absenþa unei concepþii unitare,introducerea unor criterii precare în aceastãarie de extraordinarã importanþã ºi sensibi-litate determinã confuzia, inconsistenþa,suficienþa, lipsa de orizont ºi de întemeierevaloricã a educaþiei româneºti de astãzi.Fenomenul este vizibil în consecinþele luiultime: scãderea alarmantã a calitãþii edu-caþiei, diminuarea gravã a nivelului decunoaºtere ºi culturã al absolvenþilor deliceu. Paradoxal, contrar misiunii lui deînaltã speþã, învãþãmântul românesc riscãsã devinã un spaþiu al cultivãrii mediocri-tãþii ºi al uniformizãrii într-un orizont decunoaºtere din ce în ce mai restrâns.Bacalaureatul, care parcurge cu fiecareediþie un regretabil declin, este simptomatic

57

Politica educaþiei ºi marginalizarea valorilor naþionale

pentru condiþia de astãzi a învãþãmântuluiºi pentru starea reformei. Criza educaþiei,pentru cã, fãrã îndoialã, avem de-a face cu ocrizã care s-a adâncit de-a lungul timpului,nu se traduce doar în cunoaºterea lacunarãa elevilor, cu tot mai multe ºi mai întinsezone deºertice. Efectele ei mai adânci sereferã, în cazul tinerilor, la neputinþa de a-ºicunoaºte identitatea, de a se situa ca indiviziºi ca naþiune în marele concert al iden-titãþilor ºi civilizaþiilor europene. Pentru cãidentitatea naþionalã se formeazã ºi creºtedin alchimia subtilã a cunoaºterii ºiasumãrii marilor valori spirituale ºi cultur-ale ale unui popor. Iar la originea conºtiinþeivalorilor, ca o adevãratã alma mater, stã edu-caþia. Este acest alarmant declin modulromânesc de afirmare pe scena Europei?Reprezintã pierderea demnitãþii ºi iden-titãþii naþionale „preþul” pe care ne simþimobligaþi a-l plãti pentru cã am fost admiºi înUE?

Ne place sã clamãm cu fiecare prilej cã,prin istorie, culturã ºi civilizaþie, Româniaeste þarã europeanã ºi cã statutul de mem-bru al Uniunii Europene nu face decât sãconfirme aceastã realitate. Principiul funda-mental care coaguleazã vastul ºi temerarulconstruct al UE se identificã în sintagma„unitate în diversitate”. În Noua Europã,fiecare naþiune vine cu un patrimoniu cul-tural, cu civilizaþia, cu valorile, cu literaturaºi istoria ei, altfel spus cu o identitate foartebine conturatã. Noi cu ce venim? Dupã toateevoluþiile (sau involuþiile) petrecute sau încurs de desfãºurare, naþiunea românã pare ase prezenta în Europa Unitã cu un grav com-plex de inferioritate, ca o entitate marginalã,perifericã, toleratã la banchetul marilor put-eri ale culturii ºi civilizaþiei europene. Neruºinãm parcã de faptul cã avem figuri caDimitrie Cantemir, Hasdeu, Eminescu,Iorga, Eliade, Ionescu, Cioran, Brâncuºi,Enescu etc., adicã valori europene ºi, înacelaºi timp, universale. Responsabilii edu-caþiei par a se jena la rândul lor sã pro-moveze, sistematic, în contextul unui

proiect educaþional naþional, marile numeale culturii româneºti în diversele ei formede obiectivare. Este aceasta o politicã euro-peanã? Nu, pentru cã þãrile europene cutradiþie ºi culturã îºi cultivã valorile, le pro-moveazã, se mândresc cu ele. Este de necon-ceput ca englezii sã renunþe la Shakespeare,francezii la Balzac ori Hugo, spaniolii laCervantes, italienii la Dante etc. în numelecomunicãrii ºi al formãrii de competenþe înaceastã materie. De altfel, fiindcã a venitvorba de Dante, în Italia existã de multãvreme un obicei cultural extraordinar: sãp-tãmânal, în marile pieþe ale oraºelor, au locrecitãri publice din Divina Comedia, urmatede comentarii ºi discuþii. Un mod depreþuire a unui patrimoniu inestimabil. κiînchipuie cineva Luceafãrul ori Scrisoarea Irecitate în Piaþa Revoluþiei (lângã magnifi-cul edificiu al Bibliotecii Centrale Univer-sitare) din Bucureºti ori în Piaþa Prefecturiidin Craiova? Greu de imaginat un aseme-nea lucru în România de azi, þarã care nuºtie sã-ºi preþuiascã valorile ºi, mai mult,pare a face totul pentru ca ele sã nu intre înconºtiinþa publicã.

De ce n-ar avea Ministerul Educaþiei oriMinisterul Culturii o asemenea iniþiativã?Când avem valori de anvergurã europeanãºi universalã, care, în ciuda tuturor ata-curilor furibunde, rezistã examenului tim-pului, este de neînþeles cã ajungem sã pro-movãm soluþii profund discutabile, în nu-mele unei iluzorii alinieri la tendinþele eu-ropene.

Dupã cum am vãzut, naþiunile Europeinu numai cã îºi apãrã identitatea, dar o ºiafirmã, sistematic ºi consecvent, cu orgoliuºi cu încrederea cã fiecare reprezintã ceva încadrul civilizaþiei globale. Dacã vrem sin-cronizare cu þãrile Europei, în sensul uneieuropenism profund, conºtient de sine, sub-stanþial ºi orientat spre viitor, trebuie sãînþelegem ºi sã acceptãm un adevãr simplu:a fi european înseamnã a-þi preþui ºi promo-va valorile naþionale, întru afirmarea pro-priei identitãþi. Inclusiv, ori mai ales, pecalea magistralã a educaþiei.

58

O tânãrã speriatã de „Zburãtori”.

Dar nu se ºtie de ce O caracterizare contrariantã, dar oarecum adevãratã„Eu cred cã Florica este prima proastã

din literatura românã”.Aserþiunea, pe care doar un singur

cuvânt o face prea puþin academicã, a fostrostitã, cu mai mulþi ani în urmã, într-unamfiteatru al Literelor gãlãþene ºi reprezintãparticiparea succintã a unei studente la odezbatere despre psihologia personajelorfeminine ºi miturile corespondente acesteipsihologii. Nu era o glumã, studenta dove-dise pânã atunci destulã aplicaþie ºi seriozi-tate, iar excesele lexicale nu pãreau sã opasioneze. Dacã chiar a fost, în intenþia ei,gluma nu m-a deranjat, cãci scorþoºenia uni-versitarã îmi este strãinã.

Mai mult decât atât, într-o anume mã-surã, mica îndrãznealã de limbaj a studentei

atingea o parte din adevãrurile pe care micamea demonstraþie voia sã le scoatã la ivealã:Florica, tânãra neliniºtitã din „Zburãtorul”lui Ion Heliade Rãdulescu, mi se pãrea ºimie sau cam falsã în neliniºtea ei, sau aºacum o numise studenta fãrã prejudecãþi le-xicale. Numai cã eu înclinam pentru primavariantã ºi încercam sã-i caut o explicaþie.

ªtim mica ºi, în suprafeþele ei, înduio-ºãtoarea istorie a acestei adolescente în careîncep sã strige hormonii. ªtim de asemeneaºi învãluirile didactice în care, de la liceu launiversitate, de la culegerile de comentariila site-urile de referate, profesorii se strã-duiesc sã îmbrace o trãire simplã ºi, astãzi,nimãnui spectaculoasã.

Nici criticii sau istoricii literari dedicaþisã evidenþieze arta poetului (meritorie, dealtfel, fãrã îndoialã) nu procedeazã multdiferit. Interpretãrile ºi caracterizãrile lorsunt suav-diafane, cehemând mai cu seamãatenþia asupra „gingãºiei” sufleteºti a tinereirusticane.

Pe scurt, aproape toate ne învaþã sã cre-dem cã tânãrul personaj al baladei heli-adeºti trãieºte „fiorii primei iubiri” ºi îºidescrie cu o încântãtoare inocenþã stãrile alcãror conþinut o înspãimântã.

De aici, din aceastã pudibondã situare„exegeticã”, mitul erotic este deturnat cãtreo funcþie aproape exclusiv sentimentalã. Însiropul gros al nenumãratelor comentariipentru uzul viitoarelor gospodine, citim cã„Zburãtorul este un tânãr frumos, un fel deduh care sãdeºte sentimentul iubirii însufletul tinerelor fete”. Deºi aminteºte ºi de“invazia instinctului puberal”, GeorgeCãlinescu, cãruia mulþi îi atribuie o autori-tatea legiferatoare, încurajeazã aceastã alu-necare a mitului spre înþelesuri mai cu sea-mã afective. În caracterizarea lui, Zburãto-rul este “un demon frumos, un Eros adoles-cent, care dã fetelor pubere tulburãrile sitânjirile întâiei iubiri”1.

Câteva întrebãri rãsar cu obligativitatedin aceste interpretãri.

Andrei GRIGOR

Micã istorie a feminitaþii literare (I)*

Essai de définir la féminité dans le contexte dela littérature roumaine. La première partie faitune analyse de Florica, le personnage deHeliade Radulescu dans Zburãtorul, tandisque la deuxième caractérise la femmeamoureuse.

Résume

* Primele cinci pagini ale acestui text au reprezentat materia unei comunicãri susþinute la colocviile filo-logice sucevene Omul ºi mitul . ºi s-au dezvoltat apoi în urmãrirea intenþiei de a realiza o micã istorie afeminitãþii literare. Acesta este un fragment.

Micã istorie a feminitaþii literare (I)

59

Întrebarea unu: Iubeºte cu adevãrat Florica?În cea mai mare parte a lor, sentimentele

sunt stãri relaþionale. Iubirea, fie ea naturalãsau patologicã, presupune cu necesitateexistenþa unui obiect al iubirii: o persoanãde sex opus, mai nou chiar de acelaºi sex, unanimal, o pâlnie (Urmuz – „Pâlnia ºiStamate”) etc. Pentru Florica acesta ar trebuisã fie un bãrbat. Nicãieri în visãrile mãrtu-risite ale tinerei el nu este precizat, nu se dãla ivealã cu o anume identitate sau corpo-ralitate. Dimpotrivã, mãrcile indicibilului,ale vaporozitãþii sunt evidente ºi de o sem-nificativã frecvenþã în textul lui Ion HeliadeRãdulescu: tânãra acuzã „un dor nespus”,dar lipsit atât de sursã cât ºi de destinatar,aºteptare largã, fãrã chip, fãrã rezultat ºi,poate, tocmai de aceea insuportabil chinu-itoare („ªi parc-aºtept... pe cine? ºi pare c-asosit / Acest fel toatã viaþa-mi e lungã aºtep-tare, / ªi nu soseºte nimeni!... Ce chin nesu-ferit!”). Când tânjirile par a primi un rãs-puns în materie auditivã („Deºteaptã-te,Floricã, / Sunt eu, vin sã te mângâi”), „eul”rãmâne nepersonalizat, iar dezamãgireafetei este pe mãsurã: „Dar e un vânt uºor...”.

E limpede, sentimentul iubirii, fie ºi într-o formã primã, pe care destule interpretãriidilizante i-l atribuie Floricãi, nu se susþineprin nici un element al tulburatei ei spove-danii. „Tânjirile” despre care vorbea GeorgeCãlinescu existã, fãrã îndoialã, dar ar fi celpuþin o exagerare, dacã nu un neadevãr, sãle asociem cu simptomele „întâiei iubiri”.

Mult mai bine reprezentate în aceastãprestigioasã confesiune bucolicã sunt alt felde tânjiri, cauzate de inechivoce stãri fizice:iuþirea pulsului, expansiunea dureroasã asânilor („Mulþimi de vineþele pe sân mi seivesc”), stãri febrile, furnicãturi, sufocãri,îmbrãþiºãri de sine („ªi nici nu prinz deveste când singurã mã strâng”), mici mani-festãri isterice („ªi plâng, mãicuþã, plâng”),fierbinþeli ºi friguri, laolaltã.

Toate vorbesc, pe dedesubtul textului, dedeschiderea largã ºi urgentã a disponibili-tãþilor erotice, în variantã libidinalã purã ºisimplã.

„Dorul nespus” pe care îndrãzneºte Flo-rica a-l mãrturisi se trãdeazã astfel a fi, cusprijinul amintitelor elemente contextuale,mai degrabã o dorinþã sexualã chinuitoare,ca o vrajã, ca un blestem, ca o boalã.

Pãrând cã îi ignorã natura, tânãra o per-cepe, doar în aceste variante, cu o spaimãirepresibilã care cere o rezolvare în regim deurgenþã prin intervenþia uneia dintre insti-tuþiile curative consacrate în mediile tradi-þionale: vrãjitorul, mãtuºile fãcãtoare ºi des-fãcãtoare de farmece, preotul învestit cumisiuni exorciste: „Aleargã la ei, mamã, cãdoar mi-or da de leac!”.

Angoasa e profundã, cauza ei rãmâneocultã („Oar’ ce sã fie asta?”), acþiunea rea aZburãtorului e abia o firavã ipotezã („o fivreun zburãtor”), iar Florica rãmâne îndu-ioºãtor ingenuã în faþa cititorilor mai multsau mai puþin avizaþi. Paul Dugneanuspune cã „în timp ce Eminescu coboarã Ma-dona-Dumnezeie la condiþia femeii-Venerã,carnalã ºi pãcãtoasã, Heliade idealizeazã ºiangelizeazã femeia”.2 E adevãrat, dar nu ede ajuns

E locul în care devine de neevitat a douaîntrebare ridicatã din umbra abia sesizabilãde nefiresc a acestei fireºti istorii puberale:

De unde vine aceastã spaimã excesivã a Floricãi?Excesivã sau, în orice caz, disproporþio-

natã în raport cu caracterul natural almomentului bio-fiziologic prin care trece.

Rãspunsurile cele mai la îndemânã par ºicele mai convingãtoare. Mi le-au dataproape toþi studenþii (în foarte marea lormajoritate de sex feminin!) cãrora le-am sus-pus spre dezbatere „cazul”. De multe ori, cumirarea cã nu m-a dus ºi pe mine capul sã legãsesc.

Nu-mi pot refuza orgoliul unei mãrturi-siri: mã dusese. Doar cã, dupã ce le-am cojit,le-am gãsit cam neîncãpãtoare. Nici nou-tatea absolutã a stãrilor, nici lipsa de infor-maþie (educaþie) în tema sexualitãþii nu suntexplicaþii suficiente. Sigur, în familiile ruraledemersul educaþional se deruleazã dupãreguli simple, de bun simþ, între care aceea a

1 George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Editura Minerva, Bucureºti, 1982.

60

Andrei Grigor

tabuizãrii subiectelor considerate ruºinoasedeþine un loc privilegiat în ordinea severi-tãþii. Nici în spaþiul citadin, mult mai liberde prejudecãþi, tema sexualitãþii nu benefici-azã de mai multe dezinhibiþii în aria funcþieieducaþionale a instituþiei familiale sau acelei ºcolare.

Pe de altã parte, la anul 1844, când aparepiesa heliadescã, Florica nu putea aveaacces la internet.

Dar nici fetiºcana, pe care George Coºbuco surprinde vreo patru decenii mai târziu„La oglindã”, nu are. ªi, totuºi, manifes-tãrile ei sunt cu totul diferite. Iar diferenþaeste cu atât mai surprinzãtoare, cu cât sem-nele cã aparþine aceluiaºi tipar existenþialsunt mai clare: e fixatã ºi ea, fizic ºi psihic, înspaþiul ruralitãþii genuine, are cam aceeaºivârstã, consumã cam acelaºi proces al for-mãrii aptitudinilor sexuale.

Curios, totuºi, în atitudinea ºi comporta-mentul ei nu e de gãsit nici o urmã de neli-niºte. Dimpotrivã, o jubilaþie debordantã îideterminã gesturile, gândurile, aºteptãrile.Mândrã de sine, se autoadmirã ºi ia act cuexuberanþã de feminitatea care dã în pârg.Nu are nevoie decât de câteva adãugiri ves-timentare ºi imaginative pentru a anticipacu fermecãtoare (ºi, de aceastã datã, natu-ralã) voluptate juvenilã plãcerile feminitãþiivalorificate. O floare la ureche, salba, nãfra-ma, brâul, ºorþul – ale mamei sau aleviitorimii ei adulte – indicã graba treceriispre un status marital, ale cãrui privilegiierotice îi sunt în parte ºtiute, în parte bãnu-ite, iar bãnuielile îi sunt corecte. Trupul îifreamãtã la gândul îmbrãþiºãrilor viguroaseºi al sãrutãrilor ce vor veni, cãci din punctde vedere biologic ºi psihic fiinþa ei e deplinpregãtitã. De „zburãtori” o fi auzit, dar nu îiinvocã în explicitarea pornirilor ei suavlibidinale.

Pe de altã parte, e limpede cã ºi dinzestrea ei educativã lipseºte componentasexualã, mama limitându-se la învãþãturimai practice: „Mama-mi dã învãþãturã /Cum se þese-o pânzãturã, / Nu cum stau ceidragi de vorbã / Gurã-n gurã”. Fata ºtie însã

cam tot, chiar dacã ºtiinþa ei nu beneficiazãºi de o „expertizã” personalã, pentru reali-zarea cãreia e gata sã treacã, rebelã, pestelimitãri ºi tabuuri: „N-am sã þes doar viaþa-ntreagã! / Las sã vãd ºi cum se leagã /Dragostea – dar ºtiu eu bine! / Din frumosce-l placi ea vine - / Hai, mã prind fecioriidragã / ªi pe mine”.

Despre mediile comunicaþionaleDe unde ºtie fata, ºi încã atât de bine?

Zãbovesc doar o clipã asupra chiotuluianticipativ de bucurie (Hai!), pentru a lãsasã se exprime mai liber înþelesurile acestui„ºi” cu valoare adverbialã în planul mor-fologiei ºi, cumva, competiþionalã în acela alsemnificaþiilor. „ªi pe mine” ca ºi pe cine?Evident, ca ºi pe celelalte fete, care au trecutpragul libertãþilor sexuale, cel puþin înforma lor ludicã (deseori frecventatã depoezia eroticã a lui Coºbuc), au trãit delici-ile acestora ºi i le-au împãrtãºit ºi ei, cel maiprobabil în tainã. Un simplu „ºi”, care parea nu ridica decât probleme de ordin gramat-ical, deschide calea cãtre rãspunsuri cevamai adecvate spaþiului sãtesc. Lumea ruralãe foarte bine organizatã în comunitãþi alcã-tuite pe criteriul vârstei, al sexului ºi al pre-ocupãrilor specifice acestor categorii. Însatul moromeþian din romanele sau pove-stirile prediene structurile acestea suntfoarte bine marcate. Flãcãii merg grupaþi cucaii sau oile la pãscut, la fel fetele cu vaca orila scãldat. În „Noapte de varã”, acelaºi Coº-buc, prin imagini iuþi ºi eficiente, dã seamãdespre existenþa acestor comunitãþi: „Tur-mele se-aud mugind / ªi flãcãii vin pe luncã/ Hãulind. // Cu cofiþa, pe-ndelete, / Vinneveste de la râu; / ªi cu poala prinsã-n brâu/ Vin cântând ãn stoluri fete / De la râu. //De la gârlã-n pâlcuri dese / Zgomotoºi copi-ii vin”.

Scãzând elementele de specificitate rus-ticã, la fel se petrec lucrurile ºi în spaþiulcitadin (vezi evenimentele psiho-biologieceale Adrianei, personajul romanului „Oraºulcu salcâmi” al lui Mihail Sebastian), într-uncod corespunzãtor vârstelor, sexelor, in-

2 Paul Dugneanu, Poezia lui Ion Heliade Rãdulescu. Între romantism ºi clasicism, Editura Muzeul LiteraturiiRomâne, 2002.

61

Micã istorie a feminitaþii literare (I)

strucþiei ºi preocupãrilor. Sunt medii comu-nicaþionale nebãnuit de eficiente. În interi-orul lor se colporteazã informaþia necesarãformãrii, aici se produc iniþierile „teoretice”,mai cu seamã în domenii de interes pe careinstituþia familiei le tabuizeazã, sau le expe-diazã rapid ºi irevocabil în zona subiectelorruºinoase. Prinºi asupra faptului de încãl-care a acestor tabuuri, chiar într-o formãmimatã ºi ingenuã, fãptaºii riscã sancþiunisevere. Vitoria Lipan este hotãrâtã sã-iscoatã Minodorei „gãrgãunii din cap” – ºi elimpede cã procedeul nu va fi unul dintrecele mai tandre – iar cochetãriile ilicite alafetei coºbuciene riscã o straºnicã ºi conton-dentã corecþie: „Doamne, de-ar fi dat demine, / Ce bãtaie!”. Sã rãsuflãm uºuraþi cãfata a scãpat de o nemeritatã sancþiune, iarmama a evitat acuza de rele tratamente apli-

cate odraslelor ºi, revenind la textul heli-adesc, cu aceste noi elemente, sã formulãm

Întrebarea a treia: Atunci, de ce nu ºtieºi Florica?

Nu ºtie ea, sau nu ºtie Ion Heliade Rãdulescu?Citadin prin naºtere, creºtere ºi carierã, e

posibil ca poetului sã-i fi rãmas necunoscutspiritul ruralitãþii. E posibil, dar nu poate fiadevãrat. Inteligenþa heliadescã se calificãprin valori intuitive foarte ridicate. Chiarpastelul crepuscular, parte a textului în dis-cuþie, o dovedeºte. Erudit, nu poate fi sus-pectat nici de reaua înþelegere a mitului pecare îl valorificã.

Alþi poeþi, alþi „Zburãtori”Pe de altã parte, Vasile Alecsandri ºi

Cezar Bolliac, oameni ai aceluiaºi timp ºi deaceeaºi condiþie, atenþi ºi ei la „zburãtorii”

62

Andrei Grigor

rurali, sunt mult mai realiºti ºi nu sem-naleazã nici un fel de daune fizice sau psi-hice produse de aceºtia. Ipoteticul Zburãtordin textul bardului este suspectat penedrept. Nu el este autorul muºcãturii de pesânul fraged al fetei, ci doi flãcãi care, mân-dri de bãrbãteasca ispravã, agitã ca pe niºtetrofee salba ºi floarea culese de la atrãgã-torul loc al faptei erotice. „Victima” rãmânela fel de veselã ca ºi fetele care o însoþesc,luând în derâdere ironic-complice inter-venþia ºi chiar existenþa vreunui Zburãtor.

Deºi pare la fel de speriatã ca Florica, tâ-nãra lui Bolliac cunoaºte bine natura stãrilorpricinuite în somn de Zburãtor. Bântuirilenocturne pe care le mãrturiseºte onest uneivecine sunt cu îndrãznealã marcate de sem-nele sexualitãþii manifeste: „Un june... oh!Mi-e fricã!... / Îl vãz în somnul meu. // M-apucã, mã trudeºte, / ªi eu cu el mã joc; / Mãstrânge, mã ciupeºte, / Mã muºcã plin defoc. // Pe pieptul meu se-apasã / ªi eu de gâtl-apuc, / Dar ziua când sã iasã, / El piere canãluc”.

Sensul acestui ultim vers, plin de oadâncã insatisfacþie, poate fi de mare folosanalizei pe care o întreprindem: înspãimân-tatã sau nu, fata atât de muncitã în întuneri-cul libidinal pare a ºti, ori mãcar a bãnui, cãZburãtorul-nãlucã nu este decât proiecþiaoniricã a propriilor dorinþe sexuale.

De altfel, este greu de spus dacã în epocãcineva (mai) credea cu adevãrat în existenþanãvalnicei nãluci erotice.

Erudiþii confirmãÎncã de pe la începutul secolului al XVIII-

lea, Dimitrie Cantemir (primul care vor-beºte despre mitul Zburãtorului, în „Descri-erea Moldovei”) sugereazã cu cãrturãreascãironie cã nici cei care îºi inventaserã aceastãcredinþã nu o luau prea în serios ºi cã, înorice caz, înaripatul numai cu cele sufleteºtinu se ocupã. Când prind pe lângã caseletinerelor fete sau neveste câte un astfel deZburãtor, gospodarii moldoveni îl cam

cotonogesc. „Însemneazã cel ce zboarã. Eizic cã este o nãlucã, un tânãr frumos, carevine noaptea la fete mari, mai ales la femeilede curând mãritate ºi toatã noaptea sã-vârºeºte cu dânsele lucruri necuviincioase,cu toate cã nu poate fi vãzut de ceilalþioameni, nici chiar de cei care îl pândesc. Iarnoi am auzit cã unii bãrbaþi însuraþi maiinimoºi3 au prins asemenea zburãtori ºi,când au aflat cã sunt fãpturi cu trup ca ºialþii, i-au pedepsit cum li se cãdea”.4

Din acþiunea conjugatã a inimoºilor bãr-baþi (cea fizicã) ºi a eruditului cãrturar (ceaspiritualã), însuºi mitul Zburãtorului iesecam deteriorat.

Peste timp, Romulus Vulcãnescu lãmu-reºte sobru ºi decis problema nãvalniculuimit în favoarea funcþiei exclusiv ºi iluzoriusexuale a Zburãtorului care, „Odatã pãtrunsîn casã, se strecura în patul victimelor, le tul-bura firea. Victimele nu erau posedate, cinumai tulburate psihofizic, cãzute subobsesia unei hipersexualitãþi patologice, aunui freamãt neastîmpãrat al simþurilor, aunui orgasm iluzoriu. în înfãþiºarea lui desemizeu, Zburãtorul era uneori acoperit desolzi argintii, purta pe umeri aripi albe,mari ºi involte. Alteori pãtrundea nevãzutca o adiere ºi tulbura corpul celor ce-l aºtep-tau în somn. Zburãtorul rãtãcea noaptea,între miezul nopþii ºi cîntãtori, dînd tîrcoaleuliþelor, grãdinilor, livezilor ºi caselor pen-tru a tulbura fetele de mãritat, nevestelepãrãsite ºi vãduvele pãtimaºe dupã aven-turi sentimentale. Subtil se metamorfozadeseori chiar în iubitul celor astfel ademe-nite ºi petrecea cu ele pînã la cîntãtori. Pasi-unea lui se dezlãnþuia orgasmicã, noapte denoapte, pînã la neurastenizarea victimei,care chiar putea sã moarã de freamãt oniric.În timpul zilei fetele chinuite erotic noaptease cunoºteau cã au fost vizitate de Zburãtordupã semnele de obosealã, paloarea feþii ºialte indicii psihice”.5 De altfel, el considerãZburãtorul un „mit sexogonic”.6

3 În alte variante în limba românã, adjectivul este extins într-o construcþie mai „virilã”: „cu mãruntaiedintr-un aluat mai bun”.

4 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Litera, Chiºinãu, 1998.5 Romulus Vulcãnescu, Mitologie românã, Editura Academiei RSR, Bucureºti, 1985.6 Ibidem .

63

Micã istorie a feminitaþii literare (I)

Un mic machiaj romantic ºi prea multã ingenuitateÎntre Dimitrie Cantemir ºi Romulus

Vulcãnescu, Ion Heliade Rãdulescu rãmânela mijloc, distanþat cam cu un secol ºi jumã-tate de fiecare dintre ei. Tot pe la jumãtateeste ºi atitudinea lui faþã de mit pentru cã,evident, ºi miza construcþiei lui poetice estealta. E poet romantic, dedicat tendinþei denaþionalizare a literaturii. Într-o epocã încare, în ciuda inexistenþei unor nãravuri cla-sice de sorginte aristocraticã, rezervele faþãde clasele „de jos” nu erau puþine, nicinesemnificative, el are de impus o anumitãimagine a spiritualitãþii folclorice, atât subaspectul trãirilor, cât ºi al creaþiei. De aici, oserie de modificãri ºi translaþii pe care lecomite (cu siguranþã, deliberat) în procesulde trecere a mitului în poezie.

Sã inventariem, pe scurt, diferenþeleesenþiale ale viziunii sale în raport cu cei pecare i-am amintit ca termeni de confruntare.

1. Tânãra ignorã natura instinctualã astãrilor pe care le încearcã. Portretul ei esteaproape exclusiv „sufletesc” ºi se alcãtu-ieºte dintr-o nesfârºitã (dar ºi discretneverosimil) candoare.

2. Efectul acestei caracteristici este o neli-niºte fermecãtoare (dar ºi nefireascã prinpatetismul lamentaþiilor evidenþiate ºi decaracterul refrenistic al strofelor care leconþine).

3. Dorinþele pe care „victima” le recu-noaºte ºi le mãrturiseºte, destul de vapo-roase, sunt ale sufletului, în nici un caz aletrupului.

4. De altfel, fapt foarte important în acestdesfãºurãtor al modificãrilor de conþinut ºide sens, „chinul nesuferit” al fetei estemutat din adãpostul nopþii, unde, conformtuturor consemnãrilor, Zburãtorul îºidesfãºoarã asaltul sexual, în regim diurn,când puterile lui excitaþionale sunt aproapenule („de cum se face ziuã”, „câtu-i ziuliþa,ºi zi acum de varã”, „în arºiþa cãldurii” suntcâteva repere ale acestei durate diurne).

Toate cele patru elemente semnalate suntmodalitãþi prin care poetul lasã la o distanþãsensibilã în urmã substanþa mitului pentru

a realiza miza de suavizare romanticã aumanitãþii folclorice.

Zburãtorul îºi aratã faþa „adevãratã”,dar cu un nas cam micÎn a treia secvenþã a baladei, însã, el resti-

tuie mitului funcþia lui primã. ªi mai faceceva, prin care îºi adjudecã meritul întâie-tãþii, dacã nu ºi pe acela al exclusivitãþii: îiadaugã o valoare psihologicã ºi moralã.

În ediþia de searã a multifuncþionaleibârfe rurale, douã surate fac schimb de ob-servaþii. Citim, de fapt, un mic reportaj alrealului cotidian ºi al fabulosului nocturn.În ordinea analizei pe care am întreprins-o,cel mai interesant element de conþinut alacestei pãrþi îmi pare portretul „critic” alZburãtorului, vãzut în ipostaza sa umanã: etânãr („un flãcãiandru”), înalt ºi semeþ („cabradul”), suplu („tras ca prin inel”) ºi de ofrumuseþe angelicã („bãlai, cu pãrul d-aur”).

O anatomie a masculinitãþii idealã, dar...purã, pentru cã, paradoxal, este inaptã sã seexprime prin funcþia esenþial masculinã:virilitatea. Experimentatele femei o ºtiufoarte bine. Însã câtã învãluire, câtã grijãperifrasticã este în modul cum o comunicã!„Dar slabele lui vine / N-au nici un pic desânge”. Mai lipseºte nasul pentru ca acestportret al neputinþei sã fie complet. ªi chiarlipseºte sau, în orice caz, e „ca vai de el!”. Sãremarcãm în treacãt prezenþa (ca ºi înpoezia omonimã a lui Bolliac) adversativu-lui dar, care marcheazã o opoziþie flagrantãa conþinuturilor, însã ºi o dezamãgire exas-peratã în plan fiziologic.

E limpede acum cã Ion Heliade Rãdu-lescu nu ignorã funcþia prioritar sexualã aZburãtorului. Cum e clar cã nevoile Floricãiºi ale tuturor celorlalte fete bântuite de Zbu-rãtor se revendicã din aceastã funcþie, iarchinurile lor vin din teroarea insatisfacþiei.

Frustrarea se mutã în mit. Tot acolo, înseama torþionarului Zburãtor, se transferã ºiresponsabilitatea dorinþelor ilicite în ordi-nea moralã comunã. Iar mitul se întoarce cao binefacere psihologicã, justificând ºi oblã-duind moral urgenþa nevoilor trupeºti ºiabaterile fanteziste de la norma severã apudorii.

64

Andrei Grigor

Niºte fete fermecãtor ºtiutoare

Sunt frumoase... Ca râul pletelor („Numai una”) ce le curg

pe umeri, „râurind” uneori „ca mãtasea”(„Crãiasa Zânelor”). „Cu cosiþa gãlbioarã, /Ea e naltã ºi uºoarã” („Rada”). Are „ochi desoare” ºi pãrul Seamãnã cu natura, iar natu-ra nu se sfieºte sã le semene: „Cât de fru-moasã te-ai gãtit / Naturo, tu! Ca o virginã /Cu umblet drag, cu chip iubit!” („Vara”).Emanã atâta viaþã dogoritoare, încât nu egreu de înþeles de de ce privirea rãmânelubric nãucitã la vederea lor: „Strãbaþi cuochii viul cald / Al formelor rotunde, / Ardflãcãri ochii ei crãieºti” (din nou „CrãiasaZânelor”). Chiar dacã nu pe toate le cheamãZamfira, prototipul feminitãþii coºbucieneacesta este. O frumuseþe purã, substitut per-fect al icoanelor madonice („Icoanã-ntr-unaltar s-o pui / La închinat”) ºi aproape ire-alã, de dincolo de fire, descurajând imagi-naþia. (Frumoasã cât eu nici nu pot / O maifrumoasã sã socot / Cu mintea mea”).Uneori frumuseþea lor inspirã porniri piro-mane, de facturã neronianã: „Mi-e dragãuna ºi-i a mea; / Decât sã mã dezbar de ea, /Mai bine-aprind tot satul!” (”Numai una”).

Dacã sunt bogate, aproape totdeauna auºi un deficit de frumuseþe ºi bârfesc. Dacãsunt sãrace, îºi poartã cu demnitate sãrãciaºi sunt doar furioase pe concurentele eroticeincorecte. „Sãmãnãtorizând”, poetul le facesã ºtie cã bogãþia poate cauza o nedoritãsenectute virginã („Bogata-ºi pup boii-n bot/ Îmbãtrânind cu boi cu tot” – „Duºman-cele”). ªi, tot în manierã sãmãnãtoristã,sunt, toate, harnice. κi brodeazã singureºorþul ºi nãframa, culeg fructe de pãdure,ºtiu sã þeasã la rãzboi

...ªi ºtiutoareDar, mai ales, aceste fete ºtiu bine ce li se

întâmplã când unii zic cã încep sã planezeZburãtorii asuprã-le. Fata care se admirã„La oglindã” a dovedit cã ºtie care estefuncþia feminitãþii abia mijite. ªtie ºi cum sãºi-o foloseascã:

Cã-s subþire! Sã mã frângãCine-i om, cu mâna stângã!

Dar aºa te place dorul:

Subþirea, cu biniºorulCând te strânge el, sã-þi strângã

Tot trupuºorul.

Nu e un manual de utilizare pentruZburãtori, ci pentru bãrbaþi reali, hotãrâþi ºiviguroºi („cine-i om”). Altfel, feminitateanu „funcþioneazã”.

Ce aflãm dacã o urmãrim (cu gânduricurate, desigur) în avatarurile ei cotidiene?

În singurãtãþile ei nesupravegheate ºi li-bertine îºi construieºte scenariile erotice,parte intuitiv (ºi are o bunã intuiþie), partedin informaþia asimilatã în mediul comuni-caþional corespunzãtor. Scenariul are numaidoi actanþi, iar fata îºi „scrie” rolul (de fapt,îl rescrie, cãci el s-a fixat demult în subcon-ºtientul speþei). Încã ºi mai important pentruaceastã analizã, îl repetã, cu multã cochetãrieîn faþa oglinzii, ca un actor cu calitãþi înnãs-cute, neºcolit ºi tocmai de aceea natural.

Braþul drept dacã-l întindeRoatã peste brâu te prinde

ªi te-ntreabã: -”Dragã, strângu-l?”ªi tu-l cerþi, dar el, nãtângul,Ca rãspuns te mai cuprinde

ªi cu stângul.

„Tu-l cerþi”, deci. Dojenirea flãcãului sau,în funcþie de împrejurãri, tocmeala sunt ati-tudini cu caracter de obligativitate în rolulfeminitãþii aflate în situaþii erotice. Amân-douã exprimã un refuz fixat ºi el în codulmoral ºi comportamental al femeii. Desigur,ºi rolul partenerului „de scenã” trebuie sãfie cunoscut la fel de bine, pentru ca tânãrasã nu poatã face faþã când va fi pusã îndiverse

Circumstanþe erotice...Cu aceastã „ºtiinþã”, bine asimilatã, se

întâmplã ca fata sã se întoarcã de la moarãºi, deodatã, povara sacului sã i se parã preamare pentru a o mai putea duce. Un flãcãu(care preia ºi funcþia de narator al întâm-plãrii) îºi oferã ajutorul, dar generozitatealui nu e tocmai curatã. Ori povara nu e preamare, ori bãiatul nu e tocmai pretenþios, orise pripeºte ºi evaluând rapid efortul sta-bileºte plata la trei sãruturi. Aflatã la strâm-toare, fata „e nevoitã” sã accepte, dar nufãrã tocmealã, ºi obþine o reducere. Va plãti

65

Micã istorie a feminitaþii literare (I)

douã, în rate, unul pe loc, celãlalt mai pesearã. Nu ºtim dacã amânarea e tot una cupromisiunea unei plãþi ceva mai consis-tente, eventual cu o micã „dobândã”, sau eo strategie a rãu-platnicului. Flãcãul înclinã,cu amãrãciune spre varianta din urmã ºi secãineazã. Finalul rãmâne deschis.

Flãcãul din „Scara” pare mai norocos, iarfata în mult mai mare încurcãturã. Ea stã înprun ºi, în lipsa altor indicii, nu ºtim dacãdesfãºoarã vreo activitate practicã. Pomuleste, în orice caz, un bun post de observaþie,dar vulnerabil la asalturi erotice. Bãiatul(din nou narator) se orienteazã iute, îi iascara tãindu-i singura cale de retragere ºi egata sã încheie un armistiþiu contra unorsãrutãri în numãr egal cu cel al fuºteilor pecare îi are scara.

Rãspunsul vine, prompt, fãrã negocieri:unsprezece. Nu e rãu! Adunate, dau untimp erogen considerabil, flãcãului, cumînsuºi mãrturiseºte, îi place sã sãrute ºiînalþã laude „Tatãlui Sfânt”, pentru noroculce a dat peste el ºi pe care a ºtiut sã-l ajute cuo strategie eficientã. În ziua urmãtoare, fiemai prudentã, fie în refacere de forþe, tânãranu mai este de gãsit la locul întâmplãrilor,iar flãcãul, verificând corectitudineaînvoielii, o gãseºte lipsã cu un... „fuºtel” ºi îiretrage definitiv încrederea.

Ce rezultã limpede din aceste întâmplãriexemplificatoare (mai sunt, desigur ºi altele,destule) este caracterul de „forþã majorã” alsituaþiilor în care fata satisface cerinþele ero-tice ale flãcãului: a fost constrânsã, s-a aflatla ananghie, nu a avut încotro.

... ªi alibiuri moraleÎn cazul în care fapta ar atrage mustrãri,

fetele au în aceste împrejurãri constrângã-toare un alibi care poate fi destul de con-vingãtor.

Fermecãtoare sunt justificãrile, pline deobidã, date de fata din poezia „Baladã” (vo-lumul „Fire de tort”) mamei sale, care, se în-þelege din aceste înciudate explicaþii, a cer-tat-o pentru cedãrile ei repetate ºi necuveni-te, culminând cu marea cedare, în faþa „asal-turilor” unui fecior. Argumentele sunt fer-mecãtoare ºi, contextualizate spaþiului ºimentalitãþilor rurale, par a fi ºi destul de efi-ciente.

Pe rând, tânãra invocã bunul simþ, com-pensarea „politicoasã” a unui dar primit dinpartea bãiatului, primejdia de a cãdea de pepuntea alunecoasã, în râul îngheþat, dacã s-ar fi opus sãrutãrilor ºi, în sfârºit, pericolulde a lipsi familia de unul dintre bunurile eicele mai importante: vaca.

Ordinea enumerativã nu este întâmplã-toare. Isteaþã, fata dozeazã bine ºi adânc su-gestiv faptele ºi explicaþiile cu care le înso-þeºte. De la firav la puternic, de la discutabilla irecuzabil, argumentaþia urmãreºte oîntreagã istorie de amor, derulatã simpluîntre strângerile glumeþ-juvenile de mâini ºi„însoþirea” ilicitã în întunericul complice alcrângului.

Discursul iute, nervos, nedreptãþit, rostitde vocea uºor indignatã a fetei, este savu-ros. Aleg, spre exemplificare, doar ultimeledouã strofe, ºi datoritã caracterului lor maiapropiat de tema strategiilor justificative lacare mã refeream în paragraful anterior:

ªi-acum întreaga vinãPe mine tu o pui!El m-a-ntâlnit pe punteªi ºtii tu felul lui;M-a strâns de peste braþeSã nu le pot miºca,ªi nu-mi lãsa rãsuflet,Aºa mã sãruta. Te zbaþi, dar tu eºti slabãªi puntea toatã sloi;Cãdeam, fereºte Doamne,Sub gheaþã amândoi.

ªi-acum, tot eu, sãrmana,Cu vina m-am ales!Cã nu-þi venise vacaªi-n cale-i m-ai trimes.El, iatã-mi-l cã vineSã-mi fie soþ în crâng.Era-ntuneric beznã ªi nu vedea cã plâng.Era sã las pe plac,La lupi, în codri, vaca?Ori ce era sã fac?

Interesant este cã acest discurs nu enicãieri întrerupt de vreo replicã a instanþeimaterne, ori mãcar de consemnarea fugarãa vreunei expresii de dezaprobare.

66

Andrei Grigor

E drept cã fata îl rosteºte dintr-o suflare,întorcând acuzaþia cãtre acuzator ºi nelãsân-du-i timp pentru amendamente.

La sfârºit, rãmâne ideea triumfãtoare cãcedãrile sale au fost nu doar justificate, ci,cumva, sacrificiale: onoarea, demnitatea,imaginea publicã, viaþa ºi, mai ales, vaca aufost salvate.

Psihologia femininã, arta scenicã ºi didactica amorului

RoluriOri de câte ori iese sãrutatã dintr-o astfel

de întâmplare, fata îºi interpreteazã impeca-bil rolul.

Cu toatã înclinaþia idilizantã a poetului,naturaleþea ei rãmâne întreagã ºi când re-fuzã sãrutul, ºi când îl justificã prin naturaconstrângãtoare a împrejurãrilor.

Astfel se întâmplã când flãcãul dovedeº-te, la rândul sãu, cã ºtie bine atât rolul sãucât ºi cel distribuit partenerei de scenã înacest scenariu erotic, cãreia cutumele moraleîi impun respingerea avansurilor libidinale.Dacã are o înþelegere corectã a ezitãrilor sauopoziþiei manifestate de fatã, insistã ºi sealege cu senzuala rãsplatã pe care a râvnit-o.

Când interpretarea este eronatã ºi segrãbeºte sã renunþe, tânãra trece la rolul derezervã, neoficial, ºi dã de înþeles cã ºirefuzul ºi justificãrile sunt pur formale, fãrãvreo legãturã nici cu realitatea simþurilor,nici a circumstanþelor.

Mai mult chiar, desfãºoarã o graþioasã„ars amandi”, dojenindu-l pe „nepricepu-tul” flãcãu cã a urcat pe scena suavelor bu-curii ale simþurilor fãrã sã cunoascã ce seascunde în spatele mãºtii feminitãþii cuminþiºi aparent intangibile. Un vãl de aparenþepudice, cu care feminitatea îºi drapeazãaproape totdeauna vivacitatea instinctelor.

Câtã mâhnire poate provoca un nepriceputDin nepriceperea bãiatului se iscã discur-

sul inþiatic al fetei în poezia „Nu te-ai pri-ceput!”, o mustrare fermecãtor drãgãstoasã,dar ºi înciudatã. Reproduc o singurã sec-venþã, pentru cã e construitã în jurul mo-tivului sãrutãrii, element simbolistic impor-tant în demonstraþia noastrã:

Nu te-ai priceput!Am fost rea ºi n-aº fi vrut

Sã mã las, ca altã fatã,Sã mã strângi tu, sãrutatã?Dar m-ai întrebat vreodatã?Mã-nvingea sã te sãrutEu pe tine, pe-ntrecut.Chip cãtam cu viclenieSã te fac sã-ntrebi, ºi mieMi-a fost luni întregi mânieCã tu nu te-ai priceput.

Nu-mi pot refuza reluarea unui scurtfragment al acestei strofe: „Mã-nvingea sã tesãrut / Eu pe tine, pe-ntrecut. / Chip cãtamcu viclenie / Sã te fac sã-ntrebi...”. Poate deaici trebuia sã încep. Dacã nu am fãcut-o enumai datoritã unei mici perfidii retorice.Dar frazele citate reprezintã cheia perfectã apsihologiei feminine care pune în funcþiunecomportamentul ei erotic. Rezultã de aici cãfata însãºi îºi doreºte sãrutul, stãruitor ºinãvalnic, ºi numai rânduiala moralã oopreºte sã preia decis ºi inechivoc iniþiativa.ªi mai este un tâlc aici: fata posedã ºtiinþa dea crea situaþii erotice favorabile flãcãului.Acestuia nu-i rãmâne decât sã le valorifice.

„Chip cãtam cu viclenie”...Cu aceastã informaþie putem sã ne în-

toarcem pentru puþinã vreme la protagonis-ta poeziei „Rea de platã” ºi sã ne permitemo micã speculaþie interpretativã. Sã fi stors-o oare atât de tare de puteri povara saculuiîncât sã nu-l mai poatã cu niciun chip ridi-ca?! (Greu de crezut ; în general, corvezilecotidiene sunt judicios distribuite în familiatradiþionalã: fiecãruia conform puterilorsale). Sau a simþit prin preajmã prezenþapânditoare a flãcãului ºi mimeazã strategicneputinþa? „Chip cãtam cu viclenie”...

Ar fi mai hazardat sã credem cã tânãradin „Scara” s-a urcat în prun ca sã întindãflãcãului o fericitã capcanã. Locul e de totincomod, iar rezultatul aºteptãrii incert.

Dar e sigur cã fata universului poeticcoºbucian (ºi, deopotrivã, a universului fe-minin, în general) cunoaºte arta provocãriiºi o practicã într-un chip înduioºãtor.„Subþirica din vecini” aºa procedeazã. Cuvicleanã candoare. Se apropie de flãcãu penesimþite, „ca ºarpele prin foi”, îi punemâne la ochi, îi ºopteºte cine ºtie ce la ure-che, râde cu înþelesuri, apoi fuge, þinându-ºi

67

Micã istorie a feminitaþii literare (I)

cu mâinile „pieptul plin” ºi tânãr care saltãgreu ritmul alergãrii. Nu fuge prea departe.Se opreºte la o distanþã bine calculatã ºi, deºinu a chemat-o nimeni sã se întoarcã, strigã,mai mult aºa, pentru urechile vecinilor:

Nu mai vin! De vin la tine,Mã sãruþi ºi nu mai vreu.

Manifestarea ei este probabil un alibipentru mai târziu. Incitat, flãcãul o cheamãtotuºi, dar e nu se întoarce, cu graþia ºi sfialaunei mici vinovãþii, decât când, exasperatde atâtea rugãminþi fãrã ecou, adoptã ati-tudinea suferindului. Dacã e sau nu o teh-nicã a impresionãrii (chiar ºi bãieþii suntcapabili de aºa ceva), nu ºtim, dar atitu-dinea se dovedeºte eficientã:

Stând aºa, un braþ ridicã,Blând ridicãPãrul meu pe frunte dat.Când mã-nalþ, rãmân mirat:„Te-ai întors?” – ªi, subþiricã,Ea pe piept mi s-a lãsat.ªi zâmbea c-un fel de fricã:„Rãule, te-ai supãrat?”

Mica lor hârjoanã se încheie aici.Dar, indiferentã la acþiunea maleficã a

Zburãtorilor care atât o chinuiau pe Florica,femeia genericã a poeziilor coºbuciene seaflã la originea a nenumãrate întâmplãri si-milare, scenarizate cu mereu aceeaºi graþieºi farmec.

Focul unei tinere vãdane ºi provocãrile ei iniþiatice. Irezistibile amândouã

„Zburãtorul” tinerei vãdane din „Ispita”este un tânãr dornic de experienþe senzuale,dar încã ºi mai nepriceput decât nepri-ceputul de drept dintr-o poezie discutatãmai sus. Tânãra, în schimb, se dovedeºte oadevãratã artistã a jocurilor erotice. Intere-sant este cã, aici sau oriunde altundeva înpoezia coºbuciuanã, aceste jocuri nu depã-ºesc, înspre lubric, limita decenþei. Manifes-tãrile actanþilor erotici, deºi uneori inechi-voce, se menþin în zona unei fermecãtoarehârjoane adolescentine în care pare cãimportante sunt bucuriile preludice, nuconcretizarea acestora.

Evident, ispititoarea „vãduvioarã” a trãitplãcerile trupeºti sau mai degrabã le-a pres-imþit. A avut, probabil, un soþ mai trecut ºifãrã prea multã vigoare. Afirmaþiile tinereisunt, de altfel, subtil nuanþate în aceastãprivinþã: îmbrãþiºãri a cunoscut, dar nudupã pofta inimii ºi trebuinþele trupului eitânãr („Nimeni nu m-a strâns în braþã /Mijlocelul meu frângându-l”).

Cu acest deficit de satisfacþie se înfãþi-ºeazã sfiosului ºi, mai ales, neexperimentat-ului flãcãu, pe care îl supune unei încântã-toare lecþii de educaþie eroticã. La capãtullor, cãci se vede cã bãiatul e de tot novice ºinu prinde repede, „cursantul” va dobândi osumã de achiziþii cognitive ºi comporta-mentale de naturã amoroasã, adicã va tre-bui sã ºtie ºi sã facã.

El trebuie sã înþeleagã cã o femeie îl pacedacã îi þine cu insistenþã calea, chiar dacãintersectãrile acestea par întâmplãtoare.„Iaca... stau pe la fântânã!” – spune fata. Astat, însã, „pe acolo” ºi în ziua anterioarã, vaveni ºi mai pe searã ºi nu oricum, ci cu„vase pline”, cum þine sã-l anunþe pe tânãr,înºtiinþându-l totodatã ºi asupra noroculuice-i stã la îndemânã. Cu alte cuvinte, flãcãulare toate „semnele” ca sã ºtie cã-i „va mergebine”, dacã are iniþiative decise.

El mai trebuie sã cunoascã ºi gesturile pecare trebuie sã le sãvârºeascã ºi care facplãcere unei femei: sã o prindã de mijloc ºisã o îmbrãþiºeze bãrbãteºte, sã-i admireveºmintele sã o priveascã jinduitor în ochi,sã o strângã de mânã, sã o sãrute pãtimaº.

Nu trebuie sã se ruºineze nici de gân-durile ceva mai îndrãzneþe care îi trec prinminte. ªi pentru cã tânãrul pare atât de pier-dut încât nu dã semne cã i-ar trece prin capastfel de gânduri, femeia însãºi are grijã sã ile contureze:

Zici în gândul tãu acuma:„Ce mai pui de cãprioarã!Vezi, aºa o vãduvioarãMi-ar plãcea”.Sã nu-þi fie ruºine dacã te gândeºti la ce

mã gândesc eu! Întorcând o vorbã cu oareceumor care circulã pe seama unor astfel desituaþii cam aºa s-ar putea sintetiza îndem-nul fetei cuprins în strofa urmãtoare:

68

7 Ochii (nota mea).

Andrei Grigor

Hoþule! Te uiþi la mine;ªtiu eu ce gândeºti acum,Cã de-aceea þi-e ruºine.Eu, de-aº fi flãcãu odatã,Nu m-aº ruºina de-o fatãNicidecum.

Cu o admirabilã intuiþie, femeia ºtie binecum sã sensibilizeze, sã incite orgoliul mas-culinitãþii. O face în douã chipuri.

Mai întâi, îi laudã experienþa ºi succesele,portretizându-l ca pe un Casanova rural(laudele sunt, desigur, pur speculative,Casanova al nostru nu are materie nici pen-tru un rând de memorii amoroase):

Ha, ha, ha! Sã-þi meargã vesteDe ºiret!... Ei, cine-mi eºti!Tragi cu ochii la neveste;Treci prin sate ca-mpãraþii!Dar te-or bãnui bãrbaþiiªi-o pãþeºti!(de remarcat abilitatea cu care strecoarã

în acest avertisment ºi informaþia utilã cã, înceea ce o priveºte, primejdia nu existã)

Apoi, atenþionându-l cã, vrea-nu-vrea, ecuprins într-o competiþie pe care, dacãrãmâne inactiv, riscã sã o piardã: „O, sunttineri zeci ºi sute / Care-ar vrea sã mi-isãrute,7 / ªi eu ba!)

Pe de altã parte, interdicþiile, sugereazãfata, nu sunt de luat în serios. Ele au carac-ter formal ºi în nici un caz nu pot fi mai pu-ternice decât tendinþa fireascã de a le încãl-ca, mai ales când în chestiune sunt focurileiubirii:

Spune-mi drept: þi-au spus vreodatãPopii cã pãcate-þi scriuDacã-mbrãþiºezi vreo fatã?Sã nu-i crezi! Ei ºtiu Psaltirea,Dar ce foc o fi iubireaNici nu ºtiu.

Despre formalismul refuzurilorCât despre interdicþiile sau refuzurile

femeii, statuate de un cod comportamentalrural, didactica simplã a iniþierii se dove-deºte mult mai eficientã ºi cheamã, din nou,atenþia asupra naturii lor pur ritualice. Ea îl

ºi atrage pe tânãr în jocul concret al provo-cãrilor ºi al respingerilor, fãcându-l sã înþe-leagã mai bine rolul femeii dar ºi propriulrol ºi îndemnându-l la perseverenþã: „Numã strânge-aºa de mânã! / Nu m-ai strâns?ªi-þi vine-a plânge? / Hai degrabã ºi mãstrânge / cã eu vreu”.

Pe scurt, opoziþia ºi mustrãrile femeii,oricât ar fi de aspre, trebuie consideratedoar elemente ale rolului, nu atitudini reale:„Ori te superi tu pe-o fatã / Când o strângiºi ea te-njurã?”.

De altfel, într-o formã sau alta, toate la felde mlãdioase, învãþãtura e cuprinsã ºi în„teoretizãrile” erotice ale altor fete coºbu-ciene. În „Nu te-ai priceput” tânãra o for-muleazã cu mai mare limpezime, ajutatã ºide mâhnirea cã un adevãr atât de simplu nua fost cunoscut ºi de prea sfiosul ei preten-dent: „N-aº fi vrut sã merg? Ei, lasã! / Cã de-o fatã cui îi pasã / Nu se ia dupã pãrut!”. ªi,din nou, apelul la roluri, a cãror bunãcunoaºtere ºi interpretare simplificã multlucrurile, odatã creat alibiul psihologic alfeminitãþii: „Tu sã fi-nceput iubitul, / Cã-ifãceam eu isprãvitul”.

Într-o situaþie similarã este Rada (din tex-tul cu acelaºi titlu), care refuzã sã se lase sã-rutatã de flãcãul-curtezan, adresându-i ºicâteva vorbe amarnic de descurajatoare.Dar: „Ea nu-ºi crede-a ei cuvinte; / De le-arcrede Vladu însã, / Rada ºi-ar ieºi dinminte”.

Nu e nevoie de mai multe exemple pen-tru a conchide cã femeia coºbucianã nurefuzã aproape niciodatã cu adevãrat.

Totuºi, cazul fetei din poezia „Pe lângãboi” solicitã o atenþie aparte, pentru cã ºicomportamentul ei iese oarecum din mode-lul atât de bine convingãtor ilustrat de per-sonajele feminine discutate pânã acum.

Situaþia ei pare cu atât mai contrariantãcu cât ºi reacþiile în preajma bãrbatului suntmai evident ºi cu mai mare consistenþãsusþinute de sentimente. Sau poate tocmaide aceea.

ªi ea respinge încercarea flãcãului de a osãruta. Dar refuzul este hotãrât ºi fãrãreveniri menite sã atenueze brutalitatearefuzului ºi sã stimuleze o nouã tentativã.

69

Dacã ar mai fi trãit, la 5 august 2002Marin Preda ar fi împlinit venerabila vârstãde 80 de ani. Ar fi fost, fãrã îndoialã, per-sonalitatea cea mai puternicã a literaturiiromâne contemporane. De ce? m-ar puteaîntreba cineva, mai ales acum când ºi despreel, cel dispãrut prea devreme, mai alesdespre viaþa ºi moartea lui, s-au pus o miede întrebãri, unele corecte, fireºti, altele ana-poda, sau chiar cu patimã ºi venin, însoþitede tot felul de acuzaþii. La multe dintre aces-te întrebãri ºi alegaþii cred cã a rãspuns re-putatul critic ºi istoric literar Eugen Simion,unul din apropiaþii lui Marin Preda, nunumai prin ce a scris personal despremarele dispãrut, dar ºi prin organizarea ºipublicarea unui numãr special al „Caietelorcritice“ (nr. 117-119, din 1997) în sumarulcãruia figureazã, cu pãreri ºi rãspunsuri laîntrebãri, nume importante ale literaturii ºicriticii actuale din toate generaþiile.

De ce ar fi fost, deci, Marin Preda, azi,personalitatea cea mai de seamã a literaturiinoastre? Fiindcã, zic eu, el avusese încã dela început, marca sa inconfundabilã, un pu-ternic talent nativ, superior elaborat înretortele unei opere devenite, carte cu carte,un adevãrat monument literar. Omul, deasemenea, conºtient ºi orgolios de înzes-trarea sa, de importanþa prezenþei sale în li-teratura postbelicã, era un exemplu de dem-nitate umanã ºi profesionalã. Aºa l-am

cunoscut, încã din deceniul cel mai drama-tic al culturii române, 1950-1960. Despre el,la Cluj, ne vorbiserã tutorii noºtri literari,Miron Radu Paraschivescu ºi Geo Dumi-trescu, descoperitorii, prieteni ºi, din cândîn când, criticii lui Marin Preda. Nici maitârziu, în lupta deschisã cu dogmele stali-niste ºi sechelele lor, Marin Preda n-a abdi-cat esenþial de la crezul ºi demnitatea sa.Dar, ca scriitor realist, observator atent alomului confruntat cu istoria, alienat sauchiar strivit de ea, Marin Preda a încorporatîn opera sa ºi unele materiale friabile (veziAna Roºculeþ ºi Desfã.ºurarea), remarcate caatare de criticã la apariþia cãrþilor sau maitârziu, astfel cã ele ne apar ºi astãzi ca fiindpartea „datatã“ a unei opere vii, deschise,întotdeauna generatoare de discuþii.

În aceºti ani de dupã 1989, când nicivechii sãi „concurenþi“ (Petru Dumitriu, întinereþe, ºi Eugen Barbu, mai târziu) nu i-aumai contestat marile virtuþi profesionale, s-au gãsit câteva voci critice stridente, careau încercat sã bombardeze memoria lui Ma-rin Preda cu calificative de „colaboraþio-nist“, „nomenclaturist“, „stâlp al realismu-lui socialist“. Evident, complexele de inferi-oritate ºi lichelismul îmbãtrânit îi împing peaceºtia la asemenea exagerãri ºi absurditãþi.

Marin Preda este ultimul din marii scri-itori contemporani cãruia i s-ar putea aduceasemenea incriminãri ºi etichetãri, când se

Comentarii

Ion BRAD

Marin Preda în Elada

L'article défend Marin Preda, une des plus grandes personnalités de la création littéraire contem-poraine contre les voix qui l'accusent d'avoir pratiquer le réalisme socialiste. Il présente aussi desaspects sur sa vie personnelle (ses amours et se femmes), sur les occasions quand l'auteur de l'ar-ticle a rencontré Marin Preda, sur la manière dont son style réfléchit l'homme.

Résume

70

Ion Brad

ºtie bine cã „moromeþianismul“ a devenitun simbol al opoziþiei la „realismul socia-list“, la „îndrumarea“ sterilã, la sufocarealibertãþii de creaþie.

Îmi aduc bine aminte cã, începând deprin 1952, la toate reuniunile publice alescriitorilor cuvântul lui Marin Preda (întot-deauna citit, nu improvizat) era aºteptat cuemoþie ºi interes maxim de cãtre cei maimulþi dintre colegii sãi, toþi ºtiind cã „Mo-romete“ le apãrã ºi libertatea lor de creaþie,cã defriºeazã noi terenuri de inspiraþie ºi cãopunea rezistenþã la abuzurile proletcul-tiºtilor. (Îmi amintesc, astfel, ºedinþa prelun-gitã pânã noaptea târziu, când a izbucnitviscolul din martie 1954, þinutã în fosta casãMalaxa, actualmente sediul InstitutuluiCultural Român.) Acum este uºor de eti-chetat pe oricine ºi orice, dar atunci erafoarte greu sã formulezi public asemeneapãreri ºi poziþii, sã combaþi cenzura ºi abu-zurile ei. Cã a fost o datã deputat ales de

cãtre eroii cãrþilor sale, cã a condus în ultimadecadã a vieþii, cu competenþã ºi prestigiu,editura „Cartea Româneascã“, promovândcãrþile multor colegi certaþi ºi ei cu cenzura,acestea nu sunt motive serioase pentru a-lsocoti „nomenclaturist“. Mãcar de-ar fi fostmulþi asemenea „nomenclaturiºti“ ca el!Am fi avut acum o moºtenire literarã multmai bogatã, iar criticii ºi istoricii literariserioºi, nu oportuniºti, un teren de analize ºiclasificãri valorice mult mai vast. Ceea ce s-a dovedit caduc în realitãþile social-politice din epoca socialistã, nu înseamnã cãautomat devine caduc ºi în dimensiunileestetice ale personajelor din cãrþile lui MarinPreda. Renunþarea la simplificãri ºi ranchi-une ar duce, în mod cert, la judecãþi esteticeºi morale mai obiective, mai calme, ca unsemn real al libertãþilor de care s-ar puteabucura, în sfârºit, viaþa spiritualã dinRomânia.

În ce mã priveºte, fãrã sã fiu un apropiatsau un intim al lui Marin Preda, l-am cunos-cut totuºi în câteva împrejurãri de viaþãdefinitorii, atât în România cât ºi în Grecia.

În pragul primãverii lui 1954, primisemdela Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor (alcãrei secretar ajunsesem la 24 de ani) un„concediu de creaþie“, cum se spunea peatunci, la Sinaia, unde Marin Preda tocmaimoºea Moromeþii. O fãcea la „Foiºor“, fostulpalat al lui Carol al II-lea, moºtenit de fiulsãu Mihai. Acolo erau cazaþi doar academi-cienii ºi laureaþii Premiului de Stat. Dintrescriitori, se mai nimeriserã la „creaþie“ NinaCassian ºi Asztálos István, tot la „Foiºor“,Laurenþiu Fulga (un alt autentic ºi înzestratprozator, aproape uitat astãzi!) la „Vila ca-valerilor“, Virgil Stoenescu, Octavian Sava(autorii cunoscutei piese de teatru, în vogãpe-atunci, Nota zero la purtare) ºi cu mine, la„Turnul cu ceas“, de la intrarea în peri-metrul „Peleºului“, palatul istoric al regeluiCarol I ºi al poetei Carmen Silva. Directorulacelui muzeu nu era altul decât poetulsuprarealist Constantin Nisipeanu, colonelde la Interne, care ne organizase vizitareatuturor încãperilor. În „Peliºor“, fostul palatal reginei Maria ºi al Regelui Ferdinand,aveau acces, dacã nu mã înºel, numai „eroiimuncii socialiste“, mai târziu fiind accesibil

71

Marin Preda în Elada

ºi membrilor marcanþi ai uniunilor de cre-aþie. Toþi „cream“, citeam, discutam mult, încenacluri improvizate, ne amuzam cudiverse jocuri de societate, ne întreceam,ziua, la popice sau la biliard, iar noaptea,uneori, la poker. (Nicolae Tãutu ºi NicuþãTãnase au scris pagini memorabile, pline detot hazul, pe aceste teme.)

Marin Preda, cu voinþa ºi disciplina luiþãrãneascã, îºi gospodãrea timpul foartesever. Muncea pe brânci, din zori pânã spreprânz, când ieºea la popice, urcând pantaspre adãpostul de lemn, anume amenajat,deasupra pârâului Peleº. Acolo, prozatorulmaghiar Asztálos (fost muncitor „cubicar“,de spart piatra cubicã, participant la con-struirea unui tunel între Predeal ºi Timiºulde Sus), Piºta-baci, cum îl strigam noi, excla-ma de fiecare datã când o bilã nu atingeapopicele, rãmase, parcã în ciuda noastrã, înpicioare: „N-avea per!“ Adicã dacã bila ar fiavut, sã zicem, pãrul unei fete, atunci ar fiînvãluit toate popicele ºi le-ar fi culcatinstantaneu la pãmânt. Descifrând aceastãimagine suprarealistã, Marin Preda râdea încascade, pe un ton ascuþit: „He-he, he-he,auzi, monºer, tâmpita aia de bilã n-avea per!He-he, n-avea per!“

Pofta aceasta de joacã ºi de amuzamentcopilãresc i-o întreþinea, ºi la popice, NinaCassian, de care Preda pãrea foarte îndrã-gostit în acel an. Toate semnele arãtau cã bã-nuielile ºi invidiile noastre nu cãdeau dinsenin. Marin era gelos, posomorât, înce-pând de sâmbãtã dupã-amiaza, de cândapãrea, cu geamantanul plin de bunãtãþi(smochinele, portocalele ºi lãmâile eraufoarte greu de gãsit pe-tunci) Al.I. ªtefãnes-cu, prozator ilegalist, soþul Ninei, mai învârstã decât ea. El sosea acolo cu maºina dedirector al „Editurii de Stat pentru Litera-turã ºi Artã“ - ESPLA, ºi rãmânea pânãduminicã seara. Dimineaþa, la orele 11, eraminvitaþi cu toþii în holul imens al „Foiºoru-lui“ — unde mie, copilul de þãrani, aproapenu-mi venea sã calc pe covorul uriaº, careimita, în desen, arabescurile tavanului.Acolo ascultam, la aparatul de radio alregelui Mihai, concertul simfonic transmisde la Atheneul Român, pierduþi în fotoliileadânci. Aceasta era liturghia noastrã sãptã-

mânalã. Gazda, fireºte, era Nina, poetãfoarte cultivatã ºi, în paralel, compozitoareautenticã. Noi, maliþioºi, cunoscând scena-riul, îi urmãream toate miºcãrile ºi reacþiile,sã vedem cum reuºea sã se mai descurce. ªise descurca foarte bine. Întreaga ei atenþie,toate giugiulelile se revãrsau asupra lui Ali,în timp ce Marin, pe fotoliul din partea opu-sã, nu-ºi putea ascunde gelozia, întunecân-du-se la faþã. Suferea, evident, ca un câine.Stare ce se prelungea ºi în ziua de luni, pânãmarþi spre prânz, când apãrea din nouîmpreunã cu Nina la popice ºi, râzând, îºirepeta formula: „He-he, he-he, auzi, mon-ºer, tâmpita aia de bilã n-avea per!“

Nina Cassian avea, în schimb, multumor, replici scânteietoare în orice ocazie.Când venea în vizitã la Laurenþiu Fulga fiulsãu Mãdãlin, care avea pe-atunci 5 ani ºiplete lungi, de fetiþã ori de înger (el þinuserolul acesta pânã când se nãscuse sorã-saIngrid), Nina Casian, excelentã scriitoare ºi

72

Ion Brad

pentru copii, încerca sã se joace, sã se hâr-joneascã ºi cu el. Dar bãieþelul, altfel binecrescut, o lua razna, fugea, se ascundea deea. „Vedeþi, ne zicea Nina, nouã, spectato-rilor hârºiþi, dacã semãn cu Dante mã iubesccopiii numai când ajung bãrbaþi...“ (Ade-vãrat, ea ºi-a enumerat, mai recent, într-ocarte, toþi amanþii...)

Mai târziu, când Marin Preda s-a cãsã-torit cu preafrumoasa noastrã colegã, poetaAurora Cornu — corespondenþa dintre ei,publicatã în volum, ca un veritabil romande dragoste, ne aratã, din când în când, cãacesta rãmãsese la fel de gelos. Semn cã oiubea mult ºi, ca toþi copiii de þãrani, doreasã aibã proprietate absolutã asupra unui pã-mânt dobândit cu greu. Alcãtuiau o perechespiritualã strãlucitoare, pe care o invidiaumulþi, chiar ºi o fire de boier rafinat ºi orgo-lios ca Petru Dumitriu, aflat mereu în con-curenþã cu Marin Preda pe tãrâmul prozei ºial stãrii sociale.

Într-o altã perioadã, dupã ce s-a despãrþitde Aurora (ea, ca o adevãratã doamnã, reve-nind uneori de la Paris, a ºtiut sã vorbeascãpublic, cu seninãtate, despre romanul lorsentimental), „monºerul“ s-a recãsãtorit cuo fiinþã plãpândã, numai piele ºi os, doam-na Eta, fostã prietenã a Ninei Cassian. Laînceput mi s-a pãrut cã nu mai suferea degelozie. Dupã vreo 10 ani, când mã nime-risem din nou la Sinaia, am observat cãmarele scriitor, chinuit de propria lui operã,deºi biruitor literar peste toate intemperiiletimpului, lua tranchilizante drãmuite atentde doamna Eta. La prânz, nu mai cobora lamasã cu noi, cerea mâncarea sus, în aparta-mentul somptuos de la „Peliºor“, iar pe lapopice nu mai dãdea niciodatã. Din când încând, se auzeau vorbe rãstite, venind din-spre apartamentul soþilor Preda, plânsete ºisughiþuri. Unele guri rele spuneau cã MarinPreda, ca ºi Miron Radu Paraschivescu, îºibãtea nevestele fiindcã nu erau în stare sã-ifacã ºi lui un copil. Nu ºtiu cât adevãr era învorbele astea. La M.R.P. ºtiu precis cã aºa seîntâmpla.

Marin Preda scria metodic, chinuit,îndãrãtnic. Nu fãcea nimic la întâmplare. I-am vãzut, încã de la Sinaia, manuscriselecu ºtersãturi multe, cu schiþe ºi dezvoltãri

logice, la antipodul celor directe, spontane,ale lui Ion Agârbiceanu, de exemplu, pecare le cunoºteam foarte bine. Apoi i-amadmirat laboratorul în retortele cãruia senãscuserã Moromeþii, examinând, în colecþiabogatã a lui Victor Crãciun, o variantã avolumului 2 din celebrul roman. Ea a fostinclusã în volumul recent Marin Predanecunoscut, editat de harnicii ºi înzestraþiisãi admiratori, Cristiana ºi Victor Crãciun.Tot ei s-au îngrijit de primele trei volumedin „Colecþia Opere fundamentale“ — coor-donatã de Eugen Simion — cuprinzândtoatã proza antumã a lui Marin Preda.Urmeazã, dupã câte am aflat, încã douã vo-lume — publicisticã, o dramã, proiecte cine-matografice, pagini de jurnal, documente,scrisori, multe inedite, referinþe critice, înaceeaºi splendidã înfãþiºare bibliofilã.

Privind astfel, atent ºi îndeaproape, scri-sul lui Preda, am putea spune cã, într-ade-vãr, stilul era omul. ªi la propriu ºi la figu-rat. Cadenþe largi, fulgere scurte, înþelesuricãutate ºi cântãrite îndelung, descoperite cugreu. Cu alte cuvinte, o muncã de ocnaº.

Gusturile ºi preferinþele lui literare i lecunoºteam din cãrþi, din interviuri ºievocãri. Memorabile rãmân, în acest sens,volumul Imposibila întoarcere (1971), careexprimã, cu îndrãznealã ºi profunzime, ati-tudinea marelui scriitor faþã de viaþã ºi artã,precum ºi Convorbiri cu Marin Preda, cartepublicatã de regretatul Florin Mugur în1973, ºi Viaþa ca o pradã, în care autorul îºirememoreazã mai ales începuturile. Celebrãrãmâne, de asemenea, relatarea unei întâl-niri cu Nicolae Ceauºescu, în cadrul cãreiaMarin Preda i-ar fi declarat: „Dacã reintro-duceþi realismul socialist, eu mã sinucid“.

Despre Marin Preda s-a scris o bibliotecãîntreagã. Dar cred cã l-au înþeles mai binecâþiva prieteni ºi critici care i-au stataproape în multe momente de cumpãnã.Printre ei, dupã câte ºtiu, încã de la începu-turi, Ov.S. Crohmãlniceanu, care a ºi „în-casat-o“ uneori pentru Preda. Din perioadaultimã, inclusiv a Mogoºoaiei, mai tânãrulpe-atunci Eugen Simion, tot fiu de þãrani,dar cu o bunã ºcoalã franþuzeascã. Dintreredactorii de la Editura „Cartea Româ-neascã“ — întemeiatã ºi condusã strãlucit de

73

Marin Preda în Elada

Marin Preda — în mod sigur Mihai Gafiþa ºiCornel Popescu (amintirile acestuia, publi-cate postum, sunt revelatoare, inclusiv pen-tru împrejurãrile morþii lui Preda), GetaDimisianu ºi Mircea Ciobanu. N-a fost cazulpentru „adjunctul“ editurii, talentatul ºiagitatul Alexandru Ivasiuc, mort tragic înnoaptea cutremurului din 4 martie 1977.

Înainte de-a evoca, în sfârºit, întâlnireanoastrã de la Atena, m-aº mai opri doar launa singurã, din multele pe care le mai amîn minte.

Era, cred, în 1970, în biroul din ªoseauaKiseleff al lui Zaharia Stancu, preºedinteleUniunii Scriitorilor. Se strânseserã acolocâþiva membri mrcanþi ai Biroului Uniunii,printre care Eugen Jebeleanu, Marin Preda,Titus Popovici ºi Nicolae Breban (pe atuncinoul redactor-ºef al „României literare“).Urma sã se discute schimbarea unor preve-deri ale „Legii drepturilor de autor“, maiales tarifele cuvenite pentru colaborãri, laedituri ºi reviste, pentru prozã, poezie,

reportaj, criticã ºi istorie literarã. Drepturiplãtibile direct autorilor sau moºtenitoriloracestora. Din partea CC al PCR, participaDumitru Ghiºe, filosof calm, greu de scosdin pepeni, iar din partea Comitetului deStat pentru Culturã ºi Artã, Ion Dodu Bãlan,vicepreºedinte, responsabil cu editurile ºirevistele culturale, Mihai Alexandru, secre-tar general ºi expert în finanþe, iar eu, caprim-vicepreºedinte, înlocuindu-l pe Dumi-tru Popescu. Noi trebuia sã ascultãm pro-punerile scriitorilor ºi sã le cântãrim atent,pentru a le înainta mai sus ºi a le potrivi cuposibilitãþile reale ale bugetului de stat.Ascultam. Notam. Mai dãdeam, din când încând, câte un rãspuns. Campionul celor maigeneroase propuneri se arãta din nou poetulEugen Jebeleanu. El era de multã vremepreocupat de modificarea legii, încât, întimp ce-ºi pleda cu înflãcãrare propunerile,eu îmi aminteam o mai veche discuþie peaceastã temã, de prin anii ’60, tot la UniuneaScriitorilor.

74

Ion Brad

Atunci, Eugen Jebeleanu susþinea, justifi-cat, dreptul moºtenitorilor timp de 50 de anidupã moartea autorilor. Era de faþã ºi NagyIstván, scriitor proletar, care contesta acestprincipiu ca fiind „burghez“, nejustificat,„pâine fãrã muncã“. Surprins, chiar indig-nat, poetul român aducea tot felul de argu-mente în favoarea ideilor sale, printre care ºiacela cã „avem copii, trebuie sã-i creºtem,sã-i þinem la ºcoli ºi universitãþi“. La care,Nagy István, cu faþa lui brãzdatã de ºanþuriadânci, de fost luptãtor ilegalist ºi puºcãriaº,cu vorba lui aproximativ româneascã, a þi-nut sã contraargumenteze: „Auzi, tovarãºi,ce spune Jebeleanul, cã avem copii! Bine cãavem, tovarãºi! Dar dacã copilul nostru eatât de tâmpit cã trãbã sã învãþãm 50 de anila el, atunci mai bine prindem ºi omorâm cumâna meu!“ Toþi cei prezenþi izbucniserã înrâs, doar Eugen Jebeleanu, fireºte, ridicat depe scaun, ca un leu furios, a trântit uºa ºi aplecat.

Aºa era sã se întâmple ºi la noua con-fruntare asupra drepturilor de autor, dincauzã cã Marin Preda, calculat ºi realist cumdevenise ºi ca editor, tempera anumite exa-gerãri, mai ales pe cele care ar fi defavorizatprozatorii. Poetul Eugen Jebeleanu îl între-rupea mereu. „Moromete“ a rãbdat cât a rãb-dat, apoi s-a zburlit þipând: „Mai lasã-mã,dom’le-n pace! Ce dracu, eºti dictator?!“Atât i-a trebuit lui Jebeleanu, ridicat înpicioare, ca un cal cabrat: „Auziþi, tovarãºi?M-a fãcut dictator! M-a fãcut Hitler, tova-rãºi!“ Iritat, obosit de-atâtea controverse,uneori absurde, Zaharia Stancu s-a ridicat ºiel din scaunul prezidenþial ºi, îndreptân-du-se, ºontâc-ºontâc, spre una din uºile ace-lea cu oglinzi uriaºe, ni s-a adresat nouã,„oficialilor“: „Vã rog sã-i spuneþi tovarãºu-lui Ceauºescu cã Zaharia Stancu nu maipoate conduce Uniunea Scriitorilor, n-o maipoate conduce! Nu mai poate apãra drep-turile scriitorilor din România, nu maipoate! Spuneþi-i cã de azi, ziua cutare, lunacutare, anul cutare, Zaharia Stancu ºi-a datdemisia! Demisia ºi-a dat-o!“

Jebeleanu încã mai clocotea. ªi Preda lafel. Dar când au vãzut ce face Stancu s-autrezit dintr-odatã amândoi. Jebeleanu s-aluat dupã preºedinte ºi-l trãgea de mânecã

înapoi: „Stai, mã Zãricã, ce te-a apucat?!Moromete mã face Hitler ºi tu îþi daidemisia?...“ „Sã vinã Iancu, sã-mi aducãmedicamentele, cã mor... Poate asta ºi vreþi,sã moarã mai repede Zaharia Stancu... Sãmoarã...!“

Greu, foarte greu, am putut liniºti apeleînvolburate, pânã când s-a aºezat fiecare lalocul lui, ca sã încheiem cumva discuþia.Marin Preda, lângã mine, îºi numãra ºi elpastilele colorate, înghiþindu-le cu apã mi-neralã, refuzând coniacul fin cu care TraianIancu ºtia sã împace pe toatã lumea, înasemenea ocazii.

Oricum, dupã rectificarea de-atunci atarifelor de colaborare la edituri ºi reviste,anumiþi autori, mai talentaþi, mai laborioºi,reuºeau sã-ºi cumpere nu doar tablouri ºimobilã stil, dar chiar un apartament sau ocasã întreagã. Aºa, cred, a ajuns ºi MarinPreda, dupã reeditãrile Moromeþilor ºi apa-riþia Delirului, într-o casã veche, nu departede strada Mântuleasa, a lui Mircea Eliade.

ªi-acum, înapoi, la acel început de iunie1976, la gara din Atena. Nu-l invitasem eupe Marin Preda, fiindcã n-aveam voie sã in-vit, cu titlu personal, pe nimeni. Cred cã dinmentalitatea stupidã cã exista riscul ca invi-tatul meu sã nu se mai întoarcã în þarã ºi sã-mi implice numele într-o asemenea „dez-ertare“.

M-am dus ºi l-am aºteptat la gara cen-tralã, „Larissa“, o clãdire vetustã, prea puþinanimatã la ora prânzului. Era cald. Curenþiilegãnaþi între munþii din jur ridicau în aer opulbere cenuºie, ca de piatrã arsã. Trenulera în întârziere. Puþinã lume venea dinRomânia pe calea feratã, cãlãtoria fiind prealungã ºi obositoare. Se pare cã lui MarinPreda nu-i prea plãceau avioanele. Într-untârziu s-a ivit ºi trenul dinspre Salonic. Laprima vedere, nici un oaspete român. Dinultimul vagon, printre ultimii cãlãtori, aucoborât, în sfârºit, ºi soþii Preda, târându-ºigeamantanele. Am sãrit împreunã cu ºofe-rul sã-i ajutãm. „Monºer“ nu m-a lãsat sã-iiau din mânã bagajul doamnei Elena, pecare o vedeam atunci pentru prima oarã. Oblondã tânãrã, sãnãtoasã, cu aerul firesc almeseriei sale de tehnician avicol. „Te po-meneºti cã tot gelos a rãmas!“ mi-am zis în

75

Marin Preda în Elada

gând, cu amintirea scenelor de la Sinaia dealtãdatã.

I-am invitat sã locuiascã la noi, la am-basadã. Menelaos Loudemis, care-i tradu-sese Moromeþii în greceºte ºi-l invitase, erabolnav, internat la Spitalul Municipal, cu ogravã crizã de inimã. „Da“, s-a învoitrepede soþia. „Nu, a stopat-o Marin Preda.Nu, monºer, îþi mulþumim, dar eu ºtiu cume pe la ambasade... Am vorbit la telefon cuDimos Rendis, ne primeºte la el, ca pe toþiromânii...“ O ºtia ºi pe asta. Aºa era, mulþiscriitori români care veneau la Atena trã-geau la Dimos Rendis Ravanis, întors ºi el,cu câþiva ani mai devreme, din lungul sãuexil în România. Locuia undeva nu departede „Uliþa piperului sãlbatic“ (titlul renumi-tului sãu roman), pe la întretãierea dintreLeoforos Triti Septemvriu ºi LeoforosAlexandras, în cartierul Acharnon.

Dimos îl aºtepta pe Marin Preda, dar nuîn ziua respectivã. Se încurcaserã telefoa-nele. „Scuzã-ne, monºer, i-a zis lui Dimos,n-aº vrea sã te deranjãm. Avem noi cevadoléri, da’ nu ca alþii cu sacii... Cred cã nu ne-ar ajunge sã stãm la hotel...“ Precaut,sensibil, având gustul independenþei întoate, „Monºerul“ nu se dezminþea nici dedata asta. Dar sãgeata cu dolarii era îndrep-tatã evident spre Eugen Barbu, abia plecatdin apartamentul atenian al lui J.C. Drãgan,milionarul. Repede se aflau la Bucureºti ase-menea ºtiri!

Am încercat apoi sã schiþãm un „pro-gram“ pentru zilele urmãtoare, important ºipentru rolul meu de gazdã. Dar, obosit cumera, ºtergându-ºi mereu ochelarii cu lentilegroase ºi dioptrii multe, Marin Preda mi-arãspuns în acelaºi stil: „Sã-l mai lãsãm,monºer... Eu n-am venit la voi sã fac turismcultural, ca alþii...“ Era a doua sãgeatã spreEugen Barbu, obiºnuit sã publice adeseori„note de cãlãtorie“ ºi „jurnale“ cultural-tu-ristice, dupã întoarcerile în þarã.

Pânã la urmã, am stabilit, totuºi, treipuncte sigure în programul zilelor care ur-mau: o vizitã la spital lui Menelaos, accep-tatã în principiu, dar anulatã de el în ultimaclipã. Cu o justificare uºor de înþeles: „Numonºer, mie-mi displac spitalele, ca ºi taver-nele... Pe Menelaos l-am înþeles doar la Mo-

goºoaia, când era singur... Aºa cã...“ „Mãduc eu“, se învoi soþia sa. „Bine“, a mor-mãit, cu întârziere, Marin, vãzând cã eudoream neapãrat aceastã vizitã. Al doileapunct, acceptat de principiu, era vizitareaAcropolei, într-un ceas de dupã-amiazã,mai puþin aglomerat ºi mai puþin fierbinte.Iar al treilea, era o întâlnire cu colegii mei dela ambasadã, cititori ºi admiratori ai sãi,bucuroºi sã-l cunoascã, sã-i punã întrebãri,mai ales în urma discuþiilor publice despreromanul Delirul, provocate de un atac alpresei sovietice. Mai mulþi critici români sã-riserã sã-l apere, unii dintre ei, printre care,dacã nu mã înºel, Alexandru Oprea (cusoþie rusoaicã) ºi Mircea Iorgulescu, fuse-serã trimiºi chiar la Moscova, în gura „ursu-lui“, sã încerce clarificarea situaþiei.

Ca sã fiu sincer, ºi pentru mine, ca ºi pen-tru mulþi intelectuali români, asemeneaatacuri — repetate mai târziu ºi cu Pumnul ºipalma, romanul lui Dumitru Popescu —erau un prilej de-a reciti cu alþi ochi acestecãrþi, de-a le vedea ºi implicaþiile politico-diplomatice mai profunde.

Îmi era atunci, la Atena, mai clar decâtacasã de ce sovieticii ne cãutau nod în pa-purã ori de câte ori li se pãrea cã, scriin-du-ne mai realist ºi obiectiv istoria, o fã-ceam ca sã „atacãm socialismul“ ºi „mareaUniune Sovieticã, bastionul pãcii mondi-ale“. Delirul lui Marin Preda le venea ca omãnuºã din acest punct de vedere. Carteaaducea, pentru prima datã dupã „elibera-re“, în prim-planul literaturii figura lui IonAntonescu ºi nu oricum. „Conducãtorul“era vãzut nu numai ca declanºatorul rãzbo-iului antisovietic, dar ºi ca lichidatorul le-gionarilor sangvini, ca militarul ce se pur-tase demn cu acoliþii lui Carol al II-lea ºichiar cu acest rege orgolios ºi corupt. Eraportretul unui fiu care-ºi întreabã mama(simbolul statornic al þãrii aflate în pragulprãbuºirii) ce are de fãcut într-un ceas greual destinului. În sfârºit, era înfãþiºat ºi mili-tarul ce ºtiuse sã-ºi apere demnitatea ºi in-teresele în faþa demenþei lui Hitler. Toateacestea ºi multe altele, ca un reflex al deter-minãrii lui Marin Preda de-a rupe, încã odatã (prelungind situaþii ºi personaje dinMoromeþii) cu poncifele „realismului socia-

76

Ion Brad

list“, cu idilismul ºi falsurile edulcorate.(Am aflat mai târziu, chiar de la DumitruPopescu, preºedintele de-atunci al Consiliu-lui Culturii, cã, de fapt, pe Marin Preda nul-au afectat atât atacurile propagandiºtilorsovietici, cât mai ales mârâielile ºi nemulþu-mirile unor ilegaliºti ºi ideologi din þaranoastrã, supãraþi cã autorul Delirului ocoli-se, în vasta sa frescã social-politicã, miºcareaantifascistã ºi comunistã din Româniaanilor 1940-1941. Din proprie iniþiativã,Marin Preda a scris episodul cu tânãrul re-voluþionar, arestat, bãtut ºi dus din post înpost pânã în satul pãrinþilor, episod inclusîntr-o prelungire de tiraj a primei ediþii aDelirului. Cred cã n-aveau dreptate editoriide dupã 1989 sã elimine acel fragment cafiind rodul presiunilor cenzurii din epocã.Nu era Marin Preda omul care se speria devocile unor cenzori! O dovedise ºi înainte ºidupã publicarea acestei cãrþi deosebite, carea fost ºi a rãmas Delirul.

Am subliniat atunci, când recitisem car-tea lui Marin Preda (am primit-o la Atena cuurmãtoarea dedicaþie: „Doamnei ºi lui Ion

Brad, în amintirea tinereþii noastre literare co-mune, cu multã prietenie ºi afecþiune“), pemarginea paginilor multe pasaje care mãimplicau, fãrã sã vreau, în vârtejul lor. Mãîntorceau din Grecia în copilãrie. Iatã unuldintre acestea: «Le Conducator» luã imediatcunoºtinþã de activitatea febrilã a legionarilor, deîntrunirile lor al cãror sens nu-i scãpa, de des-cinderile lor în lojile masonice de unde pretindeacã vor da la ivealã lucruri senzaþionale: era unavertisment pentru el, pentru general, care, sesugera, era sfãtuit ºi influenþat de miniºtrimembri ai masoneriei... S-a dus la Hitler, ei ºi?Ce-a putut obþine? Dacã ei vor divulga ceea ceºtiu, nimeni nu-l va mai putea salva... Cu vâr-furile germane aveau ºi ei legãturi...

Dar chiar în noaptea care urmã se petrecu pestrãzile Capitalei unul din acele fapte care suntparcã un semnal bizar, dat din adâncurile secreteale întâmplãrii, protagoniºtilor aflaþi în conflict:un grec ucise cu foc de revolver un maior ger-man care se plimba liniºtit, crezându-se înaceastã searã în deplinã siguranþã. Ce era cuacest grec? Parcã se poate ºti ce e cu un grec?Aceºti urmaºi ai lui Ahile ºi Agamemnon þin

77

Marin Preda în Elada

mereu sã ne arate cã nu sunt niºte simpli urmaºia cãror gândire îndrãzneaþã a slãbit, prin secole,cu ceva. Sunt aceiaºi! Când i se aduse la cuno-ºtinþã actul acestui grec ciudat, generalul scoaseun adânc suspin: Iatã mâna soartei! Cine eravinovat de acest asasinat, de faptul cã el putusefi sãvârºit în plinã stradã? Ministrul de interne,generalul Petrovicescu, bineînþeles. ªi mai cine?ªeful siguranþei, Ghika, directorul general alpoliþiilor, Maimuca, prefectul poliþiei Capitalei,Mironovici. ªi îi destitui imediat, pe toþi, ºi ast-fel toatã agitaþia legionarilor, în faþa acestui actgrav, pãli: lovitura fusese bine datã. Cine pierdeinternele, poliþia ºi siguranþa ºi nu are niciarmata de partea sa, poate sã spunã adio puterii.Fireºte, poate nu era o rupturã, se va vedea dacãgeneralul, în faþa reacþiei lor energice, a legio-narilor, avea sã revinã asupra hotãrârii sale, sau,în orice caz, sã numeascã în locul celor destitu-iþi tot legionari.

ªi scoaserã în stradã manifestanþi care îndupã-amiaza zilei de 20 ianuarie strigarã lozin-ci în faþa Universitãþii, a Palatului Regal ºi aAmbasadei germane, cerând ca demiºii sã fierepuºi în funcþiile lor ºi: «jos masonii» (unii nuºtiau ce sunt ãºtia ºi strigau «nasonii»), «josjidovitul Rioºanu» ºi «vrem guvern legionar».Aceastã lozincã indica ceva nou, guvern le-gionar total, în orice caz fãrã indivizi ca acelRioºanu care de-acolo de la Interne unde secocoþase pusese la adãpost mulþi duºmani ailegiunii, ferindu-i astfel de rãzbunarea legio-narã: în plus, acest jidovit îºi permitea el însuºisã se declare pe faþã duºman al Miºcãrii...

Pe la orele nouã seara, câteva mii de manifes-tanþi venind dinspre Bulevardul Lascãr Catar-giu ºi conduºi de ºefi care se expuneau cuîndrãznealã, intrarã în Piaþa Victoriei ºi strigarãaceleaºi lozinci în faþa Preºedinþiei Consiliuluide Miniºtri. Se cerea, de asemenea, îndepãrtareaunor membri din guvern, precum ºi a unorînalþi funcþionari ai statului care erau acuzaþi cãfac parte din masonerie sau sunt protectori aiacesteia ºi ai evreilor. Liniºtit ºi tãcut, generalulprivea totul prin fereastrã. Îi vãzu în cele dinurmã pe toþi ridicând mâinile ºi ovaþionând.Colonelul Elefterescu pãtrunse în cabinet ºiraportã cã în Timiºoara, Caracal, Târnava Mareºi Târnava Micã, Craiova ºi Iaºi sunt atacatechesturile de poliþie, prefecturile ºi telefoanele ºiocupate prin forþã.“

Întrerup aici, ca sã precizez cã, aflân-du-mã pe atunci elev în clasa I B a Liceului„Sfântul Vasile cel Mare“ din Blaj, fusesemºi eu martor la unele scene întâmplate încapitala judeþului Târnava Micã. Chiar îndimineaþa acelei zile friguroase de ianuarie,ocupându-ne locurile în bãnci, venise direc-torul liceului, bãtrânul profesor Ion Pop-Câmpeanu (al cãrui fiu legionar, din ultimaclasã, se afla în fruntea liceenilor care-iîmpãrtãºeau ideile), a deschis geamul maredinspre piaþa istoricã a Blajului, unde sevedeau cum atârnã cablurile groase, careduceau spre centrala telefonicã de vizavi.Fuseserã tãiate cu securea, peste noapte,chiar din clasa noastrã. Alb la faþã, direc-torul ne-a anunþat cã suntem liberi ºi putempleca acasã. Veseli nevoie mare, ce puteamînþelege noi din ce se întâmplase noapteaaceea? Doar cã, împrãºtiindu-ne prin oraº,spre „cortelurile“ noastre de pe Hulã, deSub Huruchi, de Sub Curte, din SatulBlajului ºi din alte cartiere ale orãºelului, amvãzut pâlcuri de elevi din clasele superioarepostaþi în faþa Primãriei, a Prefecturii, aJandarmeriei, a celorlalte câteva instituþiimai importante. Aveau aere grave, depaznici supremi, trimiºi acolo de chiar„Arhanghelul din cer“, cum suna un vers almarºului legionar pe care îl murmurau.Cântecul acela ne evoca, nouã, copiilorhoinari, o altã scenã memorabilã, trãitã cupuþinã vreme înainte, când toate ºcolileBlajului (care avea 5.000 de locuitori ºi totatâþia elevi!) fuseserã scoase pe peronulgãrii, unde oprise trenul cu care se întorceade la Berlin generalul Antonescu. Cândacesta se arãtase o clipã pe scara vagonuluispecial, corul elevilor legionari intona toc-mai versul: „Cerºetor la el acasã a ajunsbietul român“.

Pentru noi, scenele respective, ca ºi celecare urmaserã dezarmãrii legionarilor decãtre armatã, pãreau mai mult o joacã a isto-riei, o schimbare de roluri între generaþii, decare nu eram afectaþi direct. Doar atuncicând bãtrânul director Ion Pop-Câmpeanu,înaite de-a fi schimbat, ne-a adunat în careuºi ne-a citit lista elevilor eliminaþi din toateºcolile, în frunte cu fiul sãu, doar atunci amtresãrit ºi ne-am dat seama cã nu era de glu-

78

Ion Brad

mit cu evenimentele. Au urmat, în curând,rãzboiul, lazaretele din sãlile noastre decurs, bombardamentele anglo-americane,apoi cele germane, frontul ajuns pânã la Blajºi mai departe, armatele sovietice, rãniþii lor,dezertorii ºi aventurierii lor, primele vic-time ale securitãþii ºi toate celelalte, descriseºi de mine în romanele mele...

La Atena, cum ne înþelesesem iniþial,prima vizitã mai importantã, la care MarinPreda îºi delegase doar soþia, a fost, cum ammai spus, la Spitalul Municipal. Am pãtrunsgreu acolo, cu aprobãri speciale, ca sã-l gã-sim pe Menelaos Loudemis. Zãcea într-unsalon special, înconjurat de monitoare ºiaparate sofisticate prin care doctorii încer-cau sã-i amelioreze grava crizã cardiacã. S-aîntristat cã nu venise cu noi ºi Marin, darexplicându-i cã nici el nu se simþea preabine cu sãnãtatea, s-a resemnat. A întrebat-ope Elena dacã soþul sãu primise drepturilede autor pentru ediþia greacã a Moromeþilorde la editorul Aristide Klados. „E zgârcit aldracului, s-a scuzat Menelaos... Dacã mã facbine, poate reuºesc sã-l schimb“, a adãugatel oftând. Apoi s-a întors cu greu ºi a cãutatîn sertarul de-alãturi. A scos de acolo 6.000de drahme ºi i-a oferit soþiei lui Preda. „Sã-þi cumperi ceva... O româncã frumoasãca dumneata trebuie sã se simtã bine laAtena... Sã le iei halva ºi sugiucuri copiilor...“

A doua zi, Dimos Rendis, care nu sesimptiza cu Menelaos, mi-a spus la telefoncã Marin îºi certase nevasta de ce primisedrahmele lui Loudemis.

Dar, în sfârºit, îi trecuse ºi supãrarea astapânã în dupã-amiaza zilei când am urcatîmpreunã cu soþiile colina sacrã a Acropolei.Eu, în chip de ghid, furam din priviri toatereacþiile Monºerului. Vorbele sale erau rare.Scurte. Esenþiale. Treceau dincolo de pito-rescul excursiei, spre zonele unor asocierisurprinzãtoare. Nu le mai þin minte, nu mile-am notat, ca sã le pot transcrie aici.Remarc doar faptul cã el, autorul scenelormemorabile cu animale, din atâtea cãrþi —caii, vitele, oile, celebra Bisisicã — s-a opritîndelung în faþa statuetei „Moscoforului“,tânãrul care ducea viþelul pe umeri la în-junghierea de la altarul templului: „útia da

artiºti, monºer!“ exclama Preda din când încând, cu o admiraþie sincerã, nedisimulatã.

Spre sfârºitul vizitei, la Atena, întâlnireacu familiile de la ambasada noastrã, organi-zatã în sala mare de la demisol. Emoþii dinpartea tuturor diplomaþilor ºi reprezen-tanþilor comerciali. Toþi doream sã fimgazde primitoare în acea ocazie unicã. Toþiaveam curiozitãþi, pãreri, întrebãri. Toþiaºteptam nerãbdãtori maºina trimisã dupãoaspetele nostru important ºi drag.

Dar trebuie sã mãrturisesc sincer, toþi su-feriserãm o dublã decepþie. Mai întâi, MarinPreda, care înghiþea multe pastile colorate(mai multe, cred, decât altãdatã la Sinaia),numãrate atent în palmã, sosise cu o orãîntârziere. Apoi, se ºtie, el nu era un oratorspontan, cu vervã, un „avocat“ al proprieiopere, nu avea nimic spectaculos în gesturi,rãspundea sobru la întrebãri, pe un ton mai„savant“, mai greu de urmãrit public. Darpe mine m-au impresionat profund tocmaiaceste calitãþi atât de rare la tagma noastrãînclinatã mereu spre „mãrturisiri“ ºi sporo-vãieli colorate. Marin Preda era obsedat deproblematica filosoficã a relaþiilor dintreindivid ºi societate, dintre om ºi istorie, amecanismelor democraþiei ºi dictaturii, im-portante, chiar determinante în destinul na-þional al românilor. El defriºa, cu o îndrãz-nealã bine ponderatã, terenuri minate dementalitãþile unor dogmatici, ale unor pro-sovietici cu abonament, gata mereu sã„apere puritatea marxism-leninismului“.Cu ei se luptase ani îndelungaþi MarinPreda ºi victoriile lui, atât de dificile, nuerau înghiþite niciodatã prea uºor. Cândpãrea mai obosit, mai bolnav, atunci îºimobiliza parcã toate puterile creatoare ºiieºea în faþã ca un Socrate îndrãgostit deadevãr. Aºa mi-l aduc aminte de la Atena,cu faþa luminatã de un surâs cald, la pre-cizarea mea cã întâlnirea sa cu diplomaþiiavea loc la doi paºi de strada Alopekis (aVulpii), pe unde spune legenda cã se aflacasa lui Socrate ºi a limbutei sale soþiiXantipa.

Nici nu se întorsese bine Marin Preda laBucureºti, cã am ºi primit prin poºtã pliculcu antetul Editurii „Cartea Româneascã“ ºiaceastã scrisoare:

79

Marin Preda în Elada

„Mogoºoaia, 20 iunie ’76Stimatã doamnã, mon cher Ion Brad,Nu vom uita niciodatã cãlãtoria noastrã în

Grecia ºi modul cum ne-aþi primit. A fost pentrumine o surprizã continuã gentileþea dumnea-voastrã, prietenia, grija pentru un coleg care nuspera atâta afecþiune din partea ambasadorului,care, la urma urmei, avea destule griji în funcþiasa ca sã nu gãseascã literalmente atâtea ore caresã ni le dedice. Soþia mea e încântatã la fel ca ºimine ºi mereu mi-a spus la întoarcere: scrie-le!Spune-le cã sunt niºte oameni minunaþi.

Astfel de la o cãlãtorie simplã, am ajuns sãapreciem ceva mai mult decât poate da ea, prie-tenia, un sentiment rar. Fiindcã, într-adevãr,trebuie s-o mãrturisesc, eu într-un oraº strãincaut oameni, fãrã ei totul mi se pare incomplet,oricât de interesante ar fi vestigiile trecutuluisau strãlucirea vitrinelor.

În Bucureºti abia acum e ca la Atena, adicãmai cald. Pânã acum a fost chiar frig, aici laMogoºoaia de unde vã scriu. Când veniþi în þarã,nu ezitaþi sã ne spuneþi ºi nouã. ªtiri literaremai târziu, deºi nu prea sunt. Mimis n-a venitla colocviul traducãtorilor, poate vine totuºi maitârziu? Ce face Ludemis, tot bolnav e? Cuplãcerea de a vã revedea, vã trimit salutãri ºiîmbrãþiºãri afectuoase. Marin Preda“.

Dupã aceste „îmbrãþiºãri afectuoase“ dinfinalul scrisorii, la care nu mã aºteptam, erafiresc ca, odatã ajuns ºi eu la Bucureºti, che-mat la „plenara din varã“, sã-i dau un tele-fon la redacþie lui „Monºer“. Nu l-am gãsit.Era încã la Mogoºoaia. Dar seara m-a sunatacasã ºi, aflând cã stau puþin în þarã, s-agrãbit sã mã invite, a treia zi, sã prânzim laCapºa. A venit împreunã cu soþia. Chelneriiîl cunoºteau. Ne-au servit, la insistenþelemele, meniul obiºnuit al gazdelor. ªi amconstatat cã acesta nu era deloc „stilpeizan“, ci unul franþuzesc, rafinat ºi sobru.„Zgârcitul“ de Marin Preda, cum îi scose-serã vorba adversarii, nu mi s-a pãrut delocmeschin nici în final, cu bacºiºul chelnerilor.ªi nu cred cã fãcea gestul de dragul meu.Am discutat tot felul de întâmplãri, de laAtena, din Bucureºti, de la Mogoºoaia. Nuse temea de „microfoane“. În final, m-a invi-tat la o cafea acasã, sã-i vãd ºi copiii. Oatenþie neobiºnuitã. Apoi, încã o invitaþie:

sã-i dau un volum de versuri pentru „Car-tea Româneascã“. Ceea ce s-a ºi întâmplatcu Transilvane cetãþi fãrã somn, volum ce aveasã aparã în primãvara urmãtoare, în „lec-tura“ talentatului poet, prozator ºi editor,regretatul Mircea Ciobanu.

În amintirea lor, plecaþi subit ºi prea de-vreme cu luntrea lui Charon, cei atât de pro-fund legaþi de pãmânt în opera lor, îmi per-mit sã reproduc din cartea pe care mi-aueditat-o poezia „Sfinte lacrimi“: „Sã ai o þarã,sã te uiþi la ea / Ca magii din vechimi cãlãtorind/ Cu ochii înfloriþi de-aceeaºi stea / Ce nu e doarun capãt de colind // Ci drumul greu cu sângepicurat / Al luptei fãrã preget ºi-ndurare, / Uncimitir stelar, înaripat, / Un osuar numitNeatârnare. // Care din noi nu are-un os sfinþit,/ O rãdãcinã, ori o frunte-amarã / Prin care ceicãzuþi au însorit / Tãrâmul libertãþii tale, Þarã?// De-avem un grai, l-am supt la sânul tãu. /Cuvintele ca pajiºtea miroase. / Ni-s legãmânt,la bine ºi la rãu, / Purtând credinþa ta în ochi ºi-n case // Avem o þarã ºi ne ºtim în ea / Pruncºi oºtean, copil ºi frunte arsã. / Cel care în-drãznind îºi amintea, / ªi, amintindu-ºi, sfintelacrimi varsã...“

80

Din pãcate, trãim într-o lume, în care a fiom nu mai este un ce la modã. E drept cã,poate, dintotdeauna lucrurile stãteau astfel,cã acele trãsãturi din noi care îndreptãþescdiferenþierea speciei noastre de animale nuaveau mare cãutare, doar cã noi nu amobservat-o. Poate cã eram orbi aidoma câr-tiþelor, poate cã viaþa ne-a purtat – mereucondamnaþi la moarte – prin faþa eºafoduluicu ochii legaþi, poate cã, din diverse motive,nici nu am vrut sã observãm, poate cã înadâncul nostru sãlãºluieºte o anumitã su-perficialitate sau cine mai ºtie care ne suntmotivele. Cert e cã trecutul este mereu pre-zent prin pãrþile lui pozitive, cã nu vedem,întotdeauna, lucrurile retrospectiv aºa cumerau ele la momentul respectiv, ci astfel cumne dorim noi ca ele sã fi fost. Altfel nu seexplicã aceastã nostalgie dupã vremuriletrecute, ca dupã ceva ce nu doar cã nu poatefi egalat de prezent, ci ca dupã o etapã avieþii noastre plinã de armonie, de fericire ºi

de multe alte cele, care, prin binele ce-lemanã ºi astãzi (în memorie) pare sã fie oadevãratã arcadie. Cred însã cã, deºi min-unate, lucrurile nu stau tocmai astfel. Înprimul rând, fiindcã, la o cercetare mai aten-tã, constatãm cã au existat ºi evenimenteneplãcute, cã nu toþi cei din jurul nostru dela acea datã ne-au vrut binele, cã, în defini-tiv, amintirea ne joacã feste. Ceea ce duce lacea de-a doua constatare, anume cã memo-ria selecteazã nu dupã bunul ei plac, ci dupão anumitã logicã, anume cea a uitãrii. Nudoar somnul, aceastã pauzã între douã zile,o uitare mai mult involuntarã, cât ºi cea-laltã, cea din timpul stãrilor de veghe neface viaþa mai uºoarã. Cãci astfel nu doar cãavem nostalgia propriului trecut, ci ni seoferã (repet, fãrã sã-l cãutãm, deci fãrã sãavem vreun rol activ) un spaþiu al unuianumit refugiu, un loc în sinea noastrã, încare, atunci când prezentul ne invadeazãprea coroziv, ne putem adãposti. Un spaþiupe care suntem conºtienþi cã nu îl mai pu-tem gãsi decât în imaginar, care, poate la felde bine sã fi fost ori nu, dar care este aido-ma unei contragreutãþi pentru prezent. Laurma urmei, se poate spune cã lucrurilestau cam ca în lacustra bacovianã. Aºa seface, de exemplu, cã nu degeaba copilãriane este bunul cel mai de preþ. Fiind cea maiîndepãrtatã etapã, ea devine ºi cea maiintangibilã, deci locul în care rãul a reuºit sãiasã definitiv din memorie, lãsând doar mi-raculosul ori extraordinarul sã ne conducãsentimentele. Urmeazã apoi, rând pe rând,toate celelalte etape – ºcoala, universitateaetc. etc., care pe mãsurã ce devin trecutepreiau toate atributele benefice, dar care,trãite la vremea respectivã nu erau în niciun caz percepute ca acum. Ce vreau, defapt, sã spun?! Cã nu ne putem bizui întot-deauna pe amintirile noastre, cã de cele maimulte ori ele ne joacã cele mai straºnicefeste.

Pe de altã parte, existã ºi aceastã adevã-ratã manie de a considera toate celelalteepoci drept potrivite nouã, în vreme ce, pecea în care tocmai vieþuim, o evaluãm drept(în cel mai bun caz) una toleratã, dar nicide-cum vrutã. Aceasta tot datoritã faptului cãnu percepem pãrþile negative ale trecutului,

Bogdan MihaiDASCÃLU

Oameni, prietenie

ºi alte lucruriprãfuite

On the influence that time, history and pres-ent day life affects friendship. People cannotleave history behind; it is a part of oneself thatleaves its print on everything, includinghuman relationships and friendships.

Abstract

81

Oameni, prietenie ºi alte lucruri prãfuite

chiar dacã de aceastã datã ele nu se referã lapropria noastrã persoanã, ci la ceva multmai general, trãit doar prin intermediul lec-turilor ori al poveºtilor. Doar viitorul, prinnecunoscuta pe care o presupune dã naºterela anumite speranþe (care e vor împlini saunu), la vise ºi la alte nostalgii imaginare,devenind un imaginar ipotetic, aºadar unalt spaþiu al refugiului.

Singura trãsãturã comunã pe care o autrecutul ºi viitorul este aceea cã nu existã.Mã rog, nu existã decât în noi. Dar cã, atun-ci când le aducem în prezent, ele sunt în ge-neral pozitive. Rar de tot, doar când trau-mele trecutului sunt cu adevãrat majore,doar atunci rolurile se inverseazã. Adicã tre-cutul preia atributele prezentului ºi devinemai mult sau mai puþin insuportabil, pre-zentul este refugiul, iar viitorul este privitcu teamã, pentru a nu se transforma în aceltrecut terifiant.

De ce toate acestea? Pentru cã, experienþao dovedeºte, din nefericire, trãim zi de zi cuo nostalgie (aparent doar inexplicabilã) aunor oameni, a unor prietenii ale trecutului,pe care prezentul nu ni le mai oferã. Dintr-odatã te trezeºti pãrãsit de cei în care aicrezut, ai impresia cã toþi cei pe care îi ºtiaiodinioarã s-au schimbat, eºti convins cãdoar tu ai rãmas egal þie. Numai cã lucrurilenu stau întotdeauna astfel. Cel mai probabil– deºi ipoteza schimbãrii unora nu e delocde neglijat – este faptul cã lucrurile au statmereu astfel, doar cã tu nu ai fost capabil sãle vezi aºa. Uimirea lui Cezar în ce-l priveºtepe Brutus nu porneºte deloc din perspectivaacestuia din urmã, ci a împãratului. Brutusnici nu se mirã, nici nu exclamã ceva con-tradictoriu adevãratei sale personalitãþi. Elduce la îndeplinire un gest care concordã cufirea lui. Mirarea vine din partea celuilalt,care îl credea altfel, care îºi proiectase asupraadevãratului Brutus concepþia lui despreacesta. Aºa se face cã nu trebuie deloc sã nemirãm dacã unul sau altul ne întorc spatele,dacã le îngheaþã salutul pe limbã, dacã înlocul unor foste gesturi de amiciþie ne facrãu sau dacã, pur ºi simplu ne ignorã. Defapt, nici mãcar vinovaþi nu sunt. Ei acþio-neazã în conformitate cu fiinþa lor, pe carenoi am perceput-o cândva pozitiv.

Toate bune ºi frumoase, dar de aici la pri-eteniile de conjuncturã, la interese ºi la pre-fãcãtorie e cale lungã. Sunt de acord cu fap-tul cã majoritatea oamenilor sunt în esenþãaltfel decât îi credem, dar nu pot toleraimpostura. Nu cred cã trebuie sã fii emina-mente lipsit de sentimente pentru a reuºi înviaþã, nu cred cã este obligatoriu sã îl acuzipe cel de lângã tine de anumite fapte inven-tate, la fel cum nu cred cã omenia nu mai arece cãuta în zilele noastre.

Din nefericire, asistãm la o continuã pre-facere a ceea ce se cheamã uman, mereusunt impuse noi ºi noi limite, din ce în cemai inacceptabile ºi totuºi, majoritatea suntfericiþi. De altfel, sentimentele în genere parsã disparã cu desãvârºire din viaþa noastrã,lãsând loc interesului ºi conjuncturii. Cã sepoate merge ºi aºa mai departe – nici oobiecþie. Dar cã pe aºa ceva nu se poate clãdinimic durabil, asta e altceva. Însã pentru cei,care nu mai ºtiu sã-ºi priveascã semenuldecât ca pe un rival, pe care trebuie sã îltragã cât mai repede ºi cu foloase cât maimari pe sfoarã, acest lucru nici mãcar intere-sant nu mai este. Ei nu vor sã clãdeascãceva, ci sã iasã cu un câºtig. Lucru incon-testabil, de altfel.

Problema este cã, oricum am privilucrurile, ei se înºealã. Se înºealã când credcã în afara victoriilor (e drept cã sunt maidegrabã comparabile cu gãinãrii, decât cuvictorii!) din prezent se mai aleg cu ceva.Grâul se alege în timp de neghinã ºi istoriaîi va ºterge automat din ea. Micile lor ºiretli-curi nu au nici o relevanþã la scarã mare, eivor deveni pentru umanitate aceleaºi nimi-curi care sunt ºi pentru noi în clipa de faþã.Nimeni nu trebuie mãcar sã le acorde ceamai micã atenþie – cum ar fi fost de pildã,dacã Cezar nu ar fi rostit nici o vorbã? –fiindcã a-i ignora e cel mai bun rãspuns. Lafel cum noi ne amintim doar de eveni-mentele plãcute ºi de oamenii de bine dinpropria noastrã viaþã, la fel ºi omenirea îºiva aminti doar de cei care au lãsat cevadurabil în urma lor. Acesta ºi nu altul estemotivul pentru care Eminescu, de exemplu,va fi mereu un reper pentru noi, în vreme cealþii... Dar, la urma urmei, care alþii?

82

Folosirea cu acurateþe a termenilor, maiales atunci când vorbim de lucrãri cu pre-tenþii ºtiinþifice, reprezintã un aspect esen-þial ce oferã caracter de ºtiinþificitate oricãreiîncercãri artistice, literare sau culturale. Cuatât mai mult, când vorbim de E. Lovinescuºi lucrarea sa „Istoria Civilizaþiei românemoderne”, semantica termenilor este unaextrem de importantã, luând în consideraredouã aspecte: soliditatea cunoºtinþelor lite-rare ale autorului (a absolvit doctoratul în

litere, în Franþa), precum ºi erudiþia literaraal lui E. Lovinescu, care i-a conferit titlul(chiar dacã neconfirmat instituþional), decritic literar. Este suficient, pentru a demon-stra spiritul erudit al „olimpianului” Lovi-nescu, sã citãm din E. Simion: „Absolventulsecþiei de filologie clasicã opteazã pentrucriticã, în formula cea mai îndepãrtatã depreocupãrile spiritului universitar: devinefoiletonist, cronicar literar în stil impresio-nist. Surpriza nu se opreºte aici. Tradu-cãtorul lui Tacit ºi Horaþiu creeazã un con-cept (modernismul) care, în ce priveºte lite-ratura clasicã, este destul de rezervat.”1

Destule date referitoare la formaþia criti-cului E. Lovinescu, aºadar, pentru a puteacrede cã în opera sa, din perechea de ter-meni ”modernism – modernitate” sã fi pu-tut rezulta ezitãri, neconcordanþe sau, maimult, utilizãri neconforme. Cu toate acestea,apelul la alt critic literar român, Zigu Ornea,ne oferã o perspectivã cel puþin interesantã:„În accepþia noastrã, modernitatea nu seconfruntã cu modernismul, termen impro-priu impus ºi încetãþenit de Lovinescu. Numodernismul exclusivist, care ignora tradi-þia, ci modernitatea e alteritatea la tradiþion-alism, pentru cã propunea o cale posibilã ºinecesarã a evoluþiei. Dealtfel, chiar criticaliterarã a lui Lovinescu, ca ºi sociologia saculturalã, analizate atent, relevã cã, în ciudaconceptului cu care a operat, s-a referit nu lamoderism, ci la modernitate.”2 Am puteaconstata, astfel, odatã cu criticul ºi istori-ograful Zigu Ornea, o folosire neîndeajunsconcordantã a celor doi termeni.

O posibilã soluþie semanticã stã, de fapt,tot în explicaþiile istoriografului literar ZiguOrnea. Plecând de la ideea cã modernismule un curent cultural care neagã tradiþia ºisusþine principiile de creaþie noi, subliniind,deci, caracterul negativ al modernismuluipe care ºi Matei Cãlinescu îl surprinde atuncicând precizeazã cã „Pe lângã opoziþia ge-nericã modernism / tradiþionalism, moder-nismul a ajuns sã desemneze tendinþele noi,inovatoare, antitradiþionale din arte”3, este

DorinDOBRA

Modernismcontra

modernitate - o dilemã

a istoriografieilovinesciene

The difference between modernism and mod-ern supposes essential nuances when we aretalking about the systemic orientation of anauthor. For this reason, the attaching of theattribute of modernity to the sociological workof E. Lovinescu , "The History of the ModernRomanian Civilization", by the literary histo-rian Zigu Ornea is more suprising. In ourreport, we are looking for demonstrating thatmodernism is Lovinecu's option for his entiresociological work.

Abstract

1 Eugen Simion, E. Lovinescu, Scepticul mântuit, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1971, p. 645.2 Zigu Ornea, Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul al III-lea, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1980, p. 26.3 Matei Cãlinescu, Cinci feþe ale modernitãþii, ediþia a II-a, Ed. Polirom, Iaºi, 2005, p. 343.

83

Modernism contra modernitate

evident cã observaþia criticã a lui ZiguOrnea ar putea fi sustenabilã, atâta timp câtun astfel de curent „este destul de rezervat”ºi chiar respinge literatura clasicã. Vorbimdoar, de „olimpianul” Lovinescu, a cãruierudiþie literarã am precizat-o încã de la în-ceputul articolului nostru. Dacã a fi moder-nist înseamnã a respinge istoria literarã depânã la tine, atunci Zigu Ornea ar puteaavea perfectã dreptate, iar Lovinescu sã fisusþinut modernitatea...

În acest moment, douã ar fi soluþiileproblemei dezbãtute: ori E. Lovinescu s-areferit la modernism ca la modernitate, ceeace ar însemna o greºealã de semanticã, orimodernismul e termenul potrivit, iar mo-dernitatea, în accepþiunea lui Zigu Orneaare altã semnificaþie.

Pornim, mai departe, în încercarea noas-trã de limpezire semanticã, în cãutarea sem-nificaþiei conceptului de „modernitate”, iar

pentru aceasta facem apel la lucrarea luiMircea Cãrtãrescu, „Postmodernismul ro-mânesc”. În debutul lucrãrii, prima parte seintituleazã „Postmodernism ºi postmoder-nitate” ºi începe cu o precizare esenþialãdemersului nostru: „Aºa cum studiereaconceptului de modernism, definind o ati-tudine ºi o practicã artisticã apãrute lasfârºitul secolului trecut, nu se poate dis-pensa de discutarea backround-ului filozo-fic, istoric, sociocultural etc. al modernitãþii,noþiune mult mai vastã, dar aflatã într-o re-laþie strânsã cu fenomenele artistice ºi litera-re respective...”4 Intrãm astfel, pe terenul di-ferenþierii semnificaþiilor celor doi termeni,iar pentru a le oglindi apelãm la definiþiilepe care Adrian Marino le oferã în lucrareadedicatã conceptelor amintite. Pentru autor,„În sensul cel mai larg posibil, noþiunea demodernism se aplicã tuturor curentelor ºitendinþelor inovatoare din istorie (religi-

4 Mircea Cãrtãrescu, Postmoderismul românesc, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1999, p. 7.

84

Dorin Dobra

oase, filosofice, artistice, etc.), ansambluluimiºcãrilor de idei ºi de creaþie, care aparþinsau convin epocii recente, altfel spus, „mo-derne”, în condiþii istorice date5; pe cândpentru a arãta înþelesul modernitãþii afirmã:„înaintând spre actualitatea cea mai imedi-atã, modernitatea tinde sã se confunde cu„spiritul zilei”6, iar mai la vale precizeazã:„definiþia strict esteticã merge spre calitativºi esenþial. Motiv determinant ca moderni-tatea sã exprime esenþa (poetic-literarã) aactualitãþii, elementul universal al acciden-telor modei, coeficientul etern al particular-itãþilor moderne.”7 Reies, astfel, cu evidenþã,diferenþierile: modernismul e un curent lite-rar, ce presupune viziune ºi program, pecând modernitatea e o calitate a modernu-lui, un adjectiv ce confirmã actualitateaunor opere sau preocupãri. Tot în acestpunct vom constata cã ºi Zigu Ornea respec-tã diseminãrile semantice dintre modernism

ºi modernitate. “Conceptul de modernitatee o altã expresie pentru înnoire sau pentruevoluþie echilibratã”8, afirmã criticul, pu-nându-l în contraponderea celui de moder-nism, care ar fi “exclusivist, care ignorã tra-diþia”. Iar pentru Zigu Ornea, modernitateae calea de urmat, ruta comportamentalãprofitabilã ºi, deci, potrivitã, în dauna ten-dinþei moderniste, nu atât de înnoire, ci, maimult, de excludere a tradiþiei!

ªi atunci, de ce totuºi imputarea: “mo-dernismul, termen impropriu impus ºiîncetãþenit de Lovinescu”? Rãspunsul stã,de fapt, atât în întreaga operã lovinescianã(care a susþinut modernismul ºi nu moder-nitatea, atâta timp cât primul era curentulcultural ºi, deci, literar), cât mai ales înopera sociologicã a lui Lovinescu, „Istoriacivilizaþiei române moderne”.

Revenind la semnificaþiile conceptelor,facem ultimele precizãri: modernismul, atâtdin punctul de vedere al filologilor, cât ºi alautorilor citaþi, e acel curent cultural ceaduce viziuni noi, mai ales în culturã, dar ºi,e adevãrat, o respingere a tradiþiei. În ace-laºi timp, modernitatea, ca „altã expresiepentru înnoire sau pentru evoluþie echili-bratã” (Z. Ornea), e, mai repede, un mã-nunchi de comportamente, un „backround”sociocultural al modernismului, o atitudinede deschidere cãtre ceea ce e contemporan,fãrã însã a avea caracteristica de a fi „în cepriveºte literatura clasicã, destul de rezer-vat” (E. Simion). Rãmâne atunci întrebarea:modernism sau modernitate, în privinþa luiLovinescu? Întoarcerea cu spatele spre tre-cut, negarea tradiþiilor ºi trimiterea acestoraîn muzeul istoriei, în sens modernist, sauatitudine echilibratã faþã de clasici ºi simplãdeschidere spre evoluþie echilibratã , în sen-sul modernitãþii?

Tranºarea dilemei modernism sau mo-dernitate se face, am mai spus-o, prin recur-sul la lucrarea lui E. Lovinescu, „Istoria civi-lizaþiei române moderne”, iar în acest cazdouã premise sunt edificatoare. În primulrând trebuie menþionat caracterul revo-

5 Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru literaturã universalã, Bucureºti, 1969, p. 1016 Idem, p. 1167 Idem, p. 1178 Zigu Ornea, op. cit., p. 26

85

luþionar al evoluþiei civilizaþiei române dinsecolul al XIX-lea, caracter pe care Lovines-cu îl evidenþiazã de-a lungul întregii salelucrãri. „Reprezentând un contact integralcu Apusul, sub îndoitul aspect al culturii ºieconomiei, abia veacul XIX înseamnã descã-tuºarea deplinã a poporului român dinrobia influenþelor rãsãritene;...; el a determi-nat o revoluþie privitã de unii istorici tra-diþionaliºti ca o soluþie de continuitate, darpe care noi o considerãm, dimpotrivã, carealizarea definitivã a tuturor influenþelorparþiale ale celor patru veacuri de istorienaþionalã. Nu numai intensã, ci ºi complexã,ea reprezintã o revoluþie culturalã, naþionalãºi socialã”9, afirmã criticul, iar mai jos, însprijinul aceleaºi idei, „Ca ºi la alte popoarecivilizate (ºi am studiat cazul Rusiei ºi alJaponiei), civilizaþia noastrã nu se puteaforma decât revoluþionar, adicã brusc, prinimportaþie integralã ºi fãrã refacerea trepte-lor de evoluþie ale civilizaþiei popoarelordezvoltate pe cale de creºtere economicã.”10

Mai trebuie doar sã precizãm semnificaþiatermenului de revoluþie, anume „schimbaresocialã care modificã aspecte de bazã aleunei societãþi sau ale unui sistem social”11,pentru a vedea orientarea totalã a lui Lovi-nescu tocmai împotriva tradiþiilor, în acestcaz, a sistemului social român de pânã însecolul al XIX-lea.

Al doilea aspect esenþial al dialecticiilovinesciene, pe lângã revoluþionarismulprefacerilor române ale secolului al XIX-lea,este tocmai critica profundã a sistemuluisocial, politic ºi economic al acelei perioade.În acest sens, criticul întreabã: „Civilizaþiaenglezã are însã o stucturã tradiþionalistã,pe care civilizaþia românã n-o poate avea.Unde-i, în adevãr, momentul din istoria sa,ce-ar putea fi privit ca principiu configura-tor?”12, iar, mai departe, cu un aer ironic:„Aºteptãm deci de la toþi cunoscãtorii trecu-tului nostru, sã ne dea un adevãrat corpusal vechii culturi româneºti, îmbrãþiºate sub

toate formele. ... Numai dupã un astfel deinventar s-ar putea ºti dacã organizareasocietãþii actuale ar fi putut fi înãlþatã petemeliile trecutului ºi de ar fi fost posibilã ocivilizaþie românã ieºitã dintr-un simpluproces de evoluþie.”13

În consecinþã, pe linia gândirii lovine-sciene constatãm lipsa unei culturi solideromâneºti de pânã în secolul al XIX-lea, ceeace face imposibilã soluþia tradiþionalistã ºideci evoluþia Þãrilor Române pe cale organi-cã. În aceste condiþii, doar ruta revoluþio-narã e cea posibilã, de întoarcere cu spatelela trecutul inconsistent al poporului românºi, deci, modernismul ca soluþie culturalã, ºinu modernitatea. Ne pare evidentã opþiu-nea lovinescianã, adeptã a revoluþionaris-mului ce exclude tradiþia ºi propune formesociale, economice, politice ºi chiar culturalenoi. Dreptatea este, aºadar, de partea lui Lo-vinescu, ºi nu a lui Zigu Ornea. Moder-nismul, ca soluþie radicalã, e ruta lovines-cianã, în sensul modificãrii tuturor opþiu-nilor. În ceea ce priveºte modernitatea, cafundament al acestei opþiuni, recurgem totla Adrian Marino pentru a oglindi relaþia luiE. Lovinescu cu ea: „Gândim totdeaunamodernitatea în funcþie de anumite inerþii,obstacole, adversitãþi. Faþã de toate acestea,modernitatea ia „poziþie”, se delimiteazã,propune ceva nou, un pas înainte. Eainclude dinamism ºi efervescenþã latentã,deci un „angajament” moral ºi literar.”14

Ipostaza ne pare elocventã, dacã ar fi sã negândim doar la „efervescenþa” articolelordin polemicile pe care „olimpianul” Lovi-nescu le-a susþinut sau la „angajamentulmoral ºi literar” pe care criticul l-a construitºi respectat prin Cenaclul „Sburãtorul”. Eastfel demonstrat cã un filolog erudit, cugrijã minuþioasã pentru scris ºi limbã caLovinescu, nu a impus în mod eronat mo-dernismul ca ºi concept; modernismul fiindchiar opþiunea sociologica lovinescianã, numodernitatea.

Modernism contra modernitate

9 Eugen Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne, Ed. Minerva, Bucureºti, 1997, p. 2610 Idem, p. 35311 Allan G. Johnson, Dicþionarul Blackwell de Sociologie, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2007, p. 29112 E. Lovinescu, op. cit, p. 5313 Idem, p. 33614 Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru literaturã universalã, Bucureºti, 1969, p. 118

86

La préface doit servir à tout, sauf àexprimer la sympathie ou l’intérêtenvers celui qui a eu le malheur desolliciter une préface.

Eduardo Arroyo

À première vue, cette série d’œuvresd’Eduardo Arroyo surprend, non pas telle-ment par sa cohérence car le peintre a tou-jours été conséquent dans ses options et sonévolution, mais par une apparente quié-tude, inhabituelle chez lui. Cette fois, danstous les cas, sur un espace divisé en deux outrois, un personnage éventuellementdupliqué est confronté à un tableau deFernand Léger. Cette double proposition estplus complexe qu’il n’y paraît.

Au fil des années, Arroyo a plusieurs foisexprimé son admiration pour FernandLéger, particulièrement sensible dans unbeau portrait du peintre au naturel, à cali-fourchon sur une chaise. Arroyo s’est doncplu à peindre des tableaux ou des détailsréels ou possibles empruntés à Léger. Onreconnaît Le Mécanicien de 1920, les Élémentsmécaniques de 1924 et des éléments de sesdécors de ballets de 1922-1923 ou de laPartie de campagne de 1954. Mais ce ne sontpas de simples copies car, dans ce cas, ilaurait suffi de coller une reproduction pho-tographique. Si on observe, par exemple,Robert Levington regarde la Baigneuse deFernand Léger, on voit que le corps de lafemme a été recadré, découpé par rapportau tableau original, en fonction de l’espacesombre de l’observateur à sa droite qui laguette sans la regarder franchement. ChezLéger la baigneuse était songeuse, l’œildans le vague, tandis que chez Arroyo, sonregard est dirigé vers nous. Par ailleurs, des

détails ont été repensés en fonction du nou-veau découpage : plantes réduites, bâti-ments plus présents et d’autres parties àl’avenant.

Parmi ceux qui regardent Léger, beau-coup ici nous sont familiers. Certains sontcommuns à Arroyo et à ses amis; ainsi deces policiers et ces personnages de WaltDisney dont se sont également emparé Errô,Saul, Rancillac, Télémaque... D’autres sontspécifiques à Arroyo : on attendrait desboxeurs, des ramoneurs, mais ils sont tropévidemment sympathiques au peintre, etmême l’homme-bouteille Tio Pepe ; il apréféré des clowns, des simples citoyens oudes anonymes, beaucoup plus ambigus,sans oublier Fantômas, héros mythique dela culture populaire, et même ce dernier,dans le cas présent, n’a pas l’aspect et l’atti-tude effrayants qu’on a coutume de luiprêter. Mais il faudra y revenir.

Le contraste est grand avec l’Arroyod’autrefois, dirait-on, le fonceur, le bagar-reur, qui ne supportait pas les individusdéplaisants à ses yeux sans leur rentrerdedans -je veux dire pénétrer et découvrirleur personnalité cachée. On n’en dira riende plus pour ne pas lui remettre contre songré «boulet de l’engagement au pied,menottes du message aux poignets ».Arroyo avait par ailleurs dénoncé touteobservation de la peinture récente d’unartiste qui s’embarrasserait d’un historiquerétrospectif de l’œuvre passée: «Exposerl’actualité d’un artiste sans expliquer ni sonhistoire ni sa trajectoire n’est pas monnaiecourante par ces temps d’uniformité, deconformisme et de mode cannibale ». Toutde même, si le peintre trouve «difficiled’imaginer un Léger sans Cendrars, un

Literaturãstrãinã

Serge FAUCHEREAU

Arroyo regarde leger

87

Arroyo regarde leger

Braque sans Reverdy et vice-versa», onpourra admettre que, pour ma part, je nepuisse imaginer Arroyo sans Arroyo etqu’en matière de proximité spirituelle, je nesouhaite pas me priver d’un parallèle entreses écrits et sa peinture.

Peut-être se souvient-on de cette remar-que : « II est rare qu’un grand peintre ne sesoit jamais amusé à tenter souvent avecbonheur le jeu divertissant du détourne-ment et de la singerie. C’est là, par excel-lence, un exercice de liberté que le peintre sedonne». De tout temps les peintres onteffectivement fait cela - l’un des maîtresd’Arroyo, Picasso, plus que tout autre -mais les grands peintres ne s’emparent pasd’une image d’un autre pour procéder à unesimple copie; il n’y a aucun intérêt pour euxà refaire sans invention. Le grand peintrereprend un tableau, c’est-à-dire qu’il y remet

la main et le modifie à son gré, il le démarqueen s’en prenant à la marque distinctive deson prédécesseur pour y apposer la sienne.Si autrefois Arroyo avait repris Mirô, c’estmoins à Mirô lui-même qu’il s’attaquaitqu’à une image répandue de ce peintrequ’on voulait rassurant, fantaisiste, genti-ment national; en rendant chauve unecélèbre Danseuse espagnole de Mirô il rap-pelait une détestable humiliation policièreperpétrée sur une innocente.

Qu’il soit Vélasquez, Kandinsky ou unautre, tout le travail du peintre consiste ànous présenter des images de gens, dechoses, d’événements, de sentiments, desensations... Au temps de l’exposition“Mythologies quotidiennes” (1964) Arroyodéclarait: «Jamais je n’ai douté de la force del’image». Il a souvent réaffirmé cette convic-tion depuis lors. On ne peut que l’approu-ver à condition de ne pas confondre l’imageet le cliché. La télévision ou la publicité quinous jettent à la tête de si grandes quantitésd’”images”, ne proposent en réalité que desclichés, c’est-à-dire des images simples, ausens fixe, anesthésiantes, reproductiblesautant qu’il est possible. Et c’est ainsiqu’une rue trépidante signifie la vie mod-erne, et un paysan moustachu avec un belaccent du terroir pour nous vanter un fro-mage, la vie saine. Par des mimiques conv-enues et des “gros” mots, un homme poli-tique apparaît bon enfant. Pour sentir unedifférence, il suffit de songer à un tableaufuturiste, à un paysan de Le Nain ou VanGogh, à la finesse du Richelieu de Philippede Champaigne. La frénésie urbaine stéréo-typée, le politicien populiste et le bravepaysan (dont il importe peu qu’il ressembleà Staline ou Franco) ne sont alors que dessignes destinés à nous faire réagir sans nulleréflexion, d’une manière prévue. Un signeabstrait, c’est un panneau “sens interdit”auquel un conducteur obéit machinalement;un signe figuratif, c’est un crucifix dontl’usager ne voit plus qu’il représente unerévoltante torture.

Seul un artiste peut redonner à cesclichés un sens, une force, les restituer véri-tablement à notre vue. Alors, Mickey donton avait oublié depuis longtemps qu’il était

88

Serge Fauchereau

un rongeur nuisible et dégoûtant peut rede-venir perturbant lorsqu’il est confronté auxformes surprenantes de Léger - il n’en dirarien, moins à cause du chat noir d’une toilevoisine emprunté à un Fu-Manchu à Madridde 2003, que parce qu’il est muselé par unechaîne. Les personnages qui côtoient, obser-vent ou regardent les images de Léger(prenons garde aux titres) ne sont pas neu-tres.

Le plus intrigant est peut-être Martirio,une personne assez fardée et pomponnéepour se désigner au ricanement, proche duCaballero espagnol en robe à traîne trente ansplus tôt, et ici flanquée d’une cocotte... toutcet apprêt bien différent des formesgéométrisées devant lui. Plus ironique est laconfrontation avec le Peintre. Celui-ci est unvisage anonyme qui croit trouver une origi-nalité dans sa propre cuisine de nuances etd’effets; il ne peut que regarder avec plus oumoins de perplexité un assemblage franche-ment orthogonal de formes contrastant avecquelques feuilles d’une branche précisé-ment tracée. Il y a plus de vingt ans déjà,Arroyo avait fait cet aveu: «Je ne seraijamais ce qu’on appelle un peintre-peintre.Pour moi la peinture n’est pas un con-glomérat, un ramassis de touches, encoremoins un geste et surtout pas une calligra-phie. Ce n’est ni une grammaire ni un style,c’est un tout. » Les regar-deurs les plusnombreux ici sont évidemment les simplescitoyens, les anonymes plus ou moins inter-changeables comme des jumeaux parfaits.Attentifs ou négligents, sont-ils si détachés?Le regard est borgne ou indifférent chez laplupart, mais plusieurs passent devant letableau en y jetant un coup d’œil latéral : cetœil en coin signifie-t-il que le tableau deLéger leur fait peur, leur fait honte d’eux-mêmes? Ont-ils peur qu’on les surprenne às’y intéresser? Il y a en effet parmi cescitoyens anonymes, voisinant avec lesclowns, un certain nombre de policiers. Enuniforme ou en civil, leur visage serait sem-blable à celui du peintre s’il n’était composénon de touches mais de carrés rigoureux.Comme chez Arroyo l’humour ne perdjamais ses droits, du policier au bandit, iln’y a qu’un pas : sans désordre, comment

reconnaîtrait-on l’ordre? Alors voiciFantômas qui sort d’un rectangle peint.L’inspecteur Juve n’est jamais très loin, maisjamais suffisamment près.

« Voyons ! voyons !... reprit le policier ense passant une main sur le front, ne nousembrouillons pas !... Je sors du cabinet detravail, tu prétends en sortir aussi, c’estinvraisemblable, mais en tout cas, ce qui estcertain, c’est que nous n’y étions pas ensem-ble, puisque nous ne nous y sommes pasrencontrés. »

P. Souvestre et M. Allain Juve contreFantômas

Cagoule comme tout malfaiteur profes-sionnel mais dûment cravaté en vrai dandydu crime, Fantômas fixe un Léger et sonregard hésite entre la fascination et lacrainte : voit-il dans les deux montantsmaintenant une barre en biais une guillotine? Est-ce un hasard si Fritz Lang regarde luiaussi un instrument identique muni d’unecorde de gibet? Devant ce tableau à clé - lenez de Lang est d’ailleurs un trou de serrure- on songe à un autre bandit, joueur et dia-bolique, suivi par le cinéaste allemand toutau long de sa carrière, le docteur Mabuse.Fantômas n’est-il pas un jumeau de Mabuseet de Fu-Manchu ? Mabuse est-il un doublenégatif de Lang ? L’artiste est-il un doubleidéal de ses créatures de désordre? Faut-ilouvrir cette boîte de Pandore (s) ?

«Vous avez toujours deviné, pressentil’approche de Fu-Manchu ou de ses com-plices. Je crois aussi avoir un don de doublevue et je me trouve forcé, entendez-vous, dem’opposer à l’ouverture de ce coffret. »

Sax RohmerLe Masque de Fu-ManchuTous ces personnages regardent un

tableau de Léger. Et nous-mêmes qui regar-dons un tableau d’Arroyo devrions garder àl’esprit cette réflexion d’Arroyo : « Ceux quiregardent des tableaux ne sont-ils pas aussides policiers? Peut-on savoir si les specta-teurs, les visiteurs du musée regardent uneœuvre d’une façon désintéressée ou inno-cente? Je ne le crois pas». Tous les regardssont possibles - désinvoltes et rigolardscomme un clown, agressivement critiquescomme un peintre académique ou un polici-

89

Arroyo regarde leger

er, gentils et simplets comme Mickey, cupi-des comme un voleur (gare à Fantômas !),pragmatiques pour en faire une affiche, unfilm, une bonne affaire, que sais-je?

La rhétorique classique d’autrefois assur-ait déjà que la meilleure image littérairenaissait du rapprochement de deux élé-ments éloignés : de leur choc jaillit lalumière. Pierre Reverdy et les anciennesavant-gardes l’érigeront en principe fonda-mental: « Plus les rapports des deux réalitésrapprochées seront lointains et justes, plusl’image sera forte, plus elle aura de puis-sance émotive et de réalité poétique.«Viendrait plus tard le téléphone-homardde Dali puis un surréalisme quelque peusystématique. En rapprochant un person-nage inattendu dans ce contexte et untableau de Léger, Arroyo crée une imagetroublante qui va plus loin dans la puis-sance émotive que le “contraste des formes”préconisé par Léger; elle n’est pas seule-ment formes, elle est aussi sens, un sens

ouvert, une question. L’image efficacefrappe et mobilise parce qu’elle dérange etsuscite la réflexion chez le regardeur - sansnécessairement suggérer une réponse.Confrontés à l’exemple de Léger, infatigablepenseur et créateur de formes colorées, il sepourrait bien que Mickey, le policier ou lepittoresque génie du mal ne soient passeulement éloignés mais en véritable oppo-sition. Ces personnages-signes ont un senset une fonction simples : mobiliser, sur-veiller, épier, contrôler, réprimer notre lib-erté de penser en nous distrayant de l’essen-tiel, en nous maintenant dans la penséeunique des anonymes interchangeables.Mickey, le pandore, le quidam satisfait sont-ils indispensables à une culture digne de cenom ? Comme repoussoir? Comme vulgari-sation? Comme médiation? On s’y perd.Assurément, je m’y perds. Reste à coup sûrle plus bel hommage qu’un artiste ait renduà Fernand Léger.

Janvier 2008

90

O întrebare care revine frecvent în dis-cuþiile care privesc universitatea ºi istoria sarecentã este dacã aceasta mai are printreprofesorii sãi personalitãþi de anverguracelor care au ilustrat-o în trecut. De faptîntrebarea este retoricã pentru cã îndoialacelui care o face se subînþelege din contextiar concluzia aproape unanimã este cã mariiprofesori ai universitãþii româneºti au dis-pãrut ºi cã actuala universitate este într-ocrizã cronicã de personalitãþi. Este corectã oasemenea concluzie sau este un simplu efectde perspectivã istoricã? Dacã da, care esteexplicaþia ºi dacã nu, cum trebuie interpre-tatã aceastã opticã deformatã de receptare apersonalitãþilor universitare? Am putea sãfim de acord cu prima concluzie ºi sãexplicãm aceasta prin avatarurile univer-sitãþii româneºti în cei 50 de ani de regimtotalitar, dar o asemenea explicaþie ar fi uni-lateralã deoarece acelaºi fenomen esteacuzat ºi în universitãþile europene. Încer-când sã explicãm cauza acestui fapt ar tre-bui sã amintim cã din punct de vederesocial profesorul universitar este o creaþie auniversitãþii germane de la începutul sec-olului nouãsprezece. Este vorba despremodelul universitar humboldtian, dupãnumele naturalistului care, ca rector al uni-versitãþii din Berlin, a revoluþionat universi-tatea europeanã punând la temelia saînvãþãmântul ºtiinþific ºi cercetarea ºtiinþi-ficã originalã. Figura centralã a noii univer-

sitãþi este profesorul universitar. Savant sicãrturar, profesorul primeºte o înaltã re-cunoaºtere socialã, poziþia sa este perma-nentã, este recompensat material deasupranivelului clasei de mijloc ºi este investit cumijloace ºi putere în conducerea activitãþilorde cercetare ºi învãþãmânt. Prin calitãþilesale intelectuale dar ºi prin statutul sãusocial, profesorul universitar este purtãtorulunui prestigiu imens într-o societate care,crezând cu pasiune în ºtiinþã ºi în progres,gravita spiritual în jurul marilor universitãþicare monopolizau pe atunci sfera cunoaº-terii ºi a creaþiei ºtiinþifice. Desigur cã pozi-þiile universitare erau puþin numeroase ºi seocupau, de regulã, de elita vieþii ºtiinþifice atimpului, dar influenþa socialã a univer-sitãþii era covârºitoare. Acest model a existatpe o scarã mult mai restrânsã ºi anterior.Marile universitãþi europene, Sorbona depildã, au avut încã din Evul Mediu o influ-enþã ºi putere covârºitoare în disputeleteologige ºi înfruntãrile dintre puterea bis-ericeascã ºi cea laicã, iar universitãþile ital-iene din epoca renascentistã sau colegiilebritanice din Oxford sau Cambridge au fostºcoli de mare prestigiu ºi respectate. Totuºi,acestea au fost, cel puþin în perioada lor deînceput, ºcoli ale bisericii, puternic domi-nate de gândirea scolasticã ºi de aceea maipuþin înclinate sã cultive ºtiinþa. Începândcu secolul al nouãsprezecelea însã, univer-sitãþile europene îºi schimbã caracterul,

ªtiinþã ºi filosofie

ViorelBARBU

Profesorul universitar, un mit al universitatii

humboldtiene

The question whether our present day universities still have great personalities among their teach-ers is put forth and discussed in this article. V. Barbu draws a parallel between different periods inthe history of universities, in order to highlight the characteristics that defined the universityteacher as an illuminated spirit, a living encyclopedia and what makes the university teacher today.

Abstract

91

...un mit al universitatii humboldtiene

devenind instituþii fundamentale ale state-lor naþionale dispuse sã investeascã, caniciodatã pânã atunci, în educaþie ºi ºtiinþã.

Anterior construcþiei Humboldtiene,Republica Francezã ºi apoi Napoleon aupus bazele marilor ºcoli franceze.

Marile universitãþi de azi, deºi încãpopulate de savanþi ºi specialiºti reputaþi,nu mai au influenþa de odinioarã. Marileinstitute ºtiinþifice îºi disputã la paritate cuuniversitãþile prioritãþile ºtiinþifice, iar uni-versitãþile par a acorda mai multã însemnã-tate transmiterii cunoºtinþelor ºi ideilorºtiinþifice decât creãrii lor. Specialistul uni-lateral ºi ultra competent ia locul omului deºtiinþã de largã viziune, iar eruditul ºiumanistul îºi gãseºte cu greu o catedrã uni-versitarã.

Modelul Humboldtian a fost preluatchiar de la început de universitatea româ-neascã care a devenit în scurtã vreme opepinierã de competenþe si de elite intelec-tuale.

Este un adevãrat miracol cã societatearomâneascã a timpului, în faþa numeroase-lor dificultãþi care confruntau o þarã subdez-voltatã, pornitã de curând pe calea moder-nizãrii, a gãsit înþelegerea ºi mijloacele pen-tru a da universitãþii ºi exponentului sãu celmai de seamã – profesorul universitar – unstatut social asemãnãtor celor din þãrileînaintate.

O mare parte dintre aceºti profesori acontinuat sã fie activã ºi dupã instaurarearegimului comunist iar unii dintre ei, maiales din domeniul ºtiinþific ºi tehnic, au fostsprijiniþi de noul regim, în permanentãcãutare de legitimitate, sã-ºi creeze sau sã-ºiextindã propriile ºcoli ºtiinþifice.

Orice s-ar putea spune despre colabo-rarea lor cu regimul comunist, datorãmacestor mari profesori pãstrarea spiritului ºitradiþiei academice în universitatea româ-neascã într-o perioadã criticã a istoriei noas-tre. Savanþi ºi intelectuali rasaþi, figuri caris-matice ale universitãþii româneºti, ei au fostpentru multe generaþii de studenþi sim-boluri ºi modele care au întreþinut miturilefãrã de care nici o culturã într-un sistemînchis nu supravieþuieºte. Desigur cã uni-versitatea româneascã are ºi va avea în con-

tinuare competenþe strãlucite ºi profesori demare valoare, dar exceptând eventualitateaunor accidente care sã contrazicã legile sta-tistice, profesori de anvergura celor dinperioada interbelicã ºi din anii care auurmat nu vor mai fi.

Atât la noi cât ºi aiurea ei au fost printreultimii reprezentanþi ai unei specii deja dis-pãrute la sfârºitul acestui secol: universi-tatea humboldtianã. Societatea modernã ºi-a democratizat sistemul universitar renun-þând la caracterul sãu elitist de odinioarã ºi-a creat mituri noi ºi a promovat alte mo-dele culturale ºi poli de influenþã.

92

În luna octombrie a acestui an a avut loc,la Sinaia, cea de-a ºaptea ediþie a Semi-narului internaþional Penser l’Europe, eveni-ment organizat de prestigioase instituþiieuropene de ºtiinþã ºi de artã. Din comitetulºtiinþific care s-a ocupat de organizarea ºi deimpecabila desfãºurare a acestui colocviuinternaþional au fãcut parte acad. EugenSimion, preºedintele Fundaþiei Naþionalepentru ªtiinþã ºi Artã, profesor Thierry deMontbrial, director general al InstitutuluiFrancez de Relaþii Internaþionale, acad.Maya Simionescu, preºedinte executiv alFundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã,acad. Dan Berindei, vicepreºedintele Aca-demiei Române, profesor Jacques deDecker, secretarul perpetuu al AcademieiRegale de Limbã ºi Literaturã Francezã dinBelgia, precum ºi profesor Jaime Gil Aluja,preºedintele Academiei Regale de ªtiinþeEconomice ºi de Finanþe din Barcelona.

Preºedintele Fundaþiei Naþionale pentruªtiinþã ºi Artã, domnul Eugen Simion esteiniþiatorul acestui proiect, care reuneºte, din2002, la Sinaia, la Braºov ori la Bucureºti,intelectuali din diferite colþuri ale Europei ºiale lumii (Franþa, Spania, Anglia, Israel, Ita-lia, Polonia, Serbia, Canada, Brazilia, Alge-ria ºi România), preºedinþi de academie,preºedinþi de republicã, miniºtri, ambasa-dori, economiºti, juriºti, profesori universi-tari, scriitori, cercetãtori ºi medici, oameniimportanþi din domeniul culturii ºi alºtiinþei, pentru a dezbate probleme legate

de viitorul Europei, pentru a gândi Europaîmpreunã. Conferinþele prezentate în cadrulacestui seminar cuprind o tematicã largã(culturã, ºtiinþã, religie, politicã, problemeleminoritãþilor, destinul culturilor ºi al lim-bilor în spaþiul european, frontiere ºi culturadiferenþelor, rolul ºtiinþei ºi al artelor înEuropa) ºi sunt publicate de FundaþiaNaþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã ºi deAcademia Românã în volume anuale.

Colocviul din acest an a avut ca subiectLes lettres, les arts et les sciences dans l’Europed’aujourd’hui (Literele, artele ºi ºtiinþele înEuropa de azi), lucrãrile propriu-zise des-fãºurându-se în trei secþiuni: Les lettres, lesarts et le processus de la mondialisation(Literele, artele ºi procesul mondializãrii),La culture des différences (Cultura diferen-þelor) ºi L’ époque des incertitudes dans ledomaine de la science et de l’art (Epoca incerti-tudinilor în domeniul ºtiinþei ºi al artei).

Prima parte, Les lettres, les arts et le proces-sus de la mondialisation a fost deschisã decãtre acad. Eugen Simion, cu o invitaþie de amedita asupra destinului culturilor naþiona-le ºi asupra noii direcþii în culturã. Aceastãtemã „provocatoare” despre viitorul cul-turilor naþionale ºi al literaturii în contextulmondializãrii ºi al globalizãrii, îi priveºte petoþi, dar îi neliniºteºte îndeosebi pe uma-niºti. Epoca actualã este una a incertitudi-nilor, a condiþiilor instabile, iar societateacontemporanã, dominatã întru totul deforþa mediaticã, de interese politice ºi devoinþa de putere, riscã sã-ºi piardã valorile,transformându-se într-o societate de con-sum. Suntem oare martorii dispariþiei cul-turilor naþionale? Literatura ne/se poatesalva? La aceste întrebãri tulburãtoare,acad. Eugen Simion a cãutat rãspunsul înpolitica culturalã europeanã, care are me-nirea de a apãra ºi de a promova cultura înspaþiul european. Cunoscutul critic a subli-niat necesitatea restabilirii unei bune relaþiicu statul, care are obligaþia de a protejatradiþiile spirituale ºi identitatea fiecãruipopor. În acest sens, procesul de globalizarenu trebuie înþeles drept unul de unifor-mizare, de desfiinþare a culturilor naþionale,ci drept unul de unificare prin ºtiinþã ºi prinartã. Astfel se poate ajunge la o mai bunã

Ana-MMariaROMITAN

Penser 'Europe,gândindEuropa

împreunã

93

Gândind Europa împreunã

cunoaºtere reciprocã, la o dizolvare a dife-renþelor cu o fireascã pãstrare a rãdãcinilor,a acestor tradiþii locale europene, care ausupravieþuit de-a lungul istoriei. Culturaeuropeanã este expresia unei identitãþiindestructibile, care trebuie apãratã ºi pro-movatã, fiind un bun comun, un spirit uni-versal. Europa are nevoie de o „guvernareiluministã”, de o bunã gestiune a forþelor ºia fondurilor, de o politicã, care sã acþionezeîn sprijinul conservãrii patrimoniului cul-tural. Atrãgând atenþia asupra importanþeiprotejãrii culturilor autohtone, EugenSimion ºi-a exprimat convingerea cã numaio politicã culturalã comunã poate fi salvatoarepentru lumea literelor ºi a artelor, într-oEuropã care nu se lasã dominatã de orgoliiºi de interese personale, ci de spiritul uneiculturi a diferenþelor.

Criticul de artã Serge Fauchereau, denumele cãruia se leagã organizarea marilorexpoziþii de la Centrul Pompidou din Parisºi de la Palazzo Grassi din Veneþia, are ostrânsã legãturã cu România, cu literatura ºicu arta româneascã, publicând, în 1995,cartea Sur le pas de Brancusi. De la bun în-ceput, participarea scriitorului francez lacolocviul Penser l’Europe a dat o notã dinam-icã lucrãrilor. Cunoscutul eseist a semnalatcã ne aflãm într-o perioadã de „renaºtere”,în care trebuie sã luptãm, zi de zi, pentruapãrarea valorilor ºi pentru impunerea cul-turii naþionale. El a adus în discuþie fe-nomenul „McDonalds” în culturã, ridicân-du-se împotriva devalorizãrii ºi a vulgari-zãrii culturii, într-o lume dominatã de mass-media ºi marketing, în care scrisul este în-locuit de imagine. Serge Fauchereau aprotestat cu vehemenþã împotriva ideii deartã ca produs fabricat, destinat consumu-lui, fãcând apel la predominanþa criteriuluiestetic ºi calitativ. Arta nu înseamnã doaramuzament ºi spectacol, ci este baza culturiiºi a identitãþii unui popor. Intervenþia luiFauchereau a dat naºtere la numeroase dis-cuþii despre importanþa pãstrãrii spirituluinaþional într-o Europã periclitatã de indus-trializare, de comercializare ºi de consum.

Secþiunea a continuat cu prelegerea acad.Dan Berindei, vicepreºedintele AcademieiRomâne, care a evidenþiat rolul ºtiinþelor

umaniste în secolul al XXI-lea. Acestea suntindispensabile într-o Europã dezvoltatã,având în vedere faptul cã spaþiul culturiireprezintã factorul unificator al umanitãþii.Istoricul Ioan Aurel Pop, cel mai tânãrmembru al Academiei Române, s-a referit laprotejarea culturilor naþionale în contextulglobalizãrii, problematizând tematica pãs-trãrii identitãþii. El ºi-a exemplificat punctulde vedere prin modelul „Transilvania –mica Europã”, provincia putând fi consider-atã, în acest context, un tip de mondializareavant la lettre.

Cea de-a doua secþiune de comunicãri,dedicatã culturii diferenþelor, a fost deschisãde cunoscutul jurnalist, scriitor ºi eseistAdam Michnik, redactor-ºef al celui maiimportant ziar din Polonia, Gazeta Wyborcza,care a cucerit publicul prin cuvântarea sadespre L’Europe de tolérance et ses ennemis,militând pentru o Europã deschisã, toleran-tã, iluministã. Dorinþa de libertate, deacceptare ºi de toleranþã în domeniulpoliticii, al religiei ºi al culturii nu a fost unvis doar pentru cei care au trãit sub pre-siunea unei dictaturi comuniste, ci pentrunoi toþi, locuitori ai Europei, ai lumii de azi.Pornind de la creionarea sferei culturale înPolonia, scriitorul polonez a vorbit desprecinismul, fanatismul ºi protestul faþã de totce înseamnã o politicã ºi o culturã a dife-renþelor. În acest context, Michnik a atrasatenþia asupra ameninþãrii putinismului,acest nou model politic ºi instrument demanipulare, care ºi-a înfipt rãdãcinile ºi îndomeniul culturii. Trãim într-o lume corup-tã, în care democraþia este doar o faþadã,societatea fiind dominatã de cinism ºi deputinism. Suntem martorii unui moment de„autodistrugere”, de pierdere ºi de dis-trugere a valorilor. Adam Michnik a reco-mandat unirea forþelor în lupta pentruredobândirea valorii culturale, pentruapãrarea culturii diferenþelor într-o Europãcomunã, democratã, tolerantã.

Radivoje Konstantinoviæ, profesor de li-teraturã la Universitatea din Belgrad, a su-bliniat faptul cã, în societatea actualã, carese lasã condusã de puterea media ºi în careprostul gust a devenit literã de lege, putem

94

Ana-Maria Romitan

schimba ceva doar cu ajutorul culturii ºi alºtiinþei. Konstantinoviæ a cerut, cu fermi-tate, ca instituþiile ºi statul sã se implice maimult, sã sprijine cultura ºi sã apere patrimo-niul naþional.

Impulsionatã de comunicarea lui SergeFauchereau, Sarah Wilson, profesoarã deIstorie modernã ºi contemporanã la In-stitutul de Artã Courtauld al Universitãþiidin Londra, a semnalat primejdia jocurilorºi a intereselor politice, care compromit val-oarea esteticã a artei în ziua de azi. Prinintervenþia ei optimistã despre însemnã-tatea istoriei ºi a artei, Sarah Wilson ne în-deamnã sã regândim Europa, visând-o.Întrebarea How to make Europe dream? (Cumsã facem Europa sã viseze?) a captivatatenþia participanþilor, Sarah Wilson amin-tind cã toate responsabilitãþile se nasc învise (dans le rêves commence les responsabi-lités).

În comunicarea sa, Florin Filip, vice-preºedinte al Academiei Române, a ilustratavantajele tehnologiei pentru dezvoltareaculturii, solicitând folosirea procesului deinformatizare în sprijinul acesteia. Econo-mia culturalã este influenþatã de mai mulþifactori (evoluþia geopoliticã, evoluþia teh-nologiei, modelele de business, dar nu înultimul rând ºi de factorul uman). Din inter-acþiunea acestor factori rezultã baza sis-temului economic pentru o bunã func-þionare a societãþii informaþionale de azi. Înacest context, modernizarea bibliotecilor ºi aarhivelor naþionale este indispensabilã pen-tru facilitarea accesului liber la informaþiiºtiinþifice în epoca digitalã. Referitor laaceastã problemã, acad. Eugen Simion asemnalat importanþa majorã a valorificãriimanuscriselor aflate în arhivele BiblioteciiAcademiei Române, a documentelor carefac parte din patrimoniul cultural al þãrii ºi

95

Gândind Europa împreunã

care trebuie puse la dispoziþia publiculuilarg.

Rolul religiei ca element unificator însocietatea europeanã de azi a stat în atenþialui Ioan Robu, arhiepiscop al Bisericiiromano-catolice din Bucureºti, membru deonoare a Academiei Române. IPS dr. IoanRobu considerã cã fiecare individ este datorsã îºi aducã contribuþia la consolidarea cul-turii ºi a identitãþii unui popor, prin re-gãsirea lui Dumnezeu ºi prin credinþã.

În discursul sãu, Emil Constantinescu aaccentuat importanþa refacerii structuriloreconomico-politice, precum ºi a sistemuluifinanciar din Europa. Fostul preºedinte alRomâniei a evidenþiat necesitatea colaborã-rii dintre ºtiinþã ºi culturã, domenii menitesã reprezinte o nouã avangardã în dez-voltarea Uniunii Europene.

Secþiunea s-a încheiat cu o dezbatere înplen, la care au luat cuvântul numeroasepersonalitãþi din lumea politicã ºi culturalã:Petre Roman, fost prim-ministru al Ro-mâniei, acad. Dan Hãulicã, preºedinte deonoare al Asociaþiei Internaþionale a Criti-cilor de Artã, acad. Eugen Simion, preºedin-tele Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºiArtã ºi directorul Secþiei de filologie ºi lite-raturã a Academiei Române, scriitorul ºicriticul de artã Serge Fauchereau, profesorulMohamed Laichoubi, fost ministru ºiambasador al Algeriei la Bucureºti, NicolaeManolescu, preºedintele Uniunii Scriitorilordin România ºi ambasador al României laUNESCO, Adam Michnik, redactor-ºef alcelui mai influent ziar din Polonia, precumºi dr. Magda Botez, fost consul general alRomâniei în Canada.

În cadrul celei de-a treia sesiuni de co-municãri s-a dezbãtut problematica incerti-tudinilor din domeniul ºtiinþei ºi al artei(L’époque des incertitudes dans le domaine de lascience et de l’ art) în Europa de azi.

Ultima secþiune a fost deschisã de JaimeGil Aluja, preºedintele Academiei Regale deªtiinþe Economice ºi de Finanþe din Barce-lona, care a evidenþiat fragilitatea sistemu-lui financiar actual ºi a atras atenþia asupracrizei financiare, care influenþeazã viaþa eco-nomicã, politicã ºi culturalã a þãriloreuropene. Membrul de onoare al Academiei

Române a susþinut cã ieºirea din acest impaseste gãsirea unui echilibru economico-politic. În acest proces, ºtiinþa rãmâne prin-cipalul suport al societãþii, constituind sin-gura certitudine într-o lume plinã de incer-titudini.

Mohamed Laichoubi, fost ministru ºiambasador al Algeriei la Bucureºti, a pro-pus regândirea Europei prin prisma culturiiºi a ºtiinþei, aceste domenii indivizibile, carestau la baza societãþii noastre. În opiniaambasadorului, spaþiul euro-mediteranianreprezintã o „zonã test”, în care ºtiinþa ºicultura au menirea de a salva diversitatea,multiculturalitatea Europei. Arta este expre-sia libertãþii de gândire ºi de creaþie, eaexistând ºi dincolo de graniþe, contribuindla unificarea naþiunilor. În opinia luiMohamed Laichoubi, dialogul deschis ºi ointensã cooperare prin intermediul ºtiinþeiºi al culturii între popoare poate fi soluþiapentru grava crizã occidentalã-europeanã.

Cunoscutul eseist ºi critic de artã DanHãulicã, preºedinte de onoare al AsociaþieiInternaþionale a Criticilor de Artã, a sublini-at importanþa spaþiului cultural meditera-nian, acest esprit al Europei, care poatedepãºi frontierele, asigurând astfel ieºireadin orice impas.

Pornind de la aceste observaþii, partici-panþii au arãtat cã incertitudinile din dome-niul ºtiinþei ºi al artei se datoresc perioade-lor de crizã economicã, politicã ºi culturalã,pe care le traverseazã Europa. JoséCasajuana Gibert, preºedintele AcademieiRegale de Medicinã din Barcelona, a remar-cat apariþia fenomenului de crizã în culturã,ca o reacþie fireascã la împrejurãrile eco-nomico-politice, care pericliteazã existenþaºi dezvoltarea culturii. José AntonioRedondo López, profesor la UniversitateaSantiago de Compostela ºi membru alAcademiei de ªtiinþe Economice ºi deFinanþe din Spania, ºi-a exprimat convin-gerea cã principalã cauzã a crizei este insta-bilitatea sistemului ipotecar-bancar.

Continuând dezbaterea despre criza dinEuropa de azi, fostul prim-ministru PetreRoman a reliefat necesitatea restabilirii legã-turii cu statul, care trebuie sã-ºi asume

96

Ana-Maria Romitan

obligaþia de a redeschide dialogul cultural ºide a sprijini domeniul ºtiinþei ºi al artei.

Scriitorul Serge Fauchereau a observat cãacest proces poate determina o adevãratãcrizã existenþialã, punând în pericol viaþaindividului într-o societate coruptã, în carecriteriul estetic ºi calitativ îºi pierde din va-loare ºi în care arta devine un simplu obiectde consum.

O analizã minuþioasã a acestui momentcritic a fost fãcutã de cãtre Nicolae Ma-nolescu, preºedintele Uniunii Scriitorilordin România ºi ambasador al României laUNESCO, care identificã ºi apariþia uneicrize morale.

Arhitectul canadian de origine românã,Dan Hanganu, distins cu medalia de aur aInstitutului Regal de Arhitecturã din Ca-nada pentru anul 2008, membru de onoareal Academiei Române, a relevat, în expu-nerea sa, însemnãtatea arhitecturii cafenomen cultural ºi a evidenþiat dependenþaacesteia de dulcea tiranie a opiniei publice.

Ultima parte a colocviului a fost dedicatãºtiinþei, acest vast domeniu, care, dupã pãre-rea lui Jean Askenasy, somitate în neurolo-gia contemporanã, membru de onoare alSocietãþii Franceze de Neurologie, alAcademiei Medicale ºi al Societãþii deBiologie Celularã din România ºi alAcademiei de Neurologie din SUA, profe-sor la Universitatea din Tel Aviv, ne poateajuta sã ieºim din aceastã crizã, facilitândcomunicarea între oameni. În acest context,globalizarea trebuie privitã ca un faptinevitabil ºi necesar dezvoltãrii societãþii, caun proces al „interconectãrii” lumii, alcunoaºterii ºi al înþelegerii. Globalizarea nupericliteazã existenþa omenirii, ea fiind doaro etapã naturalã în evoluþia spre „homointergalacti”. Prezentarea profesoruluiAskenasy este un exemplu concret al inter-acþiunii dintre ºtiinþã ºi culturã, legãmântcare poate garanta unificarea Europei înepoca globalizãrii.

Medicul Joachim Gironella Coll, mem-bru al Academiei Regale de Medicinã dinBarcelona, a semnalat, la rândul sãu, avan-tajele ºi beneficiile pe care ºtiinþa le aduceomenirii. Uniunea Europeanã este preocu-patã de sãnãtatea cetãþenilor ºi se implicã în

consolidarea unui sistem sanitar comun.Descoperirile ºtiinþifice faciliteazã func-þionarea acestui sistem ºi propun o maibunã calitate de viaþã.

Secþiunea a treia s-a încheiat cu emoþio-nantul discurs despre viitorul ºtiinþei alacad. Maya Simionescu, director ºi cofonda-tor al Institutului de Biologie ºi PatologieCelularã “Nicolae Simionescu”, preºedinteexecutiv al Fundaþiei Naþionale pentruªtiinþã ºi Artã. Captivanta prezentare acelulelor umane ca mici opere de artã adovedit, încã o datã, strânsa legãturã dintreºtiinþã ºi artã. La fel ca ºi arta, ºtiinþa nucunoaºte graniþe ºi poate constitui o modali-tate de salvare, un refugiu în perioade decrizã ºi, totodatã, motorul evoluþiei socie-tãþii noastre. ªtiinþa are o contribuþie deci-sivã în procesul de valorificare ºi de pãs-trare a patrimoniului cultural mondial,reprezentând un mijloc de cunoaºtere, deînþelegere ºi de comunicare între oameni.Viitorul ºtiinþei este legat de cel al artei,aceste douã domenii inseparabile consti-tuind factorii de progres ai umanitãþii.

Dupã cum s-a putut observa din calitateaºi din actualitatea conferinþelor, din dina-mismul discuþiilor ºi din entuziasmul par-ticipanþilor, evenimentul european de laSinaia s-a bucurat de un mare succes,reunind, totodatã, un numãr impresionantde oameni de culturã ºi de ºtiinþã, care ºi-auexprimat dorinþa de a reveni, ºi în toamnalui 2009, în marea familie Penser l’Europe. S-a fixat deja tema colocviului viitor, care îºipropune sã dezbatã probleme referitoare laevoluþia învãþãmântului european ºi sã rea-ducã participanþii acestui seminar în multi-colora atmosferã de toamnã de la Sinaia.

Trãim într-o lume a incertitudinilor, încare omul trebuie sã-ºi gãseascã sprijinulexistenþial în echilibrul dintre ºtiinþã ºi artã.Europa are nevoie de o culturã a diferenþelor,iar Uniunea Europeanã de o politicã aunitãþii în diversitate.

Penser l’Europe este o dovadã de neconte-stat cã se poate gândi ºi construi împreunãazi Europa de mâine.

97

Uf! am ajuns la capãtul adaptãrii la carelucrez de câteva luni : Insula pinguinilor deAnatole France.

Ideea nu-mi aparþine decât în parte. Unuldin actorii mei cu care am întreprins feluriteºi plãcute aventuri teatrale, de la Pescãruºullui Cehov la Regula jocului – dramatizareaunui film de Jean Renoir –, trecând prinBalzac ºi prin propriile mele piese, mi-acerut sã-i scriu o adaptare care sã se poatãjuca la fel de îndelung ºi, dacã se poate, cuacelaºi succes, ca cea pe care o fãcusemdupã In cãutarea timpului pierdut de MarcelProust. Treaba era anevoioasã. Nu atâtpunct de vedere literar sau teatral, ci pentrucã nimeni, cred, nu poate prevedea succesulunui spectacol. De altfel ºi adaptarea dupãProust fusese aproape o comandã, de maimulte ori în timpul repetiþiilor fusesem ispi-tiþi sã lãsãm totul baltã, cu senzaþia cã facemo muncã sortitã din plecare eºecului, ºi lunide-a rândul eram în continuare uimiþi cãsala se umplea searã de searã.

Se cãdea totuºi sã plec de la o operã lite-rarã care sã aibã cât mai multe ºanse în con-textul dificil al teatrului parizian.

Cãutam deci pentru aceastã nouãadaptare un text cunoscut de toatã lumea,dar puþin exploatat fie din cauza dificultãþiisale, fie pentru cã nimeni nu ºi l-a închipuitpe scenã. Cãutam un text care sã poatãinteresa un public suficient de larg. Un textcare sã poatã, în acelaºi timp, oferi oarecarigaranþii de succes unui producãtor ºi unui

director de teatru. Care sã fie « nobil » însensul artistic al termenului dar ºi capti-vant, pe gustul fiºteciunuia. Un text care sãamuze, pentru cã spectatorului îi place sãrâdã, dar care sã-l ºi implice, sã-l punã înfaþa unor probleme cu care se confruntã zide zi. În lungi discuþii – din acest punct devedere turneele sunt ideale, ºi cel de astãvarã în Martinica a fost binevenit – am tre-cut prin sitã ºi dârmon literatura francezãde la autorii evului mediu la Michel Butor,de la Louise Labé, frumoasa frânghieriþã, laCamus ºi Sartre, trecând, fireºte prinDiderot, Rousseau ºi Voltaire ale cãror prozeau fost adaptate pentru teatru în toatefelurile ºi chipurile…

ªi-atunci, pornind de la Voltaire, tocmai,mi-am amintit de textul lui Antole France,un autor care mã fermecase în tinereþe.Laureat al premiului Nobel, oricâtuºi,Anatole France n-are, fireºte, greutatea mar-ilor romancieri. El nu e Dostoievski sauThomas Mann, amplitudinea romanelorsale nu e cea a unui Steinbeck sau Faulkner,literatura sa nu are nici mãcar iscusinþeleformale ale lui Gide. Anatole France prac-ticã însã uºurãtatea cãreia îi dã virtuþimiraculoase, tocmai pentru cã o lasã sãexiste în toatã splendoarea sa, ºi pentru cãaceastã uºurãtate este, prin sine, o moralã.Ea este atitudinea potrivitã faþã de o lumeatât de mãruntã sufleteºte, atât de pipernic-itã intelectual, atât de neînsemnatã în imen-sitatea universului încât nu meritã mai

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Adaptându-l pe Anatole France

Sur l'adaptation de l'oeuvre d'Anatole France "L'Ile des Pingouins" pour le théâtre.

Résume

98

multã atenþie din parte unui om de spiritdecât cea pe care o acordãm unei gâze, unuifulg de nea, unui praf în ochi, unui nor caretrece.

Am vrut deîndatã sã vãd textul pe carenu-l mai aveam în bibliotecã. Unul dinavantajele Parisului este cã în librãriile bunemai poþi gãsi oricând toate cãrþile impor-tante. L-am recitit cu o deosebitã plãcere închiar aceeaºi searã. Mai întâi pentru cãAnatole France scrie bine – ºtiam. Apoi pen-tru cã ironia dã farmec romanelor sale careexcitã inteligenþa cititorului devenit com-plice – ºi asta ºtiam. In fine, pentru cã – nu-mi sãrise în ochi acum treizeci de ani, con-fruntat cu alt tip de societate ºi cu problemepolitice diferite – actualitatea spuselor saleeste izbitoare. În ciuda aparenþelor, nicisuferinþele unor rãzboaie mondiale cruntecare ne-au cãlcat de când a fost scrisã cartea,nici orgoliosa construcþie europeanã, nicifaptul cã dezvoltarea mijoacelor de comuni-caþie au transformat planeta într-un sat, etc.,etc., toate acestea n-au schimbat nici fireaomului nici natura societãþii capitaliste,þinta ironiei lui Anatole France, care acum osutã de ani înþelesese foarte bine noimademocraþiei noastre : « în toate societãþilebanii sunt lucru sfânt ; în democraþie ei suntsingurul lucru sfânt ! »

Insula pinguinilor este istoria Franþeipovestitã parodic de un autor care constatãcã un sistem politic ºi social sãnãtos se înte-meiazã întotdeauna pe cele douã atributefundamentale ale firii omeneºti : orgoliul ºicupiditatea.

Totul porneºte de la eroarea SfântuluiMaël care, cu ochiul ºi urechea ostenite devârstã, boteazã pinguinii pe care-i ia drept opopulaþie sãlbatecã. În mare mila sa,Domnul, ca sã nu lase acest gest pios fãrãefect, dã pinguinilor un suflet - ca botezul sãpoatã fi omologat -, dar un suflet mic, pemãsura unor fãpturi atât de mãrunte. ªiistoria începe. Cu proprietatea, fireºte : « înceea ce priveºte proprietatea, dreptul celuicare a cultivat primul un ogor est greu destabilit ºi la fel de greu de apãrat.Dimpotrivã, dreptul celui care cucereºte

acest ogor se întemeiazã pe argumente câtse poate de concrete ºi de solide. Forþa care-l supune pe cel slab celui puternic este unfapt clar ºi precis. Ea dã respectabilitateaproprietãþii, pentru cã este singurã în stares-o facã. »

Plecând de aici, Anatole France face uninventar humoristic ºi istoric al viciilor caresunt virtutea societãþii întemeiate pe forþã ºipe nedreptate, pe rapacitatea celor bogaþi alcãror cinism l-am regãsit recent în actelepolitice ale guvernului francez, preocupatsã reducã impozitele pe marile averi :« Suntem toþi gata sã ne lipsim de ce avemdacã aºa cere interesul fraþilor noºtri pingui-ni, spune unul din personajele romanului.Ori tocmai, interesul public este de a nu ceremulte celor care au mai mult. Pentru sim-plul motiv cã sãrmanii trãiesc din mila celorbogaþi. Dacã aceºtia sãrãcesc, ei vor fi maipuþin darnici. Ceea ce însemnã cã nu existãmai mare calamitate pentru sãraci decât dea-i împovãra cu dãri pe cei bogaþi. » In alþitermeni, discursul politic pe care-l aud într-o Europã atât de liberalã încât pare propriasa caricaturã, este exact acelaºi.

ªi aceleaºi vor fi, probabil, consecinþele.Acum cã textul adaptãrii e scris ºi cã

încep sã întrevãd cum îl voi pune în scenã,nu pot începe decât cu : « Þin sã vã spun cãnu sunt un pinguin, cum aþi crezut poatejudecând dupã înfãþiºare… », etc. ; ca sã ter-min cu actorul meu rãtãcit pe undeva launul din poli : dacã oamenii au devenit ceeace sunt, e preferabil sã rãmâi un pinguin :« De fapt nu par, dar sunt o pasãre. Par unom ca toþi ceilalþi dar am, de fapt, suflet depinguin, ceea ce vrea sã spunã cã n-amdeloc. Printre semenii mei, mã simt cam sin-gur, de parc-aºi locui pe o banchizã, ºi mãnecãjeºte sã vã vãd luându-mã drept ceea cenu sunt. Comedia asta a durat îndeajuns.Cu toatã simplitatea, vã rog, pentru cã v-amfãcut deja sã pierdeþi un timp preþios, oritimpul e bani, nu e aºa ?... Pentru cã într-unanume fel v-am pãgubit destul cu impostu-ra mea, daþi-mi voie sã-i pun capãt. Cortina,va rog ! »

99

Piaþa artelor. Accepþiuni, tipologie

Piaþa artei este reprezentatã de consuma-torii reali sau potenþiali de produse artisticecare au nevoi sau dorinþe similare ºi care,pentru a ºi le satisface, se angajeazã în relaþiide schimb cu deþinãtorii lor. Pentru econo-miºti, piaþa desemneazã grupuri de vânzã-tori ºi de clienþi care efectueazã diversetranzacþii – schimb de valori între pãrþileimplicate.

Indiferent de perspectiva abordãrii,“schimbul reprezintã procesul de obþinere aunui produs dorit, oferind altceva în loculsãu” (18, p. 38). Întotdeauna ofertanþii (cre-atori, producãtori etc.) aºteaptã sã pri-meascã ceva în schimb – fie ºi numai oreacþie comportamentalã dezirabilã. Depildã, un sculptor care doneazã unei comu-nitãþi o lucrare monumentalã poate fi re-compensat prin decernarea unei distincþii(e.g., “cetãþean de onoare”), prin achizi-þionarea altor creaþii ale sale menite sã înfru-museþeze spaþiul public al localitãþii saunumai prin preþuirea ºi recunoºtinþa lo-cuitorilor.

Firmele specializate, inclusiv cele dinzona artei (e.g., companii de spectacole,companii de producþie muzicalã etc.), cul-tivã adesea relaþii preferenþiale cu diversesegmente de public. Relationships-ul saufriendships-ul constituie un mijloc de con-solidare a pieþei, ºtiindu-se cã este mai efi-cient sã-þi pãstrezi clientela decât sã atragiclienþi noi sau, dupã cum spuneau V.Olteanu ºi I. Cetinã, “este mult mai eficientºi, în consecinþã, mult mai util sã ai clienþi,decât sã cauþi clienþi” (30, p. 59). Marketeriisunt conºtienþi de faptul cã nu vor exista

niciodatã clienþi suficienþi pentru a-i înlocuipe cei pierduþi – de aceea au învãþat sã cal-culeze costurile clientelei pierdute ºi cos-turile legate de reducerea infidelitãþii, di-minuând semnificativ numãrul ex-consu-matorilor. Uneori însã, relationships-ul esteºi un instrument de dezvoltare a pieþei.Dupã cum remarca René Berger, “Artiºtii nuse mai mulþumesc cu o clientelã; chiar dacãrãmân legaþi de colecþionari, cautã sã seemancipeze de sistemul estetico-economic(sau economico-estetic) pentru a stabili noiraporturi cu societatea. În felul actesta s-anãscut un nou tip de public.

Practicarea relaþiilor preferenþiale, ca ºiformarea unei clientele pregãtite sã cum-pere, impune studierea pieþelor-þintã. Înacest sens, a studia piaþa artei înseamnã ainvestiga nevoile, dorinþele, gusturile ºi sa-tisfacþiile consumatorilor de artã, obiceiurilede consum, însuºirile psihosociale, statutullor cultural º.a.

Consumatorii de artã sunt “bombardaþi”cu oferte multiple ºi cu mesaje transmise petoate canalele de comunicare. Dupã cumconstata Philip Kotler, “la orice pas cinevaîncearcã sã vândã ceva”. Pentru a reuºi înacest context concurenþial, creatorii ºi pro-ducãtorii de artã trebuie sã deþinã date com-plexe ºi de actualitate despre pieþele-þintã,despre tipologia consumatorilor care alcãtu-iesc publicul lor, despre structura ºi dimen-siunile pieþei potenþiale.

Dupã opinia lui I. Drãgan, pentru cu-noaºterea celor douã trãsãturi – structura ºidimensiunile pieþei – se poate folosi cu suc-ces modelul lui H. Lasswell de analizã acomunicãrii de masã, prin înregistrarearãspunsurilor la urmãtoarele întrebãri: cinespune, ce spune, cui, prin ce canale, cu ce

MariaMOLDOVEANU

Economia artelor (I)

Culturã ºiecomomie

100

Maria Moldoveanu

efecte. Alãturi de Lasswell, alþi autori renu-miþi, precum P. Lazarsfeld, B. Berelson, E.Katz º.a., au contribuit la construireaprimelor paradigme de analizã a pieþeimass-media, valabile, dupã noi, ºi pentrupublicul artei. În acest sens, se poatecunoaºte:

- cine citeºte, ascultã, priveºte, contem-plã, vizioneazã, recepteazã diverseproduse ale artei (i.e. care este struc-tura pieþei);

- ce citesc, ascultã, privesc, contemplã,vizioneazã, recepteazã consumatoriide artã, ce gen de produse consumãei;

- cum, în ce mod, prin ce mijloace re-cepteazã publicul valorile ºi mesajeleartei, ce canale ºi ce instituþii difuzea-zã produse artistice pe pieþele-þintã;

- ce efecte – ce influenþe (economice,psihologice, sociale etc.) exercitã artaasupra consumatorilor.

Utilizând diverse criterii de clasificare apieþelor, cercetãtorii au construit numeroasetipologii.

În funcþie de structura ofertei, existã piaþaprodusului, reprezentatã de toþi consuma-torii unui produs (e.g., muzica lui Kitaro)sau gen de produse (e.g., filmele psiholo-gice), ºi piaþa serviciului (e.g., reprezentatãde clienþii serviciilor de turism cultural), iardupã destinaþia ofertei, se disting, de ase-menea, douã tipuri ale pieþei: pieþe de con-sum, alcãtuite din toþi cei care frecventeazãdiverse genuri de artã, ºi pieþe de producþie, ceinclud companii ºi instituþii consumatoarede produse artistice (e.g., case de film careachiziþioneazã creaþii muzicale pentru pro-ducþiile lor cinematografice).

Mãsurarea potenþialului pieþei cu aju-torul modelului “produs-piaþã” defineºte,pe lângã aceste douã categorii, ºi pe cea dea treia, a utilizatorilor profesionali (18, p.142). Sunt cei care cumpãrã/folosesc anu-mite bunuri artistice pentru a-ºi îndeplinisarcinile profesionale (e.g., criticii muzicaliachiziþioneazã casete, CD-uri ºi DVD-uri cunoutãþi muzicale, vizioneazã diverse specta-cole de gen, pentru a-ºi scrie cronicile ºi co-mentariile).

Specialiºtii în marketing apreciazã cãînsãºi definiþia pieþei, ca totalitate a consu-matorilor actuali ºi potenþiali ai unui pro-dus, atestã existenþa a douã tipuri de pieþe:piaþa potenþialã ºi piaþa realã (18, p. 322).

Piaþa potenþialã cuprinde diverse seg-mente de populaþie pe care le-ar puteainteresa produsele oferite.

Piaþa efectivã/realã este constituitã, larândul ei, din urmãtoarele segmente/struc-turi:

- piaþa disponibilã cuprinde persoaneleinteresate de anumite produse, careau acces la ele ºi dispun de venituripentru a le cumpãra;

- piaþa disponibilã calificatã este legiti-matã prin educaþie ºi experienþã sãaprecieze produsele respective;

- piaþa-þintã reprezintã un segment saumai multe segmente de consumatoripe care se concentrazã atenþia produ-cãtorilor ºi a comercianþilor, inclusiv apublicitarilor;

- piaþa penetratã îi include pe acei con-sumatori/utilizatori “atinºi de mesaj”,cum se exprimã specialiºtii în comuni-care, clienþii fideli ai produsului, aimãrcii sau ai producãtorului.

Sociologii ºi economiºtii analizeazã piaþanu numai din punctul de vedere al interesu-lui, accesului, veniturilor ºi calificãrii clien-þilor, ci luând în considerare gusturile, moti-vaþia, comportamentul ºi satisfacþia lor.Dupã cum scrie Ph. Kotler, satisfacþia fur-nizeazã informaþii “care nu se pot deducedin valorile produsului intern brut - PIB”(18, p. 80). Autorul remarcã faptul cã, înlumea afacerilor, tipologiile se întrepãtrund,aºa încât un producãtor acþioneazã simultanpe diverse pieþe, cum sunt: pieþele de nevoi,incluzând persoanele care au nevoi identice(e.g., de informare, de specializare etc.),pieþele demografice (segmentate dupã criteriide vârstã, sex, studii, ocupaþie º.a.), pieþele deproduse (e.g., piaþa constituitã din consuma-torii filmelor de artã), pieþele geografice,delimitate în funcþie de rezidenþa consuma-torilor (e.g., unele sunt preferinþele folclo-rice ale locuitorilor din Dobrogea, altele alecelor din nordul Moldovei).

101

Economia artelor (I)

Prin extensie, termenul piaþã se foloseºteºi pentru clientela organizaþiilor nelucra-tive, cum sunt: ºcolile, colegiile, cãminele,spitalele, lãcaºurile de cult, asociaþiile artis-tice, care au caracteristici specifice legate decheltuieli, investiþii, profituri, imagine,comunicare etc.

Unele dintre criteriile la care ne-am refe-rit mai sus sunt utilizate pe cvasitotalitateapieþelor, în timp ce altele vizeazã pieþespecifice. În Marketingul serviciilor, V. Oltea-nu ºi I. Cãtina menþioneazã criteriile celemai frecventate în activitatea turisticã (e.g.,vârstã, sex, venituri, ocupaþie, sãnãtate º.a.)ºi pe cele din serviciile bancare (venituri,beneficii ºi alte criterii legate de psihologiaconsumatorilor). În capitolul consacrat ser-viciilor, este redatã tipologia pieþei culturaleelaboratã de François Mayaux (24, p. 14).

Utilizând un singur criteriu, “statutul so-cial al purtãtorilor cererii”, autorul francez aindentificat trei tipuri de pieþe: una repre-zentatã de segmentul “intelectual” cu veni-turi mijlocii ºi nivel cultural ridicat, alta con-stituitã din cadre superioare ºi din profesiiliberale – segmentul “burghezie” – ºi piaþaalcãtuitã din “aspiranþi”, incluzând aici indi-vizi ºi grupuri eterogene ale clasei de mijloccu nivel cultural ridicat ºi venituri medii –grupuri ce se autodefinesc prin interesexplicit pentru valorile culturale (30, p. 56).

Într-o perspectivã similarã, au fostclasificate ºi pieþele artelor plastice. Dupã R.Berger, în perioada care a precedat industri-alizarea tehnicilor de reproducere, con-sumatorii de artã alcãtuiau trei tipuri depiaþã:

- elitele, reprezentate de clientela boga-tã, familiarizatã cu arta;

- categoria “no man`s land”, consti-tuitã din oamenii lipsiþi de acces laoperele artiºtilor, cei care nu au intratniciodatã într-un muzeu sau într-ogalerie de artã ºi pentru care, excep-tând câteva nume celebre - Rem-brandt, Rafael, Michelangelo – artanici nu existã;

- un public de graniþã, care încearcã sãse iniþieze în artã, citind, documentân-du-se, frecventând muzee ºi expoziþiietc.

Odatã cu apariþia cãrþii de artã, a albu-melor ºi a cãrþilor poºtale (ilustrate), afilmelor de artã ºi a diapozitivelor color, atelecasetelor ºi a reproducerilor fidele peorice suprafaþã disponibilã, a muzeelor vir-tuale ºi a DVD-urilor, arta “a încetat de amai fi un privilegiu ºi a devenit o problemãa tuturor” (3, p. 32).

În acest sens, cele douã etape ale proce-sului de difuzare – difuzarea directã ºidifuzarea în masã – a împãrþit piaþa artei îndouã mari categorii: piaþa restrânsã, a privi-legiaþilor care vin în contact cu arta origi-nalã, ºi piaþa milioanelor de consumatori, carefolosesc reproduceri.

Cele douã pieþe ilustreazã implicit dis-tincþia între creaþia artisticã ºi industri-alizarea artei. În cazul creaþiei plastice, depildã, originalitatea creaþiei plastice esteprevalentã în raport cu ideea de copie. Artavizualã, a formelor ºi a culorilor, este domi-natã de ceea ce A. Moles denumea circuitulcreaþie-difuzare/vânzare directã în rândulunui public avizat, cel care intrã în muzee ºigalerii, în expoziþii ºi ateliere ale artiºtilor.Dar ºi în cea de-a doua ipostazã, a reprodu-cerilor, arta iradiazã în masa consumatorilor,pe lângã operele multiplicate, ºi conceptelede frumos, sublim, mãreþie, desãvârºire -trãsãturi intriseci ale creaþiei artistice.

Aplicând aceeaºi paradigmã la domeniulartei muzicale, A. Moles demonstreazã cãevoluþia pieþelor urmeazã dezvoltareamecanismelor de difuzare a operelor artis-tice.

În prima etapã, “a spontaneitãþii muzi-cale”, ascultãtorii erau artiºtii înºiºi. În ceade a doua etapã, odatã cu dezvoltarea in-strumentelor muzicale, realizatorii (com-pozitori ºi interpreþi) s-au disociat de piaþaspontanã/ocazionalã, cea care ascultã muz-icã în biserici, saloane ºi alte locuri publice.Treptat s-a nãscut o piaþã specializatã, com-petentã, interesatã sã frecventeze sãlile deconcerte.

Prin dezvoltarea mijloacelor de comuni-care în masã ºi a fonogramelor, operelemuzicale difuzate la scarã industrialã ajungpe o piaþã cvasinelimitatã.

102

Maria Moldoveanu

Noua piaþã, pentru care se creeazã ºi omuzicã nouã, este deschisã experimen-tãrilor – la forma originalã a operei adãu-gându-se fantezia “aranjamentului” muzi-cal (29, p. 286).

Mecanismul reproducerii, al difuzãrii înmasã pune în funcþiune o întreagã industrieintelectualã - de la compozitori ºi textieri laarmoniºti, orchestratori, interpreþi, ingineri,tehnicieni etc. Piaþa se specializeazã la rân-dul ei: pe lângã masa de consumatori carecumpãrã ºi ascultã din proprie iniþiativãcasete, CD-uri, DVD-uri cu spectacole muz-icale, existã piaþa specializatã constituitã dinindivizi care merg la concerte, care ascultã

din interes emisiuni muzicale difuzate laradio ºi televiziune, care citesc publicaþii/rubrici specializate, care fac parte din di-verse formaþii artistice de amatori.

Dupã cum arãtam mai sus, statutul socialal clienþilor este un criteriu complex declasificare a pieþelor. La fel de complex esteºi criteriul competenþei, al capacitãþii de în-þelegere, evaluare ºi decodificare a operelorartistice.

Din acest punct de vedere, elita nu maireprezintã piaþa definitã de apartenenþa la oclasã socialã sau de statutul economic alclientelei, ci se referã la însuºirile intelectu-lui, la inteligenþa, talentul, receptivitatea ºifantezia indivizilor. “Elitele intelectuale”,specifice fiecãrei discipline artistice, vorexista, în opinia specialiºtilor, atât timp câtvor exista între oameni diferenþe de înzes-trare cu anumite capacitãþi sau diferenþebazate pe experienþe culturale.

Pe lângã aceºti “cognoscenti”, cum aufost denumiþi consumatorii “calificaþi”, existãpiaþa extensivã a artei, alcãtuitã din toatefiinþele omeneºti pregãtite sã recepteze într-o mãsurã mai mare sau mai redusã semnifi-caþiile ºi simbolurile artistice, oricât ar fi demodeste sau de încifrate.

În consens cu opiniile unor experþi dindomeniul artei cinematografice, autoriicãrþii Oamenii ºi filmul susþin cã existã unpublic larg al filmelor modeste din punct devedere artistic ºi un public restrâns ºi calificat,spunem noi, dispus sã vizioneze filme va-loroase (i.e. filme cu potenþial estetic incon-testabil) (36, p. 117).

Caracteristica de a fi extensiv/extensivã(cu referire la public sau piaþã) se regãseºteºi în tipologia lui Roger Clausse, care clasi-ficã publicul mass-media, în funcþie dereceptarea mesajelor, în:

- public extensiv;- public potenþial;- public efectiv;- public atras de mesaj;- public marcat de mesaj.Ca ºi publicul presei, consumatorii de

artã recepteazã mesajele produselor artis-tice ºi sunt influenþaþi de ele, în mãsura încare sunt competenþi ºi au experienþã îndecodificarea limbajului estetic. Majoritatea

103

Economia artelor (I)

cercetãtorilor considerã cã, în funcþie decompetenþã, publicul filmului se imparte în:public general, eterogen ca pregãtire cultu-ralã, atras mai ales de filmul comercial, ºipublicul restrâns sau critic sau intelectual(Raymond Durgnot – Films and Feelings),interesat, cu predilecþie, de arta cine-matograficã.

Existã însã opinii care susþin cã diso-cierea celor douã tipuri de public nu esteatât de radicalã; “din moment ce chiar ºipersoana cea mai cultã (…), odatã intratã însala întunecatã a unui cinematograf, simte oatracþie care, încetul cu încetul, i se impuneºi îi reduce capacitatea de inhibiþie” (13, p.136). Fascinaþia exercitatã de opera cine-matograficã este foarte puternicã ºi de aceeaspiritul critic al spectatorului cedeazã pen-tru moment ºi el terminã prin a urmãri cuatenþie filmul, indiferent de valoarea saartisticã.

Neîndoielnic, competenþa consumato-rilor de “a expertiza” operele receptatereprezintã un criteriu util ºi productiv înclasificarea pieþei artistice. Ca ºi alte bunuriculturale, produsele artei încorporeazã ºireprezintã numeroase înþelesuri ºi valori.

Accesul la culturã ºi artã este limitat de-seori din cauza competenþei culturale re-duse a consumatorilor potenþiali, din cauzalipsei de cunoºtinþe ºi a capacitãþii de adecoda referinþele simbolice.

Pentru realizarea unei clasificãri cuprin-zãtoare a pieþei artistice este nevoie de uncomplex de criterii ºtiinþifice, din care nupot lipsi nevoile ºi interesele estetice ºi extra-estetice ale consumatorilor, nevoile ºi ben-eficiile (e.g., funcþionale, simbolice, sociale,artistice, emoþionale) urmãrite de ei, nevoileºi preferinþele. În funcþie de tipologia prefe-rinþelor – omogene, eterogene, grupate – seconfigureazã ºi pieþe distincte. De aseme-nea, nu pot lipsi motivele sociale (e.g., expri-marea identitãþii) ºi simbolice (e.g., definireapoziþiei sociale) ale consumatorilor de artã,atitudinile receptorilor, fie ele pasive sau deimplicare/participare în calitate de coautorila crearea bunurilor artistice.

Se ºtie cã receptorii conferã un sens me-taforei artistice ºi, prin aceasta, creeazã onouã metaforã, construiesc noi înþelesuri,

folosindu-se de capacitãþile lor imaginative.

Dupã cum arãtam mai sus, piaþa arteloreste studiatã în cadrul diverselor disciplineºtiinþifice.

Economiºtii ºi specialiºtii în marketingcerceteazã piaþa nu numai din perspectivastructurilor ºi a dimensiunilor ei, ci ºi înfuncþie de criterii precum: aria de rãspân-dire a pieþelor, capacitatea lor definitã deraportul cerere-ofertã, importul ºi exportul deartã º.a., modele de consum, comportamentulconsumatorilor, impactul producþiei ºi alvânzãrilor de bunuri artistice asupra veni-turilor ºi a locurilor de muncã, asupra statu-tului economic ºi social al clienþilor.

Dupã arie (localizare), pieþele se impartîn: pieþe interne, din care fac parte pieþelelocale, zonale ºi naþionale, ºi pieþe externe. Înprincipiu, spun marketerii, toþi ofertanþii îºifixeazã o serie de zone pe care opereazã laun anumit nivel care sã le permitã deþinereaunei poziþii avantajoase pe piaþã.

Dupã cum se ºtie, schimbãrile din econo-mia contemporanã influenþeazã felul în carecultura ºi arta se relaþioneazã cu viaþa eco-nomicã, modul în care bunurile creativesunt produse, distribuite, consumate în fie-care þarã ºi pe întreg globul. Globalizarea,digitalizarea ºi schimbãrile din structuratimpului liber reconfigureazã majoritateapieþelor. Statisticile ilustreazã extindereapieþei industriilor creative, în care inclu-dem: publicitatea, teatrul, fonogramele,designul vestimentar, designul de software,filmul, radioul, televiziunea, animaþia com-puterizatã (i.e. o bunã parte din domeniileartei).

În noile condiþii, piaþa localã a artei, pecare o putem exemplifica prin consumatoriiemisiunilor artistice difuzate de o televizi-une localã, ca ºi piaþa zonalã (e.g., a unor fes-tivaluri muzicale intrate în tradiþia locuito-rilor din zonã) se pot extinde nelimitat,dacã, graþie internetului, aceste oferte suntaccesate de alþi locuitori ai planetei. Cla-sificarea pieþelor în funcþie de arie este însãnecesarã pentru elaborarea strategiilor deconservare a tradiþiilor artistice ºi de comu-nicare interculturalã.

104

Maria Moldoveanu

În ce priveºte capacitatea, pieþele se dife-renþiazã cu ajutorul indicatorilor fizici,reprezentând numãrul consumatorilor ºivalorici (i.e. cei care exprimã ponderea uneipieþe în cadrul pieþei de referinþã).

Spre exemplu, piaþa unui gen muzical(e.g. muzica folcloricã), este definitã de nu-mãrul consumatorilor care frecventeazãacel gen, utilizând diverse suporturi sauparticipând la concerte live. Raportândnumãrul lor la piaþa totalã a artei muzicale,aflãm capacitatea pieþei folclorice în raportcu numãrul total al consumatorilor de mu-zicã. Cota de piaþã este un indicator impor-tant care exprimã poziþia pieþelor în raportcu piaþa de referinþã. Acest indicator estefoarte frecventat în piaþa mass-media.

În cazul artelor plastice se stabilesc clasa-mente în funcþie de preþurile la care se vândoperele unor artiºti.

Clasamente se fac ºi la nivelul caselor delicitaþie, în funcþie de volumul vânzãrilor.Potrivit datelor furnizate de Artprice, lide-rul mondial al informaþiilor de pe piaþaartei, casele de licitaþie din SUA ºi MareaBritanie îºi împart piaþa mondialã de artã –

fiind urmate de cele din Franþa, Italia ºiGermania, cu cifre de afaceri semnificative.

În timp, cota de piaþã a artiºtilor poateoscila, aºa cum oscileazã ºi preþurile, deter-minate de o multitudine de factori. Unexemplu în acest sens îl reprezintã, potrivitsursei menþionate mai sus, ConstantinBrâncuºi, care în 2003 se afla pe locul 755 înpiaþa de referinþã, pentru ca, în anul 2005, sãintre în topul celor mai bine vânduþi zeceartiºti, dupã ce sculptura sa, “Pasãrea înspaþiu”, a fost vândutã la casa de licitaþiiChristie din New York la preþul de 27,4 mili-oane de dolari.

Dar a stabili cota unui artist, fie el pictor,regizor, compozitor etc., numai în funcþie depreþul de vânzare sau de audienþa sa la unmoment dat, înseamnã a întreprinde undemers unilateral, în condiþiile în care însãºipercepþia operei sale este relativã.

Poziþia unui artist pe piaþa de referinþãdepinde în mare mãsurã ºi de evaluareaexegeþilor, de imaginea pe care o are în per-cepþia publicului, de valoarea pe care i-oconferã consumatorii.

105

Un subiect care pare mai confuz ºi maiactual decât oricând pentru cã, în perioa-dele de tranziþie, au loc mutaþii cu totul spe-ciale. Orice tranziþie se defineºte prin punc-tul din care pleci ºi cel în care ajungi. Într-unanumit fel, istoria lumii a fost în perma-nenþã o tranziþie. Ceea ce însã a deosebittranziþiile între ele este punctul de plecare ºipunctul de destinaþie. Într-un anumit fel,parcurgând aceastã tranziþie, generaþiacãreia îi aparþin este cea mai norocoasã dinistorie. Este singura datã când o generaþieeste martorã, simultan, la mai multe tranzi-þii, respectiv trecerea dintr-un secol în altul,trecerea dintr-un mileniu în altul, ºi trecereade la un sistem de organizare economico-socialã la altul.

Vom vorbi aºadar astãzi despre elite/con-traelite, despre modul în care ele se aºazã înRomânia tranziþiei, despre rolul anului 2007ºi al anilor care vor urma în plasarea inte-lectualitãþii în acest context.

Întâi de toate, spun cã definirea elitelorse bazeazã pe faptul cã oamenii nu suntegali între ei. Aceastã afirmaþie poate pãreauneori ºocantã sau chiar nepopularã. Aº

spune cã, în România de azi, e chiar ris-cantã. Pentru cã, dincolo de ideologiile cucare ne-am obiºnuit ºi care încep sã se strat-ifice, totuºi ideologia dominantã din 1990încoace a fost populismul. În acest context,afirmaþia poate pãrea riscantã ºi oarecumîmpotriva curentului majoritar. Trebuie sãplecãm însã de la aceastã premisã: oameniinu sunt egali între ei. De fapt, demonstraþiaacestei afirmaþii este datã tocmai de nonper-formanþa societãþilor care au încercat sãcontrazicã aceastã aserþiune. Atunci când osocietate încearcã sã-i facã pe oameni egaliîntre ei nu va reuºi niciodatã sã-l facã pe celurât frumos, pe cel scund înalt, pe celmediocru mai inteligent. Dimpotrivã. Întot-deauna, tendinþa de a egaliza se face cãtrelimita de jos: egalitarismul îl sluþeºte pe celfrumos, îl încovoaie pe cel înalt sau îl con-damnã la mediocritate pe cel inteligent.Singura egalitate care este consacratã ºi careface deosebirea între societãþile totalitare ºicele democratice, între societãþile închise ºicele deschise, este egalitatea cu tine însuþi.Ceea ce înseamnã ºansa de a evolua pemãsura propriilor aspiraþii.

Ei bine, cu cât o societate te împiedicã,prin modul cum se organizeazã, sã fii tuînsuþi ºi sã-þi atingi aspiraþiile, cu atât aceasocietate este mai îndepãrtatã de ceea cenumim societate deschisã. Noi nu putemmerge pe ideea cã omul e perfect. Ba chiaram spune cã miracolul existenþei umaneeste tocmai aceastã imperfecþiune. Fiindimperfect (ºi semnul imperfecþiunii fiind, pede o parte, cãderea în pãcat, iar pe de altãparte, sentimentul morþii) omul are câtevacaracteristici pe care zeii nu le au: de pildã,omul poate lãcrima sau zâmbi. Vã amintiþi,poate, istoria exploratorului James Cook, pecare polinezienii îl credeau zeu. În clipacând, din greºealã, unul dintre ei l-a rãnit, astrigat de durere. Atunci ei ºi-au dat seamacã nu e zeu ºi l-au ucis. Mergând pe aceastãidee, anume cã oamenii nu sunt egali, estefoarte important a vedea modul în care seconsacrã acest principiu, care înseamnã, defapt, ºansa de a fi tu însuþi sau, dimpotrivã,în ce mãsurã el se poate transforma în ine-chitate. Inegalitatea despre care vorbeam sepoate transforma în inechitate dacã modul

Varujan VOSGANIAN

Elite ºi contraelite în România

tranziþiei

The author tries to offer a definition to whatelite and elitist groups are today, while plac-ing them within the context of a Romaniancontemporary history and a period of transi-tion.

Abstract

106

Varujan Vosganian

cum se organizeazã elitele într-o societateeste realizat prin cãi care ajung sã contrazicãtocmai valorile în baza cãrora oamenii, cumspuneam, nu sunt egali între ei. Lucru pecare l-au spus mulþi gânditori din istorialumii. Este foarte interesant cã unul dintre eieste tocmai Vilfredo Pareto, cel care a încer-cat sã ºi gândeascã economia prin prismaindivizilor, creând chiar ºi un sistem econo-metric în acest sens. Chiar ºi el a simþitnevoia de a înþelege necesitatea ca economiasã nu considere oamenii doar ca indiviziabstracþi, ci sã-i perceapã ca persoane. ªiaceastã mare revoluþie, petrecutã nu numaiîn gândirea economicã, ci ºi în gândireafilosoficã (în a doua jumãtate a secoluluiXIX-lea prin pragmatismul lui James sauprin ºcoala britanicã pornitã cu A. Marshallsau Edgeworth), aratã cã dacã încerci sãconcepi omul doar ca pe un individ abstractnu vei reuºi niciodatã sã comunici cu el ºi,neputând comunica, nu-l poþi nici valoriza.

Pornind aºadar de la ideea cã noi con-

cepem România posttranziþie ca pe un sis-tem deschis, care trebuie sã fie definireacorectã a acestui tip de organizare sistemicãcu care trebuie sã începem sã ne obiºnuim.Sistemele deschise sunt acelea în careschimbãrile, oricât ar fi de radicale, se petrecfãrã vãrsare de sânge; adicã societãþile îºicreeazã propriile resorturi pentru asigu-rarea primenirii, pentru asigurarea schim-bãrii. Or, aceste resorturi ar putea fi, dacã nusunt deja, elitele de astãzi.

Au existat anumite viziuni asupraelitelor care s-au bazat pe raportul acestorafaþã de proprietate. Este o definire pe careau fãcut-o miºcãrile de stânga, miºcãrilesocialiste ale secolului al XIX-lea, ºi care auvãzut capitalismul ca pe un sistem închis, încare elita ajunge sã bãlteascã în societate, sin-gura soluþie fiind revoluþia. De aici, între-barea: În ce mod a fost acest fel de gândirevalidat de istorie? El nu a fost validat, ºivom vedea de ce capitalismul nu a putut fisuprimat de pe scena istoriei de socialism.

107

Elite ºi contraelite în România tranziþiei

Dar, principala vinã a socialismului a con-stat în aceea cã marxismul care l-a guvernata încercat sã schimbe o viziune unidimen-sionalã cu o alta tot unidimensionalã, ºianume aceea care privea elitele exclusivprin accesul la putere. Astfel, marxismul atrecut de la o extremã la alta, de la a înlocuio societate pe care o evalua prin viziuneaunidimensionalã a proprietãþii, la o altãsocietate în care viziunea era tot unidimen-sionalã ºi se referea la accesul la putere.Proprietatea a fost aneantizatã. În Româniacomunistã exista proprietatea individualã,nu proprietatea privatã. Diferenþa este cãproprietatea privatã este de uzufruct - decigenereazã proprietatea - iar cea individualãeste doar de uz (folosinþã).

Viziunea pe care o propun este o viziunetridimensionalã. ªi care porneºte de la treigrupe de factori. Anume de la rolul eco-nomic al elitelor în societate, de la rolulpolitic, adicã apartenenþa la grupuri saupartide politice, ºi în acelaºi timp la poziþiaculturalã. În ceea ce priveºte resursele, elese pot explica prin putere politicã, bani ºiinformaþii.

Informaþia este principala resursã a cul-turii. Dar, atenþie, nu este ºi singura! Aîncerca sã identifici cultura prin informaþieeste unul dintre marile pericole ºi una din-tre marile iluzii ale începutului de secol XXI.Informaþia ºi cultura nu sunt acelaºi lucru.Informaþia te ajutã sã cunoºti, cultura teajutã sã înþelegi. Pentru omul care cautãdoar informaþia, poate cã cel mai mare scri-itor contemporan este... Google. Pentru celcare cautã culturã s-ar putea ca un marescriitor sã fie unul care a rãmas proverbialcã nu a oferit informaþii: James Joyce.Ulysse, care este o carte mare, este greu decitit pentru cã cititorul nu gãseºte atâtainformaþie, dar gãseºte una dintre marilechei ale viziunii despre lume. ªi anume,aceea cã un om, oricât de banalã ar pãreaexistenþa sa, poate sã se ridice totuºi la înþe-lesurile epopeilor. El poate repeta ºi poateparticulariza în viaþa lui fapte mitologice,poate fi eroul propriei vieþi, care este oepopee, în felul ei. Propria ta viziune desprelume dã sens unicitãþii fãpturii umane ºi,astfel, devine justificarea sensului unei vieþi.

Aceastã definire, pe care am dat-oelitelor, este legatã ºi de sistemul de valoridin societatea respectivã. Atenþie! Elitele nutrebuie confundate cu birocraþia. Birocraþianumai prin vârfurile ei face parte din elitã.ªi, cu cât elita are o cuprindere mai largãdecât birocraþia, cu atât societatea sedepãrteazã de totalitarism ºi se apropie desocietatea democraticã, bine consolidatã. ªi,în clipa în care elitele se suprapun cu biro-craþia ºi se face o astfel de birocratizare aelitelor, elitele se transformã în nomen-claturã. Nomenclatura este o negare aelitelor, fapt tipic pentru statul totalitar.Despre teoria elitelor s-au scris lucrãri dereferinþã semnate de Gaetano Mosca, MaxWeber sau Michels. Au vorbit despre peri-colul provocat uneori chiar de sistemulreprezentativ, prin faptul cã elitele se biro-cratizeazã ºi ajung sã se osifice în societate.Elita este rezultatul unui proces îndelungat.Când este rezultatul unei evoluþii interne aunei naþiuni, noi spunem cã evoluþia elitelorse face pe cale organicã.

Sã încercãm - e momentul - o definiþie aelitelor, care acoperã ceea ce am segmentatmai înainte. Elitele se constituie din acelepersoane care, datoritã poziþiilor lor strate-gice în organizaþii puternice, sunt capabilesã influenþeze evoluþia politicã la nivelnaþional, într-un mod regulat ºi substanþial.Elitele reprezintã principalii agenþi dedecizie în organizaþii guvernamentale, eco-nomice, militare, profesionale, de comuni-caþii, culturale ºi reprezintã, în acelaºi timp,cele mai bogate resurse într-o societate. Deasemenea, ele trebuie sã reprezinte o autori-tate în domeniul în care activeazã. Eliteleau, prin urmare, în principal ºi în acelaºitimp, o funcþie de decizie ºi o funcþie trans-formatoare.

Putem discuta despre mai multe cate-gorii elitare. S-a vorbit despre UniuneaScriitorilor. Aceasta are propria sa elitã.Uniunea Compozitorilor are propria saelitã. Asociaþia brokerilor, de asemenea.Guvernul reprezintã, la rândul sãu, o elitã.Ceea ce se întâmplã într-o societate esterezultanta întrepãtrunderii acestor tipuri deelitã. Marea ºansã a unei societãþi este însãde a avea valori de prestigiu care nu aparþin

108

Varujan Vosganian

toate elitelor. Altele aparþin contraelitelor, adicã celor

care ameninþã establishmentul, ameninþãstatus-quo-ul ºi doresc sã transforme socie-tatea. S-ar putea spune, de pildã, cã opoziþiapoliticã este o contraelitã. S-ar putea spune,de pildã, cã „salonul refuzaþilor” (Monnet,Degas, Renoir º.a) a fost la vremea respec-tivã o contraelitã de naturã culturalã. Cucât, într-o societate, între elite ºi contraeliteexistã o comparabilitate, adicã cele numitecontraelite sunt puternice (dacã nu chiarsensibil egale elitelor), cu atât acea societateeste mai deschisã, oferã ºansa primenirii ºinu riscã sã îngheþe. De ce? Pentru cã, întot-deauna, în stratul superior apar indiviziinferiori ca prestaþie - inferioritatea, medioc-ritatea, este o „secreþie endocrinã” a corpu-lui social. Tot aºa de bine, din acelaºi punctde vedere, al prestaþiei publice, în celelaltestraturi ale societãþii apar indivizi superiori.ªi, atunci, între cele douã limite apare ocomunicare. Cu cât societatea împiedicãmai mult dialogul, concurenþa dintre acestedouã segmente, cu atât societatea este maiînchisã. Iar, de la un moment dat, „pro-ducþia” de indivizi inferiori devine pre-cumpãnitoare în straturile superioare, iarcea de indivizi superiori în straturile cele-lalte. Este un raport firesc între ascendenþã ºidescendenþã, prin care trec imperiile, par-tidele sau miºcãrile culturale. ªi nu spun cãdecadenþa este neapãrat o „cãdere”, pentrucã decadenþa, la rândul ei, poate producevalori. Aºadar, în clipa în care elita „în-gheaþã”, se transformã în nomenclaturã.Dan Amedeo Lãzãrescu a scris despre elite.El spunea cã existã trei feluri de apariþii aleelitelor: dezvoltarea pe cale organicã, veziþãrile care au avut imperii (Anglia, Franþa);existã apoi un mod de formare a elitelor pecale mecanicã, prin cucerire ºi impunere aunei elite strãine, în þãrile coloniale, în sec-olul XVIII-lea, în SUA, în Africa, în AmericaLatinã, în India. ªi exemplul cel mai tipic almodului în care aceastã elitã impusã s-aconfruntat cu noua elitã l-am avut în Peru,unde s-a întâmplat un lucru neverosimil: unperuan a pierdut alegerile prezidenþiale înfaþa unui japonez. Llosa a pierdut în turuldoi de scrutin în faþa lui Fujimori, un om

cunoscut numai unor categorii de cetãþeni,printr-o emisiune de agriculturã la TV.Llosa era, de fapt, reprezentantul elitelorimpuse, nu numai ca fizionomie, ci ºi ca ex-presie culturalã. El era urmaºul cuceritorilorspanioli (luase premiul Cervantes, avea o fi-zionomie europeanã, o culturã ºi o gândireeuropene), în timp ce Fujimori era de rasãgalbenã, asemãnãtor ca fizionomie cu indie-nii din Peru, iar peruanii sãraci l-au prefe-rat. Este ºi efectul unei anume revolte, por-nite de elitele locale împotriva elitelorimpuse.

În al treilea rând, elitele se formeazã pecale imperialistã. Aºa cum s-a întâmplat înRomânia dupã 1945. Acest proces care aavut loc în România postbelicã a fracturatevoluþia, care se înfiripa, a procesului elitarorganic. Din aceastã cauzã, foarte multãvreme, în România nu a avut loc o pri-menire a elitelor. Dar, aceastã primenire nus-a produs nici dupã 1990. România a fostsingura þarã din Europa Centralã ºi de Est încare s-au petrecut urmãtoarele: pe de oparte, cei aflaþi la putere au fost moºtenitoriipolitici ai Partidului Comunist, iar pe dealtã parte, cei care erau în opoziþie eraureprezentanþi ai partidelor istorice (oamenifãrã viziune managerialã, fãrã experienþã deadministraþie, resentimentali ºi care au con-stituit, într-un anumit fel tragic, mareaºansã a celor care au rãmas la putere). Acestmod de formare a elitelor, care n-a fãcutdecât sã continue organizarea elitarã dedinainte de 1989, a fãcut ca elitele din Ro-mânia sã nu se formeze pe criterii de pres-tigiu sau performanþã. Ele au organizat untip de societate care sã le permitã perpetu-area.

În România s-au manifestat douã tend-inþe foarte pregnante în ultimul deceniu alsecolului XX ºi care, amândouã, au avutacelaºi obiectiv: menþinerea elitelor dedinainte de 1990 sub alte forme: populis-mul - care este cea mai bunã armã împotri-va contraelitelor - ºi tergiversarea. Într-unanumit fel, primul deceniu al tranziþiei,pânã la decizia din 1999 de a adera la Uni-unea Europeanã, a fost marcat de sindromultergiversãrii. Sindrom care înseamnã unprogres controlat, deci superficial, în care

109

Elite ºi contraelite în România tranziþiei

cei care realizeazã procesul îl fac cu sufi-cientã lentoare ºi cu suficientã lipsã de pro-funzime pentru a rãmâne câºtigãtori.

În România demantelarea structurilorcomuniste nu s-a fãcut prin primenire deelite, ci prin autosfâºiere. Cu alte cuvinte,cei care erau la putere au trebuit sã formezeinstrumente pentru ca ei înºiºi sã fie schim-baþi. Bineînþeles, asta contravine chiar natu-rii umane. Astfel, construcþia instituþionalã,Parlamentul, sistemul bancar, privatizarea,toate acestea au fost fãcute cu suficientãîncetinealã pentru ca aceia care conduceausã poatã, sub noi forme, sã rãmânã la put-ere. Asta a fãcut sã aparã obstacole la acce-sul în cercul elitelor ºi ca elitele din Româ-nia sã fie înlãnþuite prin reþele clientelare.Aparent, existã disputã, dar liderii politici,magnaþii economici, personalitãþile cultu-rale care depind, instituþional sau financiar,de ceilalþi se susþin ºi se înlãnþuie. Existã înplus apartenenþa la elitã ca un dreptmoºtenit. Noi am avut dupã 1990 un fel dearistocraþie proletarã care, din pãcate, n-aavut decât vanitãþile, nu ºi virtuþile aristo-craþiei, pentru cã elitele nu s-au aristocrizat,ci s-au îmburghezit, iar veleitãþile lor ausfârºit printr-un comportament de vechil.Diferenþa între vechil ºi aristocrat e cã vechi-lul doreºte sã câºtige cât mai mult în timpscurt ºi nu are în vedere coexistenþa cu lo-cul. În acest fel, elitele s-au politizat, ceea cee o mare ameninþare la adresa democraþiei.Sindicatele s-au politizat, patronatele s-aupolitizat - într-un anume fel – ºi, îmi parerãu sã o spun, ºi Biserica s-a politizat.Cultura s-a politizat. Marea eroare a tineri-lor, la începutul anilor ‘90 (mã numãram ºieu printre ei), a fost aceea cã am fost maidegrabã anticomuniºti decât moderniºti.

În loc ca, în anii ´90, sã discutãm desprecea mai importantã falie care ar fi trebuit sãse creeze în România, aceea dintre anacroni-ci ºi moderniºti, noi am ales, eronat, disputadintre comunism ºi anticomunism. Înaceastã disputã ni s-au irosit energiile, nuam ºtiut sã formulãm schimbarea, eramprea slabi ca sã o putem susþine, astfel cãtemele care trebuiau rezolvate atunci prinprisma modernismului au rãmas nerezol-vate. ªi iatã ce se întâmplã astãzi.

Care sunt cãile prin care pot fi primeniteelitele?

Una - rolul intelectualitãþii. Nu vreau sãdezvolt problema dacã intelectualitatea tre-buie sau nu sã facã politicã. Cred cã amcãdea în capcana comunistã, pentru cã int-electualitatea a constituit atunci o amenin-þare continuã pentru elitele cabotine ºi osifi-cate. Eu cred cã intelectualii trebuie sã facãpoliticã. Nu vreau sã jignesc pe nimeni. Fie-care meserie are virtuþile ei, dar în ceea cepriveºte discernãmântul cred cã un om po-litic trebuie sã ºtie carte. Un lucru este cert:politica româneascã s-a nãscut din culturã.Dacã veþi cerceta, într-un liceu, portreteledin laboratorul de istorie ºi din cel de limbaromânã, veþi vedea cã multe dintre tablourireprezintã aceleaºi personalitãþi.

Atunci când România a fost condusã deoameni de culturã (înþeleg prin asta oamenicu educaþie culturalã, cu atitudine culturalã,nu doar creatori de culturã), þara a avutmomente de mãreþie. Atunci când Româniai-a întors spatele culturii, ba mai mult, afolosit cultura ca instrument politic, þara arãtãcit în afara propriei istorii. Cultura estesingura activitate umanã în care poþi în-vinge, fãrã sã laºi în urmã învinºi, poþicuceri, fãrã sã umileºti. ªi, dacã sufletulromânesc este încã bântuit de neliniºti, înbunã mãsurã o atitudine legatã de culturãpoate sã le înlãture. Tot ce s-a întâmplat lanoi, sciziunea dintre chiriaºi ºi proprietari,dintre muncitori ºi intelectuali, dintre ro-mâni ºi maghiari, dintre ortodocºi ºi greco-catolici, toate acestea vin dintr-o ignorare aaspectelor de naturã culturalã. Tranziþiaînsãºi, cu toate dimensiunile ei zgomotoase,adesea de naturã economicã - inflaþia, pri-vatizarea, relaþiile cu FMI etc. - este totuºi,în substanþa sa, mai ales un proces cultural.Trebuie sã înþelegem cã, între resurselenecesare depãºirii tranziþiei ºi avansãrii,banul este, poate, a cincea sau a ºasea sursã.Înaintea banului se situeazã informaþia,comunicarea, managementul etc. Dacã nuvom emancipa ºi mentalitãþile, atunci tot ceconstruim se va irosi.

În ceea ce priveºte elita vorbim despreperformanþã, iar abordarea trebuie sã fiepragmaticã. De aceea, avem în vedere tipul

110

Varujan Vosganian

de intelectualitate care este eficient. Noi ne-am confruntat, în anii ‘90, în ceea ce priveºtecontraelitele, nu cu atitudine eticã, ci cu ati-tudine eticistã. Cu alte cuvinte, în lipsa uneidimensiuni pragmatice funcþionale, setransformã eticul - care are o dimensiunemoralã pronunþatã - în eticism, care esteamoral. Faptul cã, în România, existã astãzio fracturã atât de mare între beneficiariitranziþiei - între care unii au devenit rentieriai tranziþiei - ºi masele largi este cauzat, înplan politic ºi social, de lipsa unei clase demijloc, iar în plan cultural, de ignorarea decãtre intelectualitate a rolului sãu. Acestaeste fundamental pentru diminuarea frac-turii de astãzi dintre elite ºi mase, dintrepolitic ºi mase, dacã vreþi. Faptul cã intelec-tualitatea a fost, în mare parte, mai sensibilãla mesajele de stânga faþã de cele de dreap-ta nu este tipic doar pentru România. Faptulcã intelectualul nu se bucurã financiar derodul muncii sale atât cât ar trebui îl face,adesea, sã fie un aliat natural al muncitoru-lui.

Dar, intelectualul nu ºi-a dat seama cã elcade într-o capcanã, pentru cã, apãrându-lpe muncitor ºi un anumit tip de ideologie, elnu apãrã de fapt ideologia social-democra-tã, apãrutã ca o expresie a dezvoltãrii matu-re a capitalismului, ci apãrã tocmai acele eli-te închise. El nu face decât sã-i cauþionezepe cei care continuau sã-l þinã în stare ingra-tã. Sã amintim numai condiþia profesoruluidin ziua de azi, condiþia jurnalistului de cul-turã, condiþia publicaþiilor culturale.

Acum, câteva lucruri despre tehnocraþie.Existã unii care încearcã sã sugereze cã int-electualitatea ar trebui sã se implice maimult ºi sã þinã partea elitei printr-un acces altehnocraþilor la putere. Prin crearea, deexemplu, a unui guvern de tehnocraþi.Aceasta este, din nou, o mare capcanã. ÎnRomânia, în ultima vreme, au loc iniþiativede tip antisistem. Când o elitã care este laputere nu mai poate stãpâni prin propriilemijloace, ea poate alimenta tendinþe antisis-tem, care, în mod paradoxal, în loc sã sub-mineze elita, submineazã contraelita. Acumvoi face o afirmaþie care ar putea pãrea

stranie. Noi am avut alternanþã la putere.Însã, în mod cu totul ciudat, cei care aucâºtigat puterea în 1996 sau în 2005 nu audevenit noi elite. Ei au rãmas contraelite.Nu întotdeauna, în România, elitele au fostacelea rezultate din prezentarea în Monito-rul Oficial. Amintiþi-vã, de pildã, declaraþiaunor „elite” de dupã 1996 - Emil Constan-tinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile - carevorbeau despre ei înºiºi ca despre niºteoameni fãrã putere, care se aflã în plasa fos-tei securitãþi! Mai mult, în acea perioadã,elitele vechi ºi-au recãpãtat poziþii foarteimportante ori ºi le-au menþinut: prin socie-tãþi de investiþii financiare, prin ConsiliulNaþional al Audiovizualului, prin televi-ziune, prin radio ºi presã. Existã, în general,riscul ca acum sã se petreacã acelaºi lucru.Vedem ce se petrece cu unii dintre colegiimei de partid1, care au declaraþii defensive,agresiv-defensive, tipice pentru partidele deopoziþie. În acest context, apariþia unor per-sonaje politice de recentã notorietate ºi carese prezintã ca fiind nonelitiste, adicã antisis-tem, sunt benefice nu pentru cei care con-duc þara, nu pentru elite, ci pentru con-traelite. Ei îi vor ajuta pe ceilalþi sã ajungã laputere, aºa cum s-a întâmplat în anul 2000.

Revenind la tehnocraþi. A spune astãzi cãse vrea un guvern de tehnocraþi este o grealoviturã pentru elitele conducãtoare ºi ducedin nou la alimentarea contraelitelor. Untehnocrat nu poate conduce o þarã pentrusimplul fapt cã el nu a promis nimic ºi nu-ºiasumã astfel nicio responsabilitate. Untehnocrat nu a lucrat într-o echipã, nu ºtiepânã unde merge litera manualului ºi undecontinuã realitatea. Nu spun cã aceia careconduc nu trebuie sã fie tehnocraþi - trebuiesã ºtie carte. Românii ºi-au respectat întot-deauna cãrturarii. Chiar ºi oameni care nuaveau prea multe priceperi politice (N.Iorga de exemplu) au cãpãtat ºi prestigiupolitic. De aceea, este o mare capcanã sã cre-dem cã în politicã avem nevoie întâi deactiviºti ºi apoi de oameni cu carte. Avemnevoie de tehnocraþi care fac politicã. De ce?Fiindcã, a încerca sã modelezi lumea princeea ce scrie în manual nu e suficient, pen-tru cã, în acest fel, lumea se transformã în

1 PNL, n.red

111

Elite ºi contraelite în România tranziþiei

instrument. Lumea trebuie sã fie un parte-ner. Când, în 2004, am construit viziuneafiscalã împreunã cu câþiva colegi, am avutîncredere în comportamentul raþional aleconomiei, aºa cum se va dezvolta ea. Amîncercat sã comunicãm cu o lume în miº-care. Ceea ce separa tehnocratul, în aceastãaccepþie, de omul politic care ºtie carte, careeste intelectual, este tocmai aceastã capaci-tate de a comunica cu lumea. De aceea,ideea cã intelectualitatea nu trebuie sã seimplice în politicã, ci sã se substituie politic-ului, este extrem de periculoasã ºi îi face rãuºi clasei politice, ºi intelectualitãþii, ºirãpeºte ºansa acestei primeniri.

Aº vrea sã mai spun câteva cuvintedespre un concept foarte interesant - inteli-ghenþia. Da, noi avem în România nevoie deceea ce se numeºte intelighenþia. Adicã, aºacum spunea Adam Michnik, intelectualitateaactivã. El spunea aºa: „Sper totuºi cã noisuntem încã reprezentanþi ai intelighenþieiîn regiunea noastrã. Dupã mine, de parteaintelectualilor e adevãrul. Trebuie sã spu-nem adevãrul. Nicio formã de guvernãmântnu are dreptul sã lichideze drepturile civile.Cred însã în existenþa unei republici a litere-lor. În acest sens, intelighenþia nu este o pro-blemã de educaþie, ci o profesiune eticã”.Intelighenþia a apãrut foarte interesant înistorie, ca elitã, într-un moment extrem destraniu, care poate explica într-un anume felºi ceea ce s-a întâmplat în secolul XX - pri-mul guvern bolºevic. E foarte interesant cãcel mai titrat guvern pe care l-a avut vreo-datã omenirea - nu mã refer la titlurile aca-demice, ci la valoarea intelectualã - a fost,probabil, primul guvern bolºevic: Lenin,Troþki, Buharin, Zinoviev, Kamenev, Luna-cearski, cu Cicerin la Externe (vorbea vreopatruzeci de limbi). Poate vi se pare sur-prinzãtor, dar, în primul guvern bolºevic,adjuncþii lui Lunacearski, la Comisariatulpentru culturã, erau Kandinski ºi Chagall.Asta a ºi fãcut ca revoluþia sovieticã sã aibãsucces în momentul izbucnirii ei. Se do-vedeºte, o datã în plus, cã ideea cã istoria ofac masele este numai o iluzie.

Intelectualitatea a rãmas foarte datoarepoporului român. Avem, încã, un sistemîngheþat din punctul de vedere al elitelor, bachiar existã pericolul, în interiorul elitelor,

de menþinere a unor moºtenitori biologici -ideologici ai elitelor anilor ‘50 ºi ‘60, acumapar ºi nepoþii, pentru cã fiii au apãrut în‘90. Revoluþia din 1848 a fost prima miºcareîn care intelighenþia româneascã a devenitparte a politicii, a privit spre Europa. ªcoalaardeleanã nu a fost o miºcare cãtre Europa.Ea se încadreazã într-un tip de gândire maiconservator ºi care merge pe un fel de tra-cism, istoricism într-o formã nouã. ªcoalaardeleanã, fãcând apel la Roma, se izola ºilupta pentru emancipare naþionalã. Primamiºcare îndreptatã cu adevãrat spre Occi-dent a fost miºcarea paºoptistã.

Cea mai consistentã, probabil, miºcare denaturã culturalã a fost Junimea ieºeanã.Erau cinci oameni care aveau în jur de 25 deani: Maiorescu, Pogor, Negruzzi, Carp,Rosetti. Ei au fost primii care au înþeles cã osocietate nu poate fi stabilã decât printr-oevoluþie organicã a elitelor. Din pãcate, miº-carea lor a eºuat în al doilea deceniu al seco-lului XX, dupã rãzboi, fiindcã nu au estimatcorect efectul reformei funciare, n-au antici-pat efectul dezastruos al filogermanismului,nu s-au regenerat în cadrul conservatoris-mului, rãmânând practic, în 1916-1918, cuaceiaºi lideri: Carp, Marghiloman, TakeIonescu, Maiorescu º.a. Dacã, în România,conservatorismul nu s-ar fi distrus, trecândîntr-o formã oarecum caricaturalã (veziPartidul Poporului al lui Averescu), noipoate n-am mai fi avut miºcare. Unii care auajuns vârfuri ale miºcãrii legionare ar fi avutºi ei un alt traseu politic. De altfel, în toateþãrile în care conservatorismul a fost puter-nic, extremismul de dreapta a fost palid (deexemplu, Marea Britanie sau SUA).

Am avut trei vârfuri: paºoptismul, miº-carea junimistã ºi miºcarea interbelicã (uniispun, formatã sub oblãduirea lui NaeIonescu. E, poate, excesiv). Acest grup inter-belic spre deosebire de paºoptiºti sau juni-miºti, a încercat sã substituie istoria, mitu-lui. Ceea ce a fãcut-o inoperantã la scarãsocialã ºi incapabilã sã ducã la primenireaelitelor.

Pentru a vedea cât de rãvãºitã a fost,dupã al Doilea Rãzboi Mondial, elita româ-neascã, reamintesc o realitate - cu douã-treiexcepþii, dintre cei care au rãmas aici ºi n-au

112

Varujan Vosganian

fãcut puºcãrie (Tãtãrãscu, Blaga, SimionMehedinþi), toþi ceilalþi care nu s-au exilat(prim-miniºtrii ºi miniºtrii dintre 1918-1938)au murit în puºcãrie. Evoluþia organicã aelitelor din România atunci s-a întrerupt.

A mai fost un moment cu totul diferitprivind intelighenþia: 1968. A fost momentulîn care România a ales greºit. A fost momen-tul din care a început sã planeze asupra int-electualitãþii româneºti o vinã istoricã pecare n-a mai recuperat-o niciodatã. În timpce, în Cehia, Polonia, Ungaria, intelectualiiau început sã se orienteze cãtre reformã, in-telectualitatea românã a aderat la nonvalo-rile comuniste. Exemple notorii, Paul Gomaºi Mihai Botez s-au înscris atunci în PCR ºiapoi s-au transformat în dizidenþi foartecunoscuþi. Faptul cã, în 1968, noi am ratatmomentul de luciditate a fãcut ca înRomânia sã nu se formeze, în anii ‘80, acelestructuri de împotrivire faþã de regimulcomunist, care sã aibã legitimitate ºi sã setransforme în contraelite, în 1990, sau chiarîn elite, ca în Polonia. De aceea, în 1990, înclasa politicã româneascã erau, pe de oparte, naþionaliºtii, comuniºtii ºi populiºtii,ºi pe de altã parte, paseiºtii, melancoliciiprotestatari. Moderniºtii erau reziduali, iarelitele culturale, atunci când nu au fost eti-ciste, au pactizat cu structurile care au con-tinuat „elitele” de dinainte de 1990.

Ce se întâmplã în momentul 2007? Dinpunct de vedere economico-social, Româniase aflã în pragul unor mutaþii extraordinare.Pentru cã inflaþia se aºazã, apar mariinvestitori, apar fonduri private de pensii,apar fonduri private de sãnãtate, se naºtefondul ipotecar ºi asigurãrile de viaþã.Românii sunt tentaþi sã iasã din ei înºiºi. Decincizeci de ani, foarte adesea, românii îºimãsoarã timpul dupã ceas, adicã pe termenscurt. Începem sã ne mãsurãm timpul,aºteptãrile, previziunile în termen mediu ºilung. Ieºim din capcana cifrelor mici. PIB-uldepãºeºte 100 de miliarde de euro. Bugetulîntre 2004 ºi 2007 ºi-a sporit veniturile cu 25miliarde de euro. Fondurile private de pen-sii vor avea, în 2020, o capitalizare de peste20 miliarde euro.

În interiorul elitelor apare dimensiuneamanageriatului. Manageriatul este cea mainãucitoare, probabil, ºi cel mai puþin expli-

catã ideologie a omenirii. Ea ºi-a doveditforþa extraordinarã prin infirmarea pe care adat-o marxismului. Cea mai grea loviturãdatã marxismului n-a produs-o eºecul co-munismului, ci managementul. Aº puteaspune chiar cã nu miºcãrile de stradã, nuînþelegerile internaþionale au prãbuºitcomunismul, ci lipsa dimensiunii manageri-ale. Pentru cã, ceea ce n-a prevãzut Marx afost apariþia unei societãþi care desparte pro-prietatea de proprietar. Atâta timp câtaveam proprietar care, ca în „Germinalul”lui Zola sau în romanele lui Dickens, eraexploatator, era simplu de explicat. Însã, înclipa în care au apãrut proprietari de tipnou, acþionarii, iar între proprietari ºi pro-prietate s-a interpus managerul, atuncimarxismul a devenit inoperant.

Ei bine, marea provocare a elitelor dinRomânia este managementul, pentru cã leg-islaþia europeanã este de asemenea naturãîncât îi rejecteazã pe cei care nu sunt bunimanageri. Trebuie sã absorbim 30 de mili-arde de euro, trebuie sã fim vigilenþi cufrontierele, trebuie sã avem un sistemjuridic cu celeritate etc. Intelectualitatearomânã, elitele din România au fost marcatede sindromul juvenilitãþii. Asta au spus-oEminescu, Caragiale, Cãlinescu. Paradoxal,poporul român este unul vechi, dar elitelelui sunt juvenile, imature. Sunt elite care secomplac într-o stare de marginalizare. Iauca o fatalitate monitorizarea. Ne-au moni-torizat turcii cu capitulaþiile, ne-au monito-rizat fanarioþii. Dupã Adrianopole am fostmonitorizaþi prin Comisia Dunãrii ºi Regu-lamentul Organic. Dupã aceea, am intrat însfera de influenþã a Triplei Alianþe, am fostmonitorizaþi în perioada interbelicã de totfelul de producãtori (vezi chibriturile sue-deze), am fost monitorizaþi vreo trei ani denemþi, am fost monitorizaþi de ruºi, deFondul Monetar. Istoria României este una acelor monitorizaþi. Trebuie sã fim atenþi sãnu-i supãrãm pe unii, cã ne retragem de peunele teatre de rãzboi, sau pe alþii, cã neducem acolo. Ei bine, România trebuie sãscape de pecetea imaturitãþii.

Elitele româneºti trebuie sã se aºeze de laegal la egal cu celelalte elite. Însã, atenþie,elitele trebuie sã capete anvergurã manage-rialã, dar rezistând cultural. Pentru cã sin-

113

Elite ºi contraelite în România tranziþiei

gura cale pentru România în aceastã Europãglobalizatã este sã reziste cultural. Acquis-ul comunitar nu a inclus încã poezia. Câtãvreme, în Europa, va mai exista un singurpoet, vor exista ºi naþiuni; iar cultura estesingura noastrã posibilitate de a ne pãstraidentitatea. Aºadar, pe de o parte, elitele tre-buie sã asume pãstrarea identitãþii prin cul-turã ºi recuperarea politicului prin culturã;totodatã, trebuie sã adauge dimensiuneamanagerialã. ªi sã elimine elitele neperfor-mante. Sã nu cãdem în capcana impresieicã, prin succedarea guvernelor, se prime-nesc elitele în România. Trebuie sã se încu-rajeze contraelitele, dar nu prin false con-sensuri naþionale.

În ce mod se legitimeazã o elitã? Ea selegitimeazã când reuºeºte sã înnoade tra-diþia cu modernitatea. Pentru cã moderni-tatea trebuie sã se bazeze pe tradiþie pentrua asigura evoluþia. La noi e ceva mai greu,pentru cã, asemenea lui Apolodor dinDamasc, trebuie sã întindem o punte peste operioadã foarte dificilã din istoria româ-

nilor. E drept, ºi atunci au existat câteva ele-mente ale rezistenþei: cel mai mare adversaral totalitarismului în România a fost poezia,care nu a putut fi înfrântã. Ba chiar, uniipoeþi, cum a fost Nichita Stãnescu, într-unanumit fel au preferat sã moarã decât sã fieînfrânþi. Poezia româneascã a fost un mareînvingãtor.

Noi vorbim despre elite ca despre factoricare influenþeazã agenda publicã. Dar, cucât urci la perspectiva istoricã, definirea seschimbã: paradoxal, adevãrata elitã nu estecea a învingãtorilor, ci a învinºilor. Adevã-rata istorie nu au fãcut-o învingãtorii, ciînfrânþii. Pentru cã adevãratul rost al uneibãtãlii nu a fost pentru cei care au învins ºiau plecat, ci pentru cei care au murit ori ausupravieþuit ºi au rãmas. Adesea, cei care aumurit într-o bãtãlie au fost mai animaþi deconvingeri decât cei care au învins. ªi ade-vãrata istorie a umanitãþii nu este istoriacetãþilor ºi a armatelor, ci istoria ideilor. Aºas-a întâmplat cu Iisus, aºa s-a întâmplat, lanoi, cu Eminescu.

114

Spiritul nostru, al unoradintre noi, cel puþin, a ajunssã resimtã aproape ca pe ofavoare – în aste vremi auto-plasate sub zodia vitezei ºi aexpeditivitãþii de dragul…eficienþei (sic!), a imposturiiagresive ºi a prostului-gust– efectul benefic, altcândvafiresc, al lucrului întocmitdin pasiune ºi cu pasiune, me-nit sã rãspundã orizontuluide aºteptare al unor „gour-mets” culturali cu gusturialese: împãtimiþii operei ita-liene.

Nu, nu mã refer la vreoversiune discograficã „delux”, ci la o carte avânddestule ºanse sã devinã unmo(nu)ment durabil în bib-liografia muzicalã din Ro-mânia: Opera italianã încapodopere. Lebãda de la Bu-setto (corect: Busseto, topon-imul apãrând ortografiat, ºiîn textul propriu-zis, în toatemodurile posibile – nu toatepermise!) de AlexandruEmanoil (Editura Phoebus,Galaþi, 2006, 360 p.). O cartenãscutã dintr-o imensã

dragoste pentru muzica deoperã ºi, în ocurenþã, pentrucreaþia genialului GiuseppeVerdi (1813-1901).

Deºi consacrat, aparent,unui singur subiect, volu-mul are caracter caleido-scopic: biografic, muzico-logic, istoric, istorico-literar,anecdotic, discografic, ling-vistic (chiar idiomatic, pealocuri), remarcat în treacãtºi de unii din realizatorii dela postul Radio RomâniaMuzical „George Enescu”,post cãruia autorul i-a cedataproape întreg tirajul cãrþii,în vederea premierii partici-panþilor la emisiunile-con-curs ale acestuia.

Pentru cronicar, cea mainimeritã cale de a „vizuali-za”, spre folosul cititorilorsãi, complexitatea unui ase-menea opus, ar fi prezen-tarea structurii lui interne,urmând pas cu pas planulconceput de autor. Ca, odatãajuns în „intimitatea” cãrþii,sã-i releve acea simplitate acomplexitãþii, adicã acea logi-cã interioarã ce se impune

de la primele pagini, deve-nind apoi familiarã, atrac-tivã ºi, de ce nu?, captivan-tã. Or, autorul îl scuteºte deacest prim „efort” intelectu-al dezvãluindu-i, încã dinCuvânt înainte, elementeleconstitutive ale cãrþii ºi alefiecãrui capitol în parte. Aºacã nu-i mai rãmâne decât sãle transcrie:

1. Biografia lui GiuseppeVerdi; 2. Datele de naºtereale fiecãrei opere, cu indi-carea momentului, locului ºidistribuþiei de la premierã;3. Sursele literare care austat la originea libretuluioperei; 4. Înregistrãri de re-ferinþã considerate a fi celemai valoroase (exprimareuºor tautologicã – n.n.,Th.R.); 5. Subiectul detaliatal operei, având menþionateºi principalele momentemuzicale (cu denumireaexactã a ariei) care au asigu-rat în decursul vremii ce-lebritatea lucrãrii; 6. Textuloriginal în limba italianã alprincipalelor arii (autorulprecizând ce personaj ºi în ce

Artã ºispectacole

Theodor ROGIN

(Aproape) totul despre Verdi

On the life and work of Giuseppe Verdi. An analysis of the sources that have inspired him in com-posing his works of art, on the characters and historical events that have influenced him through-out his musical activity as they are presented in ALexandru Emanoil's book The Italian operawithin its masterpieces. The Busetto swan.

Abstract

115

(Aproape) totul despre Verdi

moment al operei o interpre-teazã, registrul ºi factura vociicântãreþului – n.n., Th. R.); 7. Informaþii despre perso-najele istorice reale careapar în operã ºi despreepoca lor (acolo unde estecazul); 8. Informaþii din isto-ria operei (background-uloperei), de multe ori maipuþin cunoscute chiar ºipentru mulþi fani avizaþi(fraza nu e, stilistic vorbind,prea fericit construitã, darideea conteazã – n.n., Th.R.).

În fapt, ni se pune la dis-poziþie o suitã de micro-mo-nografii dedicate operelorlui Verdi, mai puþin Requ-iem-ul (socotit de mulþi exe-geþi ca fiind cea mai „operis-ticã” dintre lucrãrile com-pozitorului). Mai era nevoiede reproducerea in extenso alibretului ºi a partiturii pen-tru ca volumul de faþã sãdevinã – fãrã nimic peiora-tiv – un veritabil „monstru”monografic, deservit aici,dacã tot e sã cãutãm „pete-n

soare”, de lipsa unui indicede nume. Chiar ºi aºa, afir-maþia inauguralã, prin careautorul îºi catalogheazã lu-crarea drept „un modestomagiu adus genialei creaþiide operã a marelui Giuse-ppe Verdi”, mi se pare de oexcesivã… modestie. Pentruca, pe pagina urmãtoare, sãse autoeclipseze fãrã stropde regret: „Autorul nu-ºiasumã merite personale (n.n.,Th.R.) privind conþinutulcãrþii, mai puþin rigurozi-tatea inginereascã (apropò,autorul e de formaþie inginer –n.n., Th.R.) de organizare amaterialului prezentat. Totceea ce autorul doreºte sãmenþioneze este faptul cãlucrarea de faþã reprezintãmuncã, muncã de culegere,selectare, traducere din di-verse limbi strãine, de pune-re în paginã ºi de prezentarelogicã a materialului docu-mentar adunat. Poate cã totacest efort ar putea fi carac-terizat mai simplu dreptsalahorie intelectualã…” Fiþipe pace, domnule Alexan-dru Emanoil, mi-au trecutprin mânã cãrþi infinit maipuþin documentate ºi carem-au distrat/ îngrozit prin„perlele” presãrate cu atâtadezinvoltã dãrnicie, încâtdin ele s-ar fi putut alcãtuimai multe… ºiraguri.

Subsemnatul s-a aplecatfãrã prejudecãþi (ºi) asupraacestei cãrþi, din postùramelomanului informat, deo-potrivã animat de curiozi-tate intelectualã, capabil sã-iconºtientizeze indubitabile-le merite, dar ºi sã-i înre-gistreze scãderile, oricuminerente unei lucrãri de ase-menea anvergurã. Iar ele

116

Theodor Rogin

privesc, în principal, aspec-tele referitoare la discografie(dar nu numai):

1. În timp ce, în cazuloperelor-ºlagãr (Rigoletto,Trubadurul, Traviata), auto-rul opereazã o disociereîntre discografia „de referin-þã” ºi discografia „comple-tã” (dar ºi ea cu unele „go-luri” cãrora mi-aº dori sã leaflu o justificare), în cazulaltora, la fel de celebre(Macbeth, Bal mascat, Forþadestinului, Don Carlos, Aida),aceeaºi discografie – fie ea ºi„de referinþã” – se dovedeº-te mult prea selectivã, dacãnu de-a dreptul sãracã, înraport cu zecile de înregis-trãri existente pe piaþã înacest moment. De altfel, laaproape fiece titlu, se poateobserva cel puþin o omisi-une discograficã notabilã.ªi, pentru a nu-mi lãsa fãrãacoperire afirmaþia referi-toare la „goluri”, trebuie sãremarc, legat de „hit”-ul nu-mit Traviata, cã autorul nesemnaleazã o primã înregis-trare în anul 1912, pentru aface apoi un considerabilsalt în timp, la anul 1939.Între aceste date, s-au mairealizat douã versiuni disco-grafice „de referinþã”, celpuþin pentru perioada inter-belicã: una în 1928, având-oca protagonistã pe MercedesCapsir, iar o alta, în 1931, curomânca Ana Rozsa(-Vasi-liu) în fruntea distribuþiei.Aceastã din urmã versiune,foarte apreciatã la vremeaei, a fost reeditatã acum câþi-va ani ºi pe CD. Dive ca Ma-ria Callas ºi Renata Tebaldin-au ocolit-o atunci când ºi-au compus rolul VioletteiValéry.

2. Concluzia logicã a ce-lor de mai sus: menþiunea„de referinþã” este, cu totgirul „specialiºtilor”, unapur subiectivã, fiecare as-cultãtor având libertatea sã-ºi constituie, în funcþie depreferinþele interpretativeºi, desigur, de vastitatea co-lecþiei personale, propriiletopuri, clasamente, ierarhiiº.a.m.d.

3. În unele situaþii, anulrealizãrii unei anumite înre-gistrãri e furnizat cu totul

inexact. Astfel, anii gravãriipe disc a operelor Rigolettoºi Trubadurul, sub egidaElectrecord, sunt alþii decâtcei menþionaþi în volum:1963, respectiv, 1968, în rea-litate aceºtia fiind 1965,respectiv, 1962. Aºadar, pru-denþã…

4. Confuzii între anul în-registrãrii ºi anul (re)editãriipe suport electronic (CD).Exemplu: I Lombardi alla Pri-ma Crociata, cu RenataScotto ºi Luciano Pavarotti,

117

(Aproape) totul despre Verdi

e o captare live din 1969 ºinu o versiune de studio din1998, aºa cum s-ar puteacrede. Dupã cum o eroarede-a dreptul patentã – da-tarea „1962” (în loc de: 1975)a unicei înregistrãri cu ope-ra Il Corsaro – s-ar fi pututevita prin apelul la o logicãsimplã: interpreþii erau, în1962, fie extrem de tineri(José Carreras – 16 ani,Jessye Norman – 17), fie laînceput de carierã (Mon-serrat Caballé). Deducþie:autorul a mers prea adeseori„pe mâna” Internet-ului, ne-ºtiind cã informaþiile vehi-culate pe site-urile lui nu tre-buie luate drept „literã deevanghelie”. Apelul la sursealternative – de preferinþã,scrise: enciclopedii, cata-loagele caselor de discurietc. – ar fi redus mult dinmarja de eroare. Iarãºi, pru-denþã…

5. Dacã tot am pomenitcuvântul „live”, sã semna-lãm ºi o inconsecvenþã: au-torul a fãcut menþiunea S(studio) ºi, respectiv, L(live), doar în cazul dis-cografiilor extinse, nu ºi înal celor „de referinþã”. Me-lomanii foarte avizaþi potstabili felul înregistrãrii înfuncþie de casa editoare (datfiind cã existã case speciali-zate exclusiv în valorificarealive-urilor), dar… ceilalþi?

6. Deºi cartea „curge”neaºteptat de bine, având învedere aglomerarea cople-ºitoare a detaliilor informa-tive –, o serie de formulãrineinspirate ºi inadvertenþestilistice, imputabile, pânãla un punct, pregãtirii debazã a autorului, sar vrând-nevrând în ochi. Menþio-

narea redactorului într-oatare situaþie e un risc majorpe care cel (cea) în cauzã ºi l-a asumat, presupun, odatãcu lipsa oricãrei contribuþiiefective la corectitudinea ºiacurateþea cãrþii. Dar undesã gãseºti redactorul care sãposede o culturã în acelaºitimp: muzicalã, generalã ºifilologicã?

7. Faþã de bibliografia lu-crãrilor consacrate maestru-lui de la Busseto, aprecia-bilã, fãrã doar ºi poate, dupãun secol ºi mai bine, listacelor consultate de autor nis-a pãrut modestã ºi destulde irelevantã sub raportulnotorietãþii valorice. Pe eanu am regãsit, de exemplu,monografia Verdi, a lui Gus-tavo Marchesi – o autoritateîn domeniu, publicatã ºi lanoi, acum peste douã de-cenii.

Cartea lui AlexandruEmanoil rãmâne o contribu-þie monograficã valoroasã,mai ales în acea parte a fie-cãrui capitol intitulatã Dinistoria operei, unde autorul aconcentrat o informaþiespectaculoasã prin diversi-tatea ei, „conexând” creaþia

respectivã nu doar cu mo-mentul biografic verdian, cicu întreg contextul istorico-politic, cultural ºi muzical alepocii, cu sursele inspira-toare, relevând detalii com-ponistice, opþiuni regizo-rale, particularitãþi interpre-tative, rememorând avata-rurile receptãrii fiecãrei ope-re de la premierã ºi pânã as-tãzi: succese, eºecuri, redes-coperiri, reluãri etc. ªi aicipot fi întâlnite uºoare inex-actitãþi, unele de traducere,cum ar fi, spre exemplu,aceea a cuvintelor pe careFrancisc I (prototipul duce-lui de Mantua din Rigoletto)le-ar fi scrijelit pe un geamcu diamantul de la inel:Fiecare femeie e diferitã (co-rect: Femeia e deseori nestator-nicã/ Nebun de tot e cel care înea se-ncrede; textul, „recupe-rat” de Victor Hugo în Le rois’amuse – cãci geamul cupricina a fost îndepãrtat deLudovic al XIV-lea, la cer-erea Louisei de La Vallière –era, în franceza de secolXVI: Souvent femme varie/Bien fol qui s’y fie, ceea ce adus, în opera lui Verdi, lacelebra romanþã: La donna èmobile).

P.S. Alexandru Emanoil a publicat, în 2007, la aceeaºi edi-turã gãlãþeanã, cel de-al doilea „volet”, dedicatVerismului (Catalani, Cilea, Giordano, Leoncavallo,Mascagni, Puccini), din proiectatul triptic muzicologicintitulat generic Opera italianã în capodopere. Identic,structural, cu monografia consacratã „Lebedei de laBusseto”, Verismul prezervã calitãþile evocate mai sus,dar perpetueazã, cu aceeaºi consecvenþã – amendabilã,de data aceasta (cãci… perseverare diabolicum) –, erori din„tipologiile” deja semnalate. Sã-l salutãm, totuºi, cum secuvine, urându-i autorului sã-ºi ducã proiectul la bunsfârºit, prin scrierea ºi apariþia celui de-al treilea tom,care va trata despre cea mai seducãtoare paginã din isto-ria operei italiene: Bel-canto-ul, cu principalii luireprezentan?i: Rossini, Bellini, Donizetti.

Într-unul dintre filmele-cult ale tinereþii mele,George Roy Hill face din doiindivizi certaþi cu legea,Butch Cassidy ºi SundanceKid, doi dintre cei maiseducãtori eroi ai Americii.(Dovadã cã atât sistemul,cât ºi societatea civilã amer-icanã au cerut interzicereapeliculei). Mereu fugãriþi deoamenii legii, cei doi pun lacale ingenioase strategii depierdere a urmei. Numai cã,ori de câte ori se opresc pu-þin sã-ºi tragã sufletul, vãd laorizont norul acela de prafridicat de galopada poterei,ºi se întreabã, plini de uimireºi admiraþie: cine sunt tipiiãºtia atât de grozavi?!

Plin de uimire ºi de ad-miraþie, cam aceeaºi între-bare mi-o pun ºi eu, ori decâte ori intru într-o expozi-þie de picturã semnatã ªte-fan Câlþia: cine sunt omu-leþii ãºtia atât de ciudaþi?!Pentru cã nici un pictor ro-mân n-a mai pus pe sime-zele galeriior noastre per-sonaje atât de bizare. Cuatât mai stranii, cu câtfiecare nou personaj pare oveche cunoºtinþã. Nu preaºtii de unde sã o iei, dar eºtisigur cã ai mai întâlnit-ocândva. Aºs cum trebuie sã-i fi întâlnit cândva pe ceipatru Cântãreþi din Ticuº,

lãutari ai unui carnaval per-petuu, concertând doar dedragul artei, acolo, în lumi-niºul lor vegheat de pasãreacerului.

Tot vechi cunoºtinþe tre-buie sã fie ºi Marioneta ºivânzãtorul de baloane, eroiicelei mai anapoda poveºtide iubire din circul nostrucel de toate zilele, în careDansatoarea ºi clovnul refacpovestea ancestralã a pri-mului cuplu. Sau Vânzãtorulde aripi, mereu tentându-necu un vis imposibil. SauPiticul cu maimuþa, punândîn operã genealogii sus-pecte. Sau bãrbatul acela dinNoaptea cãlãtorului, fratele

geamãn al Cãlãtorului culuna, ambii purtând de-alungul zilei tainele nopþii.Sau Fata cu coroana ºi Fata culãmâie, întâlnite cândva prinreveriile noastre.

Tare mi-e teamã, însã, cãlucrãrile lui ªtefan Câlþia nupot fi povestite. Cum sã po-vesteºti Iarna pictorului,dacã nu simþi pânã la osgerul care vine din albulacela imaculat?

Naraþiuni vizuale prinexcelenþã, lucrãrile lui Câl-þia, cu care ilustrãm prezen-tul numãr al revistei noas-tre, se cer vãzute. Pentru cãnumai aºa putem aveaacces, fiecare dupã puterilesale, la haloul metafizic allumii nãscute pe paleta pic-torului. Dar, dacã scopulultim al imaginarului esteacela de a ne înlesnicãutarea de sine, încep sãcred din ce în ce mai tare cãomuleþii aceia ciudaþi carepopuleazã lumea lui Câlþiasuntem chiar noi, ajunºi lacapãtul drumului.

118

Marin STOIAN

Naraþiuni vizuale