Confruntat n cteva rnduri cu crize interne grave, provocate de ncercarea unor faciuni boiereti de a-1 nltura din domnie, cu cooperarea unor puteri strine, tefan cel Mare a reacionat suprimndu-i pe boierii rzvrtii. Cu tot atta perseveren, domnul Moldovei i-a urmrit pe diverii pretendeni la tron, suprimndu-i, unul dup cellalt, pn n ultimiiani de domnie (1469, decapitarea lui Petru Aron, sprijinit de Ungaria,1486, executarea lui Hronoda, susinut de Baiazid II, i 1501, lichidarea lacererea sa a unui pretendent aflat n Polonia). Pentru a impune ca urmape acela dintre fiii si, Bogdan, pe care l considera cel mai apt s-i conti-nuie opera, tefan a fost silit s reprime sngeros, n chiar ultimele zile alevieii, rezistena unei nsemnate faciuni boiereti.tefan celMare.Etapa urmtoare a rezistenei romneti la Dunrea deJos a fost ilustrat de tefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504).Pe primul plan al preocuprilor noului domn n aceast etap s-auaflat raporturile cu Ungaria i Polonia, puteri a cror rivalitate pentruMoldova i ndeosebi pentru gurile Dunrii i Chilia a continuat s semanifeste puternic i n a doua jumtate a secolului XV. Orientarea spre Polonia, care asigura Moldovei protecie mpotriva tendinelor de dominaie ale Regatului Ungar, a rmas i acum direcia principal a politiciiexterne a rii; ea i-a ngduit s-i asigure, mpotriva Ungariei, stpnireaasupra Chiliei i a drumului comercial pe care l controla. Dar, n sfertul desecol de lupte dinastice care a precedat nscunarea lui tefan cel Mare,intensificarea rivalitii polono-ungare pentru stpnirea Chiliei a atrasMoldova, la scurte intervale, alternativ n aria de hegemonie a celor doumari puteri. Din 1448, Ungaria i-a asigurat controlul direct asupra Chilieiunde a strjuit timp de aproape dou decenii o garnizoan ungar.Scurt timp dup preluarea puterii, tefan a revenit la orientarea tradiional a politicii externe a Moldovei, aliana cu Polonia. Dup ctevaincursiuni pe teritoriul acesteia, unde se adpostea rivalul su nlturat din domnie, tefan ncheie, n aprilie 1459, o convenie cu regele Cazimir princare 1-a recunoscut suzeran unic, anulare implicit a angajamentelor asumate anterior fa de Ungaria. Ca gaj al fidelitii sale, tefan a lsat n stpnirea regelui polon cetatea Hotin pe Nistru, ocupat anterior de ogarnizoan polon, i s-a angajat s respecte bunurile boierilor moldovenirefugiai n Polonia. Contravaloarea acestor concesii, pe care tefan aveas le anuleze n anii urmtori, a fost ndeprtarea de la hotarul Moldovei a rivalului su, Petru Aron, primejdia cea mai imediat pentru puterea ncneconsolidat a noului domn.Restabilirea legturii cu Polonia nsemna implicit ndeprtarea de Ungaria i ara Romneasc. Indiciile timpurii ale acestei evoluii au luatproporiile unui antagonism direct n 1462, n conjunctura favorabilcreat de atacul lui Mehmet II mpotriva lui Vlad epe, cnd tefan a ncercat fr succes s cucereasc Chilia. Trei ani mai trziu, n 1465, nurma unui atac prin surprindere, domnul Moldovei a reuit s aduc nstpnirea sa cetatea mult rvnit de la gurile Dunrii, subminnd grav interesele comerciale ale Ungariei i rii Romneti.Pentru a restabili situaia, Matias Corvin a intrat n campanie la sfritul anului 1467, naintnd n fruntea unei mari armate spre Suceava,capitala Moldovei, unde ndjduia s-1 instaleze pe candidatul su la domnie, n drum ns, la Baia, centru urban i sediu al episcopiei catolice arii, unde regele se oprise pentru pregtirea asaltului final, tefan dezlnuie contraatacul; trdat ns de unii boieri el nu a reuit s nimiceasc,cum plnuise, oastea ungar. Lupta a rmas nedecis, dar avntul ofensiveiregale a fost oprit. Incapabil s-i continue naintarea, Matias Corvin aprsit Moldova fr a-i fi realizat obiectivul. Ultima mare ncercare aUngariei medievale de a-i impune prin fora armelor dominaia asupraMoldovei i de a-i asigura legtura direct cu Marea Neagr s-a ncheiatcu un eec. Relund pe seama sa ncercarea de a smulge Moldovei Chilia,domnul rii Romneti, Radu cel Frumos (1462-1474), ncepe la rndulsu ostilitile mpotriva lui tefan (1470).Rzboiul cu ara Romneasc nu a fost dect preludiul marii nfruntri de fore cu Imperiul Otoman, declanat de tefan n 1473 cnd ainstalat un nou domn, fidel lui, n ara vecin pe care a smuls-o dominaieiturceti. elul imediat al aciunii lui tefan a fost acela de a-i asiguracontrolul asupra gurilor Dunrii i de a nltura primejdia intrrii lor subdominaia otoman. Dar lupta deschis de domnul romn n 1473 s-a ncadrat ntr-un efort mult mai larg dendiguire a expansiunii otomane; laacest efort participau, din 1463, Veneia, ameninat s-i piard posesiunile din Egea, Uzun Hasan, reintrat n aciune, Ungaria i alte puteri.Rzboiul lui tefan cu turcii a coincis cu ultima mare ncercare a adversarilor Porii de a restaura libertatea Mrii Negre.

Asemenea lui Vlad Tepes, Stefan devenea conducatorul unei tari dezbinate, victima a atotputernicei mari boierimi si fortei dominatoare a puteriior vecine. Grave cedari teritoriale desavarseau ruina - Chilia, pierduta in 1446 in favoarea Ungariei; Hotinul, cea mai nordica cetate din sistemul defensiv al Moldovei Zmpreuna cu Tara Sipenitului si Pocutia, gajul stravechiului imprumut acordat regilor poloni, lasate lui Vladislav Jagello de catre predecesorii marelui domn.Politica interna. Programul lui Stefan cel Mare a cuprins refacerea domeniului domnesc ruinat anterior, ceea ce a echilibrat raportul de forta economica intre domn si marii posesori de pamant. Pe de alta parte, prin danii si stimularea cumpararilor el a favorizat cresterea avutiei micii boierimi si taranimii libere, pivotul principal al marilor actiuni militare pe care intentiona sa le intreprinda. Intarirea autoritatii domnesti si sporirea puteri economice a voievodului au determinat restructurarea principaleler institutii ale statului, cu deosebire a Sfatului domnesc, in alcatuirea caruia a sporit rolul dregatorilor Curtii. intre acestia, parcalabii, comandantii cetatilor, carora li se incredinteaza si conducerea administrativ-judecatoreasca a tinuturilor, care ocupau locul imediat urmator marelui vornic. 0In preocuparile lui Stefan, armata a detinut o pozitie privilegiata. Mai intai, in "Oastea cea mica" a crescut rolul garzii domnesti si al formatiunilor care depindeau direct de voievod. Din randurile micii boierimi a recrutat cavaleria, in vreme ce taranimea libera a furnizat grosul armatei de pedestrasi, din randul careia, in situatii exceptionale (dupa victoria de la Vaslui, spre exemplu), a ridicat la rangul de viteji (calareti) pe cei care se stinsesera in lupte. In oastea marelui domn si-au gasit loc si militari de profesie (romani sau de alte etnii). 1n ce priveste inzevtrarea tehnica oastea sa nu era cu nimic mai prejos decat cele mai bine echipate. trupe ale continentului. Artileria s-a constituit ca arma distincta si a fost utihzata. la cel de-al doilea asediu al Chiliei (1465). O mare atentie a fost acordata cetatilor, carora le-a fost atribuit, ca in trecut, un rol dublu de rezistenta in fata unei invazii straine si de concentrare a trupelor si instructie. Chilia Noua, Suceava, Sovoca, Orhei, Cetatea Alba, Craciuna, Neamt, Roman au fost intarite spre a putea riposta armelor de foc. Victoria finala in luptele cu Mehmed al ll-lea, in vara anului 1476, s-a datorat, in primul rand, rezistentei cetatilor. Daca "Oastea cea mica" nu a sporit numeric - cifrele o aseaza int 10-15 000 soldati - domnul s-a straduit sa o inarmeze mai bine, sa-i imbunatateasca pregatirea tactica. Nici "Oastea cea mare" nu a fost neglijata; . Jan Dlugosz ne spunea ca si "taranii au fost stransi la arme, invatand pe fiecare sa-si apera patria". Participarea masiva la lupte (40-60 000 oameni) dovedeste deplina concordanta de interese intre "putere" si tara si explica redresarile spectaculoase ale domniei in situatii-limita, in aparenta pierdute (in 1476 sau in 1485). Lunga domniei a lui Stefan a insemnat realizari deosebite si in domeniul vietii economice. Marele domn a inteles importanta exceptionala a oraselor-cetati de la gurile Dunarii, terminalul european al comertului apusean si baltic cu lumea orientala, si a actionat consecvent pentru apararea lor. Rivalitatea pentru Chilia cu Ungaria, Tara Romaneasca si imperiul Otoman, incheiata, in 1465, in favoarea-sa, avea, desigur, si o miza,politica, dar, in epoca, perceptia avantajelor economice a fost mai puternica. Posesorul acestui oras-cetate putea controla intreg comertul de tranzit din zona pontica, sursa importanta de prosperitate a tarii. In continuarea politicii initiate de Alexandru cel Bun, Stefan a stimulat , atat pe negustorii autohtoni, cat si pe cei din Brasov (1458) si Liov (1460) sau pe cei din Ungaria (1475), daruiti cu acte de privilegii. Dezvoltarea oraselor, activizarea schimbului de produse intern si participarea Moldovei la relatiile comerciale internationale au oferit domniei resursele necesare luptei pentru neatarnare.Politica externa; emanciparea de sub suzerarnitatea maghiara, In raporturile sale cu Marile Puteri vecine, Stefan a realizat, cu abilitate si intelepciune, un sistem de relatii capabil sa asigure Moldovei independenta inteleasa totusi in limitele timpului medieval. Desi a fost ajutat sa ocupe tronul de Vlad Tepes, aliat al Ungariei, el s-a straduit, de la inceputul domniei, sa refaca vechileraporturi cu Polonia, sustinatoarea lui Petru Aron. Stefan a profitat de compticatiile regelui Cazimir al IV-lea in raporturite sale cu Ordinul teutonic si I-a determinat sa aleaga pacea si intelegerea cu Moldova, in locul unui razboi incomod, pentru care ii lipseau mijloacele. La Overchelauti, la 4 aprilie 1459, el era recunoscut domn de regele polonez, in schimbul acceptarii suzeranitatii acestei tari si cedarea (ce se va dovedi temporara) a Hotinului; Petru Aron era insa izgonit departe de hotarele tarii. Apropierea de puternicul regat nordic va continua si in anii urmatori cand, la 3 iulie 1460, va fi reinnoit mai vechiul privilegiu al negustorilor lioveni, iar in 1462 se va semna un nou acord prin care Notinul era restituit lui Stefan, recunoscandu-i-se si drepturile asupra Chiliei. Campania lui Mehmed al ll-lea in regiunile nord-dunarene, in 1462, a obligat toate statele din zona sa-si formuleze optiunile, Polonia, care refuzase sa semneze un larg acord cu sultanul, a ramas in afara ostilitatilor, Vlad Tepes a actionat in Tara Romaneasca, cu presupusul sprijin al regelui maghiar, al carui stat era direct vizat de expansiunea otomana. Stefan, legat prin mai multe acorduri cu Polonia. si platitor de tribut otomanilor, a preferat o neutralitate activa. Imprejurarile nu-i ingaduiau sa se alature lui Vlad, dar Chilia, ravnita si de otomani putea fi redobandita printr o actiune indrazneata. Garnizoana maghiara s reusit sa apere cetatea insa atat de trupeie moldovene, cat si de cele otomane. Evenimentele din vara anului 1462 tradau toate polarizarile politice din zona: Tara Romaneasca, alaturi de Ungaria, intr-o coalitie antiotomana, Moldova, in stranse relatii cu Polonia, interesata sa-si refaca unitatea teritoriala si sa-si consolodeze pozitiile economice la gurile Dunarii, inca departe de marile actiuni de mai tarziu impotriva Semilunei. In acest sens, o dovada este si a doua incercarea de a incorpora Chilia, de data aceasta reusita, intre 23-25 ianuarie 1465, dupa un asediu de o zi (24 ianuarie): "in luna lui ianuarie (...) intr o joi, la miezul noptii a venit Stefan voievod (...), cu buna pace dinspre toate partile si vineri dimineata a lovit cu bombardele (...) Si a atacat toata ziua poarta cetatii si a cucerit-o cu mari lupte". Din alte izvoare rezulta ca asediatii, romani in majoritate, ar fi lasat deschise portile cetatii. Stapanirea Chiliei a determinat, cum era de asteptat, reactia adversa atat a lui Mehmed al ll-lea, cat si a lui Matia Corvin, ajungandu-se la o deteriorare constanta a raporturilor moldo-ungare in anii 1465-1467. In toamna 1467, campania impotriva Moldovei fusese hotarata. Cu 40 000 de soldati si o putevnica artilerie, armata regala se indreapta spre pasul Oituz. Cu toata opozitia oastei lui Stefan, la 13 noiembrie Matia Corvin era la Trotus. inaintarea spre capitala era insotita de jafuri, siinicii, incendierea unor asezari pasnice; tara a fost pustiita si trecuta prin foc si sabie". La. 7 decembrie 1467, trupele maghiare erau la Roman, Ulterior, la Targu Neamt, in fine, la Baia, unde regele a intentionat sa serbeze Craciunul. in dimineata de 14 decembrie, Stefan s-a apropiat de oras cu intentia de a-l incendia din trei parti pentru ca, in deruta produsa, sa desfasoare atacul general. incheiata in zorii zilei de 15 decembrie, batalia a insemnat un succes deplin pentru domn. Voievodul Transilvaniei si 4000 de ostasi au ramas pe campui de lupta. Regele a fost ranit. Dezastrui trupelor maghiare ar fi fost complet daca retragerea acestora n-ar fi fost inlesnita de cavaleria invingatorului, care n-a executat ordinele date. Se poate face presupunerea ca Matia Corvin a contat pe o defectiune in tabara lui Stefan, care, chiar daca s-a produs, n-a putut schimba rezultatul luptei. Conflictul cu Polonia, inceput in 1468, a pus coroana maghiara in imposibilitate de a mai interveni la rasarit de Carpati. Se incheia, astfel,. incercarea Ungariei de a aduce" Moldova sub suzeranitatea sa. Prin esecul opozitiei boieresti si lichidarea lui Petru Aron (1470), pozitia domnului se consolida considerabil si in interior, iar micul stat de la rasarit de Carpati inregistra prima recunoastere intemavionala pentru sine si pentru conducatorul ei politic.Caracteristica gandirii politice a lui Stefan a fost ca a urmarit perseverent nu se confrunte cu doi dusmani deodata. Consecvent acestui principiu, in prima parte a domniei a pastrat relatiile cu imperiul Otoman inclusiv plata tributului si a inlaturat suzeranitatea maghiara prin acceptarea celei polone. lncercarea imperiului de a domina economic zona Marii Negre a creat o situatie noua si a determinat, in mod firesc, noi aliante politice si militare. Inca din 1463, republica Venetiana se gasea in razboi cu otomanii. lmpotriva lui Mehmed al ll-lea se ridicase si hanul turcmen din Asia, Uzun Hasan. isi manifestase dorinta de a se alatura acestui efort si Caffa (posesiune genoveza la Marea Neagra), Mangopul si hanatul Crimei. Stefan cel Mare a inteles, de la .bun inceput, ca politica pontica a imperiului Otoman viza Chilia si Cetatea Alba. Competitiapentru controlul gurilor Dunarii continua deci cu adversari a caror forta politica si militara se davedea redutabila. Retinuti de alte conflicte, otomanii s-au servit, mai intai, de forta devastavtoare a tatarilor de pe Volga, asmutiti asupra Moldovei pe 20 august (1469) 1470. In dumbrava de la Lippnic, (Lipinti) la circa 8 km de Nistru, Stefan le-a zdrobit hoardele. Replica deosebit de dura a domnului moldovean va descuraja pentru o perioada incercari asemanatoare. Pasul urmator a fost actiunea impotriva iui Radu cel Frumos, prin care se urmarea sa se puna capat definitiv rivalitatii moldo-muntene in zona danubiano-pontica si sa se scoata statul romanesc de la sud de Carpati de sub autaritatea Imperiului Otoman. Dupa o suma de acte indreptate impotriva sa, Stefan ia initiativa operatiunilor si incendiaza Braila (27 februarie 1470). Comertul Tarii Romanesti si al Transilvaniei la gurile Dunarii a fost serios afectat, singura cale de acces spre Marea Neagra ramanand Chilia, aftata sub autoritatea lui Stefan. Replica lui Radu n-a intarziat, la 7 martie 1471, cu sprijin otaman, el patrunzand in Moldova de unde este izgonit. La Soci, un mic targ din apropierea Ramnicului Sarat, Stefan obtine o victorie categorica steagurile si sceptrul, domnului muntean au fost abandonate pe campul de lupta. Intr-o conjunctura favorabila fortelor antiotomane - Mehmed al ll-lea eravo retinut in Asia de razboiul cu, Uzun Hasan - Stefan trece Milcovul si pe malul paraului llodnau, la 45 km de cetatea Dambovitei, infrange, din nou, pe Radu (18-20 noiembrie 1473). Patru zile mai tarziu, pe 24 noiembrie, el intra in cetatea, cucerita, a Dambovitei, pe care o cucerise. Intreaga visterie a tarii, o parte a tehnicii de lupta precum si familia domnului fugar au intrat in posesia sa. Dupa o alta batalie castigata, pretendentul Laiota Basarab, favorabil politicii antiotomane a lui Stefan, era inscaunat la Targoviste. lesirea Tarii Romanesti de sub autoritatea otomana nu putea conveni sultanului, motiv pentru care luptele vor continua in tot cursul anului, 1474, cu rezultate contradictori. Acum. ca si mai tarziu, secuii se vor afla alaturi de domnul moldovean.