Contaminarea Apei Cu Substante Organice

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

CONTAMINAREA APEI CU SUBSTANȚE ORGANICE

STUDENT:

POPESCU ANDREEA ANA-MARIA

GRUPA 1131 CEPA

1


CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………………………….3

Capitolul I: Poluarea artificială……………………………………………………………………………..4

Capitolul II: Poluarea microbiologică…………………………………………………………………….5

Bolile hidrice bacteriene………………………………………………………………………………..............6

Dizenteria bacilara……………………………………………………………………………………………………7

Holera…………………………………………………………………………………………………………………...7

Virusurile………………………………………………………………………………………………………………..8

Capitolul III: Poluarea fizico-chimică a apei…………………………………………………………..8

Poluarea apei cu nitrati si efectele asupra sănătății………………………………………………………...8

Contaminarea apei cu substanțe toxice…………………………………………………………………………9

Poluanții organici din apă………………………………………………………………………………………...12

Contaminarea apei cu substanțe radioactive………………………………………………………………..13

Poluarea apei cu radionuclizi…………………………………………………………………………………....14

Poluarea apei cu pesticide………………………………………………………………………………….......15

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………16

2


1. Introducere

Poluarea masivă a apei cu compuşi organici conduce la dezechilibrul balanţei de oxigen şi

deseori este însoţită de o contaminare patogenă severă. Eutrofizarea rezultată din îmbogăţirea

cu nutrienţi proveniţi din diverse surse şi în mod particular din agricultură şi din mediul

agroindustrial influenţează într-un mod puternic biosfera, în care un rol important îl au lacurile

şi râurile. Solul cultivat necesită de asemenea protecţie specială pentru a împiedica

supraaplicarea de îngrăşăminte care deteriorează pe spaţii largi ecosistemul format din sol - apă

şi straturi acvifere subterane. Contaminarea directă a suprafeţei apelor cu metale din deşeurile

miniere şi din industria manufacturii este un fenomen prezent de mai multă vreme. Emisia de

poluanţi atmosferici metalici a atins nivele de asemenea proporţii încât poluarea atmosferică pe

o arie largă datorată transportului pulberilor de către vânt produce daune chiar pe arii

îndepărtate; în mod similar picăturile formate în atmosferă care se combină cu câteva din

gazele produse de arderea combustibililor fosili pot produce ploi acide şi deci produc acidifierea

apelor de suprafaţă. Contaminarea apei cu micropoluanţi organici sintetici rezultă fie din

descărcarea directă a acestora pe suprafaţa apelor, fie din transportul lor prin atmosferă.

3


Capitolul I. Poluarea artificială

Poluarea artificială este rezultatul activității umane şi cel mai frecvent se datoreaza deversării în

apele statatoare sau curgatoare a apelor uzate. în functie de compozitia acestora poluarea

artificiala poate fi:

- chimică - prin deversarea apelor provenite de regula din procesele industriale - cu

repercursiuni asupra caracterelor organoleptice (gust, miros, culoare) turbiditatii, duritatii,

scaderea O2 dizolvat, modificarea pH-ului şi calitatilor biologice ale apelor. Poate produce

intoxicatiei acute şi cronice;

- fizica - ca urmare a apelor uzate cu turbiditate, temperatura, radioactivitate ridicate. Se

modifică flora şi fauna bazinului receptor. Reacțiile se pot datora cumulării factorilor toxici în

lantul trofic;

- biologica - dată de o serie de organisme vii: bacterii, virusuri, protozoare, ciuperci etc. De

regula, acestea dezvolta o patologie hidrica specifica.

Sursele de poluare pot fi grupate în: organizate şi neorganizate.

Sursele organizate sunt reprezentate de reziduurile lichide ale colectivitatilor umane, industriale

şi ale complexelor agrozootehnice, care de obicei sunt: permanente, bine cunoscute, acceptate,

relativ usor de stăpânit.

Sursele neorganizate de poluare sunt: accidentale, temporare, insuficient cunoscute, dificil de

stapanit. Sunt legate sau nu de activitati umane şi sunt reprezentate de: reziduuri solide, sonde,

conducte, rampe de gunoi, ape de irigatie, ape meteorice etc. Ele ajung în apele de suprafata

curgatoare sau statatoare. Poluari ale apelor subterane se pot produce prin infiltrarea

fertilizantilor, a insecto-fungicidelor, a apelor reziduale fecaloid-menajere şi zootehnice în apele

de adancime.

4


Capitolul II. Poluarea microbiologică

Dezvoltarea aprovizionării centralizate cu apă oferă mari posibilități de extindere a unor boli

digestive, în cazul furnizarii apei cu caractere nepotabile. Descoperirea microbilor a permis

confirmarea rolului apei în patologia infectioasa umana. De-a lungul vremii, cele mai mari

epidemii, cu cele mai înalte mortalități, le-a dat patologia hidrica infectioasa. Desi nu se

cunoșteau agenții patologici şi nu existau metode de laborator adecvate, măsurile de profilaxie

împotriva acestora au ajutat la stoparea fenomenelor morbide.

Sub aspectul extinderii şi al modului de evolutie, bolile infectioase hidrice pot imbraca 3 forme

şi anume:

Epidemia:

- se caracterizează prin marea cuprindere a populatiei consumatoare;

- evolutie în timp scurt;

Endemia:

- cuprinde un numar aproximativ scazut de indivizi;

- are o zonare relativ bine determinata;

- evolutia este mai blanda;

Numarul bolilor transmise prin apa este foarte mare. Statisticile O.M.S. arata ca 1 din 4 paturi

de spital este ocupat de o boala infectioasa digestiva. Anual peste 500 milioane de persoane

sufera de boli transmise prin apa. Bolile cu caracter hidric se pot produce prin consumul:

- apei de baut contaminate provenita din fantani sau din sistemul centralizat;

- fructelor, legumelor şi zarzavaturilor irigate cu ape poluate;

5


De regula, apa nu este mediu prielnic dezvoltarii agenților patogeni datorita concurenței prin

flora proprie a apei ca şi a procesului crescut de autopurificare. Doza infectanta depaseste

puterea de autopurificare a apei, când numarul de germeni/ml este mare si/sau când virulenta

acestora este deosebita. Viabilitatea germenilor în apa depinde de: temperatura, pH,

compozitia chimica şi de actiunea radiatiilor ultraviolete. Cresterea temperaturii accelereaza

autopurificarea.

Contaminarea se poate realiza pentru apele de suprafață prin deversarea dejecțiilor animale,

scăldat, devieri de ape comunale, devieri de ape uzate provenite din industria alimentară şi

sectoare speciale (spitale).

Contaminarea apelor din conductele de distributie se poate face prin avarii ale

sistemului de aprovizionare centrala cu apa potabilă, tratarea insuficientă, scăderea presiunii pe

conducte cu realizarea de faze negative şi aspirarea impurităților, racorduri între conductele de

apa potabilă cu cele de apa nepotabilă.

Contaminarea apelor de fantână se face, de regula, prin infiltrarea apei de suprafata

poluată, infiltrarea apelor din latrine, platforme şi gropi de gunoi, manipulare neigienica a apei

(extractie cu galeti murdare, contact cu persoane bolnave sau purtatoare).

Bolile hidrice bacteriene

Teoretic, orice bacterie patogena sau conditionat patogena, prezența în apa poate avea

efecte patologice asupra consumatorilor. Clinic, suferința se poate manifesta polimorf mergând

de la forme asimptomatice de boală până la forme grave şi foarte grave. Ca urmare a măsurilor

antiepidemice severe şi susținute, bacteriile incriminate în marile epidemii inregistrate în

deceniile trecute (bacilul tific, bacilul tularemic, leptospirele, bacilul dizenteric) au fost inlocuite

de altele mai putin cunoscute şi care au incidenta în continua crestere (Campylobacter).

Diagnosticul cert de boală hidrică este în general dificil de pus întrucât în momentul declanșării

6


bolii, germenele, de regula, nu se mai gaseste în apa. Prezenta lui în apa este, sigur, accident de

poluare microbiana.

Dizenteria bacilara este afectiunea cea mai raspandita şi este determinata de bacteriile

din genul Shigella, bacterii care uneori se asociază cu bacilii tifici. Incidența crescută se

datorează purtătorilor şi bolnavilor asimptomatici care poluează apa, direct sau prin

deversarea apelor fecaloid menajere dar, şi receptivității crescute a populației în lipsa unui

vaccin adecvat. Frecventa cu care au fost gasiti bacilii dizenterici în apele de suprafata, se

situeaza între 6 - 28%. Supraviețuirea Shigellelor în apa este conditionata de calitatea acesteia şi

variaza între 4 şi 40 de zile. Adesea epidemia evolueaza atipic. Afecteaza cu predilectie

populatia adulta şi copiii mari din colectivitatile cu igiena dubioasa, dar are totusi cateva

caracteristici care o fac usor diagnosticabila clinic, şi anume are specific debutul exploziv la scurt

timp dupa consumul apei contaminate, cuprinde toate grupele de varsta cu exceptia sugarilor,

prezinta multe forme usoare şi atipice de boala, realizeaza cazuri de contact dupa sistarea

aprovizionarii cu apa, asa zisa “coada de epidemie”;

Holera este determinata de vibrionul holeric. Această boală evolueaza grav, cu

deshidratari majore, datorita multiplelor scaune (pana la 50 scaune pe zi) motiv pentru care se

produc mari dezechilibre hidroelectrolitice. Epidemia se caracterizează prin: mare capacitate de

difuzie în masa populației receptive, lipsa intervenției medicale în timp util (primele ore dupa

debutul primului caz) duce atât la extinderea necontrolată cât şi la mortalitate majoră în

întreaga populație consumatoare de apă provenind de la aceiași sursă. Vibrionul holeric (Vibrio

Cholerae, El Tor) trăiește până la cateva luni în apa de suprafață

Virusurile populeaza în special apele de suprafata în care se deverseaza apele uzate

fecaloid-menajere şi apele agrozootehnice care, prin filtrare insuficienta, pot polua şi apele de

mica adancime. Virusurile patogene pentru om nu se inmultesc în mediul ambiant ci numai în

7


prezenta celulelor vii, receptive. Prezenta lor este greu detectabila în mediu. Grație rezistenței lor

crescute, virusurile pot determina frecvent epidemii hidrice. Lista tipurilor de virusuri

transmisibile prin apa cuprinde mai multe de 100 de specii. Cele mai raspandite în mediul acvatic

par a fi virusurile ARN: din grupul Picorna (virusuri respiratorii), virusuri poliomielitice,

Coxackie A, B şi Echo (enterovirusuri), retrovirusuri - sunt incriminate în producerea

afectiunilor: gastrice, hepatice, nervoase, respiratorii.

Capitolul III. Poluarea fizico-chimică a apei

Se poate realiza cu diverse elemente şi substanțe. Toate acestea constituie mediul excelent pentru

dezvoltarea algelor - structuri biologice ce determina asa numitul fenomen de înflorire al apelor.

Poluarea apei cu nitrați si efectele asupra sănătății

Nitrații sunt substanțe chimice anorganice folosite pe scara largă în agricultură în scop de

fertilizare a solului şi deci, de sporire a producției agricole. În epoca modernă concentrația

nitraților a crescut proportional şi în apele subterane. Riscul principal, în cazul intoxicatiei cu

nitrati, este methemoglobinemia, afectiune care apare în randul consumatorilor de ape cu

continut crescut de nitrati.

Incidenta intoxicatiei cu nitrati este mai crescuta în cazul aprovizionarii locale cu apa

(fantani). în majoritatea tarilor lumii se constata depasiri ale concentratiei maxime admise de

nitrati. Frecvent valorile se situeaza în jurul a 100 mg/l (Saxonia, Franta). în Israel, peste 80%

din fantani sunt poluate cu nitrati.

Se semnaleaza creșteri importante a concentrației de nitrați în leguminoasele cultivate pe

soluri ingrasate cu nitrati. Particularitatile intoxicatiilor cu nitrati constau în:

- transformarea NO2 în NO3 este condiționată de concentratia hidrocarburilor din sange;

8


- este aproape exclusiv întalnita în mediul rural;

- sunt afectati sugarii alimentati artificial;

- apare la cateva zile dupa introducerea alimentatiei artificiale;

- fenomenele dispar rapid prin sistarea folosirii apei poluate în alimentatie;

- simptomul principal este cianoza fetei şi a buzelor, de unde numele de “boala albastra”;

- apar fenomene generale cum ar fi: tulburari respiratorii, gastro-intestinale, nervoase etc.;

- aportul continuu de apa poluată duce la deces.

Contaminarea apei cu substanțe toxice

· Nitraţii (NO3-) pot constitui o problemă majoră, concentraţia lor în apa potabilă peste limitele

admise fiind frecventă la noi în ţară. În legume, nitraţii sunt puternic concentraţi. Azotaţii sunt

propriu-zis nocivi numai la concentraţii foarte mari, ce rareori sunt atinse în apă. Nocivi sunt în

fapt nitriţii ce rezultă din nitraţi în anumite condiţii, în organism dar şi abiotic în rezervoare şi

ţevi zincate, unde nitraţii sunt reduşi la nitriţi generând o toxicitate secundară a nitraţilor.

· Nitriţii (NO2-) rezultă din nitraţi fie înaintea consumului (reducere în fântâni etc.) fie în

lumenul tubului digestiv, în cazul migrării, în diverse împrejurări, spre stomac şi intestinul

subţire a elementelor reducătoare din biocenoza intestinală. Consecinţa este methemoglobinemia,

ce afectează vârstele mici, dar uneori şi adulţi (cum ar fi cei cu rezecţii gastrice).

· Arsenul (As) a fost semnalat în apă în concentraţii uneori semnificativ peste normele admise.

As este mai toxic în formă trivalentă decât în stare pentavalentă şi în compuşi anorganici decât în

formă organică. În forma metalică e puţin toxic. Are şi un rol biologic în organism, de aceea nici

absenţa totală nu e dezirabilă. El poate da intoxicaţii acute sau hiperkeratoză, hiperpigmentaţie şi

cancer al pielii. Intoxicaţii colective s-au semnalat în Taiwan, Argentina şi Chile, în special în

zone cu activitate vulcanică, şi în Mexic şi Japonia din cauza contaminării cu ape industriale cu

arsenic.

9


· Seleniul (Se) este prezent uneori în concentraţii crescute în anumite surse de apă. Este element

esenţial pentru om, necesarul fiind de 0,05 - 0,2 mg / zi. Deficitul afectează sănătatea (de

exemplu boala Keshan). În doze excesive produce afecţiuni dermatologice, gastroduodenale,

respiratorii etc. Seleniul poate fi foarte toxic pentru plante. El reduce toxicitatea pentru animale a

mercurului şi arsenului, iar la rândul său e mai puţin toxic în prezenţa zincului.

· Cadmiul (Cd) Cadmiul este un element ubicuitar şi dispensabil organismului uman. în scoarta

terestra se gaseste în concentratie de 0,5 mg/kg. în Japonia mineritul constituie o sursa

importanta de poluare a apelor cu cadmiu. în 1960, în orasul Toyama din Japonia, s-au inregistrat

peste 200 de cazuri de intoxicatii, indeosebi la femei peste 45 ani, cu o simptomatologie

cvasicomuna cuprinsa sub numele de boala “Itai - Itai”.

Clinic, boala s-a manifestat prin pierderi de calciu, stare generala alterata, mialgii,

curbatura, dureri lombare atroce, fracturi spontane, HTA, în final deces.

Paraclinic, s-au inregistrat cresterea eliminarii urinare de calciu şi cadmiu;

Proteinurie, aminoacidurie, glicozurie. Cercetatorii au demonstrat ca episodul s-a datorat

contaminarii cu cadmiu a apei raului folosit la irigarea culturilor de orez. Determinarile de

cadmiu în apa raului au aratat existenta unor concentratii de 4 - 240 ppm/l, în timp ce obisnuit

concentratia de Cd în zona era de 0,009ppm/l. Solul orezariei, ca şi probele de orez, contineau

concentratii crescute de cadmiu (0,3 - 3,4ppm/kg) în timp ce pe alte soluri indemne, concentratia

cadmiului era de 0,03 - 0,1 ppm/kg. Gravitatea fenomenelor impun masuri profilactice de

prevenire a poluarii mediului.

· Mercurul (Hg) Mercurul este prezent sub forma organica sau anorganica în toate elementele

mediului (aer, apa, sol). în apele de suprafata şi în cele subterane exista un fond normal de

mercur evaluat la 0, 05 - 0, 1 mg/l. în apele de suprafata din zonele industrializate şi în cele care

strabat teritorii continand zacaminte de mercur s-au gasit concentratii de 5 - 50 mg/l, în apele

reziduale concentratia de mercur poate ajunge la 10.000 mg/l. Formele organice ale compusilor

de mercur sunt asimilabile. Concentreaza în lantul trofic, determinand intoxicatiei cronice sau

acute. Coeficientul de concentrare în peste poate depasi 3.000, astfel încat prin consumul unui

10


peste contaminat chimic, omul poate primi concentratii de peste 3.000 de ori mai mari decat

concentratia mercurului din apa contaminata. Absorbtia mercurului este de 95% şi se realizeaza

în tractul gastro-intestinal, de unde prin sange, se depoziteaza în special în creier, hematii, par,

rinichi, traverseaza placenta şi are efect deosebit de negativ asupra fatului. Perioada de viata

biologica este de 70 zile.

· Plumbul (Pb) este frecvent întâlnit printre poluanţi şi poate genera intoxicaţii mai ales cronice

- saturnism, din cauza fenomenului de bioacumulare. OMS recomandă neadmiterea vreunei

cantităţi pentru copii sau gravide. Multe conducte de apă mai sunt încă din plumb. Apa dacă

stagnează sau are anumite caractere fizico-chimice poate dizolva plumb şi duce la intoxicaţii.

Cunoscute sunt cele din Leipzig sau din Franţa din zona Vosgilor, cu sute de intoxicaţi. De

asemenea este suspectat pentru efecte cancerigene.

· Cromul (Cr), este un element esenţial pentru viaţă, în cantităţi de 0,05-0,2 mg / zi pentru om.

În concentraţii mari, are efecte toxice. Forma metalică e netoxică, dar sărurile sunt toxice.

Cromul hexavalent este de 100 de ori mai toxic decât cel trivalent. Unele săruri sunt suspectate a

fi cancerigene. Cr se acumulează în organismele vii (de 10000 ori în peşte), rezultând riscuri

sporite. A fost găsit în 1979 în apa Tokyo-ului într-o concentraţie de peste 2000 de ori limita

maximă admisă.

· Cuprul (Cu) în concentraţii prea ridicate în apă e toxic. A făcut victime omeneşti în Germania.

El nu se bioacumulează în organismul uman. Poate proveni din ţevile de cupru, care sunt atacate

de apele moi sau acide.

· Cianurile (CN-) sunt săruri ale acidului cianhidric. ŞI acidul şi sărurile sale (cianurile , mai

ales cele de sodiu, potasiu...) sunt deosebit de toxice pentru om şi animale. Acţiunea este acută,

prin blocarea respiraţiei la nivel biochimic, celular. Doza letală pentru om este de 0,57 - 1 mg /

kilogram corp. Pentru peşti concentraţia letală în apă se estimează la 0,05 mg / litru ion cian. În

cazul cianurilor nu există bioacumulare şi nu sunt dovezi clare despre o eventuală toxicitate

cronică.

· Aluminiul (Al) în cantitate crescută este toxic pentru sistemul nervos central. În organismul

uman există circa 300 mg aluminiu. Rolul şi metabolismul lui nu este complet cunoscut. În mod

11


normal e puţin solubil, dar la pH foarte acid sau alcalin solubilitatea creşte puternic.

Biodisponibilitatea e influenţată şi de prezenţa altor substanţe.

· Nichelul (Ni) se pare că are şi el rol biologic, dar în cantităţi mai mari este toxic. Sărurile de

nichel pot provoca alergii şi chiar cancer.

· Azbestul este un grup de minerale de silicaţi cu structură filamentară, care se folosesc la

realizat materiale rezistente la foc şi căldură şi foi şi conducte de azbociment, multe folosite

pentru apă. În foarte multe ţări este interzisă utilizarea azbestului, deoarece fibrele de azbest sunt

cancerigene. Ajunge în apă din mineralele de pe sol şi subsol, din poluări diverse şi din

conductele de azbociment dacă apa are duritate redusă, fapt ce a determinat renunţarea la

utilizarea de conducte de azbociment pentru apa potabilă.

Poluanții organici din apă sunt de o enormă diversitate, în concordanţă cu spectaculoasa

înmulţire a spectrului de substanţe sintetizate de industria actuală. Există peste 10.000.000 de

substanţe chimice, din care peste 100.000 se comercializează deci, au răspândire tot mai largă.

Din punct de vedere al toxicităţii doar circa 3500 sunt studiate relativ complet, din care 600 au

fost declarate ca prezentând risc pentru sănătatea omului. Există şi compuşi toxici organici

naturali, cum sunt toxinele cianobacteriilor, ce pot fi hepatotoxice, neurotoxice sau iritante

cutanate etc. şi care au fost găsite chiar şi în conducte de alimentare cu apă potabilă!

Determinările substanţelor organice toxice nefăcând parte din analizele uzuale privind calitatea

apei, contaminările ne- sau tardiv descoperite sunt frecvente. În SUA, într-un număr foarte mare

de surse subterane de apă s-au decelat concentraţii de poluanţi organici (îndeosebi derivaţi

halogenaţi) peste normele admise, fiind necesară în sute de cazuri renunţarea la utilizarea

respectivei surse.

· O atenţie mărită se caută să se acorde poluanţilor cu efect carcinogenetic, cum sunt benzenul,

substanţele poliaromatice HAP (de exemplu benzpirenii), clorura de vinil, derivaţii

polihalogenaţi, deoarece sunt potenţial periculoase la orice doză, efectul carcinogenetic neavând

prag, iar sursele de contaminare a apei sunt multiple, inclusiv endogene (sinteză de către

organisme acvatice).

12


· Detergenţii sunt foarte persistenţi, afectează proprietăţile organoleptice, produc spumare

(îngreunând oxigenarea, prelucrarea apei) şi, deşi nu sunt toxici în sine, favorizează mult

absorbţia toxicelor prin mucoase, perturbând în plus oxigenarea apei, autoepurarea şi

posibilităţile de prelucrare în scop de potabilizare.

· Unii compuşi organohalogenaţi sunt mai greu solubili în apă dar sunt solubili în alte medii,

inclusiv în sol în straturi impermeabile. Astfel ei pot pătrunde până la acvifere protejate faţă de

ape poluate şi substanţele dizolvate în acestea, pe care le puteam crede "la adăpost" de asemenea

poluări.

· Uneori, poluarea este chiar consecinţa nedorită a măsurilor luate în scop de depoluare. Astfel, la

clorinarea apei se formează şi trihalometani, incriminaţi pentru efecte cancerigene.

· O altă situaţie unde concentraţia poluantului organic în apă nu este relevantă se întâlneşte în

cazul compuşilor liposolubili, în particular derivaţii halogenaţi utilizaţi pe scară largă în

agricultură ca insecticide / ierbicide. Ei se concentrează în organismul uman, în ţesutul adipos (şi

nu numai), dozele cumulându-se de-a lungul vieţii. Asemenea substanţe pot ajunge din apă în

organismul uman nu doar prin ingestie, ci şi percutan, şi de asemenea pot prezenta risc indirect,

dar chiar mai grav, prin consumul de peşte sau alte produse acvatice, din cauza mecanismului

amintit în continuare:

Concentrarea de-a lungul lanţului alimentar. Unele vieţuitoare acvatice, plante, animale sau

microorganisme, din cauza modului şi mediului de viaţă, al particularităţilor metabolice ale

organismului lor şi al farmacodinamicii unor substanţe, ajung să realizeze în cadrul

ecosistemului acvatic respectiv o enormă concentrare a poluantului de-a lungul lanţului

alimentar. De exemplu, într-un studiu, dieldrinul, nedozabil în apă, ajungea la 0,001 ppm în

fitoplancton, 0,02 ppm în zooplancton, 0,1 ppm în peşti şi peste 1 ppm la cormorani. Pentru

DDT, concentrarea este şi mai intensă: Factorul de concentrare este de 100 în plancton, 10.000 în

peşte şi 250.000.000 în ihtiofage!

13


Contaminarea apei cu substanțe radioactive

Contaminarea radioactivă a apei este de luat în seamă în principal prin expunerea internă

pe care o produce din cauza absorbţiei şi fixării în organism a radionuclizilor. Apa poate conţine

uraniu (U), prezent în numeroase minereuri, zăcămintele fiind însoţite de Radon (Rn). Acest gaz

nobil poate fi prezent şi el în apa contaminată radioactiv şi se degajă uşor, putând fi contaminant

prin inhalare când apa respectivă se foloseşte la duş, pentru vaporizatoare şi umidificatoare.

Radiul (Ra) ajunge în unele ape minerale la concentraţii foarte mari, dar apare şi în surse

obişnuite. A existat o modă de cură de îmbăiere în ape radioactive, supralicitându-se efectele

benefice. Grav a fost faptul că s-a ajuns să se producă chiar apă radioactivă artificială prin

punerea în contact a apei cu săruri de radiu, care însă cu timpul treceau în apă şi astfel ajungeau

să se fixeze în organism. Comercializarea sărurilor de radiu pentru producerea de apă radioactivă

de îmbăiere a încetat după un mare scandal generat de moartea unui senator american care

apelase excesiv la acele băi.

Poluarea apei cu radionuclizi

Sanatatea poate fi influentata prin radioactivitatea diverselor produse alimentare

(agricole, scoici, pesti etc.), prin imbaiere în ape contaminate, prin poluarea radioactiva a aerului

cat şi a apei de baut. Contaminarea apelor se poate produce prin depozitarea incorecta a

deseurilor, evacuarea substantelor radioactive în mediu, utilizarea radioizotopilor în scop de

diagnostic cat şi în scop terapeutic, cercetarea cu radioizotopi, utilizarea tehnica a radiatiilor

ionizante.

Iradierea prin apa poate fi: interna - în cazul consumului de produse contaminate şi

externa - în cazul imbaierii în ape contaminate radioactiv. Ingestia apei contaminate produce

leziuni interne prin ionizari induse în diverse. Primele leziuni apar la nivelul tractului gastro-

intestinal, repartitia în sange urmand legile metabolismului izotopilor echivalenti neradioactivi.

Efectele biologice sunt conditionate de: tipul de radioactivitate, concentratia de radioactivitate,

organul iradiat, timpul de actiune, semiviata substantei radioactive (Ca 47 - 5 zile, Ca 45 - 125

zile, S 90 - 28 ani etc.). Neputand fi detectate de organele de simt, individul nu are cunostinta de

14


existenta radiatiilor în mediu şi deci nu poate actiona profilactic. Gravitatea efectelor somatice şi

genetice, individuale şi în masa, impun serioase masuri de profilaxie a poluarii radioactive.

Poluarea apei cu pesticide

Pesticidele sunt substanțe de natură organică sau anorganică. În prezent sunt sintetizate

peste 90.000 de substante apartinand acestei grupe. Dintre ele fac parte insecticidele, pesticidele,

insectofungicidele, raticidele etc. Au toxicitatea şi rezistenta în mediu variabila, conditionata de

compozitia lor chimica. Astfel: pesticidele organo-fosforice sunt mai toxice dar şi mai usor

degradabile, pesticidele organoclorurate sunt mai putin toxice dar mai greu degradabile.

Concentratia lor în apa variaza dupa cum urmeaza:

- în apele subterane - pana la 1 microgram/l;

- în apele freatice - pana la 10 micrograme/l;

- în apele de suprafata - pana la 1 miligram/l.

Au capacitatea de a se concentra în lanțul trofic, asa că s-au descris concentrații de peste

70.000 de ori mai mari în țesutul stridiilor decât în apa în care trăiesc acestea. Toxicitatea pentru

populația mării este redusă. Pesticidele interfera procesul natural de mineralizare al materiilor

organice din apă, pot inhiba fotosinteza ducând la dezechilibre ecologice. Asupra organismului

uman pot exercita efecte acute şi cronice.

Efectele acute: se produc accidental, sunt datorate mai ales pesticidelor organo-fosforice

- foarte toxice pentru animalele cu sange cald - care inhiba colinesteraza, blocand astfel

metabolizarea acetilcolinei cu efecte clinice pe sistemul nervos vegetativ şi central (cefalee,

varsaturi, hipersalivatie, hiperlacrimare, transpiratie, colici abdominale, convulsii, abolirea

reflexelor, mioza, dificultati în respiratie, lipotimie, deces). Fenomenele apar la scaderea cu mai

mult de 25-30% a colinesterazei.

15


Efectele cronice apar mai ales prin consumul apei şi alimentelor poluate cu pesticide

organo-clorurate. Acestea se depoziteaza în tesuturile grase şi au efecte (pe termen lung asupra

individului şi asupra colectivitatii), hepatotoxice, neurotoxice, gonadotoxice, cancerigene.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S14729792130016622. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B01236940000103833. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B97804445227260031234. http://www.medfam.ro/books/infectioase/dizenteria%20bacilara.htm 5. http://en.wikipedia.org/wiki/Tularemia 6. http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/bruceloza_2988 7. http://bmb.oxfordjournals.org/content/68/1/199.long 8. http://extoxnet.orst.edu/faqs/safedrink/microorg.htm 9. http://www.mytex.ro/sanatate/un-nou-virus-al-gripei-aviare-ar-putea-ucide-milioane-

de-oameni_301932.php10. http://en.wikipedia.org/wiki/Itai-itai_disease

16

http://en.wikipedia.org/wiki/Itai-itai_disease

http://www.mytex.ro/sanatate/un-nou-virus-al-gripei-aviare-ar-putea-ucide-milioane-de-oameni_301932.php

http://www.mytex.ro/sanatate/un-nou-virus-al-gripei-aviare-ar-putea-ucide-milioane-de-oameni_301932.php

http://extoxnet.orst.edu/faqs/safedrink/microorg.htm

http://bmb.oxfordjournals.org/content/68/1/199.long

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/bruceloza_2988

http://en.wikipedia.org/wiki/Tularemia

http://www.medfam.ro/books/infectioase/dizenteria%20bacilara.htm


17

Documents

Contaminarea Apei Cu Substante Organice