Upload
lydat
View
225
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
CUPRINS
CUPRINS ....................................................................................................................................... 4
INTRODUCERE ........................................................................................................................... 7
1. SECURITATEA NAȚIONALĂ ÎN EPOCA GLOBALIZĂRII ......................................... 16
1.1. Fenomenul infracţional transfrontalier şi globalizarea .......................................... 17
1.2. Securitate şi apărare în epoca globalizării ............................................................. 19
1.2.1. Strategia de securitate națională – delimitări conceptuale……………...…19
1.2.2. Conceptul de politică de securitate națională ................................................... 22
1.3. Poliția Română în cadrul sistemului național de securitate .................................... 22
1.3.1. Aspecte generale privind securitatea naţională ................................................ 22
1.3.2. Securitatea naţională a statului român .............................................................. 23
1.3.2.1.Ordinea publică și siguranța națională – componente ale sistemului
național de securitate......................................................................................... 23
1.3.2.2. Abordarea strategică a conceptelor de ordine publică și siguranță
națională ............................................................................................................ 25
1.3.2.3. Instituții naționale cu atribuții în domeniul securității naționale ......... 26
1.3.3. Atribuțiile și responsabilitățile MAI pe linie de securitate ............................... 27
1.4. Principalele organizaţii de securitate regională şi globală .................................... 32
2.CONTRIBUȚIA POLIŢIEI ROMÂNE LA ASIGURAREA ORDINII PUBLICE ȘI
SIGURANȚEI NAȚIONALE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII ............................ 34
2.1. Apariţia şi evoluţia forţelor de poliţie în lume ........................................................ 34
2.2. Tipologia şi atribuţiile forţelor de poliţie ................................................................ 36
2.3. Scurt istoric al forţelor de poliţie române ............................................................... 39
2.4. Viziunea europeană a MAI de-a lungul istoriei ....................................................... 41
2.5. Reforma Poliției Române și evoluția acesteia la începutul noului mileniu ............. 45
2.6. Poliţia Română – instrument al politicii statale ...................................................... 49
3.ROLUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE ÎN ASIGURAREA
SIGURANȚEI ORGANIZAȚIONALE ȘI PROTECȚIEI PERSONALULUI
POLIȚIEI ROMÂNE ........................................................................................................ 54
2
3.1. Procesul de management în Poliția Română – la granița dintre știință, artă și stare
de spirit ........................................................................................................................... 54
3.2. Specificitatea şi importanţa resurselor umane în Poliția Română .......................... 59
3.3. Funcţiile managementului resurselor umane în Poliția Română ............................ 64
3.4. Rolul Direcției Management Resurse Umane în Poliția Română ........................... 74
3.5. Procesul de asigurare cu personal în Poliția Română ............................................ 76
3.5.1. Particularităţile procesului de asigurare a resurselor umane în Poliţia
Română ....................................................................................................................... 81
3.5.2. Analiza posturilor și previzionarea necesarului de resurse umane în Poliția
Română ....................................................................................................................... 83
3.5.3. Recrutarea polițiștilor ....................................................................................... 88
3.5.4. Selecționarea polițiștilor ................................................................................... 93
3.5.5. Managementul formării profesionale în Poliţia Română ................................. 95
3.5.5.1. Particularităţile proceselor de formare şi perfecţionare a resurselor
umane în Poliţia Română .................................................................................. 96
3.5.5.2. Formarea profesională inițială a personalului MAI ........................... 102
3.5.5.3. Formarea profesională continuă a personalului MAI ........................ 105
3.5.6. Managementul carierei în Poliţia Română ..................................................... 112
3.5.6.1. Conceptul de carieră .......................................................................... 113
3.5.6.2. Responsabilitatea dezvoltării carierei ................................................ 114
3.5.6.3. Aspecte privind managementul carierei polițistului .......................... 116
3.5.6.4. Structura carierei polițistului .............................................................. 117
3.5.6.5. Tipologia cursurilor de carieră ........................................................... 119
3.5.6.6. Reguli de evoluţie în cariera poliţistului ............................................ 121
3.5.7. Motivarea angajaţilor – o condiţie esenţială pentru succesul Poliției Române124
3.5.7.1. Locul şi rolul motivării în problematica resurselor umane ................ 124
3.5.7.2. Aplicaţii ale teoriilor motivaţionale în managementul resurselor
umane din Poliţia Română .............................................................................. 127
3.5.7.3. Relaţia dintre motivarea, satisfacția şi performanţa în muncă a
polițiștilor ........................................................................................................ 132
3.5.8. Aspecte ale managementul resurselor umane din perspectiva cerințelor
ergonomice în Poliția Română ................................................................................. 135
3.5.8.1. Ergonomia organizațională – analiză conceptual metodologică ........ 135
3.5.8.2. Abordarea ergonomică a activității profesionale ............................... 138
3.5.8.3. Ergonomie, eficienţă, securitate şi sănătate în muncă ....................... 139
3.5.8.4. Ergonomia în cadrul Poliției Române ................................................ 144
3.5.9. Managementul stresului în munca de poliţie .................................................. 149
3.5.9.1. Stresul – factor generator de risc psihosocial .................................... 150
3.5.9.2. Importanţa managementului stresului în munca de poliţie ................ 151
3.5.9.3. Factorii de stres în mediul poliţienesc ............................................... 152
3.5.9.4. Tipuri de stres în munca de poliţie ..................................................... 159
3.5.9.5. Epuizarea – efect al stresului profesional în mediul poliţienesc ........ 160
3
3.5.9.5.1. Noţiunea de epuizare („burnout”) ....................................... 160
3.5.9.5.2. Forme ale epuizării în activitatea de poliţie ........................ 161
3.5.9.5.3. Indicatori ai epuizării profesionale în munca de poliţie ...... 163
3.5.9.5.4. Suicidul – cel mai grav efect al stresului profesional în
cazul poliţiştilor ................................................................................... 167
3.5.9.6. Elemente de profilaxie a stresului şi combatere a efectelor sale
negative ........................................................................................................... 172
3.5.9.7. Strategii de management al stresului profesional în poliţie ............... 174
3.5.9.7.1. Strategii individuale de management al stresului ................ 175
3.5.9.7.2. Strategii organizaționale de management al stresului ......... 176
3.5.9.7.3. Managementul stresului și tactica utilizării armamentului
din dotare ............................................................................................. 178
4. STUDIU DE CAZ PRIVIND SATISFACȚIA PROFESIONALĂ ȘI STRESUL
PROFESIONAL RESIMȚITE ÎN MUNCĂ DE POLIŢIŞTII DIN CADRUL
POLIȚIEI ROMÂNE ...................................................................................................... 184
4.1. Metodologia cercetării........................................................................................... 184
4.1.1. Prezentare generală ......................................................................................... 184
4.1.2. Dimensiunile corectitudinii organizaționale .................................................. 186
4.2. Procedura de analiză a datelor ............................................................................. 187
4.2.1. Variabilele de interes ...................................................................................... 188
4.2.1.1. Variabile independente (de predicţie) ................................................ 188
4.2.1.2. Variabile dependente (de criteriu) ..................................................... 190
4.2.1.3. Factorii demografici ........................................................................... 191
4.2.2. Întrebări de cercetare și ipoteze ...................................................................... 191
4.2.3. Instrumentaţie ................................................................................................. 193
4.3. Rezultatele cercetării ............................................................................................. 194
4.3.1. Statistici descriptive ....................................................................................... 194
4.3.1.1. Prezentarea rezultatelor centralizate în urma aplicării chestionarului
cercetării .......................................................................................................... 194
4.3.1.2. Analiza legăturilor dintre variabilele cercetării ................................. 220
4.3.2. Analiza univariată a variabilelor de studiu ..................................................... 246
4.3.3. Rezultatele analizei bivariate a măsurilor ...................................................... 246
4.3.4. Testarea ipotezelor ......................................................................................... 248
4.3.4.1. Rezultatele analizei datelor pentru modelul 1…………………...250
4.3.4.2. Rezultatele analizei datelor pentru modelul 2…………………...252
4.4. Concluzii ................................................................................................................ 253
5. DIRECŢII DE PERFECŢIONARE A MANAGEMENTULUI RESURSELOR
UMANE ÎN POLIŢIA ROMÂNĂ .................................................................................. 258
4
5.1. Propuneri privind perfecționarea managementului resurselor umane în Poliția
Română ......................................................................................................................... 259
5.1.1. Propuneri de ameliorare a cadrului legal în care își desfășoară activitatea
polițiștii ..................................................................................................................... 259
5.1.2. Propuneri de perfecționare a proceselor de recrutare și selecție a polițiștilor 260
5.1.3. Propuneri în domeniul formării profesionale a polițiștilor ............................. 260
5.1.4. Propuneri cu privire la transferul, avansarea și promovarea polițiștilor ........ 261
5.1.5. Propuneri legate de leadership, comunicare, relații superior-subordonați,
cultură organizațională și climat organizațional ....................................................... 262
5.1.6. Propuneri privind feedback-ul acordat polițiștilor ......................................... 264
5.1.7. Propuneri în vederea diminuării stres-ului resimțit de polițiști…………..264
5.1.8. Propuneri ce vizează sistemul de motivare a polițiștilor ................................ 264
5.1.9. Propuneri referitoare la evaluarea polițiștilor ................................................. 266
5.1.10. Alte propuneri privind perfecționarea managementului resurselor umane în
Poliția Română ......................................................................................................... 266
Bibliografie ................................................................................................................... 268
Anexe ............................................................................................................................. 280
Lista abrevierilor .......................................................................................................... 291
Lista tabelelor ............................................................................................................... 292
Lista figurilor/graficelor ............................................................................................... 296
Lista anexelor ............................................................................................................... 299
Cuvinte cheie:
globalizare, ordine publică, siguranță națională, Poliția Română, managementul resurselor
umane, managementul formării profesionale, managementul carierei, motivarea angajaților,
ergonomie organizațională, managementul stresului, corectitudine organizațională, satisfacție
profesională, stres ocupațional.
Rezumat
Studiile şi teoretizările efectuate de-a lungul timpului pe teme manageriale şi
organizaţionale au evidenţiat importanţa deosebită a factorului uman pentru succesul
organizaţiilor. Aşadar, perfecţionarea managementului resurselor umane trebuie să constituie
o opţiune strategică pentru orice organizaţie orientată spre dezvoltare, indiferent de domeniul
în care evoluează, aceasta deoarece capacitatea sa de adaptare la mediul dinamic de astăzi
5
depinde în mod hotărâtor, nu doar de dotarea sa tehnologică, de eficienţa fluxului de producţie
sau de competitivitatea produselor sale pe piaţă, ci şi de calitatea resurselor umane, climatul
socio-uman ori cultura organizaţională din cadrul respectivei organizaţii.
Deşi, în general, globalizarea a avut efecte pozitive asupra omenirii (extinderea reţelei
informatice în toate domeniile de activitate, apariţia agenţilor economici transnaţionali,
dematerializarea banilor, circulaţia rapidă a oamenilor, capitalului şi informaţiei la nivel
mondial, extinderea fără precedent a pieţelor etc.), aceasta este răspunzătoare, atât de
dezvoltarea fără precedent a activităţii infracţionale, cât şi de apariţia şi
profesionalizarea permanentă a unor noi forme de criminalitate internaţională.
Deoarece multitudinea activităţilor infracţionale reunite în conceptul de criminalitate
internaţională au tot mai frecvent un caracter transfrontalier și transsectorial (Comisia
Europeană, Agenda europeană privind securitatea, 2015,
http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2015/COM_2015_185_RO_ACTE_f.doc, accesat la
19.06.2017), aceasta îşi sporeşte continuu agresivitatea, atât sub aspectul răspândirii, putând
leza interesele mai multor ţări, cât şi din punct de vedere al gravităţii ameninţărilor
manifestate asupra securităţii regiunilor, naţiunilor şi indivizilor.
Diversitatea și complexitatea noilor riscuri și amenințări la adresa securității globale,
regionale, statale și chiar individuale, derivate din instabilitatea manifestată în imediata
apropiere a Uniunii Europene și accentuarea fenomenelor de radicalizare și terorism în acest
început de mileniu, a determinat conturarea unei noi orientări în ceea ce priveşte starea de
securitate a naţiunilor, care pune accent pe sinergia actorilor de securitate nonstatali și
interconectarea preocupărilor majore de securitate. Conştientizând că nu mai deţin
controlul viitorului lor, nefiind atât de puternice încât să poată răspunde, exclusiv prin forţe
proprii, acestor ameninţări, atât România, cât şi celelalte ţări europene, au îmbrățișat această
abordare, ceea ce a presupus regionalizarea, pe de o parte şi armonizarea cadrului
normativ naţional cu legislaţia regională, pe de altă parte.
Ca urmare, la 29 martie 2004, România a devenit membru NATO, iar la 1 ianuarie 2007,
a aderat la UE, organizaţii regionale de securitate ce au capacitatea de a interveni pentru
asigurarea păcii statelor membre şi dincolo de graniţele acestora, graţie potenţialului de
intervenţie în creştere.
În calitate de participant activ la noua construcţie europeană, statul român acţionează în
vederea promovării, protecţiei şi apărării valorilor şi intereselor naţionale, atât prin forţe
proprii, cât şi prin cooperarea cu organizaţiile de securitate şi apărare din care face parte.
6
Dinamica imprevizibilă a mediului de securitate, precum și specificul societății
democratice, în care sunt garantate drepturile și libertățile cetățeanului, precum și statul de
drept, au impus reanalizarea conceptului de securitate națională și apărare a țării și
actualizarea cadrului juridic național. Ca urmare, sistemul românesc de ordine publică și
securitate națională a suferit multiple transformări, justificate de orientarea spre nevoile de
gestionare eficientă a structurilor statale cu competențe în acest domeniu, în vederea asigurării
unor servicii de securitate a cetățeanului de calitate.
În acest context, intensificarea activităţii de prevenire şi combatere a criminalităţii,
precum şi adaptarea continuă a instituţiei poliţiei la mediul socio-economic dinamic în
care evoluează se dovedesc a fi mai necesare ca niciodată, în toate statele lumii, inclusiv în
România.
Întrucât confruntarea cu cei ce încalcă legea ori pun în pericol ordinea socială cade
exclusiv în responsabilitatea instituţiei poliţiei, aflată în slujba comunităţii, rezultă cu claritate
rolul remarcabil deţinut de Poliţia Română în cadrul statului de drept.
Prevalența siguranței cetățeanului și securității naționale în activitatea desfășurată de
Poliția Română este confirmată și prin „Evaluarea activităţii desfăşurate de Poliţia Română
în anul 2014”, document în care se stipulează că „Siguranţa cetăţeanului şi securitatea
naţională au constituit principalele repere în jurul cărora s-a desfăşurat întreaga activitate a
Poliţiei Române” (Evaluarea activităţii desfăşurate de Poliţia Română în anul 2014,
http://www.politisti.ro/topic/13120-evaluarea-activitatii-desfasurate-de-politia-romana-in-
anul-2014/, accesat la 31.03.2015).
Pe această bază, considerăm că reacția oricărei organizații cu responsabilități în
domeniu este condiționată de resursele disponibile și de condițiile socio-economice și
politice ale mediului extern la momentul incident, însă factorul esențial pentru îndeplinirea
obiectivelor organizaționale este resursa umană.
Ca atare, misiunea strategică a structurilor din cadrul sistemului de apărare, ordine publică
și siguranță națională necesită o abordare sistemică a tuturor activităților componente ale
procesului de management al resurselor umane, astfel încât prin politicile de recrutare,
selecție, formare profesională și motivare, în special, să poată fi asigurată intervenția
promptă atunci când situația o impune.
În România, activitățile de asigurare și menținere a ordinii publice și siguranței
naționale desfășurate de structurile specializate ale statului, datorită autorității conferite,
atribuțiilor ce le revin (precum deținerea și uzul de mijloace de apărare, inclusiv arme de foc,
7
în împrejurări violente), precum și influenței altor cauze, sunt caracterizate de un nivel ridicat
de stres.
Recunoscând că succesul acțiunilor desfășurate depinde de competența procesului de
management al resurselor umane, ca determinant al securității organizaționale și protecției
angajaților, MAI, în calitate de componentă principală a sistemului de ordine publică și
siguranță națională, acționează și prin sistemul de management al resurselor umane în direcția
atingerii obiectivului său principal: asigurarea ordinii publice și siguranței naționale.
În scopul atingerii acestui deziderat instituțional, polițiștii din cadrul MAI și, implicit, cei
din Poliția Română ca structură specializată a acestuia, trebuie să dovedească, atât o bună
pregătire de specialitate, abilități de comunicare și lucru în echipă, cât și capacitate de
adaptare la condițiile mediului profesional specific și la situațiile neprevăzute, generatoare de
stres profesional.
Așadar, reacția de adaptare a resurselor umane din Poliția Română la situațiile generatoare
de stres profesional condiționează într-o măsură importantă performanța profesională,
sănătatea fizică și mentală a fiecărui polițist, precum și a organizației în ansamblu. Din acest
motiv, abordarea problematicii stresului datorat muncii prezintă avantaje, deopotrivă pentru
angajați și angajatori, dar și pentru economie, în ansamblu.
Având în vedere că stresul este unul dintre obiectivele UE pe linie de securitate și
sănătate în muncă, (Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în
muncă, 2007, http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l10114&from=RO, accesat la 19.06.2017) și
pornind de la premisa că stresul în muncă poate fi evitat, iar acțiunile întreprinse în vederea
reducerii efectelor sale pot fi rentabile, prezentul demers analitic își propune să descrie modul
în care stresul profesional și satisfacția profesională resimțite de polițiști influențează
politicile de resurse umane ale Poliției Române.
Deși stresul este un fenomen cu o prezență generalizată la nivelul vieții private și
profesionale a indivizilor, studiat pe scară largă la nivel internațional, în România, lucrările de
specialitate care abordează acest fenomen și efectele sale asupra satisfacției profesionale a
angajaților, în general și a polițiștilor, în mod special, reflectată în performanța
organizațională, sunt încă puține.
De aceea, considerăm că un demers științific prin care se încearcă conturarea dimensiunii
sociale și instituționale a Poliției Române este oportun, în special în contextul globalizării
criminalității și mutațiilor survenite pe plan internațional, care pot afecta, atât securitatea
statelor, cât și siguranța cetățenilor lor. Această realitate impune necesitatea unui răspuns
8
integrat și adaptat gravității acestor riscuri din partea structurilor specializate ale statelor,
care nu poate fi atins decât prin politici de resurse umane adecvate, prin pregătirea
resurselor umane pentru a se adapta și reacționa rapid și eficient la provocările cu care se
confruntă.
Toate aceste aspecte ne îndreptățesc să considerăm că tema prezentei teze, „Perfecţionarea
managementului resurselor umane în Poliţia Română”, este actuală şi de importanţă majoră
în contextul social şi politic contemporan.
Lucrarea încearcă să prezinte schimbările survenite, ca urmare a integrării țării noastre în
UE şi NATO, în Poliţia Română, pe linia resurselor umane, proces complex care nu a vizat
doar reducerea numărului de angajaţi, ci şi obţinerea unui corp profesional competent, flexibil
şi motivat, subliniind totodată necesitatea continuării procesului de reformare a acestei
instituţii, în vederea alinierii la standardele europene, precum şi utilitatea unor modificări
legislative care să asigure similitudinea între statutul poliţistului român şi cel al funcționarilor
omologi din statele membre UE sau NATO.
Teza de doctorat „Perfecţionarea managementului resurselor umane în Poliţia Română”
este structurată în 5 capitole, prin intermediul cărora s-a realizat o bună documentare şi
prezentarea graduală a problematicii abordate. La acestea se mai adaugă, în debutul său, o
parte introductivă, iar în final, bibliografia şi anexele.
În cadrul Cuprinsului sunt prezentate, în ordinea apariţiei, titlurile tuturor capitolelor şi
subcapitolelor, făcându-se trimitere la pagina la care se situează acestea în conţinutul tezei.
Introducerea dezvăluie motivaţia alegerii temei şi rezultatele urmărite prin efectuarea
cercetării, care constau în elaborarea unui model de analiză a modului în care stresul
profesional și satisfacția profesională resimțite de polițiști în activitatea profesională
influențează politicile de resurse umane ale Poliției Române. Totodată, prezintă subiectele
dezbătute în mod sintetic şi într-o succesiune logică, iar în final creionează rezultatele
obţinute.
În Capitolul 1 intitulat „Securitatea națională în epoca globalizării”, este dezbătută
problematica globalizării, împreună cu cel mai important efect negativ al acesteia –
fenomenul infracțional transfrontalier, conceptele de strategie de securitate națională şi
politică de securitate națională, aflate în strânsă legătură cu dinamismul fără precedent al
mediului de securitate actual. O altă temă abordată este cea a regionalizării relaţiilor politice
şi de securitate, a cărei necesitate este impusă de faptul că niciunul dintre statele lumii nu
este atât de puternic încât să poată răspunde, exclusiv prin forţe proprii, ameninţărilor la
adresa securităţii naţionale, generate de evoluţia relaţiilor economice internaţionale şi
9
globalizare. Din acest motiv, prin regionalizare, statele încearcă să răspundă în mod eficient
acestor provocări, să apere şi să dezvolte identitatea socio-culturală a naţiunilor, să menţină
stabilitatea şi să valorifice optim capacităţile economice în vederea dezvoltării regionale.
Având în vedere faptul că într-un mediu globalizat promovarea intereselor naţionale ale
poporului român nu se poate realiza în absenţa securităţii pe plan individual şi fără
participarea conştient asumată la organismele colective de asigurare a stabilităţii şi cooperării
regionale, zonale, continentale şi internaţionale (Macuc, 2006, p. 151), au fost trecute în
revistă, în continuare, principalele instituţii de securitate la care a fost admisă şi ţara
noastră: Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO), Uniunea Europeană (UE) şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
(OSCE).
Ultimul subcapitol este dedicat prezentării sistemului de securitate națională a statului
român, componentelor sale – ordinea publică și siguranța națională, instituțiilor naționale cu
atribuții în domeniul securității naționale, precum și a responsabilităților și atribuțiilor MAI pe
linie de securitate, având Poliția Română în subordinea sa.
În capitol 2, purtând titlul „Contribuția Poliţiei Române la asigurarea ordinii publice și
siguranței naționale în contextul globalizării”, este prezentat contextul istoric al apariţiei
forţelor de poliţie în lume, tipologia, atribuţiile şi dotarea lor, reformele introduse, modul de
utilizare a forţei în acest domeniu, subliniindu-se, totodată, momentele importante în evoluţia
Poliţiei Române, aspectele relevante al procesului de reformă parcurs de această instituție
de-a lungul ultimelor decenii, inclusiv sub aspectul resurselor umane, aportul său deosebit la
asigurarea stabilităţii şi securităţii, atât la nivel naţional, cât şi pe plan internaţional,
raţiunea existenţei (misiunea), precum şi obiectivele (atribuţiile) specifice Poliţiei Române.
Al treilea capitol al lucrării, denumit „Rolul managementului resurselor umane în
asigurarea siguranței organizaționale și protecția personalului Poliției Române” este
dedicat examinării procesului de management al resurselor umane din Poliția Română,
cu accent pe specificitatea şi importanţa resurselor umane, funcțiile managementului
resurselor umane în Poliția Română, rolul Direcției Management Resurse Umane în
cadrul organizaţiei studiate.
De asemenea, în cuprinsul subcapitolului dedicat analizării procesului de asigurare a
resurselor umane în Poliția Română, sunt conturate particularitățile principalelor
activităţi ce alcătuiesc acest proces respectiv: analiza posturilor și previzionarea necesarului
de resurse umane, recrutarea polițiștilor, selecţia acestora, managementul formării
profesionale, managementul carierei, motivarea polițiștilor, managementul stresului și
10
aspectele ergonomice ale managementului resurselor umane, problematici cărora le sunt
dedicate subcapitole individuale în economia prezentului capitol al tezei. Dintre acestea, prin
subcapitolul „Managementul carierei în Poliția Română” se urmărește examinarea acestui
proces, făcându-se referire la conceptul de carieră, responsabilitatea dezvoltării carierei,
aspecte ale managementului carierei polițistului, structurarea carierei acestuia, tipologia
cursurilor de carieră și regulile de evoluție în carieră a polițistului, subcapitolul intitulat
„Motivarea angajaților – o condiție esențială pentru succesul Poliției Române” vizează
analizarea procesului de motivare a polițiștilor, abordând subiecte precum: locul și rolul
motivării în problematica resurselor umane, aplicațiile teoriilor motivaționale în cadrul
managementului resurselor umane din Poliția Română și relația dintre motivația, satisfacția în
muncă și performanța angajaților.
În cuprinsul subcapitolului „Aspecte ale managementului resurselor umane din
perspectiva cerințelor ergonomice în Poliția Română” sunt prezentate unele aspecte de natură
ergonomică ale managementului resurselor umane, pornind de la opinia specialiştilor români
(Manolescu, Lefter și Deaconu eds., 2013, p. 69) conform căreia scopul ergonomiei constă în
ameliorarea procesului muncii, în transformarea acestuia pentru a-l face compatibil cu
funcţionarea umană sau, altfel spus, în configurarea sistemelor de muncă pentru a le face
sigure, productive şi confortabile. În încercarea de a identifica principalii factori de influenţă
ai comportamentului uman şi performanţei oamenilor în muncă, am acordat atenţie
următoarelor problematici: analiza conceptuală a ergonomiei organizaționale, abordarea
ergonomică a activității profesionale, relația dintre ergonomie, eficiență, securitate și sănătate
în muncă, elementele de ergonomie care se regăsesc în politicile de resurse umane aplicate în
cadrul Poliției Române.
În economia acestui capitol, o atenție deosebită se acordă problematicii stresului,
incluzând: importanța managementului stresului în munca de poliție, factori și tipuri de stres
în munca de poliție, cele mai grave manifestări ale acestui fenomen asupra polițiștilor
(epuizarea și suicidul), elemente de profilaxie a stresului și combatere a efectelor sale
negative, precum și strategiile de management al stresului profesional aplicabile în poliție.
Subcapitolul „Managementul stresului în munca de poliție” se remarcă printr-un grad
ridicat de noutate al subiectului, acesta fiind tratat într-un număr redus de lucrări științifice din
literatura națională și internațională, în timp ce lipsa unei abordări anterioare referitoare la
aspecte ale managementului resurselor umane din perspectivă ergonomică în Poliția Română
conferă tezei un plus de originalitate.
11
Al patrulea capitol al lucrării detaliază metodologia de cercetare utilizată pentru a
investiga influența percepției polițiștilor români cu privire la dimensiunile corectitudinii
organizaționale asupra satisfacției profesionale și stresului profesional la nivelul resurselor
umane din cadrul IGPR, în raport cu vârsta, funcția ocupată, nivelul de educație și vechimea
în poliție a acestora respectiv: populația cercetată și eșantionul, variabilele de interes,
instrumentele de cercetare, metodele de colectare a datelor și tehnicile utilizate pentru analiza
lor, precum și rezultatele obținute în urma aplicării unor metode de cercetare statistice și
econometrice (statistici descriptive, analiza legăturilor existente între variabilele cercetării,
analiza univariată și bivariată a variabilelor de studiu), capitolul încheindu-se cu un subcapitol
de concluzii, incluzând rezultatele obținute în urma testării celor 6 ipoteze ale cercetării și
rezultatele finale ale studiului, sintetizate sugestiv printr-o schemă conceptuală a celor 2
modele analizate. Subcapitolul „Concluzii” reflectă în mod succint aspectele pozitive și
deficienţele privind managementul resurselor umane la nivelul Poliţiei Române, obținute prin
analiza-diagnostic detaliată în cuprinsul prezentului capitolul al lucrării.
Pornind de la situaţia de fapt astfel constatată, ultimul capitol al lucrării, intitulat „Direcţii
de perfecţionare a managementului resurselor umane în Poliţia Română”, prezintă o serie
de propuneri formulate în vederea ameliorării disfuncţionalităţilor identificate şi perfecţionării
managementului resurselor umane la nivelul Poliţiei Române, cu efect asupra îmbunătăţirii
performanţelor organizaţiei analizate, precum şi unele propuneri de dezvoltare a cercetărilor,
fapt ce demonstrează caracterul deschis şi viabilitatea temei pe termen lung.
Demersul ştiinţific realizat se bazează pe un număr considerabil de surse bibliografice,
autohtone și străine, dintre care cărţi din literatura de specialitate, articole din reviste de
specialitate, lucrări publicate în volumele unor conferinţe, acte normative în legătură cu
problematica abordată şi site-uri oficiale ale unor organizaţii, având legătură cu subiectul
tezei. Materialele din bibliografia studiată sunt reprezentative pentru tema dezbătută şi de
actualitate, majoritatea acestora fiind publicate în intervalul 2007-2017.
Anexele incluse în teză se dovedesc utile pentru redactarea conţinutului cercetării,
contribuind la sporirea coerenţei şi conciziei acesteia.
De asemenea, în partea de final se mai găsesc o listă a abrevierilor și acronimelor
folosite, lista tabelelor, lista figurilor/graficelor, precum și lista anexelor întâlnite pe
parcursul lucrării.
Rezultatele obţinute în urma cercetărilor confirmă 5 din cele 6 ipoteze de lucru, după cum
urmează:
12
Ipoteza 1: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de satisfacție
profesională a personalului din poliție și percepția faţă de distribuția corecta a
muncii, în raport cu vârsta, funcție deținută, nivelul de educație și vechimea în poliție.
Ipoteza 2: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de satisfacție
profesională a personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea
procedurilor și actului de management, în raport cu vârsta, funcție deținută, nivelul
de educație și vechimea în poliție.
Ipoteza 3: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de satisfacție
profesională a personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea
interacțională, în raport cu vârsta, funcție deținută, nivelul de educație și vechimea în
poliție.
Ipoteza 4: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de stres profesional
al personalului din poliție și percepția faţă de distribuția corectă a muncii, în raport
cu vârsta, funcția deținută, nivelul de educație și vechimea în poliție.
Ipoteza 5: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de stres profesional al
personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea procedurilor și actului de
management, în raport cu vârsta, funcția deținută, nivelul de educație și vechimea în
poliție.
Pentru Ipoteza 6: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de stres
profesional al personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea interacțională, în
raport cu vârsta, funcția deținută, nivelul de educație și vechimea în poliție, nu s-au putut
identifica informații care să o susțină.
Rezultatele obținute prin acest demers științific pot fi redate sugestiv astfel (Fig. 1):
13
Fig. 1. Schema conceptuală a studiului şi verificării ipotezelor de lucru
Aşadar, atât rezultatele cercetării, cât şi evaluările activităţii desfăşurate de Poliţia
Română în perioada 2012-2016 confirmă necesitatea perfecționării continue a
managementului resurselor umane din cadrul Poliției Române, pentru întărirea capacităţii
instituţionale.
Prin includerea unor dezbateri aprofundate în legătură cu unele aspecte ale
managementului resurselor umane (precum asigurarea cu personal, managementul carierei,
managementul stresului, motivarea angajaţilor, teme ergonomice) specifice organizațiilor
poliţienești şi încercarea de a analiza dimensiunea socială și organizațională dintr-o astfel de
instituţie, considerăm că actualul demers ştiinţific îşi aduce aportul la dezvoltarea
cunoaşterii în domeniu.
De asemenea, apreciem că utilitatea sa este susţinută prin adaptarea unor
abordări/teorii/metode existente, în vederea utilizării într-o nouă aplicaţie, dar şi prin aceea că
poate servi drept punct de plecare pentru cercetările viitoare întreprinse de cei ce doresc să îşi
Satisfacția
profesională
Stresul
ocupațional
Percepția corectitudinii
organizaționale:
- Distrbuția corectă a muncii
- Corectitudinea procedurilor și
actului de management
- Corectitudinea interacțională
Variabile demografice:
- Vârsta
- Vechimea
- Nivelul de educație
H1 +
H1 +
H1 +
H1 -
H1 +
H0
14
aducă aportul la aprofundarea managementului resurselor umane din cadrul instituţiilor
poliţieneşti.
De remarcat este şi faptul că fondul de idei circumscris prezentei lucrări poate constitui
un punct de sprijin pentru factorii de decizie în domeniu, ajutându-i să conştientizeze
necesitatea unei mai bune pregătiri a personalului, în special a celui cu funcţii de conducere,
pe linia managementului resurselor umane, cerinţă impusă de poziţia şi activitatea acestora.
În acelaşi timp, lucrarea poate fi un îndrumar destinat pregătirii managerilor şi
profesioniştilor în domeniu, sprijinindu-i în efortul de a dobândi competenţele teoretice, dar şi
practice, absolut necesare, atât activităţii pe care o desfăşoară, cât şi organizaţiei din care fac
parte.
Având o prezentare logică şi clară, cercetarea evidenţiază modul în care sunt percepute
unele aspecte legate de desfăşurarea activităţii profesionale de către poliţiştii din cadrul
structurilor operative ale Poliţiei Române, identifică o serie de modalităţi de sporire a
gradului de motivare a acestor lucrători şi formulează recomandări pentru ameliorarea
disfuncţionalităţilor constatate, în vederea creşterii nivelului de realizare a obiectivelor
Poliţiei Române.
Prezenta lucrare urmăreşte să reitereze o dată în plus importanţa sistemului de management
al resurselor umane pentru succesul organizaţiilor.
În lumina rezultatelor obţinute în urma cercetărilor, considerăm utilă pentru toate
organizaţiile efectuarea cu regularitate a unor analize vizând condiţiile de muncă, motivaţia,
percepţiile, atitudinile şi satisfacţia în muncă a angajaţilor, în scopul diagnosticării corecte a
situaţiei de fapt, identificării direcţiilor de corectare a deficienţelor constatate şi, implicit, a
eficientizării activităţii.
15