O lucrare protetică provizorie furnizează protecţie, stabilizare şi funcţionalitate înaintea protezării definitive.

Ea poate fi de asemenea utilizată pentru a determina eficacitateaestetică,funcţională terapeutică a planului de tratament(Glossary of prosthodontic terms 1994)

Protezarea provizorie a fost mult timp considerată un lux, cu implicaţii strict estetice, fiind complet neglijată din motive socio-economice evidente.

Protezarea provizorie este o etapă elementară indispensabilă în cadrul tratamentelor protetice (Graux et Dupas, 2000)

lucrarea provizorie trebuie să se conformeze aceloraşi reguli funcţionale sau estetice ca si lucrarea definitiva

Reprezinta modelul analogic al protezei fixe definitive

această etapă pasageră permite încercarea temporară a noii funcţii ocluzale şi estetice de către pacient şi eventual validarea acestei propuneri protetice

lucrarea provizorie, fiind uşor de modificat, permite readaptarea elementelor protetice.

Menţinerea spaţiului Protecţia dinţilor până la aplicarea lucrării

definitive; Favorizează eliminarea cariei, a restaurarilor

defectuoase; Facilitează igiena optimă; Furnizează accesul optim şi vizibilitatea în

vederea intervenţiilor chirurgicale parodontale;

Serveşte ca şi metodă de încercare a noii dimensiuni verticale, în cazul ocluziilor prăbuşite sau migrărilor dentare;

Poate să prezinte elemente de ancorare pentru mişcările ortodontice;

Poate fi utilizata pentru stabilizarea dinţilor mobili

Facilitează tratamentele pluridisciplinare (trat. endodontice, reconstituiri corono-radiculare, tratamente parodontale, ocluzale, ortodontice)

Tipar pentru propunerea estetică, fonetică a restauraţiei finale;

Faciliteaza refacerea estetica imediata post-extractional

Furnizează pacientului o vizualizare anticipată a rezultatului terapeutic final şi augmentează confortul psihic al pacientului, evitând edentaţia;

Favorizează un anumit model de cicatrizare/ vindecare;

Reprezintă o metodă de evaluare a erorilor în vederea realizării unei lucrări definitive de succes.

1. Refacerea rapoartelor dento-dentare corecte Prepararea dinţilor în vederea realizării unor

elemente protetice fixe se realizează prin eliminarea unei cantităţi mai mult sau mai puţin importante de substanţă dură dentară, în funcţie de tipul lucrării protetice prevăzute.

Lucrările protetice provizorii trebuie să reproducă:contactele dento-dentare interproximale-

menţin stabilitatea dintelui MDrapoartele dentare inter-arcadice, care

determină ocluzia, mentin stabilitatea dentară în sens vertical şi VO

Astfel este menţinută poziţia originală a dintelui preparat, până la finalizarea tratamentului protetic, eliminându-se riscul migrărilor dentare secundare, care pot afecta lucrarea protetică finită.

absenţa punctelor de contact proximale, sau realizarea lor necorespunzătoare, prin lucrarea provizorie ► probleme parodontale ca urmare a impactului

alimentar, migrări dentare patologice (mezializări,mezioversiuni).

(Mount et al.)

Lucrarea nu trebuie să cauzeze o agresiune suplimentară asupra pulpei dentare, pentru a evita necroza pulpară şi modificarea planului protetic.

CAUZE►căldura degajată de fricţiunea din timpul

slefuirii-principala cauza a injuriei pulpare.

►alti factori: ►lucrari provizorii incorect adaptate, ►injurii chimice, ►infecţii bacteriene, ►presiunea de cimentare, ►cantitatea dentinei restante (Collaert et Fisher

1991)

Lucrarea provizorie trebuie să se adapteze la ţesuturile înconjurătoare şi să se integreze anatomic şi funcţional cu ţesuturile parodontale.

► punctele de contact proximale, ► ambrazurile, ► adaptarea la nivel cervical, ► forma contururilor axiale, trebuie corect şi atent realizate (Schwedhelm,

2006).

1.Refacerea punctelor de contact Punctele de contact trebuie reconstituite astfel încât

să menţină dintele preparat în poziţia lui iniţială şi să evite impactul alimentar asupra papilelor

interdentare, care ar avea o acţiune nefastă asupra ţesuturilor parodontale.

Punctul de contact mezial va fi poziţionat mai aproape de marginea incizală sau de faţa ocluzală decât punctul de contact distal;

Punctul de contact mezial va fi mai apropiat de faţa vestibulară decât punctul de contact distal;

Realizarea corectă a punctului de contact nu presupune doar localizarea corectă a acestuia, ci presupune şi realizarea cât mai strânsă a acestuia.

Verificarea punctului de contact se face cu ajutorul firului de mătase, care trebuie să treacă de punctul de contact cu o oarecare rezistenţă, dar fără să se scămoşeze (Graux et Dupas , 2000)

2. Respectarea ambrazurilor Ambrazurile reprezintă spaţiile

interdentare care rezultă din curburile adiacente ariilor de contact proximale a doi dinţi învecinaţi. Distingem ambrazurivestibulare, oraleocluzale (incizale) cervicale, care

înconjoară punctul de contact (Bratu et Nussbaum, 2001).

Ambrazura cervicală este ocupată de papila interdentară. Feţele proximale ale dinţilor care o delimitează au un contur plan încât să nu comprime parodonţiul. ►trebuie să permită accesul pentru curăţirea şi menţinerea igienei de către pacient, cu ajutorul periuţelor interdentare.

Ambrazura ocluzală delimitată de crestele marginale, formează un unghi deschis;

• Ambrazura vestibulară formeaza un unghi deschis• Ambrazura linguală

Nerespectarea lor antrenează probleme de compresiune papilară creând astfel condiţii favorabile pentru leziunile parodontale.

Acest lucru este valabil şi pentru ambrazura ocluzală, chiar dacă nu este în contact direct cu parodonţiul.

Dacă creasta marginală a unui dinte nu este situată la aceeaşi înălţime cu a dintelui adiacent, în această zonă se produc acumulări alimentare, care sub acţiunea forţelor masticatorii pot străbate punctul de contact şi ulterior să comprime papila interdentară (Bratu et Nussbaum, 2001)

În anumite situaţii clinice, cum sunt punţile cu mai mulţi intermediari (de exemplu punţile de contenţie) este posibil să fie compensată rezistenţa mecanică scăzută a răşinilor din care se confecţionează lucrarea provizorie, prin mărirea suprafeţei punctelor de contact. În cazul în care există riscul de comprimare consecutivă a papilei interdentare, se va recurge la alte metode de creştere a rezistenţei.

3.Adaptarea optimă cervicală şi redarea corectă a convexităţii feţelor vestibulare şi orale(Spear et Cooney, 2002)

Ajustarea corectă a lucrărilor provizorii la nivel cervical reprezintă un factor determinant pentru menţinerea sănătăţii parodontale. Limita cervicală reprezintă o zonă de vulnerabilitate-la acest nivel se pot manifesta efectele iatrogene asupra parodonţiului marginal.

Nu trebuie să existe un hiatus între lucrare şi preparaţie ► verificat cu ajutorul sondei;

► trebuie să existe o trecere lină între partea preparată şi cea nepreparată a dintelui.

Supraconturarea- poate antrena probleme parodontale, prin compresia gingiei marginale şi prin acumularea plăcii bacteriene dificil de îndepărtat (Padbury et al. 2003)

Subconturarea la nivel cervical ► impact alimentar

Finisare minuţioasă a lucrării provizorii (răşinile utilizate nu au o suprafaţă perfect netedă necesită o lustruire minuţioasă)

► O finisare incorectă va antrena acumularea rapidă de placă bacteriană la nivelul reconstituirii ►agresiune parodontala

Coroanele dentare prezintă pereţi axiali uşor convecşi astfel încât să protejeze ţesuturile parodontale de impactul mecanic al bolului alimentar şi astfel, să evite agresiunea asupra parodonţiului marginal de către alimente în timpul masticaţiei.

Convexitatea maximă trebuie plasată într-o poziţie precisă: în 1/3 cervicală pentru feţele vestibulare ale dinţilor

maxilari şi mandibulari, în 1/3 mediană pentru feţele palatine ale dinţilor

maxilari, şi în 1/3 ocluzală pentru feţele linguale ale dinţilor

mandibulari (Graux et Dupas 2000)

4. Favorizarea cicatrizării parodonţiului marginal

Respectarea ţesuturilor parodontaleO lucrare temporară nu trebuie să transforme un

parodonţiu sănătos într-unul bolnav, ca urmare a unor concepţii şi realizări defectuoase.

Realizarea protezei provizorii este un element important în fazele de vindecare a parodontiului În această situaţie, lucrarea provizorie poate fi

considerată drept o proteză terapeutică, care permite vindecarea tisulară (Orsini et al.2006)

Pentru a conduce un tratament parodontal corespunzător, de multe ori este necesar realizarea în primă intenţie a unei proteze provizorii, în vederea suprimării unor factori locali de risc, cum ar fi absenţa punctului de contact, contururi axiale necorespunzătoare, reconstituiri debordante, care au intervenit indirect în etiologia bolii parodontale.

Designul elementelor intermediare are o importanţa capitală în funcţionalitatea viitoarei lucrări.

Forma ovală a intermediarilor ►cicatrizarea estetică a parodonţiului sau a

zonelor periimplantare poate influenţa chiar calitatea procesului de

vindecare a ţesuturilor subiacente (Orsini et al.2006)

Reconstituirea anatomiei ocluzale este un element pe care lucrarea provizorie trebuie să-l respecte.

Lucrarea provizorie trebuie să redea o intercuspidare stabilă, cu contacte ocluzale uniform repartizate pe cele două arcade, bilaterale, simultane şi punctiforme (Spear et Cooney 2002) .

câştigarea încrederii pacientului şi îmbunătăţirea stării lui psihologice.

Datorită lucrării provizorii destul de rapid şi uşor de executat, pacientul îşi regăseşte surâsul pierdut printr-o fractură coronară, coloraţie disgraţioasă, lucrare protetică necorespunzătoare sau simptome secundare afectării parodontale.

Practicianul poate verifica prin intermediul lucrării provizorii ceea ce doreşte pacientul şi să determine dacă este realizabil.

corespunzătoare din punct de vedere esteticsă reproducă anatomia dinţilor implicaţi să se integreze cât mai bine la nivelul arcadei

dentare - păstrarea formei naturale a dinţilor ar fi mai importantă decât culoarea,

redarea culorii- pacientul trebuie informat că aspectul estetic al lucrării provizorii poate fi îmbunătăţit în cazul lucrării definitive.

aspectul suprafeţei

CERINTE uşor de manipulat, uşor de aplicat, netoxice pentru pulpă şi parodonţiu, să poată fi modificate, să fie stabile dimensional şi rezistente în timp, compatibile cu diferite materiale frecvent utilizate, să redea uşor aspectul estetic, să aibă un preţ convenabil

Răşini acrilice autopolimerizabile, termopolimerizabile,

fotopolimerizabile, dualpolimerizabile.

Răşinile autopolimerizabile :

Sunt cel mai frecvent utilizate;

dintre preparatele comerciale uzuale amintim

preparatele Unifast TRAD /GC , Fill- In /Kerr,

Optitemp /Spofa.

Se obţin prin amestecul a două componente:

pulbere (polimerul)- lichid (monomerul) sau

pasta(baza)- pasta (catalizator)

Polimerizarea se face prin reacţie chimică de adiţie,

fără producerea unor derivaţi suplimentari;

Dezavantaje: Polimerizarea nu este niciodată completă,

rămânând monomeri reziduali liberi, cu o anumită toxicitate pentru pulpă şi parodonţiu.

Reacţia de polimerizare este asociată cu o creştere a temperaturii, proporţională cu cantitatea de material utilizată, putând afecta sănătatea pulpei dentare dacă nu este diminuată cu apă rece şi cu aer în timpul polimerizării (Christensen 2003)

Contracţia de priză asociată reacţiei de polimerizare, necesită frecvent rebazarea limitei cervicale a lucrării pentru o mai buna adaptare.

Rezistenţa mecanică şi stabilitatea acestor lucrări scade in timp.

Răşinile autopolimerizabile cu conţinut crescut de umpluturărezistenţă crescută la uzură, o contracţie de polimerizare, dar mai mică decât

celelalte răşini autopolimerizabile. comercializate în amestec tip pastă- pastă, cum ar

fi: Protemp II /Espe, Structur 2 /Voco Răşinile fotopolimerizabile

o contracţie de priză redusă o rigiditate crescută. Avantaj- permit ajustarea limitelor cervicale,

îndepărtarea surplusurilor şi apoi fotopolimerizarea.

Unul dintre produsele comerciale cele mai folosite este Unifast LC (GC).

Răşinile termopolimerizabile utilizate pentru reconstituiri provizorii

realizate în laboratorul de tehnică. rezistenţă mecanică mărită o contracţie de priza mai redusă decât

răşinile autopolimerizabile. stabilitate dimensională mai bună o păstrare mai lungă în timp a culorii. sunt mai dificil de rebazat şi ajustat la

nivel cervical, în vederea unei bune adaptări.

Policarbonat, comercializat sub forma coroanelor preformate; Celuloid- coroane preformate

răşini pe bază de polimetil metacrilat (culoare şi stabilitate optime, preţ redus, dar reacţie

exotermă marcată şi contracţie de priză ce poate duce la neadaptare marginală);

răşini pe bază polietil metacrilat (reacţia exoterma redusă, lipsa de stabilitate coloristică în timp le fac indezirabile pentru lucrări folosite mai mult de câteva săptămâni);

combinaţii între cele două

răşini Bis-acrilice (deşi sunt mai scumpe decât polimetil metacrilatul, au stabilitate dimensională şi adaptare marginală mai bună, reacţia exotermă este minimă; fac priză brusc şi nu mai trec prin fază intermediară vâscoasă, sunt uşor de utilizat)

răşini compozite (contracţie de priză diminuată, reacţie exotermă minimă, stabilitate coloristică mai mică decat răşinile acrilice)

Tehnica directă constă în confecţionarea lucrării provizorii, în cabinetul

stomatologic, imediat după realizarea preparaţiilor la nivelul dinţilor.

lucrările sunt relativ uşor şi rapid de realizat şi tehnica poate fi utilizată în majoritatea situaţiilor clinice.

Lucrarea provizorie este realizată folosind amprenta dinţilor înaintea preparării lor (isoamprenta).

Se pot utiliza şi cape prefabricate, când coroana va fi realizată prin ajustarea şi rebazarea cu răşină a unei cape metalice sau din policarbonat.

Marginile lucrării se obţin cu mai puţină acurateţe decât prin tehnica indirectă.

Căldura degajată în urma reacţiei de polimerizare a răşinii acrilice poate cauza leziuni pulpare.

Contracţia mare a acrilatului asociată lucrărilor extinse face aproape imposibilă utilizarea în astfel de situaţii; folosirea unor răşini compozite pe bază de Bis-GMA pentru reconstituiri provizorii este o variantă utilă (Psichogios et Monaco 2003)

Se evită faza de implicare a laboratorului, sau aceasta este minimă

Tehnica indirectă constă în adaptarea la nivelul preparaţiilor a

unor elemente protetice realizate în prealabil în laborator

indicată mai ales în cazul restaurărilor protetice de lungă durată sau când estetica ocupă un loc important în planul de tratament

Adaptarea marginală şi rezistenţa sunt crescute. implicată etapa de laborator -augmentează atât

timpul de furnizare al lucrării, timpul petrecut de pacient în scaunul stomatolgic cât şi costul lucrării.

Tehnica combinată directă-indirectă Scade timpul petrecut de pacient în cabinet, prin faptul că

lucrarea provizorie este executată în laborator; Faza de laborator:

realizarea wax-up-lui pe model şi amprentarea lui, prepararea minimă a dinţilor, atât cât să se creeze spaţiu

pentru realizarea lucrării provizorii. Pentru creşterea rezistenţei se pot folosi benzi de fibre

tip Construct®(Kerr), aplicate pe faţa linguală a punţii, în combinaţie cu compozit fluid Revolution® (Kerr). Lucrarea provizorie este realizată din compozit tip Point 4® (Kerr)

Etapa clinică: prepararea dinţilor intraoral, rebazarea punţii provizorii cu compozit bis-acrilic.

Avantajul constă în aceea că în faza de laborator se poate realiza o delimitare precisă a marginilor punţii, iar folosirea intraorală a unei cantităţi mici de răşină reduce injuria produsă prin încălzirea şi contracţia asociată prizei.

Tehnica coroanelor preformate din policarbonat.

Această tehnică se recomandă pentru realizarea de lucrări provizorii la nivelul dinţilor anteriori, dar şi la nivelul premolarilor.

Ea constă în ajustarea şi rebazarea cu ajutorul unei răşini acrilice, a unei cape din policarbonat, pe un dinte preparat în prealabil.

Ea permite obţinerea unor lucrări provizorii satisfăcătoare din punct de vedere estetic,

o tehnică directă, utilizată ori de câte ori practicianul doreşte să obţină o coroană provizorie de dimensiuni şi formă identică cu cea a dintelui, înainte de preparare.

Ea constă în înregistrarea formei dintelui cu ajutorul unei amprente, înainte de realizarea preparării, apoi de a se servi de această înregistrare pentru reconstituire.

Amprenta preoperatorie trebuie să înregistreze dintele care urmează a fi preparat pentru restaurare protetică, precum şi dinţii adiacenţi, astfel încât să permită repoziţionarea corectă după prepararea protetică.

AmprentaSilicon de vâscozitate mărită (putty), care este mai rigid, permite o repoziţionare exactă şi fiabilă, diminuând astfel retuşurile.

Retuşurile amprentei au drept obiectiv de a favoriza repoziţionarea precisă a amprentei îndepărtarea excesului de material care depăşeşte

limita portamprentei, cu ajutorul unui bisturiu, pentru a evita durerea în momentul repoziţionării pe câmp.

se secţionează porţiunile interdentare de material, cu excepţia celor meziale şi distale de dintele preparat, pentru a permite reinserţia amprentei.

Se verifică poziţia amprentei în cavitatea bucală Se usucă pentru a elimina urmele de umiditate . În cazul convexităţilor marcate ale dinţilor adiacenţi

este necesară deretentivizarea acestor zone, astfel încât să fie posibilă îndepărtarea coroanei provizorii de la nivelul preparaţiei, după polimerizare.

Prepararea dintilor protejarea complexului

pulpo-dentinar cu ajutorul unui strat de lac (Copalite, Systemp Desensitizer) sau a unui strat de adeziv.

determinarea culorii, Uleiere dinti!!!!!!!!

pe bază de metacrilat. sistem bi-component (baza şi

catalizator), comercializat în seringă unidoză tip cartuş

este radioopac Viteza de polimerizare este direct

proporţională cu temperatura, vâscozitatea este augmentată la

răcire, motiv pentru care se recomandă utilizarea la temperatura ambiantă.

Repararea sau completarea lucrărilor provizorii din FILL-IN™ (Kerr) se poate realiza cu compozit fotopolimerizabil fluid tip Point 4 flowable (Kerr) sau Revolution Formula 2 (Kerr)

Prepararea materialului Cele două componente

sunt amestecate în seringă/ aplicatorul cartusului

amestecul cremos este imediat aplicat în amprentă, numai la nivelul dinţilor preparaţi, pentru a evita priza.

avantajul predozării componentelor în proporţia optimă considerată de producător ► permite obţinerea unei lucrări cu proprietăţile dorite.

Amprenta încărcată cu răşină este repoziţionată în cavitatea orală şi menţinută ferm în poziţie pentru stabilizarea ei.

Excesul de răşină rămas în seringă este ţinut drept martor al polimerizării.

În timpul fazei finale de polimerizare, amprenta poate fi uşor mobilizată şi dezinserată.

Frecvent, coroana provizorie rămâne în poziţie Se elimină excesul de răşină, care a ajuns la

nivelul dinţilor adiacenţi, cu ajutorul unei spatule, iar coroana este uşor mobilizată pentru a uşura dezinserţia

După polimerizarea răşinii, coroana este îndepărtată de pe dinte cu ajutorul unei spatule.

Finisarea lucrarii provizorii Limita cervicală a preparaţiei se marchează cu

ajutorul unui creion, după care sunt eliminate excesele mari de material, cu ajutorul unei freze pentru acrilat.

Cand adaptarea coroanei nu este perfectă, este posibilă rebazarea la nivel cervical,

De asemenea este posibilă perfectarea anatomiei ocluzale, a punctelor de contact, a formei dinţilor anteriori pentru un aspect cât mai natural, prin adăugări succesive de răşină lichidă cu ajutorul unei spatule.

Se elimină puţin material din interiorul coroanelor pentru a face loc materialului de cimentare (Hester 1999)

Verificarea ocluziei statice şi dinamice Finisarea cu ajutorul discurilor de lustruit de

granulaţie descrescătoare până la obţinerea unei suprafeţe fine şi lucioase

Material pe baza de rasini Bis-acrilice Nu contine metil metacrilat sau

peroxizi. sistem bi-component (baza şi

catalizator) in cartus cu sistem de automixare

Rezistenta mecanica, rezistenta la uzura marite, stabilitate coloristica buna,

Temperatura redusa de polimerizare si contractie redusa de polimerizare

Usor de finisat si lustruit.

după ce s-au realizat toate retuşurile şi lucrarea a fost finisată şi lustruită.

Scop: fixarea, pentru o perioadă variabilă de timp a lucrării provizorii, interval în care medicul are posibilitatea să evalueze şi să mai efectuezecorecturi privind raporturile ocluzale, raporturile cu dinţii vecini, raporturile intermediarilor cu creasta edentată, aspectul estetic, aspectul şi comportamentul ţesuturilor moi

înconjurătoare. Scopul fixării este de fapt asigurarea

ermeticităţii joncţiunii dento-protetice, pe perioada necesităţii acestei lucrări

Materialele utilizate pentru fixarea lucrărilor provizorii trebuie să prezinte anumite calităţi: rezistenţă mecanică corespunzătoare, să realizeze o închidere marginală bună, solubilitate redusă, biocompatibilitate, compatibilitate chimică cu polimerul din care

se confecţionează restaurarea provizorie, preparare uşoară, posibilitate de îndepărtare

uşoară a excesului, timp de lucru adecvat timp de priză satisfăcător

Materiale pe bază de oxid de zinc şi eugenol (ZOE) , de exemplu Temp Bond (Kerr).

Materiale pe bază de oxid de zinc fără eugenol : Temp Bond Ne (Kerr), Freegenol Temporary Pack (GC) ;

Materiale pe bază de hidroxid de calciu: Kerrlife (Kerr),

Protocolul de cimentare respectă indicaţiile producătorului. Cimentul va fi aplicat în interiorul lucrarii

provizorii, în prealabil spălată, dezinfectată şi uscată.

După priza materialului este importantă îndepărtarea excesului de ciment, care se poate constitui în factor iritativ local.