OSTEOPOROZA

DEFINIŢIE:- boală a întregului schelet- caracterizată de scăderea masei osoase (MO)- însoţită de alterări ale microarhitecturii osului ↓- creşterea fragilităţii oaselor, predispoziţia la fracturi

FORME CLINICE DE OSTEOPOROZĂ (OP)1. OP primară (70-80%)- tip I, postmenopauzală- tip II, de involuţie (senilă)2. OP secundară- boli endocrine- boli carenţiale- boli hematologice- boli inflamatorii cronice- factori toxici- factori carenţiali- cosmonauţi

EVALUARE CLINICĂ● OP este asimptomatică în absenţa unei fracturi

● Fractura osteoporotică- poate afecta oricare os al scheletului- fracturile osteoporotice tipice apar la nivelul: epifizei distale a radiusului, colului

femural şi la nivelul corpului vertebrelor toracice şi lombare

● Fracturile vertebrale trabeculare:- spontane aparent- fără linie de fractură pe radiografie- principala acuză → rahialgia: cu debut brusc punctiformă dorso-lombară cu posibilă iradiere în centură accentuată nocturn, în ortostatism, şezând- contractură paravertebrală- durere la palparea apofizelor spinoase- limitarea mobilităţii coloanei (flexia)- accentuarea cifozei dorsale (rotundă)- scăderea în înălţime

● OP avansată:- atitudine tipică: scădere în înălţime, accentuarea cifozei dorsale,

apropierea/suprapunerea rebordului costal peste crestele iliace, protruzia abdomenului

- ↓ volumului cutiei toracice → dispnee

- ↓ volumului abdominal → balonare postprandială

● Fracturile oaselor lungi: apar după un traumatism şi se evidenţiază linie de fractură pe radiografie

EVALUARE PARACLINICĂ1. Examenul radiologic- doar când masa osoasă este pierdută > 30-50% apar pe radiografie semnele de OP- creşterea transparenţei osoase - vertebre cu gratii - pierderea sistemului de travee osoase - modificarea formei vertebrelor- întreruperea plăcii vertebrale - linie de fractură la nivelul oaselor lungi

2. OsteodensitometriaMăsoară densitatea minerală osoasă (DMO) – predictor al fracturii mai bun decât colesterolemia pentru boala coronariană.Există 2 metode:→ DEXA- stabileşte diagnosticul codificat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)- diagnosticul precoce al OP- performanţe egalate doar de CT, RMN→ Ultrasonometria- la nivelul zonelor osoase înconjurate de părţi moi reduse (călcâi)- cost redus- nu măsoară direct DMO → nu defineşte OP conform OMS → abuz de diagnostic

Clasificarea OP în funcţie de scorul T conform OMS (1994)Scor T > - 1 (normal)Scor T < - 1şi > - 2,5 (osteopenie)Scor T < - 2,5 (osteoporoză)Scor T < - 2,5 + fractură (osteoporoză severă)

3. Markerii biochimici ai remodelării osoase► Markeri de osteoformare:→ În ser- osteocalcina- fosfataza alcalină totală şi osoasă- propeptidul C al colagenului de tip I- propeptidul N-terminal al colagenului de tip I► Markeri de resorbţie osoasă:→ În plasmă/ser- fosfataza acidă rezistentă la acidul tartric- piridinolinele şi dezoxipiridinolinele libere- telopeptidul C-terminal al colagenului de tip I→ În urină- piridinolinele şi dezoxipiridinolinele libere- telopeptidul N şi C-terminal al colagenului de tip I- calciuria

- hidroxiprolinuriaOBIECTIVE ŞI METODOLOGIE DE RECUPERARE ÎN OP

Obiective de tratament:- ameliorarea durerii- prevenirea fracturilor- diminuarea pierderii de masă osoasă/creşterea DMO- prevenirea sau corectarea tulburărilor de statică la nivelul coloanei vertebrale- menţinerea mobilităţii articulare- menţinerea forţei şi rezistenţei musculare- creşterea coordonării, echilibrului în vederea prevenirii căderilor- îmbunătăţirea calităţii vieţii din punct de vedere fizic, emoţional, social

În urma efectuării anamnezei şi evaluării funcţionale rezultă informaţii care formează o bază pentru intrarea pacientului într-unul din programele de: profilaxie/tratament.Cea mai importantă este profilaxia primară care se face din copilărie şi până la vârsta adultă şi constă în:- alimentaţie corespunzătoare (aport optim de calciu şi vitamina D din lactate, se

evită excesul de proteine, mezeluri, sare, dulciuri concentrate, cafea, alcool, care cresc eliminarea urinară de calciu, se recomandă suplimente de calciu şi vit. D)

- expunerea la soare pt. sinteza de vit. D- exerciţiu fizic (important în procesul de creştere şi dezvoltare fizică la copii şi

adolescenţi, sporturi recreative, alergări, ciclism, inot, mers pe jos, 30 minute de 3-4 ori/săptămână)

Tratament medicamentos:- antialgice- AINS- Miorelaxante- Medicamente care inhibă resorbţia osoasă (Fosavance, Actonel)- Medicamente care stimulează formarea osoasă

Tratament fizical-kinetic:- ET- HTT- TT- MASAJ- KT- TO

ELECTROTERAPIA se prescrie în scopul ameliorării durerii şi a contracturii musculare mai ales la nivelul coloanei vertebrale:- Galvanizare (simplă/ionogalvanizare cu clorură de calciu, longitudinal de-a lungul

coloanei vertebrale, intensitate la prag, 20 minute)- CDD (paravertebral cervical, dorsal/lombar, DF2+2, PL sau PS 3+3), TENS (la

nivelul coloanei, 30 minute)- Curent de medie frecvenţă (cu 2 poli sau cu 4 poli, M 80 Hz 5 min, S 0-100 Hz 10

min. Pentru efectul antialgic, M 35 Hz 5 min pentru efectul de stimulare musculară)

- UUS paravertebral cu un Fastum gel- Biostimulare laser (pe punctele dureroase)

HTT şi TT cuprinde diferite metode care beneficiază de efectele căldurii: antialgic, sedativ, decontracturant.

- Împachetări cu parafină la nivelul coloanei, umerilor, la 50°C - Nămoluri sub formă de oncţiuni, împachetări, băi generale- Whirl-pool- Saună- Băi generale simple/cu plante (37°C)- Perieri, fricţiuni- Dusuri, afuziuni- Baia de aer cald- Baia de soare- Cura Kneipp (termoterapie contrastantă)

MASAJULSe aleg tehnici sedative de masaj la nivelul coloanei- Amelioreaza durerea- Relaxare- Îmbunatateşte somnul

KINETOTERAPIAÎn principiu sunt recunoscute două tipuri de exerciţii pentru dezvoltarea şi menţinerea masei osoase şi a DMO: exerciţiile cu încărcare şi cu rezistenţă.

Exerciţiile cu încărcare sunt acelea în care se lucrează contra gravitaţiei. Acestea sunt toate exerciţiile în care membrele inferioare şi picioarele suportă greutatea corpului. Jogging-ul, mersul pe jos, urcatul scărilor, dansul, fotbalul sunt exemple de exerciţii cu încărcare cu grade diferite de impact.Al doilea tip de exerciţii sunt cele cu rezistenţă sau activităţile care folosesc forţa musculară pentru a îmbunătăţii masa musculară şi rezistenţa osului. Acestea includ ridicarea de greutăţi sau folosirea aparatelor din cadrul sălilor de gimnastică şi cluburilor de sănătate.Activităţile zilnice şi multe sporturi implică o combinaţie între cele două tipuri de exerciţii. Astfel un stil de viaţă activ însoţit de o varietate de activităţi fizice tonifică musculatura şi creşte rezistenţa oaselor.

Exerciţii cu încărcarePentru majoritatea pacienţilor cu OP mersul cu paşi repezi este ideal. Avantaje:- poate să fie aplicat oriunde- nu necesită echipament special- este însoţit de un risc minim pentru traumatisme. Ritmicitate: cel puţin 15 – 20 minute / zi, 3 – 4 zile / săptămânăPrecauţii: pacienţii care nu au efectuat exerciţiu fizic o perioadă îndelungată trebuie să crească gradat durata fiecărei reprize de mers pe jos. Se începe cu 5 minute şi se măreşte durata cu câte un minut de fiecare dată, până la un nivel optim de activitate fizică, ritmul trebuie să fie îndeajuns de rapid încât să apară o uşoară dispnee care arată că organismul a lucrat suficient încât să fie îmbunătăţită condiţia fizică.

Antrenamentul pentru creşterea rezistenţeiRidicarea de greutăţi sau folosirea unor aparate speciale pentru creşterea forţei acţionează asupra oaselor din tot organismul în special dacă se lucrează toate grupele musculare majore de la nivelul membrelor inferioare, membrelor superioare şi trunchiului. Este important ca programul să fie conceput de medic în colaborare cu fiziokinetoterapeutul. Antrenamentul pentru forţă este un proces lent. Se începe la un nivel scăzut care creşte gradat de-a lungul câtorva luni. Pentru fiecare exerciţiu se aleg greutăţile sau aparatul astfel încât muşchiul antrenat să obosească după 10 – 15 repetiţii. Pentru a creşte forţa musculară se adaugă gradat mai multe greutăţi. Greutatea nu se măreşte cu mai mult de 10% pe săptămână pentru că pot surveni accidente.

„WALK TALL” este un program de exerciţii simple, uşor de înţeles Obiective:a) refacerea echilibrului şi coordonăriib) corectarea aliniamentului corpului c) reducerea riscului de a suferi un traumatismd) ameliorarea durerii la nivelul coloanei vertebralee) ameliorarea calităţii osuluif) creşterea forţei şi rezistenţei musculare

În ce constă programul:- educarea pacienţilor în vederea efectuării corecte, cu grijă a activităţilor zilnice,

ceea ce duce la reducerea riscului de fractură- exerciţiile pentru echilibru scad riscul de a cădea- învăţarea mersului păstrând un bun aliniament- exerciţii uşoare pentru tonifierea musculaturii profunde a spatelui cu rol

antigravitaţional- exerciţii specifice pentru creşterea rezistenţei coloanei şi a altor oase

Exerciţii de evitat:- exerciţiile ce presupun mişcări de flexie şi torsiune ale coloanei vertebrale care pot

conduce la fracturi cu tasare.- suita de exerciţii „trunchi pe membrele inferioare”- ridicări – aşezări, (poziţia şezând determină cea mai mare compresie la nivelul

coloanei vertebrale) - exerciţii cu genunchii la piept- flexia trunchiului cu atingerea degetelor de la picioare- extensia – flexia membrelor inferioare. Exerciţiile potrivite sau nepotrivite pentru pacienţii cu OP nu sunt universale.

Exerciţii de urcare-coborâre:- este nevoie de o placă pentru gimnastică aerobică aşezată în faţa pacientului- se urcă şi se coboară alternativ pe placă, piciorul drept şi stâng Exerciţii pentru tonifierea bicepsului brahial- în timp ce se execută exerciţiile de urcare şi coborâre, ţinând câte o halteră în

mână- se fac mişcări de flexie-extensie la nivelul coatelor

Exerciţii în semighemuit:- cu spatele lipit de un zid şi picioarele la 20 cm de acel zid, se flectează genunchii

alunecând în jos cu corpul pe zid- se păstrează poziţia cât se numără până la cinci, apoi se ridicăExerciţii cu împingere (push-up):- în şezând pe o suprafaţă dură (podea), se pun mâinile pe podea, de o parte şi de alta a corpului, se împing mâinile în podea

Programul se încheie cu exerciţii de urcare- coborâre.Se începe cu încălzirea (warm-up), la sfârşit se efectuează exerciţiile pentru răcire (cool-down). Între tipurile de exerciţii se bate pasul pe loc 30 sec., se fac 5 – 10 repetiţii, apoi se creşte gradat până la 20 repetiţii. Programul are o durată aproximativă de 30 min., pe muzică pentru evitarea monotoniei.

Ritmicitate şi precauţii în kinetoterapia aplicată pacientului cu OP- Ridicarea şi coborârea greutăţilor se face uşor pentru a mări la maximum forţa

musculară şi a micşora la minim riscul de accidente- Exerciţiile pentru rezistenţă se fac la 3 zile, astfel organismul are şansa de a se

reface- Se vor evita exerciţiile însoţite de stresuri mecanice excesive, (alergatul,

exerciţiile aerobice grele, exerciţiile la aparate care necesită o flexie puternică a trunchiului)

TERAPIA OCUPAŢIONALĂConstă în educaţia sanitară a pacientului şi familiei şi câteva recomandări de adaptare a locuinţei vârstnicului cu OP

Prevenirea căderilor la vârstniciDupă 65 ani, apare sindromul de decondiţionare: se reduce simţul echilibrului, timpul

de reacţie se prelungeşte, apare slăbiciunea musculară, diminuează vederea.Anumite boli pot creşte riscul de cădere, cum ar fi:

- AVC şi boala Parkinson – însoţite de tulburări de mers şi echilibru

- Boli cardiace şi pulmonare

- Afecţiuni articulare , cum ar fi artrozele, artritele, redorile articulare

- Afecţiuni ale vezicii urinare

- Depresia

- Demenţa

- Medicamente: diureticele, sedativele, medicaţia antihipertensivă

Recomandări pentru adaptarea locuinţei vârstnicilor:- în camera de zi: toate cablurile, firele şi mobila trebuie aranjate astfel încât să nu

împiedice deplasarea.- în bucătărie: utilizarea unui taburet pentru a ajunge la un raft mai înalt, mutarea

obiectelor pe un raft mai jos pentru a ajunge cu uşurinţă la ele,

- în baie: instalarea pe perete, lângă toaletă a unor mânere pentru sprijin, folosirea unui paviment antiderapant, folosirea unui scaun la duş şi a duşurilor portabile (mobile)

- în dormitor: plasarea întrerupătoarelor astfel încât să poată fi folosită stând în pat, lumini aprinse noaptea între dormitor şi baie, ridicarea treptat din pat pentru a evita ameţeala.

- pe scări: scările să fie iluminate, cu balustrade de o parte, sau pe ambele părţi ale scărilor dacă este posibil

- un design adecvat pentru balustrade: spaţiul dintre perete şi balustradă = 9 cm, înălţimea faţă de scară -94 cm de la vârful treptei, diametrul – 38 mm, suprafaţa din email, evitat cromul, trebuie montate foarte bine.

Este indicată purtarea papucilor cu talpă de cauciuc prin casă pentru a evita alunecarea, folosirea bastonului sau cârjei dacă este necesar, control medical în mod regulat şi atenţie la reacţiile adverse ale medicaţiei.