Deglutiţia este un proces mecanic prin care alimentele masticate şi însalivate sunt transformate in bol alimentar, sunt transportate din cavitatea bucală pana în stomac,prin contracţii ale musculaturi aparatului deglutor

În medie,în 24 ore omul efectueaza circa 500 de mişcări de deglutiţie la mese şi între mese,dar şi în timpul somnului(circa 50 mişcari)

Etapele deglutiţiei:-bucală,-faringiană,-esofagiană.

Este o etapă de scurtă durată(0,3-0,5sec),declansată voluntar şi se poate produce şi în afara meselor ,prin înghitirea salivei sau a aerului.

Bolul alimentar format se afla pe faţa dorsală a limbii,limba se lipeşte cu virful de palatul dur ,împinge bolul spre istmul bucofaringian.

Excitaţile sosite din aria motorie corticală pot opri efecturea deglutiţiei în continuare şi bolul poate fi reţinut în cavitatea bucală .

Mai departe acest proces se desfaşoara prin mecanism reflex pornit din zona istmului bucofaringian şi reprezintă un proces de tip “totul sau nimic”,astfel că, bolul ajuns în faringe nu mai poate fi reţinut.Istmul se contractă ,nepermitînd întoarcerea bolului în cavitatea bucală.

Palatul moale se ridica separind cavitatea nazală de nazofaringe şi blocand accesul bolului spre nas.

Necesită 2 tipuri de acţiuni: 1Crearea undei peristaltice faringiene

rapide 2 Împiedicarea accesului spre cavitatea

nazală şi laringe Odată ce bolul alimentar a ajuns la nivelul

istmului bucofaringian,stimuleaza ariile receptoare ale deglutiţiei şi declanşează o serie de contracţii automate peristaltice ce împing continutul faringian în esofag în mai puţin de 2sec .

Palatul moale este ridicat şi comunicarea cu fosele nazale este închisa ,bolul alimentar este captat prin ridicarea faringelui prin contractia muschilor constrictor superiori si mijlocii ai faringelui.

Comunicarea faringelui cu căile respiratorii este închisa prin participarea muşchilor tirohioidian,stilohioidian milohioidian.

Muşchiul constrictor inferior al faringelui este situat în partea superioară a esofagului .

El se relaxează puţin înainte ca unda peristaltică să ajungă la nivelul lui şi permite trecerea bolului în esofagul superior (0,5-1sec),după care se contractă şi ramane puternic contractat între deglutiţii,prevenind pătrunderea aerului în esofag în timpul respiraţiei.

Constă în mişcări peristaltice care transportă bolul alimentar de-a lungul esofagului pana în stomac .Sunt 2 tipuri de unde peristaltice esofagiene:primare şi secundare.

Undele peristaltice primare reprezintă o continuare a undelor faringiene .Ele asigură trecerea bolului prin esofag în timp de 8 -10sec.

În 1/3 superioară a esofagului,viteza de deplasare a bolului este mai mare .În porţiunea inferioară esofagiană,viteza scade .

Dacă unda peristaltică primară nu a reuşit să evacueze întregul conţinut esofagian în stomac,prezenţa alimentelor restante declanşeaza undele peristaltice secundare care dureaza pana cand esofagul se goleşte complect.

Faringele şi prima 1/3 superioară a esofagului ,undele peristaltice de la acest nivel sunt controlate de nervii glosofaringian şi vag.Treimea inferioară este inervata de nervul vag.

Viteza de propulsie a bolului lichid este mare ,mecanismul puternic deplasind lichidul pe distanţe mari ,făra intervenţia undelor peristaltice .

Tulburările DEGLUTIŢIEI se clasifică în 2 categorii:după sediul unde este perturbat actul deglutiţiei.

TULBURĂRI ALE DEGLUTIŢIEI BUCO-FARINGIENE.

TULBURĂRI ALE DEGLUTIŢIEI ESOFAGIENE

Se pot întilni în: Afecţiuni ale buco-faringelui însoţite de

dureri spontane care sunt exacerbate de deglutiţie –amigdalite,abcese piriamigdaliene şi retrofaringiene.

Afecţiuni congenitale-nu permit închiderea unor orificii de comunicare a faringelui cu cavitaţile vecine.(în gura de lup)

-Anomalii dento-maxilare-În compresiune de maxilar, limba ,în loc să exercite o presiune accentuată pe palatal dur ,stabileşte contact cu buza inferioară insinuată în spatele incisivilor superiori .În inocluzie frontala deglutiţia este de “tip infantil”,bolnavul face mişcări de apropiere a buzelelor fară a reuşi să le unească,şi de aducere a limbii anterior pentru a stabili contact cu incisivii.

-Afecţiunile sistemului nervos –intoxicaţiile cu somnifere,morfină,comele duc la scăderea excitabilitaţii centrilor, posibilitatea pătrunderii în trahee a unor fragmente din bolul alimentar, cu realizarea de focare pulmonare .

Sunt de 2 tipuri: 1 Funcţionale: -Globul isteric –constă dintr-un

spasm al musculaturii esofagiene,întilnit la bolnavii psihici .

-Sindromul Pulmmer-Vinson al bolnavilor cu anemie feripriva ,esofagita şi tulburări de deglutiţie.

2 Organice Stenoze esofagiene-apar în diverse

circumstanţe:după ingerarea de substanţe caustice în cancerele esofagiene şi prin compresiuni din afara.Bolnavii cu stenoze esofagiene sînt în pericol de inaniţie.

-Corpii străini intraesofagieni-sunt reprezentaţi de orice obiecte (monede,fragmente dentare ect .)Înghiţite şi oprite la stramtorile fiziologice ale esofagului .Stenoza produsă de prezenţa lor se accentueaza prin inflamarea zonei respective,uneori putindu-se produce perforaţia peretelui esofagian şi mediastinită ce periclitează viaţa bolnavului.