Upload
nicol-nico
View
82
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Depozit
Citation preview
Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului
Titlul proiectului de licen ţă
Depozit de deseuri menajere pentru municipiul Bumbesti Jiu.
Bucuresti 2011
CUPRINS
1
Capitolul 1. Prezentarea problemei
1.1. Aşezare. Date generale. Cadru legislativ
1.2. Deşeuri municipale
1.3. Deşeuri de producţie
1.4. Prognoza privind generarea deşeurilor
Capitolul 2. Date privind starea factorilor de mediu pentru municipiul Bumbesti Jiu
2.1. Aşezarea geograficã
2.2. Clima şi relieful
2.3. Resurse naturale
2.4. Vegetaţia şi fauna
2.5. Calitatea factorilor de mediu
Capitolul 3. Proiectarea rampei ecologice de deşeuri Bumbesti-Jiu
3.1. Prezentarea rampei ecologice
3.2. Nivelarea amprizei
3.3 Calculul volumelor de terasamente
3.4. Verificarea stabilitãţii taluzului prin metoda fâşiilor- Metoda Fellenius
3.5 Tehnologia de nivelare.
Capitolul 4. Constructii si lucrari anexe
4.1 Platforma tehnologicã
4.2 Drum de acces
4.3 Utilitati
4.4. Operarea în depozit
Capitolul 5. Lucrãri pentru protecţia mediului
5.1. Impermeabilizarea depozitului de deşeuri
5.2. Sistemul de drenaj al depozitului de deşeuri
5.3. Epurarea lixiviatului
5.4. Evacuarea gazelor
5.5. Acoperirea finalã
Capitolul 6. Impactul depozitului asupra mediului
6.1. Protecţia calitãţii apelor
6.2. Protecţia calitãţii aerului
6.3. Protecţia calitãţii solului şi subsolului
6.4. Protecţia cadrului natural şi a vegetaţiei
2
6.5. Impactul asupra peisajului
6.6 Impactul asupra mediului social, economic şi al calitãţii vieţii
6.7 Monitorizarea depozitului
CONCLUZII
Bibliografie
B. Piese desenate
- Plan de ansamblu al depozitului
- Asezare geomembrana
- Asezare drenuri
- Profil geotehnic
- Profil longitudinal al depozitului
- Profil transversal al depozitului
- Profil prin dig
- Stabilitate depozit
- Nivelarea
- Etansarea si inchiderea finala
3
CAPITOLUL 1.
PREZENTAREA PROBLEMEI
1.1. AŞEZARE. DATE GENERALE. CADRU LEGISLATIV
Teritoriul judeţului Gorj, este situat în partea de sud-vest a ţării şi este străbătut de
paralela de 45° latitudine nordică fiind axat pe cursul mijlociu al râului Jiu, care-l străbate de la
nord spre sud. Are o suprafaţă de 560174 ha (2.4% din teritoriul ţării), învecinându-se la nord cu
judeţul Hunedoara, în nord-vest cu judeţul Caraş-Severin, la sud-est cu judeţul Dolj, la est cu
judeţul Vâlcea iar la sud-vest cu judeţul Mehedinţi şi o populaţie de 381643 locuitori, densitatea
fiind de 68.47 locuitori/km2 ( la 1 iulie 2007). Din totalul populaţiei judeţului, 52,96% trăieşte în
mediul rural, ponderea populaţiei feminine per total judeţ fiind de 50,6%.
4
Fig.1.1 Judeţul GORJ
Una din stringentele probleme de mediu cu care se confruntă judeţul Gorj este
nevalorificarea deşeurilor, care negestionate corespunzător atât în mediul rural, cât şi în cel urban
pot aduce atingeri grave factorilor de mediu si sănătăţii populaţiei.
Datorită tehnologiilor şi instalaţiilor încă învechite din industrie, în cadrul cărora se face
un mare consum de energie şi materiale ,în judeţ sunt generate anual mari cantităţi de deşeuri.
Odată generate, deşeurile ar putea fi reutilizate în cadrul agentului economic generator, tratate,
reciclate sau transferate către o staţie de tratare în cazul deşeurilor periculoase sau către un
incinerator pentru reducerea volumului acestora.
Deşeurile nerecuperate sunt,de obicei depozitate, fiecare etapă din gestiunea acestora
putând prezenta un potenţial risc pentru mediu.
Mineritul,petrolul,industria energetică, agricultura si activităţile gospodăreşti sunt surse
importante de generare a deşeurilor atât din punct de vedere cantitativ cât şi din punct de vedere
al impactului asupra mediului.
Cunoaşterea situaţiei producerii de deşeuri şi a practicilor curente de gestionare a acestora
este importantă pentru cunoaşterea potenţialelor riscuri pentru mediu si sănătatea umană.
1.2. DEŞEURI MUNICIPALE
Cantităţi şi compoziţie
În cursul anului 2007 in judeţul Gorj s-au generat peste 241925 mii tone (valoare
aproximativă, întrucât ancheta statistică pentru gestiunea deşeurilor se încheie ulterior predării
acestui document), din care aproximativ 0.03% reprezintă deşeuri colectate de municipalităţi şi
99.97 % sunt deşeuri generate de minerit, industrie, agricultură, construcţii s.a.
Tabel 1.1. Compoziţia deşeurilor
Compoziţia deşeurilor
%
Hârtie, carton
%
Sticla
%
Metale
%
Plastice
%
Textile
%
Materiale organice
%
Altele
%
Total%
15 4 2 12 2 57 8 100
Din analiza tabelului 1.1 se observă că cea mai mare cantitate o deţin deşeurile orfanice
fermentabile, ce reprezintă un procent de 57%, ceea ce recomandă ca odată cu depozitul şă se
construiască şi staţie de compostare.
5
Fig.1.1. Compoziţia deşeurilor
Tabel 1.2. Distribuţia cantităţilor de deşeuri total generate, 2008
PRINCIPALELE TIPURI DE DEŞEURI
CODUL DEŞEURILOR
CANTITATE (TONE)
1 DEŞEURI MUNICIPALE COLECTATE NESELECTIV
20 15 01 71225
2 NĂMOLURI DE LA STAŢII DE EPURARE (NĂMOL UMED)
19 08 05 -
3 DEŞEURI DIN CONSTRUCŢII ŞI DEMOLĂRI
17 01 07 187
TOTAL DEŞEURI GENERATE 71412
Tabel 1.3. Prognoza cantitãţilor de deşeuri menajere colectate
DEŞEURI MENAJERE ŞI ASIMILABILE ÎN
AMESTEC
POPULAŢIE 35736AGENŢI ECONOMICI 28720
DEŞEURI DIN PIEŢE, GRĂDINI, PARCURI ŞI SPAŢII VERZI 6767TOTAL DEŞEURI 71225
Deşeuri biodegradabile
In general, ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de
deşeuri actuale, se numară printre obiectivele determinante cu impact şi risc pentru mediu şi
sănătatea populaţiei.
Modificările de peisaj şi disconfortul vizual, poluarea aerului cu mirosuri neplăcute cât
şi a apelor de suprafaţă sunt principalele forme de impact determinate de acestea.
In anul 2008 au fost colectate de către municipalităţi 97.2 mii tone (valoare
aproximativă).
După provenienţa lor deseurile urbane au inclus :
6
deşeuri menajere de la populatie ;
deşeuri menajere de la agentii economici ;
deşeuri din servicii municipale (stradale, pieţe, grădini, parcuri şi spaţii verzi) ;
deşeuri din constructii si demolări ;
Ponderea deşeurilor urbane este de 55.44 % deşeuri menajere de la populatie si 44.56 %
deşeuri menajere de la agenti economici.
Colectarea selectivă a deseurilor menajere este in faza incipientă, în principalele oraşe ale
judeţului.
De aceea aproximativ 35 % din componentele deşeurilor menajere reprezentând
materiale reciclabile (hârtie, carton, materiale plastice, sticlă ) nu se recuperează ci se elimină
prin depozitare finală împreună cu celelalte deşeuri urbane.
De asemenea ţinând cont ca 91.3 % din populaţia urbană beneficiază de servicii de
colectare a deşeurilor menajere şi de faptul că în zona rurală în general nu există servicii
specializate pentru colectarea şi transportul deşeurilor se pot estima următoarele date :
Total deşeuri menajere generate în mediul urban 105.6 mii tone din care colectate
97,2 mii tone şi necolectate 8.4 mii tone.
Total deşeuri tip menajer generate (urban şi rural estimativ) 142 mii tone, diferenţa
de 25.4 % o reprezintă cantităţi depozitate ilegal,în locurile destinate acestui proces.
Deşeuri de ambalaje
Pentru a stopa inflaţia de gunoaie şi a controla distrugerea sau reciclarea acestora, s-a
stabilit că cel care produce este şi cel care reciclează şi este obligat să adune o parte dintre
deşeurile rezultate din produsele sale şi să le recicleze.
Toţi suntem răspunzatori de calitatea vieţii noastre, fiecare cetăţean are obligaţia de a
selecta gunoiul menajer şi a-l depozita în pubele speciale. Reciclarea reprezintă procesarea
unora dintre componentele deşeurilor în vederea transformării lor în produse utile. Pentru a nu
ocupa prea mult spatiu, sticlele de plastic se compactează sau se taie fâşii. , iar apoi se vinde
firmelor care se ocupă cu reciclarea acestui material.
Scopul Directivei 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, este de a
armoniza măsurile naţionale privind managementul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje în
vederea prevenirii sau minimizării impactului asupra mediului. Directiva urmareste, de
asemenea, eliminarea barierelor în calea liberei concurente pe piaţa unică europeană.
Directiva 94/62/EC stabileşte măsuri care au ca scop în primul rând:
prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje,
creşterea gradului de reutilizare a ambalajelor;
7
creşterea gradului de reciclare a deşeurilor de ambalaje;
creşterea gradului de valorificare a acestor deşeuri.
Aceste măsuri includ cerinţe esenţiale pentru materialele din care sunt produse
ambalajele şi obiective pentru valorificarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje.
Modalităţi de gestionare:
Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deşeurilor de ambalaje se pot
realiza:
a)individual, de către operatorii economici, prin gestionarea deşeurilor de ambalaje
generate şi a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piaţă;
b) prin transferarea responsabilităţii către un operator economic autorizat de Ministerul
Mediului si Gospodăririi Apelor.
Gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje trebuie să fie astfel organizată încât să
nu introducă bariere în calea comerţului.
Tratarea si valorificarea deşeurilor municipale
In anul 2007 au fost valorificate 593 t plastic si 838 t hârtie şi carton .
In judeţul Gorj , în anul 2007 nu s-a făcut tratarea deşeurilor municipale .
Eliminarea deşeurilor municipale
In judetul Gorj , nu se face eliminarea deşeurilor, ci doar depozitarea acestora.
Colectarea deşeurilor municipale se realizează în recipiente speciale, care sunt prezentate
în figura 1.2..
Fig. 1.2 Recipiente pentru colectarea dedeşeurilor.
Depozite de deşeuri municipale
In fiecare localitate urbană există câte un depozit pentru deşeuri, 83 % din deşeurile
urbane sunt depozitate. In anul 2008 în judeţul Gorj, erau inregistrate 8 depozite urbane ocupând
o suprafaţă de 19.95 ha.
8
Depozitele de deşeuri urbane au capacităţi libere variabile, care nu îndeplinesc cerinţele
Directivei 1999/31/CEE si H.G. nr. 349/2005 care având în vedere tipul deşeurilor depozitate
seîncadrează în clasa “b” (depozite de deşeuri nepericuloase), s-au întocmit bilanţuri de mediu
nivel I şi II in vederea închiderii .Cele mai multe depozite de deşeuri urbane sunt mixte,
acceptând pentru depozitare atât deşeuri de tip urban, cât şi deşeuri industriale, de obicei
nepericuloase.
Dintre depozitele de deşeuri urbane, din care 15% se găsesc în interiorul localităţilor,
80% sunt amplasate în afara oraşelor, iar 15% se află pe malul apelor. Toate depozitele de
deşeuri urbane din judeţul Gorj ocupă suprafeţe între 0.5 si 3.5 ha.
In privinţa gradului de amenajare, 90% dintre depozite nu beneficiază de nici un fel de
facilităţi pentru protecţia mediului.
Pe lângă deşeurile menajere, stradale, comerciale, datorită activităţii deficitare a acestora,
pe depozitele orăşeneşti sunt depuse şi deşeuri industriale periculoase ce pot conduce la poluări
ale apelor de suprafaţă şi implicit să afecteze sănătatea populaţiei.
Depozite de deşeuri industriale
Deşeurile industriale generate de activităţile agenţilor economici din judeţul Gorj sunt
depozitate în mare parte pe teren descoperit în depozite proprii: iazuri, halde, platforme, bazine.
Aceste statii de depozitare nu au fost realizate conform cerintelor H.G. nr. 349/2005 nici din
punct de vedere al deseurilor admise si nici din punct de vedere constructiv.
Cele mai importante dintre acestea sunt :
Haldele de zgură şi cenuşă de la CE ROVINARI (Cicani-Beterega şi Balta
Uncheaşului)
Haldele de zgură şi cenuşă de la CE TURCENI (Turceni si Valea Ceplei)
Depozitul de zgură şi cenuşă SC UATAA Motru
9
Depozitul SC ARTEGO SA (Preajba)
Depozitul SC MACOFIL SA (Runcu-Rachiti)
Batal şlam Ticleni-Parcul mare
Anumite categorii de deşeuri periculoase, respectiv uleiurile uzate sunt stocate în condiţii
de siguranţă la agenţii economici colectori în vederea valorificării acestora.
Deşeurile de provenienţă anorganică (nămoluri de la tratarea apelor industriale) sunt
stocate în condiţii de siguranţă la agenţii economici producători în vederea găsirii unor soluţii
pentru valorificare sau eliminare fără riscuri pentru mediu.
1.3. DEŞEURI DE PRODUCŢIE
Deşeuri periculoase
Deşeurile periculoase reprezintă o problemǎ de importanţǎ deosebitǎ, atât prin cantităţile
de deşeuri generate, cât şi datoritǎ diversitǎţii compoziţiei. Cantitatea de deşeuri industriale
periculoase generatǎ a scăzut în ultimii ani datoritǎ încetării activităţii unor unităţi economice.
Gestionarea deşeurilor de producţie periculoase
In judetul Gorj au fost identificate peste 502 tone utilizând noua listă a deşeurilor cca.
15 tipuri de deşeuri periculoase. Majoritatea deşeurilor periculoase au fost eliminate prin
depozitare. Principalele tipuri de deseuri periculoase generate in anul 2007 au fost :
Deşeuri din industria petrolului 379 tone
Uleiuri uzate 71 tone
Deşeuri anorganice din chimie 1.5 tone
Deşeuri de la fabricarea azbestului 50 tone.
Fig.1.3. Gestionarea deşeurilor periculoase
Deşeuri generate din activitãţi medicale
10
In judetul Gorj există 9 unităţi spitaliceşti, care în cursul anului 2008 au generat 75.3
t deşeuri medicale periculoase spitaliceşti .
In cursul anului 2008, conform H.G. nr.128/2002 - privind incinerarea deşeurilor,
modificată şi completată prin H.G. nr.268/2005 nu a fost închis nici-un incinerator, urmând ca
în cursul anului 2009 să se inchidă incineratoarele de la Spitalul Judeţean 700 şi Spitalul
Judeţean nr.2 Spitalele care au încetat activitatea de incinerare în cursul anului 2006 , au făcut
contracte pentru predare în vederea incinerării şi transportul deşeurilor medicale periculoase cu
firme autorizate.
Spitalele Bumbeşti Jiu, Novaci, Tg.Cărbuneşti, Spitalul de Pneumoftizilogie
Dobriţa, Rovinari, Motru cu SC GUARDIAN SRL Craiova pentru incinerare, iar pentru
transportul deşeurilor medicale periculoase cu S.C. UNMEX S.R.L. Tg. Jiu ;
Spitalul Turceni a incheiat contract pentru incinerarea deşeurilor medicale
periculoase cu SC STERICARE SRL Bucureşti, iar pentru transport cu SC ECOSERV TRANS
SRL Sibiu;
De asemenea au fost identificate toate cabinetele medicale private de la nivelul
judetulu Gorj, şi au fost consiliate în ceea ce priveşte obligaţia de a încheia contracte cu societăţi
aututorizate în vederea transportului şi incinerării deşeurilor medicale periculoase ce rezultă din
activitatea proprie, cu obligaţia transmiterii cantităţilor predate, în vederea monitorizării acestora
la nivelul A.P.M. Gorj.
Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
Impactul asupra mediului produs de deşeurile de echipamente electrice şi electronice este
îngrijorător. aceste deşeuri conţin substanţe deosebit de periculoase:Hg, Pb, Cr, Br, CFC care
diminuează sratul de ozon. Fiind atât de periculoase aceste deşeuri nu trebuie sa ajungă la
groapa de gunoi, trebuie colectate separat şi reciclate.UE a dat directive care obligă fabricanţii
să organizeze reciclarea şi să producă aparate ecologice cu o durată de viaţă mai mare.
Vehicule scoase din uz
VSU sunt echipamente cu baterii auto care fac parte din categoria deşeurilor periculoase
din cauza substanţelor chimice pe care le conţin, fiind toxice. Se degradează într-o perioada
lungă de timp , iar substanţele eliberate poluează solul, apele şi aerul. Depozitarea bateriilor auto
trebuie făcută containere speciale, rezistente le coroziune. Reciclarea deşeurilor de cauciuc este
necesară pentru valorificarea materiei prime pe care o conţin, valorificarea energiei prin ardere
în industrie fără eliberare de gaze toxice.
11
Judeţul Gorj are o reţea de societăţi comerciale distribuite pe tot teritoriul, care şi-au
dezvoltat ativităţile de colectare şi recuperare vehicule scose din uz .Activitatea este viabilă din
punct de vedere economic dacă reciclarea se concentrează pe recuperarea oţelului datorită
preţului ridicat şi cererii de oţel recuprat din vehicule scoase din uz (aproximativ 60% din
greutate este oţel). Topitoriile vând otelul recuperat către turnătorii fie ele în Romania sau peste
graniţă.
In cursul anului 2008, judetul Gorj a generat 338 vehicule scoase din uz.
Au fost autorizate pentru colectarea vehiculelor scoase din uz, urmatoarele societati :
S.C. FERCRIST IMPEX S.R.L.din Municipiul Tg.- Jiu ;
S.C. PETROM SERVICE Bucureşti – Sucursala Craiova, sector Ticleni ;
S.C. ELECTRICA S.A. Bucureşti - AISEE din Municipiul Tg.- Jiu .
1.4. TENDINŢE PRIVIND GENERAREA DEŞEURILOR
Prognoza privind generarea deşeurilor municipale
In conformitate cu prevederile Directivei cadru şi Directiva 1996/EC , s-a realizat
Strategia Naţională de gestionare a deşeurilor .
Decizia Consiliului European nr. 2003/33/CE privind stabilirea criteriilor şi procedurilor
pentru acceptarea deşeurilor la depozite prevede îndeplinirea obiectivelor şi ţintelor pentru
gestionarea deşeurilor prin :
extinderea sistemului de colectare a deşeurilor în mediul urban şi rural ;
introducerea şi extinderea colectării selective la sursa deşeurilor ;
controlul activităţii de transport deşeuri ;
încurajarea tratării în vederea valorificării prin reciclare , neutralizare ;
închiderea depozitelor neconforme cu cerinţele U.E. ;
reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate ;
Tabel 1.4. Indicele de producere a deşeurilor menajere ( kg/loc.an )
AN2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
I.G.(KG/
LOC.AN)389 393 397 401 405 409 413 417 421 425
Prognoza generarării deşeurilor de producţie
12
H.G. nr. 349/2005 - privind depozitarea deşeurilor, prevede ca operatorul depozitelor
să facă automonitorizarea tehnologică şi a calităţii factorilor de mediu şi monitorizarea
postînchidere prin solicitarea autorizatiei integrate de mediu .
Tabel 1.5 Prognoza cantităţilor de deşeuri menajere colectate
ANPOPULAT
IE ( NR. LOC)
ARIE DE ACOPERIRE
( % )
INDICE DE GENERARE
(KG/LOC.AN)
CANTITATE DEŞEURI
MENAJERE COLECTATE
(TONE )2010 387308 57.71 413 923122011 387308 60.71 417 980512012 387308 63.71 421 1038832013 387308 66.71 425 109809
Imbunătăţirea calităţii gestiunii deşeurilor
In vederea îmbunătăţirii calităţii managementului deşeurilor este necesară întocmirea
unei baze de date pentru colectarea selectivă a deşeurilor , pentru valorificare prin
reciclare ,neutralizare :
selectarea locaţiei pentru statiile de sortare , procesare şi pretratare în zonele de
generare a deşeurilor
minimizarea distanţelor de transport prin utilizarea staţiilor de transfer
Pentru îmbunătăţirea calităţii managementului deşeurilor sunt necesare :
organizarea şi susţinerea de programe de educare şi conştientizare a populaţiei ;
îmbunătăţirea sistemului de colectare , prelucrare şi analizare a datelor şi
informaţiilor şi raportarea privind gestiunea deşeurilor ;
reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate ;
In afara centrelor de colectare, funcţionarea sistemului de management al deşeurilor
implică existenţa unui depozit ecologic de deşeuri unde sunt aduse deşeurile ce nu pot fi
reciclate. O astfel de rampă este un spaţiu unde poţi arunca orice. Depozitul ecologic trebuie să
corespundă normelor europene.
Găsirea unui alt teren pentru amenajarea unei rampe şi a unui depozit ecologic pentru
resturile menajere şi deşeuri se află în atenţia Primăriei Municipiului Târgu-jiu.
Direcţia de Servicii Comunale are ca obiect deactivitate prestările de servicii privind
ridicarea şi transportul gunoiului stradal, întreţinerea şi funcţionarea canalizării pluviale,
întreţinerea spaţiilor verzi, parcurilor şi grădinilor oraşului, precum şi plantarea materialului
dendrofloricol Compoziţia medie a deşeurilor menajere este următoarea: hârtie, carton 12%,
sticlă 7%, metale 6%, plastice 12%, textile 3%, materiale organice 41%, altele 19%.
13
Ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitul de deşeuri reprezintă
unul dintre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi de risc pentru mediu şi sănătatea
publică .
CAPITOLUL 2.
DATE PRIVIND STAREA FACTORILOR DE MEDIU
PENTRU MUNICIPIUL BUMBESTI-JIU
2.1. AŞEZARE GEOGRAFICÃ
Orasul Bumbesti Jiu este cuprins intre paralela 45°10' latitudine nordica si meridianul
23°20' longitudine estica la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord in plina zona
temperata.
Ca incadrare in judet, teritoriul administrativ al orasului Bumbesti Jiu se plaseaza in
partea de nord a judetului si in zona centrala a acestuia, facand granita cu judetul Hunedoara (la
nord) si avand ca vecini municipiul Tragu Jiu (la sud) si comunele Musetesti si Balanesti (la
est ), Schela si Turcinesti (la vest).
Formele de relief intalnite in limitele teritoriale studiate sunt in cea mai mare parte muntii
(aici facandu-se demarcatia intre muntii Vulcan si muntii Parang ) care se continua catre sud cu
zona de dealuri. Orasul Bumbesti Jiu este strabatut de la Nord la Sud de raul Jiu.
Suprafata administrativa totala a orasului Bumbesti Jiu conform Planului Urbanistic
General intocmit in anul 2009 era de 21402.40 ha, din care in intravilan 1275.37 ha.
Din suprafata totala de 21402.40ha ternul agricol ocupa 4981.10 ha, adica 23.27%.
Defalcarea terenului agricol dupa folosinta si suprfata ocupata este urmatoarea: arabil – 1580 ha
(7.38%), pasuni 2053 ha (9.59%), fanete 826ha (3.86%), vii 265 ha (1.24%), livezi 256ha
(1.2%).
Defalcarea terenului neagricol dupa folosinta si suprafata ocupata este urmatoarea: paduri
15512ha (72.48%), ape 235 ha (1.1%), drumuri 234ha (1.1%), constructii 341ha (1.6%),
neproductiv 96ha (0.45%).
Impartit pe localitati intravilanul orasului este impartit astfel: Bumbesti Jiu 640.53ha,
Curtisoara 253.16ha, Lazaresti 65.28ha,Plesa 116.79ha, Tetila 199.61ha.
2.2. CLIMA ŞI RELIEFUL.
14
O analiza succinta a formelor de relief plaseaza orasul Bumbesti Jiu exact la confluenta
muntilor Valcan (catre vestul judetului) cu muntii Parang (catre estul judetului), zona muntoasa
se continua cu zona de dealuri.
Clima este in general temperat continentala cu o varietate de nuante determinate de
circulatia atmosferica si de componentele de relief prezente si se caracterizeaza prin urmatoarele
particularitati:
-radiatia solara este in jur de 1000 kcal / cmc / an in nord si creste la cca 1100 kcal / cmc /
an in sud.
-temperatura medie anuala variaza intre 3°C in zonele de munte, 8°C in zona colinara si
cca 10° C in zona depresiunilor intracolinare.
-temperatura medie a lunii ianuarie (cea mai friguroasa) este de -5°C iar a lunii iulie (cea
mai calduroasa) este de 22° C.
-precipitatiile au o distributie neuniforma in teritoriu si scad de la nord la sud de la 1900
mm/an la cote de peste 1600m, la 950 mm/an in zona colinara in maxime in mai iunie si apoi in
noiembrie si minime in februarie
-stratul de zapada are o repartitie neuniforma, in zona montana inalta dureaza 180 – 200
zile cu grosimi ce pot atinge 80 – 90 cm, scazand in zona de deal de 60 – 80 zile / an.
-vanturile dominante sunt din directia nord – vest catre sud – est.
Solurile intalnite in zona de studiu sunt foarte variate si specific formelor de relief
pornind de la zona de munte cu soluri brune acide, soluri brune podzolice continuand in zona
colinara cu soluri brune podzolice si ajungand in zona depresionara in care predomina solurile
brune.
2.3. RESURSE NATURALE
Reteaua hidrografica din zona orasului Bumbesti Jiu este formata din raul Jiu si afluentii
acestuia, curs de apa ce strabate orasul, dar si judetul de la nord la sud.
Principalii afluenti ai Jiului pe teritoriul orasului sunt: paraul Polatistea (suprafata de
bazin de 1050 kmp si o lungime de 55 km) si paraul Sadu (suprafata de bazin de 95 kmp si
lungime de 21 km) care se regasesc pe partea stanga la care se adauga alti numerosi afluenti mai
mici pe ambele parti ale Jiului (paraiele Cerbanasu, Chitiu, Porcului, Bratcu, etc.).
Densitatea hidrografica este diferita pe diferitele etaje ale reliefului pornindu-se de la 0.7
– 0.8 km/kmp in zona montana si ajungand la 0.5 – 0.6 km/kmp in zona subcarpatica si la 0.4
km/kmp in zona colinara.
15
Unul din cele mai importante obiective de investitii ale judetului – amenajarea
hidrotehnica a raului Jiu – care pe teritoriul orasului are ca obiectiv distinct lacul de acumulare
Valea Sadului cu un volum proiectat de 360 milioane mc si cu cele trei centrale hidroenergetice
proiectate initial cu o putere instalata de 57MW capacitati asupra carora s-a revenit de mai multe
ori
Amenajarea hidroenergetica a raului Jiu, sectorul defileu cuprinde doua centrale pe
derivatii, dupa cum urmeaza:
-CHE Dumitra
-CHE Bumbesti.
Sectorul de defileu al raului Jiu cuprins intre Livezeni si confluenta cu raul Sadu, are o
lungime de 30 km dispunand de un potential hidroenergetic de 52 MW, respectiv de o energie de
460 Gwh/an.
Valorificarea acestui potential prezinta avantaje multiple, cum ar fi:
-producerea de energie din resurse regenerabile si nepoluante;
-eliminarea in consecinta a unor producatori de energie bazata pe resurse fosile, care
produc o importanta degradare a mediului (emisii de noxe, degradari de teren pentru exploatarea
lignitului, halde de steril sau cenuse) sau care necesita eforturi de import (petrol si / sau gaze
naturale) impovoratoare pentru economia nationala;
-imbunatatirea bilantului energetic national intr-o perspectiva de dezvoltare durabila
intrucat orice productie de energie hidroelectrica reprezinta un castig absolut de energie
(economisind resursele fosile limitate), in timp ce neproducerea sa reprezinta o pierdere
irecuperabila de energie.
Lucrările complexului hidroenergetic Jiu aflate în cea mai mare parte pe teritoriul
administrativ al oraşului Bumbeşti – Jiu, a devenit odată cu aprobarea noii investiţii, respectiv
galeria de aducţiune Petroşani – Bumbeşti – Jiu,una dintre cele mai importante investitii a
judetului Gorj,lucrari care au fost atacate in anul 2005.In acest sens a fost aprobat Planul de
Amenajare Interjudetean,in anul 2005, in vederea executarii lucrarii de interes national
‚”Amenajarea hidroenergetica a Raului Jiu pe sector Livezeni-Bumbesti
2.4. VEGETAŢIA ŞI FAUNA
Padurile ca structura si vegetatie forestiera reflecta specificul formelor de relief pe care
sunt dezvoltate.
16
In zona montana se remarca o anumita "etajare" pe altitudine a principalelor formatiuni
forestiere si anume gorunete, fagete, amestecaturi de fag cu rasinoase, molidisuri, etajare mai
clara in muntii Parang si mai difuza in muntii Vilcan.
In zona dealurilor subcarpatice se intalnesc, cu o frecventa mai mare, gorunete pe
versantii insoriti si fagete pe versantii umbriti. In zona Bratcu se gasesc cativa arbori de Tisa care
sunt ocrotiti prin lege.
Starea generala fito-sanitara a padurilor se apreciaza ca buna, majoritatea arboretelor
fiind relativ sanatoase, cu toate ca au fost semnalate si unele atacuri ale daunatoarelor. Pe
ansamblul padurilor din teritoriul studiat, procesul de stabilire fiziologica a arborilor s-a
accentuat mai ales dupa 1995 afectand in prezent cca 20% din arbori:
- paduri din grupa I cu functiuni speciale de protectie a apelor, solului, climei si a
obiectivelor de interes national, paduri pentru recreere, monumente ale naturii si rezervatii.
- paduri din grupa a II-a cu functiuni de productie si protectie, in care se urmareste sa se
realizeze in principal, masa lemnoasa de calitate superioara si alte produse ale padurii si, ,
protectia factorilor de mediu.
Pe langa activitatile de baza, ce constau in efectuarea impaduririlor (cca 0.8ha anual),
cresterea, intretinerea si protectia padurii, organele silvice desfasoara si alte activitati de
productie cum ar fi: colectarea fructelor de padure, vanatul, precum si vanzarea masei lemnoase
(ajunsa la exploatare intr-un volum de 10-11mii mc anual).
In continuare, activitatea organelor silvice va trebui sa puna accent deosebit pe
dezvoltarea si valorificarea padurii ca element constitutiv al peisajului cu multiple functiuni, ca
protectie impotriva fortelor naturale cu rol distructiv şi protectia rezervelor de apa potabila.
Incepand cu luna ianuarie 2006 s-a instituit regimul de arie naturala protejata si s-a
aprobat incadrarea in categoriile de management corespunzatoare parcul national Defileul Jiului
in vederea conservarii diversitatii biologice. Astfel cu ocazia lucrarilor de amenajare a fondului
forestier, toate padurile incluse in parcul national se incadreaza in grupa I functionala, iar
17
padurile din zonele de conservare speciala se incadreaza in categoriile functionale
corespunzatoare tipului I functional, conform normelor tehnice in vigoare pentru amenajarea
padurilor).
2.5. CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU.
O analiză a factorilor de mediu din ultimii 10 ani indică o scădere a coeficientului general
de poluare în raport cu anul 1990, dar reducerile înregistrate sunt în cea mai mare măsură
rezultatul reculului din toate sectoarele economice, ca urmare a crizei care caracterizează în
ultimii ani industria românească.
Calitatea aerului
Atmosfera este cel mai important vector de propagarea poluanţilor, ale căror efecte asupra
componentelor mediului biotic şi abiotic se manifestă atât local, cât şi
la scară globală.
În prezent, calitatea factorilor de mediu este analizată de Inspectoratul de Protecţie a
Mediului Târgu-jiu, care a efectuat în cursul anului 2002 monitorizarea poluanţilor SO2, NO2,
NH3. Concentraţiile pentru poluanţii SO2, NO2, NH3 nu au depăşit pragurile critice.
Dintre factorii de mediu, ponderea cea mai importantă în relaţia dintre starea de confort şi
sănătate a populaţiei pe de o parte şi calitatea mediului în zonele locuite pe de altă parte, o deţine
aerul.
Fig. 2.1. Morbiditatea prin bronşitã şi bronsiolitã acutã în principalele zone ale judeţului
Acţiunea factorilor de mediu asupra sănătăţii este foarte diversă. Atunci cand intensitatea
poluării este mai mare, acţiunea asupra organismelor este imediată. Cel mai frecvent însă,
acţiunea factorilor de mediu are intensitate redusă, determinând o acţiune cronică, de durată,
cuantificarea efectului fiind greu de evaluat. Poluarea atmosferei produce în primul rând
afecţiuni la nivelul aparatului respirator.
Disfuncţionalităţi
18
lipsa instalaţiilor performante de filtrare la unităţile economice ce evacuează
direct în aer pulberi în suspensie şi sedimentabile;
mirosurile de la fermele de păsări din teritoriu, de la crescătoria de porci de lângă
localitatea Iezureni, de la combinatul de cauciuc regenerat, precum şi fumul rezultat din
autoaprinderea gunoaielor de la gropile de gunoi de pe teritoriul oraşului;
circulaţia auto reprezintă o puternică sursă de poluare, în special pe arterele de
transport în comun şi de tranzit.
Fig. 2.2. Morbiditatea prin pneumonie în principalele zone ale judeţului
Calitatea apei
Resursele de apa de suprafata ale orasului sunt constituite din reteaua hidrografica a
raului Jiu si a afluentilor acestuia.
Daca raul Jiu, prin poluarea pe care o suporta inainte de intrarea in judet are categoria a
III-a de calitate, ceilalti afluenti sunt de buna calitate si pot constitui surse de alimentare cu apa a
localitatilor, asa cum este acumularea de pe paraul Sadu.
Resursele de apa subterane sunt bogate in zona studiata, astfel ca intalnim o
hidrostructura complexa, de mari dimensiuni in care se dezvolta pe verticala o succesiune de
orizonturi acvifere.
In prezent, pentru orasul Bumbesti Jiu capacitatea rezervorului existent de compensare –
inmagazinare este de 2x500mc, iar distributia se face printr-o retea a carei lungime totala este de
26 km si care este montata pe o lungime de 13 km de strazi, iar pentru satele Curtisoara si
Lazaresti inmagazinarea se asigura de 2x 500 mc, cu o lungime de retele de 10km. Satul Tetila
este alimentat de la puturile care se afla in zona.
Prin instalatiile existente la sfarsitul anului 2008, debitul total de apa distribuit
consumatorilor a fost de 1457.5mc / zi, din care 1449.3mc / zi pentru uz casnic si 8.2mc / zi
pentru uz public, beneficiind 2391 apartamente, 1700 gospodarii individuale si 79 agenti
economici.
19
Canalizarea si epurarea apei uzate se face numai pentru o mica parte din populatia
orasului, deoarece reteaua de canalizare a apelor menajere si pluviale, rezolvata in sistem unitar
are o lungim totala ampla de 7.2km si este montata pe 13 km de strazi.S-au demarat procedurile
pentru executarea unei statii de epurare .
Agentul termic.
Pentru gospodariile individuale asigurarea caldurii necesare se face cu sobe cu
combustibili solizi sau cu gaze naturale prin centrale si convectoare de apartament fiind
desfiintat sietemul de incalzire centralizat.
Alimentarea cu gaze naturale priveste atat consumatorii industriali cat si consumatorii
casnici, orasul avand aprobata functionarea distribuirii de gaze.
Analiza situatiei din anul 1996 evidentia un consum anual de 12920 mii mc gaze
naturale din care 4415mii mc gaze naturale pentru populatie (atat pentru centrale termice, cat si
pentru gospodariile populatiei), numarul consumatorilor casnici crescand foarte mult pana in
prezent.
Infrastructura rutiera si de transport.
Din punct de vedere al accesibilitatii, teritoriul orasului Bumbesti Jiu are o buna
accesibilitate atat de la centrul judetului (municipiul Targu Jiu), fata de care se afla la o distanta
de 18 km si de orasul Novaci, fata de care se afla la o distanta de 37 km.
Reteaua de cai rutiere din oras, analizata in contextul legaturilor cu comunele invecinate
si cu legaturile de transport judetean, este formata din:
-DN 66 Targu Jiu – Petrosani;
-DJ 665 care face legatura cu orasul Novaci si cu zona de nord a judetului;
-DC 149 care face legatura cu comuna Schela;
-DC 2, 3, 3A care asigura legatura cu satele apartinatoare.
Lungimea totala a strazilor din intravilan este de 55.11 km din care 13.235 km
reprezinta drumul national, 8.725 km drumul judetean si 33.15 km este reprezentat de strazile
propriu – zise din orasul Bumbesti Jiu (6.2 km) si de strazile rurale si drumurile locale
(26.95km). Caile de comunicatie reprezentate de caile ferate si caile rutiere au o densitate peste
media pe judet, fapt ce demonstreaza o data in plus gradul de dezvoltare al orasului.
Reteaua de cai ferate este reprezentata in primul rand de calea ferata normala ce
traverseaza orasul de la nord la sud si care face legatura intre Oltenia si Ardeal prin defileul
Jiului cu un circuit simplu, electrificat si cu o capacitate scazuta de transport.
20
Energia electrica.
Alimentarea cu energie electrica a localitatilor se asigura din sistemul energetic national
prin intermediul liniilor electrice a statiilor si posturilor de transformare (LEA 220 KVParoseni –
Targu Jiu, LEA 110KV Paroseni – Barsesti, LEA 110KV Paroseni – Barbatesti, respectiv
statiile electrice de transformare 110/20KV si posturile de transformare).
Este de mentionat faptul ca in orasul Bumbesti Jiu se afla un producator de energie
electrica prin centrala hidroelectrica de pe raul Sadu cu o putere instalata de 1.4 MW la care se
vor adauga in viitor centralele aferente complexului de lucrari hidroenergetice de pe raul Jiu.In
general se apreciaza ca problema alimentarii cu energie electrica este solutionata pentru
intravilanele localitatilor cu mici extinderi de retea de joasa tensiune necesare pentru satul Tetila.
Telecomunicatii.
Pe teritoriul orasului Bumbesti Jiu se afla importante instalatii de telecomunicatii care
deservesc nevoile locale, ale judetului si la nivelul intregii tari. Astfel pentru telefonia
interurbana teritoriul orasului este strabatut de cablul coaxial Targu Jiu – Petrosani si cablul cu
fibre optice pe directia Craiova – Targu Jiu – Caransebes.
Pentru nevoile orasului a fost montata o centrala telefonica digitala cu o capacitate de
1500 de posturi telefonice la care se adauga inca 500 suplimentare.
Din punctul de vedere al telefoniei mobile, teritoriul localitatii este acoperit de antenele a
patru companii (Vodafone, Orange, Cosmote, Zapp).
Constructii, terenuri.
Pe teritoriul orasului Bumbesti Jiu sunt 4327 locuinte repartizate astfel: in orasul
Bumbesti Jiu 3114, in satul Plesa 186, in satul Lazaresti 152, in satul Tetila 481, in Curtisoara
394. Suprafata locuibila este de 114442mp. Suprafata bilantului teritorial administrativ
demonstreaza caracterul montan al orasului dupa cum urmeaza:
Arabile 1580.ha (7.38%)
Paduri 15512ha (72.48%)
Pasuni 2053ha (9.59%)
Fanete 826ha (3.86%)
Vii 265ha (1.24%)
Livezi 256ha (1.20%)
Ape 236ha (1.1%)
Drumuri 234ha (1.1%)
Constructii 341ha (1.6%)
21
Neproductiv 97ha (0.45%).
Din suprafata totala de 21402.40ha a teritoriului administrativ al orasului, terenul agricol
ocupa 4981.1ha (23.27%), iar intravilanul 1275.37 ha.
Potenţialul natural al solului şi subsolului teritoriului administrativ situează oraşul
Bumbeşti - Jiu printre localităţile cu resurse naturale deosebite, fapt ce a determinat o activitate
economică diversă şi complexă.
Potenţialul economic evidenţiază existenţa unor activităţi economice complexe în
domeniul industriei, agriculturii şi silviculturii care oferă oraşului Bumbeşti – Jiu un loc aparte în
contextul economic al judeţului.
Principala unitate industriala o reprezinta UM SADU – care are ca obiectiv fabricarea de
produse speciale pentru aparare si produse economice de larg consum. Istoria acestei unitati
infiintate in anul 1938 ca si etapele in care productia a cunoscut atat diversificari specifice
momentului dar si perioade de avant sau stagnare fac din acest important obiectiv pentru oras
principalul furnizor de locuri de munca pentru o zona care depaseste limita teritoriului
administrativ studiat.
In randul unitatilor industriale se inscriu cele cinci cariere de materiale de constructii ale
caror produse au cautare atat in judetul Gorj, cat si in afara acestuia la modernizare drumuri, cai
ferate, constructii industriale si civile, etc.
Mentionam ca in localitate se afla SC Suinprod SA Bumbesti Jiu, care are ca activitate
cresterea si ingrasarea porcilor, avand capital privat, unde lucreaza peste 100 angajati.
Precizam de asemenea ca in luna mai 2003 s-a infiintat SC Parc Industrial SRL Bumbesti
Jiu, la fosta UM Sadu II, fiind sub tutela Consiliului Judetean Gorj. Acest parc industrial are o
suprafata de 18,9ha, din care suprafata construita este de 40 % din total suprafata si are toate
utilitatile:retea de drumuri, cale ferata, alimentare cu apa, canalizare, statie de epurare, gaze
naturale, energie electrica, in concluzie o infrastructura foarte puternica.
In oras sunt in evidenta aproximativ 270 societati comerciale. De asemenea, exista 32
Asociatii Familiale si 111 activitati pe persoane fizice. Societatile comerciale cu activitate sunt
profilate pe productie industriala, semifabricate, prestari servici, comert (cea mai mare parte) ,
produse alimentare, etc.
Exista si capacitati nepuse in valoare care au o infrastructura foarte buna si dotare
aferenta la Parcul industrial Bumbesti Jiu (Sadu II) .
In localitate activeaza si Serviciul public de gospodarie comunala care se preocupa de
gospodarirea orasului. Lucrarile de investitii pentru constructia hidrocentralelor de pe raul Jiu
vor incadra un numar de 1500 angajati.
22
Solul.
În afara pulberilor sedimentabile şi a funinginei emise de unele unităţi economice,
calitatea solului este afectată de depozitările necontrolate de reziduri menajere şi industriale cu
arie mare de răspândire pe teritoriul oraşului, datorate cu precădere unor SRL-uri care nu au
abonamente la serviciile de salubritate şi fermei de păsări SC INSTANT SRL, care depozitează
dejecţii pe sol.
Groapa de gunoi a oraşului, neamenajată corespunzător şi neîmprejmuită, degradează
solul pe o zonă mare. În afara suprafetei de 1,05 ha teren destinat iniţial depozitării deşeurilor
urbane în present se constată depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor de-a lungul drumului de
acces la depozit pe o suprafaţă aproximată la 0,5 ha
În zona Bârseşti, ca urmare a activităţii desfăşurate de SC LAFARGE – ROMCIM SA şi
SC FIBROCIM SA, solul prezintă un caracter alcalin. În comparaţie cu anii precedenţi, în anul
2002 se observă o tendinţă de scădere a alcalinităţii solului spre valori normale.
În zona Târgu-jiu se observă o uşoară alcalinitate a solului, un conţinut ridicat de mangan
şi se înregistrează valori mari ale indicatorilor azotaţi şi amoniu.
Spaţii verzi
Zonele verzi ale oraşului (ecologice, agrementrecreative, complementare) constituie un
domeniu în care rezolvările urbanistice privind suprafaţa şi distribuţia vegetaţiei în intravilan
sunt determinante pentru confortul cetăţenilor.
Potenţialul natural al solului şi subsolului teritoriului administrativ situează oraşul
Bumbeşti - Jiu printre localităţile cu resurse naturale deosebite, fapt ce a determinat o activitate
economică diversă şi complexă.
Potenţialul economic evidenţiază existenţa unor activităţi economice complexe în
domeniul industriei, agriculturii şi silviculturii care oferă oraşului Bumbeşti – Jiu un loc aparte în
contextul economic al judeţului.
Principala unitate industriala o reprezinta UM SADU – care are ca obiectiv fabricarea de
produse speciale pentru aparare si produse economice de larg consum. Istoria acestei unitati
infiintate in anul 1938 ca si etapele in care productia a cunoscut atat diversificari specifice
momentului dar si perioade de avant sau stagnare fac din acest important obiectiv pentru oras
principalul furnizor de locuri de munca pentru o zona care depaseste limita teritoriului
administrativ studiat.
23
In randul unitatilor industriale se inscriu cele cinci cariere de materiale de constructii ale
caror produse au cautare atat in judetul Gorj, cat si in afara acestuia la modernizare drumuri, cai
ferate, constructii industriale si civile, etc.
Mentionam ca in localitate se afla SC Suinprod SA Bumbesti Jiu, care are ca activitate
cresterea si ingrasarea porcilor, avand capital privat, unde lucreaza peste 100 angajati.
Precizam de asemenea ca in luna mai 2003 s-a infiintat SC Parc Industrial SRL Bumbesti
Jiu, la fosta UM Sadu II, fiind sub tutela Consiliului Judetean Gorj. Acest parc industrial are o
suprafata de 18,9ha, din care suprafata construita este de 40 % din total suprafata si are toate
utilitatile:retea de drumuri, cale ferata, alimentare cu apa, canalizare, statie de epurare, gaze
naturale, energie electrica, in concluzie o infrastructura foarte puternica.
In oras sunt in evidenta aproximativ 270 societati comerciale. De asemenea, exista 32
Asociatii Familiale si 111 activitati pe persoane fizice. Societatile comerciale cu activitate sunt
profilate pe productie industriala, semifabricate, prestari servici, comert (cea mai mare parte) ,
produse alimentare, etc.
Exista si capacitati nepuse in valoare care au o infrastructura foarte buna si dotare
aferenta la Parcul industrial Bumbesti Jiu (Sadu II) .
In localitate activeaza si Serviciul public de gospodarie comunala care se preocupa de
gospodarirea orasului. Lucrarile de investitii pentru constructia hidrocentralelor de pe raul Jiu
vor incadra un numar de 1500 angajati.
Turismul:
Teritoriul administrativ al orasului Bumbesti Jiu, se inscrie in arealul turistic montan si
detine un valoros potential turistic caracterizat printr-un cadru natural generos prin toate
componentele sale dar si prin importante atractii turistice antropice. La aceasta se adauga
pastrarea unor vechi ocupatii si mestesuguri, a unor frumoase datini si obiceiuri populare.
Zona aceasta cuprinde o concentrare deosebita de obiective turitice, atat in aria montana
cat si in cea deluroaa si depresionara subcarpatica ce se impune prin:
-aspecte peisagistice de mare densitate si frumusete in care defileul Jiului este de o
deosebita frumusete;
-versantii sudici ai muntilor au mari disponibilitati pentru realizarea amenajarilor necesare
practicarii sportului de iarna la altitudini de 1450 – 1500m;
-areale forestiere extinse in zona montana ca locuri ideale pentru recreere si odihna;
-important fond cinegetic;
-muzeul de arhitectura populara de la Curtisoara;
-manastirea Lainici si alte biserici de lemn cu valoare de monumente;
24
Deoarece accesul in zona se asigura pe drumul national DN 67 si prin alte drumuri
modernizate se apreciaza ca se poate practica un turism complex, montan, sporturi de iarna,
rafting, alpinism, pescuit sportiv si vanatoare, turism cultural.
Structurile turistice de primire sunt reduse ca grad de confort si numar de locuri
inregistrandu-se ca structuri organizate complexul Lainici, motel Castrul Roman si motel Visina.
In acelasi timp prin Decizia Delegatiei Permanente a Consiliului Judetean Gorj, nr.
82/1994 s-au stabilit zone si monumente ala naturii din judetul Gorj, conform caruia, pentru
orasul Bumbesti Jiu sunt nominalizate urmatoarele zone care au un regim de protectie speciala
stabilita prin actele normative in vigoare:
a)Rezervatii forestiere:
-Padurea Chitu – Bratcu pentru padurea de conifere.
-Padurea Gornacel- satul Plesa – pentru pinul silvestru.
b)Rezervatii geologice:
-Piatra "Sfinxul Lainicilor".
-Stancile de la Rafaila.
Calitatea vegetaţiei este afectată atât de poluare, cât şi de dezinteresul unor membri ai
comunităţii, ceea ce impune o schimbare radicală de optică în relaţia dintre administraţia locală
şi agenţii economici poluanţi, precum şi în strategia de planificare urbană.
Disfuncţionalităţi
Lipsa unor perdele verzi de protecţie între sursele de poluare şi zonele de locuit; dotarea
spaţiilor verzi sub necesar, mobilierul urban fiind insufficient .Deficitul foarte mare al spaţiilor
verzi publice: squaruri, grădini şi parcuri, având în vedere faptul că suprafaţa acestora pe locuitor
este de 4,2 mp/loc, faţă de un necesar de 8- 12 mp/loc pentru localităţile cu până la 100.000
locuitori
25
CAPITOLUL 3.
PROIECTAREA RAMPEI ECOLOGICE DE DEŞEURI BUMBESTI JIU
3.1. PREZENTARE
Depozitul de deşeuri este amenajat la cca. 7km de municipiul Târgu Jiu – zona
Bumbesti-Jiu şi are capacitatea totală de 500000 mc.
In prima etapã numărul de locuitori beneficiari este de cca.35000 de locuitori din
municipiul Bumbesti Jiu si localitatile Curtisoara ,Lazaresti,Plesa si Tetila.
Suprafaţa totalã a depozitului este de 500000 mp şi va fi împãrţit în 2 compartimente ce
vor avea urmãtoarele caracteristici:
Compartimentul 1(C1) suprafaţa -27.000mp,înălţime-15m;10ani-timp de
funcţionare;
Compartimentul 2(C2) suprafaţa -20.500 mp, înălţime- 13m; 10ani-timp de
funcţionare;
Locul de amplasare a depozitului de deşeuri este o zonă colinară situată la sud, sud – est
de localitatea Curtisoara la o cotă superioară Jiului cu 50 m. Depozitulde deşeuri Bumbesti-Jiu
este amplasat în fosta microcarierei Curtisoara din care a fost extras cărbune.Din punct de
vedere morfologic regiunea prezintă un aspect colinar având formaţiunii sedimentare în
fundament.Înălţimile absolute ale acestor dealuri variază dela 600 m în zona albiei minore a
râului Jiu, până la 950 m la contactul cu Cristalinul.Amplasamentul pe care se găseşte depozitul
de deşeuri Bumbesti-Jiu are o suprafaţă de 500000 mp,din care:
– terenul ocupat de groapă =47.500 mp CF 74 Curtisoara nr. topo (961- 968)/1
– terenul ocupat de drumuri =2500 mp CF 74 Curtisoara nr. topo (961- 968)/2
– zona situată în partea de est a gropii, este expropriată de la alţi proprietari şi face parte
din alte CF-uri.
Depozitul de gunoi are o formă pătratică cu dimensiuni de 250 m lăţime şi 200 m
lungime, dispus sub forma unei trepte cu înălţimea de 15-20 m. Din înălţimea treptei numai 7m
se află deasupra suprafeţei morfologice a terenului în partea nordică, iar în cea sudică acesta se
află la nivelul terenului.
26
În anul 1976 acest teren a trecut în administrarea Consiliului Local Bumbesti-
Jiu.Principalul curs de apă din zonă este un afluent de dreapta a Jiului de Vest, care are o
lungime de peste 3000 m. Depozitul de gunoi nu este vizibil de la distanţă, iar prin amplasarea
acestuia în excavaţia microcarierei se reduce impactul negativ asupra peisajului, rezultat în urma
execuţiei acestei lucrări.
Fig. 3.1. Localizarea oraşului Bumbesti-Jiu
Fig. 3.2 Vedere de ansamblu a depozitului de deşeuri menajere Bumbesti-Jiu
27
Fig. 3.3. Acumulare de apă în zona activă a depozitului de deşeuri Bumbesti-Jiu
Astfel, durata de funcţionare a întregului depozit va fi de 25 de ani. Dupã închidere, în
funcţie de stabilitate, depozitul va fi monitorizat minimum 20 de ani.
Lucrãrile de construcţie realizate în depozitul de deşeuri sunt prezentate în tabelul
urmãtor:
OBIECT 1. INCINTA DE DEPOZITARE A
DEŞEURILOR
TERASAMENTE ETANŞARE
DRENAJ
OBIECT 2. ARIA DE SERVICII
SEDIU ADMINISTRATIVPLATFORMĂ ELECTRONICĂ DE CÂNTĂRIRE
ŞI CABINĂ POARTĂPARCARE PENTRU MAŞIN ŞI UTILAJE
ALEI DE ACCESSTAŢIE CARBURANŢIBAZIN SPĂLARE ROŢI
REZERVOR APĂREMIZĂ PENTRU UTILAJE
OBIECT 3. LUCRĂRI PENTRU
PROTECŢIA MEDIULUI
BAZIN COLECTOR PENTRU LEVIGATBAZIN COLECTOR PENTRU APA TRATATĂ
(PERMEAT)BAZINE APĂ PLUVIALĂ
STAŢIE PENTRU TRATAREA LEVIGATULUIFOSĂ VIDANJABILĂ PENTRU APA MENAJERĂ
ÎMPREJMUIREFORAJE DE OBSERVAŢIE LIZIERĂ DE PROTECŢIE
CANALE DE GARDĂ ŞI REPROFILARE CANALE EXISTENTE
Conform HG 349/2005, art.4, alin. B depozitul este încadrat în depozit de deşeuri
nepericuloase, deşeurile admise la depozitare conform HG 349 art. 7(2) fiind:
28
a) deşeuri municipale;
b) deşeuri nepericuloase de orice altă origine, care satisfac criteriile de acceptare a
deşeurilor la depozitul pentru deşeuri nepericuloase;
c) deşeuri periculoase stabile, nereactive, cum sunt cele solidificate, vitrificate, care
la levigare au o comportare echivalentă cu a celor prevăzute la lit. b) şi care satisfac criteriile
relevante de acceptare; aceste deşeuri periculoase se depozitează în celule separate.
3.2. NIVELAREA ŞI CALCULUL VOLUMULUI DE TERASAMENTE.
Conform axelor de coordonate xOy, în prealabil, nivelarea se va face numai pe direcţia
ox. Dupã ce aceste lucrãri vor fi încheiate, pe direcţia oy se va realiza o nivelare în coame, pentru
a favoriza scurgerea lixiviatului spre drenurile absorbante. Coamele vor avea o pantã de 3%. Ca
şi metodã de calcul se va aplica metoda poliedrelor Marin Rãdulescu
La calculul nivelării în plan înclinat problema fundamentă o constituie determinarea
pantei optime de nivelare.
Calculul pantei s-a efectuat utilizând următoarele relaţii:
Ix =
Iy =
în care:
Ix, Iy – pante optime de nivelare în planul înclinat pe direcţia axelor X şi Y;
n – numărul punctelor sau numărul liniilor;
m - numărul punctelor sau numărul coloanelor;
l – latura caroului;
+h – diferenţa pozitivă dintre cota terenului şi cota centroidului fâşiei:
+h = ZT – ZC.
Etapa I. Determinarea pantelor optime de nivelare pe direcţiile X şi Y.
Pantele sunt determinate cu metoda poliedrelor M. Rădulescu.
Ix=0.5% si Iy=1.0%
Etapa a II-a. Determinarea diferenţei de nivel proiectate
ΔZPRx = Ix·l
ΔZPRy = Iy·l – pentru direcţiile care au număr de puncte fără soţ.
Pentru direcţiile care au număr de puncte cu soţ va trebui să se calculeze şi:
29
Etapa a III-a. Calculul cotelor proiectate în plan înclinat.
Se observă în figura de mai sus
că în centrul de greutate al
suprafeţei este reprezentată cota
centroidului Zc,= 227.95. Această
cotă se obţine atât pe direcţia X, cât şi
pe direcţia Y cu formula mediei
aritmetice a cotelor fiecărei direcţii şi
va rezulta aceeaşi cotă pe ambele direcţii. Cota centroidului reprezintă cota proiectată a centrului
de greutate al suprafeţei nivelate şi este cota de la care se va pleca în calcularea cotelor
proiectate. Pentru calcularea cotelor proiectate trebuie să se facă precizarea că terenul are o
evoluţie generală pe direcţia X şi Y.
Calculul cotelor proiectate porneşte de la Zc, din care, pe direcţia x se vor calcula
consecutiv cotele proiectate a punctelor 43, 53, 63, 73, 74, 64, 54, 44, şi se vor închide în Zc sau
43 cu formulele:
pe direcţia X:
1 2 3 4 5 6 7
1
1
21 31 41 51 61 71
1
2
22 32 42 52 62 72
1
3
23 33 43 53 63 73
1
4
24 34 44 54 64 74
1
5
25 35 45 55 65 75
1
6
26 56 46 56 66 76
30
yx
Celelalte cote proiectate se vor calcula după aceeaşi metodologie. Cotele proiectate sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1 Calculul cotelor proiectate
Nr.punct Nr.punct Nr.punct
Nr.punct
43 317.45 72 314.45 7 315.17 76 314.4553 316.45 62 315.45 6 313.10 66 315.4563 315.45 52 316.45 5 311.72 56 316.4573 314.45 42 317.45 4 310.10 46 317.45
74 314.45 32 318.45 3 310.23 36 318.4564 315.45 22 319.45 2 310.62 26 319.4554 316.45 12 320.45 1 312.75 16 320.4544 317.45 11 316.62 15 320.45 17 320.4534 318.45 21 318.45 25 319.45 27 319.4524 319.45 31 317.45 35 318.45 37 318.4514 320.45 41 316.45 45 317.45 47 317.4513 320.45 51 315.45 55 316.45 57 316.4523 319.45 61 314.45 65 315.45 67 315.4533 318.45 71 313.45 75 314.45 77 314.45
Aplicând această metodologie se vor obţine cotele proiectate pentru nivelarea suprafeţei
în plan înclinat pe ambele direcţii.
Etapa a IV-a. Calculul înălţimilor de umplutură şi adâncimilor de săpătură.
±ΔZUS = ZT - ZPR
umplutură U: -ΔZUS = Z3 – Z3PR,
săpătură S: +ΔZUS = Z32 – Z32PR.
Etapa aV-a. Calculul sumelor înălţimilor de umplutură şi adâncimilor de săpătură
Σ(-ΔZU) ≡ Σ(+ΔZS).
În principiu, nivelarea terenului în plan înclinat este terminată din punct de vedere
teoretic. Dar, în momentul executării nivelării, zona de umplutură va avea pământul afânat, iar în
zona de săpătură, pământul va fi tasat. Pentru evitarea acestor influenţe se va calcula cota de
execuţie ZEX.
Etapa a VI-a. Calculul cotei de execuţie (ZEX)
ZEX = ZPR ± (20-30%)ΔZUS
Procentul de 20-30% din ΔZUS a fost obţinută din studii pedologice privind textura şi
structura diferitelor tipuri de sol.
Etapa a VII-a. Calculul înălţimii de umplutură–execuţie şi adâncimii de săpătură-
execuţie
±ZUSex = ZT – ZEX.
31
Etapa a VIII-a. Calculul sumelor înălţimilor de umplutură – execuţie şi adâncimilor
de săpătură – execuţie.
Etapa a IX-a. Calculul volumului de pământ de umplutură şi săpătură
Odată cu încheierea etapei a IX-a se obţin toţi indicii de nivelare a suprafeţei: cotele
proiectate, înălţimile de umplutură, adâncimile de săpătură, cotele de execuţie, înălţimile de
umplutură de execuţie, adâncimile de săpătură de execuţie, volumul de umplutură – săpătură pe
întreaga suprafaţă şi specific la hectar.
Rezultatele calculului sunt prezentate în tabelul 3.2.
32
Tabel 3.2. Calculul pantelor de nivelare şi a volumelor de terasamenteNr.
punct Zt Zpr -ΔZUS +ΔZUS ZEX ±ZUSex
Nr.punct Zt Zpr -ΔZUS +ΔZUS ZEX ±ZUSex
1 314.29 312,31 1.9875 0 320.1125 1.9875 14 321.1 320.45 0.4125 0 320.5875 0.41252 313.4 310.62 2.2125 0 319.1875 2.2125 24 320.2 219.45 0.5625 0 319.6375 0.56253 311 310.23 1.9125 0 318.0875 1.9125 34 319.8 318.45 1.0125 0 318.7875 1.01254 312.4 310,10 2.2125 0 317.1875 2.2125 44 318.1 317.45 0.4875 0 317.6125 0.48755 313 311.72 2.7125 0 315.2875 2.7125 54 316.6 316.45 0.1125 0 316.4875 0.11256 316.7 313.10 3.9875 0 313.7125 3.9875 64 314 315.45 0 1.0875 315.0875 -1.08757 312.4 315.17 3.6125 0 312.7875 3.6125 74 312.8 314.45 0 0.1875 312.9875 -0.187511 311.8 319.45 1.7625 0 320.0375 1.7625 15 320.8 320.45 0.4375 0 320.3625 0.437521 322.2 318.45 2.0625 0 319.1375 2.0625 25 319.8 313.45 4.7625 0 315.0375 4.762531 319.8 317.45 2.5125 0 318.2875 2.5125 35 318.1 319.45 0 1.0125 319.1125 -1.012541 318.2 316.45 2.0625 0 317.1375 2.0625 45 317.5 312.45 3.7875 0 313.7125 3.787551 314.8 315.45 1.7625 0 316.0375 1.7625 55 314.8 318.45 0 2.5875 317.3875 -2.587561 316.1 314.45 2.2875 0 313.8125 2.2875 65 313.6 311.45 1.6125 0 311.9875 1.612571 315.1 313.45 2.5375 0 312.5625 2.5375 75 312.5 317.45 0 2.8125 315.3125 -2.812512 311.4 320.45 0.7125 0 320.6875 0.7125 16 320.1 320.45 0.2125 0 319.8875 0.212522 320.7 319.45 0.9375 0 319.7625 0.9375 26 319 319.45 0 0.2125 319.2125 -0.212532 319 318.45 1.1625 0 318.8375 1.1625 36 318.5 318.45 0.0375 0 318.4625 0.037542 318.2 317.45 1.3125 0 317.8875 1.3125 46 317 317.45 0 0.1375 317.1375 -0.137552 317.4 316.45 1.4625 0 316.9375 1.4625 56 315 316.45 0 1.0875 316.0875 -1.087562 318.4 315.45 3.1125 0 314.2875 3.1125 66 314 315.45 0 1.1375 315.1375 -1.137572 315.2 314.45 1.0375 0 313.1625 1.0375 76 313.1 314.45 0.1875 0 312.9125 0.187513 311.59 320.45 0.4125 0 320.5875 0.4125 17 3119.5 320.45 0 0.1625 319.6625 -0.162523 319.5 319.23 0.0375 0 319.4625 0.0375 27 318.6 319.45 0 0.4375 319.0375 -0.437533 318.66 318.48 0.1875 0 318.5125 0.1875 37 318.1 318.45 0 0.2625 318.3625 -0.262543 317.79 317.45 0.2625 0 317.5375 0.2625 47 316.3 317.45 0 1.0375 317.3375 -1.037553 316.3 316.15 0.15 0.1125 316.4125 -0.2625 57 315.8 316.45 0 0.4875 316.2875 -0.487563 313.1 313.1 0 0.6875 314.7875 -0.6875 67 314.9 315.45 0 0.4625 315.3625 -0.462573 314 314 0 0.1875 313.1875 -0.1875 77 313.8 314.45 0.7625 0 313.0375 0.7625
33
3.3. CALCULUL VOLUMULUI DE TERASAMENTE
Pentru stabilirea cantităţii de lucrări, respectiv a volumelor de terasamente s-au
determinat elementele geometrice în secţiuni longitudinale şi transversale şi s-au trecut în
tabelele următoare volumele de terasamente pe tipuri de lucrări.
Tabel. 3.3. Calculul profilului longitudinal al digului de împrejmuire al depozitului de deşeuri
Nr.
pu
nct
Cot
a te
ren
Cot
a p
roie
ctat
ă
Dis
tan
ţã
par
ţial
ã(m
)
Dis
tan
ţã
cum
ula
tã
(m)
Dif
eren
ţã
niv
el
pan
tã.
H (m)
1 316.8 314 0 02 316,6 313.8 10 10 0.009 0.253 316.4 313.6 40 50 0.009 1.24 316 313 10 60 0.01 1.35 315 312.8 60 120 0.01 9.26 314 311.8 30 150 0.02 27 313 311.5 25 175 0.00 3.18 312.8 311.3 10 185 0.11 1.659 311.7 310.2 20 205 0 0.7510 311.5 309.8 15 220 0 0.4511 311.3 309.5 25 245 0 0.6512 311 309.3 40 285 0 0.9513 311 309.2 90 375 0 0.3514 312 310 30 405 0 0.3515 312.7 310.2 10 415 0 1.4516 313 310,3 40 455 0 2.3517 313.5 310.2 10 465 0 2.85
Depozitul de deşeuri va fi împrejmuit de digul perimetral în partea de nord, est şi sud, în
partea vesticã aflându-se un taluz natural.
Caracteristicile digului perimetral:
pentru ca pozarea geomembranei pe taluz sã fie posibilã, panta interioarã a fost
aleasã de 1:4;
panta exterioarã va fi de 1:1.5
înãlţimea maximã a digului va fi de 6m;
lãţimea la coronament este b=5m;
lungimea totalã a digului este de 1011m;
digul este realizat din argilã bine compactatã.
Tabel. 3.4. Calculul profilului transversal
34
Nr.
pu
nct
Cot
a te
ren
Cot
a p
roie
ctat
ă
Dis
tan
ţã
par
ţial
ã(m
)
Dis
tan
ţã
cum
ula
tã
(m)
Dif
eren
ţã
niv
el
pan
tã.
H (m)
V(
)
1 318,5 316,5 0 0.352 318,2 316,2 20 20 0.02 0.35 17.5
3 318 314,5 30 50 0.02 0.35 17.54 317 313,5 40 90 0.02 0.05 105 316 312,5 50 140 0.02 1.65 42.56 316 312,5 40 190 0.02 1.65 82.57 316 312,5 30 220 0.02 1.95 117
Tabel. 3.5.Calculul volumului de terasamente
Nr.
pu
nct
Cot
a te
ren
Cot
a p
roie
ctat
ă
Cot
a fu
nd
tr
anşe
e
Cot
a ax
d
ren
Dis
tan
ţã
par
ţial
ã(m
)
Dis
tan
ţã
cum
ula
tã
(m)
Dif
eren
ţa
niv
el (
m)
Sec
ţiu
ne
(mp
)
Vol
um
p
arţi
al
(mc)
Vol
um
cu
mu
lat
(mc)
1 315,3
319 315.275 315.4 0 0 1.5 0 0
2 315,5
319 315.275 315.4 50 50 1.5 0.6 30 30
3 315,8
319 315.275 315.4 50 100 1.5 0.6 30 60
4 316 319 316.275 316.4 50 150 1.5 0.6 30 905 317 319 317.275 317.4 50 200 1.5 0.6 30 1206 318 319 318.275 318.4 50 250 1.5 0.6 30 150
3.4. Verificarea stabilititatii taluzului prin metoda fasiilor –Metoda Fellenius
Complexitatea fenomenelor naturale de instabilitate a masivelor de pãmânt, existentã
practic a diferite tipuri de cedãri de teren, pe zone cu întinderi diferite necesitã o sistematizare a
acestor fenomene, a cauzelor şi factorilor determinanţi pentru a se putea realiza o cuantificare a
gradului de risc pe care îl implicã.
Apariţia şi dezvoltarea fenomenelor de instabilitate sunt asociate cu elemente
caracteristice. Astfel, primul semn al unei alunecãri iminente îl constituie fisurile ce apar la
partea superioarã a taluzului sau versantului, perpendicular pe direcţia de mişcare. Aceste fisuri
se pot umple treptat cu apa, care se infiltreazã în pãmânt, slãbindu-i rezistenţa şi mãrindu-i
greutatea. Se mai pot observa şi fisuri înclinate de forfecare pe ambele laturi ale masei în
mişcare ca şi o uşoarã refulare la piciorul pantei.
Alunecãrile de teren sunt o urmare a perturbãrii stãrii de echilibru dinamic în care se aflã
versanţii, echilibru menţinut, pe de o parte de acţiunea factorilor de mediu (forţe active), iar pe
35
de altã parte, de opoziţia masivului la aceastã acţiune (forţe rezistive). Echilibrul între forţele
active şi cele rezistive asigurã versantului o stare de repaus sau de mişcare uniformã. Dacã
forţele active le depãşesc pe cele rezistive, mişcarea versantului devine acceleratã, pânã la
atingerea unei noi stãri de echilibru relativ.
Conform unei clasificãri generale, se pot întâlni urmãtoarele tipuri mari de alunecãri:
1. Prãbuşirile de maluri se produc în cazul maselor de pãmânt sau rocã, unde nu
este formatã o suprafaţã de alunecare, iar cedarea are loc datoritã eroziunii la baza taluzului sau
versantului.
2. Alunecãrile rotaţionale, care pot fi:
Alunecãrile rotaţionale simple – La partea superioarã direcţia suprafeţei de alunecare
este foarte înclinatã, practic verticalã, iar la baza de multe ori ia naştere o zonã de curgeri lente.
Alunecãrile multiple rotaţionale – Sunt provocate iniţial de o alunecare localã Datoritã
naturii specifice a pãmântului, la scurt timp dupã declanşarea alunecãrii, materialul remaniat îşi
micşoreazã mult consistenţa, transformandu-se uneori într-un fluid vâscos, care începe sã curgã.
Alunecãrile rotaţionale successive – Sunt caracterizate de un numãr de alunecãri
rotaţionale de suprafaţã. Ele se declanşeazã în zona de bazã şi se extind spre partea superioarã a
versantului.
3. Alunecãrile de translaţie se produc de-a lungul unor stratificaţii aproximativ
paralele cu suprafaţa terenului, astfel încât mişcarea masei alunecãtoare este predominant de
translaţie Acestea se împart în cãderi de blocuri, alunecãri de translaţie simple, alunecãri de
translaţie multiple şi alunecãri cu extinderi laterale.
4. Curgerile reprezintã un tip de alunecare a cãrei caracteristicã stã în faptul cã
materialul cedeazã pe masurã ce se deplaseazã în jos pe versant, curgând ca un fluid vâscos. In
funcţie de viteza mişcãrii şi de caracteristicile materialului se pot deosebi curenţii de pãmânt de
noroi, de grohotiş sau alunecãrile curgãtoare.
In cazul unui taluz de formã cunoscutã, a cãrui stabilitate urmeazã sã fie verificatã, se
considerã o suprafaţã posibilã de alunecare definitã prin arcul de cerc cu centrul în punctul O şi
care trece prin piciorul taluzului. Masa de pãmânt care alunecã se împarte în fâşii prin linii
verticale. Fie o fãşie oarecare i. Dacã se considerã cã forţele normale şi tangenţiale care
acţioneazã asupra forţelor laterale ale fâşiei sunt în echilibru (ceea ce este echivalent cu a admite
cã fiecare fâşie acţioneazã independent de celelalte) , rezultã cã asupra fâşiei acţioneazã
greutatea G, care trebuie echilibratã de forţele care se dezvoltã pe suprafaţa de cedare ΔA
36
aferentã fâsiei. Suprafaţa aferentã unei fâşii este egalã cu: ΔA= ·1, în care reprezintã
lungimea arcului de cerc aferent fâşiei i.
Calculul se efectueazã pentru o lungime de taluz egalã cu unitatea:
Forţele (+), care tind sã producã alunecarea sunt componente dupã direcţia tangentei
greutãţilor ale fâşiilor aflate la dreapta verticalei care trece prin centrul suprafeţei circulare.
În mod convenţional s-au notat cu (+) unghiurile α de la dreapta verticalei, cu (-) cele aflate la
stânga; semnul (-) nu afecteazã însã valoarea funcţiei trigonometrice.
Forţelor (+) care tind sã provoace alunecarea li se opun:
Forţele de frecare, ;
Forţele de coeziune, ;
Componentele (-) ale greutãţilor fâşiilor aflate la stânga verticalei, duse prin
centrul fâşiei.
Factorul de stabilitate (coeficientul de siguranţã) se exprimã ca raportul între momentul,
faţã de centrul O, dat de forţele (-), şi care se opun alunecãrii, numit moment de
stabilitate , şi momentul dat de forţele care tind sã provoace alunecarea, numit moment de
rãsturnare , astfel:
La calculul greutãţii unei fâşii i trebuie sã se ţinã seama de greutãţile volumice γ ale
diferitelor straturi pe care le strãbate fâşia; în cazul taluzului din proiect este un singur strat de
pãmânt, din argilã prãfoasã, greutatea volumicã având valoarea γ=18.5 kgf/mc.
Coeficientrul de siguranţã admisibil se ia egal cu 1,3…1,5 în funcţie de importanţa
construcţiei.
Se cere îndeplinitã condiţia:
37
Trebuie sã se verifice dacã pentru orice suprafaţã care trece prin piciorul taluzului,
inegalitatea de mai sus este satisfãcutã, deoarece poziţia centrului O a fost arbitrarã. Ar trebui
deci efectuate încercãri luând şi alte centre pentru a verifica aceastã relaţie.
Pentru a reduce numãrul de încercãri se poate folosi urmãtoarea metodã aproximativã: se
considerã cã centrele suprafeţelor circulare de alunecare cele mai periculoase, deci susceptibile
de a duce la coeficientii de siguranţã cei mai mici, se gãsesc situate pe o dreaptã definitã prin
punctele şi , dreapta lui Fellenius, ale cãror poziţii în planul considerat se stabilesc
astfel:
1. punctul se gãseşte pe dreapta de cota –H, la distanţa de 4,5·H spre amonte de
proiecţia B pe aceastã dreaptã a piciorului aval B al digului;
2. punctul se aflã la intersecţia segmentelor B si A, care fac unghiurile
β1 cu taluzul şi respectiv β2 cu orizontala.
Tabel 3.6. Valorile β1 si β2 în funcţie de înclinarea taluzului
1
:m
1
:1
1
:1,5
1
:2
1
:3
1
:5
β4
5o
3
3o41'
2
6o34'
1
8o25'
1
1o19'
β
1
2
8o
2
6o
2
5o
2
5o
2
5o
β
2
3
7o
3
5o
3
5o
3
5o
3
7o
Coeficientul de siguranţã aferent fiecãrui centru se calculeazã cu metoda fâşiilor şi se
reprezintã la o scarã convenabilã, luând dreapta ca axã de referinţã. Se construieşte
curba de variaţie a coeficienţilor de siguranţã.
Tangenta la curbã, paralelã cu , defineşte . Dacã > , taluzul este
stabil, iar verificarea se considerã încheiatã. Dacã < , urmeazã a se adopta mãsuri
pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de stabilitate ale taluzului.
Modificarea condiţiilor de stabilitate ale taluzului se produce atunci când o suprasarcinã
aplicatã la partea superioarã (fig. 3.4.a) sau o decapare la bazã ( fig.3.4.b) înrãutãţesc condiţiile
de stabilitate, determinând majoritatea forţelor ce tind sã provoace alunecarea şi diminuarea
38
celor care se opun alunecãrii. Dimpotrivã, o decapare la partea superioarã ( fig.3.4.c) sau o
supraîncãrcare la picior sub forma unei contrabanchete (fig. 3.4.d) contribuie la sporirea lui .
La verificarea stabilitãţii unui taluz se calculeazã factorul de stabilitate pentru cel puţin
trei cercuri de alunecare pentru a putea trasa curba de variaţie a coeficientului de siguranţã a
factorului de stabilitate, curbã care trebuie sã aibã un minim. Se considerã un cerc de alunecare,
cu raza R, fig.3.4.
Fig.3.4. Lucrãri care modificã condiţiile de stabilitate
Caracteristicile geotehnice sunt:
Coeficientul de coeziune: c=45kPA;
Greutatea volumetricã: γ=18.5 kN/mc;
Unghiul de frecare interioarã: φ=17°.
Calculul factorului de stabilitate se realizeazã pentru taluzul cu panta 1:1.5, înãlţime 7m,
lãţimea la coronament de 5 m şi lãţimea fâşiei L=2m, conform tabelului 3.4.1.a. Pentru a gãsi
valoarea minimã a factorului de stabilitate se mai aleg douã centre de alunecare ( O2 şi O3)
pentru care se face acelaşi calcul ca pentru cercul 1 (tabelul 3.4.1.b şi tabelul 3.4.1.c.) şi se
determina factorul de stabilitate şi .
Tabelul 3.5. Calculul pentru verificarea stabilitãţii taluzului-Metoda Fellenius
Nr.fasie
L(m)
H(m)
γ(kN/mc)
α Cosα sinα tgφ C kPa G(N)
N(N)
T(N) (m)
C(N)
1 1.5 0.4 18.5 2 0.999 0.0349 0.306 45 11.1 3.393 0.387 1.5 67.52 2 1.6 18.5 10 0.985 0.174 0.306 45 59.2 17.843 10.301 2.1 94.53 2 2.2 18.5 18 0.951 0.309 0.306 45 81.4 23.688 25.153 2.2 994 2 2.6 18.5 26 0.898 0.438 0.306 45 96.2 26.435 42.136 2.3 103.55 2 2.8 18.5 37 0.799 0.602 0.306 45 103.6 25.330 62.367 2.6 117
39
6 2 2.6 18.5 48 0.669 0.743 0.306 45 96.2 19.693 71.477 3.2 1447 1 0.1 18.5 60 0.5 0.866 0.306 45 1.85 0.283 1.602 1.8 81
SUMA 116.665213.422 706.5
Tabelul 3.6. Calculul pentru verificarea stabilitãţii taluzului- Metoda Fellenius
Nr.fasie
L(m)
H(m)
γ(kN/mc)
α Cosα sinα tgφ C kPa G(N)
N(N)
T(N) (m)
C(N)
1 1.5 0.2 18.5 2 0.999 0.0349 0.306 45 5.55 1.697 0.194 1.6 7.22 2 1 18.5 9 0.988 0.156 0.306 45 37 11.186 5.772 2.2 9.93 2 1.6 18.5 16 0.961 0.276 0.306 45 59.2 17.409 16.339 2.3 10.354 2 1.8 18.5 25 0.906 0.423 0.306 45 66.6 18.464 28.172 2.5 11.255 2 1.4 18.5 35 0.819 0.574 0.306 45 51.8 12.982 29.733 2.8 12.6
SUMA 65.119589.4884 63.30
Tabelul 3.7. Calculul pentru verificarea stabilitãţii taluzului- Metoda Fellenius
Nr.fasie
L(m)
H(m)
γ(kN/mc)
α Cosα sinα tgφ C kPa G(N)
N(N)
T(N) (m)
C(N)
1 1.5 0.6 18.5 2 0.999 0.0349 0.306 45 16.65 5.090 0.581 1.5 67.52 2 1.8 18.5 10 0.985 0.174 0.306 45 66.6 20.074 11.588 2 903 2 2.6 18.5 20 0.94 0.342 0.306 45 96.2 27.671 32.900 2.1 94.54 2 3.4 18.5 29 0.875 0.489 0.306 45 125.8 33.683 61.516 2.3 103.55 2 3.6 18.5 38 0.788 0.616 0.306 45 133.2 32.118 82.051 2.5 112.56 2 3.7 18.5 50 0.643 0.766 0.306 45 136.9 26.936 104.865 2.9 130.5
7 1 1.4 18.5 61 0.485 0.875 0.306 45 25.9 3.844 22.663 3.3148.5SUMA 149.416 316.165 747
Conform rezultatelor din tabele valoarea minimã a factorului de stabilitate este =1,52>1,5 în
cosecinţă taluzul este stabil
3.5 TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A NIVELARII.
40
Nivelarea se poate executa în condiţii bune în perioada de e vară şi toamnă. Se
recomandă mobilizarea terenului înainte de executarea nivelării în cazul când este foarte uscat.
Înainte de începerea execuţiei nivelării, lucrările proiectate se materializează în teren prin
două moduri: cu picheţi bătuţi la cotă şi semnalizarea lor cu balize de 1,4 m colorate în roşu
pentru săpături şi albastru pentru umpluturi; cu fişe-reper, formate din vergele de fier prevăzute
cu o traversă şi o tăbliţă; traversa se fixează pe fişa metalică la 15-20cm de la bază, iar tăbliţa la
partea superioară, pe tăbliţă se înscrie adâncimea de săpătură sau umplutură.
Execuţia nivelării se face pe benzi, o bandă fiind lucrată de un grup de 3-4 screpere.
Finisarea nivelării se face cu autogrederul sau nivelatorul.
Tehnologia clasică de nivelare a terenurilor agricole este o lucrare extensivă din punct de
vedere al consumurilor de timp, de muncă şi carburant, iar precizia realizată este relativ slabă.
Tehnologia de nivelare folosind utilaje comandate cu laser înlătură principalele
dezavantaje ale metodelor actuale de nivelare, obţinându-se în principal o precizie de execuţie de
±1-2cm, fără a mai fi nevoie de rectificări şi finisări.
Executarea nivelării se face în general pe material(deşeuri) cu umiditate de 15-16%; nu
se face nivelare pe soluri cu exces de umiditate.
Săparea şi deplasarea pământului cu utilaje terasiere
Lucrările de compensare reprezentând lucrările de săpătură, cu transportul materialului
pe distanţe mijlocii şi mici cu depozitare direct în umplutură se execută cu: screper sau
autoscreper, buldozer, autogreder.
Faţă de sistema de maşini excavator-autovehicule, în special, autoscreperul, care are un
domeniu de suprapunere pe o anumită distanţă de transport, prezintă următoarele avantaje:
scheme tehnologice de mecanizare mai uşor de aplicat, fiind eliminate întreruperile de aşteptare
ale excavatorului sau autovehiculelor; consum de manoperă specifică mai mic, deoarece un
screper reclamă un singur maşinist faţă de un excavatorist (sau excavatorist cu ajutor plus şoferii
de pe autovehicule; are capacitatea de a tăia pământul în straturi de grosime mică, lucru care
permite şi executarea lucrărilor de nivelări; este şi un utilaj apreciat de împrăştiere şi compactare
a pământului în anumite limite.
Cu ajutorul screperelor se pot executa săpături în debleu sau umpluturi în rambleu având
adâncimi, respectiv înălţimi, de până la 6m, funcţie şi de dimensiunile frontului de lucru. Peste
1,5m adâncime sau înălţime sunt necesare a se realiza rampe pentru accesul utilajului la punctele
de săpare şi descărcare.
Este indicat lucrul cu screperele pentru:
41
- lucrări de compensări, la platforme de pământ, prin tăierea supraînălţărilor
(movilelor) şi umplerea adânciturilor (gropilor);
- lucrările de decopertare, prin îndepărtarea stratului steril, la zăcămintele de balast,
piatră, nisip, cărbune;
În timpul săpăturii pământului şi încărcării cupei, screperul trebuie să învingă cele mai
mari rezistenţe. Mărimea timpului de încărcare a screperului depinde de: tipul constructiv al
screperului, puterea disponibilă a screperului, natura pământului şi grosimea stratului de pământ
care se taie.
Autoscreperele cu două motoare şi cele cu elevator, de regulă se încarcă singure
neajutate. Screperele tractate şi autoscreperele cu un singur motor sunt împinse în timpul săpării
de un utilaj împingător (buldozer, tractor) sau mai rar sunt trase de un autotractor. Din
construcţie, toate screperele sunt prevăzute la partea din spate cu un tampon de împingere.
Ca metode de împingere la încărcare se folosesc: încărcarea cu întoarcere în urmă a
utilajului împingător; încărcarea dus-întors; încărcarea în lanţ, care este cea mai răspândită
metodă.
42
CAPITOLUL 4
CONSTRUCTII SI LUCRARI ANEXE.
4.1 PLATFORMA TEHNOLOGICÃ
Paltforma tehnologicã va fi amplasatã la intrarea în depozit, va fi betonatã în întregime şi
prevazutã cu şanţuri de gardã care se vor descãrca în bazinul colector de la rampa de spãlare
auto, iar din acest bazin , efluentul va fi condus în deznisipator.
Ca dotãri constructive, în cadrul platformei au fost prevãzute:
sediu administrativ
platformă electronică de cântărire şi cabină poartă
parcare pentru maşinile personalului şi utilaje
alei de acces
staţie carburanţi
bazin spălare roţi
rezervor apă
remiză pentru utilaje
bazin colector levigat din beton armat, etanşat cu geomembrană, cu V=850mc;
bazin colector pentru apa tratată(permeat)
bazin apă pluvială
staţie pentru tratarea levigatului
2 staţii pentru tratare apa menajeră
împrejmuire cu porţi de acces
foraje de observaţie:
lizieră de protecţie
43
utilaje: compactoare, buldozere, autovidanjă
4.2 DRUM DE ACCES.
Accesul la depozit se va face pe un drum de exploatare pietruit. Acest drum are o lãţime
de 5m şi o lungime de…..km. Accesul în încinta depozitului se va face pe o rampã de acces
realizatã din pãmânt compactat cu panta taluzului de 1:1.5 şi cu lãţimea de 4m. Lungimea totalã
a rampei de acces va fi de 380m şi ea va compartimenta practic incinta închisã.
4.3 UTILITATI.
Ca utilitãti, proiectul prevede:
alimentarea cu apã potabilã;
alimentarea cu energie electricã;
evacuarea apelor uzate.
Depozitul de deşeuri va fi alimentat cu apã potabilã de la reţeaua orăşenească. Punctul de
racordare la reţeaua cu apă potabilă se află la intrarea în incinta depozitului de deşeuri, pe partea
stângă a drumului de acces.
Alimentarea cu apă pentru incendiu este asigurată într-un bazin deschis cu V=200mc,
îngropat, V = 16,6m x 10,6m x 3,0m, impermeabilizat cu geotextil peste care s-a montat o
geomembrană, netedă pe ambele părţi, cu polietilenă PEHD, cu grosimea de cca 2,0mm.
Volume de apă autorizate:
zilnic maxim = 3,08 mc
zilnic mediu = 2,10 mc
anual = 0,7665 mc
din care:
apa potabilă:
Qzi max = 2,08mc/zi
Qzi mediu =1,60 mc/zi
apa tehnologică utilizată la rampa de spălare.
Qzi max = 1,0mc/zi
Qzi mediu = 0,5mc/zi
Evacuare apelor uzate se va realiza prin colectarea în canalizarea proprie şi conducerea
într-un bazin etanş betonat vidanjabil cu capacitatea de 9mc. LEvigatul va fi colectat în bazinul
44
de stocare levigat(V=850mc), va fi direcţionat către staţia de epurare proprie. De asemenea se
va realize şi un sistem de canalizare pentru apele pluviale.
Alimentarea cu energie electrică se realizează din reţeaua existentă în baza contractului
încheiat cu S.C. CEZ Vânzare S.A.
Consumul de energie electrică este 2.400 kw/an.
Unitatea şi-a implementat măsuri de eficientizare atât pentru utilaje cât şi pentru clădiri.
Pentru respectarea recomandărilor BAT privind utilizarea eficientă a energiei, se va avea
în vedere:
urmărirea periodică şi contorizarea cantităţii de energie consumată;
funcţionarea corespunzătoare a sistemului de încălzire;
asigurarea iluminării spaţiilor cu sisteme ce asigură consum redus de energie.
Anual operatorul va întocmi un raport privind consumul de energie, va identifica şi va
aplica măsurile de utilizare eficientă a energiei.
4.4. OPERAREA ÎN DEPOZITUL DE DEŞEURI. ACOPERIRI PERIODICE.
Rar deşeurile sunt livrate la staţia de salubrizare pe sortimente pure, de obicei găsindu-se
sub forma amestecurilor sau a cumulărilor de componente diferite şi având o structură instabilă.
Pot avea însă şi o formă omogenă solidă, semisolidă sau lichidă sau pot fi compuse din mai
multe componente solide, semisolide sau lichide.
Printr-o examinare vizuală pot fi considerate omogene următoarele deşeuri care
pot fi pompate sau pot curge:
materiale păstoase;
deşeuri lichide;
deşeuri solide cu structură granulată sau fină (de ex. din instalaţiile de desprăfuire
şi de epurare a gazului de ardere de la instalaţiile de incinerare).
Toate celelalte sunt eterogene sau omogenitatea lor nu poate fi determinată prin control
vizual, astfel încât trebuie încadrate în categoria eterogenelor.
În ciuda acestei eterogenităţi, chiar şi în cadrul unei şarje de livrare trebuie să se realizeze
o descriere a fiecărui tip de deşeu pe baza câtorva caracteristici chimicofizice.
Deşeurile care pot fi acceptate în depozitul de deşeuri sunt descrise în tabelul 3.4.
1. Deşeurile din grupa 20, Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie,
instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat, din Catalogul European, marcate cu X în tabelul de
mai sus, sunt deşeuri pentru care există o metodă fezabilă de valorificare şi se va proceda în
mod prioritar la valorificarea acestora.
45
2. Deşeurile de chipamente electrice şi electronicee - din grupa 20 01 36 – se supun
prevederilor HG 448/2005 sunt deşeuri pentru care există metodă fezabilă de valorificare şi se va
proceda în mod prioritar la valorificarea acestora.
3. Deşeurile voluminoase( din gospodării) – 20 03 07 - trebuie mărunţite înainte de
depozitare, să fie repartizate pe suprafeţe mari, în mod uniform în corpul depozitului, parcurse de
mai multe ori cu compactorul, asigurând în acest fel o bună stabilitate depozitului.
Tabel 4.1 Lista de deşeuri acceptate la depozitare şi condiţii de depozitare
Denumire deşeuCod deşeu conform CED
O.M. 856/2002
Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat
Hîrtie şi carton 20 01 01
Deşeuri biodegradabile de la bucătării şi cantine
20 01 08
Îmbrăcăminte 20 01 10
Textile 20 01 11
Uleiuri şi grăsimi comestibile 20 01 25
Detergenţi, altii decât cei specificaţi la 20 01 29
20 01 30
Echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 şi 20 01 35
20 01 36
Lemn,altul decât cel specificat la 20 01 37 20 01 38
Materiale plastice 20 01 39
Metale 20 01 40
Deşeuri de la curăţitul coşurilor 20 01 41
Deşeuri biodegradabile 20 02 01
Deşeuri municipale amestecate 20 03 01
Deşeuri din pieţe 20 03 02
Deşeuri stradale 20 03 03
Nămoluri din fose septice 20 03 04
Deşeuri de la curăţarea canalizării 20 03 06
Deşeuri voluminoase 20 03 07
NOTĂ: Sub aspectul prevederilor reglementărilor legislative privind regimul deşeurilor,
care transpun reglementările comunitare în domeniu, se vor respecta următoarele condiţii:
46
Nu se vor accepta la depozitare următoarele tipuri de deşeuri:
deşeuri lichide ;
deşeuri explozive, corozive, oxidante , foarte inflamabile, inflamabile;
toate tipurile de anvelope uzate întregi sau tăiate, excluzând anvelopele folosite ca
materiale în construcţii într-un depozit;
deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi
medicale sau veterinare
orice alt tip de deşeu care nu satisface criteriile de acceptare, conform Anexei
nr.3 a HG 349/2005.
Operatorul depozitului trebuie să asigure toate măsurile necesare pentru ca deşeurile pe
care le preia în vederea depozitării îndeplineasc următoarele criterii:
1. se regăseasc în lista deşeurilor acceptate pe depozit, conform
autorizaţiei integrate de de mediu;
2. transportate de societăţi autorizate cu exceptia transportatorilor
particulari, care aduc deşeuri în cantităţi mici;
3. însoţite de documente doveditoare în conformitate cu normele
legale şi cu cele impuse de operatorul depozitului.
Deşeurile tehnologice rezultate din activitatea de exploatare a depozitului vor fi
gestionate în conformitate cu natura lor:
deşeurile reciclabile vor fi recuperate şi revalorificate
deşeurile nevalorificabile nepericuloase vor fi depozitate în depozit
deşeurile nevalorificabile periculoase (provenite de la atelierul de reparaţii, staţia
de epurare) vor fi fi eliminate în funcţie de natura lor prin firme autorizate;
Operatorul depozitului de deşeuri trebuie să asigure garanţia financiară, conform
legislaţiei în vigoare, pentru siguranţa depozitului şi pentru respectarea cerinţelor de protecţia
mediului. Această garanţie va fi menţinută pe toată perioada de operare, închidere şi urmărire
postînchidere a depozitului
Operaţii de depozitare
La primirea transportului de deşeuri se va efectua un control de recepţie. Controlul de
recepţie poate fi efectuat numai de persoane specializate şi constă din:
verificarea documentelor care însoţesc transportul de deşeuri: cantitatea,
caracteristicile, sursa de provenienţă şi natura lor, cod conform HG 858/2002, buletine de analiză
când există suspiciuni, precum şi date privind identitatea producătorului sau a destinatarului
deşeurilor.
47
inspecţia vizuală a deşeurilor la intrare şi la punctul de depozitare, şi după caz
verificarea conformării cu descrierea prezentată în documentaţia înaintată de destinator, conform
procedurii stabilite la pct.3.1 nivelul 3 din anexa 3 la HG 349/2005 privind depozitarea
deşeurilor;
păstrarea în registrul depozitului a datelor privind cantităţile, caracteristicile
deşeurilor, natura şi originea lor, data livrării, identitatea producătorului.
Criterii de acceptare a deşeurilor
Pot fi acceptate fără a fi supuse unei testări, deşeurile municipale care îndeplinesc
criteriile definite conform HG 349/2005, care se regăsesc în categoria 20 a Listei Europene a
deşeurilor “ Deseuri municipale si asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni
colectate separat “
Operatorul la recepţia deşeurilor trebuie să fie instruit astfel încât să aibă competenţa
necesară pentru verificarea transporturilor de deşeuri şi a documentelor însoţitoare şi pentru a
sesiza neconformările, de exemplu:
documentele însoţitoare sunt incorecte, insuficiente sau necorespunzătoare,
deseurile transportate nu corespund cu cele descrise în documentele însoţitoare,
sau nu se încadrează în condiţiile impuse de autorizaţia de mediu. În acest caz de neconformare,
operatorul trebuie să aplice procedurile stabilite, vehiculul de transport fiind direcţionat către o
zonă special amenajată, unde va rămâne până ce autoritatea de control a depozitului ia o decizie
în ce priveşte deşeurile transportate.
În Registrul depozitului vor fi consemnate toate neconformările înregistrate, împreună cu
date referitoare la acţiunile întreprinse.
Criteriul preliminar de acceptare a deşeurilor în clasa de depozitare a deşeurilor
nepericuloase, bazat pe caracteristicile deşeurilor, adoptat în prezenta autorizaţie: deşeul nu
trebuie să conţină constituienţi periculoşi prevăzuţi în Anexele 1D şi să nu aibă proprietăţile
periculoase prevăzute în Anexa 1E la OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 426/2001, modificată de OUG 61/2006, aprobată prin Legea 27/2007.
Procedura de aceptare a deşeurilor la depozitare constã în:
Verificarea la locul de depozitare;
Inspecatrea vizualã înainte şi dupã descãrcare a fiecãrui transport de deşeuri adus
la depozit;.
Acceptarea la depozitare a deşeului numai dacă este conform cu cel descris în
cadrul caracterizării generale şi testării de conformare, respectiv cu cel pentru care sunt
48
prezentate documente însoţitoare. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiţii, deşeul nu este
acceptat în depozit;
Obligaţia pe care o are operatorul de a demonstra cu documente că deşeurile au
fost acceptate în conformitate cu condiţiile din autorizaţie şi că îndeplinesc criteriile pentru clasa
de depozit respectivă, la orice control efectuat de protecţia mediului
Obligaţia operatorului de a informa imediat generatorul şi autoritatea competentã
pentru protecţia mediului cu privire la refuzul de a accepta deşeurile, în cazul în care deşeurile
nu sunt acceptate în depozit. Până la aplicarea măsurilor decise, deşeurile rămân în zona de
securitate.
Interzicerea amestecãrii deşeurilor în scopul de a satisface criteriile de acceptare
la o anumită clasă de depozite.
Operatorul depozitului păstreză înregistrările cu privire la fiecare tip de deşeu,
pentru o perioadă de un an.
Modul de exploatare a depozitului :
Modul specific de exploatare utilizat de cãtre operatorul depozitului depinde de natura
deşeurilor acceptate şi trebuie sã ţinã cont de:
starea fizicã a deşeurilor;
condiţiile meteo din momentul depozitãrii;
cerinţele speciale pentru evitarea riscurilor.
Metode de depozitare / descãrcare
Pentru depozitarea deşeurilor urbane procesul tehnologic este urmãtorul:
cântãrire pe platforma electronicã de cântãrire, amplasatã la intrare;
inspectia vizualã a compoziţiei deşeurilor;
descãrcarea la locul de depozitare;
împrãştiere şi compactare, pentru reducerea volumului;
aşternere de straturi de acoperire, periodic;
cântãrirea la ieşire a autogunoierei fãrã încãrcãturã.
Metoda de depozitare a deşeurilor municipale propusã este depozitarea pe suprafaţã –
prin descãrcarea şi compactarea deşeurilor se formeazã o platforma relativ orizontalã a carei
înãlţime maximă de obicei nu depãşeşte 2,5 m.
Activitatea de descãrcare propriu-zisã a deşeurilor se supune unor reguli stricte pe care
trebuie sã le cunoascã toţi lucrãtorii depozitului, precum si conducãtorii vehiculelor de transport.
Descãrcarea unui transport de deşeuri este supravegheată şi controlată de o persoanã instruită în
acest scop. In cazul în care apar îndoieli cu privire la caracteristicile deşeurilor şi acceptabilitatea
49
acestora la depozitare, va fi informatã imediat conducerea depozitului, astfel încât să fie luate
măsurile necesare.
Nivelarea si compactarea
Deşeurile descãrcate vor fi imediat nivelate şi compactate, aceastã practicã având mai
multe avantaje:
creeazã posibilitatea depozitãrii unei cantitãţi mai mari de deşeuri în unitatea de
volum;
reduce impactul determinat de împrãştierea gunoaielor pe diferite suprafeţe,
proliferarea insectelor, a animalelor şi pãsãrilor şi apariţia incendiilor;
minimizeaza fenomenele de tasare pe termen scurt.
Operare în depozit
In cazul depozitãrii deşeurilor cu potenţial biodegradabil ridicat s-a calculat un grad de
compactare optim, astfel încât densitatea stratului de deşeuri sã nu împiedice procesele de
formare şi evacuare a levigatului şi a gazului de depozit. Valoarea densitãţii deşeurilor
compactate de 0,8 t/mc este optimă pentru desfăşurarea normală a proceselor de biodegradare a
deşeurilor.
Operaţiunile de nivelare - modelare şi compactare în straturi a deşeurilor în interiorul
compartimentului de depozitare se va face cu utillajele proprii ale depozitului: buldozer şi
compactor cu role din oţel.
Depozitarea se va face în perimetre zilnice bine stabilite şi delimitate într-un plan de
exploatare detaliat.
Depozitarea se va face în arii de 25 m lungime şi 15 m lãţime, în straturi compactate de
1,5 m, pe toatã lãţimea depozitului. Lungimea de 25 m a fost aleasã pentru a asigura o
funcţionare eficientã a utilajelor de imprastiere şi compactare, iar lãţimea de 15 m este impusã de
lãţimea lamei buldozerului. Zona de depozitare zilnică, respectiv celula zilnică de depozitare va
50
avea o suprafată de cca. 375 mp, o înãlţime de cca. 1,5 m de gunoi compactat şi un volum de 562
mc gunoi compactat. Gradul de compactare optim va ajunge la cca. 0,8-0,9 to/mc.
Dispunerea celulelor se va face intreţesut, precum cãrãmizile la o zidãrie, pentru a asigura
o stabilitate cât mai bunã corpului depozitului în rambleu, pe de o parte şi pentru a permite
infiltratrea apei din precipitaţii cãtre sistemul de drenaj, pe de altã parte.
Acoperirea periodică
Acoperirea periodică trebuie sã se realizeze mai ales în perioadele cu temperatură şi
umiditate ridicate, aceste conditii favorizând degajarea de mirosuri neplãcute şi proliferare a
dăunătorilor.
Celulele zilnice vor fi acoperite cu un strat de pământ sau deşeuri inerte provenite din
concasarea deşeurilor de construcţii cu scopul de:
a nu permite antrenarea de catre vant sau curentii de aer a deseurilor usoare
a asigura infiltrarea apelor din precipitatii catre sistemul de drenaj
a asigura colectarea si evacuarea gazelor de depozit de catre puturile colectoare
verticale, care vor penetra toata coloana de gunoi, pana la stratul filtrant de baza
a preveni aparitia mirosurilor neplacute, proliferarea insectelor, a pasarilor
pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic.
Delimitarea zonelor de lucru
Delimitarea zonei de lucru se va face prin marcaje temporare: metoda este foarte simplu
de aplicat, dar necesită un control strict, pentru a evita amplasarea incorectã a marcajelor şi deci
descãrcarea deşeurilor în afara zonei de lucru.
Delimitarea zonelor de lucru zilnice se va face ţinând cont de:
securitatea muncii;
prevenirea efectelor dezagreabile (mirosuri, insecte, pasari, impact vizual);
suprafata necesara pentru buna exploatare a depozitului;
tipul si dimensiunea vehiculelor de transport deseuri;
forma celulelor de depozitare;
modul de eliminare a gazului si a levigatului;
stabilitatea depozitului.
Echipamente mobile pentru exploaterea depozitului: compactoare , buldozere,
autovidanjă.
51
Cerinţe şi metode de depozitare:
Primul strat de deşeuri de deasupra stratului de drenaj, în grosime de 1m, se depun cu
atenţie, fără compactare. Compactarea deşeurilor depozitate începe numai după ce stratul de
deşeuri depăşeşte 1m grosime. Este interzisă depozitarea în primul strat de un metru de deşeuri a
deşeurilor masive, voluminoase, cele sub formă lichidă, mâloasă, nisipuri fine şi alte tipuri de
deşeuri care pot penetra în sistemul de drenaj , colmatându-l.
Celulele de depozitare trebuie umplute repede, pentru a se putea instala sistemul
de închidere, evitând astfel formarea levigatului.
Deşeurile care pot ridica probleme din punct de vedere al stabilităţii se depun în
amestec cu deşeuri stabile. Nămolul va fi repartizat uniform pe depozit în amestec cu deşeurile
menajere în proporţie de 1:10.
Operatorii din zona de descărcare trebuie să poarte echipament de protecţie
colorat, uşor de recunoscut.
Prevenirea riscurilor producerii unor accidente se realizeazã astfel:
execuţia lucrãrilor sã se facã cu respectarea strictã a proiectului;
măsurile cuprinse în planurile de intervenţie în caz de accidente, avarii ce pot avea
impact major asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător sã se respecte;
sistemele de etanşare sã se aplice numai după recepţia fundaţiei de către factorii
responsabili;
aprovizionarea cu materiale de etanşare sã se facã simultan cu execuţia terasamentelor;
canalizarea pluvială sã se execute la cotele din proiect şi din materialele prevăzute;
repartizarea deşeurilor în depozit astfel încât să se asigure stabilitatea masei de deşeuri
şi a structurilor asociate, în special pentru evitarea alunecărilor;
se vor asigura condiţii minime de igienă la locul de muncă;
dotarea personalului muncitor cu echipament de protecţie;
construirea de rezervor de combustibil semiîngropat în cuvă de beton, pe radier
metalic;
se vor lua măsuri pentru eliminarea riscului de incendiu şi explozii prin existenţa unui
pichet PSI şi asigurarea rezervei intangibile de apă necesară pentru intervenţii în caz de
incendii;
construirea de rezervor de combustibil semiîngropat în cuvă de beton, pe radier
metalic;
se va interzice accesul persoanelor neautorizate în incinta depozitului;
se vor institui sisteme corespunzătoare de siguranţă şi pază.
52
În vederea conformării cu cerinţele OUG nr.152/2005 privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării, aprobată prin Legea nr. 84/2006, se va urmări introducera şi utilizarea celor
mai bune tehnici prin:
implementarea unui sistem de management de mediu în exploatarea depozitului;
elaborarea de instrucţiuni pentru operarea în rampă şi instruirea personalului
pentru respectarea acestora
raţionalizarea colectării deşeurilor prin colectarea selectivă la sursă şi utilizarea
unor staţii de transfer;
utilizarea sistemelor de colectare levigat şi colectare gaz de depozit
corespunzătoare celor mai bune practici la nivel mondial;
exploatarea celulară a depozitului şi înaintarea frontului de lucru cu aducerea
treptată la cota finală a suprafeţelor introduse în exploatare;
realizarea acoperirii depozitului cu sistem de impermeabilizare, sistem de drenare
a apelor deasupra impermeabilizării, strat de pământ şi strat de sol fertil suficient pentru
refacerea ecologică a suprafeţei eliberate de sarcini tehnologice;
folosirea unei proceduri de acceptare, control şi verificare a deşeurilor până la
trimiterea lor la celule de depozitare.
53
CAPITOLUL 5
LUCRÃRI PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI
5.1. IMPERMEABILIZAREA DEPOZITULUI DE DEŞEURI
Acest depozit de deşeuri se va construi într-o fostã carierã de argilã care are baza
constituitã din 20-30 m de argilã, ce are o permeabilitate de 110-9 m/s.
Executarea etanşãrilor din argilã
Etanşările cu argilă constau în executarea unui ecran din argilă pe toată suprafaţa de
depunere a deşeurilor în scopul împiedicării pătrunderii lixiviatului din depozit în sol.
Înainte de executarea propriu-zisă se efectuează unele analize mecanice, fizice şi chimice
ale argilei, atât în stare naturalã cât şi în condiţiile unor solicitări similare celor din lucrare, şi se
pregãteşte ampriza, operaţie care constă în îndepărtarea (de obicei cu buldozerul) a obstacolelor,
tufişurilor şi a depunerilor vechi. Apoi se transportă argila, fără impurităţi, din carieră la lucrare
şi se imprăştie în strat de 15…20cm grosime. Dacă argila este uscată se umezeşte până la
umiditatea optimă de compactare, umiditate care asigură condiţii optime de plasticitate,
compresibilitate şi coeziune.
Compactarea se face în straturi cu grosimi mai mici de 15 cm cu un compactor greu (sau
alt utilaj greu) pe pneuri.
Dezavantajele unei etanşãri cu argilã pot fi :
în timp permeabilitatea argilei scade ca urmare a atacului chimic efectuat de unele
substanţe chimice din depozit, care alterează mineralele argiloase;
există riscul ca unele metale grele (fier, crom) prezente în deşeuri să difuzeze prin
stratul de argilă;
argila este sensibilă la cicluri de uscare - umezire fapt ce poate conduce la apariţia
de fisuri în stratul de argilă, în special în perioada de execuţie a etanşării; aceste fisuri
favorizează fenomenele de infiltrare a lixiviatului din depozit în subteran;
argila este sensibilă şi la fenomenele de îngheţ - dezgheţ repetat, care pot genera
creşteri importante ale permeabilităţii.
54
Datoritã apariţiei în timp a acestor dezavantaje se va propune o etanşare mixtã : argilã –
geomembranã HDPE
Sistem de etanşare cu geosintetice
Consecinţele serioase ale scurgerilor datotate reacţiilor levigatului cu geomembra-
na sau degradarea ei prematură fac, ca alegerea geomembranei în cazul depozitelor de deşeuri să
fie mai critică decât în cazul oricãrei alte aplicaţii.
Alegerea este mai dificilă din cauza variaţiei mari a compoziţiei levigatului
rezultat din deşeurile solide. De aceea, pentru alegerea geomembranei corespunzătoare este
necesară testarea acesteia la contactul cu levigatul. Nenumăratele determinari de acest fel, în care
a fost utilizat levigat propriu-zis sau sintetizat (conţinând solvenţi organici sau compuşi chimici
agresivi) au condus la rezultatul că geomembrana utilizată va fi o polietilenă, cu o densitate
funcţie de densitatea levigatului.
Astfel, s-a ajuns la utilizarea membranelor de HDPE pentru etanşarea depozitelor de
deşeuri solide. Cu toate că HDPE are o rezistenţă bună (de dorit şi necesară) alte caracteristici
sunt mai puţin dezirabile:
Datorită cristalinităţii ridicate, poate fi sensibilă la fisurare sub sarcinã;
Datorită coeficientului ridicat de expansiune termicã împreunã cu faptul că este
foarte densă (rigidă) este mai puţin recomandabilă ca material de fundaţie ;
Are un coeficient de frecare foarte scăzut, care conduce la probleme de stabilitate.
Pentru eliminarea acestor probleme se utilizează HDPE texturat. Deşi procesul de texturare
diferă, toate au ca rezultat îmbunătăţirea frecării la suprafaţă ;
Are alungirea de deformaţie asimetrică – micã ;
Tehnologia de realizare a impermeabilizãrii cu geomembranã
Suprafaţa de impermeabilizat
se împarte in făşii de geomembrane ce
trebuie îmbinate în teren, realizate
dintr-o rolã întreagă sau din fâşii tăiate
la faţa locului. Pe durata instalării
specialistul firmei instalatoare va nota
cu un cod de identificare fiecare fâşie
de geomembrană în concordanţă cu
planul de instalare.
55
Fig.5.1. Instalarea geomembranei
Instalarea geomembranelor reprezintă o problemă cu care se confruntă muncitorii,
deoarece pe suprafaţa argiloasă nu se poate intra cu maşini de mare tonaj. De asemenea, trebuie
purtată o încălţăminte adecvată, care să nu lase urme în sol. Astfel, rolele grele de geomembrană
nu pot fi amplasate decât în afara zonei de lucru.
Echipamentul cel mai potrivit pentru manevrarea rolelor este excavatorul hidraulic
prevăzut cu dispozitiv de manipulare, ce ridică rolele de geomembrană
Excavatorul hidraulic poate aşterne geomembrana din exteriorul zonei de construcţie.
Geomembrana poate fi derulată în două moduri:
a) amplasarea rolelor pe suport şi împingerea manuală a geomembranei;
b) ridicarea geomembranei şi derularea acesteia în zona de lucru.
Ambele tehnici de instalare se realizeazã manual
Tabel. 5.1. Specificaţiile tehnice ale geomembranei HDPE
Proprietăţi Unitatea de măsură
Metoda de testare Valori nominale
Grosime mm EN ISO 2286-3 2,0Densitate
g/cm3±EN ISO 1183-1/A ≥0,94
Proprietăţi la tracţiune(fiecare direcţie)
EN ISO 527-3
Rezistenţa la rupere MPa ≥0,35Rezistenţa la fluaj MPa ≥17Alungire la rupere % lo=50mm ≥700Alungire la fluaj % lo=50mm ≥ 11Rezistenţa la sfâşiere N ISO 34-1/B(a) ≥300Rezistenţa la poansonare N ASTM D 4833 ≥690Stabilitate dimensională(fiecare direcţie)
% DIN 53377, 1200C/1h ±2
Durata de inducere a oxidării min ASTM D 3895,2000C, O2 pur, 1atm
≥100
Friabilitate la temperaturi scăzute
0C ASTM D 746 - 77
Rezistenţa la UV % ASTM D 5885 ≥50
Vehiculele cu roţi sunt în general utilizate pentru transportul geomembranei pe şantier,
fiind mult mai indicate decât excavatoarele hidraulice prevăzute cu console sau braţe
telescopice.
56
Fiecare folie se va instala pe poziţia indicată în planul de instalare. Orice modificare se
poate face de către reprezentantul firmei adaptându-se la condiţiile locale. Geomembranele se
pot instala utilizând una din schemele:
toate foliile se amplasează conform planului de pozare (ATENŢIE: toate foliile se
vor fixa prin lestare cu saci umpluţi, cauciucuri, etc.).
foliile sunt instalate una câte una şi sunt sudate imediat.
orice combinaţie a celor două procedee.
Instalatorul va întocmi un raport de înregistrare, poziţionare, datare a fiecărei folii aşezată
pe suprafaţa rampei sanitare, inclusiv a porţiunilor mici de la colţurile depozitului.
Fig. 5.2. Sudarea geomembranei
Acceptarea sistemului de etanşare
După finalizarea lucrării,
şeful de şantier şi/sau tehnicianul care
asigură calitatea execuţiei etanşării vor
efectua o verificare finală (pe jos) a
suprafeţei, pentru a confirma că toate
reparaţiile au fost executate corect, toate
testele sunt acceptate şi toate resturile
materiale au fost îndepărtate de pe
suprafaţă.
Numai după ce şeful de
şantier a efectuat această verificare
minuţioasă şi clientul a recepţionat lucrarea, se va trece la depozitarea deşeurilor.
Sistemul de impermeabilizare va fi acceptat de client dacă:
Materialul a fost instalat în întregime
S-au efectuat toate verificările pentru suduri şi reparaţii, s-au încheiat toate testele
şi s-a întocmit documentaţia privind lucrările ascunse.
Acceptarea va fi indicată prin semnarea de către toate părţile implicate a unui Certificat
de acceptare. Se poate realiza acceptarea pe porţiuni a lucrării pentru a asigura avansarea
lucrărilor.
57
La executarea impermeabilizării cea mai pretenţioasă operaţiune este realizarea sudurilor
de montaj a rolelor de geomembrană pentru a obţine o etanşare foarte bună şi fără întrerupere pe
toată suprafaţa compartimentului rampei de deşeuri (Fig.5.2.)
Calculul grosimii geomembranei
Pentru determinarea grosimii geomembranei se utilizează formula:
tnec =
în care:
p – presiunea exercitată de masa de deşeuri, ;
- γ- greutatea volumetricã, γ=1.2 kN/mc;
- H- înãlţimea stratului de pãmânt; H=20.0m
x – distanţa de mobilizare a HDPE
σadm – efortul de curgere al HDPE
δn – unghiul de frecare dintre materialul de deasupra şi geomembrană
δL – unghiul de frecare dintre geomembrană şi materialul de dedesubt
β – unghiul taluzului natural
Pentru stabilirea grosimii geomembranei necesare acoperirii depozitului de deşeuri Dealul
Calului- Târgu-Jiu se folosesc următoarele date de bază:
geomembrană din polimer HDPE
înălţimea coloanei de pământ 20 m
greutatea volumetricã γ=1.2 kN /mc
unghiul de taluz - 35˚
stratul de drenare este aşezat deasupra geomembranei şi este compus dintr-un
geotextil de protecţie cu m = 1200 g/mp şi pietriş spălat de râu sort 16/32 mm cu o grosime de
0,50m
geomembrana este aşezată pe deşeuri compactate;
unghiul de frecare geotextil-geomembrană este δn = 27˚
unghiul de frecare geomembrană-teren natural este δL = 18˚
Soluţia:
a. din testul de încercare la întindere în afara planului, efortul de curgere al HDPE
este σa = 180,6kg/cm2
b. distanţa de mobilizare pentru HDPE la:
σadm = 1,5m×1,8t/mc = 2,7t/mp x = 0,68 m
58
c. grosimea necesară a geomembranei se calculează:
Suprafata de geomembrana.
Suprafaţa totalã ce trebuie acoperitã cu geomembranã se poate calcula cu relaţia:
5.2. SISTEMUL DE DRENAJ AL DEPOZITULUI DE DESEURI
În scopul protejării mediului înconjurător, izolarea deşeurilor prin intermediul unui strat
de material argilos natural, a fost înlocuită cu sisteme de etanşare complexe care reduc
semnificativ poluarea apei, aerului şi pământului în vecinătatea depozitului. Ca măsură de
minimizare a transportului advectiv de poluanţi lichizi din corpul depozitului în terenul de
fundare, respectiv, apa subterană, a apărut necesitatea reducerii sarcinii hidraulice deasupra
sistemului de etanşare. Soluţia constructivă constă în realizarea unui sistem de drenare a
levigatului şi a apelor din precipitaţii care „spală” deşeurile pe perioada umplerii depozitului.
Soluţii tehnice de realizare a sistemului de drenare a levigatului
Soluţiile tehnice, utilizate la ora actuală şi recomandate de agenţiile de mediu, aplicate în
scopul drenării, colectării şi epurării levigatului produs în corpul depozitelor de deşeuri sunt
(figura 4.2.1.): strat drenant, reţea de drenuri şi colectoare, rezervor tampon şi staţie de epurare a
levigatului.
Sistemul de drenare a levigatului este dispus deasupra sistemului de etanşare de bază şi,
de cele mai multe ori, a celui de pe taluz. Este alcătuit în general dintr-un strat de material
granular cu permeabilitate ridicată, o alternativă la această soluţie constituind-o utilizarea
geocompozitelor de drenaj.
Sistemul de drenaj alcătuit din material granular (pietriş) are un coeficient de
permeabilitate recomandat de 10-4 ÷ 10-2 m/s (Manassero et.al., 1998) şi o grosime de cca. 50 cm.
59
Prin dispunerea materialului granular peste sistemul de etanşare, trebuie avută în vedere
posibilitatea perforării geomembranei, respectiv, trebuie luate măsuri în scopul păstrării
integrităţii acesteia. Astfel, la interfaţa strat drenant - geomembrană este obligatorie dispunerea
unui geotextil cu rol de protecţie a geomembranei (figura 4.2.2.).
Deasupra stratului drenant este dispus în general un geotextil cu rol atât de filtrare a
levigatului cât şi de separare a stratului drenant de corpul depozitului.
Figura 5.3. Alcătuirea sistemului de drenare şi colectare a levigatului
Reţeaua de conducte de drenaj se construieşte deasupra sistemului de etanşare a bazei
depozitului. Diametrul nominal al conductelor de drenaj (DN) nu trebuie sã fie mai mic de 200
mm, materialul pentru fabricarea acestora fiind polietilenã de înaltã densitate (PEHD).
Dimensiunile fantelor conductelor de drenaj se proiecteazã în funcţie de diametrul particulelor
materialului de filtru în care acestea sunt înglobate.
Conductele trebuie sã aibã perforaţii numai pe 2/3 din secţiunea transversalã, rãmânând
la partea inferioarã 1/3 din secţiunea transversalã neperforatã, pentru a fi asiguratã astfel şi
funcţia de transport a levigatului. Lungimea maximã a unei conducte ce constituie o ramurã a
reţelei de drenaj este de 200 m. Pantele finale, ţinând cont de greutatea corpului depozitului şi de
tasarea subsolului, trebuie sã fie de minimum 1% de-a lungul conductelor de drenaj şi de
minimum 3 % în secţiune transversalã,de-o parte şi de alta a conductelor.
Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru levigat, drenurile
absorbante, drenurile colectaore, cãminele, statia de pompare, rezervorul de stocare, conducta de
eliminare pentru levigat, instalatia de transvazare - în cazul tratarii pe un alt amplasament.
60
Atât drenurile absorbante cât şi cele colectoare trebuie sa fie confecţionate din PEHD şi
sã aibã un diametru nominal DN > 200 mm.
Cãminele pentru levigat se amplaseazã în afara suprafeţei impermeabilizate de depozitare
şi se construiesc din PEHD sau beton cãptuşit la interior cu un strat de protecţie împotriva
acţiunii corozive a levigatului. Diametrul interior al cãminelor pentru levigat trebuie sã fie de
minimum 1 m, iar instalaţiile se amplaseazã astfel încât sã permitã controlarea si curãţarea
conductelor de colectare şi a celor de eliminare.
Figura 5.4. Stratificaţia la baza depozitului
Pompele pentru levigat trebuie sã fie confecţionate din materiale rezistente la acţiunea
corozivã a levigatului.
Rezervoarele subterane se confecţioneazã din PEHD sau beton, cele de beton se cãptuşesc
la interior cu un strat de protecţie rezistent la acţiunea corozivã a levigatului. Rezervoarele
supraterane se confecţioneazã din beton sau oţel şi se cãptuşesc la interior cu un strat de protecţie
rezistent la acţiunea corozivã a levigatului. Rezervoarele supraterane se izoleazã la exterior
împotriva îngheţului. Rezervoarele pentru levigat se dimensioneazã astfel încât sã aibã capacitate
suficientã pentru stocarea unui volum de levigat egal cu diferenţa dintre volumul maxim de
levigat generat şi capacitatea instalaţiei de tratare..
Conductele de eliminare pentru levigat trebuie sã fie confecţionate din PEHD şi sã aibã
un diametru nominal DN > 200 mm.
61
Primul strat de deşeuri de deasupra stratului de drenaj, în grosime de 1 m, se depune cu
atenţie, fãrã compactare şi cu evitarea circulaţiei excesive a mijloacelor de transport pe acesta.
Compactarea deşeurilor depozitate începe numai dupã ce stratul de deşeuri depãşeşte 1 m
grosime. Primul metru de deşeuri depozitate trebuie sã fie constituit din deşeuri menajere cu
granulozitate medie. Deşeurile masive, voluminoase, cele sub formã semilichidã, mâloasã,
nisipurile fine şi alte tipuri de deşeuri care pot penetra în sistemul de drenaj colmatându-l sunt
interzise a se depune în primul metru de deseuri deasupra drenajului
Aspectele de proiectare a sistemului de drenaj constau în estimarea debitului de levigat.
Estimarea cantitãţii de levigat
Cantitatea şi debitul de levigat produs în corpul depozitului de deşeuri este influenţată de
o mulţime de factori, motiv pentru care nu se poate elabora o metodă unică de estimare a acestor
parametrii.
Un rol important îl au natura şi caracteristicile fizice şi chimice ale deşeurilor depozitate.
Spre exemplu, deşeurile menajere vor genera o cantitate suplimentară de levigat ca urmare a
descompunerii lor.
Alegerea sistemului de drenare şi colectare a levigatului poate modifica în mod
semnificativ, nu cantitatea de levigat, dar debitul acestuia.
Precipitaţiile au cu siguranţă cel mai mare rol în producerea levigatului, motiv pentru care
metodele de estimare a cantităţii de levigat diferă semnificativ în funcţie de amplasamentul
depozitului de deşeuri. Alegerea ca valoare de calcul a unei precipitaţii de o anumită intensitate,
durată şi frecvenţă trebuie făcută după o atentă analiză a tuturor factorilor care contribuie la
generarea levigatului.
În paralel cu precipitaţiile, perioada de închidere a depozitului (sau a unei celule a
depozitului) poate reduce cantitatea de levigat produs, dar în detrimentul unui chimism ridicat al
deşeurilor depozitate. Închiderea unei celule după o perioadă mare de timp conduce la drenarea
unei cantităţi mari de levigat pe perioada de exploatare a depozitului.
Măsurători in situ efectuate la depozite ecologice de deşeuri au arătat că debitul de levigat
este maxim în momentul începerii depozitării deşeurilor şi scade pe perioada exploatării
depozitului, debitele înregistrate în momentul instalării sistemului de etanşare de suprafaţă fiind
de cca. 2 ÷ 5 % din debitul maxim înregistrat. Aceleaşi măsurători au arătat că, după închiderea
depozitului, debitul de levigat colectat rămâne aproximativ constant pentru o perioadă de timp
62
semnificativă (în exemplul citat, măsurătorile au fost efectuate pentru o perioadă post-închidere
de 3 ani) (Bonaparte, 1995).
Valoarea de calcul a debitului de levigat pentru care se vor dimensiona sistemul de
drenare şi colectare, bazinele tampon sau staţiile de epurare, este exprimată pe unitatea de
suprafaţă de depozit [L3T-1L-2] şi se mai numeşte şi rată de percolare [LT-1].
Dimensionarea drenurilor
Dimensionarea drenurilor s-a realizat la debite provenite din precipitaţia maximă în 24
ore cu asigurare 10%. Pentru municipiul Bumbesti Jiu după cum rezultă din studiul climatic
precipitaţia este 83 mm.
Calculul debitului de levigat ce trebuie evacuat s-a făcut pe baza relaţiei:
Q= qS în care:
q – debitul specific de evacuare (drenaj)
S – suprafeţele aferente drenurilor
Debitul specific de evacuare se calculează cu relaţia:
H- ploaia de calcul cu sigurarea de 10%, 70m;
T- timpul de evacuare a apei, 72 ore;
K- coefficient de scurgere a lexiviatului, 0.6
;
;
=18.74 l/s
63
Dimensionarea drenurilor s-a făcut grafic pe baza debitelor calculate şi a pantei
proiectate. Valoarea diametrului a rezultat din diagrama pentru dimensionarea hidraulicã a
conductelor, dupã formula lui Manning. Toatã baza depozitului este special modelatã în coame,
astfel încât panta suprafeţei cãtre drenurile absorbante este de 3% iar catre drenul colector de 2%
Tabel 5.2. Dimensionarea drenurilor
Dren Suprafaţa
(ha)
Debit()
Panta
(%)
Diametru
(mm)
10.702
97.103
2 250
20.800
110.600
2 250
30.832
115.038
2 250
40.837
115.729
2 250
51.041
143.866
2 250
61.023
141.377
2 250
71.005
138.879
2 250
80.900
124.416
2 250
91.050
145.152
2 250
101.060
146.534
2 250
111.100
152.064
2 250
121.221
168.791
2 250
Colector1
723.713
250
Colector2
547.398
250
Pentru cã intervenţia asupra drenurilor este dificilã, drenurile se supradimen-sioneazã, în
general diametrul minim având valoarea de 200mm; în funcţie de calculul tabelar efectuat
anterior, s-a propus ca diametrul pentru drenurile absorbante si cele colectoare sã fie de 250 mm.
Materialul din care sunt executate drenurile este PEHD (polietilenã de înaltã densitate) cu pereţi
dubli:- peretele din exterior riflat pentru preluarea încãrcãrilor date de deşeuri, iar peretele din
64
interior neted, pentru a nu favoriza sedimentarea materiilor în suspensie aflate în lixiviat.
Levigatul astfel colectat va fi evacuat gravitaţional în bazinul colector pentru levigat.
Calculul distanţei dintre drenurile absorbante
Calculul distanţei dintre drenuri presupune studiul debitului specific ce trebuie evacuat în
douã condiţii: la început, când sistemul de drenuri este acoperit doar cu 1 m de strat permeabil
(nisip) şi pe mãsurã ce înãlţimea de deşeuri creşte- am ales înãlţimea de 19 +1 m. Astfel pentru
debite ce variazã de la 0.0001- 2 s-a elaborat un tabel în care s-au determinat
distanţele dintre drenuri. S-a utilizat formula Hooghoudt pentru profil omogen şi drenuri
amplasate pe stratul impermeabil:
L- distanţa între drenuri,(m);
K- conductivitatea hidraulicã; 0.9 m/zi;
D -adâncimea stratului impermeabil ; 1m;
h- sarcina sub care are loc curgerea (h=H-D=20-1);19m;
q- debitul unitar evacuat
Tabel 5.3. Calculul distanţei dintre drenurile absorbante
Nr.crt.L(m)
pentru H=1mL(m)
pentru H=20m1 0.05 8.944 178.8852 0.075 7.303 146.0593 0.1 6.325 126.4914 0.25 4.000 80.0005 0.5 2.828 56.5696 0.75 2.309 46.1887 1 2.000 40.0008 1.25 1.789 35.7779 1.5 1.633 32.66010 1.75 1.512 30.23711 2 1.414 28.284
65
Stratul drenant
Pentru prevenirea colmatãrii şi asigurarea funcţionãrii lor, drenurile vor fi înconjurate de
filtru invers. Alegerea şi dimensionarea filtrului se realizeazã folosind curba granulometrică a
solului care urmează a fi drenat. Prin curba granulometrică se exemplifică măsura în care
particulele de sol urmează a fi protejate cu geotextil.
Conductivitatea hidraulică a acestui sol, de tip argilã de K=110-9 m/s încărcat cu sarcină
hidrostatică; d10 = 0,002mm, d50 = 0,021mm, d60 = 0,032mm, d90 = 0,12mm, rezultă că acest sol
după DVWK se încadrează la granulometria A, adică d40 0,06mm, se aplică 3 criterii care sunt
66
satisfăcute, cel puţin unul dintre ele, solul are o mare mobilitate a particulelor şi necesită un
geotextil pentru reţinerea lor.
Criteriul 1: Pentru mărimea particulelor < 0,06mm este necesar ca d60/d10 < 15,
calculându-l din curba granulometrică rezultă: = 16, deci criteriul nu este satisfăcut.
Criteriul 2: Particulele cuprinse între 0,02mm<d<0,1mm să fie peste 50%, din curba
granulometrică rezultă doar 39%, deci criteriul nu este satisfăcut.
Criteriul 3: Plasticitatea solului din studiile de laborator, are indicele lp < 15 şi, în funcţie
cu raportul: argilă/praf = = 0,16<0,5, deci criteriul este satisfăcut.
Din criteriul 3, rezultă că acest argila are o mare mobilitate a particulelor şi este necesar
un filtru din geotextil sau din pietriş
Fig. 5.5 Pozarea geotextilului.
Pentru aceste soluri, cu o mare mobilitate a particulelor, care vor fi protejate cu un
geotextil, trebuie respectate condiţiile pentru coeficientul de încărcare hidrostatică CH care
trebuie să fie: CH<10d50; calculând, rezultă 0,21mm şi: CH<d90 care este 0,12mm.
Pentru siguranţă alegem o valoare mai mică cu 0,8-1, rezultând:
CH =(0,10,12)mm, corespunzându-i valoarea 0,1mm.
Grosimea necesară a geotextilului este: (25-50)CH, deci: d = 500,1 = 5mm.
67
Se alege un geotextil tip GT800, cu următoarele caracteristici:
grosimea 6mm;
densitatea 1,38 g/cm3;
proporţia porilor n = 0,9;
permeabilitatea Kf = 910-3 m/s la o încărcare de 2 KPa.
Confirmarea eficienţei filtrului din geotextil se face calculând produsul
ndCH = 0,960,1 = 0,54 mm2 = 5,410-7 m2
şi raportul:
150
= 610-2 = 0,06
Eficienţa geotextilului este asigurată dacă:
Kf > Ksol
0,06910-3 110-9 m/s; 2,1610-4 110-9,
Tabel 5.4. Calculul înãlţimii de pietriş, respectiv geotextil necesarã
stratului filtrant de drenaj
PIETRIŞ GEOTEXTIL
Coeficient de filtraţie
k(m/s)
Gradientul hidraulic, i 0.004 0.004
H (m)
H(mm) 500 4.5
Calculul suprafeţei de geotextil necesarã pentru a realiza stratul drenant al depozitului de
deşeuri se face aplicãnd formula de calcul a suprafeţei de geomembranã:
68
Din motive economice s-a ales ca stratul drenant sã fie alcãtuit din pietriş spãlat de râu
sort 16/30 mm. Din calculele realizate anterior stratul drenant va avea o grosime de 0.50 m
5.3. EPURAREA LIXIVIATULUI.
Pentru a proteja mediul înconjurãtor, apa uzatã rezultatã în urma drenajului şi a
activitãţilor din depozit trebuie eupratã înainte de a fi evacuatã în Pârâul Iazu. Astfel, acest
depozit de deşeuri necesitã:
deznisipator – epurare ape uzate rezultate de la spălarea autovehiculelor;
staţie de epurare pentru tratarea levigatului
1 staţie de epurare pentru apa menajeră
Staţia de epurare pentru tratarea levigatului este o staţie de epurare modulară, care
funcţionează pe principiul osmozei inverse, cu capacitatea de de 60- 90 mc/zi; levigatul tratat va
avea caracteristicile conform NTPA 001. Staţia de epurare este modulară, astfel volumul ce
urmează a fi tratat să poată fi mărit, dacă se dovedeşte a fi necesar.
Tratarea levigatului se realizează în două trepte:
treapta mecanică, în care are loc o reducere a valorii pH şi prefiltrare;
treapta biologică, în care are loc procesul de tratare propriu-zis prin osmoză
inversă şi nanofiltrare
Procedeele mecanice de epurare a levigatului (preepurarea) constau în reţinerea din
influenţã a substanţelor voluminoase, de obicei nisip şi materii aflate în suspensii astfel încât sã
faciliteze epurarea şi sã reducã dimensiunea construcţîîlor staţiei de epurare.
Reţinerea acestor materii se face cu ajutorul:
grãtarelor ce reţine elementele grosiere;
sitelor ce reţin elementele de dimensiuni mai mici;
deznisipatoarelor ce reţin nisipul;
separatoarelor de grãsimi ce reţin grãsimi, produse petroliere şi spuma de
detergenţi;
decantoarelor primare care sunt intslaţii în care se depun suspensiile de
dimensiuni mici.
Prin osmozã înţelegem trecerea lichidelor printr-un perete despãrţitor. Acest fenomen
joacã un rol foarte important pentru fiinţele ale cãror celule sunt înconjurate de membrane
semipermeabile.
69
Osmoza inversã este utilizatã de mulţi ani cu succes în hidraulicã şi în tehnica apelor
uzate. Ca metodã pur fizicã de despãrţire, cu ajutorul unei membrane artificiale, prezintã, în
comparatie cu alte metode, avantaje diverse:
a) Nu are selectivitate faţã de diferitele substanţe, ci reţine, cu puţine excepţii,
toate substanţele aproape la fel de bine. De aceea este adecvatã şi pentru tratarea unor
amestecuri complicate de substanţe, cum ar fi apa de infiltraţii de la rampele de depozitare.
b) Pe lângã metoda evaporãrii, foarte scumpã din cauza costurilor în energie, este singura
care micşoreazã conţinutul în sãruri al amestecului.
c) Aceasta metodã nu necesita nici o substanţã auxiliarã, numai pentru curãţarea
membranelor este necesarã din când în când utilizarea detergenţilor.
La osmoza inversã se obţine un concentrat care trebuie prelucrat în continuare prin
metode adecvate (de ex. evaporare, uscare) sau îndepartat pe alte cãi.
In cazul unei poluãri accentuate a apei de infiltraţii şi a unor pretenţii ridicare în privinţa
calitãţii acţiunii, osmoza inversã nu mai este destul de performantã singură. Acest lucru este
valabil îndeosebi pentru retenţia amoniului, care este dependent de valoarea pH-ului. In acest
caz, ar trebui utilizate combinaţii de metode.
Fig. 5.6 Diferenţa dintre hidroghidare la filtrare şi la osmoza inversã
Epurarea levigatului prin osmoza inversã
Diferenţa de baza între filtrarea normalã şi osmoza inversã constã în aceea cã, la filtrare,
substanţele solide sunt îndepãrtate dintr-un lichid, în timp ce la osmoza inversã dintr-un solvent.
In cazul filtrãrii, debitul lichidului trebuie sã strãbatã în totalitate filtrul, iar substanţele
solide rãmân pe materialul de filtru. Membrana, în cazul osmozei inverse, este strãbãtutã
tangenţial, la o presiune mare şi o viteza ridicatã. Debitul lichidului se transformã atunci într-un
70
debit scurs, care se infiltreazã prin membrana, separând un debit de concentrat îmbogãţit, care
trebuie sa fie indepãrtat ulterior.
O descriere matematicã a efectului osmozei inverse furnizeazã aşa-numitul model al
difuziunii solutiilor. La baza acestui model stau urmãtoarele premize:
a) Conform legii lui van‘t Hoff, presiunea osmoticã a unei soluţii este proporţionalã cu
concentraţia ei:
π = b • C (1)
π = presiunea osmotica in bari
b = coeficientul osmotic in bari • m³/kg
C = concentratia in kg/m³
b) Debitul scurs prin membrana semipermeabilã este proportional cu diferenţa de
presiune care pune totul în mişcare:
φp = A (Δp − Δπ) (2)
φp = debit scurs în m/h
A = constanta membranei în m/(h • bari)
p = presiunea exercitatã în bari
Aceasta se determinã din presiunea exercitatã minus diferenţa presiunilor osmotice pe
ambele pãrţi ale membranei.
Fig. 5.7 Procese posibile ale osmozei
c) Trecerea sãrurilor prin membrana aratã cât de mult se depãrteazã membrane realã de
una idealã. Debitul de sãruri scurse este independent de presiune şi proporţional cu diferenţa
concentraţiilor de pe ambele pãrţi ale membranei:
φs = B (CF − Cp) = φp Cp (3)
φs = debitul de saruri scurs in kg/(m² • h)
71
B = constanta membranei in m/h
CF = concentratia la alimentare
Cp = concentratia dupa scurgere)
De aici rezultã cã retenţia la osmoza inversã este dependentã de desfãşurarea procesului:
(4)
R = retenţia membranei
Retenţia se determinã din raportul concentraţiilor la scurgere şi al concentratului şi se
apropie şi în cazul membranelor imperfecte la o presiune crescutã de 100%. Debitul scurs aratã
în schimb o evolutie linearã, dacã presiunea procesului depãşeşte clar presiu-nea osmoticã.
5.4. EVACUAREA GAZELOR
In toate rampele în care sunt depozitate gunoi menajer se ajunge, dupã o scurtã perioadã
de timp, prin procese microbiene de descompunere, la crearea biogazului.Componentele
organice din deşeuri, ca de ex. resturi de alimente, de mâncare,deşeuri verzi, textile, hârtie, lemn
etc., sunt descompuse prin activitãţi bacteriale. In principal se formeazã metan (CH4) şi monoxid
de carbon (CO2). Apar şi alte componente gazoase, însã numai în proporţie redusã. Este vorba în
principal de componente gazoase, care, datoritã proprietãţilor lor chimico-fizice, apar în aceastã
fazã din materialele depozitate. Rezultã aici o cotã mare de hidrocarburi clorurate şi fluorurate
(HCFCl).
Potenţialul principal de risc în cazul gazelor din rampe constã în pericolul de explozie şi
de asfixiere, dacã biogazul se emite necontrolat. Mai mult, materialele mirositoare din biogaz
reprezintã un deranj pentru localitãţile învecinate. Componentele toxice au efecte negative
asupra oamenilor şi animalelor, cât şi asupra vegetaţiei apãrute în cursul recultivãrii suprafeţei
rampei de depozitare.
72
Fig. 5.9 Descompunerea anaerobã a substanţelor organice
Un alt pericol pe care gazul de la rampa de depozitare îl poate constitui este transformarea
lui în agenţi ai modificãrilor climatice nou observate. La apariţia efectului de serã, gazul metan
are o influenţã de 32 de ori mai mare decât cea a dioxidului de carbon (CO2). Proporţia
metanului rezultat de la rampele de gunoi este estimatã la 8-18% din cea a metanului eliberat în
întreaga lume.
Din motivele prezentate mai sus este obligatoriu ca gazul rezultat de la rampa de gunoi,
dacã se aflã într-o cantitate considerabilã, sã fie colectat şi îndepãrtat pe cãi nedãunãtoare.
La un conţinut de umiditate convenabil, componenta care se poate descompune biologic a
deşeurilor poate fi transformatã, în condiţii anaerobe, cu ajutorul microorga-nismelor, în metan şi
dioxid de carbon. Apa din precipitaţii infiltratã în deşeuri creeazã condiţiile de mediu necesare,
dacã lipseşte o izolaţie a suprafeţei.
.In mediul anaerob din interiorul unui depozit de deşeuri, organismele trebuie sã-
şiacopere nevoia de energie pentru diviziunea celularã, prin fosforizare. Urmãtoarea figurã
înfãţişeazã procesele complexe care conduc la ruperea legãturilor polimerice pânã când se ajunge
la formarea metanului
73
Gazul de la rampele de depozitare mai conţine urme de gaze care ajung la rampa o datã
cu deşeurile livrate [de ex. HCCl(F)] sau care sunt produse ale reacţiilor chimice sau biochimice
(de ex. combinatiile sulfului).
Sarcinile îndepãrtãrii tehnice a gazelor sunt:
Reducerea drasticã a emisiilor urât mirositoare;
Impiedicarea migrãrii gazelor din zona de depozitare (mai ales in cazul
rampelor de depozitare sau al celor îngropate) ;
Impiedicarea migrãrii gazelor în interiorul clãdirilor, protecţia împotriva exploziilor,
Reducerea drasticã sau împiedicarea afectãrii vegetaţiei în cadrul plantãrilor de
recultivare.
Compoziţia gazului din depozitul de deşeuri
Gazul de la rampã iniţial, uscat, care este în mod normal saturat, constã aproape exclusiv
(cca. 99% din volum) din cele douã componente inodore, metan CH4 (50-60% din volum) şi
dioxid de carbon CO2 (40-50% din volum). Celelalte componente care, însumate depãşesc
numai rar 1% din volum, sunt totuşi decisive pentru efectul gazului ca substanţã urât mirositoare
(în special mercaptani, amoniac, sulfuri) sau dãunãtoare. Efectul dãunãtor poate fi evaluat din
perspectiva poluãrii atmosferei (de ex.concentraţii de gaz inadmisibile pentru personalul de la
rampa de depozitare şi pentruplante) sau a prejudicierii posibilitãţilor de utilizare a gazelor (H2S,
hidrocarburi).
Compozitia gazului de la rampa de depozitare variaza în funcţie de vârsta
rampei,producerea de CO2 începând imediat dupã depozitare, iar formarea metanului dupã o
fazã scurtã de fermentaţie anaeroba acidã.Incinerarea sau valorificarea gazului de la rampa de
depozitare poate fi realizatã la scara industrialã numai dupa atingerea „fazei metan stabile“.
Intrarea în faza metan stabilã este caracterizata prin faptul cã se obţine raportul:
Acum existã suficient gaz metan pentru un proces independent de incinerare.
74
Fig. 5.10 Modificarea compoziţiei gazului de la rampa dedepozitare în
functie de timp [Farquhar/Rovers,1973]
Tabel 5.4 Componentele gazoase identificate la rampele de depozitare
Componente Formula chimicã
Caz de la rampa iniţial
Intervalul concentraţiilor
Metan 50 - 60% din vol. 0 - 70% din vol.
Dioxid de carbon 40 - 50% din vol. 0 - 50% din vol.
Monoxid de carbon CO 0 – 2.8% din vol.Amoniac 0 – 0.35 ppm
Hidrogen 0 – 3.6 % din vol.
Oxigen 0 – 18 % din vol.
Azot 0 – 82.5% din vol
Acid sulfuric 0 – 70 ppm
Etil- mercaptan 0 – 120 ppm
Acetaldehyd 150 ppm
Acetona 100 ppm
Benzol 0.07 ppm
Alcani fara metan 0 – 0.5 ppm
HCCl CxHyClz 30 – 600 mg/m
Metanul este purtãtorul de energie al gazului de la rampã. Are o valoare caloricã de 35,5
MJ/m³n. Conform compoziţiei gazului colectat de la rampã poate fi calculate valoarea caloricã.
Deoarece la o valorificare termicã elementele ignifuge, inerte, adicã în principal CO2 şi azotul,
trebuie sã fie incãlzite şi ele, pentru un gaz cu 55 % CH4, 36 % CO2, 8 % N2 şi 1 % O2 rezultã
o valoare caloricã minimã de: Val.cal. = 18,5 MJ/m³n.
75
Aburii de apã joacã, la reducerea valorii calorice, un rol subordonat, deoarece gazul de la
rampã înainte de valorificare este eliberat de condens.
Principii ale colectãrii gazelor la rampa de depozitare
In prezent existã sisteme orizontale şi verticale de evacuare a gazelor. In Germania s-au
folosit pânã la ora actualã cu precãdere sisteme verticale pentru evacuarea gazelor de la rampele
de depozitare.
"Subpresiunea poate fi numai atât de mare, încât rarefierea aerului sã rãmânã suportabilã.
Experienţa a arãtat cã la puţ nu ar trebui sã depãşeascã 30 pânã la 50 mbar " [TABASARAN si
RETTENBERGER, 1987].
In practica evacuãrii gazelor se folosesc captãri specifice de gaze atât mai mari, cât şi mai
reduse prin reglarea suflantelor. Sistemele verticale de evacuare a gazelor au o zonã de influenţã
în formã de cerc. Estimarea zonei de influenţã şi a gradului de captare a acesteia se face dupã
urmãtoarele ecuatii:
: captarea de gaz (puterea de sucţiune) a puţului de gaz (m³n/h)
: lungimea perforatã a conductei drenate (m)
: captarea specificã de gaz (m³n/m h)
: producţia de gaz în zona de influenţã a puţului (m³n/h)
: productia de gaz specificã în zona de influenţã a puţului (m³n/m³ h)
R: raza de influenţã a puţului (m)
h: înãlţimea rampei, hp + 4 m, câte 2 m interval de sigurnaţã sub stratul de
acoperire sau deasupra bazei (m)
E:gradul de colectare a gazului Qc/Qt (-)
f: factor care ţine cont de restul suprafeţei dintre cercurile în cea mai densã
depozitare şi suprafaţa totalã.
Cantitãţile de gaz calculate dupã model se referã la gaz în stare normalã. Capaci-tatea
unui agregat de sucţiune trebuie totuşi raportatã la cantitatea de gaz în condiţiile de funcţionare;
acest lucru se referã la capacitatea fãcliilor de gaz.
76
Fig. 5.11. Zona teoreticã de influenţã a unui puţ de gaz
Pe lângã elementele verticale de colectare a gazelor (puţuri) sunt încorporate în corpul
deşeurilor şi elemente de colectare orizonatale (drenaje) sau o combinaţie din cele douã.
Elementele unei instalaţii de eliminare a gazului din depozitul de deşeuri
a. Elemente de colectare a gazului
Elementele de colectare a gazului ilustrate sunt:
punctifotme
în plan vertical
liniare
în plan orizontal.
Pentru colectarea gazului de la rampã cât mai aproape posibil de locul de formare, în
corpul deşeului se încastreazã colectori de gaz şi aceştia sunt supuşi subpresiunii de cca. 25−30
mbar. Colectorii de gaz sunt înfãţişaţi de cele mai multe ori ca „drenaje de gaz“ orizontale sau ca
„puţuri de gaz“ verticale, (cu conducta de conducere a gazului perforatã integratã) şi completate
în anumite situaţii prin corpuri de pietre, prin care gazele pot circula. In cazuri individuale,
camerele de evacuare a gazelor sunt create în corpul de deşeuri, din material cu granulaţie mare
si mai târziu perforate şi evacuate de gaze.
77
Puţurile de gaz trebuie sã fie prevãzute cu o conducta centralã Ø 200 mm, care sã fie
înconjuratã de pietre (granulaţie 16 / 32 mm). Elementele de colectare în plan orizontal sunt de
ex. straturile de eliberare a gazelor sau de drenaj de sub stratul izolator de la suprafaţa unei
rampe de depozitare.
Fig. 5.12 Elemente ale unei instalaţii de evacuare a gazelor de la o
rampã de depozitare
Aceste straturi, la fel ca şi corpul din pietre, trebuie sa conţinã cât mai puţin carbonat de
calciu, pentru a nu se ajunge la degradare, prin intervenţia chimicã a apei, de infiltraţii acide sau
a condensului de gaz de la rampã.
Conductele de colectare a gazului
Conductele de colectare a gazului unesc elementele de colectare a gazului cu locurile
(staţiile) de colectare a gazului.Conductele de colectare se pot conecta flexibil de puţul de gaz,
deoarece în aceste sectoare ne putem aştepta la depuneri de deşeuri. La locurile de racordare se
gãsesc adesea instalaţii de colectare a probelor şi de închidere. Conductele de colectare a gazului
nu trebuie sã fie sub Ø100 mm, iar viteza de curgere a gazului nu trebuie sã depãşeascã 10 m/s.
Pentru protecţia împotriva punctelor de legãtura mai profunde, unde se pot face depuneri şi
condensul de gaz se poate aduna, legãturile de colectare subterane nu trebuie instalate sub o
panta de 5%.
78
Fig. 5.13 Puţ de gaz cu loc de mãsurare şi racordare
Puncte de colectare a gazului
In punctele de colectare a gazului se întâlnesc conductele de colectare. Aici se instaleazã
de obicei armãturi de reglare (presiune, debit volumic) şi se aşeazã echipa-mente de mãsurare şi
supraveghere. Dacã punctul de colectare se plaseazã în punctul relativ de adâncime al
conductelor de colectare aferente, se poate duce cãtre un centru condens de gaz din sistemul de
legãturi. Etanseitatea la gaz a sistemului la aceeaşi eliberare de condens se obţine prin construcţii
de conducte scufundate, asemãnãtoare sifoanelor.
Separarea condensului
Condensul de gaz apare în sistemul de legãturi prin rãcirea gazului sub forma de vapori
de apã. Poate fi însã şi preluat, direct înaintea instalaţiilor de compactare, printr-o separare
turbionarã.La calcularea cantitãţii de condens, rãcirea gazului cald de la rampa poate fi de la
55°C la 20°C. Astfel se formeazã cca. 100 g condens/m³ de gaz de la rampa.
Instalaţii de captare a gazelor
In instalaţiile de captare a gazelor se realizeazã o creştere a presiunii gazului cu cca
100−130 mbar (gazul de la rampa intrã în staţie cu cca. −50 mbar subpresiune şi iese cu cca. +80
mbar suprapresiune). Gazul este condus din instalaţiile de extracţie cãtre cele de valorificare
79
(motor cu gaz, turbinã cu gaz, cazane) sau cãtre fãcliile de gaz. Instalaţiile de extracţie a gazelor
trebuie prevãzute, din cauza riscului de explozii în cazul unei modificãri a amestecului de gaze,
cu posibilitãţi de analiza permanentã şi de protecţie
Arderea gazulu din depozitul de deşeuri
Dacã valorificarea gazului de la rampa de depozitare nu este posibilã, acesta trebuie
descompus, prin ardere la temperaturi înalte de cca. 1.200 °C,în pãrţile sale componente
netoxice. Astfel sunt distruse lanţuri lungi de legãturi toxice. In plus, prin ardere este înlãturat
metanul, un important gaz de serã. Biogazul colectat va fi ars controlat; arderea gazelor on-situ
se va realiza prin intermediul unui arzător agrementat, prevăzut cu o protecţie metalică perforată
cu capac. Arzătorul se va amplasa la cca.3m faţă de cota finală de închidere a depozitului, pentru
a evita orice contact al flăcării cu suprafaţa depozitului.
5.5 ACOPERIREA FINALÃ
CAPITOLUL 6.
IMPACTUL DEPOZITULUI ASUPRA MEDIULUI
6.1. PROTECŢIA CALITÃŢII APELOR
6.2. PROTECŢIA CALITÃŢII AERULUI
.
80
6.3. PROTECŢIA SOLULUI ŞI SUBSOLULUI
6.4. PROTECŢIA FAUNEI ŞI VEGETAŢIEI
6.5. IMPACTUL ASUPRA PEISAJULUI .
6.6. IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI SOCIAL, ECONOMIC
ŞI AL CALITÃŢII VIEŢII.
6.7 MONITORIZAREA DEPOZITULUI
Perioada de urmărire postînchidere este stabilită de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului. Această perioadă este de minimum 30 ani şi poate fi prelungită dacă prin
programul de monitorizare postînchidere se constată că depozitul nu este încă stabil şi prezintă
un risc potenţial pentru factorii de mediu. Monitorizarea postînchidere vizează următoarele
aspecte:
– stabilitatea taluzurilor acestuia şi a versantului estic al microcarierei care vine în contact
cu deşeurile;
– asigurarea canalizării apelor în zona depozitului;
– starea corespunzătoare a şanţurilor de colectare a apelor pluviale din partea sudică a
depozitului;
– existenţa gardului de împrejmuire al depozitului, a gradului de acoperire cu zgură şi
steril a deşeurilor;
– captarea şi drenarea apelor unor izvoare din perimetrul depozitului spre bazinul de
colectare;
– monitorizarea levigatului, a apelor de suprafaţă şi a aerului, prin analize chimice pentru
a se urmări influenţa activităţii depozitului asupra factorilor de mediu. Monitorizarea generării,
emisiei şi migrării gazului din halda de deşeuri se face în situ prin aspirarea gazelor printr-un
dispozitiv de măsurare fix sau portabil reprezentat printr-un dispozitiv de aspiraţie cu pompa
acţionată manual sau cu pompă acţionată electric. Pe durata măsurătorilor se vor înregistra:
– locul şi adâncimea punctelor de monitorizare;
– citiri ale mediilor şi maximelor obţinute la instrumentele portabile;
– condiţiile de microclimat din momentul efectuării măsurătorilor.
81
Depozitul de deşeuri Bumbesti-Jiu este amplasat în fosta microcarieră Curtisoara din care
s-a extras cărbune, situată pe valea cu acelaşi nume la o cotă superioară Văii Jiului cu 50m, iar
faţă de cartierul de locuinţe din oraşul Bumbesti la o distanţă de 1200 m est.
Din halda de deşeuri rezultă o serie de compuşi organici volatili, toxici, care pot afecta
negativ starea de sănătate a populaţiei din zonă. Populaţia din vecinătatea depozitului poate fi
expusă la riscul unor îmbolnăviri atât datorită unor eventuale poluări biologice, în special
poluărilor cu dioxine, furani,
H2S; CH4;CO2, cât şi a unor compuşi de fermentaţie (acizi graşi volatili, acizi aminici,
aldehide, amoniac, etc.) aceştia din urmă fiind produşi metabolici. Conform HG 349/2005,
depozitul încadrat în clasa„b” îşi incheie activitatea în anul 2009.
Posibilele emisii de gaze şi presiune atmosferică precum şi nivelul apei subterane se vor
măsura lunar în perioada de funcţionare şi la 6 luni în faza de postînchidere.
Monitorizarea postînchidere vizează următoarele aspecte:
– stabilitatea taluzurilor acestuia şi a versantului estic al microcarierei care vine în contact
cu deşeurile;
– asigurarea canalizării apelor în zona depozitului;
– starea corespunzătoare a şanţurilor de colectare a apelor pluviale din partea sudică a
depozitului;
– existenţa gardului de împrejmuire al depozitului, a gradului de acoperire cu zgură şi
steril a deşeurilor;
– captarea şi drenarea apelor unor izvoare din perimetrul depozitului spre bazinul de
colectare;
– monitorizarea levigatului, a apelor de suprafaţă şi aaerului, prin analize chimice pentru
a se urmări influenţa activităţii depozitului asupra factorilor de mediu.Parametrii cheie care
trebuie urmăriţi în toate forajele şi izvoarele din perimetru sunt: conţinutul de oxigen, valoare
pH, conductivitate, nitriţi, amoniu.
82
CONCLUZII
Activitatea de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor din oraşul Bumbesti-Jiu este
asigurată de 7 persoane din care pe amplasamentul rampei se află în permanenţă administratorul,
paznicul depozitului şiconducătorii auto de pe utilajele de transport.
Încărcarea se realizează cu autoîncărcătoare frontale, iar transportul cu autobasculante.
Sistemul de descărcare este în strânsă corelaţie cu activitatea de împingere şi nivelare a
deşeurilor pe rampa de gunoi a oraşului. Colectarea şi încărcarea reprezintă 50 % din activitatea
de gestionare a deşeurilor menajere.
Activitatea de depozitare propriu-zisă presupune descărcarea deşeurilor din
autobasculante, împingerea şinivelarea acestora cu ajutorul încărcătoarelor frontale.Deşeurile au
un caracter eterogen; acestea sunt depozitate în strate cu grosimi de 1,5 m, acoperite cu zgură
(provenită de la centralele termice ale oraşului) şi deşeuri rezultate din construcţii, compactate cu
încărcătoarele frontale.
Suprafaţa depozitului este acoperită cu zgură şi steril în proporţie de 80 %, aspect care
conduce la diminuarea în mod substanţial a mirosurilor şi a posibilităţii de antrenare de vânt a
deşeurilor sau de incendiere a acestor Depozitul de deşeuri Bumbesti-Jiu este amplasat la
circa1000 m sud de limita localităţii Curtisoara.
În apropierea depozitului se găsesc câteva locuinţe aflate la distanţe de circa 50 m faţă de
gardul împrejmuitor.
Faţă de centrul civic al localităţi, depozitul se află Ia o distanţă de 500 m sud-est, iar faţă
de cartierul de locuinţe din oraşul Bumbesti la o distanţă de 1200 m
est. Singurele obiective afectate de depozit sunt locuinţele situate în imediata apropiere, şi
mai ales când în mod accidental sunt aprinse hârtiile-cartoanele, textilele, plasticul, conţinute de
gunoaie.
În cazul depozitului de deşeuri (gestionat de către S.C GOSCOMLOC S.A Bumbesti) nu
se aplică nicio tehnologie pentru neutralizarea şi valorificarea deşeurilor stocate.
Datorită faptului că perimetrul actual al depozitului nu este împrejmuit corespunzător, o
serie de deşeuri uşoare sunt antrenate de vânt şi împrăştiate pe terenurile limitrofe producând pe
lângă o poluare peisagistică, o poluare de fond a solului şi subsolului prin degradarea lentă, în
timp a acestora.
În prezent, levigatul produs ca urmare a percolării rampei de către apele meteorice şi
umiditatea deşeurilor, prin scurgere liberă spre aval, produce prin infiltrare poluarea solului şi
subsolului. Se impune realizarea în aval de latura nordică a rampei a unui drenaj cu şanţ colector
83
şi bazin de stocare a levigatului ce va fi vidanjat şi transportat periodic la staţia de epurare
orăşenească.
În partea estică a deponei se află creată o acumulare de apă pe o suprafaţă de 500 mp,
alimentată dintr-un izvor şi din apele care spală frontul estic al rampei, iar din cauza adâncimii
mari şi contactului nemărginit cu gunoaiele produce infiltraţii în deponie, cu poluări
semnificative a apelor subterane.
Populaţia din vecinătatea depozitului poate fi expusă la riscul unor îmbolnăviri atât
datorită unor eventuale poluări biologice, în special poluărilor cu dioxine, furani, H2S;
CH4;CO2, cât şi a unor compuşi de fermentaţie (acizi graşi volatili, acizi aminici, aldehide,
amoniac, etc.) aceştia din urmă fiind produşi metabolici. Din halda de deşeuri rezulta o serie
de compuşi organici volatili, toxici, care pot afecta negativ starea de sănătate a personalului care
activează în zonă.
Totodată, diferiţi agenţi patogeni, existenţi în produsele organice de natură vegetală şi
animală au un aport substanţial în răspândirea unor boli. Prezenţa insectelor care au ca biotop
principal platformele de gunoi neigienice, sporesc riscul contaminării oamenilor şi animalelor.
Un alt mod de transmisie a infecţiilor se realizează pe cale naturală rezultată din relaţiile trofice
dintre rozătoare şi duşmanii lor naturali. De aceea, în combaterea lor nu se vor aplica metode
bazate pe prădătorism, ci atenţia se va concentra pe metode genetice (sterilizarea masculilor,
încrucişări între specii folosind hormonii).
În perimetrul localităţii Bumbesti, există o zonă de protecţie naturală, a cărei limită
sudică este situată pe culmea înălţimilor care străjuesc bazinul în partea nordică. După închiderea
depozitului, pentru integrarea lui în ecosistem se va realiza înierbarea suprafeţei acestuia cu
plante – graminee – şi plantarea unor specii rezistente la factorii poluanţi, în vederea refacerii
structurii solului şi a biocenozei, în paralel cu eliminarea surselor de poluare şi cu introducerea
treptată a acestor terenuri în peisajul natural al zonei.
De asemenea se recomandă realizarea unei perdele vegetale de protecţie prin plantarea
mai multor etaje de arbori şi arbuşti cu dezvoltare rapidă. Pe perioada de funcţionare a
depozitului sunt stabilite măsuri de supraveghere şi monitorizare a depozitului propriu-zis cât şi
a factorilor de mediu care vor fi influenţaţi de existenţa acestuia. Conform HG 349/2005
operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea şi controlul
postînchidere al depozitului, conform autorizaţiei integrate de mediu.
84
BIBLIOGRAFIE
1. Studiu de evaluare a riscului privind depozitul de deşeuri Bumbesti –Jiu, Jud. Gorj 2004.
2. Fodor, D., Baican, G. Impactul industriei miniere asupra mediului, Ed. Infomin, Deva,
2001.
3. HOTĂRÂRE nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deşeurilor.
4. Proiect tehnic pentru obţinerea autorizaţiei de gospodărire a apelor pentru depozitul de
deşeuri Bumbesti din Jud. Gorj INCD INSEMEX, Sadu – 2007.
5. N.N. Antonescu, Dan Paul Stanescu, Letitia Popescu – Gestiunea si tratarea deseurilor
urbane, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2006
6. Planul National de Gestionare a Deseurilor
7. Gabriela Rosu Tartarea si valorificarea deseurilor Editura BREN, . 2003
8. Planul Regional de Gestionare a Deseurilor pentru Regiunea Vest
9. Strategia Judeteana de Gestionare a Deseurilor pentru judetul Caras Severin
85