Dermato Curs Nr. 6

DERMOFARMACIE ŞI COSMETOLOGIE

Curs nr. 6

1

Creme cu lanolină şi cu vaselină

Lanolina:- prin compoziţia complexă poate încorpora 100-150% apă;- prin asociere cu vaselină, alcool cetilic, colesterol, stearaţi de glicol etc., se obţin amestecuri cu capacitate superioară de încorporare a apei;- pentru a preîntâmpina procesul de autooxidare se introduc în formulă antioxidanţi (tocoferol sau borax, care prin hidroliză eliberează o cantitate de acid boric);- conservanţii utilizaţii sunt benzoatul de sodiu, acidul ascorbic (0,2-0,5%), nipagin (0,2%), clorură de benzalconiu (0,25%) etc.;

Creme pe bază de lanolină (emoliente) sunt indicate, în special, pentru îngrijirea tenurilor uscate şi a celor normale, folosindu-se de preferinţă seara la culcare.

1


Exemple:

Alcooli din lanolină 6 g

Vaselină 10 g

Cerezină 24 g

Ulei de parafină 60 g

-formula este cunoscută sub

numele de eucerină şi poate

încorpora 200% apă;

- dacă i se adaugă ulei de măsline

amestecul poate reţine până la

320% apă).

Lanolină anh. 20 g 25 g 25 gUlei de parafină 50 g 10 g 65 gUnt de cacao 10 g 70 g –Cetaceu 10 g 5 g 10 gCeară 15 g – 10 gBorax 0,50 g – 0,50 gApă 20 g 25 g 25 g

3


Lanolină 30 g 20 g 36 g 20 g

Vaselină 35 g 60 g – 60 g

Ulei de parafină 10 g – – –

Oxid de zinc – 5 g – 5 g

Ceară – – 8 g –

Ulei de arahide/măsline – – 36 g –

Apă 25 g 15 g 20 g 15 g

4


Bazele de absorbţie sunt amestecuri ale derivaţilor de lanolină (colesterol, alcooli de lână, derivaţi ai alcoolilor de lână cu polioxietilen, sorbitol) cu vaselina sau cu alte substanţe emoliente.

Exemple:

Vaselină 5 gColesterol 5 gLanolină anh. 20 gUlei de parafină 40 gCetaceu 15 gCeară 15 g

Colesterol 0,50 gVaselină 25 gLanolină anh. 75 g

Sesquioleat de sorbitan 6 gCerezină 15 gUlei de parafină 45 gSorbitan-polioxietilen-lanolină 4 gVaselină 20 gLanolină 10 g

Monooleat de sorbitan 5 gCeară 15 gLanolină 10 gVaselină 20 gUlei de germeni de cereale 50 g

5


Concluzii:

- din formulările menţionate se observă că în aceste baze este încorporată

vaselina;

- în general, vaselina este bine tolerată de pielea uscată şi normală, fiind

contraindicată pentru tenul gras;

- s-a constatat că vaselina poate da naştere în unele cazuri, mai ales dacă nu

este bine purificată, la eriteme şi chiar la eczeme;

Cremele cu vaselină colesterinată pot fi folosite la îngrijirea zilnică, atât în

timpul zilei, cât şi seara înainte de culcare, cu condiţia ca după 1-2 ore să fie

îndepărtate.

6


Camfor 1 gCerezină 5 gParafină 15 gVaselină 75 g

Oxid de zinc 10 gCaolin 15 gVaselină 75 g

(Aceste formule sunt indicate pentru vindecarea fisurilor cutanate produse de frig sau pentru calmarea pruritului).

Vaselină colesterinată 1%Colesterol 1 gLanolină anh. 5 gVaselină 94 g

Vaselină colesterinată 1% 70 g 75 g

Trietanolamină – 1 g

Stearină – 2 g

Apă 30 g 22 g

Parfum q.s. q.s. Cremele cu vaselină colesterinată pot fi

folosite la îngrijirea zilnică, atât în timpul zilei,

cât şi seara înainte de culcare, cu condiţia ca după

1-2 ore să fie îndepărtate.

7

Creme acide

pH-ul pielii este cuprins între 4,5–6,5 fiind determinat de prezenţa acizilor graşi cu greutate moleculară mică şi a acizilor alifatici proveniţi din secreţia glandelor sebacee. Aceşti acizi vor constitui „mantaua acidă” a lui Marchionini, care conferă proprietăţi bacteriostatice şi fungistatice protejând pielea de atacul microbian.

În diverse stări patologice pot apărea modificări ale pH-ului fiziologic :- tendinţă spre alcalinizare în dermatozele veziculare nesupurative, în simptomele eczematoase şi în ulcerele cronice;- aciditate mărită în procesele atrofice, în tulburări descuamative şi în dermatozelor piogenice;- dermatozele seboreice sunt însoţite de un pH crescut datorită schimbărilor din compoziţia sebumului, ca urmare a modificărilor metabolismului pielii.

8

Keratina:- proteina structurală a celulelor pielii, are un caracter amfolitic, punctul ei izoelectric fiind de aproximativ 3,70;- într-un mediu cu pH = 4,5–6,5 va avea un caracter anionic.

pielea normală are o mare capacitate de tamponare; pH-ul mediului va determina, în mare măsură, absorbţia specifică substanţei medicamentoase; la valori mai mari de pH absorbţia specifică a agenţilor cationici va creşte iar a celor anionici va descreşte; la valori ale pH-ului coborâte, situaţia va fi inversă.

Creme acide

Influenţa pH-ului în absorbţia cutanată:

9

• Cremele acide sunt recomandate în următoarele cazuri:

pentru menţinerea eutrofiei cutanate, a pH-ului normal acid şi asigurarea hidratării normale a pielii;pentru crearea unui mediu oportun stabilităţii sau activităţii unui ingredient esenţial. De

exemplu, efectul unei creme contra transpiraţiei cu o sare de aluminiu, va fi dependent de concentraţia semnificativă de ioni Al+3, existenţi doar în mediu acid;pentru a tampona efectul asupra pielii a soluţiilor alcaline.

10

Creme acide

Formule creme acide – exemple:

Ceară 3 gLanolină 8 gAlcool cetilic 2 gVaselină 37 gGlicerină 4 gAcid lactic 1,50 gApă 44,50 g

Acid stearic 10 gSpan 60 5,2 gSpan 80 1 gTween 60 2,8 gAcid benzoic 0,1 gAcid citric 1-2 gApă 100 gParfum q.s.

Ceară Lanette SX 10 gAlcool cetilic 4 gUlei de parafină 4 gGlicerină 6 gAcid lactic 1 gApă 75 gParfum q.s.Conservant q.s.

Ceară Lanette SX 12 gAlcool cetilic 5 gGlicerină 6 gAcid citric 2 gApă 57 gUlei de lămâie q.s.Conservant q.s.

11

Creme hidratante

Valoarea pH-ului pielii are efect asupra hidratării ei;

Gradul de hidratare a proteinelor, la concentraţii de ioni de hidrogen diferite,

va depinde de ionizarea grupelor NH3+ şi COO– a catenelor laterale;

În apropierea punctului izoelectric, un număr maxim de lanţuri laterale se

vor apropia, ceea ce determină excluderea apei;

În partea superioară punctului izoelectric (alcalină) se va produce o

suprimare a încărcăturii pe centrul cationic al proteinei, încât lanţurile laterale vor

avea aceeaşi sarcină şi respingerea lor va deschide structura, determinând

hidratarea.

12

Creme hidratante

SCHADE şi HENSCHEL au constatat că sărurile neutre pot provoca hidratarea ţesuturilor în următoarele condiţii:

– sărurile au capacitatea de a hidrata pielea uscată prin tratament prelungit, la pH-ul apropiat de punctul izoelectric;

– capacitatea sării de a induce hidratarea este mai mare când pH-ul creşte peste punctul izoelectric al keratinei;

– în timpul îmbibării, ţesutul extrage sărurile din soluţie.

13

Creme hidratante

PARK şi BADIEL susţin că:

- retenţia apei depinde de proteinele conţinute în stratul cornos;

- constituenţii hidrosolubili se dispun între segmentele lanţurilor proteice, ceea

ce permite moleculelor de apă să penetreze mai uşor;

- ureea, principalul constituent hidrosolubil din stratul cornos, facilitează acest

proces;

- în acelaşi sens acţionează şi acidul lactic, dar nu şi lactatul de sodiu sau

iodura de potasiu;

- proprietăţile vâsco-elastice ale stratului conjunctiv, la nivelul căruia trebuie să

acţioneze agenţii hidratanţi, dirijează activitatea termodinamică a apei în faza de

barieră a stratului cornos. Când dermul devine mai hidrofob nu-şi poate câştiga

elasticitatea prin substanţe grase, ci prin aport de apă.

14

Creme hidratanteÎnlocuirea apei, pierdută prin perspiraţie, se face prin fenomene osmotice începând de la

straturile epiteliale subiacente, prin sistemul NMF (Natural Moisturing Factor). Acesta are următoarea compoziţie:

Aminozici liberi 40%Acid 2-pirolidon-5-carboxilic 12%Uree 2%Amoniac 1,5%Acid uric 1,5%Glucozamină 1,5%Creatină 1,5%Sodiu 5%Calciu 4%Potasiu 4%Magneziu 1,5%Fosfaţi 0,5%Cloruri 6%Lactaţi 12%Citraţi şi formiaţi 0,5%

Au fost izolaţi 16 aminoacizi:

Serină 20-23%Citrulină 9-16%Alanină 6-12%Treonină 4-9%Ornitină, asparagină, glicocol, leucină, valină, histidină, arginină, lizină şi fenilalalină 3-5%Acid glutanic 0,5-2%Acid urocanic 3%

15

Creme hidratante

După unii cercetători retenţia de apă a NMF se bazează pe acţiunea unei

fracţiuni neutre de zaharuri, izolate din stratul cornos al epiteliului uman, alcătuit

în principal din: fructoză, glucoză, manoză, galactoză şi lactoză.

Uscarea şi fragilitatea epidermei este o consecinţă a scăderii cantităţii de

glucide şi conduce la senescenţă.

În concluzie: lipidele stratului cornos protejează substanţele higroscopice din

piele, împiedicând pierderea apei.

16

Creme hidratante

Cremele hidratante conţin o cantitate mare de apă (60-80%) inclusă sub formă de emulsie U/A sau A/U cu ajutorul unor emulgatori neionogeni sau ionogeni, ceruri emulgatoare etc.

Exemple: Ceară Lanette N 14 gCetaceu 2 gStearină 6 gGlicerină 6 gApă 73 g

Ceară Lanette N 9 gUlei de parafină aaVaselină 10,5 gApă 70 g

Alcool cetilic 17 gTween 80 7 gVaselină 25 gGlicerină 15 gApă la 100 g

17

Creme hidratante

Alcool cetilic 20 gGlicerină 12 gBrij 35 3 gApă 54,5 gParfum 0,5 g

Alcool cetilic 14,70 gMyrj 52 5 gMonostearat de gliceril 5 gUlei de floarea soarelui 19,8 gGlicerol 24 gApă 31 gParfum 0,50 g

Alcool cetilic 8 gUnt de cacao 6,5 gLaurilsulfat de sodiu 0,5 gVaselină 20 gApă 65 g

Miristat de izopropil 38 gLanolină 6 gCeară 12,5 gVaselină 7 gColesterol 0,75 gBorax 1 gNipagin 0,20 gApă la 100 g

18

Creme nutritive

pielea îşi pierde elasticitatea ridare;

pentru corectarea ridurilor – chiar de la vârsta de 30 ani – şi pentru a preveni

fenomenul de atrofie a ţesutului subcutanat şi de degenerare, se utilizează cremele

nutritive şi revitalizante.

Acestea conţin substanţe biologic active, naturale, sintetice şi fitoterapeutice

ca:

- vitamine - hormoni

- proteine - aminoacizi

- colagen solubil - produse apicole

- lecitine - enzime

- extract de placentă -extracte de nămoluri sapropelice etc.

influenţează direct procesele vitale ale pielii şi anexelor ei, stimulându-le.

19

Creme nutritive

Preparatele cosmetice care conţin substanţe biologic active trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

să fie de o puritate desăvârşită; să-şi păstreze în timp activitatea; să fie încorporate în baze de absorbţie încât să stimuleze procesele vitale ale

pielii; să fie condiţionate în recipente de porţelan sau sticlă.

Colesterolul şi lecitina:– au un rol important în capacitatea emolientă şi de penetrare a cremei;

- intră în structura membranei celulare;- colesterolul are proprietatea de a stimula activitatea

glandelor sebacee şi de a mări capacitatea de hidrofilie a ţesuturilor;

- cantitatea de colesterol folosită este 0,5-1%; (se vor prefera doze mai mici, de 0,3-0,4%, mai ales la începutul utilizării).

Lecitina;- completează proprietăţile fiziologice şi cosmetice ale colesterolului; - este un emulgator mai slab decât colesterolul;- are proprietăţi lipofile şi hidrofile determinând scăderea tensiunii

superficiale a emulsiei;- se foloseşte în concentraţie de 1-5%;- proprietăţile sale emoliente cresc prin folosirea ei în ulei de soia;- preparatele cu colesterol se conservă foarte bine, în timp ce cele cu lecitină

capătă, cu timpul, o culoare gălbuie, chiar dacă li se adaugă antioxidanţi.

20

Creme nutritive

21

Creme nutritive

Vitaminele folosite în creme sunt: Vitamina A – menţine integritatea şi capacitatea de apărare a pielii, lipsa sa producând uscarea şi descuamarea ei, cornificarea pereţilor glandelor sebacee. Se utilizează în concentraţie de 100.000 UI la 100 g cremă (dozele crescute descuamarea pielii); Din grupul vitaminelor B se foloseşte acidul pantotenic (vitamina B 5), denumit şi factorul împotriva încărunţirii, contribuind la menţinerea integrităţii pielii, la regenerarea şi revitalizarea ţesuturilor; Vitamina H (biotina) conduce, prin lipsa sa, la congestionarea pielii şi descuamări pitiriaziforme; Vitamina C (acidul ascorbic) măreşte rezistenţa ţesuturilor, mai ales a celor lezate; Vitamina F are un rol deosebit în metabolismul pielii şi al anexelor împiedicând fisurarea pielii, căderea părului, formarea mătreţei. Este utilă în eczeme, seboree, acnee, psoriazis; Vitaminele D2 şi E se găsesc în cantităţi mari în uleiul din germeni de cereale; ele activează circulaţia, favorizând regenerarea pielii. Sunt utile în eczeme, alergii, acnee.

22

Creme nutritive

Hormonii utilizaţi în biocosmetică sunt: estrogenii; hormonii progestativi; androgenii.

Hormonii sexuali se utilizează în două domenii: - tratamentul pielii şi tratamentul părului;- au efect asupra pielii îmbătrânite care se caracterizează prin apariţia ridurilor ca o consecinţă a pierderii elasticităţii şi a deshidratării sale.

Hormonii estrogeni naturali sau sintetici sunt folosiţi în doze maxime de 350 UI/g cremă sau doze minime de 260 UI/g cremă, aplicate luni de zile, zilnic (3-4 luni), la femei peste 50 de ani.

• Se constată o eficacitate mărită după aplicarea estrogenilor naturali comparativ cu cei sintetici, iar răspunsul este mai puternic la bărbaţi decât la femei şi fără efect la femeile de 26-30 ani.

• Aplicarea prelungită a unguentelor cu estrogeni conduce la revenirea stării atrofice, după stadiul iniţial de reparare progresivă.

• Hormonii estrogeni scad secreţia sebacee prin micşorarea glandelor sebacee, fapt pentru care 17-β-estradiolul se utilizează în tratamentul seboreei feţei şi pielii capului.

• Progesterona se utilizează în cosmetică, însă este recomandată evitarea asocierii colesterolului în formulările cosmetice pentru a împiedica trecerea în circuitul sangvin. Se utilizează în concentraţii până la 0,5%.

• Hormonii androgeni măresc secreţia de sebum. Este utilizat propionatul de testosteron 0,5-1%, mai frecvent în loţiuni alcoolice sau unguente hidrofile.

23

25

Creme nutritive

Fitohormonii :

- sunt conţinuţi în extracte din plante, seminţe;

- stimulează circulaţia sângelui;

- accelerează formarea celulelor;

- îmbunătăţesc tonicitatea, acţionând cu succes asupra pielii îmbătrânite.

Uleiurile cu un conţinut mare de fitohormoni sunt:

- uleiul de germeni de grâu:

-poate fi folosit pentru toate tipurile de piele, în cantităţi de 5-10%;

- nu trebuie încălzit peste 40°C deoarece sunt distruse enzimele şi

fitohormonii.

- uleiul de germeni de porumb şi ulei de avocado.

Suplimentar, aceste produse au un conţinut bogat de vitamine E şi F.

27

Creme nutritive

Colagenul:- constituent principal al ţesuturilor;- reprezintă 30-35% din cantitatea totală de proteine;- este componentul ţesutului conjunctiv formând majoritatea masei proteice a tendoanelor, ligamentelor, oaselor, cartilagiilor şi a pielii;- conţine glicină (30%), prolină şi hidroxiprolină (22%) care, cu excepţia elastinei, nu se găseşte în nici o proteină din organismul animal;- macromoleculele de colagen sunt alcătuite din trei lanţuri polipeptidice, cu o configuraţie de α-helix, şi cu o greutate macromoleculară de aprox. 400.000. Prin ruperea legăturilor intercatenare la încălzire de lungă durată se obţine colagen solubil;- colagenul solubil al pielii scade odată cu înaintarea în vârstă; el conferă turgorul pielii;- de asemenea s-a observat un efect favorabil în favorizarea cicatrizării pielii, prin stimularea neofibrilogenezei.

28

Creme nutritive

Algele marine :

- se folosesc în preparate cosmetice sub formă de extracte, datorită conţinutului

lor în vitamine (A şi C), glucide, substanţe albuminoide etc.;

- au un efect emolient, calmant, rehidratant şi nutritiv.

Apa de mare este folosită în preparate cosmetice, creme, loţiuni sau sub formă

de pulverizaţii, comprese calde sau reci, datorită conţinutului ei în substanţe

minerale (cloruri, bromuri, sulfaţi, ioduri, bicarbonaţi, magneziu, zinc etc.).

29

Creme nutritive

Creme nutritive pentru ten gras

Stearină 10 g 15 gCeară 10 g –Cetaceu 6 g 5 gUlei de măsline 30 g –Ulei de germeni de cereale 10 g –Lecitină 1 g 0,30 gApă de roze 25 g 35 gTrietanolamină 1 g 5 gBorax 0,50 g –Ulei de parafină – 40 gVitamina A – 10 mlUlei de lavandă q.s. q.s.

30

Creme nutritive

Creme nutritive pentru ten uscat

Ceară 12 g 10 g 12 g 5 gLanolină 2 g 3 g 2 g 20 gUlei de parafină 23 g 20 g 15 g –Colesterol 1 g 1 g 1 g 1,5 gCetaceu 5 g 5 g 5 g 3 gVitamina F (250.000 UI/g) 5 ml – – 2,5 mlBorax 0,3 g 0,3 g 1 g 1 gVitamina A – 10 ml 10 ml 10 mlStearină – – – 2 gUnt de cacao – – – 7 gUlei de germeni de porumb – – – 15 mlApă 20 g 10 g 20 g 30 gParfum q.s. q.s. q.s. q.s.

31

Creme nutritive

Creme nutritive pentru ten normal

Ceară 15 g –Colesterol 0,60 g –Ulei de parafină 60 g –Apă 25 g –Borax 1 g –Apă de var – 10 gLanolină – 20 gVaselină – 50 gLecitină – 2 gTrietanolamină – 1 gNipagin – 0,15 gParfum q.s. q.s.

32

Preparate pentru îngrijirea mâinilor

Mâinile :

- sunt expuse zilnic acţiunii unui mare număr de substanţe, care în contact cu

pielea îndepărtează „mantaua acidă” naturală, pot fi cauza unor iritaţii;

- la aceste noxe se adaugă factori (ger, vânt, umezeală, căldură etc.), inclusiv

spălarea cu apă şi săpun;

- este necesară o preocupare permanentă de îngrijire şi protejare a pielii

mâinilor;

33


Cremele sau loţiunile destinate unei îngrijiri obişnuite a pielii trebuie să formeze pe piele un strat asemănător celui format de sebum şi să menţină o umiditate convenabilă a stratului cornos încât să dea netezime şi supleţe, fără a o îngroşa. Trebuie să fie uşor de aplicat având consistenţă corespunzătoare şi să fie uşor de îndepărtat. Pentru a îndeplini aceste condiţii în formulă introducem: – un emolient (elasticitate şi supleţe) cum ar fi: acidul stearic, lanolina, alcoolul cetilic,

colesterolul, lecitina, uleiuri minerale, ozocherita, palmitatul de izopropil, miristatul de izopropil etc.;

– un umectant, care să menţină umiditatea pielii (controlează schimbul de apă dintre preparat şi atmosferă): glicerolul, propilenglicolul, sorbitolul;

– un agent protector, care se va alege în funcţie de natura substanţei faţă de care dorim protecţia. În acest scop se utilizează: siliconele, grăsimile vegetale, ceara, cazeina, metilceluloza, carboximetilceluloza sodică, guma tragacanta, bentonita, oxidul de zinc, stearatul de zinc, talcul, oxidul de titan, PVP, PVA etc.;

– un emulgator, care să asigure stabilitatea preparatelor;– un agent de îngroşare şi formare a filmului rezistent la noxe: derivaţi de celuloză, ulei de

silicone, guma tragacanta, PVA etc.

34


Creme şi hidrogeluri

Stearină 20 g 25 g

Hidroxid de potasiu 0,8 g –

Amoniac – 8 g

Ulei de parafină 3 g –

Unt de cacao – 15 g

Glicerină 15 g 12,5 g

Alcool 90° – 8 g

Apă 100 g 100 g

Lanolină 3 g

Ulei de parafină 4 g

Stearină 13 g

Glicerină 12 g

Trietanolamină 1,5 g

Apă 100 g

35

Preparate pentru îngrijirea mâinilor uscate, fisurate

Lipsa de elasticitate a pielii poate fi cauzată şi de o insuficientă cantitate de apă în stratul cornos. În acest caz, este necesară rehidratarea pielii, efect obţinut prin folosirea unui preparat emolient. Pielea fisurată poate fi însă şi consecinţa lipsei de lipide la suprafaţa ei.

Pentru prevenirea crăpăturilor mâinilor se impun câteva precauţii:

• nu se vor expune mâinile neacoperite de mănuşi la frig excesiv;• nu se va ieşi cu mâinile umede la aer rece;• nu se vor încălzi mâinile la o sursă de căldură prea mare;• nu se vor spăla cu apă prea rece sau prea fierbinte;• după fiecare spălat, se va aplica o cremă pe bază de stearaţi sau altă cremă emolientă.

Pentru mâinile aspre se recomandă săptămânal o baie cu ulei de măsline călduţ sau se aplică cu ajutorul pensulei următoarea compoziţie:

Parafină 50 gUlei de parafină 25 gLanolină 5 g

După răcire se îndepărtează sub formă de solzi. Pentru regenerarea pielii şi activarea circulaţiei se recomandă o baie de sare (100 g la un litru de apă călduţă) timp de 5-10 minute.

36

Preparate protectoare pentru mâini

În foarte multe domenii de activitate, mâinile sunt supuse acţiunii diferitelor substanţe: acizi, alcalii, rezine sintetice, coloranţi, insecticide, lubrifianţi, solvenţi şi altele, care pot provoca reacţii inflamatorii, eczeme, dermatite.

Există creme care protejează pielea împotriva iritanţilor solubili în apă şi creme împotriva iritanţilor liposolubili.

Un exemplu simplu este vaselina cu 18% oxid de zinc.Cremele pe bază de silicone formează un strat protector „mănuşi invizibile”.

Exemplu: Caolin 325 gStearină 10 gAlcool cetilic 5 gLanolină 5 gVaselină 3 gHidroxid de sodiu 1 gApă 100 g

37

Preparate pentru îngrijirea unghiilor

Unghia:- este o anexă a pielii, cu structură cornoasă, situată pe faţa dorsală a vârfului degetului;- se formează prin excrescenţa unor celule epiteliale ale epidermei, transformate în straturi tari de keratină;- sunt formate din plăci protectoare, translucide, care acoperă suprafeţele superioare ale osului ultimei articulaţii de la fiecare deget, la mâini şi la picioare.

• Din cercetările efectuate, privind viteză de creştere a unghiei, rezultă că:– nu există variaţii în viteza de creştere, între 10-23 ani;

– nu există diferenţe între sexe;

– există uşoare deosebiri de creştere între mâna dreaptă şi stângă;

– viteza de creştere e mai semnificativă la al treilea deget decât la celelalte, iar la degetul mici este cea mai scăzută;

– viteza de creştere este de 3 mm pe lună sau de 0,04 mm în 12 ore;

– după unii autori, creşterea zilnică a unghiilor de la mâini este de 0,086 mm iar la picioare de 0,05 mm.

38

39

Histologia unghiei

Celulele cornoase ale unghiei au o altă dispoziţie decât în piele, formând o structură protectoare definitivă.

Din punct de vedere anatomic, se compune din:- o parte vizibilă, numită corpul unghiei sau placa unghiei;- o parte acoperită cu o cută a pielii, numită rădăcina unghiei.

Corpul unghiei- prezintă o margine liberă, vârful unghiei şi două margini laterale acoperite cu câte un repliu cutanat;- sub corpul unghiei se găseşte un strat de celule care corespunde cu straturile profunde ale epidermei, numit patul unghiei, sub care se află dermul;- este format din celule keratinizate, solzoase. leucină, valină etc.

• Structura cornoasă a unghiei, care poartă numele de onikină:– este mai săracă în lipide şi mai bogată în sufl – 5,2% în care grupele disulfidice

predomină (16-18% cistină) faţă de cele ale epidermului (2-3% sulf şi 2,5% cistină);

– această compoziţie îi conferă unghiei o rezistenţă şi duritate mare;– conţinutul în umiditate al unghiei este cuprins între 7-12%, iar conţinutul în lipide

doar de 0,15-0,76%, excepţie făcând unghiile copiilor, care conţin doar 1,38% apă;

– compoziţia procentuală în aminoazici a unghiei este: cistină 16-18%, tirozină 3 %, arginină 8,5 %, lizină 2,6 %, histidină 0,5 %, triptofan 1,1 %, fenil-alanină 2,5 %, restul fiind reprezentat de aminoacizi precum: glicină, alanină, leucină, valină etc.

40

41

Histologia unghiei

Rădăcina unghiei:- este separată de corpul unghiei printr-o zonă de formă semilunară, albicioasă –lunula;- aceasta este acoperită de o formaţiune membranoasă denumită eponichim sau cuticula, constituită din stratul epidermic al pielii;- cuticula poate creşte acoperind unghia şi necesită o întreţinere permanentă pentru îndepărtarea ei, fiind formată din celule cornoase moarte;- lunula se termină posterior printr-o zonă cu diviziune celulară intensă numită –matricea – constituind, deci, zona de creştere continuă a unghiei. Matricea este formată din celule poligonale, similare cu cele malpighiene ale pielii, care conţin keratohialină, ce-i conferă culoare particulară albă.

Patul unghiei este format din celule aciforme, dese, stratificate capilar; conţine numeroşi nervi senzitivi, ceea ce determină marea sensibilitate a unghiilor degetelor (de la mâini şi picioare) la presiune şi şoc. Patul unghiei joacă rol în nutriţia unghiei; acesta cât şi dermul se întind şi sub rădăcina unghiei.

42

Tulburări trofice ale unghiei

Striaţiunile transversale ale unghiilor, ridurile sau cutele care o traversează, marchează existenţa unei boli: scarlatină etc.;

Cutele multiple, fie transversale fie longitudinale, pot fi asociate cu un reumatism, gută, psoriazis, eczemă, lichen plan, pemfigus;

O unghie scobită sau ca roasă de viermi este caracteristică în psoriazis.Tulburările trofice ale unghiilor se datoresc unor răniri în regiunea matricială:

orice afecţiune a ei afectează nu numai unghia dar şi patul ei.

Punctele albe ale unghiilor (Leukonychia puncta) nu indică existenţa unor boli ci se datoreşte bulelor de aer, sau prezenţei granulelor de keratohialină sau a unor celule acidofile, care difuzează lumina; astfel se modifică culoarea roz a zonei vasculare aflată sub unghie, determinând culoarea albă.

43

Tulburări trofice ale unghiei

Fragilitatea unghiei este atribuită lacurilor de unghii, pierderii lipidelor şi umidităţii din unghii.

Lacurile produc o destratificare a plăcii unghiei. Se apreciază că acest efect este datorat acţiunii deshidratante a solvenţilor organici din compoziţia lacurilor şi mai puţin unui efect de degresare.

Un rol important în troficitatea unghiei îl au şi vitaminele. Se consideră că vitamina A afectează keratinizarea celulelor şi determină creşterea unghiilor. S-a observat că unghiile striate şi cu cute s-au ameliorat după tratarea cu vitamina B, D şi C, fapt constatat şi după lunile de vară.

Unghiile care se colorează în bleu-verzui, galben, cenuşiu, brun indică o stare patologică ce impune consultarea medicului.

44

Îngrijirea unghiilor

Îngrijirea unghiilor începe cu tăierea lor; după tăiere, se ung cu o cremă pe bază de stearat şi se introduc 5-10 minute în apă cu săpun pentru a înmuia eponichiumul. În acelaşi scop se mai pot folosi soluţiile:

Carbonat de sodiu 2,5 gBorax 3 gGlicerină 10 gApă la 100 g

Fosfat trisodic 8 g 2 gApă la 100 g 38 gGlicerină – 10 g

Oxid de titan 50 gGlicerină 5 gGumă tragacanta 0,50 gT-ră benzoe 5 gApă 40 g

(Pentru a preîntâmpina precipitarea bazelor organice se adaugă acid oleic sau ulei de cocos).

45

Îngrijirea unghiilor

Emolienţii sub formă de cremă conţin stearaţi de gliceril, amine organice, agenţi emulgatori, ca eterii polioxietilenici.

Substanţele cu caracter alcalin şi cele emoliente scindează legătura disulfidică cât şi pe cele dipeptidice, înlesnind modificarea consistenţei şi îndepărtarea eponichium-ului.

Pentru lustruirea unghiilor se poate utiliza o pudră sau o pastă:

Dioxid de staniu 35 gCaolin 10 gTalc 5 gCarmin 0,50 g

Dioxid de staniu 25 gCarmin 0,25 gGlicerolat de amidon q.s.

(pastă)

Cu aceste preparate se freacă unghiile de 2-3 ori, apoi se lustruiesc cu o pilă foarte fină.

46

Preparate pentru combaterea fragilităţii unghiilorUnghiile sunt considerate ca un barometru al sănătăţii, fragilitatea unghiilor fiind

dependentă de perturbările funcţiei metabolice normale (gută, reumatism, stări febrile, anemie, avitaminoze etc.). Pentru remedieri se recomandă renunţarea la lacurile pentru unghii şi diferite tratamente:

– aplicarea pe unghii a unor loţiuni cu ulei de ricin amestecat cu zeamă de lămâie;– introducerea unghiilor în apă caldă, apoi masarea lor cu ulei de măsline;– creme emoliente, aplicate de 2-3 ori pe săptămână, seara la culcare. Acestea conţin

colesterol (cu rol în rehidratarea unghiilor), lanolină, unt de cocos, ceară, parafină, uleiuri minerale şi vegetale, lecitină. Mai pot conţine derivaţi de amoniu cuaternar, carboximetil-cisteină 2%, acid N-lauril-beta aminopropionic (în concentraţie de 0,75-4,50%).

De exemplu:

S-carboximetil-cisteină 1 g 2 gPalmitat de colesteril 2 g 2 gColesterol 10 g 10 gTiroxină 2 g 2 gMonostearat de gliceril 0,02 g –Vitamina A – palmitat 50.000 UI –Lanolină hidrogenată 10 g 10 gSorbitol 13 g 13 gTween 80 3 g 5 gAcid scorbic 4 g 4 gApă la 100 g 100 g

47

Preparate pentru combaterea fragilităţii unghiilor

Hidrolizatele de proteine (gelatină, colagen, keratină) trecute prin răşini schimbătoare de ioni pentru îndepărtarea sodiului, sunt utilizate în diverse preparate. Planctonul din izvoarele sulfuroase este supus unei hidrolize enzimatice când rezultă aminoacizi precum: cisteină 1%, acid aspartic 3%, acid glutamic 4%, glicină 5%, prolină 10%, valină 11%, leucină 10%, fenilalanină 12%.

Acest hidrolizat se foloseşte în loţiuni pentru unghii:

Hidrolizat de placton 15 gGlicerină 5 gApă 80 g

Se mai utilizează polipeptide cationice pe bază de derivaţi de amoniu cuaternar (M = 1000) solubile în apă sau alcool. Sunt absorbite de keratină de 2,5 ori mai mult decât alţi derivaţi, la o concentraţie de 15%.

48

Îngrijirea părului şi tratarea afecţiunilor pielii capului

Părul:- este o structură specializată a epidermei, produs prin foliculul pilos care se continuă până în derm;- ia naştere prin creşterea activă a celulelor epiteliale, în timp ce straturile de celule moarte aderă şi formează o coloană care se prelungeşte în exterior sub forma firului de păr. Se cunosc trei stadii în creşterea firului de păr:

stadiul I – anagen – faza de creştere activă şi sinteză a proteinei (durează la părul capului 2-5 ani);

stadiul II – catagen – faza de încetinire a metabolismului; stadiul III – telogen – ultima fază (durează 100 zile) după care începe un nou ciclu.

Numărul total al firelor de păr al scalpului este 80.000–140.000 cu variaţii în funcţie de culoare:

– părul blond 150.000 fire (180 cm2);– părul brun 110.000 fire (150 cm2);– părul negru 102.000 fire;– părul roşu 90.000 fire;– restul corpului 20.000 fire.

Când foliculul pilos are un traseu drept firul de păr este întins, iar în cazul foliculilor curbaţi, înclinaţi sau turtiţi se formează părul ondulat.

S-a demonstrat că părul se găseşte şi în diferite ritmuri de creştere:

– la bărbaţi – anagen 83%, catagen 3% şi telogen 14%;– la femei – anagen 88%, catagen 1% şi telogen 11%.

49

Structura firului de păr

Fig. 25. Secţiune transversală prin foliculul pilos şi firul de păr

Firul de păr propriu-zis este alcătuit din trei pături concentrice: medulara, situată central, scoarţa sau corticala şi epidermicula sau cuticula.

Teaca epitelială internă a foliculului pilos este constituită din pături concentrice. Ea se dezvoltă din celulele bulbului pilos şi se termină printr-o margine crenelată în dreptul orificiului de deschidere a glandei sebacee.

În structura sa se găseşte: – cuticula (pătura cea mai internă, strâns legată de epidermiculă);– pătura Huxley, ale cărei celule conţin trichohialină;– pătura Henle, constituită dintr-un singur rând de celule

keratinizate.

Pătura Henle vine în contact cu teaca epitelială externă, rezultată din invaginarea epidermului. Este constituită din celule bazale şi spinoase similare cu cele din pătura germinativă a epidermului.

Teaca fibroasă sau sacul fibros al părului este de natură conjunctivă, bine vascularizată şi are rol de susţinere şi nutriţie. În partea interioară profundă a firului de păr, aceasta constituie papila bulbului şi este mai abundent vascularizată. Structura firului de păr şi a foliculului pilos sunt redate în fig. 25.

50

Structura firului de păr

Culoarea naturală a părului este determinată de cantităţi variabile de granule de melanină, localizate în tulpina keratinizată a părului, keratinizare care se constituie sub nivelul conductului glandelor sebacee. În părul roşu există un pigment capilar ce conţine mai mult fier numit phenomelanină sau trichosiderină.

Pigmentul (melanina) se poate găsi sub formă difuză în părul blond sau roşcat şi granuloasă în cazul părului şaten sau brun.

Melanocitele sunt prezente în bulbul capilar, care este în contact cu papila dermică. După epuizarea lor în ceea ce priveşte producerea de pigment sunt împinse în stratul Huxley. Granulele de melanină sunt împinse în celulele medulare şi corticale. Inhibarea producerii de melanină are loc chiar înainte de inhibarea creşterii părului. Sursa de melanocite pentru generaţiile succesive de păr dintr-un singur folicul nu este cert cunoscută.

La persoanele cu albinism, melanocitele sunt prezente în epidermă, în bulbul superior, dar nu produc melanină, prin lipsa tirozinei.

51

Compoziţia chimică a părului

Compoziţia chimică a părului este complexă, conţinând substanţe anorganice şi organice (hidraţi de carbon, lipide, acizi nucleici, proteine).

După calcinarea părului s-a identificat un complex de săruri minerale de calciu, mangan, aluminiu, sodiu, fier, zinc, argint, aur, arsen, plumb, titan, seleniu, fosfor etc.

Calciul este prezent în cuticula, dar lipseşte din tulpină. Zincul este localizat numai în zona exterioară a rădăcinii. Cantitatea de zinc este redusă în psoriazis. Prin spectroscopia cu laser s-au identificat urme de cupru, implicat se pare în realizarea legăturilor disulfidice (catalizator) şi ca factor în activarea tirozinazei în sinteza de melanină. Arsenul şi taliul se fixează în firul de păr numai după ingestia unor compuşi ai acestor elemente. Fierul este prezent în părul roşu.

52


Glicogenul este cel mai răspândit dintre hidraţii de carbon din păr. Zona exterioară a rădăcinii are un conţinut bogat în glicogen, găsindu-se în treimea mijlocie a foliculului. Celulele zonei interioare a rădăcinii nu conţin glicogen. Celulele matricei, care sunt foarte active în mitoză, sunt de asemenea lipsite de glicogen. Papila dermică nu conţine glicogen pe timpul anagenului (faza de creştere), însă depozitarea unor cantităţi însemnate se produce pe timpul catagenului şi telogenului. Celulele keratinizate sunt totdeauna lipsite de glicogen, ca şi foliculul papilar. Glicogenul este sursa majoră de energie pentru sinteza proteinelor.

Polizaharidele acide sunt prezente în celulele zonei exterioare a rădăcinii, unde se află şi glicogenul. De asemenea, se găsesc în celulele bulbului la limita cu papila dermică. Aceasta din urmă conţine sulfat de condroitină B doar în timpul fazei de creştere. Se consideră că aceste polizaharide acide (sulfat de condroitină B) sunt sursa de sulfhidril pentru sinteza keratinei.

53


Lipidele părului sunt constituite din acizi şi alcooli graşi, grăsimi, ceară, hidrocarburi. Sunt prezente la pubertate şi scad odată cu vârsta, mai mult la femei decât la bărbaţi. Granulele de lipide sunt distincte în zonele interne ale rădăcinii şi în porţiunea superioară a bulbului. Când apar granulele de trichohialină în zona internă, granulele de lipide dispar.

Cortexul şi măduva părului sunt lipsite de lipide, iar papila conţine numai urme. Fosfolipidele joacă un rol important în formarea keratinei capilare şi a trichohialinei din zona internă.

Acizii nucleici, ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) se găseşte în cantitate mare în nucleii celulelor în curs de diviziune. Acidul ribonucleic (ARN) este caracteristic celulelor implicate în sinteza de proteine. Pe măsura înaintării fenomenelor de keratinizare, oxidarea ADN-ului devine progresiv mai slabă şi în final dispare. ADN-ul este cel mai adesea remarcat în celulele nediferenţiate ale matricei capilare.

54

Proteinele constituie componentele esenţiale ale firului de păr alături de apă,

săruri minerale etc.

Prin metode electronohistochimice s-a demonstrat că în cortex predomină

proteinele bogate în sulf, iar în matrice cele sărace în sulf.

Aminoacizii izolaţi prin analize chimice sunt: lizina, histidina, arginina,

acidul aspartic, treonina, prolina, glicina, alanina, cistina, valina, metionina,

izoleucina, fenilalanina. Cistina se găseşte în cea mai mare proporţie (16-17,5%),

iar metionina în cea mai mică proporţie. Măduva conţine cantităţi mici de cistină

şi cantităţi mai mari din ceilalţi aminoacizi. Proteina medulară este insolubilă.


55


Componenta principală proteică a părului este keratina, bogată în sulf: conţinutul de sulf scade de la rădăcină spre vârf, datorită agenţilor atmosferici şi radiaţiilor solare. Macromolecula de keratină este formată din 22 alfa-aminoacizi, dintre care predomină cistina care leagă 2 lanţuri macromoleculare. Prezenţa legăturilor transversale face keratina insolubilă atât în apă rece şi caldă, precum şi în soluţii saline şi inertă faţă de mulţi agenţi chimici cât şi faţă de enzime.

Keratina este rezistentă la digestia cu pepsină şi este insolubilă în acizi şi soluţii alcaline diluate.

Studiile cu raze X au arătat că în zona keratogenă, keratina este de tip alfa, similară cu cea existentă în restul părului. Sunt prezente şi betakeratinele (buclate), instabile; cele două forme trec din una în alta sub influenţa umidităţii şi căldurii. Filamentele de keratină sunt cimentate între ele, mai ales în regiunea imediat superioară constricţiei bulbului, formând fibrile. La cimentarea filamentelor se pare că participă şi trichohialina.

56

Proprietăţile fizice ale părului

Părul este higroscopic, datorită structurii sale poroase; impregnat cu apă, greutatea sa creşte cu 12-18%. Apa se leagă la grupele amino şi guanidinice libere.

Rezistenţa părului este dată de cortex în care sunt incluse fibrele de keratină.Cea mai importantă proprietate mecanică a părului este elasticitatea: se

lungeşte la tracţiune cu 20-30%, cu revenire la forma iniţială. Decolorarea repetată alterează proprietăţile elastice ale părului prin reducerea legăturilor disulfidice încrucişate. Lumina solară şi expunerea la UV cauzează degradarea fotochimică a cistinei şi alterează proprietăţile elastice ale părului.

Rezistenţa electrică a părului descreşte când creşte temperatura şi ca urmare părul devine mai zburlit: prin creşterea umidităţii scade de asemenea, rezistenţa electrică a firelor de păr.

57

Metode de îngrijire a părului

Părul indică adeseori dacă starea generală este bună sau nu. Condiţia unei stări normale a părului este de a avea calciu, iod, fier, sulf, vitaminele complexului B, în special B6 şi acid pantotenic. Se impune deci o alimentaţie corespunzătoare, diversificată, care constă în fructe, legume, produse lactate şi peşte.

Devitalizarea părului poate avea şi alte cauze: expunerea îndelungată la soare, aplicarea în exces a unor produse cosmetice (decolorarea, vopsirea etc,), periatul brutal cu perii de sârmă sau nylon, şampoane prea alcaline, folosirea fierului de ondulat etc.

Îngrijirea părului urmăreşte menţinerea hrănirii lui naturale şi a funcţiei normale a glandelor sebacee ale pielii capului, ceea ce se asigură în primul rând prin curăţirea pielii capului şi a părului, prin spălarea lor regulată şi în al doilea rând prin folosirea de preparate adecvate naturii părului.

58

Metode de îngrijire a părului

Părul uscat, lipsit de luciu, va fi spălat la 7-14 zile. Se vor prefera şampoanele pe bază de gălbenuş de ou, muşeţel, lanolină care

asigură gresarea necesară. Se recomandă de asemenea înainte de spălare, gresarea părului cu ulei de

măsline sau ricin (35-37grade Celsius). Cea mai recomandată pentru spălare este apa dedurizată.Părul devitalizat va fi tratat cu loţiuni tonice. Local se pot face masaje cu vitamina A, acid pantotenic etc.Părul normal se îngrijeşte aproape ca şi părul uscat.Părul gras îşi modifică aspectul repede, sebumul fixând uşor toate

impurităţile din atmosferă. Se recomandă spălarea cu şampoane pentru păr gras la 5-7 zile.

59

Preparate pentru îngrijirea părului

Şampoanele sunt preparate folosite pentru curăţirea energică a părului şi a pielii capului. Se găsesc sub formă solidă şi fluidă. După natura părului există şampoane pentru păr uscat, gras sau normal şi contra mătreţei. De asemenea, se deosebesc şampoane pentru femei, bărbaţi şi copii.

Caracterele obişnuite ale unui şampon sunt: – lipsa alcalinităţii, necesară pentru ca părul să nu fie degradat;– să nu aibă efect degresant prea puternic;– să nu irite pielea capului;– să posede o reală capacitate de curăţire, chiar cu o apă calcaroasă;– să emulsioneze în apă impurităţile, grăsimea, mătreaţa şi să le disperseze;– să producă o spumă abundentă care să nu fie influenţată de impurităţi.

Keratina este degradată atât de substanţele alcaline cât şi de cele acide. Clorura de sodiu, sulfatul de sodiu modifică echilibrul „electrostatic” al moleculelor de keratină şi vor fi utilizate cu precauţie. Dintre substanţele active se utilizează: saponină (care are însă acţiune hemolitică), laurilsulfat de sodiu şi de trietanolamină, sulforicinatul de sodiu, diferite substanţe grase ca: stearat de magneziu, grăsimi hidrogenate, alcool oleic; substanţe macromoleculare ca: PVA, MC polietilenglicoli etc.

60

Şampoanele, care conţin o cantitate prea mare de substanţe tensioactive, exercită un efect nociv asupra părului, producând următoarele inconveniente:

Preparate pentru îngrijirea părului

– se produce o secreţie excesivă de sebum;– se modifică comportarea sa electrostatică, extremităţile sale despicându-se;– se poate inversa emulsia A/U a mantalei acide a pielii normale în emulsie U/A,

uşor lavabilă. Keratina nu va mai absorbi apa, părul devenind moale, casant. Cantitatea de sebum normală este necesară pentru menţinerea supleţei părului.

Coloranţii fluorescenţi, de tipul cumarinei, incluşi în şampon pentru a da luciu părului, îşi exercită efectul numai în prezenţa uleiului mineral, cu excepţia părului foarte deschis la culoare.

Şampoanele se găsesc sub formă de pulbere, lichid sau cremă în care sunt încorporate diverse substanţe cu rol trofic: extracte de plante, gălbenuş de ou, extract de lămâie, antiseptice, extracte placentare etc.

24

Creme nutritive

Extractele de placentă

- reprezintă un complex biologic activ de: hormoni, vitamine (A, D, E,

complex B, vitamina C în cantităţi mici, vitaminele P şi K), aminoacizi,

oligoelemente, enzime (colesterin-fosfataza – care produce o înviorare a

circulaţiei, o creştere a respiraţiei circulare şi o stimulare a metabolismului),

steroli, acizi graşi;

- pentru un răspuns biocosmetic se recomandă un conţinut de 3-5% extract în

preparatele cosmetice.

26

Creme nutritive

Produsele apicole, lăptişorul de matcă şi polenul, au un efect revitalizant al

ţesutului cutanat.

Lăptişorul de matcă:

- produs glandular, salivar, secretat de albinele tinere;

- este un concentrat biologic cu mare valoare nutritivă;

- conţine: proteine, aminoacizi, lipide, glucide, substanţe minerale, vitaminele

A, B1, B2, hormoni, enzime şi factori vitali specifici care acţionează ca

biocatalizatori;

- este foarte eficient aplicat pe tenul cu primele semne de îmbătrânire, pentru

recăpătarea funcţiilor fiziologice normale, regenerând ţesuturile.

Polenul:

- bogat în aminoacizi, vitamine;

- are ca efect revitalizarea ţesutului cutanat.

Documents

Dermato Curs Nr. 6