Diareea

Efectuat :Lisii Mircea Stanescu Tatiana gr 26

DiareeaDiareea este un sindrom caracterizat prin cresterea numarului de evacuari intestinale(mai mult de 3 ori /zi) si /sau emisia unor scaune semiformate sau neoformate in volum majorat (mai mult de 200-300 g in zi).

Mecanismele patogenetice:

1)golirea rapida a stomacului

2)tranzitul intestinal accelerat cu hipersecretia intestinala

3)malabsorbtia ileala de acizi biliari ,care inhiba absorbtia apei la nivelul colonului

4)poluarea bacteriana a intestinului subtire

Tipurile Diareii

a)Diareea acuta.

b)Diareea cronica:

Diareea osmotica sau malabsorbtiva

Diareea secretorie

Diareea prin cresterea presiunii hidrostatice si limfatice

Diareea prin tulburari de motilitate

Diareea prin leziuni inflamatorii ale mucoasei

Diareea acuta

Diareea acută se caracterizează prin emisia de mai mult de trei scaune neformate pe zi, având o durată de 2 – 3 săptămâni.

Debutul este de regulă brusc:

modificarea starii generale

astenie marcată

cefalee

febra

crampe abdominale

Manifestări de ordin sistemic:

dezechilibre hidroelectrolitice importante, produse mai ales în infecţiile care afectează intestinul subţire, uneori cu deshidratare importantă, hipotensiune arterială, până la colaps;

manifestări renale (oligurie, oligo-anurie); simptoame neurologice (cefalee, somnolenţă sau

agitaţie, diminuarea senzoriului, comă); artralgii (Yersinia enterocolitica, sindrom Reiter,

Salmonella, Shigella, Campilobacter) infecţiile cu Yersinia pot produce glomerulonefrită,

tiroidită, pericardită.

Diareea cronică se defineşte prin persistenţa tulburărilor de tranzit intestinal mai mult de 3 săptămâni

In functie de severitatea diareei:

diaree uşoară (sub 5 scaune/zi, absenţa febrei şi deshidratării);

diaree moderată (5 – 9 scaune/zi, febră, fără deshidratare);

diaree severă (peste 10 scaune/zi şi prezenţa deshidratării).

Diareea osmotica sau malabsorbtiva Se produce din cauza excesului de apa si electroliti din lumen si anume in: ingestia in exces a unor produsi anorganici sau organici osmotic active(laxative ,produse ce contin sorbitol), raminerea in lumen a unor substante osmotic active din cauza unor enzimopatii congenitale sau castigate(deficit de dizaharidaze, enterokinaza sau in urma rezectiei de intestin si pierderea suprafetetei de absorbtie).

Diareea secretorie Apare in secretia exagerata de apa si electroliti in lumenul

intestinal.Acest proces poate fi stimulat de enterotoxine bacteriene ,fie prin substante circulante care actioneaza la nivelul membrane bazolaterale a enterocitului (citokine si metaboliti ai acidului arahidonic, care iau nastere in procese inflamatorii). Din toxine bacteriene pot fi enumerate cele produse de : Vibrio Cholerae, E.Coli enterotoxigena,Campilobacter,Yersinia enterocolitica,Klebsiela;

Deasemenea mai poate fi produsa si de unele laxative, in malabsorbtia de acizi biliari secundara unor rezectii ileale mici(boala Crohn).In aceasta patologie cantitatea de emisii fecale depaseste 100ml/zi, fiind apoase,fiind prezente singe ,puroi sau mucus.

Diareea prin cresterea presiunii hidrostatice si limfatice Cresterea presiunii in capilarele sau vasele limfatice

parietale duce la filtrarea apei si electrolitilor in lumen . Apare mai frecvent in hipertensiunea portala, in obstructia vaselor limfatice ,unde se pierd cantitati mari de limfa;

Diareea prin tulburari de motilitate

In hipermotilitate se produce scurtarea timpului de transit prin micsorarea timpului necesar absorbtiei ceea ce face sa se elimine o cantitate sporita de materii fecale cu un continut mare de apa si electroliti (in hipertiroidie ,tumori carcinoide).

In hipomotilitate se genereaza o staza a continutului intestinal cu poluarea bacteriana si inducerea de leziuni inflamatorii.

Diareea prin leziuni inflamatorii intestinale Leziunile inflamatorii ale mucoasei produc diaree prin

exudarea plasmei ,leucocitelor si a singelui. Se intilneste in infectii cu protozoare enteroinvazive (Entamoeba histolitica)sau cu germeni Shigella ,Salmonella,Campilobacter,Yersinia enterocolitica).Numarul de scaune poate ajunge 15-20/24ore .Starea de post nu influenteaza practic numarul de scaune.

Diagnosticul diareeiDiagnosticul diareei impune 2 etape clinic-paraclinice : ambulatorie si de spitalizare. In prima se utilizeaza urmatoarele investigatii:

Examenul macroscopic ce înregistrează numărul de evacuări/24 ore, consistenţa, culoarea, cantitatea, prezenţa de produse patologice.

Examenul microscopic al scaunului poate evidenţia prezenţa paraziţilor, Campilobacterului, Cryptosporidiumului, E. histolytica, Giardia, Strongyloides, Anchilostoma etc.

Coprocitograma evidenţiază leucocitele polimorfonucleare (PMN) în scaun prin coloraţia Giemsa sau cu albastru de metilen. Prezenţa de PMN orientează diagnosticul spre o infecţie cu germeni invazivi, având ca consecinţă indicaţia pentru un tratament antibacterian.

In diareea functionala din intestinal iritabil scaunele diareice se produc numai ziua ,au legatura cu starea emotiva, nu apare scaderea in greutate ,febra.

In etapa de spitalizare dupa evaluarea rezultatelor este necesara impunerea unei stari de post (48-72 ore) asigurindu-se hidratarea pe cale i-venoasa. Modul de raspuns al diareii la post permite diferientierea celor osmotice si secretorii .Primele dispar in 24-48 ore de post in timp ce diareea secretorie nu este influentata de post,cantitatea scaunelor depasind 200g/24ore.Steatoreea (prezenta ac. grasi in fecale) deasemenea este un indice ce face diferenta in cele 2 tipuri de diaree. Steatoreea sub 6 g/24 ore se intilneste in alergia alimentara ,colita microscopica,cea de peste 6 g/24 ore in leziuni ale mucoasei intestinului subtire, pancreatite cornice.

Tratamentul diareeiTratamentul vizează câteva direcţii fundamentale:

Corectarea pierderilor hidro-electrolitice şi a echilibrului acido-bazic

Asigurarea suportului nutriţional

Tratamentul etiologic

Tratamentul simptomatic (sau nespecific)

 

Măsuri terapeutice de ordin general:

Suprimarea alimentaţiei orale în formele cu vărsături

Asigurarea suportului nutriţional

Reintroducerea alimentaţiei se face prudent, după suprimarea diareei, respectând normele de cruţare mecanică, termică, osmolară, chimică şi excluzând alimentele netolerate.

Corectarea pierderilor hidro-electrolitice şi a echilibrului acido-bazic:• Este obiectivul principal, cu regim de urgenţă în diareile

acute, dar şi în cele cronice severe.• Dacă deshidratarea este severă se începe cu

rehidraterea parenterală cu soluţie Ringer lactat sau soluţie de ser fiziologic cu administrare de săruri de potasiu şi bicarbonat de sodiu, în funcţie de necesităţi.

Tratamentul etiologic

• Tratament antibacterian se indica în caz de diaree infecţioase: holera, Shigella, Clostridium difficile, E. coli enteropatogeni, Salmonella, Yersinia, Campilobacter.• De reţinut că unele antibiotice, în special cele cu spectru

larg, modifică ecologia intestinală şi pot induce prin ele însele accidente diareice.

• Tratamentul simptomatic sau nespecific al diareei : • Antisecretor• Proabsorbtiv • De modificare a tranzitului intestinal. • Medicaţia antiperistaltică – este contraindicată în

diareile infecţioase.