Materia succesiunilor

Dreptul succesoral roman cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai in cadrul celor 3 sisteme succesorale pe care le-au creat romanii:succesiunea ab intestat (succesiunea legala) deferita pe baza religiei ,succesiunea testamentara deferita pe baza unui testament si succesiunea deferita contra testamentului.Insa la origini in epoca foarte veche transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai nu implica ideea de succesiune,deoarece asa cum spuneam in conceptia vechilor romani drepturile patrimoniale sunt expresii ale ideii de putere ,iar puterea nu se transmite,ci se creeaza.De aceea vechii romani considerau ca mostenitorul nu dobandeste acelasi drept ,ci un drept nou ,prin luarea in stapanire a bunurilor succesorale.Aceasta conceptie este oglindita si pe plan terminologic intrucat cel mai vechi cuvant prin care a fost desemnat mostenitorul roman este ‘heres’,iar heres vine de la herus(stapan).

Cu timpul insa,pornind de la ideea continuitatii persoanei defunctului ,romanii au admis ca bunirile succesorale pot fi transmise mostenitorilor ,iar din acel moment in vocabularul juridic roman au aparut termenii de succesiune si de succesor.

Dreptul succesoral roman a evoluat sub influenta a 2 tendinte:

-de cadere a formalismului

- ocrotirea rudeniei de sange

In legatura cu prima tendinta retinem ca cel mai vechi testament roman a imbracat forma unei legi,a fost o adevarata lege votata de popor.Mai tarziu poporul s=a transformat din veritabil legiuitor in martor colectiv,iar in epoca clasica testamentul se putea intocmi printr-o simpla manifestare de vointa,iar in legatura cu a 2-a tendinta ne amintim ca vreme de aprox 5 secole agnatiunea ( rudenia civila) a fost unicul testament al succesiunii romane,a.i rudele de sange care nu erau in acelasi timp si rude civile ,nu aveau vocatie succesorala,nu puteau veni la succesiune.De aceea , spre sfarsitul republicii ,pe fondul transformarilor care au intervenit in organizarea familiei romane,pretorul a initiat o serie de reforme prin care a chemat la succesiune si rudele de sange.Aceste reforme au fost completate ,dezvoltate prin reforme imperiale,iar in vremea imparatului Justinian prin rasturnarea stravechiului principiu rudenia de sange a devenit unicul fundament al succesiunii.Cel mai vechi sistem succesoral roman este denumit succesiune ab intestat (succesiune legala) .

Succesiunea ab intestat este succesiunea fara testament care se deschide atunci cand nu exista testament sau testamentul nu a fost intocmit in mod valabil.Ea se mai numeste si succesiune legala,deoarece este reglementata prin dispozitiile din Legea celor 12 table.Potrivit acestei legi exista 3 categorii de mostenitori,sau mostenitori legali:

-heredes sui (sui heredes)

-adrenatus proximus

-gentiles

Din prima categorie de mostenitori legali faceau parte toti aceia care in momentul mortii lui pater familias deveneau persoane sui iuris,adica fiii ,fiicele,femeia casatorita cu manus in calitate de fiica.De asemenea adoptatul devine sui iuris si adrogatul la fel.Nepotii din fii pot veni si ei la succesiune in prima categorie de mostenitori legali ,numai daca tatal lor a murit inaintea bunicului.Acesti nepoti din fii vin la succesiune prin reprezentare ,in sensul ca ei urca in rangul succesoral al tatalui lor si dobandesc partea din succesiune care s-ar fi cuvenit tatalui daca ar mai fi trait.Spre exemplu daca vin la succesiune 2 fii si 2 nepoti de fiu ,succesiunea se va imparti la 3.Cei 2 fii vor dobandi fiecare parte o treime,iar cei 2 nepoti de fiu vor dobandi impreuna o treime din succeiune fiindca atat s-ar fi cuvenit tatalui lor daca ar mai fi trait.In lipsa mostenitorilor din prima categorie vin la succesiune cei din categoria a 2-a,adica agnatus proximus.In aceasta materie,cuvantul agnati ii desemneaza pe cei mai apropiati colaterali,asadar cei mai apropiati colaterali sunt denumiti in materia succesiunii legale agnatul proximus,dar aceasta categoria de mostenitori nu este fixa,ci este mobila ,deoarece in lipsa unor agnati mai apropiati sunt agnatus proximus,agnatii foarte indepartati.Spre exemplu daca exista frati ei sunt agnatus proximus,daca nu exista frati sunt agantus proximus verii primari,iar daca nu exista nici veri primari,verii de-ai 2-lea.Pe de alta parte,potrivit Legii celor 12 table colateralii nu pot veni la succesiune prin reprezentare incat daca cel mai apropiat agnat repudiaza mostenirea ,aceasta nu va trece la urmatoarea categorie de mostenitori,ci devine vacanta-trece asupra statului.In lipsa colateralilor veneau la succesiune gentiles ,adica membrii gintii care isi imparteau bunurile succesorale in parti egale,ca o amintire a epocii in care membrii gintii exercitau proprietate colectiva asupra pamantului.Insa dispozitiile Legii celor 12 table in materie succesorala au devenit anacronice spre sfarsitul republicii,epoca in care familia romana a suferit transformari importante.Avem in vedere in primul rans generalizarea casatoriei fara manus si generalizarea emanciparii fiilor de familie,ori asa cum se stie mama si copiii rezultati din casatoria fara manus nu se mosteneau reciproc potrivit legii,intrucat nu erau rude civile.De asemenea fiul de familie emancipat nu putea veni la succesiune in familia de origine,intructa nu mai era ruda civila cu acea familie.Actionand in spiritul echitatii ca de obicei,pretorul a initiat mai multe reforme prin care a creat un nou sistem succesoral pe care romanii il denumeau bonorum posesio(posesia bunurilor),iar noi modernii il denumim mostenire pretoriana.Potrivit acestor reforme exista 4 categorii de mostenitori pretorieni:

-bonorum posesio unde liberi

-bonorum posesio unde legitimi

-bonorum posesio unde cognati

-bonorum posesio unde vir et ucsor

Din prima categorie de mostenitori pretorieni faceau parte toti fiii de familie ,inclusiv cei emancipati,caci emancipatul venea la succesiune in calitate de fiu ,de ruda de sange .

Din a doua categorie de mostenitori pretorieni faceau parte agnatii si gentilii,a.i jurisconsultii spuneau ca prin aceasta dispozitie pretorul nu a modificat ci a confirmat dispozitiile Legii celor 12 table procedand confirmandi iuris civilis gratia.In realitate si de data aceasta pretorul a adus modificari dispozitiilor din Legea celor 12 table ,deoarece in sistemul pretorian daca cel mai apropiat agnat repudia succesiunea,aceasta nu devenea vacanta ca Legea celor 12 table,ci trecea la urmatoarea categorie de mostenitori.

Din categoria a 3-a de mostenitori pretorieni faceau parte mama si copiii rezultati din casatoria fara manus care se mosteneau in calitate de cognati (rude de sange).

Din categoria a 4-a faceau parte barbatul si femeia casatoriti fara manus care se puteau mosteni reciproc daca nu existau mostenitori din celelalte categorii.

Asa cum spuneam ,reformele pretoriene a u fost dezvoltate prin reforme imperiale.Astfel in vremea imparatului Hadrian a fost dat senatusconsultul tertulian prin care mama a fost chemata la succesiunea copiilor rezultati din casatoria fara manus in calitate de ruda legitima ,ceea ce inseamna ca ea a fost urcata din categoria a 3-a de mostenitori pretorieni in categoria a 2-a,iar potrivit senatusconsultului orfitian dat in vremea lui Marc Aureliu copiii rezultati din casatoria fara manus au fost chemati la succesiunea mamei lor in calitate de fii,adica au fost ridicati din categoria a 3-a de mostenitori pretorieni in prima categorie,iar imparatul Justinian aveau 2 constitutiuni imperiale prin care asa cum psuneam puterea de sange a devenit unicul fundament al succesiunii,sisteme preluate si in zilele noastre.Potrivit acestei reforme exista 4 categorii de mostenitori.

Din prima categorie faceua parte descendentii care ii excludeau pe toti ceilalti.

Din categoria a 2-a faceau parte ascendentii,fratii si surorile buni si copiii lor.

Din categoria a 3-a faceau parte fratii si surorile consangvini si uterini si copiii lor.(erau frati si surori consangvini-aceia care proveneau din acelasi tata ,dar nu si din aceiasi mama ,iar frati si surori uterini erau aceia care proveneau din aceiasi mama,dar din tati diferiti.

Din categoria a 4-a faceau parte colateralii mai indepartati.

Mostenirea testamentara a aparut ceva mai tarziu decat mostenirea legala si este deferita asa cum spuneam pe baza unui testament ,iar testamentul este actul solemn prin care o persoana denumita testator institutuie unul sau mai multi mostenitori pentru ca acestia sa-I execute ultima vointa ,desi jurisconsultii clasici in frunte cu Ulpian spuneau ca testamentul este actul de ultima vointa intocmit cu respectarea dispozitiilor din legi fara a se referi la instituirea de mostenitori,cu toate ca instituirea e mostenitori este trasatura definitorie a testamentului,trasatura care da identitate ca act juridic.La origine puteau fi instituiti mostenitorii numai herezii,adica numai mostenitorii legali din prima categorie.Cu timpul insa s-a admis si instituirea unor agnati mai indepartati sau chiar a unor persoane straine de familie.Mostenitorii instituiti in calitatea lor de executori testamentari asigurau distribuirea

bunurilor succesorale in conformitatea cu ultima vointa a testatorului .Totodata,prin testament puteau fi favorizati unii dintre mostenitorii instituiti care dobandeau o parte din succesiune mai mare decat li s-ar fi cuvenit potrivit succesiunii legale dupa cum tot prin testament mostenitorii instutuiti puteau fi grevati cu sarcina de a distribui anumite bunuri din succesiune unor persoane denumite legatari.

De asemenea,cum am vazut,prin testament se putea dezrobi un sclav sause putea numi un tutore.Asadar la romani,ca si la noi testamentul indeplinea o multitudine de functii juridice.In epoca veche romanii au cunoscut 3 forme solemne de testament:

-testamentul galatis conditiis

-testamentul in procinctu

-testamentul per es et libram

Testamentul galatis conditiis este cel mai vechi testament roman si imbraca forma unei legi pe care o vota comitia curiata(comitia galata).Acest testament prezinta 2 incoveniente importante:in primul rand el era accesibil numai patricienilor,pentru ca numai ei participau la lucrarile comitiei curiata,si in al doilea rand comitia curiata nu se intrunea in fiecare zi,ci foarte rar,numai de 2 ori pe an.De aceea a fost creat testamentul in procintu sau testamentul in fata armatei gata de lupta.

Acest testament presupunea o declaratie solemna a soldatului roman in fata unitatii militare din care facea parte,in fata centuriei.Acest testament era accesibil tuturor cetatenilor romani,si patricienilor ,si plebeilor,dar numai acelora care faceau parte din legiunile de juniori(combatante) din care faceau parte barbatii intre 17 si 46 de ani,a.i a fost creat testamentul per es et libram care a evoluat in 3 faze succesive:

-mancipatio familiae

-testamentul per es et libram public

-testamentul per es et libram secret

In prima faza denumita mancipatio familiae acest testament este o aplicatiune a mancipatiunii fiduciare intrucat testatorul transmitea bunurile succesorale cu titlul de proprietate.Prin mancipatiune unui executor testamentar denumit emptor familiae sau cumparator al bunurilor succesorale,dupa care intre testator si emptor familiae se incheia o conventie de buna credinta denumita pact fiduciar prin care testatorul ii arata lui emptor familiae cum sa distribuie bunurile succesorale,insa executarea acestui testament depindea de buna credinta a lui emptor familiae ,deoarece la acea epoca pactele fiduciare nu erau sanctionate juridiceste ,iar daca emptor familiae era de rea credinta si nu executa ultima vointa a testatorului mostenitorii instituiti nu aveau actiune impotriva lui emptor familiae si nu-l puteau constrange pe cale judiciara sa distribuie bunurile succesorale conform ultimei vointe a testatorului.

De aceea ,s-a trecut la faza a doua,la testamentul per es et libram public.In faza a doua testatorul nu mai transmitea bunurile succesorale cu titlu de proprietate ,ci cu titlu de detentiune,a.i emptor familiae

nu mai devenea proprietar al bunurilor succesorale,ci simplu detentor si daca refuza sa execute ultima vointa a testatorului ,mostenitorii il puteau chema in justitie,aveau actiune impotriva lui si il putea constrange pe cale judiciara sa execute testamentul.Totusi,si in aceasta faza testamentul prezinta inconvenientul ca pactul fiduciar sau conventia de buna credinta se incheia in forma verbala in fata martorilor,a.i numele mostenitorilor erau cunoscute inca din momentul intocmirii testamentului,iar unii mostenitori puteau fi interesati sa grabeasca moartea testatorului,a.i s-a trecut la faza a treia,la testamentul pes es et libram secret.

In aceasta faza conventia de buna credinta,pactul fiduciar nu se mai incheia in forma verbal,cu in forma scrisa,inscrisul era inchis si sigilat cu sigiliile martorilor urmand sa fie deschis numai dupa moartea testatorului ,ocazie cu care se aflau si numele mostenitorilor.In epoca clasica au fost consacrate si forme nesolemne de testament cum ar fi : testamentul noncupativ,pretorian,si militar.

Testamentul noncupativ se intocmea printr-o singura declaratie verbala in fata martorilor.

Testamentul pretorian se intocmea in forma scrisa si purta sigiliile martorilor.

Testamentul militar se intocmea oricum,cu conditia ca ultima vointa a soldatului sa fie clar exprimata.

Pentru ca un testament sa fie intocmit in mod valabil era necesar ca testatorul,martorii si mostenitorii sa aiba capacitate testamentara care era denumita testamenti factio . Era de 2 feluri:

-testamenti factio activa

-testamenti factio pasiva

Testamenti factio activa desemneaza aptitudinea persoanei de a=si intocmi testamentul sau de a asista in calitate de martor la intocmirea unui testament. Regula era ca au testamenti factio activa toti aceia care sunt capabili de fapt si de drept .Totusi,de la aceasta regula au fost admise unele exceptii.Spre exemplu ,sclavul public putea dispune prin testament de jumatate din peculiul sau ,iar fiul de familie,care era soldat in legiuni si care avea un peculiu in calitate de soldat denumit peculiu castrese putea dispune de acel peculiu prin testament .

Testamenti factio pasiva desemneaza aptitudinea unei persoane de a veni la succesiune,de a avea calitatea de mostenitor.In mod simetric,regula era ca au testamenti factio pasiva toti aceia care sunt capabili,au capicitate de fapt si de drept,dar si in acest caz s-au admis exceptii,astfel s-a admis ca fiul de familie sa fie instituit mostenitor desi bunurile succesorale treceau in patrimoniul lui pater familias pentru ca fiul de familie nu are patrimoniul propriu.Tot din ratiuni de ordin practic s-a admis sa fie c=mostenitori chiar si sclavii,fie sclavul propriu,fie sclavul altuia.Totodata pentru ca un testament sa fie intocmit in mod valabil era necesar instituirea de mostenitori,fara de care testamentul nu era valabil.Aceasta instituire presupunea respectarea unor conditii de forma si de fond .Astfel,instituirea de mostenitori se facea in termani imperativi si solemni.Spre exemplu: daca era instituit Octavian ca mostenitor ,testatorul utiliza formula octavius heres esto(octavian sa fie mostenitor).Aceasta instituire trebuie facuta in fruntea testamentului ,ceea ce inseamna ca orice testament incepea cu instituirea de

mostenitor,iar conditiile de fond ale instituirii isi gasesc expresia in 2 principii fundamentale ale dreptului succesoral roman.

Potrivit primului principiu,nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potes(nimeni nu poate muri in parte cu tetament si in parte fara testament),ceea ce inseamna ca la romani mostenirea legala nu se putea deschide alaturi de mostenirea testamentara,iar daca testatorul dispunea prin testament numai pentru o parte din bunurile sale ,cel instituit in parte dobandea totusi intreaga succesiune pentru ca altminteri ar fi insemnat sa se deschida mostenirea legala alaturi de cea testamentara,ceea ce nu este permis,iar potrivit celui de-al 2-lea principiu semer heres semper heres(odata mostenitor,pentru totdeauna mostenitor),ceea ce inseamna ca mostenirea de mostenitor nu se face cu termen,si pentru totdeauna,caci succesiunea este un mod de dobandire a proprietatii,iar proprietatea nu are caracter temporar,ci caracter perpetuu.