DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatilor n anul universitar 2006-2007 Cursul de Dreptul Comertului International pe care-l prezentam n continuare, este destinat studentilor Facultatii de Drept si Administratie publica ca si studentilor Facultatii de Marketing si Afaceri Economice Internationale din cadrul Universitatii Spiru Haret . Cursul are o alcatuire unitara fiind prezentat

sub forma unui manual n care sunt tratate toate aspectele legate de aceasta disciplina. Dreptul Comertului International nglobeaza multitudinea raporturilor juridice care au ca obiect schimburile comerciale, cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala, aspecte deosebit de importante n epoca moderna cnd relatiile politice si cele economice sunt repozitionate dupa ncetarea razboiului rece. Cod curs: Denumire

curs: Dreptul Comertului International Perioada de accesare a cursului: Premise ale nsusirii lectiilor: Cunostinte dobndite la cursul de Drept Comercial din anii anteriori ca si cunostintele generale de drept Titular curs: Lect. .univ.dr. Savu Iuliana, Lect. .univ.dr . Stefu Ioan Orar prelegeri, durata: Seminar: Consultatii: Lect. .univ.dr. Savu

Iuliana Miercuri 10,30 Manuale recomandate: ***Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Ed. Fundatia Romnia de Mine, Bucuresti, 2005 ***Dragos Sitaru, Tratat de Dreptul Comertului International,Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004 ***Dumitru Mazilu, Dreptul Comertului International, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001

Obiectivele cursului: Dobndirea de catre studenti a conceptelor fundamentale, principiile care guverneaza aceasta materie pentru a ntelege modul n care contractele comerciale devin principalele instrumente juridice n vehicularea valorilor materiale, a schimburilor economice si tehnico-stiintifice Cerinte: Este necesara prezenta studentilor la cursuri pentru asimilarea cunostintelor necesare transmise cu acest prilej, instructorul rezervndu-si dreptul de a da lucrari

de control. Se solicita, de asemenea, prezenta studentilor la seminarii, avnd o conduita activa, si preocupare de a elabora si sustine referate la temele cursului, care sunt indicate n manual. Pentru nvatamntul ID este necesara studierea prealabila att a sintezelor ct si a manualului cursului ct si a bibliografiei recomandate. Pentru studentii FR este necesara pe lnga studierea prealabila a

bibliografiei recomandate si participarea lor la lectiile de sinteza si seminariile organizate cu acest prilej. Criterii de evaluare: Nota finala este compusa din pondere 85% testul de evaluare finala -pondere 15% activitatea n cadrul cursului Teme si teste pentru autoevaluare: Pentru aceasta activitate, studentii au teste de autoevaluare pentru fiecare tema prezentate sub

forma de grile, care trebuiesc rezolvate, dupa parcurgerea si aprofundarea lectiilor corespunzatoare. Testele de autoevaluare sunt obligatorii, iar rezultatul acestora va contribui la evaluarea finala. Modul de acordare a creditelor transferabile si de promovare a anilor de studii: Este prezentat n planul de nvatamnt pentru anul 2006-2007

PROGRAMA ANALITICA CONTINUTUL TEMATIC AL CURSULUI DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL Aspecte introductive I. NOTIUNEA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL PARTICULARITATI 1. Notiunea Dreptului Comertului International 2. Obiectul Dreptului Comertului International 3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Comertului International 4. Metoda de reglementare 5. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline II. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI

COMERTULUI INTERNATIONAL a. Principiul libertatii comertului b. Principiul concurentei loiale c. Egalitatea juridica a partilor d. Principiul libertatii conventiilor e. Contractele de comer. international au putere de lege ntre partile contractante f. Principiul bunei-credinte III. IZVOARELE SI CODIFICAREA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL 1. Izvoare a. Izvoare interne b. Izvoare internationale 2. Codificarea Dreptului Comertului International IV. RAPORTUL JURIDIC DE COMER. INTERNATIONAL

A. Premisele raportului juridic de comer. international B. Partile raportului juridic de comer. international C. Continutul raportului juridic de comer. international D. Obiectul raportului juridic de comer. international V. ACTELE SI FAPTELE DE COMER. INTERNATIONAL 1. Notiune si caracterizare 2. Categoriile de fapte de comer. 3. Clasificarea actelor si faptelor de comer. international 4. Actele si faptele de cooperare economica

si tehnico-stiintifica internationala VI. PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

A. Etape comune procedurii de reorganizare judiciara si procedurii falimentului B. Etape specifice procedurii de reorganizare judiciara C. Etape specifice procedurii falimentului VII. TEORIA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE 1. Notiune 2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comer. international VIII. NCHEIEREA, EXECUTAREA, MODIFICAREA SI EFECTELE CONTRACTELOR DE COMER. INTERNATIONAL 1. Formarea contractului de comer. international 2. Legea aplicabila contractului de comer.

international 3. Clauzele contractului comercial international 4. Interpretarea contractelor de comer. international 5. Executarea contractelor de comer. international IX. REGIMUL JURIDIC AL INTERMEDIERII N COMERTUL INTERNATIONAL 1. Contractul international de mandat comercial 2. Contractul international de comision 3. Intermedierea n dreptul anglo-saxon 4. Dreptul aplicabil intermedierii de comer. international 5. Aquis-ul comunitar n domeniul ntreprinderii X. CONTRACTUL INTERNATIONAL

DE VNZARE DE MARFURI XI. CONTRACTELE DE FINANTARE INTERNATIONALA 1. Contractul de leasing 2. Contractul de factoring. XII. CONCESIONAREA CONVENTIONALA INTERNATIONALACONTRACTUL DE CONCESIUNE EXCLUSIVA XIII. CONTRACTUL DE FRANCHISING XIV. CONTRACTUL DE LICENTA a. Contractul de know-how b. Contractul de consulting-engineering XV. CONTRACTUL DE TRANSPORT N COMERTUL INTERNATIONAL 1. Elementele specifice ale contracetelor de transport international 2. Solutionarea litigiilor privind

derularea contractelor de transport international XVI. SOLUTIONAREA LITIGIILOR CARE DECURG DIN ACTIVITATEA DE COMER. EXTERIOR SI COOPERARE ECONOMICA SI TEHNICOSTIINTIFICA INTERNATIONALA

. Solutionarea litigiilor de catre instantele judecatoresti . Prorogarea de com petenta . Arbitrajul comercial international . Arbitrajul institutional si arbitrajul ad-hoc . Notiunea, formele, natura juridica si efectele conventiei arbitrale . Desfasurarea procedurii arbitrale

TEMATICA SEMINARIILOR (pentru studentii de la forma de nvatamnt de zi) 1. Seminar organizatoric 2. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial 3. Principiul libertatii comertului si principiul concurentei loiale 4. Izvoarele internationale ale Dreptului Comertului International 5. Subiectele de drept international participante la raporturile juridice de Dreptul Comertului International 6. Actele si faptele

de comer. international 7. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international 8. Teoria contractelor comerciale internationale 9. ncheierea, executarea, modificarea si efectele contractelor de comer. international 10. Clauzele contractelor comerciale internationale 11. Interpretarea contractelor comerciale internationale 12. Contractul de vnzare-cumparare internationala de marfuri 13. Contractul de finantare internationala 14. Contractele de transport international PLANUL DE NVATAMNT:

BIBLIOGRAFIE MINIMALA 1. ***Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Ed. Fundatia Romnia de Mine, Bucuresti, 2005 2.***Dragos Sitaru, Tratat de Dreptul Comertului International,Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2004 3.***Dumitru Mazilu, Dreptul Comertului International, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2001 4. ***Dictionar Comercial termeni utilizati n tranzactiile comerciale, Ed. Caraiman, Bucuresti, 2002 BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA 1. Ion Bindiu, Dreptul Comertului International,

Ed. Paralela 45, Bucuresti, 2001 2. Victor Babiuc, Dreptul Comertului International, Ed. Atlas Lex, Bucuresti 1994 3. Mircea Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul Comertului International, Ed. Lumina Lex, 1995 4. Octav Capatna, Brndusa Stefanescu, Dreptul Comertului International, Ed. Academiei, 1985, 1997

Obiectivele lectiei 1 Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline

Definirea dreptului international n sens larg ca fiind disciplina juridica ce reglementeaza totalitatea activitatilor economice, bancare, financiare, etc. prin care se realizeaza schimburi economice, cooperearea economica si tehnicostiintifica Dreptul

Comertului International prin metoda sa de reglementare recurge la norme de drept privat Asemanari ntre Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial, Dreptul Civil, Dreptul Procesual Civil, Dreptul International Privat si Dreptul International Public Deosebiri dintre Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial, Dreptul Civil, Dreptul Procesual Civil, Dreptul International Privat si Dreptul International Public

Concepte cheie -Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline Comer. provine din latinescul comercium si indica un schimb de produse, operatiuni cu marfuri Caracter patrimonial aspect mbracat de raporturile juridice de Dreptul Comertului International, evaluabile n bani

Element de extraneitate caracter international stabilit prin criterii subiective, obiective, care indica faptul ca partile raportului juridic au domiciliul sau sediul n state diferite ori ca marfurile aflate n tranzit traverseaza cel putin o frontiera

Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline notite lectia 1 1. Notiunea Dreptului Comertului International Dupa cum ne amintim din studierea Dreptului comercial, denumirea acestuia evidentiaza ansamblul de norme juridice care reglementeaza comertul, n general vorbind. La rndul sau, substantivul

neutru comert (din lat. commercium , o juxtapunere a cuvintelor cum merx si fr. commerce ) indica un schimb de produse, operatiuni cu marfuri. Dreptul Comertului International nsumeaza acele norme juridice care reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui stat si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale . Subliniem

ca Dreptul Comertului International are la baza acele norme juridice care reglementeaza acele raporturi patrimoniale cu caracter comercial si cu prezenta unui element de extraneitate care se nasc ntre persoane fizice si/sau persoane juridice romne si straine care au calitatea de subiecte de dreptul comertului international. 2. Obiectul Dreptului Comertului International Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale,

care au un caracter volitional, precum si de de comercialitate si internationalitate. 3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Comertului International se deslusesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume: a) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comer. international, aflati pe pozitii de egalitate juridica, si stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si

obligatii corelative n domeniul comertului international, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice. b) caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile n bani, care iau nastere ntre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan mondial si care urmaresc obtinerea unui profit. Facem precizarea ca si anumite drepturi nepatrimoniale cum sunt cele care tin

de identitatea unor persoane fizice si juridice, care au caracter personal n dreptul comun, n momentul n care apartin unui subiect al raportului juridic de comer. international dobndesc caracter patrimonial. Astfel, numele comercial, emblema, sediul, etc., sunt aparate printr-o actiune

patrimoniala, n cazul contrafacerii, concurentei neloiale si altor asemenea activitati prejudiciabile. c) caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, n raport de definirea sa, n dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 -5 din Codul Comercial Romn, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale prin cauza acestora

din urma, ce consta n interpunerea n procesul de circulatie a marfurilor si serviciilor cu intentia de a realiza beneficii. ntruct caracterul comercial al raporturilor juridice de drept comercial international se definesc prin izvorul lor, sintagma acte si fapte de comer. (international, desigur), nu trebuie privita strictosensu ci n sens larg deoarece, la ora actuala, pe lnga actele si

faptele de comer. propriuzise, n activitatea de comer. international se includ si activitatile de cooperare economica si tehnico-stiintifica cu caracter international; d) caracterul international implica n aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau a mai multor elemente de extraneitate. 4. Metoda de reglementare Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Comertului International recurge la norme

de drept privat. De retinut un aspect foarte important: n raporturile juridice comerciale, subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul, n cadrul acelorasi raporturi, se manifesta ca subiect de drept privat de jure gestionis, cu alte cuvinte pozitia sa juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o

persoana fizica sau juridica, ce apartine unui alt stat. 5. Asemanari si deosebiri ntre Dreptul Comertului International si alte discipline Dreptul comertului international este format din norme de drept intern, norme procedurale si norme de drept international public. Cu alte cuvinte, el este o materie pluridisciplinara si interdisciplinara, cu corelatii si afinitati normale cu alte discipline, care constau

att n asemanari, ct si n deosebiri si limitari. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 9-18 Exercitii rezolvate lectia 1 1.Prin raportul juridic de dreptul comertului international se ntelege : a) norma de dreptul comercial aplicabila ntr-un caz anume determinat ; b) o

relatie sociala reglementata de o norma de drept comercial international; c) raportul patrimonial reglementat de o norma de drept comercial international. 2.-Sunt elemente definitorii ale raportului juridic de drept comercial :

a) Comercialitatea; b) internationalitatea; c)patrimonialitatea 3.-Criteriul comercialitatii se defineste : a) prin opozitie cu actul sau faptul de drept civil b) prin ntelegerea partilor c) prin referire la normele dreptului national . 4. Un raport juridic comercial dobndeste vocatie internationala n masura n care prezinta atributul internationalitatii ? a)

corect; b) incorect 5. Un raport juridic ce contine elemente de internationalitate n structura sa si n mprejurarile referitoare la nasterea, modificarea sau stingerea apartine: a) dreptului comertului international; b) dreptului international privat. Raspunsuri: 1) c; 2) a,b,c; 3) b; 4) a; 5) b Bibliografie selectiva lectia 1

Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2005, pg. 11-13 Dragos Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international, Tratat, vol.I, Editura Actami, 1995, pag.83-113 Mircea N. Costin, Dreptul comertului international, vol.I, Partea generala, Ed. Lumina Lex, pag.23-35 Tudor R Popescu, Dreptul comertului international, E.D.P., Bucuresti, 1983, pag.49-50 Dumitru Mazilu, Dreptul

comertului international, Partea generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.80-97

Obiectivele lectiei 2 Principiile fundamentale ale Dreptului Comertului International

evidentierea rolului pe care-l au prin cipiile directoare ale Dreptului Comertului International alaturi de principiile generale ale dreptului valoarea postulatelor orientarii normelor juridice si aplicarea dreptului pentru promovarea schimburilor economice si de cooperare economica si tehnicostiintifica mpletirea principiilor dreptului international public si a

celui international privat cu cele ale Dreptului Comertului International

Concepte cheie Principiile fundamentale ale Dreptului Comertului International Principii care stau la baza organizarii muncii n domeniul relatiilor comerciale internationale (priciples of labour organisation) difera n raport de regimul economic si social, de gradul de dezvoltare a economiei nationale, de politica generala externa promovata de guvern, de participarea la diviziunea internationala a muncii Principiul concurentei loiale

(loyal competition principles) potrivit caruia n comertul international este admisa concurenta loiala si condamnata cea neloiala (se condamna dumping-ul si se recunoaste dreptul statului de a se proteja de efectele acestuia)

Principiile fundamentale ale Dreptului Comertului International -notite lectia 2 Principiile dreptului, general vorbind, sunt postulate ori precepte directoare ale orientarii normelor juridice si de aplicare a dreptului, ele fiind expresia nemijlocita a valorilor promovate si aparate de drept. Ele au semnificatia unor norme cu caracter de generalitate, formulate direct ori deductibile din context. Principiile au o mare

importanta, ndeosebi n domeniul dreptului international, ele statund, printre altele, principiul respectarii tratatelor, buna vecinatate, solutionarea pasnica a litigiilor, etc. a. Principiul libertatii comertului. Acest principiu constituie o cerinta, de importanta covrsitoare, pentru circulatia nestingherita a marfurilor, valorilor si cunostintelor tehnico-stiintifice pe plan international, ceea ce impune eliminarea tuturor barierelor de ordin administrativ, vamal, politic, care ar putea

sa ncetineasca derularea raporturilor juridice de dreptul comertului international. Acest principiu este consacrat n Constitutia Romniei, prin art.134 alin.2, care statueaza obligatia asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie. Pe plan mondial, acest principiu da posibilitatea cresterii volumului schimburilor comerciale de marfuri, valori si cunostinte tehnico-stiintifice, prin eliminarea

oricarui obstacol, prin abolirea protectionismului, stimularea concurentei loiale. b. Principiul concurentei loiale Dupa cum se cunoaste, concurenta, n orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic, cu att mai mult n schimburile de marfuri si servicii, constituind, n aceasta privinta, un factor real de progres economic. Si n ceea ce priveste acest principiu, deosebim, n

cadrul sau, mai multi factori de determinare si anume: b.1. Concurenta presupune, n primul rnd, o competitie de piata ntre subiecte de drept cu activitati comerciale asemanatoare, care se ntrec nestingherite pe piata libera; b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piata interna, ridicnd-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa

cum se manifesta. Acest principiu se regaseste n actele normative cu aplicare interna si cu vocatie internationala, el fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta din urma reprezentnd, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale n comertul international.

Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridice comerciale n conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte de comer. cu ncalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale. Tinnd cont de deosebita importanta, n actuala conjunctura mondiala, a relatiilor

comerciale internationale, concurenta, componenta intrinseca a acestor relatii, mbraca mai multe forme, cum ar fi: concurenta loiala, concurenta neloiala si conventia anticoncurentiala. Concurenta neloiala poate fi definita n mod succint ca fiind recurgerea, de catre comercianti, la fapte si acte care contravin uzantelor oneste n activitatea de comer. international. Conventia anticoncurentiala poate fi definita ca o manifestare a

principiului libertatii comertului, precum si a caracterului volitional al raportului juridic de Dreptul comertului international, prin care partile pot prevede n contractul de comer. international o clauza cu caracter anticoncurential, n scopul apararii intereselor reciproce. Aceasta conventie obliga partile sa nu efectueze acte si fapte de comer. international care pot aduce atingere premiselor raportului juridic stabilit ntre ele.

c. Egalitatea juridica a partilor Este un alt principiu fundamental al dreptului comertului international, care priveste direct raportul de comer. international, potrivit caruia fiecare parte contractanta are dreptul sa actioneze conform vointei sale, n ceea ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de comer. international, pe care le doreste realizate, n scopul obtinerii unui profit, pentru sine. d. Principiul libertatii conventiilor evidentiaza

ca raporturile juridice de comer. international se concretizeaza, n cele din urma, n contracte comerciale internationale si titluri de valoare. Ambele tipuri de instrumente juridice sunt manifestari indubitabile de vointa juridica a partilor contractante, ale carei limite sunt stabilite att de dispozitiile legale, aflate n vigoare la momentul respectiv, ct si de decizia lor. Potrivit acestui principiu, partile

raporturilor juridice de comer. international si pot alege, n mod liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel nct sa se concretizeze interesul lor. De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa, natura juridica, obiectul si continutul contractului de comer. international, sa hotarasca asupra modului de rezolutiune sau de reziliere a

acestuia, dar fara a ncalca dispozitiile imperative n materie. Pe de alta parte, partile au deplina libertate sa-si aleaga, de comun acord, legea aplicabila raporturilor juridice dintre ele, n cazul aparitiei unui litigiu n legatura cu interpretarea clauzelor contractuale sau cu executarea contractului. e. Contractele de comer. international au putere de lege ntre partile contractante Potrivit

acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, de comun acord, cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoi sunt obligate sa le respecte ntocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea ori nesocotirea clauzelor stipulate. Acest principiu si gaseste consacrarea n plan intern prin dispozitiile art.969 din Codul civil, care statueaza ca

ntre partile contractante conventiile legal facute au putere

de lege, iar ele se pot revoca numai prin consimtamntul mutual sau din cauze autorizate de lege. f. Principiul bunei-credinte actioneaza, n primul rnd, n domeniul ncheierii si derularii contractelor de comer. international si are o importanta covrsitoare. Acest principiu pretinde ca orice conventie trebuie sa fie efectuata de catre parti cu bona fides , iar partile contractante

sa nu recurga la uzante necinstite, dnd dovada de concurenta neloiala. n raporturile comerciale interne si internationale, buna-credinta se prezuma. n cazul n care se constata, din partea unui contractant, reaua-credinta, el va suporta rigorile legii, foarte aspre n acest sens. Acest principiu este consacrat de legea romna prin dispozitiile art.970 din Codul civil, care arata ca orice conventie trebuie

executata cu buna-credinta, ea oblignd nu numai la ceea ce este expres stipulat n ea, dar si la toate efectele impuse de echitate, obicei sau legea obligatiei asumate, dupa natura sa. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 19-23 Exercitii rezolvate lectia 2 1. Principiul libertatii conventiilor exprima

regula n fata careia un subiect de dreptul comertului international se obliga prin propria sa ____________doar la ceea ce considera ca este n interesul sau si n masura n care doreste. 2. Lex voluntatis este regula care se manifesta n sfera contractelor comerciale internationale , potrivit careia fondul si efectele obligationale ale contractelor respective vor fi deduse jurisdictiei anume aleasa

de catre parti . a) corect; b) fals 3. Poate Lex voluntatis sa reglementeze si asupra formei actelor juridice ? a) nu, deoarece conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care i crmuieste fondul b) da pentru ca atunci cnd o astfel de lege a fost desemnata de catre parti principiul Lex voluntatis va cuprinde n

reglementarea sa si forma actului juridic. 4. Principiul libertatii comertului este expresia nevoii obiective de a elimina obstacolul de ordin economic , vamal , fiscal , administrativ, politic etc. care mpiedica normala circulatie a _________________la nivel mondial. Raspunsuri: 1) vointa; 2) a; 3) b; 4)-bunuri, valori, cunostinte

Bibliografie selectiva lectia 2 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, curs universitar, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 19-26 Dumitru Mazilu, Dreptul comertului international, tratat, vol. I , Editura Lumina Lex, 2001, pg. 80-97 Victor Babiuc, Dreptul comertului international, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 1994 Dragos Alexandru Sitaru, Victor Babiuc, Dreptul Comertului International -tratat, vol. I,

1995, vol. II, 1996, Editura Actami, Bucuresti Mircea Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comertului international(tratat), Editura Lumina Lex, 1995, pg. 23-35

Obiectivele lectiei 3 Izvoarele si codificarea Dreptului Comertului International

importanta normelor juridice care reglementeaza raporturile comerciale de cooperare economica si tehnico-stiintifica si clasificarea acestora izvoarele cu vocatie interna bazate pe prevederile constitutionale si care reglementeaza raporturile juridice de Dreptul Comertului International izvoarele internationale n sistemul Dreptului Comertului International codificarea Dreptului Comertului International

ca activitate salutara de concentrare si monitorizare a actelor normative cutuma ca izvor n domeniul Dreptului Comertului International, cristalizare a unei practici ndelungate si cu caracter de repetabilitate

Concepte cheie -Izvoarele si codificarea Dreptului Comertului International Izvor de drept n sens formal, forme de exteriorizare ale continutului normelor juridice Izvor de drept intern n sens formal, forme de exteriorizare ale continutului normelor juridice existente pe plan national Izvor de drept international n sens formal, forme de exteriorizare ale continutului normelor

juridice existente pe plan international Cutuma (sin. obicei) reguli de conduita stabilite n practica vietii sociale si respectate timp ndelungat, n virtutea deprinderii ca o norma obligatorie Codificare actevitate juridica care are drept scop unificarea normelor juridice si cutumelor n vederea uniformizarii si modernizarii instrumentelor juridice

Izvoarele Dreptului Comertului International -notite lectia 3 Ca n oricare ramura ori subramura de drept, izvoarele juridice care reglementeaza raporturile comerciale internationale, se divid n doua categorii si anume: cele interne si cele internationale. a. Izvoarele interne ale Dreptului comertului international n aceasta categorie sunt incluse, n primul rnd, dispozitiile constitutionale. Astfel, n art. 10

din Constitutia din 1991 se stipuleaza ca Romnia ntretine si dezvolta relatii pasnice cu celelalte state ale lumii, relatii bazate pe principiile si normele generale admise n dreptul international. Constitutia Romniei modificata si completata prin Legea 429/2003 consacra aceleasi principii generale care ordoneaza politica economica si comerciala a tarii noastre sens n care exemplificam: dreptul de proprietate al cetatenilor straini

asupra terenurilor din tara noastra ( art. 44); evidentierea faptului ca economia Romniei este o economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta si ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului si protectia concrentei loiale Un act juridic important este Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat. n cuprinsul ei se ntlnesc norme referitoare la

determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat, precum si norme de procedura incidente n litigii privind aceleasi raporturi (civile, comerciale, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate). Dintre izvoarele interne ale dreptului comertului international care cuprind norme de reglementare a raporturilor juridice de aceasta factura evidentiem pe urmatoarele :

-Legea nr. 203/1999 privind permisele de munca ce reglementeaza conditiile de ncadrare n munca a cetatenilor straini la societatile comerciale si alte subiecte de drept; -OUG nr. 194/2002 privind regimul personalului strain al societatilor comerciale si a altor subiecte al dreptului comertului international; -Regimul investitiilor straine n Romnia reglementat prin OUG nr. 92/1997 privind stimularea

investitiiolr directe precum si actele normative privind investtiile de portofoliu. Mai exemplificam dintre actele normative de drept material care sunt izvoare specifice al dreptului comertului international pe cele privind organizarea si functionarea n tara noastra a reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiile economice straine inclusiv impozitarea veniturilor acestora DL nr. 122/1990 dar si HG nr. 1526/2003 si HG nr.1527/2003

privind regimul general de import ti export si respectiv regulile si procedurile n materie de licente de export si import si actele normative conexe. De stricta actualitate sunt Legea nr.637/2002 privind normele pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat n materia insolventei si Legea nr.187/2003 privind competenta de solutionare a litigiilor nascute dintr-un raport de

drept international privat n materie civila si comerciala, precum si normele privind recunoasterea si executarea hotarrilor judecatoresti pronuntate n statele Uniunii Europene.

De asemenea, trebuie mentionata Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei n exercitarea demnitatilor publice si n mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, care reglementeaza, ntre altele, si o noua institutie juridica pentru Romnia, si anume Grupul de Interes Economic, precum si conditiile n care Grupurile Europene de Interes Economic sunt recunoscute si pot functiona

pe plan national. Cele mai importante izvoare interne, cu adevarat predominante n materie sunt legile comerciale, din rndul carora se reliefeaza Codul comercial romn din 1887, cu modificarile ulterioare. Codul Comercial romn a adoptat la 16 aprilie 1887, inspirat aproape n ntregime din Codul Comercial italian a suferit de-a lungul timpului modificari si completari nefiind abrogat explicit nici

n perioada dictaturii comuniste. Normele de drept financiar bancar, valutar si vamal cuprinse n legi speciale sunt si ele izvoare interne ale Dreptului comertului international. Acestea trebuie sa ndeplineasca trei conditii pentru a fi aplicabile n materie: -legea n care este cuprinsa norma aplicabila sa nu fi fost aleasa de subiecti o lex contractus;

-un subiect sa fie cetatean al tarii careia apartine legea respectiva; -aplicarea legii nationale se fie acceptata de subiectii raportului juridic. b.Armonizarea legislatiei romne care reglementeaza comertul international cu actele juridice al Uniunii Europene Activitatea de armonizare a legislatiei romne care reglementeaza activitatea de comer. international cu actele juridice ale Comunitatii Europene care au

forta juridica obligatorie este un imperativ actual materializat n art. 148 din Constitutia Romniei revizuita n 2003 potrivit caruia sunt reglementate conditiile n care tratatele constitutive ale Uniunii Europene precum si actele normative cu forta juridica obligatorie urmeaza sa fie transpuse n legislatia noastra interna. Potrivit aceluiasi art. 148 al.3, dupa aderarea Romaniei la comunitatea europeana prevederile documentelor constitutive ale

Uniunii Europene alaturi de reglementarile acesteia cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contare din dreptul intern. In aceiasi ordine de idei mentionam ca armonizarea legislatiei noastre interne si constituirea dreptului comunitar a fost o necesitate impusa statelor membre chiar din momentul nfiintarii comunitatii n conformitate cu prevederile art. 3 din tratatul de la Roma din 25 martie 1957

privind instituire Comunitatii Economice Europene. Referitor la implementarea directivelor comunitare privind dreptul comertului international precizam ca unele dintre acestea au fost inserate, ntr-o mai mare sau mai mica masura, n unele acte normative cum ar fi Legea 31/1990, odata cu modificarea si completarea acesteia precum si prin elaborarea si promulgarea Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea

transparentei m exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei care transpune dispozitiile Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 2137-85 privind grupurile europene de interes economic n articolele 232-237 . Un alt exemplu n aceasta privinta este incorporarea prevederilor Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1346 din 29 mai 2000 n Legea nr. 637/2002 privind reglementarea

raporturilor de drept international privat n domeniul insolventei.

Uzantele comerciale internationale n rndul izvoarelor interne ale Dreptului Comertului International se nscriu si uzantele (cunoscute si sub denumirea de uzuri, cutume ori obiceiuri juridice) desi n lumea actuala care traieste sub semnul globalizarii recurgerea la ele este din ce n ce mai rara.

Definitie Putem defini, n sens larg, uzantele

ca fiind acele acte, fapte, atitudini si conduite, arareori scrise, recunoscute ca purtatoare a unei anumite vechimi, mbinata cu anumite grade de repetabilitate si stabilitate. Ele sunt aplicate ntre comerciantii dintr-o anume zona geografica, n sfera contractuala sau chiar n mod independent de aceasta activitate fiind, nu de putine ori contra clauzelor contractuale ori chiar a unor texte legale si

care, prin natura lor pot fi considerate ori negate drept izvoare ale Dreptului Comertului International. Doctrina juridica desluseste doua caracteristici generale absolut necesare pentru ca o anumita practica ori atitudine afisata n afaceri sa poata fi luata n considerare ca un izvor de drept si anume: Uzantele trebuie sa constituie o practica sociala care a

dobndit un caracter obiectiv prin repetabilitate manifestata ntr-o perioada de timp ndelungata; Uzantele trebuie sa prezinte un caracter de generalitate si de impersonalitate prin prezenta lor ntr-un anumit raport, pe o anumita zona geografica ori ntr-un anumit domeniu de activitate comerciala. nainte de a pune punct definirii si prezentarii elementelor definitorii ale uzantelor comerciale internationale (terminologie utilizata de Conventia

europeana de arbitraj comercial international semnata la Geneva n 1961, de Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internationala de marfuri, semnata la Viena n 1961, ct si de Principiile UNIDROIT -asupra carora vom reveni cnd vom face referirela codificarea Dreptului Comertului International) sa precizam ca exista o deosebire ntre acestea si cele care s-au statuat ntre parti. Astfel, acestea din

urma se delimiteaza de uzante prin lipsa caracterului de generalitate. Cu alte cuvinte aceste obisnuinte , numite si uzante ale partilor, privesc, n mod nemijlocit, partenerii comerciali care recurg la ele si care se deduc, de regula, n raporturile lor comerciale, chiar daca ele nu sunt evidentiate. Daca aceste obisnuinte la care recurg partenerii n desfasurarea schimburilor de bunuri, marfuri, servicii,

cunostinte tehnico-stiintifice ori n cadrul colaborarii economice vor capata, la un moment dat, obiectivitate, durata n timp, generalitate si impersonalitate, ele pot fi considerate uzante ale dreptului comertului international. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 25-29

Exercitii rezolvate lectia 3 1. Izvoarele dreptului comertului international sunt : a) cu caracter intern; b) cu caracter international; c) cu caracter general 2. Uzantele sunt de regula : a) acte si fapte stipulate contractual cu prilejul ncheierii unui contract din sfera de comer. international. b) acte si fapte manifestate independent de orice activitate contractuala c)

acte si fapte contrare unor prevederi contractuale sau chiar unor dispozitii legale n materie. 3. n raport de forta lor juridica uzantele se clasifica n: a) uzante conventionale; b) uzante normative; c) uzante locale 4. Conventia internationala este izvor al dreptului international doar n masura n care stabileste norma de reglementare al raportului juridic al comertului

international si de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala. a) corect; b) incorect 5. Codificarea dreptului comertului international presupune : a) o activitate de comasare a normelor dreptului de comer. international lasata la latitudinea statelor interesate, conform principiului libertatii comertului. b) un proces constient la care iau parte statele lumii alaturi de organizatiile internationale interesate c) standardizarea uzantelor comerciale

internationale pentru a le confirma acestora o mai mare certitudine d) constituirea premiselor unui drept material uniform n domeniu Raspunsuri: 1) a,b; 2)-a,b,c; 3)-a,b; 4) a; 5) b,c,d Bibliografie selectiva lectia 3 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 25-29 Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu

Dreptul comertului international, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, pag.91-105

Dragos Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international, Tratat, vol.I, Editura Actami, Bucuresti, 1995, pag.127-142 Tudor R. Popescu, Dreptul comertului international, curs, Universitatea Bucuresti, 1975, pag.26-43 Obiectivele lectiei 4 Raportul juridic de Dreptul Comertului International

prezentarea premiselor raportului juridic de Dreptul Comertului International norma juridica de comer. international ca o regula de conduita instituita

si sanctionata asimilarea caracteristicilor raportului juridic de Dreptul Comertului International cunoasterea subiectilor n raporturile juridice de Dreptul Comertului International

Concepte cheie -Raportul juridic de Dreptul Comertului International Drept comun expresie ce desemneaza norma juridica sau gruparea de norme juridice prin care se nfaptuieste reglementarea legala generala a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale, reglementate care primeste aplicare ntr-un anumit domeniu ori de cte ori acel domeniu nu este supus unei reglementari

legale speciale derogatorii; Drept special sintagma ce desemneaza o norma juridica ori o grupare de norme juridice care reglementeaza numei un anumit raport social ori numai un anumit domeniu de raporturi sociale spre deosebire de dreptul comun; Caracter volitional sintagma prin care este indicata manifestarea vointei unei persoane de a savrsi un act sau

un fapt producator de acte juridice; Caracter patrimonial desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice sau juridice care au o valoare economica; Caracter international caracteristica fundamentala a obiectului Dreptului Comertuilui International care implica n mod obligatoriu existenta unora sau mai multor elemente de extraneitate stabilite n functie de anumite criterii n conformitate cu

specificul operatiunii; Extraneitate v. caracter international; Drept comercial ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor juridice si operatiunilor considerate de lege ca fiind fapte de comer. precum si raporturilor la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

Raportul juridic de Dreptul Comertului International notite lectia 4 Raportul juridic de dreptul comertului international este definit, de regula, de ntreaga doctrina, ca fiind o relatie cu caracter patrimonial, care ia nastere n schimburile comerciale internationale, reglementata de norme juridice si n cadrul carora, partile, aflate pe pozitie de egalitate juridica, au drepturi si obligatii corelative,

a caror aducere la ndeplinire poate fi obtinuta, prin forta coercitiva a statului. A. Premisele raportului juridic de comer. international a) SUBIECTELE DE DREPT n cazul Dreptului comertului international, subiectele participante la raporturile comerciale internationale sunt acele persoane care au comertul ca profesiune obisnuita, societatile comerciale, precum si alte forme organizatorice cu personalitate juridica. b) NORMA

JURIDICA DE COMER. INTERNATIONAL Cunoscnd ca norma juridica este o regula de conduita, instituita ori sanctionata de catre stat si a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a puterii publice, prin extrapolare, se poate conchide ca normele juridice de comer. international reglementeaza conduita posibila ori datorata a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale internationale.

c) RAPORTURILE COMERCIALE INTERNATIONALE Raporturile comerciale internationale sunt constituite din actele si faptele de comer. international, carora norma juridica le atribuie o anumita semnificatie, cu consecintele juridice de rigoare. Caracteristicile raportului juridic de comer. international a) CARACTERUL VOLITIONAL Aducerea la ndeplinire a raporturilor juridice de comer. international se realizeaza, de regula, prin

contractele comerciale care au un caracter de internationalitate si titlurile de valoare. Si ntr-un caz si n celalalt, ambele subiecte de drept si manifesta, n mod nemijlocit, vointa juridica, astfel nct este evident ca raportul juridic de comer. international are un caracter volitional. b) CARACTERUL PATRIMONIAL

La fel ca si n raportul juridic comercial, subiectii raportului juridic de comer. international au intentia normala, declarata si legala de a obtine un anumit profit. c) ELEMENTUL DE EXTRANEITATE Cea mai importanta caracteristica a raportului juridic de comer. international, care i confera specificitatea sa aparte, este prezenta elementului de extraneitate, alaturi de celelate trasaturi

ale sale. n acest context, un contract comercial dobndeste, de ndata, caracter de internationalitate, ceea ce i confera un loc si un rol aparte, printre alte contracte comerciale, tocmai pentru ca sediul, domiciliul sau fondul de comer. reprezinta acel element sine qua non al raportului juridic de comer. international. B. Partile raportului juridic de comer. international Sunt parti

sau subiecte al raportului juridic de comer. international toti comerciantii, persoane fizice si juridice care participa, n mod activ la schimburi comerciale, pentru a obtine un anumit profit si care se bucura de capacitatea de a face acet si fapte de comert, att n nume propriu si pe sema lor nsile, dar si n numele si pe sema altora.

Acestia pot fi clasificati, n functie de ordinea juridica careia i apartin, n doua categorii: . Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice nationale, participante la raporturile juridice de comer. international . Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale, participante la raporturile juridice de comer. international . Subiectele de dreptul comertului international de nationalitate

romna Din prima categorie, cea a subiectelor de drept national, fac parte: comerciantul-persoana fizica, societatile comerciale si grupurile de interes economic (care pot avea sau nu calitatea de comerciant). Tuturor acestora li se adauga regiile autonome, organizatiile cooperatiste, asociatiile n participatie, asociatiile familiale precum si anumite persoane juridice fara scop lucrativ. 1. Comerciantul persoana fizica Potrivit dispozitiilor

art. 7 din Codul comercial romn, este comerciant acela care savrseste acte si fapte de comert, avnd comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale. Dupa cum se poate observa legiuitorul romn a nteles sa faca, n mod expres, distinctie ntre comerciantul individual-comerciantul persoana fizica si societatea comerciala. Din cuprinsul normei juridice amintite, rezulta ca, pentru a dobndi statutul

de comerciant, persoana fizica trebuie sa faca acte de comert, iar aceste fapte de comer. sa fi savrsite cu titlu profesional. De asemenea, cumulativ acestor conditii impuse de chiar textul legii comerciale, persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de

exercitiu, sa desfasoare actele de comer. n nume propriu, independent si pe riscul sau si, nu n ultimul rnd, sa nu existe o stare de incompatibilitate, de decadere sau de interdictie cu privire la persoana comerciantului. Capacitatea si calitatea persoanelor fizice romne de a efectua acte si fapte de comer. international O persoana fizica pentru

a desfasura activitati de comer. international trebuie sa ntruneasca n mod cumulativ conditiile cerute de art. 5 din Legea nr. 300/2004 si anume: -sa aiba 18 ani pentru persoanele fizice care doresc sa desfasoare activitati economice n mod independent; -persoanele fizice care au initiativa constituirii unei asociatii familiale trebuie sa aiba, de asemenea vrsta de 18

ani (membrii unei asemenea asociatii pot avea si 16 ani mpliniti); -starea sanatatii le permite acest lucru; -au calificarea necesara desfasurarii unor asemenea activitati; -nu au fost condamnate penal pentru savrsirea de fapte la regimul fiscal, vamal ori disciplinar-fiscal; -ndeplinesc conditiile de functionare stabilita de lege. Statutul juridic al comerciantului

n clipa n care o persoana fizica ndeplineste conditiile impuse, adica are capacitate deplina de exercitiu, nu se afla ntr-o stare de incompatibilitate, nu este decazut din drepturi ori nu se afla sub incidenta unor anumite interdictii, ea dobndeste statutul juridic de comerciant, alcatuit din drepturi si obligatii. Statutul juridic al comerciantului strain Comerciantii,

persoane fizice straine, au dreptul de a ndeplini acte si fapte de comer. international, cu respectarea dispozitiilor legale cuprinse n legea nationala a statului respectiv. Caracteristic statutului juridic al comerciantului strain este elementul de extraneitate, care n acest caz este domiciliul comerciantului, fiind irelevanta cetatenia n determinarea capacitatii comerciantului. n cazul Romniei, comerciantii care sunt persoane fizice straine,

se bucura de aceleasi drepturi ca si cetatenii romni. Ei pot constitui sucursale sau filiale n Romnia, urmnd, n mod principial, dispozitiile legale n materie, n cazul constituirii societatilor comerciale straine. 2. Societatile comerciale Regimul juridic al constituirii, modificarii, dizolvarii ori lichidarii societatilor comerciale este supus dreptului comun, guvernat de actele normative interne. a) n conformitate

cu dispozitiile legale, toate societatile comerciale care si au sediul n Romnia sunt persoane juridice romne. b) Constituirea si functionarea societatilor comerciale

n conformitate cu art.1 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicata, societatile comerciale cu sediul n Romnia sunt persoane juridice romne. Daca o societate comerciala straina constituie o societate comerciala pe teritoriul Romniei, cu sediul n Romnia cu capital integral strain sau n asociere cu persoane fizice sau juridice romne

societatea astfel constituita este persoana juridica romna.

Societatile comerciale romne, cu sau fara participare straina la capitalul social, pot face acte de comer. international, cu conditia ca aceste acte sa fie prevazute n actul constitutiv al acestora ca obiect de activitate si sa fie permise de legea romna. 3. Alte subiecte de dreptul comertului international de nationalitate romna Vom ntlni, n mediul de afaceri al

subiectelor de nationalitate romna, pe lnga comerciantul (persoana fizica) si societatile comerciale, indiferent de forma lor juridica si capitalul existent si alte subiecte de nationalitate romna ale dreptului comertului international si anume: regiile autonome, organizatiile cooperatiste (n cadrul carora gasim cooperativele mestesugaresti, de consum, precum si cele de credit), asociatiile n participatie, asociatiile familiale, persoanle juridice fara scop lucrativ, grupurile

de interes economic si grupurile europene de interes economic. Grupurile de Interes Economic Prin Grup de Interes Economic se desemneaza forma de asociere ntre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituita pe o perioada determinata, n scopul nlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al mbunatatirii rezultatelor activitatii respective.

Necesitatea reglementarii constituirii, functionarii si ncetarii existentei acestei structuri organizatorice de noutate absoluta n legislatia romneasca, dar cu traditie n Europa, izvoraste din obligativitatea de preluare si transpunere n dreptul intern a aquisului comunitar de catre tarile candidate la aderarea la Uniunea Europeana, ntre care si Romnia. Preocuparea statului romn, prin autoritatile sale, pentru procesul de armonizare

a cadrului juridic romnesc cu dispozitiile comunitare, n perspectiva aderarii la U.E. a cunoscut o crestere semnificativa, transpusa n acte normative care reglementeaza noi institutii si proceduri, ale caror utilitate n dezvoltarea relatiilor comunitare nu poate fi pusa la ndoiala. Un astfel de act normativ este Legea nr.161/2003. n ceea ce priveste reglementarea de noi institutii si forme

organizatorice, Legea nr.161/2003 consacra cadrul normativ de constituire si functionare a grupurilor de interes economic(G.I.E.) si stabileste conditiile n care grupurile europene de interes economic(G.E.I.E.) sunt recunoscute si si pot desfasura activitatea n Romnia. Grupurile de interes economic prezinta si unele carctere specifice si anume: a) pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant b)

se pot constitui cu sau fara capital social c) numarul membrilor nu poate fi mai mare de 20 si nu poate avea mai mult de 500 de angajati

d) activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea membrilor sai (are caracter accesoriu) Grupurile Europene de Interes Economic Conceput ca instrument juridic de cooperare ntre ntreprinderile din spatiul UE, functionarea unui astfel de grup este reglementata de un Regulament al Consiliului adoptat n 1985. Conditiile de fond pentru constituirea unui GEIE stabilesc ca acesta

este dechis societatilor de drept civil sau comercial si tuturor entitatilor de drept public sau privat, cu exceptia celor care nu au scop lucrativ . Scopul sau este acela de a dezvolta sau facilita activitatea economica a membrilor ce l compun, astfel nct acestia sa-si mbunatateasca performantele economice. GEIE nu si propune sa realizeze beneficii pentru el nsusi

si nu se substituie activitatii membrilor sai. GEIE nu poate functiona fara un contract, iar sediul sau trebuie sa fie situat n spatiul comunitar. Resursele unui astfel de grup sunt determinate n mod liber de catre participanti si nu este obligatoriu sa aiba un anumit capital pentru a putea functiona n mod legal. Statul n calitate de subiect

al dreptului comertului international. Nu se poate elimina din categoria de subiecte ale raporturilor de dreptul comertului international statul. Aceasta asertiune este motivata de faptul ca oricare stat suveran are dreptul fundamental de a desfasura acte si fapte de comert. Aceasta prerogativa inalienabila si-a gasit consacrarea n Cartea drepturilor si ndatoririlor economice ale statelor care a fost adoptata

de catre Adunarea Generala a ONU la cea dea XXIX -a sa sesiune din 1974. Ca oricare alt stat si cel romn, asa cum de altfel am evidentiat acest aspect atunci cnd am favut referire la principiul egalitatii juridice a partilor, n cadrul raporturilor juridice de factura comerciala si economica, va actiona n dubla calitate si anume:

a) vom ntlni statul, n raporturile juridice la care este parte, ca subiect al dreptului international public si ca atare n calitatea sa de putere, pe deplin suverana, va actiona n baza principiului de jure imperii. b) n cea de-a doua situatie, n ceea ce priveste raporturile juridice pe care statul le ncheie ca putere suverana

(acelasi de jure imperii) l vom ntlni pe acesta ca subiect al drepturilor: administrativ, constitutional, financiar, vamal, cnd cealalta parte este deopotriva persoana fizica sau juridica straina. c) statul romn poate fi ntlnit si n calitate de subiect de drept privat n unele raporturi juridice potrivit principiului de jure gestionis. Astfel el se va gasi pe pozitie de

egalitate juridica cu cealalta parte a raportului juridic care va fi, totdeauna, o persoana fizica ori juridica care nu si are domiciliul ori sediul (ori alte asemenea prerogative) pe teritoriul nostru. . Din categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale, participante la raporturile juridice de comer. international fac parte statele si organizatiile internationale de state cu

caracter interguvernamental.

1. Statele sunt subiecte originare de drept, care participa la raporturile juridice international n doua ipostaze: a) Ca titulare ale suveranitatii (de jure imperii), mprejurare n care legifereaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept; raporturile juridice la care statele participa ca titulare de suveranitate sunt raporturi de drept international public. b) Ca persoane juridice (de jure

gestionis), titulare de drepturi si obligatii; raporturile juridice la care statele participa ca persoane juridice sunt raporturi de dreptul comertului international. 2. Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelor interesate, acord concretizat ntr-o conventie internationala multilaterala la care participa mai multe state ca titulare de suveranitate. Aceste organizatii sunt subiecte derivate de drept, care participa

att la raporturi juridice de drept international public, ct si la raporturi juridice de drept international privat, potrivit scopului si finalitatii lor, prevazute expres n conventia internationala de constituire. Alaturi de aceste doua categorii de subiecte ale raportului juridic de comer. international, amintim societatile transnationale care, prin modul lor de constituire, exced regimului juridic national al statelor, tendinta

la nivel european fiind reglementarea acestora prin norme juridice uniforme. C. Continutul raportului juridic de comer. international Continutul raportului juridic de comer. international este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor corelative pe care le au, respectiv le incumba subiectelor raportului juridic de comer. international. D. Obiectul raportului juridic de comer. international Obiectul raportului juridic de comer.

international este prestatia la care este obligat debitorul(subiectul pasiv) fata de creditor(subiectul activ), n vederea satisfacerii intereselor sale legitime. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 32-47

Exercitii rezolvate lectia 4 1. Subiectele raportului juridic de dreptul comertului international apartinnd ordinei juridice nationale sunt : a) comerciantii (persoane fizice) b) societati comerciale c) regiile autonome d) uniunile economice internationale fara caracter guvernamental e) grupurile de interes economic f) asociatiile si fundatiile cu caracter nepatrimonial g) sindicatele h) adunarile generale ale asociatilor 2. Subiectele

raporturilor juridice de dreptul comertului international apartinnd ordinei juridice internationale sunt: a) statele b) organizatiile interguvernamentale c) societatile multinationale (trans-nationale) 3. Societatea comerciala dobndeste potrivit legislatiei Romniei nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv sediul social. a) corect; b) incorect 4. Daca o societate comerciala are mai multe sedii pe teritoriile mai multor state determinant pentru

identificarea nationalitatii acesteia este : a) locul unde se afla centrul principal de conducere si gestiune a activitatii statutare b) locul de constituire al societatii comerciale respective c) oricare dintre sediile n care societatea comerciala si desfasoara activitatile sale statutare Raspunsuri: 1) a,b,c,d,e; 2) a,b,c; 3) a; 4) a

Bibliografie selectiva lectia 4 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 32-47 Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comertului international, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, pag.23-90 Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003, pag.109

Obiectivele lectiei 5 Actele si faptele de comer. international

prezentarea studentilor a notiunii si a caracterelor actelor si faptelor de comer. international cunoasterea faptelor obiective si subiective clasificarea actelor si faptelor de comer. international cunoasterea actelor si faptelor de cooperare economica si tehnico-stiintifica

Concepte cheie -Actele si faptele de comer. international Fapt juridic mprejurare care determina aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice si o data cu aceasta nasterea, modificarea sau ncetarea unor drepturi subiective sau obligatii Act juridic manifestarea de vointa n scopul de crea, modifica sau stinge raporturi juridice

Actele si faptele de comer. international -notite lectia 5 1. Notiune si caracterizare n vederea formularii unei definitii a faptelor de comer. s-au formulat, de-a lungul timpului, cteva teorii n vederea caracterizarii acestei notiuni. a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comer. este unul eminamente speculativ, realizat n scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei

de cumparare a marfurilor la un anumit pre. si revnzare la unul mai mare, accentundu-se caracterul esential al actului n sine si anume realizarea de profit; b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comer. este considerat ca fiind unul de circulatie, mai precis de interpunere n circulatia marfurilor ntre producator si consumatorul final. c) Teoria ntreprinderii,

care considera ca actul de comer. este cel ndeplinit printr-o ntreprindere, privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie profesionala a actelor, conform unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale. d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu n vederea determinarii comercialitatii actelor juridice este greu de luat n seama si prefera mbinarea

mai multor criterii dintre cele deja evidentiate. Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comer. ca fiind acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere n circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit. 2.

Categoriile de fapte de comer. Initial n doctrina au fost luate n considerare doua mari categorii: faptele de comer. obiective si faptele de comer. subiective. Ulterior au fost clasificate, alaturi de acestea si faptele de comer. unilaterale sau mixte. 2.1. FAPTELE OBIECTIVE DE COMER. I. Fapte de comer. obiective considerate ca atare fara nici o conditie. Din aceasta

categorie fac parte: 1. Faptele juridice declarate de lege comerciale (cambia, biletul la ordin, CEC-ul); 2. Orice raport care rezulta din navigatie; 3. Contractele de depozit, consignatie, report.

II. Fapte declarate de lege comerciale, dar numai daca ndeplinesc anumite conditii. Reprezentative pentru aceasta categorie sunt: 1. Vnzarea-cumpararea, cu scopul de a revinde; 2. ntreprinderile comerciale n sensul de ntreprinzator nu de unitati economice producatoare. III. Fapte de comer. desemnate ca atare datorita caracterului lor accesoriu, ca de exemplu: 1. Mijlocirea, intermedierea si reprezentarea; 2.

Depozitul pentru cauza comerciala; 3. Contractele de vnzare-cumparare de actiuni sau de parti sociale; 4. Contul curent; 5. Gajul pentru cauza comerciala; 6. Fidejusiunea pentru cauza comerciala. 2.2. FAPTELE SUBIECTIVE DE COMER. Din coroborarea art.7 Cod comercial cu art.4 Cod comercial reiese ca faptele de comer. subiective reprezinta toate actele savrsite de comerciant, cu conditia ca acestea sa fie savrsite

n nume propriu si cu titlu profesional, obisnuit. Se instituie astfel prin art.4 Cod comercial o anumita prezumtie relativa, denumita prezumtia de comercialitate, care considera ca fapte de comer. toate actele si obligatiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, cu exceptiile mentionate expres n art.4 Cod comercial. Aceasta prezumtie de comercialitate, fiind o prezumtie relativa, poate fi

rasturnata prin proba contrarie, dar numai n conditiile specificate expres n art.4 Cod comercial, si anume prin dovedirea caracterului civil al obligatiei sau caracterului necomercial care ar rezulta din chiar actul savarsit de comerciant -adica natura straina comerciantului a operatiei efectuate de acesta, ori datorita naturii operatiei ori a scopului urmarit. Prin urmare, conform art. 4 Cod comercial

prezumtia de comercialitate poate fi nlaturata numai n doua cazuri, expres prevazute de lege: a). daca obligatia are un caracter civil; b). daca necomercialitatea rezulta din nsusi actul savrsit de comerciant. 2.3. FAPTELE DE COMER. UNILATERALE SAU MIXTE Faptele de comer. (obiective sau subiective) pot fi bilaterale, cnd actele sau operatiunile efectuate sunt fapte

de comer. pentru ambele parti implicate n raportul juridic, sau unilaterale sau mixte, cnd actele sau operatiunile respective sunt fapte de comer. numai pentru una dintre parti sau pentru cealalta parte s-ar putea considera ca nu au caracter comercial si ar putea ramne un act de natura civila. 3. Clasificarea actelor si faptelor de comer. international Ca si

actele si faptele de comer. intern, actele si faptele de comer. international se mpart n: obiective, subiective si mixte. Aceasta categorisire se face n functie de scopul

urmarit, obiectul si forma actului ncheiat, precum si calitatea persoanei care l aduce la ndeplinire. a) Acte si fapte de comer. international obiective. Sunt considerate a fi acte si fapte de comer. international obiective acelea al caror caracter comercial se desprinde din chiar forma, natura sau obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege,

asa cum, de exemplu, sunt faptele de comer. enumerate de Codul comercial romn. b) Acte si fapte de comer. international subiective. n aceasta categorie sunt incluse acte si fapte de comer. international al caror caracter comercial le este conferit de calitatea de comerciant a celui care le savrseste, daca nu sunt de natura civila ori daca nu rezulta

contrariul din nsusi actul respectiv. Chiar daca, n anumite cazuri, actele si faptele savrsite de un comerciant (persoana fizica sau juridica) sunt de natura civila, ele dobndesc caracterul comercial tocmai pentru ca sunt efectuate de un comerciant (exemplu, nchirierea unui spatiu, unde se vor desface marfuri nchirierea este un act civil, dar care dobndeste caracter de comercialitate, prin savrsirea

sa de catre un comerciant). c) Actele si fapte de comer. international mixte. Sunt incluse n aceasta categorie actele si faptele mixte de comer. intern si international, care prezinta caracter comercial numai pentru una dintre parti, pentru cealalta parte pastrnd caracterul civil. 4. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala Asa cum s-a aratat

anterior, alaturi de actele si faptele de comer. international propriu-zise, ntlnim si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, care pot fi ntlnite sub forma contractuala ori sub forma constituirii de societati comerciale cu capital comun. a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub forma contractuala. Sunt astfel categorisite, deoarece se concretizeaza prin contracte

de comer. international ncheiate ntre parteneri din state diferite. b) Acte si fapte de cooperare economic si tehnico-stiintifica internationale sub forma constituirii de societatii comerciale cu capital comun. Actele si faptele de cooperare de aceasta factura le ntlnim la crearea de societati comerciale cu capital autohton si strain. n acest fel, n baza unui contract de

societate si, mai recent, numai n temeiul actului constitutiv al unei asemenea societati comerciale, ia nastere o persoana juridica ce devine subiect de drept al comertului international, cu implicatiile si rolul ce i-au fost conferite de vointa partilor. Aceste acte si fapte de cooperare se materializeaza n acorduri bilaterale de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, n toate domeniile si sectoarele

de activitate. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 49-56

Exercitii rezolvate lectia 5 1) Faptele de comer. obiective sunt considerate astfel fara nici o obiectiune: a) corect; b)incorect 2) Care dintre faptele de comer. enumerate sunt astfel considerate fara nici o conditie a) fapte juridice declarate de legea comerciala (cambia , biletul la ordin, cec-ul) b) orice raport care rezulta din navigatie c)

contractele de depozit, consignatie, report 3) prin act de comer. legea ntelege : a) nscrisul constatator (negotium) b) operatiunea juridica propriu zisa 4) Actele si faptele de comer. international se clasifica n : a) obiective; b)subiective; c)mixte 5) Sunt considerate acte si fapte de comer. international obiective acelea al caror caracter se desprinde din:

a) forma; b)natura; c)obiectul lor Raspunsuri: 1)-a; 2)-a,b,c; 3)-b; 4)-a,b,c; 5)-a,b,c

Bibliografie selectiva lectia 5 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 49-46 Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial romn, Introducere n studiul dreptului comercial, Faptele de comert, Comerciantii, vol.I, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 1993, pag.34 si urm.

Obiectivele lectiei 6 Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international

evidentierea importantei rolului reorganizarii judiciare pentru redresarea societatilor comerciale cunoasterea procedurilor de declansare a falimentului international proceduri principale si proceduri secundare de efectuare a falimentului international conflictul de competenta jurisdictionala n lumina Legii 637/2002

Concepte cheie Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international Creanta ndrituirea crditorului unui raport juridic obligational de a pretinde debitorului executarea obligatiei corelative de a da, a face ori a nu face Creanta certa creanta a carei existenta este nendoielnica si nu are caracter litigios Creanta lichida creanta al carei cuantum este precis determinat

Creanta exigibila creanta care trebuie dusa la ndeplinire ntruct s-a mplinit termenul Creditor subiect activ al unui raport juridic obligational Debitor subiect pasiv al unui raport juridic obligational

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului international -notite lectia 6 Consideratii preliminare n materia societatilor comerciale, procedura prin care comerciantii neperformanti sunt nlaturati este reglementata de Legea nr.64/1995. Potrivit Legii nr.64/1995, republicata si modificata, procedura reorganizarii judiciare si falimentului se aplica tuturor comerciantilor societatilor comerciale, persoane fizice autorizate, organizatii cooperatiste aflati

n stare de insolventa. Prin insolventa cadrul legal defineste acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Procedura reorganizarii judiciare si declararii falimentului este o procedura contencioasa, n care instanta judecatoreasca, prin judecatorul sindic, exercita atributii de decizie si control. Alaturi de instanta de judecata si de judecatorul sindic

mai participa la aplicarea procedurii administratorul sau lichidatorul, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor si comitetul asociatilor sau actionarilor. Judecatorul sindic va fi numit de catre presedintele instantei care aplica procedura reorganizarii judiciare si falimentului dintre judecatorii desemnati ca judecatori sindici n temeiul art.12 alin.3 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata si modificata si va exercita atributiile prevazute n

art.10 din Legea nr.64/1995. Administratorul este practicianul n reorganizare si lichidare desemnat de judecatorul sindic prin sentinta de deschidere a procedurii sau angajat de creditorii ce detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor n cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, care va exercita competentele prevazute de lege, n vederea instrumentarii procedurii de reorganizare judiciara a debitorului aflat n

stare de insolventa. Lichidatorul este practicianul n reorganizare si lichidare -persoana fizica sau juridica -atestat potrivit legii, caruia i revine sarcina de a aduce la ndeplinire lichidarea debitorului aflat n stare de insolventa. Procedura reorganizarii judiciare A. Etape comune procedurii de reorganizare judiciara si procedurii falimentului 1. Sesizarea instantei 2. Desemnarea judecatorului sindic. 3. Hotarrea de

deschidere a procedurii.

Efectele deschiderii procedurii sunt: -suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor, cu exceptia situatiei n care creditorul este titularul unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie si valoarea obiectului garantiei este acoperita integral de valoarea creantelor garantate cu acel obiect sau exista riscul pieirii, deteriorarii sau diminuarii

valorii obiectului garantiei;1 -suspendarea termenelor de prescriptie, care vor rencepe sa curga dupa 30 de zile de la data ncheierii procedurii; -indisponibilizarea partilor sociale sau a actiunilor pe care le detin administratorii societatilor comerciale la debitorii aflati n stare de insolventa; partile sociale sau actiunile vor putea fi totusi nstrainate, dar numai cu ncuviintarea judecatorului sindic;

-suspendarea curgerii dobnzilor si penalitatilor; -ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea, afara numai daca acesta nu si-a declarat intentia de reorganizare; dreptul de administrare va putea fi ridicat debitorului chiar daca si-a declarat intentia de reorganizare, la cererea creditorilor, comitetului creditorilor, comitetului asociatilor/actionarilor, camerelor de comer. teritoriale si asociatiilor cooperatiste, daca o asemenea cerere este

justificata de pierderile continue n patrimoniul debitorului sau de lipsa probabilitatii de realizare a unui plan de activitate n vederea reorganizarii debitorului si continuarii activitatii acestuia; -toate actele emise de si/sau pentru debitor dupa deschiderea procedurii (inclusiv corespondenta) vor purta mentiunea n insolventa , n reorganizare judiciara sau n faliment , dupa caz. 4. Notificarea creditorilor. 5. nregistrarea

creantelor. 6. ntocmirea tabelului creantelor. 7. Sedinta adunarii creditorilor. 6. Redactarea raportului de catre administrator sau lichidator. B. Etape specifice procedurii de reorganizare judiciara Planul de reorganizare sau de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului reprezinta cadrul de desfasurare a procedurii de reorganizare judiciara, propus, aprobat si executat potrivit legii. Conform dispozitiilor legale, pot propune

un plan de reorganizare sau un plan de lichidare : a) debitorul b) administratorul c) comitetul creditorilor d) creditorii

e) asociatii din societatile comerciale, asociatiile cooperatiste si grupurile de interes economic. Planul de reorganizare va cuprinde: -perspectivele de redresare ale debitorului, n conditiile continuarii activitatii acestuia si cu posibilitatile sale organizatorice si financiare; -masuri pentru protejarea intereselor creditorilor si asociatilor debitorului; -modalitatile de lichidare totala sau partiala a averii debitorului pentru acoperirea pasivului; -categoriile

de creante; -masurile de punere n aplicare a planului, n conditiile art.60 alin.5 din Legea nr.64/1995; -durata de aplicare a planului de redresare. Planul de reorganizare este supus confirmarii judecatorului sindic. Reorganizarea se face conform planului confirmat de judecatorul sindic. Daca debitorul nu se conformeaza planului sau nregistreaza pierderi, creditorii sau administratorul pot solicita judecatorului sindic sa dispuna

declansarea procedurii falimentului. nchiderea procedurii de reorganizare se va face prin pronuntarea unei sentinte de catre judecatorul sindic, n urma ndeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate n planul de reorganizare confirmat. C. Etape specifice procedurii falimentului Declararea starii de faliment se face de catre judecatorul sindic prin sentinta n situatia n care declansarea procedurii falimentului este

solicitata prin cererea introductiva sau prin ncheiere, daca : -debitorul si-a declarat intentia de a intra n faliment ori nu si-a declarat intentia de reorganizare si nici unul dintre celalalte subiecte ndreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat; -debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar

nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat, iar nici unul dintre celalalte subiecte ndreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat; -obligatiile de plata si celalalte sarcini asumate nu sunt ndeplinite, n conditiile stipulate prin

planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului n decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale. Efectele deschiderii procedurii falimentului. n afara efectelor aratate la sectiunea Etape comune procedurii reorganizarii judiciare si procedurii falimentului , deschiderea procedurii falimentului mai produce si urmatoarele efecte specifice: a) atributiile administratorului vor fi preluate de catre lichidatorul desemnat n conditiile legii; poate fi lichidator

si administratorul desemnat anterior; b) notificarea n cazul procedurii falimentului va cuprinde termenul limita pentru nregistrarea cererii de admitere a creantelor n vederea ntocmirii tabelului suplimentar al creantelor ( nu mai mult de 45 de zile de la data intrarii n faliment), termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor si de ntocmire a tabelului definitiv consolidat (

nu mai mult de 30 de zile de la expirarea termenului prevazut pentru definitivarea tabelului suplimentar;

c) luarea unor masuri asiguratorii cu privire la bunurile debitorului sigilarea si inventarierea lor; nu sunt supuse procedurii de inventariere : -bunurile asupra carora exista un risc de deteriorare sau pierdere de valoare -registrele contabile -titlurile de valoare scadente sau care urmeaza a deveni scadente n scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri

de participatie ale debitorului -numerarul pe care lichidatorul l va depune la banca n contul averii debitorului. Lichidarea averii debitorului consta n transformarea activului patrimonial ntr-o suma de bani ce va fi distribuita creditorilor n ordinea stabilita de lege, pentru acoperirea pasivului. Lichidarea se face de catre lichidator, sub controlul judecatorului sindic. Procesul de lichidare va ncepe imediat

dupa afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor. ntocmirea raportului final. Dupa ce bunurile au fost lichidate, lichidatorul va ntocmi un raport final, pe care l va nainta judecatorului sindic mpreuna cu un bilant. Raportul final si bilantul vor fi comunicate debitorului si creditorilor si vor fi afisate la usa tribunalului. Distribuirea sumelor realizate n

urma lichidarii se va face potrivit unui plan ntocmit de lichidator, nregistrat si afisat la tribunal. nchiderea procedurii falimentului se va face prin sentinta pronuntata de judecatorul sindic, dupa ce a aprobat raportul final al lichidatorului si sumele de bani obtinute din vnzarea bunurilor debitorului au fost distribuite potrivit art.106 si 108 din Legea nr.64/1995. n cursul procedurilor instituite de

Legea nr.64/1995, debitorul are la dispozitie doua institutii juridice prin care poate suspenda sau amna executarea hotarrii de declansare a acestora. Acestea sunt MORATORIUL SI CONCORDATUL. Moratoriul este institutia juridica prin care este suspendata executarea hotarrii de declansare a procedurii falimentului, la cererea debitorului. Pentru obtinerea moratoriului, debitorul trebuie sa demonstreze n fata tribunalului ca este solvabil si

ca faptele ce s-au produs nu i sunt imputabile. Moratoriul poate fi instituit de catre judecatorul sindic pe o perioada de cel mult 6 luni, cu consultarea prealabila a adunarii creditorilor. Concordatul este denumirea purtata de ntelegerea survenita ntre debitor si adunarea creditorilor, n virtutea careia debitorul se obliga sa si achite datoriile la termenele si n conditiile

pe care le-a stabilit cu masa credala. Daca concordatul a fost omologat de tribunal, starea de faliment nceteaza, masa credala este desfiintata, iar debitorul poate fi urmarit, n mod individual, n limita sumelor convenite prin concordatul respectiv. **** Dreptul Comertului International, Ed. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2005, pg. 58-73

Exercitii rezolvate lectia 6 1. Deschiderea procedurii falimentului si a reorganizarii judiciare poate fi efectuata de: a) comerciant (persoana fizica ori societate comerciala ) b) la cererea creditorilor societatii comerciale respective c) la cererea institutiilor abilitate de lege n acest sens. 2. Judecatorul sindic este numit de catre : a) comerciant (persoana fizica sau juridica )

b) de catre presedintele instantei care aplica procedura reorganizarii judiciare. c) de Oficiul Registrului Comertului de pe lnga Tribunalul Judetean ori a municipiului Bucuresti 3. Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de reorganizare judiciara numai pentru starea de insolventa a debitorului : a) deja existenta b) iminenta 4. nchiderea procedurii de reorganizare judiciara se face: a) prin pronuntarea unei sentinte de

catre judecatorul sindic; b) prin cererea formulata ,n acest sens, de catre administrator ; c) de catre judecatorul sindic mpreuna cu administratorul ; 5. n cazul procedurii falimentului notificarea va cuprinde : a) termenul limita pentru nregistrarea cererii de admitere a creantelor n vederea ntocmirii tabelului suplimentar al creantelor ; b) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor ;

c) termenul de ntocmire a tabelului definitiv consolidate al creantelor. 6. Lichidarea averii debitorului consta n transformarea activului patrimonial al acestuia : a) ntr-o suma de bani ce va fi distribuita creditorilor n ordinea stabilita de lege b) ntr-o suma de bani ce va fi atribuita creditorilor n ordinea nscrierii lor la masa credala c) ntr-o suma de bani si

o reparatie morala atribuita tuturor creditorilor. Raspunsuri:

1)-a,b,c; 2)-b; 3)-a; 4)-a; 5)-a,b,c; 6)-a Bibliografie selectiva lectia 6 Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, Editura Fundatiei Romnia de mine, Bucuresti, 2006, pg. 58-73 Legea nr. 64 /1995, publicata n M.Of. 130 din 29 iunie 1995 si modificata prin O.G. 38/1996, publicata n M.Of. 204 din 30 august 1996, O.U.G.

58/1997, publicata n M.Of. 266 din 3 octombrie 1997, Legea 99/1999, publicata n M.Of.236 din 27 mai 1999, prin care s-a dispus republicarea si renumerotarea textelor, Republicata n M.Of. 608 din 13 decembrie 1999, O.G. 38/2002, publicata n M.Of. 95 din 2 februarie 2002, Legea 82/2003, publicata n M.Of. 194 din 26 martie 2003

Obiectivele lectiei 7 Teoria contractelor comerciale internationale

prezentarea notiunii contractelor de comer. international evidentierea trasaturilor caracteristice ale contractelor comerciale internationale criterii de clasificare ale contractelor comerciale internationale explicarea procedeelor de negociere a contractelor comerciale internationale

Concepte cheie -Teoria contractelor comerciale internationale Contract -act juridic civil ori comercial constnd n acordul de vointa a doua sau mai multe persoane n scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic Contract accesoriu contract care nu are existenta proprie, de sine statatoare , ci depinde de existenta unui contract principal

Contract de engineering contract de comer. exterior si cooperare economica internationala facnd parte din categoria contractelor de transfer de tehnologie care are ca obiect realizarea de catre una din parti, pentru cealalta parte, contra cost a unui complex industrial ori retehnologizarea unuia deja existent Contract de know-how contract facnd parte din categoria contractelor de transfer

de tehnologie care are ca obiect transmiterea cu titlu oneros de cunostinte si procedee tehnice care nu au fost brevetate sau care nu sunt brevetabile ori chiar a anumitor abilitati ori experiente tehnice, care constituind un secret comercial, au eficienta economica deosebita. Contract nenumit contract al carui continut nu este reglementat n mod expres de catre legiuitor

ci este stabilit de catre parti

Teoria contractelor comerciale internationale notite lectia 7 1. Notiune. Prin contractul de comer. international se ntelege acordul de vointa care a avut loc ntre doua sau mai multe subiecte de drept participante la comertul international, avnd domiciliul ori sediul n state diferite, avnd ca finalitate nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice de comer. international.

Contractele comerciale internationale se delimiteaza de contractele comerciale cu vocatie interna ndeosebi prin elementele de extraneitate pe care le contin, care mpreuna cu atributul intrinsec de comercialitate l deosebeste de contractele comerciale, n general vorbind. 2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comer. international comercialitatea internationalitatea 2.1. Categorii de contracte de comer. international n raport de

criteriile dreptului comun (dreptului civil) a. n raport cu modul lor de formare contractele de comer. international sunt, de regula, consensuale, ele exprimnd vointa manifestata de catre subiectii raportului juridic de comer. international. b. De regula, ne aflam naintea unor contracte cu titlu oneros, deoarece au ca finalitate declarata obtinerea pentru parti a unui profit. c. Contractele de comer. international

sunt sinalagmatice dupa scopul lor, avnd n vedere faptul ca dau nastere la drepturi si obligatii corelative pentru parti. d. Contractul de comer. international are caracter comutativ pentru ca att existenta, ct si ntinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate (ori determinabile), din chiar momentul ncheierii actului juridic respectiv. e. Contractele de comer. international sunt acte

si fapte de comer. deoarece ele tind la obtinerea unui profit, pentru ambele parti. Se include n aceasta categorie chiar si contractele de cooperare economica si tehnico-stiintifica. 2.2. Criterii nespecifice de categorisire a contractelor de comer. international a. n functie de efectele pe care le vor genera contractele de comer. international (ca de altfel toate tipurile de contracte), se mpart

n: constitutive, translative si declarative de drepturi. a.1. Contractele de comer. international cu caracter constitutiv sunt cele ce privesc, de obicei, crearea unor drepturi subiective, pe seama celor doua parti, ori a unui tert. a.2. Sunt contracte de comer. international translative de drepturi cele care transmit unele drepturi reale, de la un titular de drepturi la altul.

a.3. Contractele declarative de drepturi sunt mult mai rar ntlnite n comertul international, iar prin ele se constata si se confirma pentru parti unele drepturi. b. Dupa modul lor de executare contractele de comer. international se mpart n contracte cu executare imediata, succesiva sau continua. b.1. Contractele de comer. international cu executare imediata sunt cele care au ca obiect

ndeplinirea, de ndata, a uneia sau mai multor prestatii. b.2. Contractele de comer. international cu executare succesiva sunt cel mai adesea ntlnite n practica de comer. international. Prestatiile partilor vor fi aduse la ndeplinire la intervale de timp regulate sau neregulate. b.3. Contractele comerciale internationale cu executare continua cuprind obligatii care pot fi ndeplinite de catre debitor n mod nentrerupt.

c. n raport de corelatia n care se afla, contractele de comer. international se mpart n contracte principale si contracte accesorii. c.1. Sunt denumite contracte principale acele acorduri de vointa ale partilor care sunt de sine statatoare, iar existenta lor nu depinde de clauzele altui contract. c.2. Contractele accesorii sunt cele care nu au o existenta de sine statatoare, valoarea

lor juridica este conditionata de existenta unui contract principal. d. Dupa natura obligatiilor care intra n continutul lor contractele internationale se divid n contracte care genereaza obligatia de a da, de a face sau de a nu face. d.1. Contractele care genereaza obligatia de a da (dare) sunt cele translative de drepturi reale, carora lise adauga contractele care implica o

contraprestatie pecuniara, indiferent de natura acesteia: pret, comision, chirie, navlu, prima de asigurare, etc. d.2. Contractele care genereaza obligatia de a face (facere) sunt ntlnite n sfera executarii de lucrari si n aceasta privinta este clasic contractul de antrepriza, precum si cele de prestari-servicii, cum sunt cele de consulting, comision, mandat, etc. d.3. Contractele care genereaza obligatia de a nu

face (non facere) sunt mai rar ntlnite n comertul international, iar exemplul cel mai elocvent este obligatia concreta de a se abtine de la anumite actiuni, pe care si-o asuma una dintre partile contractante ori chiar ambele. e. Dupa natura obligatiilor n raport de natura obligatiilor carora le da nastere contractele de comer. international, acestea se pot clasifica n contracte

care genereaza obligatii de rezultat si contracte care genereaza obligatii de mijloace. e.1. Participantii la raporturile de comer. international si asuma obligatii de rezultat, ntruct prin finalitatea urmarita acestea sunt de esenta comertului, n general vorbind. e.2. Contractele de comer. international pot da nastere si la obligatii de mijloace (de diligenta). Astfel, n contractele care au n continutul

lor obligatia de a face, cocontractantii pot prevede o clauza best efects , adica se angajeaza sa depuna toate eforturile necesare aducerii la ndeplinire a obligatiilor asumate contractual.

2.3. Criterii specifice de categorisire a contractelor de comer. international a. n functie de participantii la raporturile juridice de comer. international vom ntlni: a.1. Contracte obisnuite, atunci cnd contractele se ncheie ntre participanti care apartin ordinii juridice nationale din state diferite, iar partenerii contractuali se recunosc dupa calitatea si natura juridica asemanatoare: comercianti-persoane fizice, societati comerciale, persoane juridice cu

vocatie comerciala. a.2. Contracte mixte (semiinternationale), ncheiate ntre subiecte de drept care apartin ordinii juridice internationale din state diferite. b. n raport de obiectul lor, contractele de comer. international se clasifica n cinci categorii: b.1. Contracte translative de drepturi, care au ca obiect transmiterea drepturilor reale ori a celor de creanta ntre parti. b.2. Contracte de prestari de servicii, care

au ca obiect o prestare de servicii la care una dintre parti se obliga n favoarea celelilalte parti. b.3. Contracte de executare de lucrari, al caror obiect este realizarea de lucrari de constructii sau a unor lucrari de montaj. b.4. Contracte de cooperare economica internationala si tehnico-stiintifica, prin intermediul carora au loc derularea raporturilor juridice privind productia si comercializarea de

bunuri, executarea de lucrari, transferul de tehnologie avansata, etc. b.5. Contracte de aport valutar, care au ca obiect sporirea rezervelor valutare ale participantilor la operatiu