Factori Psihici in Boala

  • Published on
    19-Oct-2015

  • View
    38

  • Download
    0

Embed Size (px)

Transcript

  • 5/28/2018 Factori Psihici in Boala

    1/20

    Care sunt semnele suferintei psihice?

    Vom ncepe prin a descrie cteva din cele mai importante semne ale bolilor a caror prezenta

    trebuie sa ndrume catre medicul psihiatru.

    Desigur ele nu semnifica totdeauna o boala, iar atunci cnd snt semnele unei boli, aceasta nu este

    totdeauna o boala psihica.

    Prin aceasta vrem sa atragem atentia asupra faptului ca unele simptome care snt atribuite n mod

    comun unei afectiuni psihice nu au totdeauna legatura cu aceasta si ca numai medicul specialist

    este n masura sa discearna, atribuindu-le adevarata valoare.

    Dar numeroase semne care par pacientilor ca snt legate neaparat de o afectiune organica sau

    somatica si pentru care bat la usa cabinetelor de medicina interna, chirurgie, endocrinologie,

    cardiologie, neurologie etc., apartin de fapt psihiatriei si tradeaza existenta unei boli psihice.

    Anxietatea este o stare afectiva dominata de neliniste, de teama, fara un obiect precis. Este teama

    de ceva imprecizabil, resimtita global n unitatea somatopsihica, fara sa poata fi nsa localizata,

    deci precizata.

    Tratata ca o tema permanenta, imprecisa si vaga, anxietatea pare sa fie o aproximare nefavorabila

    a viitorului, o lipsa de ncredere fata de posibilitatile proprii de a raspunde fata de problemele pe

    care le ridica existenta.

    In forma ei mai benigna anxietatea se manifesta ca o simpla neliniste, iar n forma maxima apare

    sub forma crizelor de anxietate sau atacului de panica.

    Manifestarile anxietatii, pe care de obicei pacientul le recunoaste ca psihice, snt: tensiunea

    emotionala, teama, timiditatea, frica de ntuneric, subestimarea de sine, unele esecuri sexuale si

    nelinistea inexplicabila.

    n afara de acestea exista unele simptome somatice care pot fi de asemenea manifestari ale

    anxietatii: palpitatii, tahicardie, ameteli, slabiciune, pierderea cunostintei, vasodilatatie cutanata,

    lipotimii, cefalee pulsatila, migrene, greata, varsaturi si altele.

    Crizele de anxietate se manifesta cu multe din simptomele mentionate, crend bolnavului o stare

    deosebit de neplacuta.

    Astenia este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care se solicita o consultatie medicala.

    "Astenos" nseamna n limba greaca, lipsa de putere, oboseala, dar astenia nu se identifica cu

    oboseala aparuta dupa un efort fizic sau intelectual ndelungat sau dupa o perioada de ncordare

    psihologica prelungita, care de obicei, dupa o perioada de somn si odihna revine la starea de

    confort fizic si intelectual anterioara.

    Astenia apare ca o diminuare a resurselor energetice care par sa nu se mai refaca si care nu mai

    poate fi explicata prin intensitatea unui efort intelectual sau fizic. Poate fi descrisa n mod diferit, ca

  • 5/28/2018 Factori Psihici in Boala

    2/20

    lipsa de putere, de forta, "de forma", imposibilitatea de a mai face fata sarcinilor, lipsa de elan, de

    chef.

    Cele mai mici eforturi epuizeaza resursele fizice, iar starea sufleteasca care o nsoteste este

    modificata n sensul iritabilitatii, indispozitiei, nesigurantei. Performantele snt din ce n ce mai

    reduse, activitatea fizica si psihica pare o povara.

    Aspectul general al suferindului de astenie sugereaza prin ntreaga fiinta epuizarea: paliditate,

    lentoare n miscari, vorbire lenta si monotona, lipsa de vivacitate si de energie.

    Trebuie subliniat de la nceput ca, desi este un simptom psihic, astenia apare n majoritatea bolilor.

    Astfel, poate surveni n boli infectioase cronice (tuberculoza, endocardita, infectii minore), n infectii

    virale (gripa, hepatita epidemica, mononucleoza) si n parazitoze (giardioza, helmintiaze etc.).

    Apare de asemenea n tulburarile endocrine, metabolice si nutritionale ca: boala Addison,

    hipotiroidia, insuficienta hipofizara, diabetul zaharat, deficiente nutritionale, tulburari ale

    echilibrului hidroelectrolitic si acidobazic (deshidratari, hipopotasemii, alcaloze si acidoze).

    In bolile interne, astenia poate fi prezenta n bolile inimii (valvulopatii si boala ischemica),

    insuficiente respiratorii, renale, anemii cronice, hepatite cronice, neoplazii, hemopatii maligne.

    De asemenea, se pot ntlni stari astenice n intoxicatiile cronice, n inadecvarea dozelor

    medicamentoase consumate timp ndelungat (tranchilizante, neuroleptice, saruri de aur,

    hipotensoare); si unele boli neurologice au ca manifestare comuna astenia: cerebrastenia

    posttraumatica, boala Parkinson, scleroza n placi, miastenia, polimiozita.

    In domeniul bolilor psihice astenia este aproape nelipsita din tablourile simptomatologice obisnuite.

    Se ntlneste n primul rnd n nevroze, n bolile psihice datorate unei cauze organice, n starile ce

    succed o psihoza, n toxicomanii, n cele mai multe din tulburarile legate de involutie.

    Am insistat asupra acestui simptom, deoarece aparitia lui necesita prezentarea la medic, care va

    stabili cauza asteniei si indicatiile terapeutice specifice.

    Mentionam ca este la indemna oricui evitarea aparitiei surmenajului, a starilor de oboseala

    ndelungata, printr-un program rational de viata si munca n care sa nu existe "nopti pierdute",

    abuzuri de toxice (tutun, cafea, alcool, medicamente), o alimentatie completa n care trebuie sa

    predomine produsele naturale cu o suplimentare n perioadele "critice" (de suprasolicitare), a

    aportului de proteine (lapte, carne, peste, oua) si glucide (fructe, miere, dulciuri).

    Timpul liber va fi folosit, rational si va cuprinde totdeauna activitati fizice ca gimnastica, notul,

    tenisul, mersul cu bicicleta, turismul alpin, spectacole recreative.

    Dupa perioadele de ncordare ndelungata sau suprasolicitare, concediile de odihna vor fi planificate

    si organizate n asa fel, nct sa nu constituie un nou efort, ci sa fie un prilej de refacere si

    tonificare, n care desigur, factorii naturali (peisaj, altitudine, factori de microclima) sa joace rolul

    unei terapii nuantate si personale.

  • 5/28/2018 Factori Psihici in Boala

    3/20

    Agitatia este definita, in psihiatrie ca acte motorii, fara finalitate, exprimnd de regula o stare

    afectiva sau o traire deliranta.

    Starile de agitatie snt deosebit de impresionante si traumatizante pentru anturaj, care adesea

    asista neputincios la miscarile incoordonate si lipsite de scop ale subiectului agitat, primejdioase

    pentru persoana agitata, pentru bunurile sale materiale, ca si pentru anturajul acesteia.

    Pot sa apara brusc si neasteptat la o persoana fara antecedente psihice, n urma unui traumatism

    fizic sau psihic major, ca si la persoane cu antecedente psihiatrice (epilepsii, psihoze, etilism cronic,

    demente).

    De notat ca stari de agitatie, nsa de mica intensitate pot sa apara la persoane cu structuri

    dizarmonice de personalitate, n nevroze, mai ales n cea isterica si anxioasa.

    Agitatia isterica sau criza de nervi se caracterizeaza prin faptul ca apare ntr-o situatie conflictuala,

    are un caracter teatral, de spectacol (are loc numai cu "martori"), este nsotita de lesinuri, paralizii,

    sufocari ale subiectului agitat (90% din cazuri femei).

    Starile de agitatie constituie urgente psihiatrice, necesitnd spitalizarea si interventia rapida a

    medicului.

    Spitalizarea bolnavului agitat se face cu dificultate, datorita greutatilor legate de transportul acestui

    bolnav, de lipsa lui totala de cooperare, totusi familia, anturajul vor evita, n masura posibilului,

    brutalizarea si imobilizarea fortata a bolnavului pna la contactul cu medicul.

    Cefaleea este un simptom foarte banal, care poate sa apara n numeroase tulburari, din cele mai

    diferite si care poate sa mbrace o mare diversitate de manifestari, mai ales n ceea ce priveste

    durata, intensitatea si localizarea.

    Poate sa apara ca o simpla apasare n zona fruntii, senzatie de apasare pe cap, sau ca dureri pe o

    jumatate de cap, durere cu caracter pulsatil, dureri localizate n zona occipitala sau temporala etc.

    Poate sa dureze de la cteva minute la cteva zile.

    In ceea ce priveste cauzele care provoaca durerea de cap, acestea se nscriu ntr-un registru variat

    din care vom ncerca sa notam: migrenele (cefalee cu caractere clar definite: cuprinde numai

    jumatate de cap, apare si dispare brusc, este nsotita de senzatie de varsatura si fotofobie, are

    caracter familial, cauze oftalmologice, neurologice, vasculare, metabolice, endocrine, toxice si

    infectioase).

    Din circumstantele n care durerea de cap apare n psihiatrie, vom nota: nevrozele, sindroamele

    psihoorganice cronice, epilepsiile, intoxicatiile (n special cea alcoolica), depresiuni, patologia

    involutiva si vasculara.

    Aparitia cefaleei si mai ales persistenta ei va ndruma la medicul generalist. Lipsa de raspuns la

    tratamentul simptomatic va orienta catre aprofundarea examinarilor si consult de specialitate.

  • 5/28/2018 Factori Psihici in Boala

    4/20

    Cteva masuri de igiena mintala snt de luat n legatura cu cefaleea, printre care mentionam:

    ntreruperea toxicelor (n primul rnd tutunul), corectarea somnului, un regim alimentar mai usor,

    fara alcool, plimbari n aer liber.

    Aparitia unor dureri de cap cu caracter repetitiv la persoanele purtatoare de ochelari impune

    verificarea acestora si eventuala lor schimbare.

    Confuzia, n limba latina termenul "confusus" era folosit cu ntelesul de nedeslusit, imprecis, neclar,

    nelamurit. Confuzia are n psihiatrie sensul de scadere a vigilitatii (a starii de trezie), cu

    perturbarea grava a capacitatii de memorare si orientare. De asemenea sunt ncetinite perceptiile,

    ca si capacitatea de judecata si sinteza la care se poate adauga prezenta halucinatiilor. Bolnavul

    confuz pare sa fie rupt de realitatea care-1 nconjura, priveste inexpresiv n departare, "cu ochi

    care parca nu vad", gesturile sunt ncetinite, lipsite de ndemnare, vorbirea este incoerenta, iar

    comportamentul, lipsit de logica, poate sa ia aspectul unei agitatii dezordonate.

    Bolnavul cu confuzie mintala nu stie nici unde se afla si nici nu se mai poate orienta n timp.

    Confuzia mintala este un simptom grav, care impune interventia de urgenta a medicului psihiatru;

    bolnavul confuz va fi transportat n cel mai scurt timp la spitalul de psihiatrie pentru a primi

    tratament si ngrijire de specialitate. Confuzia mintala poate sa apara n boli ca: alcoolismul cronic,

    intoxicatiile medicamentoase, stari febrile, tulburari metabolice, traumatisme craniocerebrale,

    meningoencefalite, accidente vasculare cerebrale, afectiuni endocrine.

    Enumerarea cauzelor posibile, generatoare ale confuziei mintale a fost facuta numai n scopul de a

    atrage atentia asupra gravelor circumstante n care apare acest simptom si asupra faptului ca,

    pentru salvarea bolnavului, este necesara interventia urgenta a medicului.

    In lipsa tratamentului etiologic si simptomatic, confuzia mintala poate evolua catre moartea

    bolnavului.

    Depresiunea este definita ca o prabusire a dispozitiei, a acelui tonus afectiv bogat n toate

    instantele emotionale si afective, care da tonalitate starilor noastre sufletesti.

    Este nsotita de actualizarea amintirilor neplacute si triste, de o viziune amenintatoare a viitorului,

    de lentoare psihomotorie, manifestata att pe plan ideativ, ct si n gesturi si miscari. De

    asemenea depresiunea se nsoteste de o scadere a vitalitatii, astenie, lipsa de vigoare fizica,

    insomnii, scaderea poftei de mncare, scadere n greutate, tulburari sexuale.

    Se poate manifesta cu intensitati diferite, de la forme usoare, n care simptomele relatate anterior

    snt putin marcate, pna la forme grave, n care depresiunea se nsoteste de idei sau tentative de

    sinucidere.

    De asemenea poate sa apara n circumstante diferite n reactii secundare unor psihotraume, n

    nevroze, n tulburarile involutive, n bolile cu determinare endogena sau secundara unor procese

    organice. Este un simptom foarte frecvent n psihiatrie, a carui aparitie necesita recurgerea laajutorul medicului psihiatru.

  • 5/28/2018 Factori Psihici in Boala

    5/20

    Este recomandabil sa se recurga la ajutorul medicului psihiatru ori de cate ori apare o modificare

    de durata a dispozitiei anterioare, atunci cnd se ivesc tulburari de somn, mai ales catre sfrsitul

    somnului, sau cnd survin acuze somatice carora ceilalti medici (internist, neurolog,

    otorinolaringolog, cardiolog etc.) nu le deceleaza nici un corespondent lezional.

    "Lupta" cu starea depresiva nu trebuie facuta fara ajutorul medicului, fiind imposibil de realizat,

    mai ales n cadrul depresiunilor endogene, o ameliorare satisfacatoare a dispozitiei bolnavului.

    Existenta unor antecedente personale sau familiale (prezenta altor bolnavi psihici n familie) va

    necesita adresarea de urgenta, atunci cnd apar semnele depresiunii, la cabinetul de psihiatrie.

    Ca si n cazul anxietatii, starile depresive se pot manifesta prin semne care nu par la prima vedere

    sa tina de o stare depresiva si deci nu ar necesita o interventie din partea psihiatrului. Din acestea

    notam: dureri de cap cronice, resimtite ca o presiune cerebrala sau senzatia de arsura n cap,

    nevralgii ale fetei sau n regiunea lombara, opresiune precordiala, tahicardie, senzatie de sufocare

    si de nod n gt, uscarea gurii, balonari, constipatie, perturbari ale ritmului somnului, crize de

    transpiratie nocturna, astenie matinala, dureri abdominale, mictiuni frecvente, dureri difuze n

    organele uro-genitale si, mai rar, caderea parului.

    Lipsa posibilitatii de a gasi o cauza tulburarilor mentionate va orienta catre medicul psihiatru.

    Insomniile sunt tulburari ale somnului, care l fac sa diminue att pe plan cantitativ (ca durata), ct

    si calitativ (ca profunzime si capacitate de refacere).

    Somnul: ntreruperea temporara si periodica a vigilitatii (starii de trezie) constituie o perioada de

    refacere fiziologica a capacitatii de functionare optima a psihismului. Nevoia de somn are o

    componenta ereditara, care nu se modifica si una dobndita, variabila n functie de obisnuintele

    individuale, de preocuparile de moment, de dispozitie si de vrsta.

    Durata somnului scade cu vrsta, media ei fiind pentru adult 7-8 ore, dar exista si persoane care,

    desi nu depasesc 6 ore de somn, desfasoara o activitate normala, fara sa resimta oboseala.

    Ritmul somnului depinde mai mult de obisnuinte dect de reglarea biologica, populatia putnd sa se

    mparta n doua mari categorii: subiecti "de seara" si subiecti "de dimineata", n functie de perioada

    zilei preferata pentru somn.

    Mersul la culcare este legat la copii de obiceiuri si ritualuri, care ntr-un fel sau altul ajung sa se

    pastreze toata viata, lund la adult aspecte de tipul cititului ctorva pagini, o plimbare, "o gura de

    aer", o tigara, urmarirea ntregului program TV.

    Trecerea de la starea de veghe la starea de somn (adormirea) se face pe neobservate si fara nici

    un efort n mod normal, fiind nsa pentru cei cu insomnii o perioada lunga si chinuitoare. Poate sa

    ia aspectul insomniei de adormire atunci cnd apare la nceputul somnului, sau de readormire

    atunci cnd subiectul se trezeste dupa numai cteva ore de somn.

  • 5/28/2018 Factori Psihici in Boala

    6/20

    Insomnia provoaca o scurtare a duratei totale a somnului, nsotita de senzatia neplacuta de

    oboseala si nu att de rar ct s-ar crede, de tulburari digestive si scaderi ponderale.

    Somnul nu mai poate repara oboseala din ajun, iar perioada de ado...