Upload
marius-adrian-birca
View
120
Download
3
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Lucrare nota 10
Citation preview
CUPRINS
Capitolul I :ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTELOR CU HEMORAGII UTERINECapitolul II :SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII
Capitolul III :NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESFRE FIBROMUL UTERIN
1. Definiţie2. Etimologie3. Generalităţi4. Etiopatogenie5. Morfopatologie6. Simptomatologie7. Investigaţii clinice şi de laborator8. Diagnosticul fibromului uterin9. Evoluţia şi prognosticul fibromului uterin10. Complicaţiile fibromului uterin11. Tratamentul fibromului uterin12. Impactul psihologic al histerectomiei13. Pregătirea preoperatorie14. Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale15. Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale16. Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin
Capitolul IV :METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU
Capitolul V :PREZENTAREA CAZURILOR
Capitolul VI :CONCLUZII
Capitolul VII :BIBLIOGRAFIE
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTELOR CU HEMORAGII UTERINE
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientelor cu hemoragii uterine este foarte important. Nursele sunt practicante autonome, responsabile pentru ingrijirile ce le asigura.
Efectuarea lucrarilor de ingrijire trebuie sa se bazeze pe toate acele considerente ce formeaza baza actiunilor asistentei medicale.
Ansamblul acestor activitati de nursing se desfasoara metodic ca o structura a unui proces cunoscut sub denumirea de plan de ingrijire (nurs-ing) ce cuprinde 5 etape:
1. culegerea si aprecierea datelor;
2. identificarea problemelor de ingrijire;
3. planificarea ingrijirilor;
a. fixarea scopurilor si obiectivelor;
b. determinarea interventiilor.
4. aplicarea in practica a planului de ingrijire: interventii autonome si delegate;
5. evaluarea ingrijirilor.
Asistenta medicala, impreuna cu pacientul si familia acestuia, pe parcursul acestui proces poate influenta implicarea lor in autoingrijire si poate furniza o cale importanta de evaluare a calitatii ingrijirilor asigurate. Asistenta are rolul de a instiinta de afectiunea de care sufera, astfel ea poate elabora un program de educare a pacientei. Asistenta trebuie sa informeze pacienta cu privire la tratamentele medicale si alimentele care sunt corelate cu o hiperestrogenie.
De asemenea pacienta trebuie sa stie ca hiperestrogenia sta la baza hiperplaziei endometriale cu diferitele ei grade si conversia acesteia in cancer de endometru. Deoarece metroragia este simptomul cel mai precoce in cancerul de endometru si tinand cont ca prognosticul acestuia depinde in primul rand de stadiul clinic si de gradul de diferentiere al tumorii, asistenta medicala joaca un rol foarte important in educarea pacientei, de a se prezenta la medic la orice sangerare uterina aparuta in climateriu.
In cazul pacientei obeze, asistenta medicala explica grupele de alimente hipocalorice si importanta scaderii in greutate.
Prin ingrijirile acordate, asistenta medicala intervine in satisfacerea nevoilor pacientei cu hemoragii uterine.
Toate aceste actiuni ale asistentei medicale, subliniaza rolul important pe care aceasta il joaca in promovarea si mentinerea sanatatii.
INGRIJIRI / NURSING - GENERALITATI
Nursingul isi trage radacinile din nevoile fundamentale ale individului, pentru ca orice fiinta umana sanatoasa sau bolnava este animata de dorinta vitala de a manca, a bea, a avea adapost, a se imbraca, de nevoia de afectiune, de apreciere, de sentimentul de utilitate, de sociabilitate.
in Romania se aplica in aceasta perioada codul de principii elaborat de Virginia Henderson bazat pe satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale ale individului sanatos sau bolnav.
Acestea sunt:
1. sa respire normal;
2. sa manance si sa bea;
3. sa elimine pe toate caile;4. sa se miste, sa-si mentina o buna postura a corpului in mers, asezat,
culcat sau cand trece de la o pozitie la alta;
5. sa adoarma si sa se odihneasca;
6. sa aleaga imbracamintea necesara, sa se imbrace si sa se dezbrace;
7. sa-si pastreze temperatura in limite normale;
8. sa-si pastreze curatenia corporala, sa aiba o aparenta decenta si sa-si protezeje tegumentele;
9. sa evite riscul de acomodare al bolnavului in mediul sau si riscul ca acesta sa fie cauza accidentarii altora;
10.sa comunice cu alte persoane pentru a-si exprima emotiile, nevoile,temerile, etc.; 11 .sa-si practice religia sa;
12.sa aiba o preocupare care sa-i dea sentimentul de utilitate; 13.sa joace sau sa participe la diferite forme de recreere; 14.sa invete sa se informeze, sa descopere sau sa-si satisfaca curiozitatea care conduce la o dezvoltare normala si sanatoasa.
La orice individ aceste nevoi trebuie sa fie independente.Orice perturbare in aceasta ierarhie reprezinta o cauza de dependenta.
Asistentei medicale ii revine rolul sa identifice aceste dependente si sa ia masurile necesare pentru satisfacerea nevoilor.
Planul de ingrijire este definit ca un 'cod teoretic sau metoda sistematica, organizata, prin care se acorda ingrijiri individualizate ce au in vedere identificarea raspunsurilor unice ale individului sau comunitatii vis-a-vis de alterarea starii de sanatate actuala sau potentiala'.
INTRODUCERE
Viaţa oricărui om poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă
instalată brusc sau insidios care-l duce intr-o situaţie critică ce trebuie rezolvată de
serviciul sanitar cu promptitudine şi competenţă.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte ca o stare de bine psihic, social,
de echilibru, reprezintă o reacţie autonomă şi trăită în realitate. Este capacitatea de a
se adapta la un mediu în continuă schimbare, capacitatea de a creşte, a îmbătrâni şi
a-şi aştepta moartea în limişte.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii din punct de
vedere somatic şi psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini
nevoia afectată, pentru a recupera în timp util persoana bolnavă.
Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, vocea pentru cel prea slab
ca să vorbească. Asistentei îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească
cu multă seriozitate şi profesionalism, dintre care cea mai importantă este aceea de a
ajuta bolnavul cu tact, înţelegere, delicateţe şi atenţie.
Am ales acest subiect, considerând că profilaxia şi tratarea afecţiunilor ginecologice,
precum şi ocrotirea mamei şi copilului sunt cele mai importante. Am fost impresionată
de numărul destul de mare de femei care suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa
lor de a avea copii. De aici derivă sarcinile multiple ale unei bune asistente medicale
şi de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridică
ginecologia şi obstetrica.
Îngrijire acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a efectua
operaţia şi a acorda bolnavei îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă
completă, în care cadrele medicale au un rol important. Rolul asistentei este de a
pregăti pacienta preoperator şi de a preveni complicaţiile postoperatorii, prin
supravegherea atentă a bolnavei şi îngrijirile acordate.
Se spune că suntem tot atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul meu este acela al
profesiei, de a dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i
ajuta pe aceştia din urmă să depăşească momentele dificile ale bolii pentru a se putea
reintegra în familie şi societate.
Capitolul II
SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII
Trecand si eu prin experienta unei interventii chirurgicale de acest gen,
inţeleg ce înseamnă suferinţa şi mai ales ce înseamnă viaţa, de aceea consider
problemele de îngrijire trebuie bine cunoscute şi stapânite deoarece de aplicarea lor
corectă şi promptă depinde vindecarea bolnavilor şi evitarea sau prevenirea
complicaţiilor.
Am ales să vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, atât ca femei cat şi
din prisma problemelor pe care le ridică educaţia sanitară cât şi profilaxia.
Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai întalnite afecţiuni
genitale feminine: fibromul uterin, tumora benignă cu incidenţă crescută care
afectează o categorie largă de femei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi cunoştinţe noi
despre afecţiunile aparatului genital feminin, despre fibromul uterin în principal, cât
şi pentru aprofundarea cunoştinţlor dobândite anterior.
Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidenţă multitudinea îngrijirilor
acordate bolnavelor operate de fibrom uterin. Medicul specialist nu poate să
acţioneze singur în vederea obţinerii succesului scontat. Pentru a efectua operaţia şi
a acorda bolnavei îngrjirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă în
care cadrele medii au un rol important. Actul operator necesită o pregătire
minuţioasă, preoperator şi apoi urmărirea atentă a stării de sănătate.
Capitolul III
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN
1. Definiţie
Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de
tip miometrial şi din ţesut conjunctiv.
este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;
se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar
prezintă şi o componentă conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.
2. Etimologie
Fibro (greacă) = fibră + oma (greacă) = umflătură
3. Generalităţi
Sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi
Istoric: fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca “pietre
ale uterului”. Hipocrate descrie cazul unei femei de 60 de ani, care după ce a
prezentat dureri abdominale a eliminate prin vagin o “piatră” (fibrom
calcifiat)
Incidenţă: se apreciază că 20% dintre femeile de peste 35 de ani au fibrom
uterin cunoscut. Fibomul uterin este de trei ori mai frecvent la femeile
negrese datorită unei predispoziţii genetice.
Numarul fibroamelor este variabil, uneori se întâlneşte un singur nodul
fibromatos în uter, dar pot fi şi mai mulţi nodule fibromatoşi
(polifibromatoză)
Vârsta: în mod obişnuit fibromul uterin apare la o vârstă tânară, dar de obicei
nu produce simptome, până la 30-45 de ani. După menopauză fibroamele
prezente involuează, iar altele nu mai cresc.
Antecedentele patologice şi bolile associate fibromului: asocierea fibromului
cu tulburări cardiac, HTA este interpretată difeit. Pentru unii autori, asocierea
este o simplă coincidenţă, din cauza răspândirii mare a bolilor cardiace şi
fibromului la aceeaşi vârstă. Alţi autori atribuie fibromului uterin un rol în
apariţia bolilor cardio-vasculare. De asemenea se discută existenţa triadei:
fibrom uterin – HTA – obezitate, ca un sindrom bine individualizat.
Creşterea în greutate este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea
fibromului uterin.
4. Etiopatogenia
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale
uterului, părerea diferă însă dacă tumora se dezvoltă în fibrele muscular
proprii miometrului sau din musculature pereţilor musculari.
- Originea celulelor generatoare ale tumorii:
a) Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele
muscular netede tinere însă incomplete diferenţiate, dar făcând parte din
elementele normale ale muşchiului uterin.
b) Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care
consider reţeaua vasculară drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în
sprijinul teoriei vasculare a fibromului uterin vine descrierea unor tipuri
particulare de leiomiom, în care aspectul histopatologic arată o dispunere
ordonată a nucleelor sub efectul dezvoltării şi creşterii celulelor tumorale
în jurul vaselor.
- Etiologia fibromului uterin
Există mai multe teorii:
Teoria hormonală: apariţia fibromului datorită tulburărilor
hormonale; Nitherspoon emite teoria hiperfoliculinemiei, stabilind
o legătură de cauzalitate între formarea chistelor ovariene cu
secreţie crescută de estrogen şi hiperplazia de endometru cu care
se asociază frecvent fibromul uterin.
Fibromul uterin se dezvolta cu precădere în perioada de activitate
ovarian, creşte în timpul sarcinii, după tratamente cu Clomifen,
contraceptive şi regresează după menopauză.
Teoria genetică: existenţa unei gene care prin diverse mutaţii ar
duce la constituirea formaţiunii tumorale.
Teoria musculară: apariţia fibromului ca o roliferare a ţesutului
muscular şi conjunctiv vascular
Teoria resturilor embrionare: se consider fibromul ca fiind
consecinţa unor resturi embrionare localizate perivascular, care se
multiplică formând aglomerari concentric de fibre musculare
netede la periferia cărora proliferează ţesutul conjunctiv.
Teoria neurofibromatozei: explică apariţia fibromului utrin în
cadrul unui proces de neurofibromatoză generalizată. Fibromul
uterin se dezvoltă de obicei între 30-45 de ani fiind foarte rar
întâlnit înainte de 25 de ani. Nu apare niciodată înaite de pubertate
sau după menopauză. În timpul sarcinii fibromul creşte în
dimensiuni din cauza modificărilor hormonale.
5. Morfopatologia
- Tipuri de localizări
Fibromul uterin se prezinta ca o farmaţiune tumorală unică sau cel mai
adesea multiplă, de dimensiuni variabile se distinge de ţesuturile din jur
şi modifică forma uterului. Localizarea fibromului uterin este variată în
raport cu diferite segmente ale uterului sau ale muşchiului uterin:
Localizarea corporeală – cea mai frecventă, sediul tumorii putând
fi fundic, peretele anterior sau posterior uterin. Situaţia tumorii
localizată pe peretele posterior antrenează o retroversie uterină
fixă foarte dureroasă.
Localizarea cervical – este mai rară, coexistând cu fibromioamele
corpului. Sediul poate fi supra vaginal, se situează anterior sub
peritoneu comprimând vezica şi uretra, alteori posterior sau lateral
între foiţele ligamentului larg realizănd fibroame uterine
intraligamentare. Sediul intravaginal interesează mai ales buza
anterioară a colului.
Localizarea subperitoneală (fibromioamele subseroase) pot fi
sesile modificând mai mult sau mai puţin conturul uterului, sau
pediculate, când pot torsion sau chiar rupe.
Localizarea în plin miometru – intramural sau interstiţiale, când
sunt de dimensiuni mici nu modifică conturul uterului, dar când
cresc în volum produc o marire a uterului ce devine neregulat,
nodular.
Fibromul uterin submucos – se dezvoltă sub endometru, deşi este
mai puţin frecvent are o mare importanţă clinic prin sângerările pe
care le dertermină. Prin dispoziţia submucoasă deformează mai
mult sau mai puţin cavitatea uterină, iar uneori dezvoltă un
pedicul, devenind liber de cavitatea uterină, în această formă sub
efectul contracţiilor uterine tinde să se elimine prin col realizând:
fibromul submucos uterin pediculatîn stare născândă.
- Numarul şi dimensiunile
Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici pot fi
microscopic sau de 1-2 mm; cei mari pot atinge dimensiuni variabile –
gigantic care pot ajunge până la mărimea unui uter gravid la termen şi
greutatea lor poate fi de 5-10 kg sau mai mult.
Tumorile colului sunt solitare, în schimb la nivelul corpului sau multiplii
nodului tumorali.
- Consistenţa fibromului
Consistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau rozată
dupa gradul de vascularizare şi prezintă diverse modificări în caz de
necrobioză sau alte degenerescenţe. Când nodulul este proaspăt secţionat
se pot vedea benzile muscular ce se intersectează sau sunt sub forma
unor vârtejuri. La femeile în vârstă se găsesc fibromioame calcificate a
căror duritate este ca si a osului.
- Transformări structural ale fibromului uterin
Fibromul poate fi sediul unor transformări degenerative benign ce survin
ca urmare a unor modificări circulatorii sau după tratamentul cu doze
crescute de progestative.
Degenerescenţa calcară: fibroamele devin dense, durere, de
culoare albă-sidefie. În zonele cu necrobioză se depune calciu şi
nodulii devin devin duri şi grei ca nişte pietre; se întâlneşte numai
după menopauză la intervaluri relativ mari
Degenerescenţa osoasă: mecanismul de producer nu este bine
cunoscut
Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea circulaţiei
venoase de întoarcere, este mai frecventă in sarcină şi lauzie.
Fibromul creşte brusc în volum, este mai moale, dar nu este
dureros. Pe secţiune are zone gelatinoase, galben-verzui sau
mixomatoase.
Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia arterial a
tumorii. Clinic se manifestă prin alterarea stării generale, febră,
apetit diminuat, greţuri, balonare abdominal. Tumoarea creşte în
vplum, devine mai moale şi sensibilă , iar pe secţiune este de
culoare roşie închisă, vişinie.
Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în localizări
submucoase pediculate. La examenul vaginal, nodulul este de
culoare brun-verzuie-negricioasă cu zone facelate şi cu miros
fetid. Este prezentă alterarea stării generale a bolnavei, dar de
intensitate variabilă.
Transformarea malign – cu incidenţă controversată, se manifestă
clinic prin creşterea şi înmuierea tumorii şi apariţia unor
metroragii suggestive mai ales în postmenopauză.
Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect: ca sechelă
sau concomitant cu stadiile avansate ale distrofiei hialine, când
vacuolele de grăsime apar în cellule sau alteori se prezintă ca un
ţesut adipos cu celule rezultate din metoplazia celulelor muscular.
Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată după naştere,
în timpul alăptării şi după instalarea menopauzei până la dispariţia
prin citoliza celulelor muscular miomatoase.
6. Simptomatologie
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea tumorilor.
- Fibromul asimptomatic : Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui
examen ginecologic de rutină sau descoperit în timpul explorării
chirurgicale a prlvisului.
- Hemoragiile uterine : Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai
frecvent întâlnit la femeile cu fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă
foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de vascularizaţia crescută a
uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă în contracţia musculară
pentru a asigura hemostaza. În ordinea frecvenţei se întâlnesc :
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi
caracteristică formă de sângerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se
instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin progresiv mai abundente,
frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o săptămână, sfârşind cu o
serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruaţie abundentă până
la menstruaţia următoare. Se întâlnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din
cazuri.
- Metroragiile: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între
menstruaţii, discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos
sau un polip fibros.
- Hidroreea : În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu
exacerbări. Leucoreea se întâlneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă
într-o pierderede lichid clar, apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge
până la 1 litru/ 24h. Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva câteodată
un polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de
fibrom.
- Leucoreea :
- abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin secreţia
cervicală este filantă, translucidă sau murdară când se însoţeşte cu endocervicită
şi/sau endometrită
- în obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de
conţinut seropurulent, sangvinolent de tip vomică uterină.
- Fibroamele dureroase : Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai
mult decât un fibromiom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează
tulburărilor circulatorii, infecţioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin
compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată.
Durerile au caractere diferite :
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să
excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori
durerea ia aspectul dismenoreei particulare, atunci când fibromiomul constituie un
obstacol în evacuarea sângelui menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau
veritabile dureri lombo-abdominale, însoţite de o sângerare redusă, urmată apoi de
cheaguri, care sfârşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală,
vîrsături, subocluzie – survin în cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane,
leucocitoză, se constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică.
Inclavarea unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu
iradieri în membrele inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră pe rădăcinile
sciaticului.
- Perceperea masei tumorale . În hipogastru sau abdomen de către bolnavă
este posibilă atunci când tumoarea a depăşit micul bazin.
- Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra
organelor vecine, generând o serie de simptome „de împrumut”.
Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare, rect, vase.
Tulburări vezicale:
- apar tulburări micţionale;
- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;
- retenţia de urină : se întâlneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual,
rareori ia aspect de retenţie acută.
Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune, constipaţie,
ocluzie mecanică.
Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare.
Asocierea unei infecţii latente în micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi
creează condiţiile apariţiei flebitelor spontane.
Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:
- hidroureter
- hidronefroză
7. Investigaţii clinice şi de laborator
- Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos, anemie.
- Investigaţii de laborator:
Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de
coagulare ( TQ, TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh.
Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol,
proteinemie.
Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.
- Examinări complementare:
histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau
alteori pare scurtată prin noduli submucoşi intracavitari;
chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
histerosalpingografia: indicată în diagnosticarea unui fibrom submucos, se
efectuează cu o substanţă de contrast lipo- sau hidrosolubilă;
radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-
cenuşii rotunjite;
flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei
pelvine, utilizând calea endouterină de injectare a substanţei de contrast;
examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia
tumorilor, excluzând o sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului,
depistează leziuni asociate şi permite supravegherea tratamentului;
examen colposcopic şi citologic;
histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
celioscopia;
cistografia;
clisma baritată.
8. Diagnosticul fibromului uterin
- Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi
pe cele ale examenului ginecologic.
- Diagnosticul diferenţial
De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic,
dar procesul de diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte stari
fiziologice şi patologice ce determină marirea uterului:
sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai
important, iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului
gravid (moale, globulos, contracţii); reacţiile biologice de sarcină elimină
această posibilitate;
sarcina extrauterină sau hematocelul;
cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea
este fără legătură cu menstruaţia neregulată;
inflamaţiile şi tumorile anexiale;
chist vegetant;
chist dermoid;
tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se întâlneşte la femeile
multipare (în apropierea menopauzei), manifestându-se cu menstruaţii
neregulate, însoţite de balonări şi dureri abdominale; la examenul clinic
uterul este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai mare, dar
regulată;
adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12
săptămâni şi apare la femeile tinere;
uterul malformat;
pelviperitonita statică.
9. Evoluţia şi prognosticul fibromului uterin
Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi 50 de ani este
momentul critic, când tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea operaţiile
sunt mai frecvente în această perioadă a vieţii.
Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces minim
de involuţie datorită transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros.
Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera şi care
involuează involuntar la menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia tumorii,
prognosticul este mai rezervat. Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când
intervenţia chirurgicală se efectuează la femeie, manifestat pe un teren mai puţin
favorabil, prognosticul poate fi grav, mai ales dacă există şi un risc operator crescut.
10.Complicaţiile fibromului uterin
Complicaţiile fibromului uterin se împart în patru categorii:
- Complicaţii locale
infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce
prin semnele ei caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale;
fibromul infectat, rar întâlnit, se măreşte în volum şi devine mai moale;
complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea cavităţii
uterine şi deformare, se manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se
exteriorizează sub formă de leucoree;
necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu
dureri pelvine de tip exploziv, însoţite de pierderi roşcate; polipul devine
friabil şi sângerează la atingere;
hemoragiile : apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un
simptom şi poate deveni şi o complicaţie prin repetare, mult mai des decât
prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente, necesitând o intervenţie
chrurgicală de urgenţă;
complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă
a unui fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur
(compresiuni vezicale sau rectale);
complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este
chirurgical);
degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică,
degenerare ficoza coloidală şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă
sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă); degenerările maligne pot fi atunci
când fibroamele cresc rapid şi se însoţesc de metroragii.
11.2 Complicaţii generale
aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale,
datorită tumorilor voluminoase care ridică diafragmul;
aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică,
tahicardie, HTA, edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a
micului bazin;
aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene
datorate compresiunii prin dezvoltarea tumorii;
obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este vorba de un
act chirurgical;
tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla
hemoragia) explică în parte pericolul trombogenozei fibroamelor.
11.3 Complicaţii obstetricale
sterilitate;
la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar,
vezicii urinare, rectului ( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii,
polakiurie, disurie, tenesme rectale, dureri lombo-sciatice) şi chiar, în cazul
fibroamelor mari, avorturi, naşteri premature, inserţii joase ale placentei
11.4 Complicaţii postoperatorii
flebotromboze : sunt complicaţii majore, manifestate adesea prin embolie
pulmonară;
ocluzii postoperatorii;
peritonite ;
complicaţii urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o
fistulă uretro-vaginală sau fistulă vezico- vaginală.
11.Tratamentul fibromului uterin
- Tratamentul profilactic :
se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale
metabolice. Un scop important este întreţinerea unui echilibru hormonal, cu
evitarea încărcăturilor hormonale şi combaterea sindromului de congestie
pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se
realizează treptat. Profilaxia fibromului uterin constă în :
la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei genitale a
femeii;
combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
stimularea natalităţii la vârstă tânără;
depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a
complicaţiilor prin medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;
evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia
pelvină şi încărcăturile hormonale, vor fi combătute;
pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea
cazurilor cu risc de îmbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale,
intervenţii chirurgicale genitale, sterilitatea primară, pubertatea patologică);
supravegherea tumorilor depistate şi tratate.
12.2 Tratamentul curativ
tratament farmacodinamic cu decongestionante;
ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea
imediată a hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării lor;
tratamentul fibromului uterin este chirurgical.
12.3 Tratamentul medicamentos este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără
semne clinice deosebite, necomplicate , în preajma menopauzei, când există
posibilitatea supravegherii bolnavei şi contraindicaţii de ordin general sau local pentru
actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei; se
administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la 12 ore.
Când există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot
administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat în 20ml
glucoză, dar se poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1
– 2 fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison (
30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă, trebuie
înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc : 10
mg de progestativ în zilele 20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau
parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea
tratamentului există pericolul de noi şi abundente hemoragii. Tratamentul este de
lungă durată şi necesită controlul permanent al uterului. Antagoniştii de gmFH
(Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si simptomatologiei.
Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop
explorator şi biopsic. Sunt foarte limitate indicaţiile : când bolnava refuză operaţia,
când starea generală a bolnavei nu permite intervenţia chirurgicală şi ca terapie
adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei şi pregătirea
preoperatorie.
Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci când bolnava prezintă un fibrom cu
dimensiuni mai mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă
la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune
în cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
- când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- când hemoragia persistă peste 3 luni;
- când apar tulburări asociate secundare;
- înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea
şi a trata avorturile repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se efectuează
prin : miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe
cale vaginală sau abdominală. Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi
topografia fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici operatorii conservatoare –
miomectomia, miometrectomia , care să păstreze intacte sau să restaurezetoate
funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi menstruală.
Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica
organelor pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu
păstrarea uterului şi anexelor sale. Avantaje : respectă endometrul, care este
organ de recepţie hormonală prin care se asigură funcţionarea normală a
ovarelor; păstrează funcţia menstruală şi de gestaţie. Este indicată în tratamentul
chirurgical al fibromului uterin la femeile tinere. Este contraindicată în cazurile
de preexistenţă a fibromului cu cancerul genital, în afecţiuni acute şi subacute
pelvi-genitale, în stări precanceroase ale colului, la femei peste 45 de ani şi în
cazul afecţiunilor cardiace grave.
Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavităţii
uterine. Se extirpă nodulii tumorali şi se face rezecţia unei porţiuni largi de
miometru cu deschiderea obligatorie a cavităţii uterine. Este indicată în
polifibromatoza uterină.
Histerectomia constă în îndepărtarea uterului odată cu tumora fibromatoasă.
Avantajele sunt : prevenirea apariţiei cancerului genital, pierderea de sânge este
mică şi complicaţiile sunt rare. Indicaţiile sunt la femei peste 45 de ani, la femei
tinere când nu doresc sarcină şi nici să-şi păstreze menstruaţia şi în
contraindicaţiile intervenţiei conservatoare. Histerectomia se împarte în
subtotală ( se păstrează colul şi se efectuează la femeile tinere) şi totală ( se
suprimă uterul în totalitate şi se evită persistenţa unui pelvis dureros şi riscul
degenerării maligne).
Tehnicile operatorii conservatoare prezintă ca avantaje : evitarea tulburărilor
castrării, atenuarea acestor tulburări la femei în pre- sau postmenopauză şi
conservarea integrităţii fiziologice a femeii. Contraindicaţiile acestor tehnici şi
limitele conservării ovarelo sunt : ovarele polichistice la femeile tinere, nu se
lasă pe loc un ovar după 45 de ani, se evită concentrarea ovarelor fără trompe,
asocierea unui cancer genital care presupune lărgirea histerectomiei cu
anexectomie.
12.Impactul psihologic al histerectomiei
Pierderea uterului şi dispariţia menstruaţiei reprezintă pentru unele femei pierderea
vitalităţii şi a încrederii de sine.
Depresia e cel mai frecvent simptom psihiatric. Posibilitatea de a apărea probleme
psihologice postoperatorii se colrelează cu o serie de factori în care se include indicaţia
pentru histerectomie, starea de discomfort a femeii preoperator, generată de prezenţa
fibromului uterin, acomodarea şi comfortul marital după operaţie, ca şi dorinţa de a
avea copii.
Tulburările sexuale pot surveni după histerectomie în funcţie de efectuarea unei
histrerectomii totale sau subtotale.
S-au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de tipul de interveţie,
el diminuându-se la pacientele de peste 45 ani şi la cele ovarectomizate; orgasmul este
redus la grupul cu histerectomie totală şi a rămas neinfluenţat la cele cu histerectomie
subtotală.
13.Pregătirea preoperatorie
Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist iar la nevoie
cu sprijinul medeicului cardiolog şi internist.
Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de condiintevenţie depinde pe de o
parte de condiţiile generale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de altă parte de natura
intervenţiei proiectate. Pentru ca pregătirile pentru operaţie să fie complete sunt
necesare următoarele evaluări:
Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea dată
de intervenţia chirurgicală în sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o
tumoră malignă. Ideea histerectomiei poate avea un impact psihic nefavorabil
declanşând complexe de inferioritate faţa de familie şi de societate. Este
indispensabilă o conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei, a implicaţiilor
asupra dinamicii vieţii sexuale care nu se va schimba după intervenţie, iar că
suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare.
În luarea unei decizii terapeutice contează opţiunea femeii pentru a avea copii,
evidenţiind rezultatele intervenţiei conservatoare.
Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de
laborator, adaptate la fiecare caz. Se va stabili terenul pe care urmează sa se
intervină, întrezarind eventualele dificultăţi de anestezie operatorii sau
postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată, obezitatea , HTA, antecedentele flebitice,
isuficienţa respiratorie, necesită informaţii suplimentare în cadrul examenelor de
laborator funcţionale.
Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada
ciclului menstrual.
O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru
histerectomie nu contează perioada ciclului menstrual. Asocierea unei posibile
endometrioze recomandă operaţia la mijlocul ciclului când leziunile sunt minime
sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea diagnosticului.
14.Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale
Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului.
- în seara precedentă operaţia directă a medicului;
- în seara precedentă operaţiei se va administra un barbituric (Fenobarbital) ce va
asigura un somn odihnitor şi fără vise;
- pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o săptămână înaintea
operaţiei, cu un laxativ uşor cu doua zile preoperator, iar în seara dinaintea operaţiei o
clismă evacuatoare;
- pregătirea tegumentelor se va face cu o seară înainte prin radearea părului pubian,
degresarea tegumentelor cu alcool, iar la pacientele pregătite pentru histerectomie totală
se face o spălătură vaginală cu o soluţie antiseptică şi se introduce în vagin o meşă
sterilă înainte de operaţie;
- nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.
15.Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale
Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât
îngrijiri autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă
o întreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă
a bolnavei. În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea
bolnavei, într-un salon cu paturi puţine, cât mai izolat de zgomote; temperatura
camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai redusă; patul să fie cu
lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace sterile
de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă urinară,
medicamente ( cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgenţă.
În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte
atent, până la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este transportată din sala
de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica
poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o cu atenţie. După sosirea bolnavei în
salon, asistenta va monitoriza permanent : TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei,
va nota în F.O. calitatea lor şi va raporta medicului orice schimbare survenită.
Monitorizarea funcţiilor vitale se va face până la revenirea completă a conştienţei,
deoarece pot apărea complicaţii ca : tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru
a se evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea, asistenta va administra
medicaţia prescrisă postoperator şi, de câte ori este necesar, medicaţie calmantă
prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat
postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente), temperatura,
semnele vitale (respiraţie, puls, TA), reluarea tranzitului intestinal, diureza, aspectul
pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi reechilibrarea
hidroelectrolitică, alimentaţia.
În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de dren, plaga şi
se raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament, dacă este
necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri
clorate şi glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu intermitenţă şi se combate durerea
administrând analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în
cantităţi moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.
În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea ei, pentru a
produce o stimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare. Se vor
face mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă strecurată, după
primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Daca mai este nevoie, se
vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este productiv.
În a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se
administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se
completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat. Se urmăreşte plaga
operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta
medicul să scoată o parte din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicaţii.
16.Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin
Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea complicaţiilor,
sechelelor postchirurgicale.
Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic :
- necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea ritmului de
creştere a fibromului;
- sunt necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi la un an în
cazurile staţionare;
- evitarea stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de igienă;
- evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual;
- respectarea repausului în perioadele menstruale.
Dispensarizarea necesită o bună cooperare din partea femeilor şi de aceea este nevoie
de o pregătire psihologică şi educaţională corespunzătoare. În această pregătire trebuie
insistat pe caracterul benign al tumorii, care are o evoluţie lentă cu risc neglijabil de
cancerizare şi pentru care menopauza reprezintă o formă naturală a vindecării.
Supravegherea cazurilor tratate hormonal :
- iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi glucidic, clinic şi
general;
- supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se
evaluează eficienţa tratamentului, greutatea bolnavei, TA, glicemia;
- tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile, tumora creşte
şi se ramoleşte;
- după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale în câteva
luni.
Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :
- recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea anemiei şi a
unor incidente survenite în procesul de vindecare, precum şi o reintegrare familială
şi socio-profesională;
- recuperarea secundară – în sindromul dureros pelvin, tratamentul durerilor
pelviene este îndelungat, impune supraveghere medicală, este costisitor şi nu
întotdeauna cu eficienţă deplină.
Capitolul IV
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU
În îngrijirea pacientelor, asistenta medicală are sarcina să le supravegheze pentru a
culege toate datele privind starea generală şi evoluţia bolii acestora, comunicând
medicului toate observaţiile.
În această lucrare am prezentat 3 cazuri, 3 paciente internate în Clinica Obstetrică –
Ginecologie I, Cluj-Napoca.
Pentru întocmirea planului de îngrijire, am folosit ca sursă de informare pacientele,
echipa de îngrijire, familiile şi foile de observaţie ale pacientelor.
Metode de lucru : comunicarea prin conversaţii, pentru culegerea datelor necesare
cunoaşterii problemelor pacientelor, a stării lor generale, a posibilităţilor şi
imposibilităţilor satisfacerii nevoilor lor personale. M-am folosit de anamneză, de
examenul fizic şi de datele de laborator, precum şi de diagnosticul medical.
După ce am avut toate datele necesare, le-am analizat şi am reuşit să stabilesc
problemele de sănătate ale pacientelor, atât sub aspect fizic, cât şi psihic. Aceasta mi-a
permis elaborarea unui plan de îngrijire care a ajutat pacientele să se adapteze
schimbărilor ce au intervenit în starea lor.
Mijloace de lucru : am recoltat probele biologice ale pacientelor pentru analizele de
laborator, am însoţit pacientele la examinările paraclinice şi le-am administrat
medicaţia indicată de medic. În paralel, le-am pregătit psihic pentru operaţie şi le-am
susţinut din punct de vedere moral pe tot parcursul internării.
Toate aceste metode şi mijloace de lucru se reflectă în capitolul următor, în care am
prezentat studiul celor 3 cazuri.
Capitolul V
PREZENTAREA CAZURILOR
CAZUL I
PACIENTA: M.D.VÂRSTA: 42 aniDOMICILIUL: Cluj-Napoca, Str. Dr. Louis PasteurNAŢIONALITATE: românăRELIGIA: ortodoxăOCUPAŢIA: profesoarăSTARE CIVILĂ: căsătorită
DATA INTERNĂRII : 12.01.2012DATA EXTERNĂRII : 19.01.2012
MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luniDIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin
Anamneza:
1. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:- neagă
2. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:- menarha la 16 ani;- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile, flux crescut in ultimele 6-7 luni;- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.
3. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:-apendicectomie la 17 ani
4. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;
5. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.
6. ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din ce în ce mai abundente, motiv pentru care pacienta solicită un consult de specialitate. Examenul ecografiac evidenţiază formaţiuni tumorale hipogastriceSe internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de specialitate.
La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:
1. EXAMEN CLINIC GENERAL :- G = 75 kg, Î = 160 cm;- tegumente şi mucoase: palide;- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;- sistem muscular: normoton, normokinetic;- sistemul osteo-articular: integru, mobil;- aparat renal: micţiuni spontane;- aparat cardio-respirator:
- torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii;- frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;- puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut- TA = 120/80 mm Hg;
2. EXAMEN DE SPECIALITATE :- abdomen sensibil la palpare, elastic- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic;- col în butaş, orientat spre dreapta;- formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp comun cu uterul, contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;- anexele nu se palpează.- Examen Citologic
-Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule pavimentoase, superficiale, intermediare celule metapalzice, rare celule de tip ganglionar;
- Flora bacteriană: coci reduşi;- Examen secreţie vaginală: negetiv;- Examen sumar de urină:
Acid ascorbic Negativ
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1010
- Examen de laborator:
Valori normale
Glucoză 99 mg./dl. 65 – 120 mg/dl
Uree 26 mg/dl. 15,0 – 45,0 mg/dl
Creatinină 1,4 mg./dl. 6 – 1,3 mg/dl
T.G.O. 25 U/L. 15 – 50 U/L
T.G.P. 27 U/L. 15 – 65 U/L
Fibrinogen 356 mg. % 180 – 350 mg. %
APTT 38,4 ’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 11,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 31,15 % 35 – 74 %
Leucocite 6300/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 2´55˝
VSH 12 mm/lh
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 12.01.2007- se face chiuretaj uterin;- asistenta pregăteşte medicaţia pentru anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f., ser fiziologic, anestezie locală cu Xilină 1 %;- intervenţia a fost bine suportată;- se practică histerectomie subtotală, cu anexectomie stângă;- preoperator se indică Mialgin;- intraoperator se indică Fentomyl;- postoperator se indică : Mialgin 1f., Glucoză 5% 3 x 500ml, Ser fiziologic 500ml, Diazepam 1f.;- la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap de făt, ovarul stâng chistic, cât o nucă;- se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă;- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei.
Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpul operaţiei şi postoperator, deoarece se dau date privind apariţia eventualelor complicaţii.
PARAMETRII FIZIOLOGICI
Data T.A. R. P. Diureză Temperatura Observaţii
12.01.2007 130/70 18’ 86’ 1200ml 37 0C -dureri postoperatorii-tub de dren: 200ml
13.01.2007 120/80 18’ 84’ 1500ml 36,5 0C -abdomen meteorizat-se suprimă sonda Foley-tub de dren: 150ml
14.01.2007 120/80 18’ 80’ 2500ml 36 0C -tub de dren : 20ml
FOAIE DE TRATAMENT
Data Tratament
12.01.2007 - pansament gastric pentru stress;- regim hidric prin perfuzie;- Glucoză 10 %, 2 x 500ml;- Clexane s.c. – 20 mg;- controlul plăgii.
13.01.2007 - pansament gastric;- Glucoză 10 %, 2 x 500 ml;- Clexane;- regim hidric prin perfuzie;- controlul plăgii.
14.01.2007 - Clexane;- alimentaţie per os – lichide şi proteine;- mobilizare treptată.
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ), respiratorie (frecvenţa respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de lichid exteriorizat pe tubul de dren;- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic 500ml; antialgice, Clexane pentru profilaxia trombozelor;
- se începe mobilizarea după 48 de ore;- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză de vaci), se suprimă sonda vezicală;- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi externată.
CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie - pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările
respiratorii;- frecvenţa respiratorie datorită stării post narcotice este de 23 respiraţii/minut;- ritmul respiraţiei este regulat;- amplitudinea respiraţiei este superficială, cu pauze egale între respiraţii;- ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;- tipul respirator : costal superior, datorită măririi diametrului antero-posterior
în timpul inspiraţiei;- mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz;- pacienta are puls de 78 pulsaţii pe minut şi TA = 120/80 mmHg;- coloraţia tegumentelor este palidă.
2. Nevoia de a bea şi a mânca - pacienta are o greutate de 75 kg şi168 cm înălţime;
- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie, mucoasă bucală umedă , de culoare roz, gingiile sunt aderente la dinţi;
- nu prezintă proteză dentară, masticaţia fiind uşoară şi eficace cu gura închisă;- reflexul de deglutiţie este prezent, digestia este lentă;- ororul meselor era de trei mese principale şi două gustări- preferă lactatele, alimentele de origine animală, brânzeturile, fructele;
legumele, pastele făinoase;- se hidratează normal, 2000 ml/zi prin consum de: sucuri, apă minerală, ciorbe,
supe;- după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a se alimenta din
cauza stării postoperatorii, având un uşor drad de dezhidratare, manifestat prin sete datorită pierderii de sânge
- pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie cu glucoză 5%, în această perioadă având un regim hidric cu ceai amar;
- după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se începe alimentaţia cu supe strecurate, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantităţi suficiente, fără a depăşi 1500 ml în 24h; îmbogăţindu-se treptat cu supă de zarzavaturi, iar după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne fiartă;
- alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă.
3. Nevoia de a elimina - eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu o frecvenţă
de şase micţiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar, transparent, diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestă cauză are tegumentele palide, uscate, pliu cutanat persistent, sete
- eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţa imediat după trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi o culoare de obicei brună.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură - aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o independenţă
totală în mişcare, atât ca amplitudine, cât şi ca mobilitate articulară;- din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit slăbită;- postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentând oboseală,
ameţeli şi slăbiciune fizică;- după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură, motiv
pentru care a prezentat un mers încâlcit, dar echilibrat;- acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul întors într-o parte, genunchii
felctaţi cu o patură facută sul sub genunchi şi îsi schimbă singură poziţia;- postoperator se indică mişcări pasive şi active.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni - înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata
somnului fiind de 7-8 ore pe noapte;- deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura;- în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, pacienta
adoarmind greu, iar somnul îi este întrerupt de dureri la nivelul plăgii operatorii.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca - pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea joasă;- acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale - bolnava a fost afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ), iar după trei zile revine la 36,5 – 37 ºC.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele - pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;- mucoasa bucală este integră, fosele nazale libere;- pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşi efectuează
toaleta singură;- după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4 zile,
schimbat zilnic;- după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;- în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.
9. Nevoia de a evita pericolele - pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele;- acum persistă o teamă în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, uneori
plânge şi atunci devine pesimistă.
10.Nevoia de a comunica - îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;- acum vorbeşte uneori cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge;- din partea familiei are multă înţelegere.
11.Nevoia de a-şi practica religia - pacienta este de relifie ortodoxă;- frecventează des slujbele religioase;- seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni.
12.Nevoia de a fi util, a se realiza - pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;
- acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte alimentaţia lor şi menajul;
- se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de familie.
13.Nevoia de a se recreea - pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;- îi place mult să citească romane de acţiune;- acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească
obiceiurile recreative.
14.Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea - nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare;- doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia postoperatorie, de
aceea pune multe întrebări.
În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit următoarele nevoi alterate:
- nevoia de odihnă;- nevoia de a evita pericolele;- nevoia de a comunica;- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;- nevoia de a se mişca;- nevoia de a învăţa.
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.D.
Problema Obiective Intervenţiiautonome
Intervenţiidelegate
Evaluare
Alterarea stării de con-fort, prin durere.Se manifestă prin fa –cies palid, ochi încer-cănaţi şi diaforeză.
Pacienta va avea dure-re ameliorată peste 1h.Pacienta nu va mai aveadureri peste 2 zile.
I-am explicat pacienteisă-şi caute poziţia cea maibună, în care să nu prezin-te durere.
Am adm. pacientei cal-mante ale durerii:Algocalmin 1f. de 2mli.m. , 1 – 0 – 1 .
Peste 1 h, pacienta nu amai prezentat dureri deintensitate mare la nive-lul plăgii, iar după 2zile nu a mai prezentatdeloc.
Dificultăţi în a se odih-ni, se manifestă prin insomnie.
Srabilirea unui orar desomn : pacienta sădoarmă 7h pe noapte,fără treziri noaptea şifără sedative.
I-am recomandat pacienteidacă poate să facă plim –bări în timpul zilei.Am asigurat condiţii opti-me de microclimat.
I-am adm. Diazepam1 tb/zi, de 10mg seara,Fenobarbital 1f./zi de15 mg seara.
Pacienta se odihneştenoaptea şi are un somnliniştit.
Alterarea tegumentuluiprin prezenţa plăgiioperatorii.
Pacienta nu va prezentacomplicaţii la nivelulplăgii operatorii.
Am explicat pacientei im-portanţa păstrării tegu-mentului curat la nivelulplăgii şi protejarea ei.
Am făcut toaleta plăgiicu tinct. de iod şi cubenzină iodată. Amtamponat plaga cu apăoxigenată, tampoaneuscate,apoi am pansatplaga. După 4 zile amscos tubul de dren. Amajutat medicul la scoa-terea firelor.
După 4 zile postopera-tor, pacienta prezintă te-gumente integre, curateşi fără complicaţii.
Diminuarea mobilită-ţii, manifestata prin di-ficultatea schimbăriide poziţie.
Pacienta să aibă tonusulmuscular normal şi for-ţa musculară păstrată.
Am planificat un programde exerciţii, în funcţie decapacitatea paciantei. Amparticipat zilnic la mobili-zarea pacientei postope-
Pacienta prezintă un to-nus muscular normal şiforţa musculară estepăstrată.
rator, prin mişcări pasiveşi apoi active.
Perturbarea imaginii semanifestă prin anxie-tate, pierderea imaginiide sine.
Pacienta nu va mai fianxioasă peste 3 zile.Pacienta va avea o ima-gine de sine pozitivă, îndecurs de 3 zile.
I-am explicat pacientei ne-cesitatea intervenţiei chi-rurgicale şi eficacitatea ei,am încurajat-o cu privirela actul operator.Am discutat cu pacientapentru înlăturarea ideiimutilante.Am rugat-o să evite frigulşi efortul.
Pacienta şi-a recăpătatechilibrul psihic după 3zile.Pacienta s-a adaptat trau-mei chirurgicale.
Deficit de cunoaşteredespre auto-îngrijire.
Pacienta va înţelege toa-te restricţiile privitoarela dietă, controlul dureriişi a efortului fizic, câtşi la limitarea activităţiisexuale.
I-am explicat pacientei ne-cesitatea respectării unorrestricţii,cum ar fi: regimalimentar bogat în protei-ne, limitarea efortului fi –zic la munci grele îngospodărie timp de 1 lunăşi interdicţia raportuluisexual timp de 2 luni.
Auto-administrarea decalmante pentru con-trolul durerii.
Pacienta a luat la cunoş-tinţă despre auto-îngriji-rea la domiciliu.
3
CAZUL II
NUMELE : I.PRENUMELE : A.VÂRSTA : 53 de ani, sex femininNAŢIONALITATE : românăRELIGIA : ortodoxăOCUPAŢIA : muncitoareSTARE CIVILĂ : căsătorită, mamă a doi copii
DATA INTERNĂRII : 09.02.2007DATA EXTERNĂRII : 16.02.2007
MOTIVELE INTERNĂRII :- menoragie de 5 – 6 luni;- apariţia formaţiunilor tumorale hipogastrice.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE : Polifibromatoză uterină, complicată cuhemoragie.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : neagă.
ANTECEDENTE PERSONALE :- apendicectomie la 16 ani;- HTA formă medie;- insuficienţă cardiacă – de la 43 de ani, tratată cu Atenolol, Digoxin, Captopril;- menarha la 18 ani;- ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu durată de 3 – 4 zile, dar cu flux crescut de
5 – 6 luni;- sarcini = 2, naşteri = 2, avorturi = 0.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ : corespunzătoare.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU : orientată temporo-spaţial.
32ISTORICUL BOLII- boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce în ce mai
abundentă şi apariţia unei formaţiuni tumorale hipogastrice;- se prezintă la Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de specialitate.
EXAMEN CLINIC GENERAL- G = 78 kg; I = 165 cm;- tegumente şi mucoase : normal colorate;- ţesut celular subcutanat : normal reprezentat;- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;- sistem muscular : normoton, normokinetic;- sistemul osteo-articular : integru, mobil;- aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară;- aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 88 bătăi/min.; TA = 120/80 mmHg;- aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ.
EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE- abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros;- organe genitale externe de multipară;- la examenul cu valve : vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza posterioară
o zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul examinării;- la tuşeu vaginal : vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat spre
dreapta, formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun cu uterul, contur policiclic,consistenţă fermă, mobilă, nedureroasă;
- Anexele nu se palpează.
EXAMENE DE LABORATOR Valori normale
Glucoză 80 mg./dl. 65 – 120mg/dl
Uree 26 mg/dl. 15,0 – 45,0mg/dl
Creatinină 7,5 mg./dl. 6 – 1,3mg/dl
T.G.O. 17 U/L. 15 – 50U/L
T.G.P. 33 U/L. 15 – 65U/L
Fibrinogen 485mg. % 180 – 350 %
APTT 40,1’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 9,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 31,7 % 35 – 74 %
Leucocite 6300/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 1´33˝
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Acid ascorbic Negativ
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1015
EXAMENUL SECREŢIEI VAGINALE
Negativ
EXAMEN CITOLOGIC- Babeş Papanicolau : frotiu de tip II – sunt prezente
celule pavimentoase superficiale, intermediare, rare celule de tip ganglionar;- flora bacteriană – coci reduşi.
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 10.02.2007- se face chiuretaj uterin;- se practică anestezie i.v. cu Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f. şi
anestezie locală cu Xilină 1 %;- intervenţie bine suportată;- în urma diagnosticului de polifibromatoză uterină complicată cu hemoragie, se
practică histerectomie subtotală, cu enexectomie bilaterală;- postoperator se indică Mialgin fiole;- intraoperator se indică Fentomyl fiole;
- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei.
Am urmărit funcţiile vitale ale pacientei în timpul operaţiei, cât şi postoperator, deoarece dau date privind apariţia unor complicaţii.
Data T.A. R. P. Diureză Temperatura Observaţii
10.02.2007 100/50 18’ 78’ 800ml 36,8 0C -dureri postoperatorii-tub de dren: 100ml
11.02.2007 123/80 18’ 70’ 1000ml 37,7 0C -abdomen meteorizat-se suprimă sonda Foley-tub de dren: 50ml
12.02.2007 120/80 18’ 78’ 2000ml 37 0C -tub de dren : Ø
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII- pacienta a fost ţinută sub observatie restul zilelor, până la externare;- pacienta prezintă o stare bună;- pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a început alimentaţia per os
cu lichide, supe strecurate, brânză de vaci, carne fiartă;- a treia zi postoperator am ajutat pacienta să se ridice din pat şi să facă mişcări
treptate, fără să obosească;- în urma intervenţiei chirurgicale, pacienta prezintă o stare generală bună;- postoperator se administrează : Glucoză 5 %, 2 x 500 ml;
Ser fiziologic 2 x 500 ml;Mialgin 1 fiolă;Diazepam 1 fiolă;Algocalmin 1 fiolă.
CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie - pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările
respiratorii;
- frecvenţa respiratorie, datorită stării postnarcotice, este de 23 respiraţii/min.;- ritmul respirator este regulat;- amplitudinea respiraţiei este superficială;- pulsul = 80 pulsaţii/min., TA = 120 / 80 mmHg;- tegumente palide.
2. Nevoia de a bea şi a mânca - pacienta are o greutate de 78 kg, la o înălţime de 165 cm, ştie că este
supraponderală, dar nu o deranjează;- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie;- orarul meselor era de 3 mese principale şi 2 gustări, de preferinţă paste făinoase,
fripturi de carne de porc, legume, fructe;- după intervenţia chirurgicală prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza stării
postoperatorii, până la reluarea tranzitului intestinal ( care s-a reluat în a treia zi postoperator);
- setea este prezentă, având un grad uşor de deshidratare, datorită pierderii de sânge;- după intervenţia chirurgicală, pacienta a fost alimentată parenteral trei zile, prin
perfuzii de Glucoză 5 %;- în această perioadă, pacienta a avut un regim hidric cu ceai amar;- în a patra zi , i se administrează sucuri naturale de fructe, zeamă de compot în
cantităţi suficiente, fără a depăşi 1000 – 1500 ml/zi;- alimentaţia se îmbogăţeşte treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar după primul
scaun s-a introdus pâine prăjită, brânză de vaci, smântână, iaurt, carne fiartă;- alimentaţia devine bogată şi vitaminizantă.
3. Nevoia de a elimina - eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecvenţă de 6 micţiuni pe zi, de
culoare galbenă, cu aspect clar;- diureza este cuprinsă între 1800 – 1900 ml / 24h;- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din cauza căreia s-a
manifestat prin sete, tegumente şi mucoase uscate, pliu cutanat persistent.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură - aparat locomotor integru şi mobil;- îi permite pacientei o independenţă totală în ceea ce priveşte mişcarea, ca
amplitudine şi mobilitate articulară;- acum capacitatea de mişcare este redusă şi prezintă oboseală, slăbiciune fizică;- postoperator, pacienta adoptă o postură de decubit dorsal cu capul întors într-o
parte; îşi schimbă singură poziţia în pat.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
- înainte de internare, pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului era de 7 – 8 ore pe noapte, obişnuia să doarmă şi în timpul zilei 1- 2 ore, după orele de program de la serviciu;
- cu ocazia internării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, seara adoarme greu, somnul îi este agitat şi se gândeşte mereu la consecinţele actului operator.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca - pacienta se îmbracă adecvat cerinţelor şi circumstanţelor;- acum necesită ajutor, deoarece este slăbită după pierderile de sânge prin metroragie
şi actul operator:
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale - pacienta este afebrilă;- după intervenţia chirurgicală prezintă subfebrilitate, dar după două zile temperatura
revine la limitele fiziologice.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele - pacientei îi place să fie tot timpul curată;- acum prezintă dificultăţi în a-şi efectua singură igiena, necesitând ajutor;- tegumentele sunt palide datorită metroragiei îndelungate;- după actul chirurgical, pacienta prezintă o plagă operatorie în regiunea
abdominală;- pacienta necesită pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;- în primele două zile postoperator, necesită toaleta organelor genitale externe la pat;- a treia zi, pacienta este capabilă să-şi realizeze singură îngrijirile igienice;- în fosa iliacă dreaptă prezintă un tub de dren adaptat la o pungă colectoare.
9. Nevoia de a evita pericolele - pacienta este prudentă, nu îi place să rişte prea mult, ştie să evite pe cât posibil
pericolele;- este anxioasă, îi este teamă de complicaţii şi neoplasm.
10.Nevoia de a comunica - pacienta are o fire sociabilă;- îi place să dicute cu celelate paciente din salon;- întreţine bune relaţii cu soţul;- şi-a exprimat sentimentele în legătură cu problema sa.
11. Nevoia de a-şi practica religia- pacienta este de religie ortodoxă;- acordă o importanţă deosebită respectării intimităţii şi politeţii;- se roagă în fiecare seară pentru familie;
- când are timp, merge la biserică.
12. Nevoia de a fi util - pacienta este mulţumită de realizările sale, atât profesionale, cât şi familiale;- doreşte să se însănătoşească repede, pentru a se ocupa de îngrijirea soţului şi a
copiilor;
13. Nevoia de a se recreea - îi place să se plimbe, să tricoteze, citeşte şi este vizitată de prieteni, colegi şi
rude.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea - pacienta este interesată să afle cât mai multe despre evoluţia postoperatorie şi
despre ce ar putea şi ce nu ar putea să facă după externare.
În urma studierii datelor, am stabilit nivelul de independenţă – dependenţă cu remarcarea următoarelor nevoi alterate :
- nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;- nevoia de a bea;- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre.
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI I.A.
Problema Obiective Intervenţiiautonome
Intervenţiidelegate
Evaluare
Durere postoperatoriemanifestată prin faciespalid, diaforeză, staregenerală alterată.
Pacinta va avea durerileameliorate peste 1h.Pacienta nu va mai pre –zenta dureri peste 2 zile.
I-am asigurat pacientei opoziţie bună, în care nuva mai prezenta durere.
Am adm. pacientei Al-gocalmin 1f. de 2ml ,i.m. 1-0-1.La indicaţia mediculuiam adm. şi Fortral 1f.i.m.
Peste 1h pacienta numai prezintă durerila nivelul plăgii.În 24h durerea a ce –dat în intensitate.După 2 zile pacientanu mai prezintă du –rere.
Risc de apariţie a com-plicaţiilor la nivelulplăgii operatorii.
Pacienta nu va prezentacomplicaţii la nivelulplăgii.
Am explicat pacientei câteste de importantă păstra-rea tegumentelor curate lanivelul plăgii.Cât timp pacienta a fost înnarcoză, am menţinut oigienă riguroasă la nivelulplăgii şi în jurul ei.
Am făcut toaleta plăgiicu tinc.de iod şi benzi-nă iodată,de 2 ori/zi,după care am pansat-ocu pansament uscatprotector.După 4 zile, i-am scostubul de dren şi am izo-lat bine plaga.Am ajutat medicul săscoată firele.
După operaţie pacien-ta va prezenta tegu –mente integre şi cu –rate, fără să aparăcomplicaţii.
Deshidratare (alterareastării generale prindeshidratare) şi pertur-barea echilibrului hi –dro-electrolitic.
Pacienta va avea tegu –mente şi mucoase curateîn decurs de 6h.Pacienta va fi echilibratăhidro-electrolitic.
Am făcut bilanţul lichide-lor intrate şi eliminate; ammonitorizat funcţiile vitale
La indicaţia mediculuiam montat perfuzie cuGlucoză 5%, 1500 ml,60 pic./min.
După 12h pacientaeste hidratată cores-punzător; va avea te-gumentele şi mucoa-sele curate.
Alimentaţie inadecvată La 4 zile de la operaţie La ieşirea din narcoză am Până la iesirea din nar- După 2h pacienta nu
prin deficit, datorită in-tervenţiei chirurgicale,manifestată prin greaţăşi vărsături, datorităanesteziei.
pacienta se va putea ali-menta şi hidrata normal.
supravegheat vărsăturile,am obs.aspectul, mirosulşi cantitatea.Am aşezat pacienta cu ca-pul într-o parte, fără pernăpentru a împiedica aspira-rea vărsăturilor.
coză i-am umezit buze-le cu ceai amar, apoiam hidratat-o conformindicaţiilor medicului,iar după 3 zile pacientaa reluat treptat alimen-taţia diversificată.
mai are vărsături.După 24h s-a hidratatşi alimentat normal,fără să prezinte sem-ne de deshidratare.
4
CAPITOLUL VI
CONCLUZII
În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală ce pune probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea noastră, noi, asistentele medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în îngrijirea şi educaţia bolnavelor.Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistentei medicale sunt de a promova păstrarea sănătăţii şi înlăturarea suferinţei.Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului, fac parte din îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influenţată de considerente privind naţionalitatea, religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul social.Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei şi colectivităţii, coordonându-şi activitatea împreună cu alte persoane ce muncesc în alte discipline din domeniul sănătăţii.Asistenta medicală are rolul de a observa modificările survenite pacientului, modificări care trebuie raportate medicului, notarea zilnică în foaia de observaţie a parametrilor fiziologici, recoltarea de produse biologice şi patologice, aplicarea măsurilor de tratament igieno – dietetic.Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile, aerisirea zilnică a salonului, schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, de câte ori este necesar, întocmirea unui plan de îngrijire, administrarea tratamentului indicat de medic.În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-am folosit de noţiunile teoretice de specialitate, a planurilor de nursing.
CAPITOLUL VII
BIBLIOGRAFIE
1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995
2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988
3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală, Bucureşti, 19865. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 19956. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,19907. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1995