Hildegard îi dictează unui călugăr viziunile sale

Nicăieri nu-şi lasă amprenta mai clar stilul de viaţă, influenţele mediului, mişcările minţii şi ale sufletului, condiţiile climatice, alimentaţia, precum şi suferinţele trupeşti, decât pe piele.

Într-o măsură mai mare ca toate celelalte organe, pielea este înainte de toate o oglindă extrem de sensibilă a sufletului, în care se pot reflecta nerăbdarea, temerile, mânia, înverşunarea, invidia, tristeţea, dar şi bucuria, iubirea şi compasiunea. Limbajul pielii oferă cunoscătorilor posibilitatea unei pătrunderi - de o profunzime unică - în psihicul uman. Atâta vreme cât omul se află în armonie cu sine şi cu lumea, totul este în ordine. Dar când în straturile mai adânci ale subconştientului clocotesc patimi, ele pot izbucni la suprafaţă, străpungând pielea - ca lava unui vulcan în erupţie scoarţa terestră - şi transformând-o într-un infern incandescent. Efectele se exteriorizează sub forma bolilor de piele, eczeme, prurit, urticarie, vezicule herpetice, mâncărimi insuportabile ce determină bolnavul să se scarpine violent, până la autoagresiune şi autodistrugere, ca în lupusul eritematos. Abia atunci când aceste mesaje ale sufletului sunt conştientizate şi înţelese, ele îşi dezvăluie tainele şi indică, în sfârşit, calea către vindecarea bolilor de piele.

Tratarea pielii după Hildegard van Bingen

Hildegard afirmă cu tărie că pielea şi mucoasa gastrointestinală trebuie privite mereu ca o unitate. De aceea, pentru a se obţine o vindecare completă, de tip holistic, este necesar ca, în toate afecţiunile pielii, să se facă şi o curăţare a intestinului, deoarece 90% dintre bolile de piele îşi au punctul de plecare în intestin. Structura florei intestinale evidenţiază limpede conflictele sufleteşti care se oglindesc în mucoasa intestinală şi pe piele. Pe lângă procesele psihice, Hildegard consideră, de asemenea, responsabile pentru apariţia bolilor de piele toxinele provenite din excesele alimentare şi consumul abuziv de alcool, ca şi disfuncţiile hepatice, tulburările metabolice şi dereglările hormonale.

Cum apar bolile de piele?

Hildegard îşi îndreaptă cu precădere atenţia asupra a trei factori care, în concepţia ei, se află la originea dezechilibrelor intervenite în organism.1. Bolile de piele sunt o consecinţă a substanţelor toxice produse de consumul exagerat de mâncare şi băutură - îndeosebi de alimente cum sunt carnea, grăsimile şi dulciurile.2. Disfuncţiile hepatice determinate de agresivitate, de accesele de furie şi înverşunare.3. Dereglarea secreţiilor hormonale provocate de excesele sexuale.

Măsuri terapeutice generale contra bolilor de piele

Procedurile enumerate mai jos s-au dovedit eficiente în combaterea suferinţelor pielii.* Luarea de sânge.

* Identificarea cauzelor sufleteşti ce au declanşat boala, prin ţinerea unui post alimentar regulat. Construirea unui sistem psihic de autoapărare.* Ameliorarea problemelor digestive printr-o dietă bazată în principal pe grâu spelta, sfeclă roşie şi cimbrişor.* Îndepărtarea toxinelor cu ceai de salvie şi de gălbenele (pentru detoxifiere) şi infuzie de urzici (pentru stimularea funcţionării rinichilor).* Detoxifierea ficatului cu ceai de lavandă, vin de dude şi elixir de năvalnic.* Protecţie contra unor factori naturali agresivi: caniculă, îngheţ, vânt puternic şi umiditate accentuată a aerului.* Alimentaţie dietetică.

Şase reguli de aur în terapia bolilor de piele

În spirit holistic, este necesar ca tratarea afecţiunilor pielii să se facă respectând cele şase reguli de viaţă stabilite de Hildegard.

1. Întrebuinţaţi de preferinţă leacurile naturale din farmacia lui DumnezeuÎn medicina lui Hildegard, ne stau la dispoziţie aproape trei sute de remedii naturale.

2. Folosiţi alimentele drept medicamenteToate alimentele pe care Hildegard van Bingen le consideră, fără rezerve, bune, au un efect profilactic, regenerator şi vitalizant, ca şi o acţiune terapeutică asupra pielii. Alimentele deosebit de bune pentru piele sunt grâul spelta, castanele comestibile, sfecla roşie şi feniculul.

3. Stabilizaţi-vă ciclul somn-veghe pentru regene rarea nervilor suprasolicitaţi Somnul natural este remediul optim pentru un sistem nervos obosit şi, în acelaşi timp, condiţia indispensabilă pentru o stare bună de sănătate, în special a pielii.

4. Puneţi mişcarea şi repaosul într-un raport judiciosMersul pe jos, alergările, săriturile şi dansul sunt ideale pentru dezvoltarea completă a tuturor organelor noastre de simţ. Hildegard van Bingen spune că al cincilea simţ - cel tactil - îşi are sediul principal în labele picioarelor. Reflexologia modernă confirmă faptul că, prin presiunea exercitată asupra zonelor reflexogene aflate în tălpi, se pot influenţa starea organelor interne, contracturile musculare, chiar şi problemele pielii.

5. Asiguraţi eliminarea reziduurilor nocive din corpPotrivit unui principiu al medicinei din vechime, vindecarea poate începe abia după ce toxinele au fost expulzate: "Qui bene purgat, bene curat” ("Se vindecă bine cine are o purgaţie bună”).Pe lângă luarea de sânge şi post, ca metode de evacuare a toxinelor, există încă trei terapii benefice pielii.

VentuzeleVentuzele eliberează ţesutul conjunctiv de reziduurile sale şi de substanţele care provoacă dureri. Pielea este crestată cu o lanţetă, iar apoi substanţele toxice sunt aspirate în paharul de sticlă, golit de aer. Ventuzele sunt foarte eficiente când avem probleme cu spatele, cu articu-laţiile şi tendoanele, cu nervul sciatic şi varicele.

SaunaNu este de mirare că Hildegard recomandă sauna pentru eliminarea mâniei şi a nerăbdării,

odată cu transpiraţia, prin piele. Efectul va fi şi mai puternic dacă vom picura pe piatra încinsă un decoct de castane comestibile. Vom deveni mai blânzi şi mai răbdători şi vom preveni apariţia reumatismului.

FizioterapiaCa o completare a psihoterapiei practicate de Hildegard, s-a dovedit deosebit de utilă şi fi-zioterapia, ca un demers terapeutic prin intermediul pielii. Regretul pentru atitudinile greşite, primul pas spre recuperare, trebuie să pătrundă prin piele - în sensul cel mai propriu al cuvântului. Masajele blânde cu peria reprezintă o metodă bună de a ne căli fizic, dar şi de a transmite excitaţia nervoasă prin piele către organe - şi astfel de a ne purifica prin piele şi sufletul. Aceste căi reflexogene psiho-fizice au căpătat denumirea de "zone Head”, după neurologul britanic H. Head (1861-1940).

6. Stabilizaţi-vă capacitatea de autoapărare psihicăO măsură judicioasă în toate privinţele, bucuria şi mulţumirea sunt forţe benefice, tămăduitoare pentru sufletul nostru. Încercaţi să dobândiţi echilibru psihic, perseverenţă şi răbdare. Atunci şi pielea dvs. va fi frumoasă, mai puţin vulnerabilă şi gata să reacţioneze. Căci, după cum am mai spus, pielea este o oglindă a sufletului. Bolile de piele sunt generate de un comportament deviant, conflictual. De aceea, înainte de a administra remedii specifice pentru alinarea suferinţelor fizice, trebuie rezolvate în primul rând frământările lăuntrice.

Leacuri pentru piele, după Hildegard van Bingen

Comprese cu seminţe de inIndicaţii terapeutice: eczeme, neurodermită, eczeme umede, piele cu răni şi fisuri, dificultăţi de vindecare a plăgilor, inclusiv la arsuri.Reţetă: 3 linguri de seminţe de in se fierb timp de 3 minute într-un litru de apă, după care se strecoară. Se înmoaie în decoct o pânză curată de in. Această pânză îmbibată în lichid se pune caldă pe rană, pentru cel puţin o oră, iar când s-a uscat, se schimbă. La nevoie, procedura se repetă de trei ori pe zi, până la vindecarea plăgii.Chiar la cele mai grave arsuri, această compresă îndepărtează bucăţile de piele arsă, astfel încât rana se vindecă fără a se forma cicatrice.

Ceai de coada-şoriceluluiIndicaţii terapeutice: eczeme, plăgi, răni, infecţii.Reţetă: 1 lingură de frunze de coada-şoricelului, 3 vârfuri de cuţit de pulbere de frunze de coada-şoricelului, 250 ml apă.Frunzele şi pulberea de coada-şoricelului se acoperă cu apă clocotită şi se lasă să infuzeze circa 3 minute, după care ceaiul se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.Dintre leacurile lui Hildegard, coada-şoricelului este cel mai bun remediu pentru vindecarea rănilor şi se administrează intern, sub formă de ceai, devenind mai concentrat prin adăugarea a 3 vârfuri de cuţit de pulbere din frunze uscate. La intervenţiile chirurgicale, s-a dovedit că se poate evita infectarea rănilor bând acest ceai în scop profilactic, trei zile înainte de operaţie şi zece zile după aceea. În decurs de zece zile, rănile se vindecă fără complicaţii.

Comprese cu coada-şoriceluluiReţetă: 1 lingură de frunze de coada-şoricelului, 250 ml apă.Frunzele se fierb 3 minute în apă şi se pun umede pe rană, deasupra unui bandaj. Se schimbă, îndată ce bandajul s-a uscat. Când plaga începe să se vindece, frunzele de coada-şoricelului pot fi aplicate direct pe ea, fixate cu bandajul.

Cu această metodă se vindecă şi cele mai grave răni infectate. Astfel pot fi eliminaţi chiar şi germenii rezistenţi la antibiotice. Compresa ajută şi în cazuri disperate, ca de pildă acela al unei paciente tratate fără rezultat, cu diverse antibiotice, timp de şase săptămâni, într-o clinică universitară, după amputarea unui picior. Rana s-a vindecat după un tratament de zece zile cu coada-şoricelului.

AmetistulIndicaţii terapeutice: umflături, inflamaţii recente, tendinită, inflamaţii articulare, chisturi ale ţesutului conjunctiv, fibroame de mici dimensiuni, negi."Dacă unui om i s-a ivit undeva pe corp o umflătură, să umezească o piatră de ametist cu saliva lui şi să atingă cu ea tot locul care i s-a umflat, iar umflătura se va face mai mică şi apoi va dispărea”. (Hildegard)Cu ametistul umezit cu salivă se masează de mai multe ori pe zi respectiva porţiune de piele. La contuzii, hematoame şi contracţii musculare, durerile cedează rapid. Şi la negi merită să faceţi o încercare. Deseori ei dispar fără a lăsa vreo urmă pe piele. La bursită (o inflamaţie în zona articulaţiilor provocată de traumatisme repetate) se foloseşte suplimentar şi alifia cu pelin, alternativ cu masajele făcute cu piatră de ametist. Cu adevărat impresionantă este dispariţia chisturilor ganglionare solide, în urma tratamentului cu ametist. Aici se mai aplică şi o cremă cu toporaşi, masând uşor deasupra chistul.

Uleiul de toporaşiIndicaţii terapeutice: neurodermită.Reţetă: 1 lingură de flori şi frunze de toporaşi, 500 ml ulei de măsline sau de fenicul.Florile şi frunzele sunt puse în ulei şi, fie se lasă să stea la soare timp de zece zile, după care se strecoară, fie se încălzeşte uleiul cu prudenţă, la foc mic, fiind apoi strecurat.

Sucul de cimişirIndicaţii terapeutice: eczeme, erupţii cutanate rebele, pecingine.Reţetă: 1 linguriţă de suc de cimişir (Buxus sempervirens) obţinut în centrifugă, 30 ml tinctură de trandafiri, 70 ml suc de lemn-dulce (planta se bagă în centrifugă diluată 1:1 cu apă), 250 ml vin.Sucul de cimişir, împreună cu tinctura de trandafiri şi sucul de lemn-dulce se pun în vin şi se încălzesc. Din acest amestec se ia câte un păhărel de lichior, de trei ori pe zi, înainte de masă.Pentru a trata o eczemă din interiorul organismului spre exterior, se recomandă mai întâi administrarea internă a sucului de cimişir cu tinctură de trandafiri şi zeamă de lemn-dulce. După opt zile de tratament intern începe terapia propriu-zisă a pielii, întrebuinţându-se un amestec de suc de cimişir şi ulei de măsline. Cu acest tratament combinat, toxinele sunt împinse din corp către exterior.

Uleiul de măsline cu suc de cimişirReţetă: 3 linguriţe suc de cimişir, 4 linguriţe ulei de măsline.Pielea din jurul erupţiilor cutanate se tamponează uşor cu uleiul de măsline amestecat cu suc de cimişir, apoi se pune deasupra un bandaj. Procedura se repetă de trei ori pe zi.

Comprese cu verbinăIndicaţii terapeutice: abcese, plăgi purulente, panariţiu, inflamaţii ale glandelor mamare, fu-runcule, inflamaţii infectate ale ganglionilor limfatici, Zona Zoster.Reţetă: 1 lingură de verbină, 250 ml apă.Verbina se fierbe cam 3 minute în apă, eventual introdusă într-un săculeţ de tifon. Planta caldă este pusă pe o faşă sterilă de tifon, iar compresa se aplică pe rană, pentru cel puţin o oră. După

ce s-a uscat, este schimbată de două-trei ori pe zi.Tratamentul cu verbină vindecă destul de repede inflamaţiile, durerile şi infecţiile pielii. Chiar şi dureroasele vezicule herpetice din Zona Zoster pot fi făcute să dispară în zece zile. Com-presa rămâne pe rană până se usucă şi atunci este imediat schimbată.

Comprese cu frunze de dudIndicaţii terapeutice: erupţii cutanate, mâncărimi provocate de alergie, scabie.Reţetă: 1 pumn de frunze de dud, 250 ml apă.Frunzele de dud sunt fierte în apă timp de trei minute, după care se strecoară. Cu acest decoct se spală porţiunile de piele cu mâncărimi. De asemenea, se pot fixa pe rană comprese calde cu frunze de dud umede. Compresele se ţin o oră, iar după ce s-au uscat, se schimbă.

Uleiul de mirtIndicaţii terapeutice: infecţii ale pielii, micoze cutanate, candida albicans, panariţiu, micoze ale unghiilor, psoriazis.Hildegard menţionează mirtul ca remediu pentru psoriazis. Astăzi se preferă varietatea australiană de mirt (Malaleuka alternifolia), din care se obţine un ulei eteric cu acţiune deosebit de eficientă contra bacteriilor, viruşilor şi ciupercilor. Deoarece este foarte bine tolerat de piele şi mucoase, el poate fi aplicat direct pe pielea afectată de psoriazis, fără a-l dilua. Însă trebuie să se renunţe la tratament dacă pielea se înroşeşte, ceea ce indică o reacţie alergică. Este uimitor de observat cum, după puţin timp, pielea se curăţă de descuamări, iar leziunile încep să se vindece. Uleiul de mirt poate face să dispară şi puroiul colectat sub piele. Pentru aceasta, el se aplică nediluat pe acnee şi coşuri. Chiar şi diluat în proporţie de 1:60, este suficient de puternic pentru a distruge în cinci minute stafilococul auriu, din cauza căruia se formează puroiul. Uleiul de mirt şi-a dovedit eficienţa şi în tratarea diverselor tipuri de herpes, de exemplu a herpesului labial sau a celui genital. La acesta din urmă, uleiul poate fi amestecat cu cremă de toporaşi: din 1 ml ulei de mirt şi 100 g cremă de toporaşi se pot prepara eventual ovule vaginale, care se întrebuinţează o dată pe zi.

Cura cu seminţe de macIndicaţii terapeutice: mâncărime.Se consumă zilnic 1-3 linguri de seminţe de mac. Aceasta se poate face în diferite moduri: seminţele sunt adăugate în mâncare, puse în compotul de mere sau folosite la prepararea unei prăjituri cu mac. Substanţele active conţinute în seminţele de mac calmează pielea iritată şi zgâriată din pricina scărpinatului şi fac să dispară senzaţia de mâncărime.

Vinul cu seminţe de puricariţăIndicaţii terapeutice: alergii, eczeme, mâncărime.Reţetă: 3 linguri de seminţe de puricariţă (Pulicaria vulgaris), 1 l de vin.Seminţele şi vinul sunt fierte împreună 3 minute, iar apoi trecute printr-o strecurătoare. Lichidul incolor se păstrează într-o sticlă şi se ia din el câte un păhărel de lichior, de trei ori pe zi, înaintea meselor.Vinul cu seminţe de puricariţă îndepărtează senzaţia de mâncărime şi resoarbe încă din intestin toxinele şi alergenii care pot declanşa o eczemă. Şi în cazul unor leziuni interne, cum ar fi un esofag inflamat, vinul cu seminţe de puricariţă s-a dovedit util pentru vindecarea eventualelor răni şi dispariţia arsurilor chinuitoare din spatele sternului.

ChimenulIndicaţii terapeutice: alergii, alergii alimentare, intoleranţă la produse lactate, în special la brânză.

Se presară 1-3 vârfuri de cuţit de chimen pe sandviciurile cu brânză, pe ouă sau orice alte proteine faţă de care manifestăm intoleranţă. Folosind chimen, facem să dispară hipersensibilitatea la proteine.

CimbrişorulIndicaţii terapeutice: erupţii cutanate, eczeme, acnee, umflături, erupţii infectate.Cimbrişorul este mirodenia clasică pentru problemele pielii, care nu trebuie să lipsească din nici o cură. Circulaţia sângelui la nivelul pielii este activată dacă adăugăm 1-3 vârfuri de cuţit de cimbrişor la orice mâncare, atât la felurile gătite cu carne, cât şi la legume. Planta dă rezultate deosebit de bune în erupţiile cutanate. Se mănâncă de două-trei ori pe săptămână sfeclă roşie fiartă, cu un rântaş din făină de grâu spelta, în care punem 1-3 vârfuri de cuţit de cimbrişor.

Alifia cu rostopascăIndicaţii terapeutice: dermatite de contact, negi, condiloame (tumori benigne ale tegumentelor), ţesuturi aflate în stadiu premalign, eczeme alergice sau bacteriene.Reţetă: 10 ml tinctură de suc de rostopască, 100 g untură de porc.Sucul de rostopască este încălzit împreună cu untura de porc - fără a fi ţinute mult timp pe foc - apoi sunt amestecate bine, obţinându-se din ele o alifie. Cu ea se masează locul afectat, de 1-3 ori pe zi.

Spirtul cu uleiIndicaţii terapeutice: dificultăţi de cicatrizare a rănilor.Vindecarea unor leziuni durează în mod normal zece zile, dacă nu este întârziată de infecţii, impurităţi sau medicamente de sinteză. Nu există nici un remediu capabil să scurteze acest interval, în schimb avem la dispoziţie reţeta extrem de eficientă a lui Hildegard, care asigură o cicatrizare fără probleme a leziunilor.Reţetă: 100 ml spirt (alcool de 70°), 30 ml ulei de măsline, 0,5 ml ulei de trandafiri.Ingredientele se amestecă şi se agită. Rana este dezinfectată cu amestecul de spirt şi ulei, apoi o compresă de tifon se îmbibă cu acelaşi amestec şi se fixează pe rană. Pentru rănile mari, se încălzeşte spirtul cu ulei şi se aplică un bandaj cald, care se schimbă de două-trei ori pe zi. Tratamentul durează o săptămână.