of 16/16
Societățile comerciale parteneri în schimburile comerciale internaționale Axate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de pro- ducție, întreprinderile din țările cu economie capitalistă îmbracă o multitudine de forme, avînd însă toate o tră- sătură comună : la baza constituirii lor stă ideea de inves- tire de 'apital în vederea obținerii unui profit cît mai mare, în condițiile .limitării riscurilor privind investiți- ile făcute. Cititorul S-ar putea se întrebe : De ce este util se studieze modul de constituire și funcționare a între- prinderilor din țările cu economie capitalistă ? Răspunsul nu este simplu ; el comportă unele motivații. In condițiile actuale, cînd pe plan mondial se dispută o concurență acerbă, promovarea eficientă a operațiunilor de comerț exterior cu parteneri din țările cu orînduire capitalistă impune desfășurarea unor multiple activități, printre care cele privind studierea piețelor și a conjunc- turii se află pe primul' loc. Așa cum nu se pot presu- pune relații de comerț exterior fără o temeinică studiere a pieței partenerilor potențiali, tot astfel este de necon- ceput ca în tratativele care se duc cu reprezentanții fir- melor externe de regulă societăți comerciale repre- zentanții întreprinderilor românești nu le cunoască forma organizatorică, de conducere și funcționare. La întrebări ca : Are competența de a semna un con- tract reprezentantul gerant al unei societăți ? Cum func- ționează o societate cu răspundere limitată? Trebuie ca administratorul-director general al unei societăți anonime dispună de o procură specială pentru a semna un con- tract? orice economist sau inginer abilitat con- ducă tratative trebuie să-și poată răspunde, fără vreo prealabilă consultare. Importanța studierii întreprinderii, respectiv a so- cietăților comerciale din statele cu economie capitalistă nu se rezumă numai la cunoașterea partenerului extern. Cum bine se știe, o formă de cooperare economică inter- națională este aceea a constituirii de' societăți mixte. Or, noțiunea de societate mixtă este strîns legată de aceea de societate comercială, prima trebuind ia formele secun- dei, pentru a putea fi înființată. La rîndul lor, societățile comerciale pot îmbrăca forme diferite, cu particularități și reglementări proprii fiecăreia din ele, uneorii sensibil diferite față de normele cu caracter general. Dacă avem In vedere și faptul unele aspecte legate de constitu- irea sau funcționarea acelorași forme de > societate au uneori o reglementare diferită, de la țară la țară, nece- sitatea studierii acestor forme apare și mai evidentă. 1. CONCEPTUL DE COMERCIANT ȘI FIRMA COMERCIALA 1.1. Acte și fapte de comerț Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de comer- ciant se impune o explicare, chiar și foarte pe scurt a două noțiuni : acte de comerț și fapte de comerț: aceste noțiuni, la rîndul lor, trebuie precedate de alte două și anume acte juridice și fapte juridice. Ca urmare, în cele ce urmează vom prezenta, mai îritîi, conceptul de acte și fapte de comerț exterior în lumina dreptului nostru, după care ne vom ocupa de actele de co- merț din țările cu economie capitalistă. a) Acte de comerț exterior. Prin act juridic se înțelege o manifestare de voință săvîrșită cu 'scopul de a da naș- tere, a modifica, a transmite sau a stinge drepturi și obli- gații. Exemple: vînzare-cumpănare, donație, închiriere, partaj etc. Pentru ca un act juridic de drept comun civil con- stituie act juridic de comerț exterior trebuie îndepli- nească două condiții determinante : prima, fie efectuat de către o întreprindere de . comerț exterior în cadrul obiectului său de activitate; aceasta înseamnă actul juridic respectiv este un' act comercial, constituind în mod obișnuit o activitate econo- mică, adică îndeplinește criteriul de comercialitate ; a doua condiție pe care trebuie o îndeplinească actul juridic este aceea de internațlonalitate, în sensul ca conțină unele elemente de extraneitate, cum ar fi : unul din participant fie o persoană juridică sau fizică străină ; obiectul actului juridic fie susceptibil a fi e- xecutat și transportat în țări diferite (o marfă care trece mai multe granițe) ; prețul prestației fie stabilit și plătit într-o. valută (dolari, franci elvețieni, ruble etc.). Facem mențiunea cele două criterii comercialita- tea și internaționalitatea trebuie se regăsească cu- mulativ, pentru ca un act juridic fie considerat act de comerț exterior. Cu alte cuvinte, caracterul de extra- neitate al unui act juridic se conjugă cu cel comercial pentru a conferi acelui act juridic natura de act juridic de comerț exterior. Astfel, dacă un străin, persoană fizică sau persoană juridică aflată în țara noastră cumpără cu Supliment la Revista ECONOMICA

și de și Revista ECONOMICA - bibliotecadeva.eu

  • View
    2

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of și de și Revista ECONOMICA - bibliotecadeva.eu

Societile comerciale — parteneri în schimburile comerciale internaionaleAxate pe proprietatea privat asupra mijloacelor de pro­ducie, întreprinderile din rile cu economie capitalist îmbrac o multitudine de forme, avînd îns toate o tr­stur comun : la baza constituirii lor st ideea de inves­tire de 'apital în vederea obinerii unui profit cît mai mare, în condiiile .limitrii riscurilor privind investii­ile fcute.Cititorul S-ar putea s se întrebe : De ce este util s se studieze modul de constituire i funcionare a între­prinderilor din rile cu economie capitalist ? Rspunsul nu este simplu ; el comport unele motivaii.In condiiile actuale, cînd pe plan mondial se disput o concuren acerb, promovarea eficient a operaiunilor de comer exterior cu parteneri din rile cu orînduire capitalist impune desfurarea unor multiple activiti, printre care cele privind studierea pieelor i a conjunc­turii se afl pe primul' loc. Aa cum nu se pot presu­pune relaii de comer exterior fr o temeinic studiere a pieei partenerilor poteniali, tot astfel este de necon­ceput ca în tratativele care se duc cu reprezentanii fir­melor externe — de regul societi comerciale — repre­zentanii întreprinderilor româneti s nu le cunoasc forma organizatoric, de conducere i funcionare.La întrebri ca : Are competena de a semna un con­tract reprezentantul gerant al unei societi ? Cum func­ioneaz o societate cu rspundere limitat? Trebuie ca administratorul-director general al unei societi anonime s dispun de o procur special pentru a semna un con­tract? — orice economist sau inginer abilitat s con­duc tratative trebuie s-i poat rspunde, fr vreo prealabil consultare.Importana studierii întreprinderii, respectiv a so­cietilor comerciale din statele cu economie capitalist nu se rezum numai la cunoaterea partenerului extern. Cum bine se tie, o form de cooperare economic inter­naional este aceea a constituirii de' societi mixte. Or, noiunea de societate mixt este strîns legat de aceea de societate comercial, prima trebuind s ia formele secun­dei, pentru a putea fi înfiinat. La rîndul lor, societile comerciale pot îmbrca forme diferite, cu particulariti i reglementri proprii fiecreia din ele, uneorii sensibil diferite fa de normele cu caracter general. Dac avem
In vedere i faptul c unele aspecte legate de constitu­
irea sau funcionarea acelorai forme de > societate au uneori o reglementare diferit, de la ar la ar, nece­sitatea studierii acestor forme apare i mai evident.1. CONCEPTUL DE COMERCIANT I FIRMA COMERCIALA1.1. Acte i fapte de comerPentru o mai bun înelegere a conceptului de comer­ciant se impune o explicare, chiar i foarte pe scurt a dou noiuni : acte de comer i fapte de comer: aceste noiuni, la rîndul lor, trebuie precedate de alte dou i anume acte juridice i fapte juridice.Ca urmare, în cele ce urmeaz vom prezenta, mai îritîi, conceptul de acte i fapte de comer exterior în lumina dreptului nostru, dup care ne vom ocupa de actele de co­mer din rile cu economie capitalist.a) Acte de comer exterior. Prin act juridic se înelege o manifestare de voin svîrit cu 'scopul de a da na­tere, a modifica, a transmite sau a stinge drepturi i obli­gaii. Exemple: vînzare-cumpnare, donaie, închiriere, partaj etc.Pentru ca un act juridic de drept comun civil s con­stituie act juridic de comer exterior trebuie s îndepli­neasc dou condiii determinante :— prima, s fie efectuat de ctre o întreprindere de . comer exterior în cadrul obiectului su de activitate; aceasta înseamn c actul juridic respectiv este un' act comercial, constituind în mod obinuit o activitate econo­mic, adic îndeplinete criteriul de comercialitate ;— a doua condiie pe care trebuie s o îndeplineasc actul juridic este aceea de internalonalitate, în sensul ca s conin unele elemente de extraneitate, cum ar fi : unul din participant s fie o persoan juridic sau fizic strin ; obiectul actului juridic s fie susceptibil a fi e- xecutat i transportat în ri diferite (o marf care trece mai multe granie) ; preul prestaiei s fie stabilit i pltit într-o. valut (dolari, franci elveieni, ruble etc.).Facem meniunea c cele dou criterii — comercialita- tea i internaionalitatea — trebuie s se regseasc cu­mulativ, pentru ca un act juridic s fie considerat act de comer exterior. Cu alte cuvinte, caracterul de extra­neitate al unui act juridic se conjug cu cel comercial pentru a conferi acelui act juridic natura de act juridic de comer exterior. Astfel, dac un strin, persoan fizic sau persoan juridic aflat în ara noastr cumpr cu
Supliment la Revista ECONOMICA
bani in scopul satisfacerii unor nevoi de consumaie indi­vidual, actul juridic astfel încheiat, dei conine un ele­ment de extraneitate, nu este un act juridic de comer exterior.Potrivit art. 3 al Legii nr. 1/1'971 privind activitile de comer exterior i de cooperare economic i tehnico- tiinific, sînt acte de comer exterior : vînzarea-cump- rarea sau schimburile de mrfuri, prestrile de servicii, transporturile l expediiile internaionale, proiectare i executarea de lucrri, asisten sau colaborare tehnic, acordare de licene, pentru folosirea brevetelor de in­venii, consignaia- sau depozitul, reprezentarea i comi­sionul, operaiunile financiar-valutare, asigurri, turismul .a. 1Modul de redactare al art. 3 din legea amintit impune unele precizri. Legea nu stabilete care anume sînt acte de comer, ci se mulumete s stabileasc activitile de comer exterior. Aceast noiune are o sfer mult mai cu­prinztoare, incluzînd, alturi de actele juridice de comer exterior menionate mai sus, i operaiunile tehnico-mate- riale care intervin, în acest domeniu, operaiuni lipsite de semnificaie juridic. Astfel, spre exemplu, legea* consi­der activiti i prospectrile, demersurile, tratativele privind operaiunile de comer exterior, care nu se ma­terializeaz în mod necesar în acte juridice, puind r- mîne simple operaiuni tehnico-materiale.De asemenea, actele de comer exterior nu trebuie con­fundate nici cu actele de comer intern. Sfera de cuprin­dere a acestora din urm se limiteaz la actele juridice oare intervin în activitatea de comer interior, cum sînt : cumprarea i desfacerea mrfurilor ctre populaie, des­facerea mrfurilor prin consignaie ; intermedierea de vîn- zri-cumprri etc.
b) Fapte de comer, exterior. Prin fapt juridic se în­elege atît un eveniment material, cît i o manifestare de voin svîrit în alt scop decît acela de a produce efecte de drept, care dau natere, modific, transmit sau sting drepturi i obligaii. Pentru ca un fapt juridic s constituie un fapt juridic de comer exterior, trebuie s conin aceleai elemente, aceleai criterii distinctive ca i în cazul actelor de comer exterior : comercialitatea i internaionalitatea.Referindu-ne numai la domeniul care ne preocup, dm cîteva exemple de, fapte juridice de comer exterior­care pot aprea în raporturile întreprinderilor noastre cu cele strine : uzurparea dreptului de marc de fabric, de comer i de servicii sau a altor drepturi de proprie­tate indutrial, concurena neloial, plata sau încasarea unor sume nedatorate etc. .
Aa cum vom vedea într-o viitoare seciune,' delimita­rea actelor i faptelor de comer exterior de actele i faptele juridice interne, prezint importan sub aspec­tul dreptului aplicabil. Raporturile juridice care se nasc în urma unui act sau fapt de comer exterior ies de sub cîrmuirea dreptului intern, astfel de reglementri avînd izvoare multiple : tratatele internaionale, uzanele i sistemele de drept ale statelor.
c) Actele de comer în legislaia statelor cu economie ca­ pitalist. Calificarea unui act juridic drept act de comer urmeaz reguli diferite, în funcie de conceptul îmbriat de sistemul de drept naional, statele cu economie capita­liste cunoscînd dou concepte mari : conceptul de act de comer potrivit sistemului obiectiv ; conceptul potrivit 'sis­temului subiectiv.
Potrivit sistemului obiectiv — adoptat de dreptul fran­cez, belgian, spaniol, statele Americii Latine etc. — actul de comer este caracterizat prin elemente intrinseci, in­diferent de faptul dac persoana care îl svîrete este sau nu comerciant; aceste elemente sînt: obiectul (exem­plu : operaiuni bancare), scopul (exemplu : cumprarea în scopul de revindere), forma (exemplu : tragerea unei cambii)Aadar, potrivit conceptului obiectiv asupra actelor de comer, acestea includ acele acte juridice care privesc :
— acte obiective de comer : cumprarea i vînzarea comercial, inclusiv producerea de mrfuri în scopul vîn- zrii ; operaii de primire de mrfuri în consignaie, în scopul vînzrii lor ; operaii fcute asupra imobilelor, în scop de speculaii ; operaii bancare i de burs ; o- peraiuni cambiale .a.; — acte auxiliare de comer, numite i acte accesorii de comer, cuprind operaiuni care se interpun în sfera schim­bului, cum sînt transportul maritim sau fluvial, precum i mijlocirea de tranzacii. Potrivit sistemului subiectiv — adoptat de legislaia R.F.G. i a altor state — conceptul de act de comer se determin în funcie de un criteriu subsidiar ; în lumina acestui sistem, este act de comer orice act juridic svî-rit de o persoan care are calitatea de comerciant.1.2. Comerciant : persoan fizic — persoan juridic
---------------------------------- »------------------------------------------------ -Comerul, ca activitate de intermediere între produc­tori i consumatori, s-a conturat cu milenii în urm, o- dat cu apariia monedei, cînd schimbul în natur—tro­cul — ' a fost înlocuit ou circuitul M—B—M i B—M—B. Odat cu apariia primelor state centralizate au fost edic- ta-te coduri de legi, care cuprind i norme de drept pri­vind organizarea i efectuarea actelor de comer. Codul lui Hammurabi (17>28—1686 î.e.n., creatorul statului cen­tralizat babilonian) este elocvent înacest sens : trateaz despre contracte în 44 'de articole, din care 7 reglementeaz societile comerciale.în evul mediu comerul s-a dezvoltat continuu, z ajun- gînd s îmbrace forme moderne odat cu apariia modu­lui de producie capitalist. Sistemele de drept naional au urmat aceeai cale de continu perfecionare. Astfel, înc în 1673, Colbert, promotorul mercantilismului în Frana lui Ludovic al XIV-lea, a elaborat i a fcut s fie edic- tat Ordonana privind organizarea comerului, ale crui norme de drept au servit ca îndrumar pentru Codul co­mercial francez, din 1808.în prezent, statele cu economie capitalist cunosc dou sisteme diferite de reglementare a comerului. în unele state, cum este Frana i alte state care au urmat mode­lul ei, sistemul este dualist, în sensul c exist un cod civil, care constituie dreptul comun, i, separat, un cod comercial, care reglementeaz raporturile dintre comer- ciani. în alte state, aa cum este cazul cu Italia, R.F.G. i altele, normele de drept privind comerul sînt cu­prinse în cadrul unui sistem unitar de legi, de regul, sub forma unui cod civil. Indiferent de tehnica legis­lativ urmat, toate statele cu economie capitalist dis­pun de reglementri precise i detaliate privind activita­tea comercial, care este desfurat atît de comercdani — persoane fizice, cît i de comerciant! — persoane ju­ridice.în prezent, datorit concentrrii continue a capitalului, în vederea asigurrii unei producii moderne, iar pe de alt parte, pentru limitarea rspunderii la capitalul subscris, comerciantul-persoain fizic ocup un loc tot mai ne­semnificativ în comerul internaional.' Cu toate acestea, el mai poate s apar în raporturile comerciale ale între­prinderilor noastre de comer exterior, în special în ope­raiunile de intermediere, motiv ce ne determin s-1 prezentm, chiar i foarte, pe scurt.a) Comerciant — persoan fizic. Calitatea de comer- ciant-persoan fizic, se dobîndee diferit, în funcie de conceptul subiectiv sau obiectiv care domin sistemul de drept naional.Potrivit conceptului subiectiv, adoptat de legislaia co­mercial a R.F.G. i a altor state, comerciant cu firm individual este persoana fizic oare execut o profesiu­ne comercial i are numele sau firma înscris în regis­trul profesional de comer, sau aceea care are o între­prindere economic organizat, efectuînd operaiuni de interpunere In producie i circulaia bunurilor i în care-i desfoar activitatea dup ' anumite metode. Deci,
s , z
odat cu înscrierea în registrul profesional de comer, persoana fizic dobîndete calitatea de comerciant indi­ferent dac svîrete ori nu acte de comer.Conceptul obiectiv, adoptat de Codul comercial francez este axat, pe noiunea de act de comer. Pentru deter- 1 minarea conceptului de comerciant, se are în vedere nu profesiunea comercial a persoanei fizice respective, unit cu faptul înscrierii firmei în registrul de comer, ci s- vîrirea de ctre ea a unor acte de comer obiective sau prin natura lor, în mod obinuit i cu titlu profesional, 'indiferent de faptul dac este sau nu înscris. în acest registru. Aadar, calificarea legal a noiunii de corner- ' ciant .este dat de urmtoarele elemente : executarea re­petat a unor acte de comer obiective sau auxiliare ;‘ a- ceast exercitare s se fac cu titlu profesional; per­soana fizic s lucreze în numele su propriu, anga- jîndu-i astfel rspunderea sa nemrginit. b) Comerciant — persoan juridic. Apariia pe scena . comerului a comerciantului persoan juridic a fost de- . terminat atît de factori socio-politici, cît mai ales, de factori economici. Factori — economici i sociali —, a- prui dup depirea perioadei în care modul de pro­ducie era bazat pe munca sclavilor, printre care dez- . voltarea comerului, lipsa unor principii de drept comun care s reglementeze indiviziunea, oprelitile impuse cleri­cilor, militarilor i nobililor de a face acte degradante cum era comerul i împrumutul cu dobînd — au impus cutarea unor instituii de drept care s rspund situa­iei economice noi i s surmonteze unele percepte mo­rale i de etic depite. Aceasta, cu atît mai. mult,, dac avem în vedere c tocmai primele dou clase — cle- .. ricii i militarii — deineau însemnate capitaluri mobili­are care riscau s rmîn nefructificate. Pe de alt parte, în perioada de înflorire a comerului italian, ce a urmat cruciadelor, sfera geografic a afacerilor s-a extins con­siderabil : un circuit intens de schimburi comerciale s-a stabilit de-a lungul drumurilor ce legau centrul i vestul . Europei de porturile de îmbarcare pentru Orient — Vene­ia, Bari, Genova etc. — operaii care solicitau impor­tante credite. Oomercianii, persoane fizice din acea vreme, ; oricît de importante ar fi fost propriile lor capitaluri, au simit nevoia de a face apel la resursele altora, atît din . pricin c, comerul feîndu-se mai ales pe mare, reclama însemnate mijloace financiare pentru echiparea, armarea i traficul vaselor comerciale, cît mai ales, pentru c ris- » curile unor asemenea operaiuni erau, în acea vreme deo­sebit de mari.La început, creditele, nscute în aceste condiii, erau a- cordate pentru fiecare act de comer în parte, respectiv pen­tru fiecare expediie maritim, contractul astfel încheiat avînd un profund caracter aleatoriu ; vitregiile naturii, pi- . rateria, imperfeciunile tehnice ale navigaiei îi imprimau din plin aceast caracteristic. îns, pe msur ce comer­ul maritim se intensific i este continuat, în mod siste­matic pe uscat — prin nenumrate porturi, drumuri te­restre i centre comerciale din interiorul statelor în for­mare — caracterul aleatoriu al contractului de împrumut se atenueaz,' devenind din ce în ce mai stabil, mai fr riscuri. Astfel se nate creditul de lung durat, al crui volum sporete mereu ; se cere deci, pregnant, gsirea u- nor soluii pentru a învinge oprelitile de care am vorbit. Cu alte cuvinte, a devenit necesar ca, fr schimbarea ordinii sociale (i implicit de drept), care impunea unele restricii pturilor conductoare, respectiv clericilor s nu împrumute bani cu dobînd (Dreptei canonic), Iar nobili- , lor i militarilor s nu fac acte de comer, s se gseas­c soluii economico-juridice care, prin eludarea inter­diciilor amintite, s permit investirea capitalurilor de­inute de ctre aceste pturi. Soluia a fost gsit în contractul în comandit. în acest
contract, creditorul care împrumuta fondurile era coman­ ditarul (comendator), iar debitorul era comanditate! (co- mendant). Potrivit acestei contract, între pri se nasc drepturi i obligaii a cror natur le dau creditorilor ca­
litatea de asociai care îi limiteaz rspunderea la suma adus ca aport în societatea astfel nscut. Acetia, evi­dent, nu aveau dreptul s se amestece în gestiunea între­prinderii i c©ea ce este cel mai important, numele lor r- mînea ocult. Aa fiind, nobilii, clericii .i toi cei lovii de interdicia de a specula fondurile proprii, puteau de acum înainte s le fructifice în voie.Iat deci, cum a fost escaladat prima barier : inter­dicia pturilor conductoare de a împrumuta bani cu do­bînd i, respectiv, de a face acte de comer. A mai rmas de fcut pasul urmtor pentru a se nate societatea comercial cu personalitate juridic proprie. Acest pas a fost grbit de adi factori de ordin economic, printre care cel mai important este urmtorul : Creditorii (pen­tru a avea cît mai multe elemente care erau determinate în acordarea creditelor) vroiau s cunoasc în momentul cînd li se solicita creditul de ctre membrii societii, în ce msur acesta era garantat. Cu alte cuvinte, care era consistena garaniilor date de asociai privind îm­prumutul care urma s fie acordat. Evident, în condiiile în care creditorii sociali veneau în concurs cu creditorii personali ai fiecrui asociat — consecin a regimului de in- diviziune a bunurilor aduse ca aport — garaniile pentru cre­dite acordate societii, în scop lucrativ erau substanial diminuate. Aceast realitate economic a impus, deci, g­sirea unui cadru juridic care s asigure separarea patri­moniului propriu fiecrui asociat de cel al societii con­stituite prin contractul de comandit. Pentru a rspunde la acest deziderat economic obiectiv al acelei epoci, au fost inventate i puse în micare o serie de tehnici ju­ridice cum sînt: acordarea unui nume propriu societii, un sediu social i o publicitate, prin care asociaii declar — dup anumite prescripii -legale — c societatea astfel înfiinat are personalitate juridic proprie i, implicit, un patrimoniu distinct.Procesul de formare (care a durat secole) datorit facto­rilor economici i sociali specifici epocii medievale, sub presiunea dezvoltrii continue a comerului, a dat natere astfel primelor societi comerciale cu personalitate ju­ridic. Este un exemplu concludent care demonstreaz c regimul relaiilor economice impun armtura juridic i nu invers ; cauza este în toate cazurile fenomenul econo­mic, iar reglementarea juridic — efectul. Cu alte cuvinte, fenomenele economice se situeaz în faza primar, iar re­glementrile juridice, generate de acestea, se situeaz, în mod firesc, în tandem, respectiv în faz secundar. 1.3. Registrul de comer — firma comercialSistemele de drept ale statelor cu economie capitalist conin reglementri detaliate atît cu privire la registrul de comer, Cît i cu privire la firma comercial.a) Instituia registrului de comer — pe lîng faptei c în unele cazuri este constitutiv de drepturi — prezint importan i pentru partenerii de afaceri ai comercian­tului persoan fizic sau juridic; contribuind la înt­rirea securitii i creditului privind tranzaciile comer­ciale .Datorit acestui registru pot fi obinute informaii asupra partenerului comercial cu privire la solvabilitatea i creditul comercial al acestuia.Sub aspect istoric, instituia registrului de comer a ap­rut în dreptul statutar al cetilor italiene, urmtor orga­nizrii comercianilor în corporaii ; dezvoltarea relaiilor marf-bani i necesitatea de a asigura securitatea acestor relaii au determinat reglementarea — prima dat în Co­dul comercial german din 1861 — a acestei instituii con­ceput ca instrument jurid-ic cu ajutorul cruia terele persoane care trateaz cu un comerciant persoan fizic sau juridic (în dreptei francez un decret din 23 martie 1967 supune societile comerciale obligativitii înscrierii în registrul de comer) s se poat informa oricînd l e- xact asupra situaiei sale.Ca mod de reglementare, instituia registrului de comer nu se prezint îns sub un aspect unitar în toate aceste state, fr ca totui, aceste deosebiri s-i altereze fondul
comun. Astfel, în legistraia comercial din R.F.G. regis­trul de comer este o instituie constitutiv de drepturi în înelesul mai sus artat, în sensul c persoana caire i-a înscris firma în el dobîndete, prin însui acest fapt, ca­litatea de comerciant; dar în acelai timp, registrul de co­mer constituie i un instrument de informare pentru ter­ele persoane. Aceast concepie este primit i în dreptul elveian.In dreptul comercial francez, fa de criteriul adoptat pentru determinarea calitii de comerciant, registrul de comer este numai o instituie informativ, cu scopul de a pune la dispoziia terelor persoane datele necesare cu­noaterii situaiei întreprinderii cu care contracteaz.Registrul de comer constituie astfel un adevrt „cazier comercial" care trebuie folosit în practica operaiilor de comer, întrucît poate oglindi, în orice moment, situaia unui comerciant.b) Firma comercial. Cu privire la firma comercial — instrument de individualizare a comerciantului — sisteme­le de drept ale statelor cu economie capitalist îmbri­eaz dou concepii diferite : a veracitii' firmei i a li­bertii firmei.în concepia veracitii firmei — primit în statele ca­pitaliste. din Europa continental — firma individual trebuie s corespund cu numele adevratului titular al comerului respectiv, fiind conform cu starea sa civil. în acest sens, legislaia elveian formuleaz principiul potri­vit cruia persoana care conduce singur o activitate co­mercial fr a avea vreun asociat, nu poate folosi ca firm decît numele i prenumele su. In general, în con­cepia veracitii firmei, o firm individual se compune obligator din numele i prenumele comerciantului, scrise în întregime sau prin prescurtare, adic din numele pa­tronimic i iniiala prenumelui su. Nu se poate aduga ni oi o alt meniune, în afar de acelea destinate s pre­cizeze felul i obiectul comerului respectiv. In concepia libertii firmei — primit în dreptul anglo- saxon — se las comerciantului deplina libertate în ale­gerea ei, cu obligaia îns de a-i înscrie firma aleas în registrul de comer în cazul în care difer de adevratul su nume.Considerm util s menionm c în practica relaiilor de comer exterior cu statele capitaliste dezvoltate putem intîlni aa-numita firm individual derivat. Astfel, în situaia în care firma este cedat împreun cu fondul de comer respectiv, dobfaditorul ei este obligat s aduc a- ceasta la cunotina terelor persoane prin înscrierea pe firm a cuvîntului „succesor", avertizîndu-se astfel c ra­portul între firm i persoana al crui nume este trecut în ea a încetat. De aceea, noua firm — purtînd meniunea „suc­cesor" — se numete firm derivat i ea reprezint numai „reputaia comercial" a întreprinderii, pe care dobîndito­rul fondului de comer o conduce acum.
2. SOCIETI COMERCIALE — TIPURI — ÎNFIINARE
2.1. Elemente definitoriiAm artat ca’ pe msur ce comerul internaional s-a dezvoltat, comerciantul-persoan fizic a cedat locul unui nou tip de comerciant — societatea comercial — capa­bil s atrag mari capitaluri i care prezint i o serie de alte avantaje, printre care limitarea rspunderii aso­ciailor. Proliferarea societilor comerciale este demons­trat de evoluia acestora în Frana. Astfel, în anul 1944 erau 67.016 societi în nume colectiv (form primar a societilor comerciale, respectiv prima treapt de a trece de la comerciantul — persoan fizic la comerciantul — persoan juridic), pentru ca numrul lor s ajung în 1967 la 85.981, fiecare avînd un capital mic i cu rol in­signifiant în comerul internaional; în aceeai perioad, evoluia societilor anonime, respectiv a concentrrii de mari capitaluri a fost urmtoarea : 48.009 în 1944, i 107.583 în 1967 ; în ce privete evoluia societilor cu rspundere limitat, tipul de societi cu caracter lucrativ i capital
mediu, aceasta a fost i mai pregnant : 86.109 în 1944, pentru ca în 1967 numrul s ajung la 343.639.în continuare vom prezenta, pe scurt elementele defi­nitorii ale societilor comerciale.a) Autonomia patrimonial. Ca regul general, socie­tile comerciale se constituie ca persoan juridic. înzes­trarea societii comerciale cu calitate de persoan juri­dic are drept consecine participarea sa, în nume pro­priu la comer i rspunderea patrimonial proprie. Ca a- tribute de identificare societatea comercial, persoan ju­ridic, are o denumire — firma social, un domiciliu — sediul social i o naionalitate.Societatea comercial, ca persoan juridic, are un pa­trimoniu propriu, distinct de cele ale asociailor. Naterea societii comerciale, ca subiect colectiv de drept opereaz separarea patrimoniilor asociailor de patrimoniul socie­tii. Astfel, bunurile aduse de asociai la constituirea so­cietii comerciale ies din patrimoniul lor i trec în patri­moniul societii pentru a constitui în mod exclusiv drep­tul de gaj general al creditorilor sociali, adic al acelor creditori a cror crean s-a nscut dintr-o obligaie asu­mat de societatea comercial pe cale de acte i faipte ju­ridice.Pe .planul raporturilor juridice dintre societate i aso­ciai, autonomia patrimonial a societii, ca persoan ju­ridic, înseamn c asociaii nu vor rmîne coproprietari asupra bunurilor aduse ca aport, ca în cazul indiviziunii, societatea, ea însi, devenind proprietar a acelor bu­nuri. Drepturile asociailor fa de societate nil vor fi re­prezentate decît prin pri sociale care sînt esenialmente drepturi mobiliare : dreptul la beneficiile sociale, dreptul la rambursarea valoric a aporturilor, dreptul de a par­ticipa la conducerea i la administrarea societii.b) Capital social propriu. Prima condiie pentru ca o societate comercial s poat fi înfiinat este aducerea în societate de ctre fiecare asociat a unui aport social, a cror totalitate constituie capitalul social.Aportul social al prilor care înfiineaz societatea co­mercial poate consta :— într-o sum de bani, pe care se oblig s o aduc în patrimoniul societii ;— în natur: imobile, utilaje, maini, materiale, mr­furi, fond de comer, brevete de invenie, marc de fa­bric etc.Capitalul social nu trebuie confundat cu patrimoniul societii comerciale. Prin capital social se înelege valoa­rea nominal a aciunilor sau a prilor sociale, adic va­loarea aporturilor calculat la momentul fa care ele au fost aduse. Constituind msura drepturilor asociailor i regulato­rul raporturilor societii cu teri, capitalul social trebuie s rmin fix, intangibil i egal ca valoare cu aporturile de origine. Drept urmare, în timpul cît exist societatea, asociaii nu pot s-i retrag aporturile, iar la dizolvarea acesteia nu li se va putea rambursa aportul adus, decît dup ce creditorii sociali vor fi fost pltii.în opoziie cu capitalul social, patrimoniul societii co­merciale este constituit din ansamblul drepturilor i obli­gaiilor sale cu coninut economic, iar valoarea sa este variabil pe parcursul existenei societii ; în timp ce pri­mul rmîne fix, cel de-al doilea — patrimoniul — se poate mri sau micora, dup cum societatea va avea beneficii sau pierderi.
c) Obiect de activitate legal, statutar definit. Pentru con­stituirea unei societi comerciale, alturi de aportul so­cialise impune ca prin contractul de societate — statutul societii — s se stabileasc obiectul activitii. Sistemele de drept naional al statelor capitaliste,prevd — sub con­diia de nulitate a contractului de asociere — ca obiectul de activitate s fie licit i expres înscris în statut.Legat de obiectul societilor comerciale se ridic fa unele ri, unele probleme privind capacitatea de folo­sin a personalitii juridice. Intr-o prim teorie, aceea a legislaiilor neolatine, societatea comercial, ca persoan juridic, are o capacitate de folosin funcional, lega-
t de scopul ei legal i statutar. Actele juridice Încheiate de o societate comercial cu depirea capacitii ei de folosin special nu produc efecte juridice. Trebuie pre­cizat îns c, aceast teorie nu limiteaz sfera drepturilor i obligaiilor care pot fi dobîndite sau asumate de socie­tatea comercial. Sub rezerva drepturilor proprii persoa­nei fizice, o societate comercial poate dobîndi orice drept i poaite s-i asume orice obligaie, care, direct sau indi­rect, este de natur a concura la realizarea obiectului ei de activitate. Intr-o a doua teorie, consacrat de sistemul germano-elveian i italian, capacitatea de folosin a so­cietilor comerciale nu este limitat de principiul spe­cialitii. într-o a treia teorie, consacrat de dreptul anglo- american, cunoscut sub numele de ultra-vires , actele ju­ridice încheiate de o societate de tipul company în afara puterii prevzute în The memorandum of association nu produc efecte juridice chiar dac a fost ratificat de adu­narea general. Aceast teorie a suferit o serie- de modi­ficri de natur a atenua dificultile la care a dat na­tere în practica relaiilor comerciale interne i internaio­nale a-tît pe calea practicii contractuale cît i pe cale ju­dectoreasc.Securitatea tranzaciilor comerciale internaionale în­cheiate de întreprinderile române de comer exterior cu societile comerciale din statele al -cror drept consacr teoria capacitii funcionale sau doctrina ultra-vires im­plic investigarea., în fiecare caz în parte, a documente­lor constitutive ale societilor la care ne referim, evitîn- du-se astfel încheierea unor contracte nule datorit încl­crii capacitii speciale de folosin a societii respective.d) înfiinare prin contract. Spre deosebire de întreprin­derile din ara noastr, societile comerciale' în statele cu econbmie capitalist se înfiineaz, ca regul general, prin contracte de asociere, care trebuie s îndeplineasc unele condiii de fond i form.Printre condiiile de fond ale contractului de societate se numr : acordul. de voin a dou sau mai multe per­soane de a constitui societatea ; subscrierea i aducerea e- fectiv a unui aport social; stabilirea obiectului de acti­vitate ; participarea la beneficii sau pierderi.Am artat mai suis, c potrivit sistemelor de drept na­ional, pentru ca un contract de asociere s nu fie lovit de nulitate, obiectul s nu trebuie s fie contrar legii, bunelor moravuri sau ordinii publice. Atît bunele mora­vuri, cît i ordinea public, fiind noiuni care pot avea sens i coninut sensibil diferit, în funcie de. ara în care urmeaz a fi constituit societatea, trebuie analizate prin prisma jurisprudenei fiecrei ri, care ia în con­siderare, în afara dispoziiilor legale i realiti extrajuri- dice cum sînt obiceiurile, religia etc.Dreptul i doctrina arat ca necesare dou condiii de form, fr îndeplinirea crora nici o societate co­mercial, caire tinde la personalitate juridic, nu poate s a natere: redactarea i semnarea unui înscris ; întoc­mirea formelor de publicitate. înscrisul care constat în­cheierea contractului i clauzele lui este statutul societii, singurul act opozabil terelor persoan-e. Potrivit dreptului zest-german i celui italian, statutul de înfiinare al unei societi comerciale se perfecteaz pe cale notarial.în funcie de tipul de societate difer i forma statutu­lui, care, de obicei conine : precizarea formei de socie- ate (în comandit, cu rspunderea limitat, anonim etc.); îumele i prenumele, profesia i adresa asociailor ; obiec- ul pe care îl are societatea ; denumirea i sediul social a-1 bcietii ; capitalul social i repartizarea lui pe asociai ; .nodul de conducere i gestionare a societii ; repartizarea leneficiului i a pierderii ; modul de executare a contro- ului asupra gestiunii ; clauzele eu privire la încetarea so- ietii, lichidarea ei etc.; Formalitile de publicitate — ca o condiie de form a ontractului de societate, de regul, sînt urmtoarele :— inserarea unui anun cu privire la viitoarea socie- ate, într-un ziar de mare tiraj, iar în unele state i pen- «•ru anumite tipuri de societate-i în buletinul oficial na- ional (în Frana — Bulletin des annonces lgales obliga-
toires, prescurtat B.A.L.O. ; în belgia — Le Moniteur de Beige etc.) ;— depunerea la grefa tribunalului comercial (compe­tent pe raza unde îi are sediul societatea) a unui înscris, denumit declaraie de conformitate, semnat de membrii fondatori i de membrii cu funcii de administrare i conducere, prin care se relateaz toate operaiile efec­tuate în vederea constituirii societii ; declaraia se în­cheie cu afirmaia expres potrivit creia toate operaiile efectuate sînt conforme cu legea ;— înscrierea în registul de comer.în legtur cu aceast ultim operaie, considerm util o precizare preliminar: din momentul înscrierii, socie­tatea comercial dobîndete personalitate juridic, opera­iunea avînd de aceea o importan fundamental.2.2. Tipuri de societi comerciale — clasificareO prim clasificare a societilor în statele cu economie capitalist, ale cror sisteme de drept privat sînt dualis­te (drept civil i drept comercial), este aceea în societi civile i societi comerciale. Dat fiind natura lucrrii de fa, nu considerm util s ne ocupm, nici chiar la mo­dul general, de societile civile.a) Dup forma lor de constituire i funcionare, socie­tile comerciale cunoscute în aproape toate statele capi­taliste europene i într-acelea a cror legislaie este in­spirat dup a celor dintîi, sînt de urmtoarele tipuri : — societate în nume colectiv, caracterizat printr-un nu­mr redus de asociai, capital restrîns, operaiuni relativ limitate i rspundere solidar i nemrginit pentru da­toriile neacoperite din patrimoniul societii ; — societate în comandit simpl, în care asociaii sînt de dou feluri : comanditai, care rspund solidar i ne­mrginit, administrînd direct societatea i comanditari., care rspund numai cu aportul propriu i care nu au dreptul s se amestece în administrarea societii ; — societate în comandit pe aciuni, care are aceleai caracteristici eu cea în comandit simpl, cu deosebirea c prile comanditarilor sînt exprimate în aciuni ; . — societate în participare, a crei specific const în fap­tul c alctuirea ei nu duce la cptarea personalitii juridice, funcioneaz în mod ocult (fr cunoaterea par- ticipanilor), în cele mai multe cazuri avînd un obiect al activitii de scurt durat ; — societate cu rspundere'- limitat. în care capitalul i afacerile pot fi de mai mari proporii i în care prile asociailor înscrise în statute nu sînt transmisibile. iar rspunderea lor este limitat la plafonul capitalului sub­scris ; — societate anonim (pe aciuni), care înlesnete cumu­lul de capitaluri mari i în care asociaii se numesc ac­ionari, iar prile sociale sînt reprezentate prin cote fixe de capital, numite aciuni, de regul transmisibile i în care rspunderea asociailor rmîne în limita aciunilor subscrise.Potrivit dreptului englez, societile se împart în dou mari grupe :* partnership i company. Prima grup se di­vide la rîndul ei în : general partnership, similar socie­tilor în nume colectiv i limited partnership, care are drept corespondent societatea în comandit simpl.Grupa de company cunoate ca subdiviziuni : — company limited by shares, care se caracterizeaz prin rspunderea limitat, sub aspect i organizatoric, pu­ind fi : public company i avînd trsturile funcionale ale soc’etii pe aciuni, ori private company, similar socie­tii cu rspundere limitat, din dreptul european conti­nental ; — unlimited company, de important secundar în ra­port cu grupa precedent i a crei trstur esenial, aa cum o arat i denumirea, este rspunderea nelimita­t a asociailor.Dreptul S.U.A. se caracterizeaz prin aceea c asociaii pot constitui i alte societi decît cele prestabilite legis­
lativ, prin combinarea normelor legale ajungîndu-se la un numr foarte mare de astfel de subiecte colective de drept. Societilor pe aciuni le corespund, în mod aproximativ, cele desemnate sub numele de corporation, business cor­ poration sau business stock corporation.
b) Clasificare dup obiectul de activitate. Pentru ne- specialiti, denumirea de societate comercial ar putea crea o confuzie, în sensul c o asemenea societate ar avea în­totdeauna ca obiect comercializarea de mrfuri. în reali­tate, denumirea de societate comercial a fost adoptat cu scopul de a deosebi acest gen de societate de cele civile, neproductive. Dar, nici societile comerciale nu au în toate cazurile un obiect al activitii direct productiv, în sensul de realizare de produse destinate circuitului econo­mic. în foarte multe cazuri obiectul lor este acela de a pune în circulaie mrfuri, alteori de a presta servicii etc. Iat de ce considerm util s facem o cît de sumar cla­sificare a societilor comerciale, dup obiectul lor de ac­tivitate. Sub acest aspect întîlnim urmtoarele genuri de societi comerciale :— de producie de mrfuri (înelegînd prin „mrfuri" întreaga gam de produse industriale, de la cele mai com­plexe maini i utilaje la articolele mrunte de uz curent);— de comercializarea mrfurilor, care pot avea atît mari uniti angros cît i reele de magazine cu amnuntul ; aceste societi pot derula afacerile fie prin cumprare- revînzare, fie prin primirea mrfurilor în comision-vîn- zare-decontare ;— de construcii-montaj i exploatri miniere de tot felul ;— de prestri de servicii în domeniul financiar (bnci, case de depuneri i consemnaiuni, ageni de schimb etc.) ;— de prestri servicii în transporturi i asigurri (trans­port feroviar, rutier, aerian, maritim, agenturare, expedi­ii, transporturi urbane, precum i asigurri de toate genurile) ;— de prestri de servicii i în alte domenii (controlul mrfurilor, expertize, spectacole de cinematograf i teatru etc.).Desigur, clasificarea societilor comerciale dup obiec­tul activitii lor ar putea îmbrca i o alt form, mai detaliat sau mai restrîns. Ceea ce am urmrit noi a fost s demonstrm ce gam variat de activiti, din domenii atît de diferite, pot constitui obiectul unei so­cieti comerciale (termen care este departe de a fi atît de propriu cum ar fi acela, bunoar, de societate eco­nomic).Varietatea mare de activiti pe care le poate desfura o societate comercial i. complexitatea diferit a acestora a determinat ca în legislaiile unor ri cu economie ca­pitalist, unele activiti, care intereseaz o mas mare de întreprinderi, s nu poat di desfurate decît de so­cieti puternice de capitaluri. Astfel, în Frana, R. F. Germania, Italia etc. activitile de banc, de asigurri etc. nu pot fi desfurate decît de societi anonime.c) Societi de persoane—societi de capital. Plecîndu-se de la unele considerente care se au în vedere la consti­tuirea societilor comerciale i cu privire la modul de constituire a papitalului, în literatura de specialitate a- cestea mai sîht clasificate, fr ca aceast clasificare s prezinte vreun interes practic, în dou mari grupe :
— societi de persoane, care se caracterizeaz prin urm­toarele trsturi : la constituirea lor se are în vedere ca­litile personale ale asociailor, respectiv se constituie in­ tuitu personae; aportul social nu este, de regul, trans­misibil ; asociaii rspund nelimitat i solidar pentru obli­gaiile create ; din aceast categorie de cocieti fac parte, în principal, societile in nume colectiv i societile în comandit simpl, precum i cele cu rspundere limitat, dar numai într-o anumit msur ;— societile de capital, care se caracterizeaz prin aceea c : asociaii nu se aleg dup calitile lor personale, în
cele mai dese cazuri nici nu se cunosc ; capitalul social este constituit din aciuni, care sînt transmisibile; rs­punderea este limitat la capitalul subscris de fiecare ac- diionar asociat; din aceast categorie de societi fax parte, prin excelen, societile anonimd, i numai într-< msur i cele cu rspundere limitat, care au, deci, ca­racter mixt. 2.3. Societatea anonim (pe aciuni) — trsturi proprii -
înfiinareSocietatea anonim a aprut în secolul XVII, impulsio­nat de o serie de factori economici, printre care pi primul loc se situau marile cuceriri coloniale care au im pus, la rîndul lor, intensificarea transporturilor maritimi i perfecionarea tehnicii de navigaie, pentru care se ce reau capitaluri mari.Evoluia spectaculoas a acestui tip de societate, nume roasele scandaluri financiare provocate, falimentele etc au determinat luarea de msuri legislative, mbnite s pre vin abuzurile i s protejeze interesele acionarilor ale terelor persoane, de regul creditorii societii.a) Reglementri. Societatea anonim este reglementat: sub diferite denumiri. în Frana : Societe anonyme (S.A.; fiind reglementat prin Legea din 24 iulie 1966 ; în R.I Germania : Actiengesellschaft (A.G.) — Legea din 31 ia nuarie 1937 ; în Anglia : Public company — Legea dw 1948 ; în Belgia; Societe anonyme (S.A.) — Legea coordo natoare din 30 noiembrie 1935 ; în Italia : Soeietâ pe azioni (S.p.A.) — art. 2385—2471 din Codul civil din 1942 în Olanda; Naanloze Vennootschap (N.V.) — Legea di 2 iunie 1928, integrat în Codul comercial, art. 36—56 în S.U.A. Corporation (buisines corporation, business stoc' corporation sau share corporation).Fiind prototipul societii de capital, prin construci juridic a societilor anonime pot fi mobilizate uria resurse financiare, reclamate în tot mai mare msur d imensele operaiuni industriale i comerciale. în ultim analiz, acest tip de societate reprezint forma juridic de asociere a capitalurilor.b) Numr minim de asociai. Spre deosebire de alte ti puri de societi comerciale, prin sistemele de drept ; unor state se prevede un numr minim de asociai, fr de care societatea anonim nu poate fi constituit. Astfe în Frana i Belgia, numrul minim al membrilor fond? tort este de apte ; în R.F. Germania sînt necesari cin< membri fondatori; în Italia sînt suficieni doi asociia care pot fi i strini.Facem precizarea c membrii fondatori ai unei socis ti anonime pot fi atît persoane fizice, cît i persoatn juridice, adic alte societi comerciale,’ aflate în fu>.< iune.c) Capital social minim. Societatea anonim fiind o îr treprindere tipic de mare capital; care poate avea orie obiect de activitate, prin sistemele de drept naional al statelor este reglementat i plafonul minim de capital care trebuie s-l aib pentru a putea lua fiin. Astfe în Frana, prin Legea din 1966, capitalul minim a foi stabilit la 500.000 franci, dac societatea se constituie pri subscripie public de aciuni (constituire continuat) 100.000 franci în cazul constituirii simultane (fr sul scripie) ; în R. F. Germania, plafonul min.m al capit; lului social este de 100.000 D.M., ; în Italia, capitalul soci: minim este stabilit la 1.000.000 lire ; în Elveia este c 50.000 franci.d) Aciuni. Capitalul social al oricrei societi anon me este constituit din fraciuni de o valoare egal, dem mite aciuni, a cror valoare minim este stabilit, i general, prin dreptul naional (în Frana 100 franci).Aciunile unei societi anonime pot fi : nominative, cîr individualizarea se face prin înscrierea numelui acionari
lui ; la purttor, situaie în care individualizarea se reali­zeaz printr-un numr (seria aciunii). Privite din unghiul a de vedere al preului, distingem : aciuni la pre egal res- ' pectiv emise la valoarea lor nominal ; aciuni cu prim, emise la o valoare mai mare decît acea înscris în cu­prinsul ei.Aa cum vom vedea, ca regul general, aciunile con­stituie titluri de credit, fcînd obiectul unor intense nego­cieri la bursele de valori.Aciunile confer deintorilor lor dou atribute prin­cipale : s participe la conducerea societii, prin dreptul de vot în cadrul adunrilor generale i s încaseze cota parte din beneficiu, denumit dividend.d) Procedura de constituire. Am artat mai sus c con- siluirea oricrei societi comerciale se face prin încheierea unui contract, sub form de statut. în cazul societilor anonime iniiativa redactrii statutului o au membrii fon­datori crora le revine i obligaia de întocmire tuturor formalitilor de înfiinare a societii. Astfel, membrii fondatori depun proiectul de statut la grefa tribunalului comerciali, înainte de subscripiia capitalului, iar copii de pe acest proiect se comunic tuturor solicitanilor care doresc s participe la subscrierea de aciuni.Capitalul prevzut în statut poate fi subscris în form public, prin notificare într-o publicaie, adic aciunea de subscriere este continuat mai multe luni, sau sub form simultan, atunci cînd membrii fondatori subscriu ei în In­i' tregime capitalul. în acest din urm caz, nu se mai depune proiectul de statut la tribunal i nu se face pu­blicitate.Pentru ca societatea anonim s ia fiin este convocat adunarea general constitutiv, prin grija fondatorilor. Adunarea general constitutiv este învestit s constate i s hotrasc cu prirvire la urmtoarele probleme eseniale de care depinde constituirea le­gal a societii : dac capitalul a fost în între­gime subscris ; coninutul statutului ; numirea primi- lor administratori sau membri ai consiliului de suprave­ghere ; numirea unuia sau mai multor cenzori, potrivit dreptului naional ; autorizeaz societatea s preia în con­tul su angajamentele anterioare luate de ctre fondaoriDup adoptarea statutului de ctre adunarea general constitutiv, este obligatorie publicarea unei inserii într- - un jurnal de anunuri de pe raza unde îi are sediul so­cial societatea nou înfiinat, dup care se efectueaz formalitile de înscriere în registrul de comer.Denumirea societii poate fi realizat dintr-un cuvînt fantezist sau din numele unor asociai ; în toate cazurile îns trebuie ca în denumire s intre i meniunea de „so­cietate anonim", (sub o form prescurtat, artat mai sus), urmat de indicarea capitalului social. 2.4. Societatea cu rspundere limitat — analiz
comparativ cu societatea anonimSocietatea cu rspundere limitat este un tip mai nou de societate comercial, fiind reglementat pentru prima oar în Germania, prin Legea din 20 aprilie 189'2, sub de­numirea de Gesellschaft mit beschrankter Haftung (G.m.b.H.) îmbrcînd, aa cum se subliniaz în literatura de specialitate, atît trsturile societilor comerciale de persoane, cît i ale celor de capital. Sub aceast form de societate, relativ mai modern, se împac necesitatea con­centrrii de mari capitaluri (evident, mai mici decît în ^societile anonime) cu principiul netransmisibilitii pr­ilor sociale, precum i cu limitarea, de regul, a num­rului maxim de asociai.Astzi, societatea cu rspundere limitat este cunoscut- .'Jn mai toate rile lumii capitaliste : Frana: Soci^te responsabilite limites (S.A.R.L.) reglementat de Legea din .,1925; Belgia: Societe de personnes â responsabilite litni- tes — Legea din 1935 ; Italia : Societâ con responsabilita .limitata (S.r.l.) — art. 2472-2497 din Codul civil din 1942;. Spania : Sociedad con responsabilidad limitada — Legea din 1953 ; Anglia : Limited liability company : S.U.A. : Clo-
sed corporation. De asemenea este legiferat i în Portu­galia printr-o lege din 1901, în Austria 1906, în Luxemburg — 1935, în Elveia, prin Codul federal al obligaiilor din 1936.în cele ce urmeaz prezentm trsturile proprii ale a- cestui tip de societate comercial, în comparaie cu so­cietatea anonim. a) Numr de asociai limitat. Spre deosebire de socie­tatea anonim, în cazul societii cu rspundere limitat sînt suficieni doi asociai pentru a o constitui. Aa cum am mai artat elementul intuitu personae are un roi ho- trîtor în alegerea asociailor. ’Dac numrul de acionari ai unei societi anonime este practic nelimitat, putînd s fie de ordinul miilof, în cazul societii cu rspundere limitat numrul asociailor este plafonat. Astfel, în Frana i Belgia nu pot fi decît maximum 50 asociai. în unele state, cum este Belgia, asociaii trebuie s fie persoane fizice.b) Obiectul de activitate. Ca i în cazul societii ano­nime, obiectul trebuie s fie înscris în statut i s fie licit, s nu contravin ordinii publice sau bunelor mo­ravuri. în Frana i în alte ri capitaliste, nu pot con­stitui obiect al acestor societi urmtoarele activiti : operaiunile de asigurare ; de depuneri i economii ; ope­raiunile bancare ; profesiunea de agent de schimb ; în­treprinderea de spectacole, cu excepia cinematografului •; transporturi aeriene prin servicii regulate; 'societi de investiii. c) Capitalul social. Fiind tipul de întreprindere cu capi­tal mediu, prin sistemele de drept naional al statelor, plafonul minim al capitalului este mult mai sczut decît în cazul socetilor anonime, astfel : 20.000 franci în Fran­a, care trebuie subscris i depus integral ; 20.000 D.M. în R’.F. Germania, care trebuie subscris integral i depus într-o proporie de cel puin o ptrime ; de 50 000 lire în Italia, care trebuie s fie subscris integral i depus în proporie de trei zecimi i spre deosebire de alte state, prile sînt liber cedabile, în afar de cazul cînd prin statut nu se prevede altfel ; 50.000 franci belgieni, care trebuie subscris integral i depus într-o proporie de cel puin o cincime, cu condiia ca totalul depunerilor s nu fie sub plafonul de 50.000 franci.Capitalul social se împarte în pri de valori egale, al cror minim este prevzut, în cele mai multe cazuri, de dreptul naional (în R.F; Germania fiecare parte trebuie s aib o valoare nominal de minimum 500 D.M., în Frana, nu poate fi sub 1.000 franci, iar în Italia de 1.000 lire fiecare). în mod obligatoriu, în statut se consemneaz repartizarea prilor între asociai.d) Procedur simpl de constituire. De regul, forma­litile de constituire a societilor cu rspundere limitat sînt mult mai simple Asociaii redacteaz statutul prin care se creeaz, în anumite limite prevzute de lege, regi­mul convenabil privind administrarea societii i modul de împrire a beneficiilor.Dup întocmirea raportului prin- care se constat de­punerea prilor subscrise, viitorii asociai definitiveaz Statutul i îl semneaz.Pe ling artarea formei de societate, statutul trebuie s conin în mod obligatoriu : denumirea, obiectul, tota­lul capitalului social, evaluarea tuturor bunurilor imobile, modul de repartizare a beneficiilor i a eventualelor pier­deri, modul de administrare, regulile privind adunarea a- soci-ailor, durata, cauze de dizolvare etc.Pentru ca o societate cu rspundere limitat s capete personalitate juridic, dup semnarea statutului, sînt ne­cesare "dou formaliti :— publicarea unei inserii într-un ziar de anunuri,potrivit normelor de drept prevzute în dreptul rtaional ;— înscriererea în registrul de comer al tribunaluluicomercial competent.
REVISTA ECONOMIC ’
2.5. Societile multinaionalePe msura concentrrii capitalului i a intensificrii concurenei, în ultimele decenii se manifest un accen­tuat proces de fuziune între societile comerciale, atît pe plan naional, cît i internaional. Pe de alt parte, am­ploarea pe cârc au luat-o investiiile strine de capital în diverse ri cu economie capitalist dezvoltat i, în special,' în curs de dezvoltare, a condus la internaiona­lizarea societilor comerciale, aprînd pe arena econo­mic a acestor ri aa-numitele societi multinaionale, supranaionale, sau transnaionale.în literatura economic se subliniaz, pe bun dreptate, c ceea ce este caracteristic societilor multinaionale contemporane este faptul c desfoar o deosebit de ex­tins activitate nemijlocit de producie i comercializare, concomitent pe multiple piee, în cadrul unei rdele in­ternaionale de implantri proprii, realizate pe calea in­vestiiei directe externe. Indiferent dac, în planul apar­tenenei, capitalul lor este naional sau multinaional, unor asemenea companii le este specific structura internaio- ml proprie ; aceast caracteristic le deosebete de mo­nopolurile i companiile internaionale capitaliste din tre­cut, care, în general, îmbrcau forma unor înelegeri în­tre mari firme dintir-o ar sau alta, privind împrirea P'eelor în cadrul unei piee internaionale de uniti de producie i comercializare aflate pe teritoriul diverselor state i în interiorul creia cel puin schimburile din a- ceste uniti — care ocup o pondere important — sînt, T 'actic, scoase de sub ipfluena politicilor economice ale statelor.Sub aspectul tehnicii juridice modalitile de interna­ionalizare a societilor comerciale sînt multiple. De re­gul, ele îmbrac .forma naional a unui tip de socie­tate din statul unde ia fiin. Cu alte cuvinte, fiecare societate local primete naionalitatea i urmeaz regu­lile sistemului de drept al statului în care a fost înfiin­at ; ceea ce este comun acestor societi este capitalul, apartinînd în cea mai mare parte gigantului industrial sau financiar care le-a înfiinat i care astfel orienteaz activitatea lor, în beneficiul i conform cu interesele în- treprinderii-mam.Pentru recunoaterea personalitii juridice a societi­lor internaionale i limitarea dreptului de exerciiu al acestora, pe plan internaional se depun eforturi pentru crearea unei ordini juridice echitabile. In prezent, în ca­drul C.E.E./O.N.U. se observ o preocupare susinut pen­tru armonizarea reglementrilor juridice naionale cu pri­vire la societilor comerciale (i, în special, cele anoni­me), precum i pentru crearea unor mari societi ano­nime europene sau de tip european care ar urma s de­pind, în special, de ordinea juridic comunitar.2.6. Societi comerciale mixte cu participare româneasc — reglementriSub denumire de societi mixte, frecvent folosit în literatura noastr economic, se îneleg societi comer- -ciale la înfiinarea crora contribuie cu aport social par­teneri din ri diferite; în cazul nostru, unul sau mai muli parteneri strini i una sau mai multe întreprin­deri din România. înfiinarea unor astfel de societi — care pot avea sediul în strintate sau în România — constituie o form de cooperare economic internaiona­l, în întreprinderi comune.Este binecunoscut c penetrarea pe piee strine ri­dic pentru firmele industriale sau comerciale ale oric­rei ri probleme complexe, printre care stabilirea formei de comercializare prezint importan primordial. Dac e^te adevrat c ’ vînzarea internaional realizat direct de productori (sau întreprinderi specializate în opera­iuni de export-import) ctre întreprinderile consumatoa­re (sau ctre agenii de import) deine un loc important în comerul internaional, tot atît de adevrat este fap­tul c, în cadrul cooperrii internaionale, cîtig teren
exportul de mrfuri din ri cu economie socialist, ri cu economie capitalist, prin intermediul societi­lor mixte. Fenomenul comercializrii mrfurilor pe piee strine prin societi comerciale înfiinate cu participa­rea întreprinderilor din rile socialiste exportatoare îi are multiple explicaii, printre oare, considerm c deter­minant este cunoaterea mai bine a pieei i posibili­tatea pe care o ,a-u asemenea societi comerciale de a activa pe piaa extern ca o întreprindere local, bucu- rîndu-se de toate drepturile celorlalte întreprinderi din ara respectiv.Alturi de societi mixte pentru comercializarea mr­furilor' româneti, în ultimul timp, tot mai multe socie­ti mixte cu participare româneasc iau fiin în diverse ri, care au ca obiect al activitii producia industrial sau agricol, diverse exploatri, operaiuni bancare, lu­crri de consulting etc., ' •a) Actul normativ care reglementeaz participarea uni­tilor economice române la societi mixte în strin­tate — Decretul nr. 52/19*75 —, la art. 3, scoate în evi­den scopurile avute în vedere prin constituirea de so­cieti mixte în strintate : participarea la realizarea de programe de dezvoltare economic în alte ri prin con­struirea de obiective economice i noi capaciti de produc­ie, dezvoltarea i modernizarea celor existente; partici­parea la lucrri de prospeciuni, explorri i exploatri pentru valorificarea resurselor naturale din alte ri i asigurarea economiei naionale cu surse stabile de ma­terii prime pe perioade de lung durat ; promovarea ex­portului românesc de utilaje i instalaii complexe ; par­ticiparea la activiti de engineering i consulting, acor­darea de asisten tehnic, punerea în valoare a brevete­lor româneti ; dezvoltarea reelei comerciale i de distri­buie a rii noastre în strintate i participarea în m­sur mai mare la circuitul economic mondial; dezvol­tarea activitii financiar-bancare, crearea de noi reele de transporturi i „service", precum i a altor activiti.b) Posibilitatea constituirii unor societi mixte cu se­diul social în ara noastr este prevzut în Legea nr. 1/1971, art. 58, alin. 1 : „Organizaiile economice române pot constitui, cu aprobarea organelor în drept, societi mixte în strintate i în Republica Socialist România, în domeniul produciei industriale i agricole, al activitii de construcii, transporturi, comer, cercetare tehnieo-ti- inific i servicii".Scopul acestor societi este definit de ari. 2 din De­cretul nr. 424/1972, i anume : realizarea unor obiectiv* care s contribuie la dezvoltarea economiei naionale, ex tinderea, modernizarea i reutilarea unor obiective exis­tente, accelerarea introducerii unor tehnologii modeme ridicarea nivelului tehnic calitativ al produciei i servi­ciilor, precum i asigurarea unei înalte productiviti i muncii ; promovarea exporturilor, lrgirea pieelor, diver «ificarea produselor pentru export i dezvoltarea activi­tii de cooperare pe tere piee; promovarea l dezvol tarea activitii de cercetare tiinific ; introducerea me todelor moderne de organizare a produciei i conduceri întreprinderilor ; formarea cadrelor de specialiti pentn producie, organizarea i conducerea întreprinderilor, in clusiv pentru activitatea comercial. c) Societile mixte au naionalitatea statului în car- au fost înfiinate, se conduc i funcioneaz potrivit nor melor de drept naional care reglementeaz tipul de so cietate comercial ales. Astfel dac o societate mixt est înfiinat cu sediul la Paris, ea va avea naionalitat francez, iar dac prin statut se prevede c îmbrac forma societii comerciale cu rspundere limitat, ea s bucur de toate avantajele prevzute de legea francez privind acest tip de societate : numr mic de asociai - doi ; capital mic —' 50.000 de franci ; formaliti simpl de înfiinare; nu este obligatorie publicarea bilanului lipsa cenzorilor ; conducere simpl — de regul, doi cc directori etc.înfiinarea. Conducerea i funcionarea, reorganizare i încetarea societilor mixte cu participare româneasc
urmeaz toate regulile privind tipurile societii comer­ ciale pe care le analizm în seciunile ce urmeaz.Se impune s subliniem c pentru înfiinarea de socie­ti mixte întreprinderile româneti au obligaia s in seama de prevederile actelor normative menionate, cu privire la cota de participare, oportunitate etc. i, înainte de luarea deciziei finale, s' se întocmeasc un temeinic studiu de fundamentare, studiu care constituie, aa cum viaa o arat, premisa succesului.3. CONDUCEREA I FUNCIONAREA SOCIETILOR
COMERCIALE3.1. Organe de conducere ale societii anonimeSistemele de drept naional al statelor cu economie ca­pitalist consacr modaliti diferite de conducere a so­cietilor anonime. Astfel, Legea francez din 1966 pre­vede dou modaliti : în prima form, tradiional, con­ducerea se realizeaz de ctre un consiliu de administrare i de ctre un preedinte — director general ; în cea de-a doua form, mai nou, specific dreptului german, con­ducerea efectiv îi revine unui directorat al societii i unui consiliu de supraveghere, care numete directoratul i îi controleaz activitatea.
a) Conducerea societii prin formula: consiliu de ad­ ministraie — preedinte-director general. Trstura esenial este faptul c, exceptînd pe preedinte, consiliul de administraie (compus din 3—12 membri) acioneaz sub form colectiv. Membrii consiliului (administratori) sînt numii, fie prin statut, situaie în care mandatul lor este de maximum 3 ani, fie de ctre adunarea general a acionarilor, caz în care mandatul poate fi de 6 ani. In ambele cazuri, ei pot fi realei. Dac între edinele adunrii generale se produc posturi vacante de adminis­tratori (prin demisie, decese etc.), consiliul de adminis­traie poate face numiri provizorii, numiri ce sînt supuse ratificrii primei adunri generale. Dac numrul rmas este sub cel minim de 3 administratori, este necesar con­vocarea adunrii generale extraordinare.Pentru a fi numit administrator, sînt necesare anumite condiii : candidatul trebuie s fie asociat i s dispun de numrul minim de aciuni prevzut de statut — aciuni care sînt afectate în totalitate pentru a garanta actele de gestiune ale administratorului ; totodat, legea fran­cez limiteaz dreptul unor asociai de a ocupa, în acelai timp, mai mult de opt posturi de administrator.Pentru , activitatea desfurat, administratorii sînt re­munerai prin tantieme, a cror mrime este în funcie de beneficiul net al exerciiului, fiind exprimate în procente. Pe lîng tantieme prin statut se poate stabili î o alt form de remunerare, cunoscut sub denumirea de jetoane de prezen (constituite din sume alocate pentru fiecare prezen la o edin, sau dintr-o sum global care, la sfîritul anului, se împarte între administratori).Preedintele consiliului este ales dintre administratorii — persoane fizice i nu juridice, pe o durat de ase ani (putînd fi reales). în calitate de preedinte al consiliului de administraie, el convoac i conduce dezbaterile, iar între edine îi asum conducerea general a societii. El poate numi i directori executivi.în Italia, conducerea este încredinat tot unui consi­liu de administraie ales de adunarea acionarilor care îns, pe lîng alegerea administratorilor-delegai, poate transmite o parte din competenele sale unui numr re- strîns de administratori-delegai, grupai într-uin consiliu executiv, care au drepturi egale de aciune.b) Conducerea societii prin formula: directorat — consiliu de supraveghere. Formul specific dreptului vest-german, preluat i de alte ri (în Frana prin Le­gea din 1966), se caracterizeaz prin acordarea de largi atribuii directoratului -i împuternicirea consiliului de supraveghere cu dreptul de control al activitii desf­urate de directori. în esen, formula directorat-consiliu
de supraveghere const în împrirea atribuiilor consi­liului de administrare în dou organe distincte de condu­cere : directoratul, care asigur conducerea general a în­treprinderii, i consiliul de supraveghere, care numete directorii i exercit controlul permanent al modului de administrare a societii ; în aceast formul dispare, deci, atît consiliul de administrare, cît i funcia de preedinte — director general.Directoratul este numit pe o perioad limitat (de patru ani în Frana i de cinci ani în R.F. Germania) de ctre consiliul de supraveghere, care confer unuia dintre ei i calitatea de preedinte al directoratului. Ei pot fi re­vocai de ctre consiliul de supraveghere (în Frana de adunarea general). Aceast msur trebuie s fie moti­vat, în lipsa unor motive temeinice societatea putînd fi obligat la daune-interese. .Consiliul de supraveghere poate fi constituit din 3 pîn la 12 membri în Frana i de 3—21 în R.F. Germania. Acetia sînt acionari — persoane fizice sau juridice (situaie în care asemenea membrii acioneaz prin repre­zentani) — care dein un anumit numr de aciuni, sta­bilit prin statut, fiind numii de adunarea general pe timp de ase ani în Frana i patru ani în R.F. Germa­nia. în cazul în care statutul nu conine o prevedere con­trar, ei sînt reeligibili. De asemenea, ei sînt revocabili în orice moment prin hotrîrea adunrilor generale. 3.2. Organe de conducere ale societii cu rspundere
limitatConducerea societilor cu rspundere limitat este asi­gurat prin numirea prin statut a unor administratori (directori), care nu trebuie s fie neaprat din rîndurile asociailor. Administratorii statutari sau numii printr-un act posterior sînt revocabili prin decizia unui numr de asociai, reprezentînd mai mult de jumtate din capitalul social.La cererea unui asociat, administratorul poate fi re­vocat prin hotrîre judectoreasc pentru cauze legitime, dup cum i administratorii au dreptul s demisioneze, tot pentru cauze legitime, pe care trebuie s le prezinte adunrii asociailor. Dac nu este menionat în registrul de comer, încetarea din funcie prin demisie sau revocare nu este opozabil fa de teri.Administratorii pot s fac toate actele de administrare ale societii, în cazul c atribuiile lor le-au fost precis determinate prin statute. Ei au atribuii egale, la care se adaug dreptul fiecruia de a se opune oricrei operaiuni iniiate de ceilali administratori, evident, înainte de a fi perfectate. Opoziia fcut de un administrator fa de actele altui administrator este îns fr efect în raport cu terii, în afar de cazul cînd se stabilete c terii au luat cunotin de aceast opoziie.Atît fa de societate cît i fa de teri, administra­torii au o rspundere individual sau solidar în urm­toarele situaii : nerespectarea regulilor legale (neîndepli- nirea formalitilor de publicitate) ; înclcarea statutelor prin depirea atribuiilor acordate ; comiterea unor gre­eli în gestiunea societii.Spre deosebire de sistemul francez i de cel vest-ger­man, care se aseamn, în Italia administrarea societii cu rspundere limitat este încredinat unui consiliu de administraie, care are un sistem de funcionare ana­log celor constituite în cadrul societilor anonime; nu sînt rare cazurile în care conducerea este redus la unul sau doi administratori ; Codul obligaiilor din Elveia pre­vede c fiecare asociat are dreptul de a conduce socie­tatea i de a o reprezenta, evident dac prin statut nu s-a stabilit altfel.3.3. Organe de controlSocietile comerciale constituind pilonii sistemului eco­nomic capitalist, prin dreptul naional al acestor state s-au instituit i unele forme de control, menite s apere interesele asociailor, atunci cînd acetia nu iau parte
A- I
direct la conducerea societilor, la constituirea crora au adus uin aport social. Dac la o societate cu rspun­dere limitat, instituirea unui organ specializat de con­trol (commissaires aux comptes, Wirtschaftspriifer, accon- tans etc., termeni corespunztori denumirii de cenzori, în limba noastr) se face numai în anumite condiii, în si­tuaia societilor anonime numirea unui asemenea organ este obligatoriei Cenzorii au funcia de a controla socie­tatea, fiind alei dintre persoanele fizice sau juridice con­stituite, de regul, în corpuri de experi. Primii cenzori sînt numii de ctre adunarea constitutiv, iar la cele care iau fiin simultan — prin statut. Pe parcursul exis­tenei, numirea lor se face de ctre adunarea general ordinar. Mandatul lor poate dura ase exerciii.în cazul societilor cu rspundere limitat numirea de cenzori se face dup criterii diferite. Astfel, ei trebuie s fie numii obligatoriu potrivit urmtoarelor reguli : în Frana, în situaia în care capitalul social depete 300 000 franci ; — în Belgia, este obligatorie numirea de cenzori (denumii comisari de supraveghere) ori de cîte ori societatea are mai mult de cinci membri ; în 'Italia nu este obligatorie instituirea unui organ de control spe­cializat decît în msura în care capitalul social depete I 000 000 lire italiene (situaie destul de frecvent întîlmit).Principalele atribuii ale cenzorilor sînt urmtoarele : verific evidenele, valorile i controleaz regularitatea i corectitudinea conturilor, evident, fr s fac imixtiuni în modul de gestionare ; certific realitatea i sinceritatea inventarierilor anuale, a conturilor de exploatare general, a contului de profit i pierdere i a bilanului ; semna­leaz adunrii asociailor rezultatele controlului efectuat, r ’evînd neregulile constatate ; aduce la cunotina procu­raturii faptele delictuale de care au luat cunotin în exercitarea funciei.Pentru îndeplinirea acestor atribuii, cenzorii au dreptul s verifice în tot cursul anului actele i scriptele conta­bile ale societii. De asemenea, pot pune întrebri i cere informaii administraiei i chiar terelor persoaneInstituirea de cenzori nu este unica form de control asupra activitii desfurate de societate. Aa cum vom vedea, adunarea general a asociailor exercit, de ase­menea, un control periodic. Tot astfel, cu privire la societile cu rspundere limitat, regula este c pe tot timpul funcionrii, asociaii sînt în drept s obin in­formaii i comunicri privind modul de desfurare a afacerilor, aceasta constituind o prim modalitate de control. în general, hotrîrille mai importante privind ac­tivitatea societii se iau în colectiv în cadrul unor adu­nri ale asociailor. Dar tot atît de bine se poate preve­dea prin statut ca unele hotrîri s poat, fi luate prin consultarea scris a acestora. De pild, în legislaia bel­gian, vest-german i elveian, dreptul de consultare în scris a asociailor este prevzut în mod expres, convo­carea adunrii generale fiind deci facultativ. 3.4. Adunarea general a asociailor (acionarilor)Organul suprem de conducere i control al societilor comerciale îl constituie adunarea general a asociailor, respectiv a acionarilor. Convocarea adunrii generale se face de ctre organul de conducere (consiliul de adminis­traie sau de consiliul de supraveghere), care are obliga­ia s stabileasc i.ordinea de zi. In cazuri de necesiti, dictate de unele împrejurri privind mersul afacerilor sau neregularitatea gestiunii, adunarea general ordinar poate fi convocat i de cenzori, ori de ctre mandatarul desemnat de preedintele tribunalului comercial, la cere­rea unuia sau a mai multor acionari, care reprezint cel puin o zecime din capitalul social. Pentru a putea lua parte la adunarea general, este suficient ca acionarii nominativi s se legitimeze. în cazul celorlali acionari, ei trebuie s prezinte aciunile la purttor înainte de data cînd urmeaz s aib loc adunarea general, în baza c­rora, dup verificare, li se elibereaz o legtimaie care le d dreptul s participe la lucrri.
Pentru prima convocare, quorum-ul trebuie s fie com­pus dintr-un numr de acionari care s reprezinte cel puin un sfert din capitalul social. Dac acest quorum nu este atins, consiliul de administraie convoac o a doua adunare adunare, care delibereaz valabil, indiferent de ponderea, de proporia capitalului social reprezentat. Ho- trîrite se iau în mod valabil cu întrunirea majoritii simple din voturile exprimate.Dup ce ascult raportul consiliului (care prezint mo­dul în care a funcionat societatea, beneficiile realizate în exerciiul încheiat i. face propuneri privind împrirea lor) i raportul cenzorilor, adunarea general anual se pronun asupra propunerilor fcute de consiliu (de ad­ministraie ori de supraveghere). Tot adunarea general numete în posturile vacante cenzori i administratori i d descrcare administratorilor al cror mandat a în­cetat. Facem meniunea c, în cursul anului, organul de conducere poate s reuneasc alte adunri ordinare, în special cînd statutele rezerv adunrii dreptul de a lua unele hotrîri i cînd din cauza urgenei nu se poate s se atepte reuninea adunrii anuale. La fel se procedeaz i cînd este necesar s se ia alte hotrîri grave i urgene (de exemplu, de a examina la cererea cenzorilor revoca­rea eventual a unor administratori).în cursul existenei societii, este uneori necesar de a , se modifica statutul : de pild a spori sau a diminua capitalul etc. etc. Asemenea hotrîri nu pot fi luate decît de adunrile extraordinare. Condiiile de convocare i de deliberare sînt mai severe decît cele pentru adunrile or­dinare, dat fiind importana hotrîrilor care urmeaz a fi luate. Astfel textul rezoluiilor propuse adunri? tre­buie s fie inut la dispoziia acionarilor la sediul social, cel puin ou 15 zile înaintea datei de reunire a primei adunri. Sub aspectul compoziiei adunrii extraordinare este de menionat c acionarii au acces, chiar dac po­sed numai o singur aciune. Fiecare acionar dispune de un numr de voturi proporional cu numrul de ac­iuni pe care le deine (i cel puin un vot de fiecare ac­iune), în afar de cazul aciunilor cu dublu vot sau de limitare statutar, cu condiia ca aceast limitare s fie uniform pentru toate aciunile. 3.5. Funcionare — regimul beneficiilorSocietile comerciale intr în raporturi juridice cu terii, prin actele i faptele de comer svîrite de ctre organele de conducere. Natura juridic a activiti? des­furate de organele de conducere a fost mult discutat de literatur de specialitate, fiind atribuit, deseori,' ca­racterul de mandat. Doctrina modern, explic poziia ju­ridic a administratorilor prin conceptul de organ, organ reprezentativ sau reprezentare organic. Spre deosebire de reprezentantul convenional ori cel legal, organul so­cietii, c persoan juridic face parte din aceasta, parti­cip la structura sa. Noiunea de organ explic pe deplin de ce actele i. faptele administratorilor sînt actele i fap­tele societii comerciale însi. Ea ne face s înelegem mai bine statutul juridic al administratorilor mai ales în ceea ce privete puterile i responsabilitatea lor con­tractual i delictual. în dreptul comercial francez con­temporan i al altor state, regimul juridic al' administra­torilor sau direciei este cluzit de ideea asigurrii securitii terilor. în esen, organeie societii comer­ciale sînt învestite cu puterile cele mai întinse pentru a aciona în orice împrejurare în numele societii în scopul întririi securitii juridice a terilor în raporturile lor cu societatea comercial.în calitate de organe reprezentative ale societilor comerciale, administratorii încheie raporturi juridice, prin care creeaz drepturi i obligaiuni în contul acestora.Pentru identificarea subiectului de drepturi i obliga­iuni, toate actele — facturi, anunuri, prospecte, cferte etc. — care eman de Ta societate, trebuie s poarte, pe
t
ling denumirea respectiv, i meniunea tipului de so­cietate — anonim, sau cu rspundere limitat — precum i indicarea capitalului social. Nerespectarea acestei obli­gaii este sancionat cu amend, iar rspunderea admi­nistratorilor poate merge pîn la cea penal.Organelor de conducere le revine obligaia de a orga­niza evidena contabil a gestiunii societii, precum i aceea de a întocmi bilanul contabil i contul de profit i pierdere, iar atunci cînd normele de drept o prevd, publicarea acestora, dup închiderea perioadei financiare anuale.Ca regul general, asociaii oricrei societi comer­ciale, prin plasamentele fcute sub'forma aportului so­cial urmresc realizarea unui profit, care, în cazul socie­tilor anonime se numete dividend.Determinarea beneficiului net al unei societi, pleac de la beneficiul, brut, din care se scad prelevrile pentru anumite fonduri de rezerv, care, în principiu, sînt de trei feluri:— rezerve legale, care se ‘constituie în mod obligatoriu prin prelevarea a 5% din beneficiile nete ale fiecrui exerciiu de activitate, diminuate, dac este cazul, ou pier­derile anterioare; aceast constituire a rezervei legale înceteaz de a fi obligatorie cînd fondul de rezerv a- tinge o zecime din capitalul social;— rezerva statutar sau ordinar, prevzut pentru so­cieti anonime, poate fi constituit prin prelevarea unei cote, de pild, de 5% ;— rezerva facultativ sau extraordinar este hotrît prin votul adunrii generale ; de exemplu, atunci cînd beneficiile anului au fost deosebit de importante, ele vor putea fi distribuite în viitoarele exerciii.Dup impozitarea beneficiului net, acesta se distribuie asociailor, potrivit prevederilor statutare, i proporional cu aportul social. 4. REORGANIZAREA — DIZOLVAREA — FALIMENTUL
SOCIETILOR COMERCIALE
4.1. Transformarea, fuzionarea i scindarea societilor comercialeConsiderene de ordin economic l, uneori, de ordin fiscal pot determina reorganizarea societilor comerciale, care se realizeaz pe calea: transformrii, fuzionrii i scindrii.a) Transformarea. Pe parcursul existenei unei societi comerciale se întîmpl, destul de frecvent, s se constate necesitatea de a-i schimba forma juridic, în scopul de a fi bine, sau i mai bine, adaptat obiectului activitii sale. De exemplu, o societate în nume colectiv, care vrea s subziste dup decesul unuia dintre asociai, va putea avînd în vedere prezena unui minor incapabil de a fi comerciant, s se transforme în societate în comandit simpl, sau în societate cu rspundere limitat. La rîndul su, o societate cu rspundere limitat, a crei activitate a cptat o mare dezvoltare, se va putea transforma în societate anoniim, sporindu-i astfel capitalul prin pla­sarea unor aciuni i prin alte mijloace. Transformarea are adeseori numai un scop fiscal, adic se au în vedere unele schimbri intervenite în legislaia fiscal care pot s fac un tip de societate mai avantajos decît altul.Transformarea unei societi nu trebuie s fie îneleas ca o dizolvare a Vechii societi, urmat de apariia unei' noi societi care s p. eia patrimoniul precedentei, ci, pur i simplu, ca o modificare a modului juridic de func­ionare, ceea ce îns asigur meninerea persoanei juri­dice, ca o condiie de fond. Deoarece transformarea con­stituie o modificare statutar, va putea fi efectuat nu­mai cu respectarea condiiilor cerute pentru modificarea statutelor în tipul de societate preconizat. Este necesar, de asemenea, s se îndeplineasc integral condiiile de fond cerute pentru noul tip de societate, mai ale, în ceea ce privete volumul capitalului social, numrul a­
sociailor i altele. Totodat, este necesar ca i terii s fie avertizai de aceast transformare, ceea ce în mod obinuit se realizeaz prin publicitate, deoarece creditorii sociali, anteriori transformrii societii comerciale, ps- treaz- garaniile i dreptul de urmrire conferite de ctre forma social veche.b) Fuzionarea — scindarea. Necontenitul progres al ti­inei i tehnicii, apariia neîncetat a unor produse care se fabric pe baza unor tehnologii necunoscute anterior, concentrarea aciunilor mai multor societi în mina unui grup financiar, speculaiile de burs sînt tot aitîtea - cauze care determin frecvent fuzionri de societi, dup cum pot duce la scindare, cînd anumite interese o cer.Cînd o societate este absorbit de o alt societate, care subzist singur, sau cînd dou societi se contopesc pentru a constitui o societate nou,, ne aflm în faa unei operaiuni de fuzionare. Operaia de scindare în schimb, are loc atunci cînd o societate este desfiinat, iar pa­trimoniul su este atribuit mai multor societi. Se poate petrece, în sfîrit, i dubla operaiune de fuzionare i scin­dare, cînd o societate cedeaz, ca apbrt, patrimoniul su altor societi existente sau particip cu acestea la. con­stituirea, unor societii noi.Toate aceste operaiuni pot s fie efectuate între so­cieti de tipuri diferite (de pild, între o societate ano­nim i o societate cu rspundere limitat). Decizia i opiunea pentru una sau alta dintre ele sînt adoptate de ctre fiecare dintre societile interesate, în condiiile ce­rute de modificarea statutelor lor, avîndu-se în vedere proiectul de contract stabilit de conductorii celor dou societi i rapoartele cenzorilor. Dac îns operaia pro­iectat are ca efect creterea angajamentelor asociailor sau sporirea aciunilor uneia sau mai multor societi implicate în respectiva operaiune, aceasta nu poate fi hotrît decît pe baza aprobrii unanime a asociailor sau a acionarilor, iar dac operaia duce la crearea unor so­cieti noi, fiecare dintre acestea sînt constituite dup regulile proprii tipului de societate addptat. Proiectul de contract este depus la grefa tribunalului comercial al lo­cului unde se afl sediul social al societilor absorbante i absorbite. Reamintim c operaia trebuie s fac obi­ectul unei publicaii (aviz inserat intr-un jUrnal de a- nunuri etc.).Proiectul va fi supus adunrilor asociailor, respectiv ale acionarilor, numai dup îndeplinirea formelor de pu­blicitate. Vor trebui respectate, de asemenea, diversele formaliti de publicitate, prevzute atît pentru modifi­crile statutare cit i — eventual — pentru crearea unei societi noi, dup ce fiecare adunare a aprobat contractul de fuzionare. 4.2. Dizolvarea i lichidarea societilor comercialeDizolvarea este o instituie juridic specific societi­lor comerciale i care se deosebete de încetarea unui contract prin aceea c o societate dizolvat nu-i pierde automat personalitatea juridic i prin ea nu sînt des­fiinate nici raporturile economico-juridice stabilite de re­prezentanii societii în funciune. Cu alte cuvinte, pen­tru ca o societate comercial s înceteze total s mai existe, ea trebuie s treac prin dou faze succesive în timp : prima, dizolvarea i, cea de a doua, lichidarea patri­moniului.a) Dizolvarea. Cauzele de dizolvare a unei societi co­merciale sînt multiple, printre care cele care privesc so­cietile anonime i cele cu rspundere limitat sînt ur­mtoarele :— împlinirea timpului pentru care a fost constituit societatea, dac prin hotrîrea asociailor (acionarilor) acest termen nu a fost prorogat pentru o nou pe­rioad ;— îndeplinirea obiectului sau imposibilitatea realizrii lui; cîteva exemple de îndeplinirea obiectului : expirarea
unui contract de concesiune (linie de autobuze, caile fe­rat etc.), de exploatare a unei mine, de exploatri pe­troliere etc.; un exemplu de imposibilitate a realizrii obiectului : concesiunea unui drept de exercitare a unei mine care printr-un cutremur se surp total;— prin acordul de voin al asociailor, care au dreptul s hotrasc dizolvarea societii i. la un alt termen de­cît cel iniial ; o asemenea hotrîre se ia în cadrul unei adunri generale extraordinare; acest mod de dizolvare este destul de frecvent în practic ;— prin hotrîrea tribunalului comercial competent, la cererea adresat acestuia de ctre un asociat, cerere care trebuie s fie temeinic motivat, ca, de exemplu : dac unii asociai nu-i îndeplinesc obligaiile ; dac între aso- ciai exist o stare permanent de neînelegere, care com­promite buna desfurare a afacerilor .a. ; aprecierea le­gitimitii i gravitii motivelor invocate revine instanei de judecat, prin hotrîrea pe care o pronun ;— scderea numrului de acionri sub cel prevzut pentru societile anonime, sau, în cazul celor cu rs­pundere limitat, depirea numrului maxim de aso­ciai ; în asemenea situaii, pentru evitarea dizolvrii se pot lua msuri corespunztoare : atragerea de noi ac­ionari prin vînzarea unor aciuni, transformarea într-un alt tip de societate etc. ;— reducerea capitalului sub cel minim prevzut de dreptul naional ;— pierderea suferit de- societatea comercial, mai mare de trei ptrimi din capitalul