Invetiătura Crestinescăi )sauPENTRU’

TINERIMEA GRECO-CATOLICĂ

Cu binecuvântarea preasânţitului părinte

Toan cândvafostului Episcop greco-cathoiic al diecesei ( fherlei etc.

lEdiţiNanea I I I corectată.

Propietatea tipografiei diecesane.

GHERLAcu literele tipografiei diecesane 1898.

Retipărirea este reţinută.

1.1 6 .

I t r o d u c o r e .

Despre scopul omului.

întrebare. 'Cine ie-a făcutpre tine?Respuns. Domnedieu.Spre ce scop te-a făcu t?Eu sum făcut, câ se cunosc pre Domnedieu

şi -Iu iubesc, se-i servesc, şi se fiu fericit.Ce însemnă a servi lu i Domnedieul A implenf voia lui ceă sântă,DHorifi eşti si tu a seral l i i Domnedieu si» ; f *

a-Iii iubi.Sum detoriu, pentru câ El e Domnul şi pă­

rintele mieu, si tot odată e cel mai inalt si mai/ » . 1mare bun.

»Se iubesci pre Domnul Domaedieut teu din totă âtiima ta, şi din tot sufletul tău, din totă vir­tutea ta, şi din tote poterile tale. Acăsta e cea de ântâiu şi mai mare poruncă,« Marc c. 12. v 30. Mateiu c, 22. v. 38, «Fiul onorăzâ pre ta­tăl seu, şi şierbul pre Domnul seu: dăcă sum eu tată, unde e onorea ce mi-se cuvine ? Dăcă sum eu Domnul unde e temerea de mine ? dice Dom­nul poterilor. Malachia c .. 1. v. 6.

4

Ce se z'â intempla cu aceia, cari nu voiesc a miri •/re Domnedieu sau ai -şierbi- L u i?

Aceia vor fi lâpedaţi de cătră Domnedieu, si vor trebui se sufere pedepse vecinicie.

»Pre şierbul cel netrebnic aruricaţi-lu in in- tunerecul cel din afară, acolo vâ fi plâns şi scrâş- nirea dinţilor.» Mat. c. 25. v. 30Spre ce scop a făcut Domnedieu iote celelalte

din lume ?Câ se ne şierbescă noue câ mijloce spre

dobândirea fericirei celei vecinice.Dară bunătăţile ' hunei aceştia nu- hi pot face

pre om feric iţiNu: nici de cât nu-lu pot face adevărat

fericit.Pi ntru ce im 'Pentru că tote cele pământesc! jjynt deşerte

şi trecătorie,! eră omul nu e făcut pentru lumea acesta, ci pentru Domnedieu şi fericirea ceriului.

»Mi-am adunat aur şi argint, şi am strîns vkteriele imperaţiler şi a ţierilor, n’am denegat ochilor miei tot ce au poftit, şi n’am t a; cjda ra.ne nea o desfătare* Inse in tote am vecbut nu­mai deşertăciune şi neCadiu sufletului, şi cum-că tot ce e sub sore nu e statornic.» Asia vorbesce Solomon cel mai inţielept şi mai fericit dintre im- peraţî. Pildele.' lui c. 2. v. 8— 11. „Nu iub.ţi lumea, nici ce e intrins’a, câ lumea trece cu pof­tele ei, ără cel. ce face ' voia Domnului., acela remâne in veclA Cartea I. a lui Ioan c. 2,v. 15—17-

\

Ce e dară mai de lipsă in lumea acesta r Câ se inveţiăm a cunosee bine pre Dom -

nedieu, pre El se-lu iubim. Lui se-i şierbiin, c i asia se fim fericiţi. „

«Cercaţi mai ântâiu împărăţia lui Domnedieu şi dreptatea lui.« Mat. c. 6, v. 33, „Ce folo- sesce omului de vâ dobendî lumea totă, si-si vâ pierde sufletul seu.?a Mat, c. 16, v, 26.Ce tr£bue~ sS facem spre dobendirea acestui scop*? Noi trebue: 1. se credem tote cele desco­

perite de Domnedieu; 2. se ţinem tote porun­cile, cari Domnedieu a poruncit a se ţine; 3. se intrebuinţiăm tote mijlocele aşiediate de Dom- n'‘dieu spre fericirea nostră.

De unde invUţiăm noi tble acesteq?Din invetiătura crestinescă sau din Cate-5 1

chism.Despre ce invaţia dară Catechismull1. Despre credinţiă. .2. Despre porunci. ■3. Despre mijlocele darului, adecă despre'

sântele taine şi rogăciuniD e p r i n d e r e in mo r a l ă . Tenerule pro-

pune-ţi, câ inveţiătura crestinescă neci odată, nu o vei lenevi, ci acea cu totă stăruinţia o vei ascultă, câ asia se inveţi a cunoşce bine şi a iubi' pre Domnedieu, şi prin acesta se dobendeşci- vietia vecinică.5

_______5 ____

C A P 1 •. De’pro credinţ’㧕 i-, Conceptul şl obiectul credinţîei,Ce insemnă a crede ?A crede însemnă e tine câ adevărată a-

cea intemplare, ce ni-o spune aitul, şi anume pentru acea, pentru câ el ni-o spune

Ce însemnă a ere ie lui Domnedieu'A ţine câ adevărate acele, cari Domne-

dieu ni le-a descoperit, de-şi noi cu mintea nos- tră nu le potem cuprinde.

Ce e cred nţ 'a unui drept-credincios creştin ? Credinţia unui drept credincios creştin e o

lumină mai pre sus de fire, un dar al lui Dom- nedieu si o virtute versată in noi dela Domne-5 ?dieu, prin care noi tare şi stătorniceşce tote le ţinem de adevărate, cari Domnedieu le-a des­coperit, şi ni-le pune şi dâ a crede prin sânta sa beserică.

Pentru ce dici tu. că credinţia e darul lu i* / tDomnedieu ?

Pentru câ credinţia e darul lui Domnedieu şi lucrarea darului Domnedieese, care mintea nostră o luminezâ. si voia nostră o mişcă, câ* ' ’ 17fără cea mai mică indoielă se le ţinem tote de adevărate, cari Domnedieu le-a descoperit.

7

»Câci din dar prin credinţiă v’aţi făcut feri­ciţi, si acCsta nu din voi, căci este darul Iui Domnedieu.« Sântul Paul cătră Efosefli c, 2. v. 8. *La credinţiă asiadara se cere nu numai mintea * »

singură ci şi voinţia bună?La credinţiă se cere şi voinţiă bună, căci

altmintrea n’ar resplătf Domnedieu credinţiă, nicin’ar piedepsi, necredinţia.

«Cel ce vâ crede şi se vâ boteza se vâ mân­tui, bră cel ce nu crede se vâ osendi.« Mat. c. 16. v. 16.Pentru ce trebue se le credem acele cari Dom-

netlieu le-a descoperit?Pentru că Domnedieu e adeverul cel veci­

nie şi infalibil, şi inţielepciynea atotpoternică, care nici pote inşielâ, neci pote fi inşielat.

Pentru ce mai adaugi-, şi ni le pune şi dă a crede sânta sa besericăP

Pentru câ noi numai prin beserica cea drept- credinciosâ catolică potem sd de sigur aceea, ce Domnedieu a descoperit.

Ce inţielegem noi prin descoperirea cea Do în­rudi tescă ? ' ■

Prin descoperirea cea domnedieescă inţie- legem noi tote acele, cari Domnedieu prin pa- triarchi şi profeţi, şi mai in urmă prin lsus Christos şi apostoli ne-a inveţiat.

«Mai de multe ori şi in multe moduri a vorbit Domnedieu odinioră prin profeţi cătră pâ-

%

8

rinţii noştri, bră mai in urmă in diiele nostre a vorbit cătră noi prin fiul seu.« Evrei c. i. v. 1 ,2 . De lipsă a, fost descoperirea Domnsd.rcscâ j D e lip să ; pentru câ mintea omenes^ă mai

ales după păcatul străm oşiesc ele sene insaşi nu e in stare sau capace — de a ajunge l’a deplină cunosciinţiă a lucrurilor Domnedieesci şi mai pre sus de fire.

»De abia cuprindem noi acea ce e pre pă­mânt, şi numai cu multă ostenelii aflăm acea cc e inaintea ochilor noştri: că cine vă ispiti acea ce e in cier'.u ? Cine vâ ghici inţiclesul teu de nu-i vei dâ inţielepciune, şi de nu' vei trâmite Spiritul teu din înălţime ?« Inţielepciunea lui So- lomon c. 9. v. 16, 17.Cum a ajuns descoperirea cea Domnedieescâ

până la n o iiD escoperirea cea Dom nedieescâ a ajuns

până la noi parte prin cuventul cel scris, parte prin cel nescris, adeca ptin sânta scriptură şi tradiţiune.

Ce se inţidege prin numirea de sânta scrip­tură 1

Prin numirea de sânta scriptură se inţieleg acele cârţi, cari au fost scrise din insuflarea Spiritului S. şi pentru acea beserica creştină dela inceput prin decursul toturor vecurilor le -a cunoscut şi venerat câ pre cuventul lui D om - nedieu şi le-a păzit totdeuna neschimbate.

»Neci când nu s’a făcut vre-o profeţia prin voiă omenbscâ, ci bărbaţi sânţi ai lui Domnedieu

..’tfcr' •

9

insuflaţi de Spiritul sânt au vorbiţ.« Cartea a II.alui Petru, c J v. 21.

Cum si împarte sânta scriptura?In cărţile legei vechi şi legei noe. "Ce cuprind cărţ'le Uger vechilCărţile legei vechi cuprind in săne tote

acelea adevăruri şi invăţiături sânte, cari sunt scrise de bărbaţi domnedieşci şi de profeţii din lege'a vechia până la începutul creştinătăţii, şi pre cari însuşi Domnul nostru Isus Christos, a- postolii şi beserica le-aO recunoscut de sânte şi de Domnedieu insuflate. Cuprind istoria despre zidirea lumei a patriarchilor, legile poporului Is- railten şi vieţia lui până la ven:rea Domnului Nos­tru Isus Christos.; mai departe psalmii, invăţiâturii despre moravuri şi profeţiile profeţilor.

Cărţile legei vechi sunt:

1. 21 istorice- cinci ale lui Moişi, adeca F a­cerea, Eşirea, Leviţii, Nutnerii, şi a doua lege, Isus Navi, Judecătorii, Ruth, patru cărţi a Regi­lor, două Paralipomene sau Cronice, Esra, Ne- emia, Tobia, Judit şi Ester, cum şi doue cărţi ale Macabeilor.

2. Şiepte morale: Job, Psalmii, Parimiele Eclesiastul, Cântarea Cântărilor, Inţielepciunea, si Sirach.

3. Şieptespradiece profetice: Isia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Baruch, Osia, Joel, Amos, Ab-

IO

dia, Iona, Michea, Naum, Avacum, Sofonia, Ageu, Zachariă şi Malachia

Ce cuprind cărţile legei none?Cărţile legei noue cuprind acele inveţiături,

cari ni le-au dat Pus Christos şi apostolii, cu­prind evangelia in care se pune inainte istoria D. N. [sus Christos, faptele apostolilor; epistolele S. Pa\ el şi ale altor apostoli; in cari sunt inve­ţiături despre credinţiă şi moravuri; profeţiile des­pre luptele şi învingerile sântei mame beserici: Cărţile legei noue sunt următoricle:

1. Patru evangelii: a lui Mateiu, Marc, Lu-ca si Ioan. î

2. Faptele apostolilor scrise de Luca.3. Patrusprediece epistole ale lui Paul: una

cătră Romani, doue cătră Corinteni, una cătră Gala- teni, una cătră Efeseni, alta că'ră Filipeni, un cătră Coloseni, doue cătră Tesaloniceni, dou cătră Timoteiu, una cătră Tir, una cuVră P'ile- mon şi una cătră Evrei,

4. Una epistolă a lui Iacob, doue a lai Petru, trei a lui loan, una a lui Iuda Tadeu, şi Apocalipsul sântului Ioan.

(Jude se află sânla scriptură adevărată'?In Beserica cea drept-credincidsă creştines-

că catolică, care o-a primit de-a dreptul dela sânţii apostoli, şi sub scutinţia şi ajutoriul Spi­ritului sânt o-a pestrat tot deuna curată.

»Creştinul drept-credincios catolic primesce

xfcc

CU

cu totă incredintiarea dela Beserica sa cărţile sântei scripture; pentru câ este convins: I. des­pre autenţia şi cred'tementul lor; find-că - aceste de atâtea ori şi intru un tip asia de neînfrânt s’au aretat, cât e cu nepotinţiâ a le trage lâ indoielă

* fără de a restornâ tot adevărul istoric; 2. despre nefalsifîcarea s’au întregimea lor că-ci beserica totdăuna a onorat sânta scriptură câ ■ cuvântul

, lui Domnedieu, şi o-a apărat cu totă conscienţio- şitatea de totă nevetemarea; 3. despre divinitatea lor: că-ci acesta, se bazeză pre atestatele bese_- ricei drept- credincioşi», care Isus Christos o-a in- temeiat, câ se ne inveţie adevărul, şi care prin decurgerea atâtor vecuri de obsce s’a aretat

, şi adeverit câ un aşiediăment infalibil de mân- tuinţiă.

Pote fiecare vş'or iriPelcge sânta scripturăl B l nu; pentru -câ eu e -o c ir'e Domnedie-

escă şi plină de nvsterie, in care după cum dice sântul P eru : unele sunt cu gr ui de inţieles, şi cari omenii cei neprecepeţi şi uşiori la minte le restelmăcesc spre a lor stricare.« Epistola a II. a lui Petru c. 3, v. 16.

De unde vin atâte eresuri ?* După sântul Augustin de acolo, câ sânta

scriptură, care in sine- e forte bună se inţilege reu. *

Cum pote f creştinul convins, cumcă el inţie- lege sânta scriptură, după in f ’desul ei cel adevă­rat ?

Decă el urmeză telcuirea besericei drept-

12

credinciose, care e stelpul şi temelia adeverului. Epistola I. cătrâ Timoteiu c.. 3. v. 15.

N11 e iertat dam fiecăruia a telcui sânta scrip­tură după părerea, sa r

N u; pentru-că numai spiritul lui Domne- dieu, care a dat scriptura pote telcui inţielesui ci cel adeverat; sp'rirul acesta inse nu lu are fiecare, care cetesec biblia, ci numai b iserica, care e intemeiată de Cliristos, ca se ne inveţie adevărul. Mat. c. 28. v. 19. 20.

Destul e să credem numai acele cari s • cu­prind in sânta scriptură J

Ba n u ; câ-el noi trebue se ere.icni şi acele inveţiâturi Dom nedieescî ale besericei c t fiice, cari apostolii intru adevăr le-au inveţiat. inse nu le-au scris, adecă: noi trebue se credem si tradiţiunile.

Pentru aceea dogenesce sântul Paul încă pre creştinii celi de âmâiu. »Fiţi statornici fra­ţilor, şi ţineţi tradiţiile cari le-aţi inveţiat fiă acele date de noi cu cuventul ori cu scrisori i .« Epistola a II. cătrâ Tesaloniceni c. 2, v. 1 4 .

Pentru ce se numesce ivvPţiatura cea nescrisa a apostolilor tradiţiune -

Pentru că necurmat prin traditiune o-am primit dela sânţii apostoli, sau asia dicând s’a străpus dela unul l’a altul.

»Ce ai audit dela mine inaintea multor măr- turii, acea concrede omenilor credincioşi, cari se

fia in stare a inveţiâ ş' pre alţii.« St. Paul in e- pistola a II. cătră Timoteiu c. 2, v. 2. »In acest mod s’au strâplântat tradiciunea necurmat atât in inveţiăturâ cu gura, cât şi in datinele şi ceremoniele besericei, şi in scrisorile sânţilor părinţi.Asta dară Apostolii n au scris tbte inviţiătu- •

rile lu i Christos ?Apostolii n’au descris tote faptele şi

lucrurile lui Christos, cu mult mai pugrn tote vorbele s’au invăţiâturile lui; câ-cî Christos nu le-a dat poruncă că se descria inveţiăturâ lui, ci numai se o predice şi se o lăţiescă. Marcc. 16, v. 15; Mateiu c. 28, v. 19.

»Isus a făcut incă şi alte semne şi minuni îna­intea apostolilor sei, cari nu sunt scrise in car­tea acesta.» Ioan c. 20, v. 30.N a demândat dară Chrictos că m i spre a cu-

nosce invAlătura lu i si o cercăm numai in biblia ?Nu; pentru că atunci nu ar fi dis apostoli­

lor sei: »cine. ve ascultă pre voi, pre mine rae ascultă.* Luca c. 10. v. 16, şi st. Paul na’r ft scris: jC-edinţia vine din ascultare, ascultarea inse din lăţirea cuventului Domnedieesc.« Cătră Romani c. 10, v. 17.

Pen'ru ci tribue si credem noi pre lângă sân­ta scriptură şi trădituneal

Pen'ru câ şi acesta asemenea bibliei, cuprin­de cuventul lui Domnedieu, curat şi nestricat.

Cum s'an păstrat traci ţi unea curată şi ne- stricatâ in beserică?

13______

i. prii) osebitul dar şi ajutoriu al Spirritului sânt, care l’a aprorrtib Christos pentru totdeuna besericei sale. Ioan c. 14, v. 16, 17 ; 2.prin acea, câ in totă beserica lui Christos a fost şi e incă şi acum acesta regulă de frunte: câ se nu se suferă nici o invetiătură nouă, ci se credă numai acea ce a crediut pretotindenea şi totdeuna totă beserica.

Ce vadiă au sânţii părinţi ‘in besericâi’Sânţii părinţi au fost pre cât de luminaţi

pre atât de sânţi bărbaţi, cari inveţiâtura lor o-au primit sau de-a dreptul din mâna Aposto­lilor. sau din a următorilor lor cei mai de a- prope: acea inveţiă'ură dară, ce dinşii ni o pro­pun cu o gură câ pre una dela apostoli dată, sânta beserica o ţine de apostolicescă, şi prin urmare de intradever Domnedieescâ.

«Deprindere in morală. Mulţîameşce tot dea-, una lui Domnedieu pentrn darul credinţei celei ade­vărate, şi-ţi pune adeseori la suflet adeverurile, cari ne invaţiă.$. 2. Lipsa credinţâei.De lipsă e credinţi a spre mântuire?Credinţia e neincujurat de lipsă spre mân­

tuire Christos elice la Ioan c. 3, v. 18 ; acare nu crede acela acum e şi judecat.* şi la Marc c. 16, v. 16, «acela se vă osândi.«

Pentru ce e credinţia asia de lipsă spre mântuire ? Pentru câ fără de credinţi neciă nu potem

15

cunosce intru adever pre Domnedieu neci nu potem şei cum trebue adevărat se-lu iubim cum se-i şierbim şi se fim fericiţi: pentru acea »fără credintiâ e cu nepotinţiă a plăce lui Domnedieu. ** St. Paul cătră Evrei c, 1 1 , v. 6.

Potemu-ne mântui iu ori care credlnţiă ?Ba nu: numai in credinţia acea adeverată

dată şi inveţiată de Lsus Christos ne potem mântui.

Picat e dara a dice cum ca, deîa credintiâ nu mult aternă si că e tot una ori ce credintiâ are) tcineva ?

Pecat, pentru ca prin acesta nu bagă in samă pre Domuedieu, care ni-a dat credinţia cea adeverată, şi ni-a şi poruncit pre lângă ameninţiarea pedepsei celei vecinice, se o ţinem pre acea.

Dară jiu e scris *cel ce si teme de Domne­dieu şi face direptate aceli e L u i plăcut«? Fap­tele A post, c. /o, v j p

Asia e: inse cel ce nu crede tote, cari Domnedieu le-a descoperit, acela nu se teme de el, ci uresce cuventul Lui şi negă adevărul -Lui, (trage la indoielă adeveretatoa Lui.)

Nu treime se rămână fiecare in credinţia ac ta, in care sa născut şi crescut1? *■

Cel ce este in ră ecire, cât ce o vede a- cesta, e detoriu, se. o părăsescă: 'altmentrelea d e . ce ar fi descoperit Domnedieu religiunca sau

legea cea adeverată? şi aşia şi strămoşii noştri toţi ar fi trebuit se remâuă păgâni.

»Eră acbsta e judecata: că lumina a venit inlume; inse omenii mai mult au iubit intunerecul,decât lumina.» (loan, 3, 19.

Unde se află credinţi-a. cea adevărată?Numai in beserica cea drept-credinciosă

catolică,Pentru ce se află credinţia cea adevărată nu­

mai in beserica catolică ?Pentru câ numai beserica catolică o-a pri­

mit dela Isus Christos şi Apostoli, şi numai asta-şi trage începutul dela denşii.

Dar sectele rehgionare cari sunt afară de be­serica catolică nu-şi trag începutul dela Christos şi Apostolii

Nu; pentru câ acele cu mult mai tărdiu s’au escat.

D ar nu e ■ cu potinţiă câ sectele aceste totuşi s i se unesca in invHiăturile lor cu Domnul ChristosP

Decumvâ aceste secte s’ar uni cu Domnul Christos: nu s’ar inpotrivi una alteia ba chiar si sie-si; deorăce in inveLiăturile lui Christos nu p6te fi inpotrivire (contradicere.)

I. (Cor. 18, 19.)Decă ‘dara numai beserica cea drept credin­

cioşi catolică are credinţia cea singură mântuitbriă, bre nu e mare dar a se a fli in asta beserica şi a f i creştin catolic ?

____i 6 ___

17

Ca ad cverat e mare ia r a se afla in asta beserică, pentru acea noi suntem detori a mul- ţiărm lui Domncdieu cu totă umilinţia. şi a ne folosi de inveţiăturile ei spre mântuirea sufletu­lui nostru; pentru acea dice st. Augustin: *Bu- cură-te a fi fiul besericei celei drept credinciose; câ-ci nu este mai mare avere şi visterlă, decât credinţia acestei beserici.§• 3. însuşirile credinţiei.

Ce însuşiri tribue si aibă credinţia ?Credinţia trebue se fiă i. deplină; 2. sta­

tornică, 3. viă,Când e credinţia nostrâ deplină sau intregă?Când noi credem nu numai unele ci tote

acele, cari Domnedieu le-a descoperit, şi prin st. beserică ni se propun a-le crede.

Au nu e' destul a. prim i şi a crede numai # -( nele adevlruri de căpetenia*!

Nu e destul, căci 1. Domnul Chrisţps tjice fără escepţiune: „Vestiţi Evangelia l a . toţâ făp­tura . . cel ce nu vâ crede, se va -osenclf.E (Marc. 16, 15.) — şi erăşi: »inveţindu-i se ;păr; zescă tote, câte v’am demândat voue.« (Marc...28,,., 30.) — Eră S. Ioan dice: »CeI ce , se depărtează,! şi nu reniăne in inveţiătura lui Chnsto,ş, acela, nu are Domnedieu.» .,(11. Ioan. 1, ,9.) -— 2, cel ce lapedă şi numai unul clin adeve-

Catecliismul mare. ' 2

i8

rurile de credinţiâ descoperite de Domnedieu, acela ou recunoşce adeverătalea lui Domnedieu.

Când e credinţiâ nostră tare şi siătornică ? Când noi nu avem nici una indoielâ despre

credinţiâ cea adevărată şi despre dogmele ei, asia, cât asemene apostolilor şi martirilor mai gata suntem a suferi tote, chiar şi vieţia a-o pierde, decât a ne abate cât de puţin dela cre- dinţia nostră.

> Luaţi sama fraţilor! câ se nu fia intre voi vre un rău şi necredincios plecat spre a se abate dela credinţiâ cea viâ.« St. Paul cătră Evr. c. 3. v. 12. «Luptă te luptă bună pentru credinţiâ,« Tim. c. 6, v. 12.Cari sunt peri culele ce ne pot abate dela cre­

dinţi ci cea adevlrată?1. Sumeţia şi curiosa ispitire a misterielor

(tainelor) Domneţlieeşci. 2. Senţiemintele lumesci, lenevirea rbgăciunei şi a celoralalte detorii ale rogăciunei. 3. Vieţia necreştinescă şi nemorală sau desfrânată. 4. Cetirea cărţilor ireligiose, âmb- larea sau conversarca cu omeni fără de religiune şi frica lui Domnedieu, şi chiar insoţirile căsăto- reşci cu persone de alta religiune (lege,) cari prea uşior pot aduce pre om la un indiferen­tism — nepăsare — sau chiar abatere dela ere- dinţia cea adevărată,

1. Te măresc pre Tine Părinte şi Domn al ceriu- ului şi al pămentului! câ le-ai ascuns aceste de inain- tea inţielepţilor şi le-ai descoperit pruncilor.« Mat.

19

c. i i , v, 25. s. «împărăţia lui Domnecjieu se vâ luâ dela voi şi se va dâ altui popor, care să adu­că frupt.« Mateiu c. 21. v. 43, 3. »Pastrăzâ-ţi o corisciinţiă bună, care unii o-au depărtat dela sene, şi aşia au rătăcit dela credinţia.« Epist. 1. cătră Timot. c. 1. v. 19, 4. Păizţi-ve de profeţii mincinoşi, cari vin la voi imbrăcaţi in piele de oiă, ără din lăuntru sunt lupi răpitori.« Mat, c. 7. v. 15 »Puţin aluat inăcresce — dospeşce — totă pâneă.« St. Pavcl cătră Gal. c. 5. v. 9.Când c cfedinfia via?Când e împreunată cu speranţiă şi iubire

şi e aducătoriă de fapte bune.,,Credinţ:a împreunată cu iubire şi fapte bune

e preţiuită de Isus Christos,“ Gal. c. 5, v. 6. - Este şi ere.dinţiâ mortarEste; când adecă cineva crede, dară nu

face acele fapte care le porunceşce credinţia, prin urmare o asemene credinţia e mortă, şi nu pote scuti pre nime de o§enda cea vecinicâ.

„Şi dacă aşi avă atâta credinţiă cât se pot muta munţii, eră iubire nu am, nemlca sum.“ Epist. I. c. Cor, c. 13, v. 2. „Precum trupul fără suflet e mort, aşia şi credinţia fără fapte hună e m<Srtă.“ Jacob c. 2 v, 26.Destul este ' a crede numai in deoisce aceea ee1

a descoperit Domnedieu?Nu este destul, ci trebue se ne nisuim a

şei şi in deosebi adevărurile descoperite şi a le crede.

Cari adevăruri trtbue st le seim si st ie ere-> tdem înainte de tote7

a*

20

înainte de t6te aceste patru adevăruri sunt de,,lipsă a le şei şi a le crede, anume:

i . că este numai un Domnedieu adevărat. ■ ! ; 2. că sunt trei fegie (persone) domnedieeşci:

Tatăl. Fiul şi Spiritul Sânt, cari tOte trei au nu­mai o fire şi o fiinţiă.

3. Că a doua fagiă domnediăsecă s’a făcut om că se ne rescumpere cu mortea sa de pre cruce şi se ne facă in veci fericiţi.

4. Că Domnedieu e judecătoriu drept, carele binele-lu răsplăteşte şi răul i lu pedep-seşce, Evr. 1 1 , 6 .

La aceste patru se mai adaug două anume:5. Că sufletul omului e memoritoriu (. . .

Mat. 10, 28.6. că spre ajungerea fericirei vecinice e de

lipsă darul lui Domnedieu (. . . Ioan 15, 5.)Aceste siesă adevăruri trăbue se le seim1 *. 1

anumit şi se Ie credem inainte de tote, pentrucă ele sunt temelia vietiei crestinesci.

Ce ni si mai demândă s i seim afară de cele sie si CtdiVenu'i fundamentalii

Ni se mai demândă să şcim:1. Credeul, sau simbolul credinţiei:2. Rogăciunea Domnului sau «Tatăl nostru»

închinăciunea ângerescă sau «Născâtoriă de Dom­nedieu »

3. _ Cele diece porunci ale lui Domnedieu şi cele cinci porunci ale sântei Beserici.

21

4. Cele şi^pte taine.5. Cele de căpetenia despre dreptatea creş-

tinescă.Destul e dacă credem numai cu anim alBa nu; ci acea ce credem cu ânima trebue

se o arătăm şi din afară, pentru că e scris cu ânima credem spre dreptate, eră cu gura măr­turisim spre mântuire.* Rom, c. 10, v. 10.

Suntem datori aşiadară a ne mărturisi credin- ţia nostră înaintea ori cui, care ar pofti-o dela n o ii

Celui ce nu are drept a ne intrebâ, nu sun­tem dători a-i răspunde. Inse nici când nu este iertat a ne tăgădui credinţia, sau a ne arătă, că şi când am fi de altă credinţiă sau lege. (Mat. i° , 32, 33-)

Prin ce sttmn are datină drept-credinciosul creş- . tin asi mărturisi credinţia1/ t

Mai ales prin semnul sântei cruci.Pentru ce mărturisim noi cred’nţia nostră prm

sImnul sântei cruciiPentru că acăsta răspică cele două mai

de căpeteniă misterii a religiunei nostre: adecă a st. Trăime şi a răscunipărărei pre cruce.

Vechia e şi de unde vine datina de a face cruce 1E tocma din tâmpul apostolilor,Pentru ce e bine a face cruce mai adese ori 1Pentru că prin cruce ne intrărmăm in contra

ispitelor şi curşelor neamicilor, şi cerem binecu­vântarea şi ajutoriul lui Domnedieu.

22

Când tribue si facem cruce ?E forte bine şi folositoriu -a-o face cât de

adese ori după esemplul creştinilor cejor de âi> tâiu, osebit inse inainte şi după logăciune şi mân­care, la culcare şi. sculare,, precum şi in ispite şi primeşdii, asemene şi la începutul lucrurilor nostre.

Morala. Nu-ţi fiă ruşine creştinule de credin- ţia ta cea adevărată, nici de semnul sântei cruci. — Păzeşce-te de sogietatea. omenilor celor ireli- gioşi şi blăstemaţi, cum şi de cetirea căi ţilor, cari te-ar pote face nestatornic in credinţiă şi in de­prinderea vertuţiei.

Despre simbolul apostolic.

Unde si cuprind pre scurt acele cari noi în­ainte de tote tribue si-le cridem ?

In douesprediece inchiaturi s’au părţi ale simbolului apostolic.

Pentru ce se numesce apostolic.Pentru că cuprinde inveţiătura apostolilor,

şi-şi trage începutul din tempurile apostolilor. Cum suna Cred-eullCred intr’unul Domneclieu Tatăl . . . scl.

Antâi& inchietură a credinţiei

Cum sună mc Mătura primă din Cred-eu ? »Cred intru unul Domnedieu Tatăl atot ţie—

nătoriul, făcătoriul ceriului şi al pământului.

23§. i. Despre Domnedieu. ?sCred intru unul Domnedieu.»1 .■ . 1 • .Ce e Domnedieu!Domnedieu e fiinţiă spirituală nemărginit de

deseverşiiă — perfectă — dela sene însuşi, cel mai mare Domn al toturor făcătoriul cieriulul si al pămentului.

Pentru ce numim noi pre Domnedieu spirit, sau fiinţiă spirituală !

Pentru ca are precepere şi voiă liberă, inse trup nu are. Ioan c. 4, v. 24.

Pentru ce dici: că Domnedieu e dela sene> jinsuşi!

Pentru-că singur El a fost totdeauna şi nu şi a primit vieţiă (esistinţiă) dela nimene altul.

Pentru ce-lu numim cel mai mare Domn a l toturor!

Pentru că Domnedieu tote le are dela sene insuşi; El domnesce preste tote şi a dis: că este Domnul domnilor. (Apoc. 19, 16.)

»Io sum Domnedi’eu, şi afară de mine. nu e altul, şi nici unul nu e mie asemene.«Isaia c. 46, v. 9. «Cine i-au dat lui ântâiu ceţâ; pentru câ dela densul prin densul şi in densul sunt tote.« Rom. c. 1 1 , v. 35, 36. ' ;Pentru ce dicem noi că Domnedieu e nemăr­

ginit deseverşitPentru că el cuprinde in sene tote însuşi­

rile cele bune in totă plenirea lor fără capfit şi margini. El e vecinie, neschimbat, in tot locul de

24

fagiă, atote sciutorîu, preainţielept, atot puternic; El e preasânt şi drept-, bun şi indurat, adevă­rat si credincios

Ce insemnă Domnedieu e vechiic!Atâta că n’a avut rieci inceput neci vâ ave

capet; El totdeuna a fost, este. şi vâ fi,«Mai inainte de ce ar fi fost munţii şi alcătuit

pămentul cu tote din jurul seu ai fost Tu Dom- neciieule ! din veci şi până in vecî.« Psal. 89, v. 2. .Ce insemnâ Domnedieu e neschimbat!Atâta că el rămâne in veci tot acela şi

nu-şi schimbă nestrăbătutele sale svaturi,«In Domnedieu su e neci o schimbare, ma neci

chiar umbra de -schimbare.» Iacob c. 1. v. 17. «Svaturile mele stau şi voia mea se implinesce.« Isaia c. 46, v. 10.Ce voiescl tu a face de că Domnedieu e vecinie

si neschimbat!t

Voiesc ai servi lui şi a-lu iubi in veci.«Partea mea e Domnedieu in veci.» Psalm 72,

v. 26.Pentru ce dici tu Domnedieu e in tot locul de

ja g iă !Pentru că el e pretotindenea in cierîu pre

păment şi in tot locul.»Au au implu eu cieriul şi pămentul dice

Domnul.» Ieremia c. 23, v. 24. «Domnedieu nu e departe de fiecare dintre noi, pentru câ in den­sul vieţiuim, in densul ne mişcăm şi suntem.« Fapt. Apost. c. 17. v. 27, 28.Pentru ce dici tu Domnedieu e atotsautoriu!

> i

•25

Pentru că el scie tote cele trecute, cele ce sunt acum, şi cele venitorie chiar şi cugetele nos-tre cele mai ascunse.

«Ochii Domnului privesc preste tot pământul.? Paralip. c. 16, v. 9. »Tote căile mele le ai pre- vediut.« Psalm 138. v. 4. «El ispiteşce ânimele şi,renunclm.« Psalm 7, v, 10. Ps. 1 3"8.

Ce invUi&m noi din acesta ca Domnedieu e atotsciutoriul şi pretotindenea de /a ţiâ ?

Că noi 1. şi in ascuns se ne contenim de reu şi se facem bine; 2. că ori in ce lipsă şi* nevoi se ne insuflăm tăria şi curagiu.

1. «Io mai voîesc fără de fapta cea rea a ca­dă in manile tale, decât a păcătui înaintea lui Domnedieu.» Dan. c. 13. v. 23. «Pomana ta se fia intru ascuns, şi părintele teu care vede in as­cuns ţi—vâ dâ ţie la arătare « Mat. c. 6. v. 1 .— «Deşi âmblu eu prin umbra morţiei, nu-mi e frica, de ceva reu, pentru câ tu Domne eşti cu mine.« Psalm 22, v. 4, «In cieriu e mărturia mea, şi cel ce me cunosce pre mine in înălţime.« lob c. 16. v. 20.Pentru ce dicem: Domnedieu e preainţielepfî. Pentru câ el scie a-le intocmi tote asia cât4

mai bine nu se pote.«Cât de mari-su lucrurile tale o Domne! tobe

cu inţielepciune le ai făcut.« Psal. 103, v. 14.Ce însemnă Domnedieu e atotpotermc ?Atâta, câ el pote face tot ce voiesce.

»Domnul face tote, câte voiesce in cieriu, pre

2 6

păment, in mări şi tbte adâncurile.« Psal. 134, v. . 6. ». a Domnedieu neci Un lucru nu c cu nepo-

tinţiă « Luca c. 1, v. 37.La ca m îndemnă credinţi a m atotputernicia

şi inţ'depcnnica lu i Domindieu?Câ noi 1. se ne punem totă increderea in

Domnedieu, si a 2. se fim totieuna nidestuiiti cu înaltele şi necuprinsele sale rcndueli

»Nu ve incredeţi in fii dmenilor, cari nu pot ajută. Fericit e acela care şi—pune sperinţia in Domnedieu.« Psal 145. v. 2. 5. «Arată Domnu­lui căile tale. şi spere/ă in densul, câ-ci el te vâ ajută." Psal. 36, 5Pentru ce dici iu Domn dieu e preasăul şi

drept.Dic, că Domnedieu e prea sânt: pentru câ

el lotdeuna numai binele voiesce şî-lu iubeşce, eră reul î—lu ureşce. — E ră că e prea drept, clic pentru câ el resplătesce binele, şi pedep- sesce reul după vreduiciă.

«Tu iubesci dreptatea şi uresci strimbetatea.« Psal. 44. 8. »E1 vâ răsplăti fie cărui după faptele

. sale.» Rom. c.' 2, v. 6.Esemple: Lumea sau pedepsit pentru fărăde­

legile sale prin potop — diluviu —, Sodoma şi " Gomora prin foc din cieriu, ără Noe şi Lot pen­

tru faptele lor cele bune fură mântuiţi.Resplătesce şi pedepsesce Domnedieu totdeuna

încă in lumi a acesta ?Resplătirea şi pedepsirea deplină urmeză

numai după morte, precum ne invaţiă pilda des­

27

pre avutul şi seracul Lazar (Luc., 1 6); inse şi in lumea acesta neci un om reu nu e intru a- dever fericit, şi neci un drept nu e intru adever nefericit.

»Spre esemplu ne şerbesc dintre celi rei Cairi, Absolon, Achab, Amon, Antioch, bră dintre celi buni Iosif, Tobia, Susana, Daniel.« Pav. Pip. a II. c. Cor. c. 7, v. 4.Spre ce ne mdemnă cugetul despre sănţiănia

şi dreptatea lu i Domnedieu ?1. Că cu totă stăruinţia se incunjurăm fap­

tele cele rele, şi in deprinderea celor bune se. fim statornici. 2. Decă suntem incâtva buni se nu ne incredem neci se ne sumeţim şi mândrim.

1, iNu ve temeţi de aceia, cari pot ucide tru­pul bră sufletul nu; ci mai vertos ve temeţi de acela, care pote arunca şi trupul şi sufletul in iad « Mat. c. 10, v. 28, 2. »Cu adevărat nu me semţiu vinovat, dară pentrU acea nu'sum îndrep­tat. Cel ce me judecă e Domnul.» Epist. I. cătrâ Cor. c. 4, v. 4.Pentru ce dici tu Domnedieu e prea bun şi

indurat?Dic, că e prea bun, pentru că Domnedieu in

sene însuşi este iubirea. (I. Ioan c. 4 v. 16); plenirea a totă deseverşirea, şi tot binele făp­turilor numai dela Densul şi din iubirea lui vine. Dic că e preadurat, pentru că El chiamă pre pecătos la pocăinţiă, la intdrcere, i dă temp spre acea, pecătosului, care se intorce i ertă pecatele şi erăşi-lu primesce in iubirea (graţia) sa.

28

«Domnedieu este iubîrea.« i. Ioati c. 4, v. 16. »T6tă darea cea bună şi tot darul deplinit de sus este dela tine părintele luminilor.« Iacob c. 1, v.17. »Nu voicsc mortea păcătosului, ci câ se se intorcă dela calea sa şi se veţiuescă « Ezechiila c. 3j , v. n .

Ce trebui se fa : '• tu deca D unmdieu e asia de bun şi indurat!

. Trebuc se fiu 1. inulţiămitoriu, şi se-lu iu­besc din totă ânima. 2. Dacă am pecâtqit, se-mi pară reu, şi cu totă incredinţiarea se-mi eer ier­tare dela Densul. 3. Se fiu şi eu bun şi indurat cătră fiecare om.

1. «Mulţiămiţi lui Domuedieu, că e bun, că in veci e mila lui-« Psal. 106. 1, 2. »Scoiâ-me voiu şi me voiu duce la tatăl mieu.« Luca c. 1 5, v.18. 3. «Fiţi induraţi precum şi tatăl vostru din cieriu este indurat.». Luca c. 6, v, 36.Pentru ce dici Domnediu e prea adcv&rat şi

credincios ?Dic că Domnedieu e p>rea adevărat, pen­

tru că El nu pote inşielâ; iubesce adevărul peste Iote şi uresce minciuna, eră preacredincios dic, că e pentru că in adever implinesce şi dă cea ce a apromis,

»E cu nepotinţiâ câ Domnedieu se inenţiescă.« St. Pavel cătră Evrei c. 6, v. 18. «Cieriul şi pă­mântul vor trece eră cuvintele mele nu vor trece. Mat. c. 24, v. 35.La ce ne incktoresce pre noi adevfo ătatea şi

Ci edintia lu i Domnedieu?/ >

29

Ne indetoreşce i. câ in cuventul lui Domne- dieu se credem pre de plin, şi in apromisiunile Lui se avem încredere neclădtă; 2. se vorbim totdeuna adevărul şi promisiunea făcută se-o implenim.

„Fericiţi cei ce n’au vediut şi au crediut“ Ioan c. 20, v. 29.

Cum a venit omul la cunoscinţia lu i Domne - dini si a insusinlor L u i> } t

Domnedieu însuşi s’a făcut cunoscut omuiui atât intru un mod ordinariu cât şi in mod ales estraorainariu, adecă afară de ordinea naturei.

Cum s’a făcut cunoscut Domnedieu omului in mod ordinariu ?

1. Prin facerea şi guvernarea lumei; câ-ci nime cu mintea sânătosă nu pote cugeta, câ lumea s’a făcut ea pre sene, sau cum că ren- dul cel bun ce domneşce intrinsa s’au făcut de serie insuşi. «Numai cel nebun dice in ânima sa: nu este Domnedieu!» Psal. 13. 1.

«Pentru acea şi <}ice st. Pavel despre păgâni, cum câ nu se pot desvinovăţi dacă nu cred in Domnetjieu, pentru că fiinţia cea nevediută, adeca puterea cea vecinică şi Domnedieescă dela facerea lumei s’a făcut cunoscută şi vediută prin lucru­rile cele făcute,» Rom. c, i, v. 20. «Domnedieu mei odată n’a intrelăsat a dă mărturisire despre sene insuşi prin binefacerile sale ce le trimite din ceriu, dând plcSiă şi căldura, şi implend ânimele nostre cu mâncare şi bucuria.« Fapt. Apost. c. 14. v. 16. Cartea inţie'epciunei c. 13.

30

2. Prin viersul conciinţiei nostre, care ne ad- monieză, că se ne temem de resbunătoriul cel nevediut al faptelor celor rele, si se sperăm in un - resplătitoriu al faptelor celor bune. c. 2. v. 15.

«Conşciinţia nu aternă c'leia noi inşine căciea ne pedepseşce pre noi; ci ea vine dela aceasântă şi dreptă fiinţiă, care ne au făcut pre noi, sine-au format sufletul nostru adecă dela Domnedieu.«>Cum -sa făcut cunoscut Dommdieu omului,

in mod, eslraordinanufPrin descoperirea ce Domnedieu mai ântâju

in feliurite moduri, eră mai in urmă prin Isus Christos ni "o-a dat. St.. Pavel căţră Evr. c. 1, v. 1, 2.

Pre Domnedieu nime nici odinioră nu l’a ve- diut; unul . născut Fiiul carele e in sinu' Tată­lui, acela ne a spus,® loan c. 1. v.Pentru ce dicem: » Cred in ‘r unul Domnedieu.-*

şi nu *Cred unul Dommdieu. « •Pentru că nu e destul se credtm numai,că

este Domnedieu, si că e. adeverat tot ce a dis El,'. ci trebue se o credem acea cu iubire şi în­credere asiadară nu numai cu ci mintea si cu âni-1 ?ma se le ţinem.

Morala. Fiiule; ai pre Domnedieu in tote dilele vieţiei tale in ânimâ, şi te conteneşce a te invof la vre un pecat şi nu lăsa poruncile Dom­nului Domnedieului nostru. Tob. c. 4, v. 6.§. 2. Despre cele trei persone Domnedieesci.

»Cred intr’unul Domnedieu tatăl.»

3i

Pentru ce dici fu : cred intr’unul Domnedieu tuf ăl atot ţi dor iu ti

- Pentru că in Domnedieu sunt mai multe per­sone, dintre cari cea de ântâiu se numesce Tatăl.

Câte persone sunt in Domnedieu ?Trei: Tatăl, Fiiul şi Spiritul sânt.

«Botezaţi tote poporele in numele Tatălui,şi al Fitului şi al Spiritului sânt.« Mat. c. 28, v. 19.«Trei sunt cari mărturisesc in ceriu: tatăl, cuven-tul şi Spiritul sânt, şi aceşti trei una sunt.o I,Ioan c. 5, v. 7.Este jiacare din aceste persone Domnedieu a-

devlratlEste; Tatăl e Domnedieu adevărat; Fiiul e

Domnedieu adevărat şi Spiritul sânt e Domne­dieu adevărat.

Sunt dară mai mulţi Domnedieil * ) *Ba nu; aceste trei persone sunt numai un

Domnedieu adevărat.Pentru ce sunt aceste trei -persâne numai un

Domnedieu ?Pentru că tote trele au o fire şi o fiinţiă

domnedieescă.Nu e vre o personâ mai bătrână sau mai pu­

ternică decât alt al.Nu: tote trele sunt din, vecia, tote-su ase­

mene putegpse, bune şi deplinite — perfecte, — pentru că tote trele sunt numai un Domnedieu.

Nu e dacă mei o osibire intre Domnedieu Ta-> >tal, F iiu l şi Spiritul sâni ?

• - m

32

Este cu adevărat in privinţia personei, nu inse in a fiinţiei in care sunt una; in densele una e puterea, inţielepciunea şi iubirea pentrucă Dom- nedieu e numai unul.

Pentruce diurn dară că Tatăl e perşona ântăiălPentrucă Tatăl nu purcede nici deia o per-

sonă, până când Fiul şi Spiritul Sânt purced dela Densul, adecă dela tatăl din vecia.

Dedrece totul şi-a luat începutul dela T a­tăl de acea lucrările atotpoternidei i se insuşiesc (asereză) mai ales Lui.

Pentru ce dicem că F iu l e persona a doua ? ‘ -Pentru că Fiul se nasce din vec1’ de cătră

Tatăl. «Fiul mieu eşti Tu, Eu astădi Te-am născut» (Ps. 2, 7.) «Deorece Tatăl nasce pre Fiul cunoscendu-se pre sene insuşi, de acea per- sonă a doua se numesce şi tipul substanţial al Tatălui Cuventul vecinie al Tatălui; şi lucrările inţielepciunei se insuşiesc sau se apropieză mai

• ales personei a doua.Pentruce dicem- că Spiritul Sânte persona a treia ?Pentrucă Spiritul Sânt purcede din veci dela

Tatăl şi dela Fiul (Ioan, 15, 26.) Deorece Spi­ritul Sânt purcede din iubirea imprumutată dintre Tatăl şi Fiul: lucrările, iubirei se apropieză mai ales personei a treia domuedieeşci (Rom. 5, 5.)

Cum numim noi acest mare mi ster iu al cre- dinţiei noştre după care Doinuedicu c unul in jiin - ţiă şi intnit in personei

Misteriul sântei Treimi.Poieni noi precepe acest muteriu? , ,Mintea nostrâ nu pote precepe firea lui Dom­

nedieu, pentrucă Domnedieu e nesfirşit, e r wiţrv— tea nostră e mărginită: inse credem acest mis- teriu, pentrucă Domnedieu ni, l’a descoperit.

Nu clicem noi că Domnedieu e unul şi trei după fire; ci după fire dicem că e unul, er t-rei după persone sau fegie. ,!

E de căpetenia pentru nai inviţiătura despre preasânta Tr£inie*i

E cea mai de căpetenia, pentrucă e te me­dia credinţiei creştineşei, asia că cel ce tăgădu- eşce acdsta invgţiătură, acela tăgăduieşce rnsaşi credinţia sau legea ereştindşcă.

Mortala. Cugeră adeseori da sânta Tţ6io»e pentru binefacerile — creaţiunei — rescumpfcră- rel şi al* sânţirei.

§. 3. Despre facerea si gubernare lumei.Pentru ce numeşci tu fiiule pre Domnedieu

fâcătoriul ceriului şi a l păm m tuluilPentrucă Domnedieu a făcut ceriul, pămân­

tul şi tote câte sunt, din nemica sau le-a ere-, at (zidit).

Cum a făcu i Domnedieu ceriul şi pământul din nemical ■ w

Prin voia sa cea atot poternicâ, dicând:»se fiă«'si tote s’au făcut.1

Catechismul mare. î

, m34

»D o m n e d ie u "a ciis: s e fiă lu m in ă, ş i a fo st,« şi a ş ia m a i in co io c a r t e a fa c e r e i c a p I.

Numai Domnedieu Tatăl a făcut lumea?Ba nu; ci in sânta scriptură se dâ, se ascrie

ori apropriază facerea, ca un lucru al atot poter- niciei mai ales personei celei de ântâiu, precum rescumpărarea, că un lucru a inţielepciunei, per^ sonei a doua, şi sânţirea, ca un lucru a iubirei, personei a treia adecă Spiritului sânt, deşi aceste lucruri sunt comune alor tdte trele.

Tăcut’a Domnedieu lumea spre folosul său ? Ba nu, că Domnedieu in sene insuşi e ne-

sfersit de avut si fericit, si afară de sene nu are lipsă de ne mic.

» î) o m n e 4 ie u l m ie j e ş ti tu , n ’a i treb u in ţiă d e b u n u rile m e le .« P s â l. 1 5 , 2 . ‘

3 ^, Pentru‘ C'e -a făcut dară Yăomnefieu lumea?Domneclieu a fecut : lumea şi tote câte ve­

dem că se arete făpturilor bunătatea sa cea ne­mărginită prin descoperirea mărirei sale. Isaia c, 43vi*. : Tngrigeşce • Domnedieu şi acum de făpturile

sale?Domnedieu şi acum grigeşce de tote făp­

turile sale după inalta sa inţielepciune şi pă- rintiesca iubire.

'• iD d m n etJieu F • a fă c u t p re c e i m ici ş i p re c e im a ri, ş i s e in g r ig e s c e a s e m e n e d e to ţi,« C a r t e a

.in ţie lep ciu n e i c , 6 , v . 8 . » Ş i p e rii c a p u lu i v o stru su n t n u m e ra ţi.« L u c a c . J 2 , v . 7 .

Cum se numesce acesta ingrigire a lu i Dom­nedieu pentru fote făpturile sale ?

Se numesce provedinţia Domnedieescâ.In ce se arată mai vertos acesta provedinţia

domnedieescâ ? .In susţinerea şi gubernarea lumei.Ce inţielegi prin acea că Domnedieu susţine

dumea ?- EL face câ lumea se. stee după intenţiunile şi scopurile sale cele preainţielepte şi nepă­trunse. ■

Cum o inţielegi acea că Domnedieu gubetneză tunţea ?

O inţieleg aşia că El toce din lume le rân- dueşce şi le îndreptă după voia sa cea prea sântă.

. 35 ____ _ .

« C in e c u td z â a d ic e c â ş e te m p lă c e v â fă r ă d e p o r u n c a lui D o m n e d ie u ?« P lâ n g e r e a Ie re m ie i c . 3 . v . 3 7 . » N e c i o p a s e r e n u c a d e p r e p ă m e n t fă r ă d e v o ia T a t ă lu i,* M a t, c . 1 0 , v . 2 9 ,

Voiesce "Domnedieu şi rlu l ce se intimplă in lum ei

Ba nu; din potrivă Domnedieu uresce tot ce e reu şi in contra legilor: inse totuşi lasă a se face 1. pentru câ a dat omului voia liberă, 2. pen­tru câ scie intorce si reul in bine.9

» E s e m p lu e s t e is to r ia lui I o s if d in E g i p t : • »V o i ' a ţ i c u g e t a t reu c u m in e , in s e D o m n e c jie u

l’a in to rs in b in e ,« 1. M o s , c. 50, v . 20. «Noi

3*5

se im , c u m c â a c e lo r a p r e c a r i D o m n e d ie u -i iu - b e s c e t o t e le su n t sp r e b in e .« R o m . c . 8 , v . 2 8 .

Ce trebue se facem câ si Hui se ne fă sprebine ?

Se primim dela Domnedieu cu bucuriă tote necazurile câte vin asupra nostră şi se le folo­sim spre mântuinţia nostră, adecă spre scopul, pen­t r u care îe-a lăsat Domneclieu se vină asupra-ne.

E s e m p lu : lo b te m e to riu l d e D o m n e d ie u « D o m ­n u l a d a t , D o m n u l a lu a t, c u m i - a p lă c u t D o m ­nului a ş ia sa u fă c u t . F i â n u m e le D o m n u lu i b in e ­c u v â n ta t .* lo b c . 1 , v. 2 1 .

Pentru ce trâmite Domnedieu asupra bmemlor astfeliu de cercetării

1. Câ pecătoşii se recunoscă pedepsa lui Domnedieu şi s6 se Îndrepte. 2. Ca cei buni şi drepţi se se ispitescă, se fiă stătornică şi se spo- rescă in bine,

1 . E s e m p le . F r a ţ i i lui I o s if au d i s : » A m m e ri­t a t p e d â p s a c e o su ferim , p e n tru c â a m p ă c ă tu it in c o n t r a fra te lu i n o stru « 1 . M o s . c . 4 2 . v . 2 1 .M a r ia s e s : 2 . P a r a i. 3 3 . Io n a 2 . 2 . „ A u r u l şi a r ­g in tu l s e lă tn u re sc e in fo c , â r ă c lien ţii lui D o m - neejieu in fo cu l u m ilin ţie i." S ir . c . 2 , v . 5 . „ B u c u -

, r a ţ i - v ă fra ţilo r ! d â c ă a s u p r a v o s t r ă v in n e s c a r i isp ite , s e sc iţi, c ă is p ita n a s c e ră b d a re , â r ă r ă b ­d a r e a e fe p t u e s c e fa p t a .“ E s e m p iu T o b ia , I a c o b c . 1 , v . 3 . 4 . „ P e n t r u c â a i fo s t p lă c u t lui D o m - neejieu a tr e b u it s e t e p r o b e l e p r e tin e is p it a ." T o b i a c . 1 2 , v . 1 3 .

■ Pentru ce lasă Domnedieu câ uneori si omenii> , tcei răi se jiă fericiţi in lumea, acesta?

3?

■ Domnedieu lasă i. pentru că pre cei rei i as- ceptă pedepsa mai- ales în vieţia cealaltă de veci; 2, pentru că şi cei rei fac une ori câte un bine şi Domnedieu nu voieşce se lase fără resplată nici acel puţin bine, ce-lu fac cei rei. (II. Mac. 6, 14.) (Tob. 2 1, 13.) (III. Imp. 2 1, 29.)

‘ La ce se? ne mdcmne inviţiătura despre Pro-vedint/a domnedieescă ?; .» f •

L a ‘ acea ca se nu ne nelinişcim cu ingrigire preste mesură, ci se ne incredem in Domnedieu

' şi se ne odihnim in voia Lui sântă. (Mat. 6, 26. 33.) Deprindere in morală Nu murmură nici o-

clată asupra rendurelelor domnedieeşci; nici nu fi fricos şi necurâgios, pentru că Domnedieu scie prea bine ce ne este noue in adever foîîJsitoriu.

§. 4. Despre Ângeri.

A fară de omeni mai făcut’a Domnedieu şi alte făpturi cu minte ? j.

A mai făcut nesce spirite curate si nemu-•#f i * 5e ritorie, cari au precepere şi voinţiă, trup inse

nu, pre cari noi le numim Angeri.« S u n t fo r te m u lţi  n g e r i 44 D a n . c . 7 , v . 1 0 ;

„ ş i - s g n u m ă sc  n g e r i , A r c h a n g e li D o m n i, P o te ri, C h e r u v im i şi s e ra fim i.14 C o l. c . 1 . v . 1 6 . E f , c . 1 . v . 21. E z . c . 10 I s a ia c . 7. v . 2. ^Pentru ce a făcut Domnedieu pre Angeri?Că se-lu cinstescă şi iubiescă, s6-i-se în­

chine şi s6-i servescă şi se păziescă pre om.

38

A

Jn ce stare a făcut Domnedieu pre A n gctil Domnedieu a făcut pre Angeri buni şi feri­

ciţi, şi i-a inAumseţiat cu cele mai măreţie daruri.

A

Rămas’ au toţi A nţerii buni şi fericit' cum i-a făcut Domnedieu 1

Ba nu;-căci mulţi in sumeţia lor s’au sculat in contra lui Domnedieu; pentru acea fuseră din ceriu pentru totdeuna lăpedaţi şi aruncaţi -in iad.

» A m v e d iu t p r e s â ta n ă c â d e n d din c e riu c â p re un fu lg e r.» L u c . c . i o , v . 1 8 . „ A n g e r i i c a ri nu ş i-a u p ă s tr a t d e m n ita te a se d e ţin in le g ă tu ră v e c in ic â in in tu n e re c .“ lu d . v . 6 , şi in c a r t e a a II. a st. P e tru c . 2 . v . 4 ; se d i c e : c ă D o m n e d ie u i - a d a t p e d e p s e lo r c e lo r v e c in ic e in iad .

Cum să numesc aceste spirite cădiutect Se numesc Spirite rele sau diavoli.Ce fa c aceste spirite relei Spiritele aceste rele din pismă şi ură se

n£s.uiesc a strică atât trupului cât şi sufletului nostru şi aruncându-ne in pecat a ne face in veci nefericiţi. Efes. e. 6. v. 12. Apocalips 12.

Pohi-ne in adevăr strică ?Fără de voia lui Domnedieu nu ne pot stri­

că, lob c. 1. v. 12 si c. 2. v. 6,îCum tribue si ne păzim in contra acestor a l Ne vom păzi ţinendu-ne tare de inveţiâ-

turile credinţiei, rogându-ne, postind, incungiurând pecatul şi prilegiul ce duce la pecat; mai ales când vin asupra nostră aceste spirite necurate

39

cu ispitele lor, atunci s€ . ne- rogăm lui EXpmne- clieu, şi se stăm cu stătorniciâ in contră-de: şi aşia nu avem de a ne teme de neamicul cel reu.

« F iţi tr e z i şi p r iv e g h ia ţi, fiind c ă c o n tra riu l v o s tr u a d e c a d ia v o lu l â m b lă in ju r c â un. leu r ă c ­n in d , şi c ă r c ă p re c a r e s e -lu p o t ă în g h iţi; a c e s t u ia îi sta ţi in c o n t r ă s t ă t o r n ic e ş c e cu c re d in ţiâ .“ E p is ţ . I. alu i P e tru c . 5 . v . 8 . 9 . fiCum a remunerai Domnedieu pre Atigerii cei

buni?I-au făcut deplirş fericiţi, şi in faptele . cele

bune aşia i-au intârit cât se nu potă pecătuî nici odată. A

Ce fa c A ngeni ce i i buni pentru noi?Se rogă pentru noi, ne îndemnă spre fapte

bune, şi ne păzesc trupul şi sufletul nostru.„ Â n g e r i l o r să i a p o r u n c it p e n tru tin e c â s e

te p ă z â s c ă p r e to te c ă iile t a le .“ P s a l. 9 0 . 1 i D e S - s p r e c e li m ic i d ic e C h r is to s : „ A n g e r i i . lo r d e a p u ru re a v ă d fa g ia p ărin telu i m ie u d in c e r ifi .“ M a t . c . 1 8 , v . 1 0 . Isto ria lu i L o t h şi alui T o b ia .

Cum si numise acei Angeri, cari ne sunt osi- bit daţi spre apărarea nostră ?

S£ numesc Angeri apărători, scuţitori şau păzitori.

Are fie care om un astfeliu de ângerfi Aşia e; fie care are un ânger . apărătoriO. Cu ce suntem noi ditori Angerjlor apărători ? Suntem detori a-i onora, a-i chlemâ intru

ajutoriu, şi a asculta cu bucurfă de şioptjrile şi indemnările lor.

40

» Io trân tit â n g e ru l m ieu c â s ă m ă r g ă in a in - t e a ta, a s c u ltă v ie rs u l lui şi c a u tă c â s e n u - ’ u u r g iş ă ş c i ." 2 , M o is e c. 2 3 , v . 2 0 2 1 ,

Deprindere in mjrală. »Fiule! păzeşcete, ca nu cumva prin păcat să te faci asemenea spiri­telor celor nt curate, sau ispitind pre alţii la pă­cat se fii, coajutoriul lor. Urmeză pre ângerii celi buni nesuie^ce-te a te păzi curat de pecat fii curat, voios, blând, religios evlavios şi ajută de- apropelui spre tot lucrul bun.

. §. 5. Despre emul cel de ântâiu si căderea in păcat.

■ Cum a făcut Domnedieu pre omul cel de ântâiu l

A făcut trup din lut şi i-a insuflat suflet nemuritorul şi s’a făcut omul cel de ântâiu. I. Mpise c. 2. v« 7.

Din ce stă dară omul?Omul stă din trup şi din suflet nemorîtoriu

care a fost făcut după tipul şi asemănarea lui Domnedfieu:

Cum a fost sufletul omului celui de ântâiu icbna sau tipul lut Domnedieul

Sufletul lui Adam a fost tipul lui Domne­dieu natural şi supranatural: natural, incât dela natură a fost spirit nemoritoriu indestrat cu minte şi. cu voiă liberă; €r supranatural, incât a fost infrumseţiât cu darul supranatural a sânţieniei, şt dreptăţiei fiind adecă sânt şi drept.

Pierdut’a omul prin picat tipul lu i YDoninedieu ?Cel supranatural l-a pierdut, inse cel natural

nu ci acela numai s’a stricat adecă mintea lu-i s’a tempit şi întunecat, voia lui s’a slăbit şi s’a ple­cat spre cele rele.

Pierdut’au el cu tipul cel supranatural fote darurile cele supranaturale?

Asia e; el a pierdut nemurirea trupului, şi deodată şi deplina domnire .preste patimile tru­pului şi in general a pierdut tote acele daruri, cari el pentru sene şi următorii sei sub acea condiţiune le-a fost primit, ca se ţînă mandatul lui Domnedieu.

Neascultarea protoparinţilor noştri asia de mare picat a foşti

A fost cu adeverat mare pScat, fiind că dinşii că unii ce eşiră nemedilocit din mâna lui Domnedieu si prin urmare cu deplină cunoşcinţiă despre DomnecFleu şi despre voia lui cea sâ'ntă, mai tare au ascultat de diavolul arătat in tip de şierpe decât de Domnedieu, şi s’au scolat in contra-i voind a ff asemene lui. i. Moise. 3.

, Picatul acesta numai protoparinţilor noştri a stricat?

Nu numai lor, ci din causă, ca protoparinţii noştri au fost primit sânţienia şi dreptatea nu numai pentru sene, ci şi pentru următorii lor, câ şi aceştia se fiă sânţi şi drepţi, aşia pecă- tuind au pierdut şi pentru următori sânţienia şi

42

dreptatea, şi pre toţi omenii i-au făcut părtaşi pecatului lor, osendei şi toturor mişieiâtăţiior.

Trecut a dară picatul lu i A dam la toţi omenii? Aşia e : păcatul lui Adam a trecut la toţi

omenii: căci prin densul, adecă prin omul cel de ântâiu tot nemul omenesc sau abătut de; cătră Domnedieu.

»Prin densul' toţi au pecătuit « St, Pavel < ă- tră Rom c. 5, v. 12, >»Dela fire toţi am fost fii mâniei.« Efes. c. 2, v. 3.

Adecă: in urma pecatului lu< Adam tot ndmul omenesc a pierdut sânţienia şi dreptatea ("originală carea adecă o deduse Domnedieu, când a zidit pre om şi care după voia lui Domnedieu ar fi trebuit se trdcă la tot nemul omenesc. Prin a- cdsta despoiare sau perdere nemul omenesc s a stricat in trup şi in suflet, a morit sufletesce şi sa depărtat de Domnedieu, nefiind in stare mai

* mult se respundă voiei sau renduelei lui Domne­dieu ; si asia a cădiut din darul lui Domnedieu trăgând asupra-şi mânia Lui (Concil. Tridentin ses. 5, c. 5.)

Numai singură preaiericita Vergură Maria, Ma­ma lui Domnedieu, din un dar şi privilegiu de«- chilinit a atotpoternicului Domnedieu, pentru vred­niciile Rescumperătoriul ndmului omenesc a fost

-»■ scutită curată de totă păta pecatului original saustrămoşesc (Serbătorea 9 Decembre).

Cum se numesce picatul acesta care a trecut la toţi omenii dela omenii cei de ântâiu ?

Păcatul acesta care a trecut la toti omenii şi este mortea sufletului, se numesce păcat stră-

43

moşiesc, pentru ca-lu moştenim dela strămoşii noştri cei de ântâiu, şi cu acesta ne concepem şi nascem. Psal. 50, v. 7.

Cu picatul acesta straplâniatusau şi tote urmă- rile cele rele ale lu i?

Asia e ; despre acesta ne invaţiă religiunea cea descoperită de Domnedieu,, şi acesta o in- tăresce istoria nemului omenesc.

»Prin un om a intrat păcatul in lume, şi prin păcat mortea, şi aşia mortea ascăptă pre toţi

. omenii, pentru că in densul toţi au păcătuit.« Rom. c. 5, v. 12.Cari sunt urmările cele rele ale picatului- stră-

moşiesc ?Sunt următoriăle: 1. Pierderea darului sân-

ţitoriu a lui Domnedieu şi moştenirea impfirăţiei ceriului.

2. întunecimea menţiei şi plecarea voinţiei spre cele rele.

3. Tot feliul de necazuri, doreri, bole şi in urma mortea, la cari este supus omul.

1 tPlecat este omul din tinereţiele sale spre cele rele.« 1. Moise c. 8. v. 21. »Io văd alta le­ge in trupul mieu care se impotriveşce legei min- tei mele.“ Rom c. 7, v. 23. 2. Multe greutăţi sunt omenilor pregătite, şi un jug greu zace pre fii lui Adam din diua naşcerei până in a inmor- mântărei.4' Sirac c. 40, v. 1.■ Venit’au urmările cele rele ale picatului strămo-

şiesc numai asupra omenilor?Pedepsa acesta a lui Domnedieu a venit şi

4 4

asupra pământului, care a fost făcut locuinţiă pentru om.

„Blăstemat se fia pămeutul lucrându-lu tu.“ dise Domnedieu cătră Adam, cu multă strădania se5 1minei tu din el in tdte diiele vieţii tale. Spini şi polomidâ şe-ţi producă. 1. Mois. c. 3, v. 17, 18. Potul-ar f i omul după căderea in păcat a fi

fericit şi a se m&ntu' fă ră Răscumpărător, n?Nu: pentru că omul după căderea in pecat

a fost 1. sufleteşce mort, prin urmare nici nu s’a potut ajută, pre sene şi cu atât mai pug:n a dobendt vieţia de veci din poterea sa; 2. el a fost detoriu a face destul dreptătiei celei Dom- nedieeşci, ce inse nici cum nu o-a potut implenf: pentru acea ar fi fost pre vecia osindit, dacă in­duratul Domnedieu n’ar fi avut compătimire de el şi nu i-ar fi trimis rescumperătoriu, (pre Messia) pre care l’a promis incâ omului celui de ântâiu.

«Pentru ca toţi au păcătuit şi sunt vinovaţi dreptăţiei celei Domnedieesci, şi se vor Îndrepta fără vredniciile lor prin darul seu, prin rescum- perarea care este in Isus Christos.t Rom. c. 3, v. 23, 24Asudară câţi au viethut inainic de veniri a> f '

Rescumpărătonului) toţi s au perdu-tlBa nu, căci deşi inainte de venirea Res-

cumperătoriului domnedieesc nu au potut intra in ceriu totuş cu ajutoriul darului, ce li l’a dat Domnedieu pentru Rescumperătoriul care avea se vină, sau potut face vrednici de imperăţia ce­

• 45

riului şi după acea au potut intră in densa îm­preună cu Rescumperătoriul.

întreg Testamentul vechiu e o mărturisire despre multele şi deschilinitele daruri, pre cari le-a dat Domnedieu Israelitenilor şj despre drepţii, cari au vietiuit intre Israeliteni.

Dat-a Domnedieu ş1 păgânilnr dar sfn'e a-şi lucră mântuirea sufletului?

Li-a dat şi lor; s’a descoperit şi lor, şi pre denşii i-a chiemat la pocăinţiă şi la îndreptarea vieţiei in feliurite tipuri, precum: i) prin viersul conşciinţiei şi prin şioptirile din lontru; 2) prin binefacerile firesci; 3) prin pedepse; 4) prin 6- meni rari (estraordinari), pre cari i-a rădicat in mijlocul lor sau i-a tramis la denşii; 5) prin is­raeliteni, pre cari i-a împărţit printre denşii îm­preuna cu cărţile lor sânte, 6 ) uneori şi prin ângeri, visuri, semne şi intemplări minunate.

1.) P â g â n ii« . . . . „ ( R o m . 2 , 1 5 , 2) D o m ­n e d ie u ,, . . . s c l .“ ( F a p t . 1 4 , 1 6 .) 3) E s e m p l e :p o to p u l p e d d p s a , S o d o m a a E g ip tu lu i, a C a n a a -

1 nu lu i ş i a a lto ra (In ţie ie p t, c, 1 2 ; 1 6 — 18 ) 4 ) E -n o ch , lo b , B a la a m , Io n a , D a n ie l s a 5) . . . .( T o b ., 1 3 , 4 ,) 6) C o rn e liu su taşiu l a fo st c h ie m a t p rin un â n g e r ( F a p t . A p o s t . 1 0 , 3 . ) , M a b o c h o d o n o s o r p rin v is (D a n ., 2 , 4 ) ■— V a lt a z a r p rin o m â n â ta i­n ică (D a n ., 5 , 5). — B a la a m p rin un asin (M o ise I V „ 2 2 , 2 8 — 30 .)

Pentru ce na venit Re<cumpirătoriul indată după cădena lu i A dam in picaţi

46

Câ omenii mai âtâiu se vedă şi se espe- rieze in ce mişelătate şi prepastiă i-a aruncat pecatul, şi cum câ neme altul nu i-a potut mân­tui din acea fără numai Domnedieu.

Deprindere in murală. Fiule! Nesueşce-te a fi şi a rămâne iconă frumosă a lui Domnedieu, şi uresce pecatul, pentrucâ acesta a adus in lume tote relele.

A doua inchietură e credinţiei.

Cum sună a doua inchietură a * Credi-eului'l*Si intru unul Domn Isus Christos Fiul lui 1

Domnedieu unul născut.*Cine e Isus Christos?Isus Christos e .Mesia cel promis şi trâ-

mis omenilor dela Domnedieu; Domnedieu ade­vărat şi om adevărat deodată, rescumpărătoriul, mântuitoriul şi domnul nostru.

Ce insemnediă cuvenitul > Isus« ?»Isus« atâta însemnă cât mântuitori» şi

rescumperătoriu,»Şi vei chiemâ numele lui Isus, pentru că

el vă mântui pre poporul seu de păcatele sale.«: Mateiu c. i , v. 2 1,

Ce insemnă nuntele » Christos« ?»Christos* in limba evreescă »Mesia* atâta

însemnă cât: »unsi.Pentru ce se numesce lu is n ins« .JPentru câ in legea vechiă profeţii, archi-

reii şi imperaţii se ungeau cu oleiu; eră ‘Isus e cel mai mare profet, archireu şi imperat al nostru.

«Domnedieu a uns pre Isus Nazarinânul cu spiritul sânt şi cu putere.« Fapt. Apost c. io, v. 38. Ungerea lui Isus e indeplinirea Domnedieirei, care locuesce in densul.Pentru ce se numesce Isus Christos > umil năs­

cut fiu a l lu i Domnedieu <■ ?Isus Christos se numesce si este fiu al lui

Domnedieu, pentru că câ a doua personă dom- nedieescă din sânta Treime s’a născut din vecia din tatăl intru un mod necuprins de mintea o- menescă. Se numesce: unul născut, pentru câ Domnedieu tatăl nu are alt fiiu, care se fiă de o fire şi de o fiinţiă cu dânsul.

1, »Mai inainte de lucăfer te-am născut pre tine.« Psal. 109, v, 3.

2 «Acăsta dogmă a credinţiei despre o . fire şi fiinţiă a' lui Isus Christos cu Domnedieu tatăl e-a mărturisit Beserica cea drept credinciosă ca­tolică incă in saborul de obsce dela Nicea cu ur- mâtorele cuvinte: »Şi intru unul Domn Isus Chris­tos, unul născut fiu a lui Domnedieu, carele din tatăl s’a născut mai inainte de toţi vecii; lumină din lumină, Domnedinu adevărat din Domneciieu adevărat, născut ără nu făcut, cel ce e de o fiinţiă cu tatăl prin carele tote sau făcut.«Dară nu suntem- şi noi fii lui Domnedieu ? Suntem şt noi fii lui Domnedieu, inse numai

din graţiâ fii primiţi de câtră Densul.

4 8

«Toturor cari l’au primit le-a dat potereca se fia fii lui Domnedieu « Ioan c. i, v. 12.Pentru ce se mimesce lsus Christos Domnul >

no tiru lPentrucâ lsus Christos este Domnul nostru:

1. câ Domnedieul nostru; 2, câ Rescumperâtoriul nostru, care ne-a răscumpărat cu sângele seu scump. (Epist. I. cătră Cor. c. 6. v. 20.), şi care a- cum e al nostru dâtătoriu de lege (îs. c. 2, v.3.), orecând vă fi judecătoriul nostru (Fapt. Ap. c. 10, v. 42,) şi vecinie imperat. Ioan. c. 18, v. 37; Luca c. 1, v. 32, 33 şi st. Pavel cătră Efes.C. I , V. 2 0 , 2 2.

Deprhidej-e in morală. Fiiule! onoreză cu totă pietatea numele lui lsus, find că este scris: In numele lui lsus tot genunchiul se se plece, al celor din ceriu, de pre păment şi de sub păment. Sântul Pavel cătră Fii. c, 2, v. 10. Chiamă-lu pre el mai adese ori mai vertos in ispite. Nu lăsă nici când a dâ bineţie cu frumosăle cuvinte: Lău­dat se fiă lsus Christos. — In veci Amin.«

§. 1 . lsus Christos Mesia cel promis.

De unde seim noi cumcă lsus Christos este Me­sia cel promis dela Domnedieul

De acolo, că in lsus Christos s'au implinit tote cele predise de profeţi despre Mesia pre­cum se vede din viâţia şi patimile lui Christos.

Ce au predis profeţii despre Mesia?

49

Au predis: t. Tâmpul verrrei lui, impregfiu- rările naşcerei, ale vieţii, patimilor şi ale morţiei lui.

2. învierea sa, inălţiarea 1 i ceriu, şi trâmi- terea Sp'ritului: sânt.

3. Deiimarea Ierusalimului ce av<;a se urmeze şi după morte;, lui, resipirea Judeilor şi intorce- rea păgânilor la religiunea creşdnescă,

4. Intemeiarea, lăţirea şi durarea Besericei lui Christos.

Predis-n-le-au profeţii aces'e cu mult mai ina­inte de venirea iui Christos'

Malachia cel mai de pre urmă profet a predis cu 450 de ani inainte de Christos.

Postau profeţiile Im' cu mult mai ina nte de venirea lw Chsisios cuno cute ?

Aşi 1 e: ele au fost scrise cu multe sute de ani inainte de Christos; şi de cătră judei au fost pesmate, cetite că ne ce scrisori Domnedie- esci, apoi traduse- şi in alte limbi sau lăţit şi intre poporele păgâne.

Provocatu-s âu Christos şi Apostol i la măr­turisirile profeţilor i

Aşia e, Christos şi Apostolii au aretat ju­deilor din aceste profeţii, cum câ Mesia a venit şi cum că el insuşi — Isus din Nazaret — eMesia.

« C e r c a ţ i scrip tu rile <1 c e C h ris to s c ă tr ă ju d e i ,a c e le su n t c a r i m ă rtu ris e s c d e m in e .« lo a n c . 5 ,v . 3 9 . C h ia r p re in v ă ţiă c e ii să i i -a u c o n v in s e l

Catechismul mare. ‘ ' a

5

p rin p ro fe ţii. L u c a c . 2 4 , v . 2 $ , 2 7 şi 4 4 , 4 7 .. P e tru p rin p ro fe ţiile p ro fe ţilo r a c o n v in s p re c e l e ; tr e i m ii, şi e ră p re c e le c in c i m ii c a r i sau b o ­

te z a t. F a p t , A p o s t . c . 2 , v , 3 . S t . P a v ă l a a s ic u - r a ţ ş i c o n v in s p r e r e g e le A g r ip a , c u m c ă e l nu v o r b e s c e a lta , d e c â t c e au p r e c is p ro fe ţii şi M o is e , c â s e v ă in te m p lâ . F a t . A p . c . 2 6 v . 2 2 . E v a n g e liş t i i in is to r ie le lo r e v a n g e lic e , s e p r o v o c ă n e c u r m a t la p ro fe ţii, ş i d e s p r e A p o llo u n b ă r b a t is c u s it ş i bine d e p rin s la s â n ta s c r ip tu r ă s e e lic e : cu m c â e l p r e ju d e i s e n e v o ia a i c o n v in g e d in s â n te le sc rip tu ri, c u m c ă Isu s e C h r is to s a d e c ă

M e s ia . F a p t , A p . c . 1 8 . v ; 2 8 .

In Christos nu sau implenit alt ceva numai ■ predicârile profiţitorl

In Christos s’au împlinit tote acele sithbole cari cu sute de ani mai înainte in legea velchiâ au însemnat faptele şi patimele Mesiei.

’ Cari simt simholele (tipurile) mai însemnate ale M esieil - '

r. Sjtribolele patimelor şi morţiei sale: jerfa •lui- Isac, vinderea lur Iosif, mielul pascilor şier- pele de aramă. 2 . ' Tipul preoţiei sale mai ales aducerea jerfei in pârt'e şi vin de preotul Mel- chisedec; 3. Tipul invierei sale. Iona in | ânte- cele chitului. 4. Tipurile besericei şi ale tainelor sale: corabia lui Noe, marea roşiă, mann.i. be- serica cu podobele şi jerfele ei feliurite.

Deprindere in mirată. Fiule! cugetă adese ori la vorbele lui [sus Christos: aşii a iubi' Dom.vdieu lumea, cât şi pre unul născut fiul

seu l’a dat, câ toţi cari vor crede intr’insul se nu pieră, ci se aibă vîeţîa de veci. Ioan c. 3, v. 16.

$• 2 Isus Christos ■ Domnecjieu adevărat.

. 13c' unde seim noi cum că Isus Christos e Xăomnedteu ndeviratl

1. Din profeţiile profeţilor; 2. din mărturi­sirea părintelui seu celui', ceresc; 3. din insăşi mărturisirea sa : 4. din inveţiâtura sânţilor apos­toli, şi a 5. din credinţia cea statornică a Bese- ricei celei drept credincios catolice.

Cum sună pro fetide pro feţi lo r i . . Aceste pre Rescumperătoriul cel promis î-lu nuntesc: «Domnedieu», «Domnedieu cu noi*, «prea sânt*, »minunat* şi «părintele venitoriului», Profetul Isaia c. 35, v. 4, dhee despre el: «în­suşi Domnedieu vâ veni şi ve vd rescuntperâ* ; şi Ieremia (c 23, v. 6) «acesta e numele cu care se vâ numi: Domnul — Iehova —, dă!ă- toriu de lege şi dreptate, al nostru.»

Ce a mărturisit Xăommtif eu Tatăl despre Christosl ;

Când s’a botezat in rîul Iordanului, si când s’a schimbat intru mărire? la faţiă in muntele Taborului s’a audit viers din ceriu: «acesta e fiui mieu cel iubit intru carele bine am voit. *

•Mateiu c. 3, v. 17.4*

£2

Ce a mărturisit bus Ghristos despre sene însuşi?

El a mărturisit, i. despre sene insuşi: cum eâ - e Fiul lui Domnecjlieu şi Domnetjlieu adevărat câ si Tatăl sSu ceresc; 2. Mărturisirea acesta a intării’o atât prin sânţienia vieţiei sale, cât şi prin minuni şi profeţii, 3. o a adeverit prin mor- tea sa.

• I o ş i T a t ă l u n a su n te m . C r e d e ţ i , c u m c a T a t ă l e in m e n e şi eu in T a t ă l . « I o a n c , 1 0 , v . 3 0 , 3 8 . » C in e m ă v e d e p r e m in e v e d e ş i p re T a ­tă l. * Io a n c . 1 4 , v . 9 . » T o t c e a r e T a t ă l e â lm ie u « Io a n c . 1 6 , v . 1 5 . » T o t c e fa c e T a t ă lşi F iu l a s e m e n e f a c e , c â - c i p r e c u m T a t ă l in v iăm o rţii, a ş ia ş i F iu l p re c a r i v r e i - i in v iă ;c a a ş ia to ţi să o n o re z e p re fiul p r e c u m o n o ră z ă p r e T a t ă l . « Io a n c . 5 . « A d e v ă r 4 ic v o u e , în ain ­t e d e c e a r fi fo s t A v r a m , e u su m .« Io a n c . 8 , v . 5 8 . C â n d a c l is T e t r u c ă tr ă I s u s : » T u e şti C h r is - to s fiul lui D o m n eclteu c e lu i v iu ,» M a t. c . 1 6 , v . 16 - şi T o m a : « D o m n u l m ieu şi D o m n e d ie u l m ie u ,® Io a n c . 2 0 , v . 2 8 ; a tu n ci a in tă rit m â n tu ito riu l c r e - dinţia şi m ă rtu risirile a m b ilo r a p o sto li,

Ce sunt minunile?Minunile sunt fapte (intemplâri) estraordi-

narie. cari omul nu U; pote face din poterea sa, ci numai prin atoîpoternicia lui Domnedn u.

Poteneai tu spuiusjunele minuni făcute de D im­nul Christos?

Apa o a prefăcut in vin; cu cinci pâni a săturar mai multe mii de omeni; cu un cuvent

St

a lini «cit ventul si marea, a vindecat tot' felini de bole. a scos draci, şi a înviat ţ ie mai mulţi morţi. Când a murit Isus to ă natura l’a je lii; după trei d'le s’a sculat clin morţi cu/ şi din a sa potore, şi după acea s’a inâlţiat înaintea 'a - pustolilor la ceriu.

Cum a infărit Isus inviţiă’ura sa despre Dom- nedieirea sa prin mi num i

Asia, că densul prin poterea minunilor do­vedi lămurit, că Domnedieu e cu densul şi cu densul lucră, şi prin urmare el invaţiă adevărul, fiend că Domnedieu adevărul cel vecinie nu p6- fi • conlucra spre întărirea neadevărului.

«P en tru a c e a cjice Isu s C h ris to s c ă tr â j u d e i : j>dacă n u -m i c re d e ţi m ie , c r e d e ţ i lu cru rilo r m e le .“ Io a n c . i o , v . 3 8 . E r ă N ic o d e m a dis c ă tr ă M â n - tu ito riu l: «n im e p o t e fa c e a c e s t e m in u n i c a ri tu le fa c i, d a c ă nu e D o m n e d ie u cu e l.« Io a n c .

3* v . 2 .Cum a infărit Isus Invtţiătura despre Dom-

nedii irea sa prm profeţii ?Prin acea, că el a predis lucruri cari numii

Domnedieu le p6te şef, de esemplu; vinderea sa prin Jada, şi lăpădarea lui Petru, mdrtea, şi fc- liul morţii, învierea şi inălţiare 1 sa la- ceri'uri; şi mai multe de acestea; prin cari a arătat, că e trâmis de Domnedieu şi că inveţiătura lui e delaDomnedieu.1

Cari profeţii ale lu i Christos si împlinesc şi acum?

54

Afară de cele semnate, vedem implinindu-se mereu următorele: !. că evangelia lui Christos sd vesteşce in totă lumea. Mat. c. .24, v. 14;

2. că poterea iadului nu pote invinge be- serica lui Christos. Mat. c. 16, v. 18.

3. că din beserica Ierusalimului nu remase nici pietră pre olaltă.

Cum a intărit /sus inviţiătum despre Dom- nedieirea sa cu mortea sa?

El o a intărit cu mortea sa când inaintea judecătoriului a dis şi s’a jurat pre Domnedieul cel viu si serbătoresce a mărturisit, cum că si »Christos* e fiul lui Domuedieu celui viu, el şiede de a drepta poterei lui, şi . vâ veni pre norii ceriului, şi după acesta mărturisire a suferit apoi şi morte. Mat. c. 26,\\ 63, 64; Ioan c, 19, v. 7.

P r e c u m e C el m a i m a re p ă c a t c â n d se d ic e c in e v a p re se n e eu în şie lâ c iu n e D o m n e d ie u , a s ia e c e a m a i m a re d e o n e s ta r e a nu d â c r e d iâ m e n t a s e c u ra ţiu n e i lui C h r is to s c u m c ă el e s te D o m n eciie u .

Cum sună mvlţiătura Apostolilor despre dom- nedieirea lut Christos?

Apostolii invaţiă apriat 1. cumcă Isus Cbris- tos e Domnedieu adeverat; 2. cumcă el poşiede şi are plinirea intregă a Domnedieirei şi însuşi­rile cele nemărginite ale lui Domnedieu; 3. cum că Lui dela ţote făpturile i-se cuvine adoraţiune sau inchinâciune.

1 . N o i ş c im , c u m c ă F iu l lui D o m n e d ie u a v e n it, a c e s t a e D o m n ecjieu a d e v ă r a t ş i v iă ţia v e c i -

n îc ă . I. Toân c . 5 , v . 2 0 . C h ris to s c a r e e p r e ş te d o te D o m n e ^ ie u p r e a m ă rit in v e c i am in . R o m c, 9 , v , 5 .

2 . In C h r is to s lo c u ie ş c e p le n ire a in trd g ă a D o m n e d ie ire i. C o l. c . 2 , v , 9 . S â n tu l ■ Io a n a ş ia v o r b e ş c e d e s p r e Isu s F iu l lui D o m u e d ie u in e v a n - g e lia s a c . 1 , v.- 1 . 3 : » Intru în c e p u t e r ă c u v e n tu l, şi c u v e n tu l e r ă la D o m n e d ie u , şi D o m n eclieu e r ă c u v e n tu l. A c e s t a in în c e p u t e r ă la- D o m n e d ie u . T b t e prin d e n su l s ’au fă c u t, şi fă ră d e d e n su l n e m ic a nu s ’a fă c u t c e s 'a u fă c u t. — P rin C h ris to s s ’au fă c u t to te c â t e su n t in ceriu , ş i p re p ă m e n t, c e 'e v e d iu te şi c e l e n e v e d iu te , fiă a c e le tron u ri, d o m n ii ori p u te ri, t o t e p rin d e n su l s ’a u fă c u t, e l e în a in te a to tu ro r şi t o t e se ra z im ă in d e n s u l.« C o l. c . I, V. 1 6 , 1 7 . P rin F iu l seu a fă c u t D o m n e d ie u lu m e a , c a r e fiin d că e stră lu c ’ r e a m ă rirei s a le şi t ip u l 1 fiin ţiei, prin c u v e n tu l p o te re i s a le to t e le p o r tă . E v r . c . 1 , v . 2 , 3 ,

3 . In n u m ete tui Isu s to t g e n u n ch iu l s e s e p le c e a l c e lo r c e r e ş c p a l c e lo r p ă m e n te ’Şcî ş i a l c e lo r d e d e su p t, şi to te lim b ile s e c u n o s c ă . c u m c ă D o m n u l n ostru Isu s C h ris to s in tru m ă rirea *; lui D o m n e d ie u T ă t ă l feste. F ilip . c . 2 , v . 1 0 , i i T o ţ i ân g e rii lui D o m n c d 'e u se -lu r o g e şi se is e în ch in e L u i. E v r . c . i , v . 6 Ş i a p o sto lii au în tă rit in v e ţiă tu ra lo r, prin n e n u m ă ra te m inuni, şi a n u m e p rin m in u n e a m in u n iler, a d e c ă in to r c e r e â p ă g â n i- . lor la c re ş tin ă ta te , '

CV crede beserica cea drept credindosă catolica -despre Christos? .,

Beserica acesta a crediut totdeuna incă din, tempurile telc de ântâiu ale creştinetăţiei şi a in- veţiat, cumcă Isus Christos e Domnedieu adeve-

.....55

rat şi de o fiinţiă cu Domnedieu Tatăl şi spre întărirea şi apărarea acestei credtnţie a şi com­pus in saborul dela Micea simbolul credinţiei, şi pre cei ce ar invăţiâ abmiutrea îi afuriseşce.

Credinţia acăs.a o au mărturisit şi sânţii mar­tiri: pentru acăata au suferit nenumărate chinuri, ma chiar şi morte, şi de multe ori au plăcut iui Domnedieu acesta alor mărturisire a o intări prin minuui, care nu se pot trage la indoidlâ.Deprindere in morală. Răutatea întunecă

mintea. Fii totdeun i evlavios si virtuos, si asia nici odată np te vei indoi despre adevărul cre- dinţiei tale. Care ţine invăţiătura mea, dice Chris- tos, acela se vă convinge, că este dela Dom- aetjfleu. Ioan c. 7, v. 17.

A treia inchietură a credinţiei.

Cum sună a treia inchietma din Credeu r »Care s’a întrupat dela Spiritul sânt şi din

Mar ia fecioră şi s’au făcut om,«Ce credem şi mărturisim noi prin acesta in­

chietură a credinţiei?Prin acesta inchietură credem şi mărturisim:

cum că Fiul lui Domnedieu s’a făcut om prin lucrarea Spiritului Sânt, adecă cum că el a luat trup şi suflet câ şi noi omenii. Cuveutul sau făcut trup, şi sau aşiezat in noi. Ioan c.1 , v - * 4 -

Cum numim noi acest mister iu l

I-lu numim întruparea Fiului lui Domnedieu*Ce credi tu dară când credi ca F iu l lu i Donţ-

ned.hu sa întrupat?Cred cum că Isus Christos e Domnediieu

adevărat si om adevărat deodată; Domnedieu e din vecia, ără om s’a făcut in temp*. .

Când Christos dice: »Eu şi Tatăl una sun­tem», atunci vorbesce despre sene câ Domne­dieu;- eră când dice: >Tatăl e mai mare decât mine», vorbesce despre sene câ şi despre om.

Pmtru ce dici tu s’a întrupat dela Spiritul sânt ?Pentru câ Fiul lui Domnedieu natura cea

omenescă a luat’o prin.poterea Spiritului sânt.Câte naturi sunt in Christos?'Două, adeca domnedieescă pentru că El e

Domnedieu şi omenescă, pentru că El e om.Sunt in Christos şi douC voinţielAşia e; voinţia domnedieescă şi,omenescă,

cari inse totdeuna se unesc la olaltă.Sunt in Christos şi dinii persane ?Ba nu; pentru că amendoue naturele sunt

împreunate in mod nedespărţit intru una personă Domnediescă a sa,

Pentru ce di ci-tu: s’a n&scut din Maria Fecioră îPentru că Fiul lui Domnedieu a luat trup

din preafericita vergură Maria, şi din densa s’a născut câ om.

Remâs’a Maria şi după nascere vergură ?Beserica totdeuna a inveţiat credinţia, cum

, ■ 57

că Maria şi inainte şi şi după nascere a fost şi a rămas vergură.

»Etă feciora vă primi in pântece, şi vă nsce fiu, şi se vâ chtemâ numele lui Emanuil (adecă cu noi este Domnodieu) Isaia c, 7 . v. 14.Dubă care natură i Maria mima lui Christos? După natura cea omenescă.Atunci cu ce drebl se numesce Maria Nască-

tonă de Domnedieu sau muma lui D umiedieu ?Cu tot dreptul se numesce cu acest nume,

mama lui Domnedieu pentru că a născut pre Isus Christos, care e Domnedieu adevărat.

« S â n tu l c e s e v â n a s c e d n tin e s e v i c h ie m a F iu l lui D o m n e d ie u .« L u c a c . 1 , v , 3 5 . a dis â n g e ru l c ă tr â M a ria .

Cine e tata lu i Christos ?Isus Christos câ om n’are tată, că-ci Iosif

a fost numai nutritoriu sau portătoriu de grigiă al lui Isus Christos; — er că Domnedieu are pre Tatăl ceresc.

Centru ce s’a făcut F iu l Im D un 'i'dien om ?1. câ se potă păţind şi mori pentru noi ;2. câ se ne inveţie ce se credem, ce se spe­

răm si ce se facem câ se ne mânfuîm si se fim fericiţi;3. câ nouă se ne dee esemplu de virtute

şi sânţiemă deplinită.Cari virtuţi le vedem noi in Isus Christos'? Tote vertuţile in nemăsurat grad, inse mai

vertos zelul pentru mărirea lui Domnedieu şi mântuirea omenilor; blândeţiele, umilinţia, înde­lungă răbdarea, bunătatea şi indurarea cătră toţi

59

omehii ehiar si câtră cei mai mari neamici, si ascultarea de părintele seu ceresc până la morte.

Ce esemplu a dat Isus Chridos mai vertos tineriim il

Prin esemplul seu i-a inveţiat, ca se asculte bucuros, se aibă plăcere şi desfetare catră rugă­ciuni, inveţiătură şi casa lui Domnedieu, şi cum că crescând se sporescă in inţielepciune şi darul lui Domnedieu.

. Pentru ce şi-a ales Isus vie-ţia seracă şi umilită ? '

1. Că indată dela inceputul vieţiei sale se pătimescă pentru noi;

2. că- se ne inveţie, cum că nu avuţiile şi vadia lumescă, ci pietatea şi virtutea sunt lui Domnedieu plăcute şi in adever fericitorie.

Deprindere in morala. Mulţiămeşce lui Dom- dieu din totă ânima, inse mai vertos deminetia şi sera, câ Fiul seu Isus din iubire cătră tine s’a făcut om. Propuneţi tote ale face aşia, pre­cum scii câ le-a făcut Isus; atunci vei place şi lui Domnedieu şi omenilur ori vei fi avut ori serac.

A patra inchietură a credinţiei.

Cum sună a patra inchietură a > Cred-euluU ?»Sa restignit pentru noi sub Pilat din Pont,

şi a pătimit, a morit şi s’a înmormântat «Ci credem şi mărturisim noi prin acesta mchie-

tură a credinţiei ?

6o'

Credem şi mărturisim, câ Isus Christos a suferit pentru noi patimi forte mari, a morit pre cruce şi s’a pus in morment.

Ce a pătimit Isus pentru iun?Isus in totă vietia sa a padmit nespus de

mult pentru noi: mai pre urmă a fost prins bă- jocurit, scuipat, bătut şi încununat cu spimi, in urină răstignit pre cruce.

Mont’a intru culevSr 1sus ?Morit, pentru că sufletul lui iivru adever

sa despărţit de trupul lui.1 )espărflu~s’ a şi {'om ucdieinalBa nu; acesta a remis tot deuna nedes­

părţită, adeca unită cu trupul şi cu sufletulPentru ce a voit Isus a se inmormentă ?Câ mortea Lui cu atât se fiâ mai nene-

gabilă, eră învierea sa din morţi cu atât mai-— mereţiâ. gloriosă şi demnă de credinţiă.

Post a Isus silit a suferi mor telBa nu,- »el s’a jerfit şi a morit pentru câ

a voit«. (Isaia c 53, v. 7.), din indurarea şi iu­birea nemărginită cătră noi.

»Care m’a iubit şi pentru mine s’a jerfit.«Galat. c. 2, v, 20. loan c. io, v; 17. 18.Pătim i-fa Christos că Domnedieu sau cd om?ChrLtos a pătimit ca Domnedieu-om; căci

câ Domnedieu singur n’a potut pătimi eră că om singur n’a fi potut face destul pentru noi.

Pentru ce a voit Isus Christos si pătimescă şi e moră pentru noi?

61

Ca se ne împace erăşi cu Domnedieu, şi se ne mantuiescâ de păeat şi osânda cea veci- nică, ca din darul lui erâşi se potem fi fericiţi.

« F iin d in c ă n e â m ic i n e - â m im p ă c a t c u D o m ­n e d ie u p rin m o r te a fiului s ţ u .« R o m . c . 5 , v . io . „ E l n e - a iu b it ş i n e - a s p ă la t d e p ă c a t e l e n o stre c u s â n g e le s ă u .« A p o c a l i p s c . i , v ; 5 .

Cum ne-a mântuit pre noi Christos prin pa­tima şi mortea sa de osânda cea vecinică ?

îsus Christos a suferit in locul nostru pe- dăpsa păcatului adecă prin patima şi mortea sa a dat dreptăţiei celei Domne^ieeşci aceea facere destul care a pofdt-o deja noi pentru pecatele nostre; şi aşia am scăpat de pedepşa cea veci­nică cară o am meritat.

« A c e l a c a r e n ’a fă c u t n ici un p e c a t , a p o r - t a t p ă c a t e l e n o stre p re tru p u l se u şi p r e le m n u l c r u c e i ; c a a ş ia n o i m o rin d p ă c a tu lu i să v iă m d r e p - t â ţ ie i : p rin ra n e le lui v ’â ţi v in d e c a t .» E p is t , I. alui P e tr u c . 2, v . 22, 24.Pentru cari picate a pătimit Îsus Christos ? Pentru pecatele lumei întregi (,r. Ioan c. 2,

v, 2.), adecă pentru păcatul strămoşiesc şi tote celelalte păcatq, ale alegerei,

Post-a de lipsă, că Christos Domnul să sufere atât de nespus de mult pentru de a face destul pen­tru picatele nost'/• ei

De şi cea mai mică suferindă a Dom- nedieu-omului ar fi fost de ajuns, căci tote luc­rurile Lui sunt de un preţiu nemărginit, totuşi a

voit se pătimescă atâta, câ cu atât mai bine se cunoşcem cât de mare i-a fost iubirea fagiâ de noi şi cât de vrednic de pedepsă este păcatul, mai departe câ cu atât mai cu multă răbdare se ne portăm şi noi crucea, adecă suferindele şi necazurile nostre.

Morit-a Isus Chnstos pentru toţi omenii?Asia e; căci cum scrie st. Pavel »Dom-

nedieu n’a cruţiat nici pre unul născut fiu al seu: ci l’a dat pre el pentru noi toţi * Rom. c. 8, v, 32. _ ’

Dacă Isus Christos a murit pentru toii, pentru ce nu si măntuiesc toţi?

Pentrucă nu se fac toţi părtaşi din vredni­ciile patimilor lui.

Pentru ce nu si fa c toţi părtaşi acestor, vred­nicii alui Isus ?

Pentru , câ nu toţi cred inveţiăturile lui Isus, nu toţi ţin mândatele lui, şi nu intrebuinţieză mij-- locele darului domnedieesc aşiediate de el spre fericirea nostră.

Yăeprindere in morală. Nu uita nici când cât de mult te-a iubit Isus pre tine,, şi ce a pătimit el pentru tine. Rogăte adese ori mai virtos când vedi sânta cruce:

P a tim a şi m o r t e a ta ,S ă - m i a ju te in lip sa m e a ,C h in u l şi s â n g e le teu ,F i ă spre a ju to riu l m ieu .

' 62

63

A cincea inchietură a credinţiei

Cum uzină a cincea inchietură a Credeuluil *Şi a inviat a treia di după scripturi.*Ce însemna cuvintele »s’a coborit in iad?« însemnă că sufletul lui. Isus Christos după

mortea sa s’au coborit in acel loc, unde erau sufletele celor drepţi de mult repausaţi in Dom­nul, şi aşceptau timpul rfiscumperârei lor.

» E 1 a fo st cu a d e v ă r a t d u p ă tru p m o rt, d a ră c u su fletu l au v e n it la a c e lă sp irite , c a r i s e a flau in d e ţin e r e . — a d e c ă in a c e l lo c c a r e s e n u m e ş c e lim b — şi l e - a v e s tit r ă s c u m p ă r a r e a .» Ii P e tru c . 3 , v . 1 8 , 1 9 .

P ‘ litrii ce au fost sufletele acestor drepţi in lim b i.

Pentrucă ceriul inchis prin pecat s’a deschis numai prin mortea lui Isus Christos. Evr. c. 9,v. 6, 8.

Pentru ce s’a coboiit Isus Christos in lim bi Că se mângâie sufletele celor drepţi şi se-

le deschidă ceriul.Răma-s a acolo sufletul lu i Isus Christos1 Nu a rămas: ci a treia di erăşi s’a unit cu

trupul şi asia Christos din poterea sa a inviat plin de gloriă din mormentul cel intunecos, că invingătoriul morţii şi al diavolului (Serbătorea Paşcilor.)

Rămas au pre trupul lui cel străfigurat suit schimbat, ceva semne de patimile lu il

64

Au remas din voinţia sa la mâni, la piciore şi in costa cea împunsă, pentru acea a dis cătră Toma: »pune-ţi degetul teu in ranele cuielor, şi veqli mânile mele, intindeţi mâna ta şi o pune in costa mea.» Ioan c. 20, v. 27.

Pentu ce a voit Isus cd st ritmând aceste semne pre truput lu i7

1. Câ un semn al invingerei sale asupra iadului:

2. câ o dovadă, cumcă el a înviat tocma cu acelaşi trup, cu care a pătimit:

3. câ se-lu arete in diua judecăţii spre mân­gâierea celor drepţi şi ruşinarea celor rei şi fără frica lui Domnedieu.

De unde seim noi că Jsns Ckristos a inviat intru adevtr din morţi7

Din mărturisirea apostolilor şi inveţiăceilor' lui, cari pre densul după inviare mai de multe ori l’au vediut, l’au pipăit au mâncat, âmblat şi vorbit cu densul, şi cari au vestit inviarea lui pretutindenea, chiar şi înaintea sinedriului, care l’a fost judecat spre morte, de şi prin acesta numai ura şi prigonire si-au căşiunat.

Soldaţii cari au păzit mormentul, plătiţi fiind cu bani, au vestit câ inveţiăceii au furat trupu lui Isus precând dormiau denşii.

Inse 1) dacă au dormit păzitorii, cum au po- tut vedb că Iau furat inveţiăceii ? 2) inveţâceii a- tât de fricoşi, cari nu mai asceptau nimic dela invăţiătoriul lor mort, de unde au potut avd

dintr’o dată un curaj a'.ât de neînfricat? ;) cum s’a potut intern p’â că la mişcarea petrei celei grele se nu se treze că ncci unul dintre păzitorii ador­miţi? 4) penru ce nu au pedepsit pre păzitori pentru .neimplenirea dătorinţiei lor? (Fapt. Apost, 12, 13.)

-Decum/a mărturis i ea ap istoliior şi a invă- ţiăccilor nu ar fi fost atât de adevărată şi neres- turnaveră neci când in butul poterei atât de mari a inimicilor lui lsus n’ar fi convins lumea despre acea - câ acela care înaintea, toturor a fost restig- nit câ un făcător.u de rele şi a fost înmormântat, după trei di e a inviat e: ăşi intru mărire. Deinpo- trivă ei au c >nvins lumea de pre acest lucru atât de p rtcrnic cât nenumăraţi au suferit, cea mai crâncenă morte de martir pentru acesta convin­gere a lor.Pentru ce a înviat Jsu? Christos din morţi?1. câ se implinescă scriptura, şi prorociile lui.2. câ se aiete limpede lumei cumcă este

Domnedieu adevărat, şi cumcă iuveţiătura Luie adevărată;

5. câ să ne intărescă in sperare şi se ne asigureză cumcă şi noi ore căadva vom inviâ;

4. câ se ne indemne, câ şi noi se ne scu­lăm din mortea păcatului spre viaţia nouă sântă.

o Precum a inviat lsus din morţi, aşia să ne scolăm şi noi spre vieţia nouă « Rom. c. 6, v. 4. Deprindere in morală, i ’romite mântuitoriului

teu, cumcă vei fi totdeuna creştin bun şi evlavios, chiar şi de te-ar bajocun şi persecuta pre tine pentru acesta: pentru că de pătimim cu Christos, cu el ne vom şi mări. Rom. c. 8, v. 17..

Calechismul m are .. C

66

A şiesa inchietură a credinţiei.

Cum sună a şiesa inchietură a »Cred-cului* ?»Şi s’ a suit la cieriuri şi şiede de a drepta

Tatălui.*Ce inţielegi tu prin cuvintele aceste: *s’a in-

a ’tiat la ceriu.*i

Cum câ Isus Christos s’a inâlţiat la cieriu cu trup şi cu suflet din poterea sa. (Ispas.)

înalţi atu sa numai singur Isus Christos la cieriu ?

Ba nu; că-ci toţi celi drepţi pre cari i-a slobozit din limb, l’au urmat.

Pentru ce s’a inălţiat Isus la cier iu li. Câ el câ un invingâtoriu a morţiei şi a

iadului se iee moştenirea mărirei sau domniei ce i se cădea. 2 câ se fia pentru noi mijloci­torul la părintele seu cel ceresc (Evrei c. 9, v. 24.); 3. câ se trămită apostolilor Spiritul sânt (ioan c. 16, v. 7.); şi a 4. câ se ne dee noue sperare, cam că orecândvâ şi noi câ învingători ne vom iuălţiâ la cieriu. Ioan c. 14, v. 2.

(. e însemnă »/sus Christos şiede de a drepta 'J afălui«?

Cum câ Isus Christos in cieriu are acea poîere şi măr:rc .câ şi Comnedieu Tatăl.

Nu e dara Isus Christ >s m tot locul de fa fiă ?După Domncdieire e de faţiă in tot locul,

eră după omenime încât e om, e de fagiă nu-

«7

mai in cieriu şi in taina sârţtei Eucharistii sau cuminecături.

Deprindere in morală. Cugetă adese ori,'inse mai verros in necasuri şi ispite, cum câ ceriul e patria ta cea adevărată, unde s ’a duS Isus, câ se-ţi gătescâ şi ţie locuinţia acolo. Ioan c. 14, v. 2.

A şieptea chietură a credinţiei.

Cun? wmă o şieptea inchie-lură a »Cred-eului* ?vŞi erăşi vâ se vină cu mărire se judece

vii şi morţii, a cărui imperâţiă nu vâ ave ca­pe r.«

Qe credem ş i m ărturisim n 7 p r in a şieptea inchielură a cred nf ud 1

Credem şi mărturisim cum câ Isus Christos vâ veni erăşi I l capătul lunci din cieriu cu mare potere şi măiir: tâ se judece pre toţi omenii cei buni şi cei răi.

Cunt se nnmesce judecata arestai■ Judecata cea din urmă Sau de obsce, ori a

lamei, pentrucă atunci vâ judeca Isus deodată pre ’oţi omenii cari au trăit in lumea acăsta.

Când vâ f i ac''stalAcesta numai Domncdieu o scie. (Mat. c.

24. v. 36.) Isus Christos a predis mai multe lucruri cari se vor intemplâ inuinte ele ce ar fi capătul lumei, câ credincioşii se veghiezâ şi

5*

68

se nu cadă dela crodinţiă: «pentru câ atunci se vor scula inşielători, şi vor face semne şi mi­nuni neadeverate spre a ispiti şi pre cei aleşi. Marc. c. 13. v. 22. Mat. c. 24, v. 4.

Despre ce vom f i judecaţii Despre tote cugetele, vorbele şi lucrurile

notre, chiar şi despre neimplinirea faptei celei bune.

»Şi eu dic vouă, cum că tpţi omenit vor tre­bui se dee samă in diua judecăţid, despre tot cu­vântul netrebnic ce ese din gura lor.« Mat. c. 12,v, 36.Cum si vă ţine judecata lum :i? t. Christos vâ veni pre norii ceriului, şi vâ

aduna inaintea divanului s£u tote poporele, şi vâ pune pre cei buni de a drdnta sa, eră pre cei rei de a stingă (Mat. c,: 24, v. 25.) după acea2. vâ descoperi inaintea lumei faptele flăcărui fiă acelea bune sau rele, asemene şi darurile împărţite flăcărui, şi in urmă vâ aduce judecata preste toţi. Epist, II. c. Cor. c. 5. v. io.

Descoperisi-vor atunci iote picatele şi cele mai ascunşii "

' Atunci se vor -descoperi tote pecatele chiar şi cele mai ascunse cugete, câ totâ lumea se cunoscă, cumcă «Domnul e drept ş> judecata lui adevărată. Psal. 1 18 , v. 131-

»Şi am vediut pre cei morţi, pre mic ş' mare stând inaintea tronului. Şi cărţile s’au deschis şi morţii s’au judecat după faptele lor in inţielesul

legilor scrise in. acele cărţi.« Apocal. c. 20, v, 12, »Că nu este, nici se face ceva intru ascuns, se nu vină la lumină.«. Luca c. 12 v. 2. Marc. c. 4, v . 2 2 . • ,

L irce cuvinte vâ rosti jminata jncLcătoriiil -cel Donnrd ase? '

1. Cătră cei buni vâ dice: «veniţi binecu­vântaţii părintelui mieu de moşteniţi împerăţia. care e gătită vdue dda intemeiurea lumei.* 2. Eră cătiă cei rei: »depăit .ţive dela mine blăste- maţilur in focul cel vecinie, care e gătit diavo­lului şi ângerilor lui.« Mat. c. 25.

Ce sS vd intemplâ după a cecal Cei rei se vor duce in munca de veci, eră

drepţii in vieţta de veci. Mat. c. 25, v. 46.Afară de judecata de obşce mai este şi alta

judecată 1Mai este in ă judecata cei de osebi, la care

se judecă fiă care om îndată după morte.»E hotărit că omul odaia se mură, şi după

acea urmdză jndecata “ Evr. c. 9, v. 27.Dacă este ji.deca'ă de ostbi pentru te mai esc

şi judeccdă de obşce 1Vâ fi judecită de obşce 1. câ inţielepciunea

cea înaltă şi dreptatea lui Dom ledieu se se cu- noscă de cătră toţi omenii; 2. câ Isus Christos se se preamărescâ înaintea lumei întregi; 3. câ cei buni se primescă onorea, eră cei rei pedep- sa cea meritată înaintea lianei întregi căci atunci vâ venf la lumină tot binele şi tot reul.

. . 6 9

?o

Atunci cei rei vor suspina de necaz, şi vor t^ice: «aceştia sunt precari noi odinioră cu vorbe de ocară i-am l>â:ocurit şi i-am rîs, Noi nebunii ţineam vidţia lor de o nebuniă, şl capetul vieţii lor fără onore. Şi dtă acum cum se numeră ».i intre fii lui Domnedieu, şi p rtea lor de moştenire e intre a sânţilor.» Cartea proverbelor c. 5 Unde m<rge sufletul omului după judecata ce

de osebi 1Sau in imperăţia ceriului, sau in locul cel

curăţitoriu, adecă in purgatoriu, sau in iad.Cari suflete se judecă si mergă in purgatoriul Sufletele acelor, cari de şi mor in darul

lui Domnedieu, totuşi nu sunt de tot curăţite, sau in vieţia lor n’au făcut destul dreptăţiei dom- nedieesci pefitru pecatele lor.

De unde sc.m noi, cum că este purgătoriul1. Din sânta scriptură şi din tradiţiune.

Sântul Pavel in epistola I. câtră Cor c. 3, v.13— 15, vorbesce despre aceia »cari se vor mân­tui, e drept in diua judecăţii, inse orecumvâ câ prin foc,« Vedi şi la Mat. c. 12, W32, a doua carte a Machabeilor c 12, v. 46,2. Din raţiuni (minte) fiend câ in imperăţia

ceriului nime nu pote intră afară de cel deplin curat, eră in iad numai acela, care more in dis- graţia lui Domnedieu adeca câ inimic a lui Dom­nedieu; deci dară între raiu si iad trebue se fiă un loc, unde sufletele cele despărţite de trup nu cu totul curăţite, inse totuşi in darul lui Dom­nedieu, au se sufere ceva, până când se fac demne de imperăţia ceriului.

7*

M ai fi-v d purgatoriu şi după judecata cea de obsce ?

După judecata cea de obsce va-fi numai imperăţia ceriului şi iadul.

Deprindere in morală. Nu cugetă neci când, cum că fiend singur in ascuns, nitne nu te vede făcând reu: câ-cî ochii.lui Domnecheu ved tote, »şi tot ce se internplâ, fiă bine sau rfiu vâ lua Domncdieu la judecata sa. Pildele lui Solomon c. 12. v. 14.

A opta inchietură a credinţiei.

Cuin sună a opta inchie ură a ^Cred-eului*! »Şi intru Spiritul sânt, Domnul de vieţiă

făcătoriul, carele din Tatăl purcede cela ce îm­preuna cu tatăl şi cu fiul e >te indiiaat şi mărit carele a grăit prin profeţi».

Ce ■ credem şi mărturisim noi prin a opta in­chietură a cnd.vţ a l

Cum că Spiritul sânt a trda fagia in dom- nedicire, e Domnedieu acleverat cu Tatăl si cu Fiul.

Aşia ? invcţiat bescrica cea diept credinciosă catolică totdduna precum arată simbolul credinţiei compus in conc.liul dela Nicia; şi a condemnat inveţiătură ereticului Macedoniu in saborul Cons- tantinopolitan la c 381, care adeca negă Dom- nedieirea Spiritului sânt.

Aşia invdţ.ă şi scriptuia, care I. Numesce pre Spiritul sânt DomnecLeu una cu Tatăl şi cu Fiul.

n

«Pentru ce a ispitit sâtana anima ta, câ se min- ţiesci Spiritul sânt, tiu ai minţit omenii or, ci lui Fiomnedieu « Fapt. Ap. c. 5, v. 34. «Tatăl, Cu­vântul şi Spiritul sânt şi aceşti trei una sunt.» Ep. 1, Ioan c 5, v. 7. «li ascrie mai incolo insuşiri Domnediceşc'v dicâud că Sp ritul sânt e atotputer­nic. in tot locul de faclă, atotsciitoriu vecinie. Ep, I. c. Cor. c 12, v. 8— ti. Psal. 138. v. 7— 10. 1. Cor. c. 2. v. 10— ii. Ii ascrie şi lucruri Dom- nedieesci precum: creaţiunea, renaşcerea, sânţirea şi împărtăşirea toturor darurilor sufleteşci. Psal. 103, v. 30. Ioan c. 3, v. 5. 1. Cor. c. 6, v. i i . Rom, c 5, v. 5.

2. Sânta scriptură numeşee pre Spiritul sânt câ pre o perspnă osebită de Tatăl şi Fiul: «Io voifit rogâ pre tatăl mieu, şi vâ trâmite vouă un alt mângăitoriu, câ se rămână cu voi in veci, spiritul adevărului.» Ioan. c. 14, v. 16.

«Spiritul sânt s’a coborit in forma unui po­rumb, şi viers s’a audit din ceriu: Tu eşti Fiul mieu cel iubit« Luca. c. 3, v. 22.Dela cine purcede Spiritul sânt?Dela Tatăl şi dela Fiul din vecia câ dintru

o fântână.«Io voiu trâmite vouă pre Spiritul sânt, care

dela Tatăl purcede.« El vâ primi dintru ale mele.« Ioan c. 15, 26. şi 16, 15.Pentru ce si ascrie sânţirea in mod osZbit spi­

ritului sânt?Pentru că el câ spiritul iubirei e incepăto-

riul şi fântâna fiăcărei sânţiri din lăuntru, şi a toturor darurilor supranaturale, prin cari adeca noi ne sânţim.

73

s Sânţi tu-vaţi indreptatu-vaţi ia Spiritul Dotn-nedieului nostru.» I Cor. c. 6, v. i i .Pentru ce se int'puie şes Spiritul sânt in forma

umd porumbii. Pentru că in asta formă s’a ar&tat când

s’a botezat Isus Christos. 2. Câ se arete, cum că are osebită plăcere cătră nevinovaţi'ă şi cură- ţiăniă.

Pentru ce st ' intipuieşce in forma limbilor defoc?

Pentru că in diua de Rosalie s’a coborit din ceriu preste apostoli in forma limbilor de foc.

Pentru ce a venit Spiritul sânţiCâ se remână in beserica sa adeverată şi

se facă pre omeni părtaşi vredniciilor şi daruri­lor Rescumperătoriului.

Nu e Spiritul sânt in tot locul de p a f ă lCâ Domnedieu e in tot iocul de fagiă, eră

câ incepătoriul şi impărţitoriul darurilor se află totuşi mai cu samă in beserica cea dreptcredin- ciosă catolică, şi in sufletele celor drepţi.

Ce daruri impărţieşce Spiritul sânt drept cre- dinciosei Beserici catolicei

El o guberneză mereu; o invaţiă ferindu-o de inveţiaturi rătăcite şi o sânţieşce până la ca- petul lumei

Ce daruri impărţieşce Spiritul sânt sufletului nostru1

Spiritul sânt ne face părtaşi vredniciilor Domnului Nostru Isus Christos, varsă in noi darul

74

sânţiroriu; prin aceste şterge păcatele nostre, ne face drepţi fii ai lui Domnedieu sânţi, ne lumi- neză şi aprinde spre iubirea lui Domnedieu: ne îndemnă, intăreşce şi ajubă spre tot binele şi ne mângâia in necazuri.

«Iubirea lui Domnedieu s’a reversat in ani- mele rv'stre prin Spiritu1 sânt, care ni s’a dat nouă.* Rom. c. 5. v, 5- Cari sunt darurile Spiritului sânt?Darurile Spiritului sânt 'sunt acestea 1) in-

ţielepciunea, 2) preccperea, 3) sfatul, 4) tăria, 5) şciinţia, 6) evlavia, 7) temerea de Domnedieu.

Ce daruri oslbite mai da Spiritul sânt celor drepţi ?

Vine şi locuieşce in denşii câ intru B :seri- cile sale vii.

»Au nu sciţi că voi sunteţi Beserica lui Dom­nedieu, şi Spiritului lui Domnedieu locîiieşce in voi o I Cor. c. 3, v, 16Cât petrece Spiritul sân' in sufletul omului,? Până când se ţine curat şi liber de tote pă­

catele cele grele.«Despre aceia, cari întina Beserica suflu tel.or

sale vorbeşce st. Apostol Pavel: «Dacă careva nesânţieşce Beserica lui Domnedieu, pre aceia-lu vâ strica Domnedeu: pentru câ Beserica lui Dom­nedieu e sânta, şi voi sâ iţi sunteţi." I. Cor. c. 3. v. 17. Deprnidere in mn\ihî. Stâruieşcete a păstra

pre Spiritul sânt in sufletul teu prin incungiurarea faptelor celor rele, şi cu credinţiă a urma inspi- raţiunile sau şioptirile lui.

A noua inchietără a credinţiei.

Care este a noua inchietiiră a »Credeului.«»Şi intru una, sântă, catolică şi apostolică

Beserică.a:

§. i- Despre Beserica şi constituţiunea ei. Ce e Beserica?Beserica e acea mare societate, vediută a

toturor creştinilor din lume, cari lăţiţi preste tot pămentul mărturisesc aceaşi credinţiă, intrâbuin- ţieză acele-şi taine, şi se guberneză de patri- archul Romei şi de ceialalţi episcopi. supuşi a- cestuia cu ajutoriul Spiritului sânt.

C ine a dat Besericei acesta organisarel Isus Christos intemeiatoriul ei domnedieesc. Ce a făcut Jsus Clitistos spre ajungerea aces­

tui scop?El a dat lui Petru şi celoralalţi apostoli

poterea sa propriă şi i-a trâmis in totă lumea r. câ se inveţie sau se predice; 2. se administreze tainele cele sânte; 3. câ pre toţi, cari vor crede şi se vor boteza sei primescă in societatea sa, adecă in sânta beserică şi sei guberneze; promi- ţindu-le, că vâ remâne cu denşii până la cape- tul lumei.

»Datu-mis’a totă poterea in ceriu şi pre pă- ment: deci mergeţi in totă lumea, inveţiaşi tote poporele, şi le botezaţi in numele Tatălui, şi al Fi­ului şi al Spiritului sânt inveţiendule, câ se pă-

73

76

zescă tote câte am demândat voue. şi dtă eu c i voi voiu fi in tote dilele până la capătul lumei.« Mat. c. 28, v. 18. 20. »Cum m’a trâmis pre mine Tatăl mieii, aş a ve trâmit şi "eu pre voi, căror le veţi ierta păcatele, iertate vor fi, şi că­ror le veţi ţină ţinute v ir fi « Ioan c. 20. v, 2 1 — 23. „ Vdever dic voue, tot ce veţi lega pre păment va fi leg it şi in ceriu, şi ce veţi desltgâ pre păment, vâ fi dos'egat şi in ceriu.«. Mat, c. 18, v. 18. iCne ve ascultă pre v >i pre mine me ascultă, şi cine ve ureşce pre voi pre mine me uresceo Lu'a c. 10, v 16. »Aşia se n e socotăs- că fiă care ca pre peşce şierbitori ai lui- Christos şi imperţitorii misteriel >r d nnned:eeşci.« I, Cor. c. 4. v. 1.Cam să numeşce d rozătorul cca triplă, cay,

Christos djodn'ă ca podrea sa a d ila -i apostol do ri Diregătoria de inveţiătoriu, preot şi păitoriu. Cum au implenit Apostolii m In i itul la i

ChristoslS ’au dus in totă lunca, nu inveţiat, au bo­

tezat şi au unit pre toţi credincioşii in ru o so­cietate sufletescă, (ideca intru o biserică), cure apoi o au gubernat câ locuţinătorii lui (Jhristos.

1 Fapt. Ap ist. c 2, v. 41- 47. şi c. 4, v. 32. Totă istoria Apostolilor, cum şi epistolele lor arată; cumcă dinşii nu numii au inveţiat, şi botezat, ci au şi făcut şi dat legi; au dogenlt şi pedepsit au sânţit d<ac ini, ' pre >ţi, şi episcipi, şi i-au dat pre aceştia credincioşilor de invăţiători şi preoţi; au fost de faţiă câ mii mari la saborul din Ieru­salim Fapt. Ap. c. 15. Sântul Pavela eschis pre cei nedemni din Beserică. I. Cor. c- 5, v 5. I. Ti-

77

mot. c. /, 2, 20. şi pre Corinthiacul cel pocăit drăşi l ’a primit. II, Cor. c. 2, v, io.Ce au făcut apostolii după ce s au înmulţit

numărul credincioşilor?Şi-au ales după mândatul lui Christos aju­

tori şi următori, căror prin sânţire le-au dat tocma acea porere domnedieescă, care o-au fost primit ei inşişi dela Christos. Pre aceştia apoi i-au trâmis in acele locuri, unde se făceau creştini, şi i-au dat lor de mai marii sufleteşci demândândule: că şi ei pre alţii asemenea se-i sânţiescă şi de preoţi se-i chirotonescă.

«Şi au pus preoţi şi episcrpi in tote comu­nele. rogânduse şi postind « Fapt. Ap. c. 14, v. 22. «Pentru acea te-am lă at eu pre ţinu in Creta, că tu din cetate in cetate se puni preoţi. Tit. c, 15. Fapt. Ap. c. 13, v. 3. II. Timot. c. 1. v. 6. c. 2, v. 2,Păzit-au următorii Apostolilor acest mândat şi

mai incoUP' Păzit, căci unul a impertăşit poterea sântă

primită altuia: şi aşi 1 Beserica fundată de Chris­tos cu tripla sa diregătoria sau străplântat prin tote tempurile până ia noi şi aşia se vă străplântâ şi vă remene până la capetui lumei.

Este Christos şi cu următorii Apostolilor - Cum a fost Christos cu apostolii, aşia e

şi cu următorii acestora:, căci când a promis el apostolilor curncă va fi cu dânşii până la capârul lumei, a inţieles şi pre următorii lor. liind că a­

7§

postolii aveau se moră şi n’aveau se trăiescă până la capetul lumei.

Cari sunt adevăraţi următorii a apostolilor ?Episcopii, cari prin poterea sânţirei intru

un şir neîntrerupt se cobora tocma dela apostoli.Au aşiadarâ şi episcopii potere de a guvernă

Beserica ?Au; pentru acea şi dogeneşce sântul Pavel

apostolul pe episcopi cu aceste cuvinte: «Luaţi sama de voi şi de turma vostră, in care pre voi v’au pus Spiritul sânt episcopi, că se guber- naţi Beserica lui Christos.« Fapt. Ap. c. 20, v. 28.

Au episcopii in gubernarea Besericei. şi co- ajutoril

Au pre preoţi, cari sunt următorii celor 72 de inveţiăcei, şi sunt intru tote supuşi episcopi- lor; căci sunt osebite diregătorii subt unul şi a- celaşi domn: »au doră sunt toţi apostoli, toţi profeţi, toţi inveţiători?« I. Cor. c. 12, v. 5.

Aşiadarâ Domnul N. îs, Christos n a dat drept şi potere egală sau de o potrivă toturor membrilor d n Beserică!

Christos a dat tripla diregătoria: de inve- ţiâtoriu, de preot şi de păstoriu numai singur apostolilor, şi prin denşii următorilor şi coajuto- rilor, dintru inceput totdeauna numai aceştia au deprins acesta potere; precum ne dovedeşce s. Scriptură şi documentele vechi besericeşci.

Ce potere a dat D Christos apostolilor şi ur­mătorilor acestora prin diregâtoria de invUiătoriu.. preot şi păstorm ?

Prin diregâtoria de inveţiătoriu, le-a dat potere de a predica şi lăţi inveţiătura lui cea domnedieescă, şi cea contraria a o osendî.

Prin diregâtoria de preot, le-a dat poterea se şierbescă sânta liturgiâ şi se administreze sân­tele taine, se sântiescă si să binecuvinte.

Prin diregâtoria de pâstoriu le-a dat pote­rea se guverneze beserica prin urmare se dee legi şi şe le esecuteză ameninţiând pre cei ne­ascultători.

Dat-a Christos vr unuia dintre apostoli potere mai mare decât celoralalţil

A da*-, căci pentru ţinerea unităţiei in Beserică intre credincoşi a pus Christos pre un apostol cap vediut al celoralalţi şi a totă beserica.

Au nu e Christos capul Besericei sale?Christos in adevăr e capul Besericei sale,

inse nevediut, pentrucă el in mod nevediut gu- berneză Beserica sa prin Spiritul adevărului, care Tatăl l’a trâmis. Ioan. c. 14. v. 17, şi c. 16. v. 13. Pentru ce a fost de lipsă şi un cap vSdiut P

Pentru că Beserica e corporăciunea vădiută, şi că atare trebuie se aibă şi un cap vediut.

Pre cine a pus Christos cap vediut a l Be­sericei sale ?

Pre sântul Apostol Petru, pentru că x. pre

8o

ell’a pus de fundamentul şi temelia Besericei sale:2. lui i-a dat cheile imperăţiei ceriului, 3, Iui i-a demândat, câ se pască oile şi mieluşieii sei, adeca se conducă şi se guberneze totă turma şi 4. pentru densul s’au rogat se nu scadă cre- dinţia şi i a incredinţiat se intârescă in credinţia pre fraţi sei (Luc. 22, 32.)

»Tu eşti Petru şi pre acăsta pietră voiu zidi Beserica mea, şi porţile iadului nu o vor invinge pre densa. Şi ţie-ţi dau cheile imperăţiei ceriu­lui. Tote câte vei lega pre păment, vor ii legate şi in ceriu, şi câte vei deslega pre pământ, vor fi deslegate şi in ceriu.« Mat. c. 16, V. 18 şi 19. Şi eră: «paşce oile mele, paşce mieluşieii mei.“ Ioan c. 21, v. 15— 17.

, «Pentru acea când e vorba in sânta scripturădespre toţi Apostolii, Petru se numeşce totdeauna mai ântâiu câ cel de ântâiu, de şi el n’a fost cel mai betrân, şi nici chiar inainte de toţi chiămat la sortea apostoliei.

Folosilu-s a intr qdevlr Petru de acesta dire- gătoriă a sa de mai mare pastor iu l

Da! S ’a folosit indată după ce s’a inălţiat Isus la ceriu; pentru că de câte ori eră se se decidă sau efeptuescă ceva mai însemnat, tot- deuna Petru redicâ ântâiu vorba şi lucră câ şi cap a celoralalţi. Aşia la alegerea lui Mathia, aşia in serbătoria rosalilor, asia la certa iscată pentru prinvrea păgânilor in Beserică. Fapt Ap. c. 1, v. 15. şi c. 2, v. 14. şi c, 1 1 , v. 2,

Si

Fost a de lipsă., ca şi după mor tea lu i Petru se aibă Beserica cap vidiut şi mai mare păstoriu ?

Fost; pentru câ i. dacă trebuia se română Beserica până la capetul lamei, trebuia se remâ- nă şi pietra pre care era zidită: 2. dacă a avut Beserica lipsă de cap vediut când incă era mică, şi pânăce n’au fost atâte eresuri; cu cât mai tare avea trebuinţiă deracesta, după ce Beserica s’a lăţit şi eresurile sau inmulţir.

Cme e capul cel vidiut al Besericei după mar­ţea sântului Petru:

Papa Patriarchul Romei, cd şi următoriu. legiuit al sântului Petru in scaunul episcopesc din Roma, totdeuna a fost recunoscut de cap vediut al Besericei şi locuţinătoriul lui Christos.

Neci odată nu s’a ţinut vre un sabor universal, se nu fiă fost preşiedinte sau însuşi patriarchul Romei sau solii lui, şi nici odată n’a avut vre o decisiune besericescă potere dacă n’a fost mai ânîâiu întărită de papa; şi care n’a voit se rucunbscă pre papa de cap al Besericei, acela totdeuna s’a socotit ca şi un apostat, a- decd cd unul, ce s’a abătut şi depărtat din senul Besericei.

Cum se ţine m totâ Beserica unitatea, şi or­dinea cea bunăt

Aşia, ca fie care credincios e supus paro- chului seu, acesta episcopului seu cel legiut,

Cateehismul mare. 6

82

eră episcopii toţi patriarchului Romei, care este cap şi al totnror cpiscopilor

' Deprindere m morală. Fii fiule îotdeuna cu reverinţiă şi ascultare cătrâ papa, capul vediut al Besericei, cătră episcopi şi preoţi cari sunt in unire cu densul: câ-cî ei sunt in locul lui Domnedieu pre pămen.t, cari pre tine in numele lui Domnedieu te inveţiă ţi-administră sântele taine, şi te conduc spre mântuirea şi fericirea vecinică; că-ci acea ce a dis Isus cătră apostoli se inţielege şi despre denşii: «Cine ve ascultă pre voi, pre mine ine ascultă, eră cine ve uresce pre voi pre mine me uresce.* Luca c. io. v. 16.

S- 2. Despre semnele Besericei,

Sunt mai multe Besenci întemeiate de Christos? E numai o Beserică a lui Christos precum

e numai o creclinţiă, şi numai una religiune creştinescâ; şi pentru acea tote celelalte be- şerici, cari se ţin şi se dau ca adeverate, tunt in rătăcire.

Christos a (Jis: »Pre acesta pietră voiţi zidi Beserică mea.» (inse ilu besericilt) el voiesce »şe fiâ numai o turmă sau un staul şi un păs- toriu.» Ioan c, IO v, 16. Eră apostolii numesc Beserică trupul lui Christos*: Epist. I. Cor. c. 12, v. 27. 6r& Christos are numai un trup, prin ur­mare el a intemeiat numai una Beserică.Pole-se cunosce uş'or Beserică cea adeoL'a/âl Fote 5 pentru câ Christos a fundat numai o

.33

beserică vediută cu semne vediute, de pre cari uşior se pote afla; câ-cî altmintrea nu ne-ar fi potut demândâ- sub pedepsa osândei celei veci- nice, se întrebăm Beserică şi se ascultăm de densa.

»De ţi-a greşit fratele teu, spune-lu.Besericei, si de nu vă asculta de Beserică, se-ţi fiâ ţie că un păgân şi vameşiu « Mat: c- 18. v. 17. »Vestiţi

• eVangelia la totâ făptura — cel ce flu vâ crede se vâ osehdi'.« Marc c: 16, v. -i 5, 16, ■*- , .Gum e biserica vldmtăTBeserică e vediută t. prin mai- mării şi

membrii sei; 2. prin vestirea şi mărturisirea in- veţiăturei sa 'e ; 3. prin jerfă şi împărtăşirea sân­telor tame. .

Ce feliu. de semne treme, se aibă Beserică cea adevărată? ■

- Beserică; cea adevărată-trebue se fiă una,sântă,-:e-aţ*olică, sau - universală şi apostolică, pre­cum adeea- inv-etiă mărturisirea credintiei din sa- borul- dela Nicea. ■

Care Beserică are aceste patru. semne ? - Numai Beserică cea drept crediucidsă ca­

tolică care cunosce pre. patriarchul Romei de cap legiuit al ei, are aceste semne.

- Pentru ce. di ci ca Beserică catolică este u na ? Dic că Beserică catolică este una pentru

că. macar că e lăţită peste tot pămentul, totuşi totdeuna. şi pretutindenea mărturisesce numai una şi aceaşi credinţiă, ţine numai acele sânte

84

taine, aduce numai aceaşi jerfă şi are numai a- celaşi cap comun.

- Pentru ce dici că Beserica catolică e. sântă ? Dic că Beserica catolică e sântă i. Pentru

că intemeiătoriul ei Isus Christos, şi inveţiâtura Iui sunt sânte. 2. Pentru câ are, păstreză şi hnpărţiesce tdte aiijlocele sânţieniei. 3. Pentru că prin aceste mijioce credincioşii se sfinţiesc şi intr’insa au fost totdeuna sânţi, a căror sânţie- niă s’a întărit dela Domnedieu şi prin minuni.

Pentru ce dici că Beserica adevtrată este ca­tolică sau freste tot (universală.)?

Pentru că 1 A fost şi vâ sustâ in tote tempurile; 2. pentru că s’a lăţit şi se tot lăţieşce in totă lumea amăsurat mândatului lui Christos; «mergeţi in t6tă lumea, şi vestiţi evan- gelia la totă făptura.» Marc. c. 16, v, 15. şi 3, pentru câ a păstrat totdeauna invăfiătura lui Christos iut-regă şi nedespărţită, şi astăzi i-ncă o păstreză in acea intregitate; »invăţindu-i să pă - ziescâ tdte câte v’atn demândat v6ue.» (Mat. 28, 20)

■ Pentru ce dici câ Beserica catolică e Apostolică 1i. Pentru câ inceputul ei să dăteză dela

Christos şi apostoli; 2 pentru câ crede şi invă- ţiă acea ce au crediut şi inveţiat apostolii şi a3. pentru că mai marii ei adecă papa şi epis­copii intru un şir necurmat sunt următorii legiu­

iţi ai apostolilor.

H .

Dupăce altă Beserică nu are semnele aceste, ce urmhă de aici? ' -

Cum că numai Beserica cea drept c'retlin- ciosă catolică e beserica cea adevărată alui Chris- tos.

Deprindere- in morală. Mulţiămeşce lui Dom- nedieu pemrucâ eşd fiul Besericei celei adeve- rate, şi te rogă adese ori pentru pacea ţi inăl- ţiarea acestei Beserici, şi pen”ru intorcerea celor reteciţi, şi neer-'dincioşi »Fericiţi sunt toţi cari iubesc Beserica, şi se bucură de pacea ei.« Tob. c. 1 3, v. i8. ■!

§. Despre scopul şi menirea Besericei. Spre ce scop a întemeiat 1 ms Christos Beserica ? Isus Christos a întemeiat Beserica, ’că ea

se ducă pre omeni la fericirea vecinică. ,Cum duce Beserica pre omeni l-a fericirea

veciîncă?i’rein acea că ea sub a-ustioţia dumnrdie-

escă implineşce diregătoria intreită ă iu« Isus Christos: anume diregătoria lui de inveţiătoriu, de preot şi de imperat (sau pâstoriu)

Cum implineşce beserica d ’regătorid de ijivtiiă- toriu alui Isus Christos?

Prin acea că ea păzeşce in tote timpurile curată şi nestricată inveţiătura lui Isus ' Christos, o vesteşce şi o lămureşee.

Isu s C h ris to s a d a t B e s e r ic e i s a le , c ă ş e f i a in s ta r e a im p lin i d ire g ă to ria d e in v e ţiă to ritl d a ru l

86

infalibilităţii, aşia cât se nu potă rătăci in inve- ţiâturile despre credinţiă, şi despre moravuri, ci se inveţie numai acea ce a inveţiat Isi s Christos Cumcă Isus Christos a dat Besericei sale acest dar o şcim din cuvintele, cu cari a promis Ii! besericei pentru totdeauna asistinţia sa şi a Spiritului sânt. Aceste cuvinte sunt următoriele: »lică eu cu voi sum in tote dilele, până la sfirşitul lurhei.« (Mat. 28, 20). — »Eu voiu- rogâ pre Tatăl şi alt Mân- găitoriu vâ da vouă, câ se rămână cu voi in vec Spiritul adevărului.® (Ioan 14, 16. 17.) Acest dar apoi al infalibilităţii i-lu au papa şi epi copii 'împre­ună, şi şi numai papa singur, atunci când el câ cel mai mare inveţiătoriu şi păstoria dă. difinţiuni pentru intrăgă Beserica in inveţiături, cari se ţin de credinţiă şi de moravuri. Că Papa şi numai singur are darul infalibilităţii, o şcim din cuvintele, cari le-a dis Isus lui Petru si următorilor acestuia.5 >»Tu eşti Petru (adecă stâncă), şi pre acesta pietră (stâncă) voiu zidi beserica mea şi porţile iadului nu o Vor birui pre' ea.« (Mat. 16, 18.) —' »Eu in’am rogat pentru tine, câ se nu scadă credinţiă ta, şi tu orecând intorcându-te intăreşce pre fraţii tei!« (Luc., *2, 32). — Paşce mieluşieii mei . . . paşce oile mele!« (Ioan, 2 1 ; 15, 17.)Cum implineşce Beserica diregâtoria di preot

alai Isus Christos?Prin acea că aduce sânta jerfă a Liturgiei,

impărţieşce sântele taine binecuventă şt se rogă pentru toţi omenii,

Cum implineşce beserica, diregâtoria de imp&rat sau p&storiu a iu i Isus Christos? ,

Prin acea că duce pre toţi credincioşii la

o vieţiă plăcută lui Domndieu, dă legi şi porunci, judecă şi pedepseşce*

Pedepsele besericeşci de câpeteniă sunt: lipsirea de sântele taine, scoterea din sogietatea creştinescă (escomunicarea), prin ce cutarele se lipseşce de tote darurle şi binecuvântările be- sericei; lipsirea de îngroparea besericescă.

Ce detortnţiă avem noi fu ţ ă de beserică? Dâtorinţia de a o ascubâ de a crede acea

ce invaţiă densa şi de a urma sau implim acea, ce demândă.

»Cel ce ve ascultă pre viu pre mine me ascultă; şi cel ce ve dcspreţmieşee pre voi, pre mine me despreţiueşce; br cel cc mă despreţiu- cşce pre mine, despreţiueşce pre ce! ce m’a tri­mis pre mine. (Luc, io, 16,) Er de nu vâ asculta de beserică se-ţi fiă ţie ca- un păgân şi vameş (adecă păcătos public)!» Mat. 18, 17,Pote-se mântui a-ela, care nu se ţine de bise­

rica catolică ?Cel ce din vina lu i nu se ţine de bese-

rica catolică nu se pbte mântui, căci Isus Chris- tos a menit si renduit numai beserică catolică1 ?câ mijlocul ordinariu de a duce pre omeni la mântuire ş; pentru acea se numesce densa be- serica sengur mântuitorii.

Nu se ţin de beserică cei ce nu sunt bote­zaţi, precum jidovii, păgâni scl. — ereticii, cari cu scirea lapedă inveţiătura besericei, — Schismaticii, cari, ce e drept, cred insă s’au rupt de cătră ca­pul besericei, de cătră papa; escomunicaţii, pre

_____ 8.7_____

88

cari beserica spre pedepsă i-a scos din senul ei. — Se sc însemne că cel ce fbră de vina sa nu.se ţine de beserica catolică, se pote mântui in tip estraordinarifl, dacă cărcâ cu diliginţiă adevărul şi imp'ineşce acurat voia lui Domnedieu, asia cum o cuaoşce,. totuşi e lipsit de multe mijldce pentru de a se mântui mai uşior şi mai sigur.

Păcătoşii se ţin de beserică; inse ei sunt medulări morte, şi decutnva rămân in păcatele lor, nu se pot mântui. Nu e deci destul a se ţine numai Ia vedere (de din afară) de beserică ci tre- bue se fiă omul impreunat şi din lontru cu densa: prin credinţiă viă prin ascu'tare credinciosă şi. iubire din lontru.

Ce mărturisim noi dară prin cuvintele din Cred-eu: »Cred intru una, sântă, catolică şi apos­tolică Besiricâ ? c

Noi mărturisim şi credem cumcă Christos a întemeiat una beserică, care vâ sustâ până la capetul lumei, şi cumcă inveţiătura ei e neinşie- lătoriă prin urmare dacă voim se fim fericiţi si se ne mântuim acesta trebue se o ascultăm: mărturisim si credem si acea, că afară de Be- serica cea drept credinciosă catolică, alta nu este adevărată.

Pentru ce numim noi beserica »mama nost-ră* sânta maica beserică?

Pentrucâ i. prin botez ea ne-a născut din nou sufletesce si ne-a făcut fii lui Domnedieu;i ? j

2. ne nutresce cu cuventul lui Domnedieu si cu pânea ângerilor, adecă cu S. Cuminecătută; 3.

ne cresce in frica lui Domnedieu şi 4: până când trăim, ba şi după mbrtea nostră ne ajută cu rogâcianea ei, cu mângâierea ei scl.

Deprindere in morală. Onoreză şi iubesce Beseriea câ pre a ta mamă; ascultă cu totă stă- ruinţia şi bucuros inveţiătura ei, şi te supune cu tot-ă umflinţia legilor ei; pentrucâ: * acela nu vă ave pre Domnedieu de tată, care nu va ave beseriea de mamă,« dice s. Ciprian episcop şi martir (458.)

Iă parte la bucuriile şi dorerile ei; implinesce acurat poruncile şi prescrisele ei; supune-te din ânimâ sântului Părinte (Papei) şi episcopilor şi in vieţia ta privată şi publică preste tot te indrăptă numai după maxime, după xnveţiâturi catolice! Numai aşia vei fi un adeverat catolic!§. 3. împărtăşirea sânţilor.Ce inpeleţrem noi prin * Împărtăşirea sânţilor ? Prin împărtăşirea sânţilor inţielegem, cum

că toţi membrii Bcsericei celei drept credinciose sunt impreunaţi câ mădulările unui trup in Chris- tos aşia, cât la bunurile cele sufletesc» ale unui membru ieu parte şi celelalte.

«Precum intru un trup avem mai multe medu­lari, aşia suntem cei mulţi un trup in Christos.« Rom. c. 12, v. 4, 5.Cari snnt medular de Besericei?1. Toţi creştinii de pre păment ţinetori

de beseriea cea drept credinciosă catolică.

90

2. Sufletele cele din locul curăţitoriu sau din purgatoriu.

3, Cei fericiţi din împărăţia ceriului. — şi aceştia fac beserica cea triumfătoriă sau învin­gătorii.

Nu desfiinţieză morte a acesta impar ti şire . a credincioşilor ?

Nu, Pre cum mortea nu desfinţieză imper- tăşirea credincioşilor cu Christos, cu care sunt inpreunaţi câ membrele unui trup, asia nu des­finţieză neci acesta împărtăşire.

Pentru ce se numesce imp&rtişirea acesta îm­părtăşirea sânţi lo ri

Pentru că de acesta împreunare se ţin numai membrele Besericei celei adevărate, cari in s. scriptură se numesc sânţi, pentru că toţi sunt chiemaţi la sânţieniă şi prin taina sântului botez s’au sântit, si unii sunt adevărat sânţi.

In ce stă implrtăşina credincioşilor de pre păment ?

Intru acea 1. câ precum sunt impreunaţi toţi in Christos aşia sunt impreunaţi şi la olaltă prin una credinţiă, şi aceleşi sânte taine; 2. pen­tru câ darurile, care fiecare le primesce, precum şi rugăciunile şi alte fapte bune, care asemene fiecare le face, folosesc toturor ca membrelor unui trup.

Au şi plcătoşii cari se ţin de Beserica parte ia acesta impirtăşire ?

9 *

Aceia, cari sunt întinaţi cu pecate de morte sunt numai membre morte, prin urmare nu pot luâ parte la bunurile sufletesc: ale celor drepţi; totuşi prin rugăciunile acestora primesc multe daruri câ se se intorcă,.

In ce împărtăşire stăm noi cu sufletele cele din purgatoriu ?

Intru acea, că noi le iubim câ pre nesce fraţi ai noştri, cari sufer şi le' ajutăm, ca pedep­sele lor să se aline şi se se impugine.

Prin ce ajutam noi sufletele cele din purgălorm l Prin rogăciune, pornene şi alte fapte bune,

osebit inse prin sânta liturgiă.Iuda Machabeu a trâmis in Ierusalim douespre-

diece mii de drachme spre a se aduce jerfâ pentru păcatele celor morţi, 'prin urmare e un lucru sânt şi folositoriu a se rogâ pentru cei morţi câ se se mântuiască, de păcatele lor. Cartea a II. Machabeilor c. 1 2, v. 43—46. Mai in colo chiar şi ceî mai vechi sânţi părinţi mărturisesc, cumcă incă din tempurile cele vechi s’au făcut rogăciuni pentru cei repausaţi, ba şi sânţii apostoli au lăsat se ne aducem aminte de denşii in sânta jerfâ.In ce împărtăşire stăm noi cu cei fericiţi din

împărăţia ceriului*?Intru acea, că noi i onorăm şi ne rogăm

lor chiemândui intru ajutoriu eră denşii prin ro- găciunile lor cele poternice cătră Domnedieu ne ajută pre noi.

Deprindere in morala. R6gă-te in totă diua pentru fraţii tei creştini, cari incă se află in vi-

92

eţiă, sau sunt şi sufer in purgatoriu, şi te reco- mendă sânţilor din împărăţia ceriului sera şi demineţia.

A tjliecea inchietură a credinţiei.

Cum sună a dkcea inchieiufă a Cved-eului ?«Mărturisesc un botez intru iertatea păca­

telor.*Ce credem şi mărturisim noi in acesta inchie­

tură a credinţiei?Cumcă in Beserica cea adevărata prin vred­

niciile lui Isus Christos se pote dohendf iertarea toturor păcatelor precum şi a pedepsei lor.

«Mărit se fîă Domnedieu si Tatăl Domnedieu-,lui nostru Isus Christos prin al căruia sânge ne-amrăscumpărat, -şi după prisosinţia darurilor sale amdobendit şi iertarea păcatelor.» (Efes. i, 5, 7.)Ce felin de picate si pot ierta in Beserica cea

adevirată catolica?Tote păcatele fără nici o escepţiune.Ce tribue si facă picătosul că si potă dobendi

iertarea picatelor?El trebue 1, se ţină penitinţiă şi se se câ-

iescă de păcatele sale, pentrucă Christos elice:»de nu vă veţi. intorce, toţi veţi peri* (Luca c. 13, v. 3.) 2. se primescă tainele aşiezate deChristos spre iertarea păcatelor.

Cari sunt tainele aşicdiate de Christos spre ier- ‘area picatelor?

Taina botezului si a penitinţiei.

Cine are patere a iertă ' picatele in taina pe- nitentieir’

t

Episcopii şi preoţii sânţiţi de dânşii; pentru că numai -câtră aceştia a dis Christos: »căror veţi ierta pecatele, iertate vor fi.» Ioan c. 20, v. 23.

Deprindere in morală. Mulţiămeşce lui Dom- nedieu din totă anima, pentrucâ ţi-a promis ier­tarea pecatelor tale. Mărturiseşceţi deci pecatele tăie adese ori, cu totă voia, şi cu pregătire cu­venită.

A unsprezecea inchietură a credintiei.

Cum sună a unsprădiecea inchietură a Cred- eului?

• Aştept învierea morţilor.»Ce sl mtcmplă la mortea omului ?Sufletul se despărţieşce de trup şi merge

la judecata lui Domneclieu, eră trupul se re’n- torce ia mormânt.

Pmtruce trlbue si mbră toţi omenii?In pedepsa pecatului; »prin pecat a intrat

mortea in lume.» Rom. c. 5, v, 12.Când trlbue s l mor im ?Când i place lui Domnedieu: diua şi ora

morţii nu o şcim, pentru ca in tot tâmpul se fim gata a mori.

• Fiţi gata, că fiul lui Domnedieu vâ veni in­tru o oră, in care voi nu cugetaţi.« Luc. c. 12, v. 40.Cum sl fim noi totdeauna gata de morte?

_____ 93_______ •

Se incungiurăni' cu grijă păcatul, şi se vie- tiuim crestinesce; căci cum vietiuiesce omul, asia şi more.

s>Capetul vieţiei lor e după faptele . lor.« II, Cor. c. i i , v. 15.Cât temp rlmăne trupul in pămentl Trupul nu rămâne pre veci in pământ, ci

până la diua cea mai de pre urmă, când Dom- nedieu prin atotputernicia sa eră-lu .vâ şcolâ, şi—lu vâ impreunâ erăşi pentru totdeauna sau pre vecia cu sufletul. Acesta o numim noi invi- area morţilor.

»Vâ veni ora, in care foţi cei ce sunt in mormenturi vor audi viersul Fiului lui Domnedieu, Şi se vor scolâ cei buni spre inviarea vieţiei, drâ cei rei spre inviarea osendirei.o Ioan c. 5, v. 28, 29.Cu ce trup vom in vid lFie care suflet vâ recăpăta tocma acela

trup care l-a avut in vieţiă, pentru acea a dis incă dreptul lob: »Io mă voiu scolâ in diua cea de pre urmă din pâment, şi mă voiu inveşce in pelea mea, şi in trupul mieu voiu vedâ pre Dom- nedieul mieu.« lob. c. 19, v. 25, 26.

De aici vine onorea ce o dăm trupurilor celor morţi. (Ceremoniile ingropărei sinţirea ci miterielor tote o arată acesta.)

Pentru ce. vom inviâ no.i tocmai m acele Im ­pu ri cari le avem m vieţi ă l

Pentrucâ fiăcare după cum in trupul seu a

___94

95

făcut bine sau reu, in acelaşi trup sau se se dăruiescă sau se se pedepsescă. II. Cor. c. 5, v. 10.

Inviâ-vor toţi omenii"?Cu adevărat toţi vom inviâ, inse nu toţi

cu asemenea trupuri sau nu toţi ne vom schimbă pentru că cei buni vor inviâ cu trupuri strafigu- rate, eră cei rei cu trupuri forte deforme sau urite.

Cum vor fi trupurile, strafigurate?Vor ff pline de gloriă, asemenea trupului

strafigurat al lui Isus Christos.«Atunci drepţii vor străluci ca lumina sorelui

in imperăţia tatălui* Mat. c. 13, v, 43. «Isus Christos vă strafigurâ — schimbă — trupul dejo- sirei nostre, că se fia asemene măiestaticului trup al lui Isus Christos.* Filip. c. 3, v. 21.Deprindere in morală. Ţineţi trupul teu in

onore, şi nici odată nu abusâ cu semţiurile şi părţile lui spre pecat, că asia orecândva se te scoli spre vecinica fericire, eră nu spre vecinica osendă.

A douespre^iecea inchietură a credinţiei.

Cum sună a dbuisprldiecea inchietură a Cred- eu lu i?

»Si vietia vecului ce vă se fiă. Amin.Ce credem şi mărturisim noi in acesta inchie-

turâ a credinţ ei?Credem şi mărturisim cumcă după vieţia

96

acesta pămentescă mai este alta in imp&răţia ceriului unde cei drepţi şi buni vor gusta feri­cire şi mărire vecinică.

hi ce stă acesta fericire vecinică a drepţilor? Stă in acea i. că ved pre Domnedieu fa-

giă in fagiă asia cum este, şi sunt uniţi cu el in cea mai mare iubire impreunâ cu toţi ângerii şi sânţii. 2. Sunt liberi de tote necazurile şi neplă­cerile vieţiei acesteia, şi gustă neîntreruptă şi vecinică bucuriă, mărire şi domniă.

I. »Acum-lu vedem noi numai că prin o cău- tătoriă şi cdţiă, 6râ atunci fagiă in fagiă,® I. Cor. c. 13, v, 12, 2. «Domnedieu vă şterge lacremile de pre ochii lor. Mortea nu vă domni mai mult, precum nici intristare si dorere.« Apoc. c. 21, v. 4. «Vor ameţi de prisosinţia casei tale (o Dom- nedieule!), şi-i vei adăpâ cu apă plăcerei şi bunei voinţiei tale relei, inainte » Isaia c. 35, v. 9. »Vor primi din mâniie Domnului o impărăţiă «aărdţiă, şi o cunună imfrumseţiată.® Cartea intielep. c.5../» 17; ■Pote cineva cuprinde acesta fericire ceresca ? Nici un om; pentrucă întrece tot ce nu­

mai se pote cugetă.Cele ce ochiul n’a vediut, şi urechiă n’a

audit, şi_ la . ânîma omului n’au intraţ-.a pregătit Domnodieu celor cari-lfi iubesc pre El,® I. Cor, c. 2, v. 9.Fivâ-de opotrivă mărirea toturor fericiţilor!Ba nu; ci fiăcare vă primi răsplătire după

mărirea ostenelelor sale I. Cor. c. 3, v. 8, inse pentru acea toţi vor fi deplin fericiţi.

97

« A l t a e lu m in a so relu i, a l t a a lun ei şi a l ta as t e le lo r : c â s t e a d e s t e a se o s e b e s c e c u lum ina.A ş i a e şi in v i e r e a m o r ţilo r .* I. C o r, c . 1 5 , v .41, 42.

Dară eei răi osendiţi in iad nu vor vieţiui in veci ?

Vor vieţiui intru adever, inse in iad, unde se vor chinui in veci diua şi noptea. Apocal. c.20, v. 10.

Ce e iadul?Iadul — după cum dice sânta scriptură —

e loc de chin vecinie, foc nestins, şi intunerec din afară, unde e plângere şi crâşnirea dinţilor.

Ce pătimesc osind/ţii in iad?1. Chin din lontru, şi desperaţiune cuge­

tând la relele cele multe ce le-au făcut, cum. şi la darurile cele multe cu cari au abusat. Cartea inţielep. c. 5, v. 15. Mat. c. 8, v. 12.

2. Nespusă supărare şi nemângâiere; pen­tru câ din vina sa sau lipsit de vederea feţiei lui Domnedieu, şi de desfătarea ceriului Lucac. 13, v. 25 — 28.

3. Uriciosa sogietate a diavolului, şi a to-turor celor blăstemaţi acolo condemnaţi. Mat. c. 25, v. 4 1. '

Catechismul mare. . 7

98

4. Chinuri şi torture nesuferibile şi nespuse, fără a ave sperare, că acele şe vor alină, sau vor ave capet: »pentru câ focul lor nu se vă stinge, vermele Ier nu vă dormi.» Marc c. 9, v. 43. A pocal. c. 20, v. 9, 10.

» Ş i a m urit şi a v u t u l , şi s ’ a d u s in ia d , u n d e m u n c i n d u - s e ş i -a r ă d i c a t Ochii c ă t r ă ceriu , şi a vecj.iut d e d e p a r t e p r e A v r a a m , şi in sinul lui p r e L a z a r , şi a s t r i g a t : p ă rin te A v r a a m e ! in d u ra te s p r e m in e , şi t r â m ite p r e L a z a r s e - ş i in tin gă v e r - v u l d e ge tu lu i in a p ă , c ă s e - m i r a c o r ă s c â l im b a , c ă m e c h i n u e s c in v ă p a i a a e d s t a . « L u c a c. 1 6 , v . 2 2-— 2 4 .

E inchietură de credinţiă fdogmă — adevtr de .credinţi& — cum că cei osendţi in veci se vor pedepsii

Aşia e ; căci Isus Christos şi apostolii a- priat au inveţiat acesta, beserica totdeauna o a crediut, şi inveţiăturile cele contrarie acestei inchieturi in mai multe sinode universale le-a condemnat.

» D e p ă r t a ţ i - v e d e l a m in e b l ă s te m iţilor in f o c u l . c e l v e c i n ie . . . şi a c e ş t i a s e v o r d u c e tn m u n c a

d e v e c i . « M a t c, 2 5 , v. 4 1 şi 4 6 . » M a i b in e e s t e a in tra ş c h io p in v iă ţ i a d e v e c i , d e c â t c u d o u ă

' p c c i d r e in iad, in a c e l fo c n e st in s u n d e v e r m e l e nu d o rin e şi fo c u l nu s e rt in g e .» M a r c c. 9 . v . 4 4 , 4 5 . » Ş i fum ul ch in u irei lo r se v ă in â ţiâ in v e c i . « A p o c . c, 1 4 . v , 1 1 .

Cari merg in ia d l 'Toţi cei ce mor câ inimici ai lui Domnedieu7 1

sau intinaţi cu vre un pecat de morte; pentru

99

c â : « c a r e f a c e p e c a t , d u p ă d i s a s. s c r i p t u r i e s t e

d e l i d i a v o l u l ® , ( I . l o a n , 3 8 ) , p r i n u r m a r e e v r e d ­

n ic d e a s e p e d e p s i c u d i a v o l u l , M a t . c. 2 5 , v . 4 1 ,

4 6 . I. C o r . c . 6 , v . 9 , 1 0 .

Toţi osendiţii vor suferi şi patimi de o po­trivă ?

B a n u ; c i f i e c a r e v â p ă t i m i d u p ă m ă r i m e a

p ă c a t e l o r s a l e , ş i a d a r u r i l o r d o m n e d i e e s c i c u

c a r i a u a b u s a t f ă c â n d p e c a t d e m o r t e .

» C u c â t s ’a f ă c u t m ai m ă r e ţia , şi a vie ţiuit in fără d e le g i şi d e s m ă r d e r i c e t a r e a B a b ilo n u lu i , c u a t â t a vâ fi m ai m a r e chinul şi p a t i m a ei.« A p o c . c . 1 8 , v . 7 . „ D e l a f iec a r e , c ă r u ia i - s a d a t m ult, m u lt se v â c e r e « L u c a c . 1 2 , v, 1 8 .

Vota-se mântui toţi omenii ?T o ţ i o m e n i i f ă r ă e s c e p ţ i u n e s e p o t m â n t u i

n u m a i s e v i e ţ i u e s c ă d u p ă l e g e a lu i D o m n e d i e u

ş i s e i n t r e b u i n ţ i e z c d a r u r i l e i n b e l ş u g a t e c a r i e l - '

l e d ă f l ă c ă r u i a : c ă - c i f ă r ă m a r g i n e e i n d u r a r e a

lu i d â n d c h i a r p r e u n u l n ă s c u t fiu ă l s e u p e n t r u

m â n t u i r e a n o s t r ă ; d r e p t a c e a p ă c ă t o s u l n u m a i

s i e ş i a r e d e a ş i i m p u t a o s â n d a s a .

« D o m n e d ie u v o i e s c e c â toţi. o m en ii ' s e .fiă fe r i ­c iţ i .« I. T i m , c. 2, v , 4 . o#© m u l a r e inairitea sâ . v ie t ia si m o r t e a , c e v o i e s c e , a c e a i - s e v a d â o 4' S ir , c . 1 5 , v 1 8 . « J u d e c a ţ i intre m in e . şi. v i e a mea.«. „ C e aşi-fi p o t u t in c ă f a c e in a c d s t a şi n ’a tn , făcut.» I s a ia c. 5 , v . 4 . « D o m n e d ie u n ’a c r u ţia t n e c i p r e unul fiul se u c i l ’a d a t p e n t r u to ţ i ,« R o m , c. 8 , v , 3 2 .

f

10 0

Ce inţielegem noi prin cele patru lucruri maid. pre urm ' ?

Mdrtea, judecata, iadul şi împărăţia ceriului.E folositoriu. a cugeta adese ori la aceste pa­

tru lucruri?E f o r t e f o l o s i t o r i u c u m n i - o s p u n e S p i r i t u l

s â n t c u a c e s t e , c u v i n t e : » in t o t e l u c r u r i l e t a l e

a d â ţ i a m i n t e d e c e l e p , â t r u l u c r u r i m a i d e p r e

u r m ă , ş i in v e c i n u v e i p ă c ă t u i » P r o v . c . 7 , v . 4 0 .

Pentru ce inJiiem noi simbolul credinţi ti cu curentul »Am in« ?

Pentru câ cuvântul »Amin« atâta însemnă cât: »aşia e«, sau »aşia să fiă«, prin urmare arătăm prin el, câ noi tote cele cuprinse in a- ceste douespre^iece inchieturi ale credinţiei tare şi stătornicesce le credem, şi cum că amesurat acestei credinţie voim se vieţiuim şi in densa vdim se niurim,

Deprindere m morală. Cugetă adese ori inse osebit in ora ispitei la acest adevăr serios: »ce e pefdut odată e perdut pre veciăa : sau »o des­fătare, momentană — răpede trecătoriă — tra - ge, după sene chinuire vecinicâ ; inse o suferinţiâ scurtă aduce bucuriă vecinică. Nu-ţi cerca fe­ricirea in bucuriile lumei, căci »nu avem aici ce­tate, stâtatoriă, ce: cercăm pre cea venitdriă» (Evr. 13 , 14.)

C A P I IDespre precepte.

Destul-e spre mântuire numai st le credem tote, câte Domnedieu le-a descoperiţi

Nu e destul, ci noi trebue se ţine.m şi pre­ceptele lui Domnedieu: «dacă voieşci se intri in vieţiă ţine preceptele,« dice Isus. Mat. c. >9, v. 17.

» N u to t c e l c e d i c e : D o m n e , v a intra, in im - p c r S ţ i a c e r iu lu i: c i c e l c e f a c e v o i a tatălui m ie u , c a r e l e e in ceriu ri , a c e l a v â intra in im p e r a ţia c e ­riului.» M a t . c. 7 , v . 2 1 .

Pote omul ţi'ie preceptele lu i Domnedieul Pote cu darul şi ajutoriul lui Domnedieu;

căci altmintrca n’ar demândâ Domnedieu se-le ţinem cu atât mai puţin ar pedepsi pre vecia călcarea acestora.

« P r e c e p t e l e lui nu su n t g r e l e . « I. I o a n c . 5 , v . 3 * « J u g u l m ieu e d u lc e şi s a r c in a m e a u ş id r ă ,« M a t , c 1 1 , v , 3 0 . « D e s p r e Z a c l i a r i ă şi E l i s a b e t a e s c r i s : « A u â m b l a t in p r e c e p t e l e D o m n u lu i fă r ă m a c u l ă . « L u c a c . I, v . 6 .

Dâ-ne toturor Domnedieu spre acesta destul d ă ri Dă dacă-lu rogâm cu umilinţiă şi statorni­

cia: «cereţi şi s6 vâ dâ voue,« (jlice Isus! Ioan c. 1 6 , v. 24 .

102

Despre preceptul cel mai mare.

Care e cel ma: mare precept care. cuprinde tote celelalte in senei

Este. acesta: «Se iubeşci pre Domnul Dom­nedieul teu din tdtă ânima ta, din tot sufletul teu, din totă virtutea ta şi din tote poterile tale. Acesta e cel mai de ântâiu şi mai mare precept. Eră al doilea asemene acestuia; să iubeşci ,pre de apropele teu că insuţi pre tine.« Marc c. 12, v. 30, 3 1 . Mat c. 22, v. 37 —40.

§. 1. Despre iubirea lui Domnedieu,

Ce ni să demâ idă p? in preceptul mbirei Im Domnedieul

Ca se iubim pre Domnedieu preste tote pentru El insuşi eră făpturile lui se-le iubim pentru Domnedieu.

Ce insemnâ a iubi pre Domnedieu preste totel Atâta, cât pre Domnedieu a-lu iubi mai tare

şi al preţiui mai pre sus decât tot ce in lume asia, cât mai gata se fiă omul a-şi pierde tote, chiar şi vieţia decât a vetemâ pre Domnedieu.

« N i c i v id ţia n ici m o r t e , nici c e l e d e f a ? iă n ici c e l e v e n ito r ie . . . c u un c u v e n t n ici o fă p t u r ă s 6 nu n e d e s p ă r ţ id s c ă p r e n o i d e c ă t r ă iu b ir e a lui D o m n e d i e u . « R o m . c 8, v . 3 8 , 3 9 .

Ce insemnâ a vubi făpturile pentru Domnedieul însemnă a-le iubi 1. pentrucă Domnedieu o

voiesce si o-a demândat si cum voiesce densul9 > 9 9

1 03

se le iubim; 2. pentrucă tot binele ce e in făp­turi dela Domnedieu vine, şi e darul lui; 3. pen- trucă însuşi Domnedieu iubeşce făpturile sale. .

Prin ce arătăm noi că iubim pre Domnedieu ? Dacă facem acea ce e Lui plăcut, adeca:

dacă ţinem preceptele lui.» C e l c e a re şi ţine p r e c e p t e l e m e le . a c e l a

e c a r e m ă i u b e ş c e p r e m in e .« I o a n c . 1 4 , v . 2 1 , «Intru a c e a s t ă iu b ire a c ă t r ă D o m n d d ie u c ă se

ţ in e m p r e c e p t e l e l u i . « I. I o a n c. 5> v - 3*

Pentru ce trebue se iubim pre Domnedieu?1. Pentrucă Domnedieu in sene insusi si dinî y »

firea sa e bunul cel mai mare şi mai deseverşit, şi e demn de totă iubirea; 2. pentru că el mai ântâiu ne-a iubit pre noi, şi pentru noi şi pre unul născut .fiul seu l’a dat; 3. pentrucă in tote dilele ne impărteşeşce nenumerate binefaceri tru­peşei şi sufleteşci; 4. pentrucă el ne demândă, că se-Iu iubim promiţindune că resplătire vieţia sau fericirea cea de veci.

« A ş i a a iubit D o m n e d i e u l u m e a , c â t şi p r e un u l n ă s c u t fiiul se u l ’a d a t .« I o a n c . 3 . v . 1 6 . « S ă iubim p r e D o m n e d i e u p e n t r u c ă e l m a i ân tâ iu n e - a iu bit« I o a n c . 4 , v . 1 9 , « C i n e nu i u b e ş c e p r e D o m n u l n o stru Isu s C h r is to s . b l ă s t ă m a t e s t e . « I, C o r . c . 1 6 , v . 2 2 , ]

Când e iubirea nostră perfectă sau deplină ? Atunci, când iubim pre Domnedieu pentru

sene insuşi sau i-Iu dubim; pentrucă El e cea mai mare, nemărginită bunetate, perfecţiune d.e- seversită.

104

Când e iubirea nostră imperfectă sau nedep- Hmtă ?

Atunci, când iubim pre Domnedieu mai ver- tos pentru darurile şi bunetăţile sale, ce ni le dă.

Ce si tmpotriveşce mai ales iub;rei lu i Dom- nedieu ?

Se impotriveşce mai ales iubirea lumei; pentru acea st. Ioan dice, »nu iubiţi lumea, nici ce e intrensa, pentrucă care iubeşce lumea in acela nu s€ află iubirea Tatălui.» I. Ioan c. 2, v. 1 5 -

Ce inţielegi tu prin iubirea lum eil , Jnţieleg iubirea cătră bunurile cele deşierte

ale lumei acesteia asia, cât cineva nu-şi cercă fe­ricirea sa in Domnedieu, ci in averile, onorele si desfetările trecătorie ale lumei acesteia.,î

Dacă voim a iubi pre Domnedieu, iertat e a ne iubi şi pte noi?

Nu numai ni e iertat, ci suntem şi detori a ne iubi pre noi înşine; pentru că Christos dice: »s6 iubeşci pre de apropele teu, că însuţi pre tine;» totuşi asta iubire tr£bue se fiă subordi- nată, sau dreptă.

Cum vă j i iubirea de noi inşme dreptă?Iubirea de noi înşine vâ fi dreptă: 1. dacă

ne vom supune voinţia nostră voinţiei lui Domne­dieu. 2. dacă nu vom cerca binele nostru cu dauna deapropelui nostru. 3. dacă ne vom ingrigf mai mult de sufletul nostru decât de trupul nostru.

io 5

Ce si impotriveşce iubirei drepte de sene însuşi?S e i m p o t r i v e ş c e e g o i s m u l , c a r e s t ă i n t r u a -

c e a , d a c ă c i n e v a p r e s e n e ş i i n s u ş i r i l e s a l e I e

p r e ţ i u i e ş c e p r e s t e m e s u r ă , ş i m a i m u l t s e i n g r i -

g e ş c e d e b u n u r i l e s a l e v r e m e l n i c e , d e c â t d e î m ­

p l i n i r e a d e t o r i n ţ i e l o r s a l e .

Deprindere in morală. D e p r i n d e - t e a d e s e o r i

in i u b i r e a lu i D o m n e d i e u , s p r e a c e s t s c o p v e i

c u g e t ă a d e s e o r i l a D e n s u l , v e i v o r b i b u c u r o s

d e s p r e D e n s u l , t o t e l e v e i f a c e şi l e v e i s u f e r i

p e n t r u i u b i r e a lu i D o m n e d i e u .

§. 7. Despre iubirea deapropelui.După Domnedieu pre cine trebuc se iub>m noi

mai tare ?Pre deapropele nostru adeca pre toţi omenii

fără escepţiune de religiune şi naţiune.Nn e destul decă iubim noi numai pre Dom­

nedieu ?N u ; c ă d e v ă d i c e c i n e v a : e u i u b e s c p r e

D o m n e d i e u ; e r ă p r e d e p r o p e l e s e u î—l u u r e s c e ,

e s t e m i n c i n o s . * I . I o a n c . 4 , v . 2 0 .

Ce insemnă a iubi pre deapropele că pre sene insuşi ?

Acesta ni-o tălmăcesce insuşi Christos di- când: »câte voiţi, se ve facă voue omenii, fa- ceţi şi voi lor.« Mat. c. 7, v. 12.

Pentru ce trebue se iubim noi pte deaprope- le nostru ?

io6

I . Pentru că Christos, Domnul o demândă şi din implinirea preceptului acestuia voiesce se cunoscă pre adeveraţii sei inveţiăcei; 2. pentru că el atât in vieţîă, cât şi in mortea sa ne-a dat esemplu viu spre acesta; 3. pentru că toţi omenii sunt tipul lui Domnedieu; toţi suntem fraţi in Christos şi fii' aceluiaşi tată ceresc.

1 . «D in tru a c e s t a v e v o r c u n o s c e toţi c a s u n ­teţi in v e ţiă c e i i m ei, d e c ă v e ţ i a v e iubire unul c ă - t r ă a l tu l .« I o a n c . 1 3 , v 3 5 . « F iţ i u rm ăto rii jui D o m n e d i e u c ă şi fii c e i p lăcu ţi, şi â m bla ţi in iu­b ir e a a c e a c u c a r e şi C h r is to s n e - a iubit, şi s ’ a je r f it p en tru noi toţi.« F f e s e n i c. 5, v , 1 , 2 . » A u nu a v e m noi toţi un t a t ă ? A u nu n e - a f ă c u t p r e toţi un D o m n e d i e u ? ' P en tru c e se u r e s c d a r ă intre n o i unul p r e altul ?« M a l a c h ia c . 2, v . 10 . « C h r is t o s c a r e s â n tie s c e si c a ri se s â n t ie s c

to ţ i su n t d e l a unul, p e n t r u a c e a nu s e s f ie s c e a - i num i p r e ei f r a ţ i .« K v r e i c . 2, v . - n .

Cum trebue se piă iubirea nodră că'ră dea- fropele ?

Trebue se fiă 1. lucrătoria, 2. neinteresată, 3, universală sau peste tot.

Când e iubirea nostră catră depropele lucră­tori & ?

Decă facem bine deapropclui nostru după poterea nostră.

« F i i m ei ! s e ne iubim , inse nu n u m a i c u v o r ­ba şi c u lim ba, ci in a d e v ă r şi cu fapta.« E p i s t . I. al lui I o a n c. 3 , v , 1 8 .

Când e neinteresată iubirea nostră cătră dea- propele ?

io/

Când facem bine deapropelui nostru pentru Domnedieu, şi nu pentru ca se fim lăudaţi sau remuneraţi si dăruiţi dela omeni.

« D a c ă d ai o sp e ţiu , c h i a m ă p r e c e i se ra ci, n e - potin cio şi. orbi şi ch ila vi. ş i 1 v e i fi fericit, p e n t r u c ă a c e ş t ia n u -ţi p o t r ă s p l ă t i ; ci ţ i -se v ă ră s p lă t i ţie la in v ie r e a c e l o r d r e p ţ i . « L u c a c . 1 4 , v . 4 .

Când, e iubirea nostrâ cătră deapropele uni­versală ?

Când iubim noi pre fiecare om, fiă amic ori neamic, adeca pretin sau vreşmaşiu.

« D ă c ă v e ţ i iubi v o i n u m a i p re a c e ia , c a r i şi p r e v o i v e iu b ă s c , c e r e s p l a t ă p o t e ţ i a s c e p t â ? A u nu fa c a c e s t a şi v a m e ş ii? Ş i d e c ă v o i n u m a i p r e am icii v o ş tr i i - v e ţ i s a l u ţ i , c e fa c e ţi v o i ? A u nu o f a c a c ă s t a şi p ă g â n ii ?« M a t . c . 5 , v . 4 6 , 4 7 .«Iubiţi p r e v r ă ş m a ş ii v o ştr i, fa c e ţi bine c e l o r c e v e u r e s c p r e v o i, r u g a ţ iv ă p en tru a c e i a c a r i v e p e r s e c u t ă z ă şi v e c l e v e t e s c p r e v o i, c ă s e fiţi fii părin telu i v o s tr u c a r e e in cieriuri, c a r e f a c e , c ă se r ă s a r ă so r e le p r e s t e c e i buni şi c e i răi, şi s e plbie p r e s t e c e i d re p ţi ş i . n e d re p ţi.# M ă t . c . 5,

v 44, 45- ’Pentru ce trtbue se iubim pre mămicii sau

vrlsm asii noştri"?> )1. Penjru că Domnedieu o demândă; 2. pen­

tru că Isus Christos tipul sau modelul ori inve- ţiătoriul nostru cel domnedieesc ne-a dat esem- plu că se-i iubim; 3. pentrucă şi noi dorim câ se ne ierte Domnedieu.

1. «Eră eu dic vouă: iubiţi pre vrăşmaşii voş­tri.« Mat. c. 5. 2. Isus Christos chiar şi pre ven-

io 8

diătoriu l s e u l ’a în tâ m p in a t c u to t ă iu b irea d i c â n d : « p r e tin e , p e n tru c e ai v e n i t ?« M a t . c 2 6 , v . 5 0 , şi p e n tru u cigă to rii să i i n c ă s ’a r o g a t p r e c r u c e . « P ă r in te ! iă r t â - l e c ă nu şciu c e fa c « L u c a o, 2 3 , v. 3 4 , 3 . « Ş i n e iă rtă n o u ă p ă c a t e l e n o stre p r e c u m ie r t ă m şi noi greşiţilo r n o ş t r i .41 E s e m p l u a v e m in ă s c m e n a r e a d e s p r e se rv ito riu l n ein d u ra t. M a t . 18 , 2 3 .—

Ce-lii aşceptă -pre acela cari nu ierta vătăma- rea altuia?

Judecata fără indurare.s J u d e c a t ă fără in d u ra re v ă v e n i p r e s t e a c e l a ,

c a r e nu a r a t ă in d u ra re .» I a c o b c . 2 , v . 1 3 . « D a c ă nu v e ţ i iertă , nici T a t ă l v o s tr u din c e r iu nu v ă i e r t ă p ă c a t e l e v o s t r e M a r c c, 1 1 , v . 2 6 .

Ce trăbue să facem dacă am vătămat pre de- apropele nostrul

Cum d:ce Isus: trebue se mergem la el şi se ne impăcăm era cu el. Mat. c. 5, v. 23, 24.

C ari omeni ni-i pune înainte st. scriptură mai v ir tos cd să-i iubim?

Pre seraci, veduve, orfani sau prunci remaşi de părinţi, şi in de obşte pre toţi aceia, cari au lipsă de ajutoriu trupesc şi sufletesc.

Cum trăbue să-i ajutăm ?Prin faptele indurârei cele trupeşei şi cele

sufleteşci.„ F e r i c i ţ i sn n t c e i induraţi, c ă a c e l o r a se v ă

f a c e in d u ra re .» M a t, c, 5 , v . 7 .

C ari sunt faptele indurârei cele trupeşei ? Următorele ş:epte 1, a nutri pre cei flă-

mândi; 2. a adăpâ pre cei setoşi; 3. a îmbrăca

1 0 9

pre cei goli; &. a primi pre cei străini; 5. a mângâia pre cei din inchisoriă; 6. a cerceta pre cei bolnavi; 7. a inmormentâ pre cei morţi.

Suntem dători a ne deprinde in faptele trupeşei ale indurăreil

Suntem, dacă potem şi acesta e o detorin- ţiă atât de strinsă, cât Christos pre cei neindu- rati i osendesce la focul cel vecinie.

« D e p ă r t a ţ i - v ă d e l a m in e b lă s tă m a ţ ilo r in f o ­c u l c e l v e c i n ie . C ă a m fo st flă m e n d , şi nu m i a - ţ i d a t se m â n e ; s e t o s , şi nu m i - a ţ i d a t s e b e u ; s t r e ­in a m fo st şi nu m - a ţ i p r im it ; g o l , şi nu m - a ţ i Î m b r ă c a t ; b o ln a v şi in p rin s o riă a m fost, ş i nu m ’a ti c e r c e t a t . , . A d e v ă r d ic v o u ă ; c ă c e n - a t i fc 'c ut unui dintre a c e ş t i fraţi m a i m ic i ai m e i , m ie n -a ţ i fă c u t . Ş i a ş i a v o r m e r g e a c e ş t i a in m u n c a d e v e c i « M a t . c. 2 5 , v. 4 1 , 4 6 . In p rivin ţia c e ­lo r m orţi d i c e s â n t a s c r i p t u r ă : « F iu l m ie u ! p l â n g e p e n t r u c e l m o rt, şi nu n e - b â g â in s a m ă sa u n u n e g r ig i in m o r m e n t a r e a )ui.« S i r a c h c . 3 8 , v . 1 6 .

Ce bun&tăţi. sunt promise celor induraţi cătră alţii sau celor ce dau milă (pomană)l

Binecuvântare tempurariâ. şi mai vertos da­rurile cereşci spre a pote câştigă iertarea pă­catelor şi vieţia de veci.

1 . « C a r e d â c elu i s ă r a c , a c e lu ia n u - i v a l i p s i : ă r ă c a r e s ă in to r c e d c c ă t i ă cerşito ri, v ă su feri l ip s ă .» P r o v e r b e l e c. 2 8 , v . 2 7 . P i ld ă a v e m p r e T o b . 2 . I n d u r a r e a m â n tu ie ş c e d e m o r t e , c u r ă ţ ie ş c e p ă c a t e l e , şi f a c e c â să află m in d u ra re şi v iă ţiâ d e v e c i . T o b . c. 1 2 , v . 9 .

Cari sunt faptele indurărei cele sufLteşcil

Aceste şiepte: i. a îndreptă pre cei păcă­toşi; 2. a inveţiâ pre cei neinveţiaţi; 3. a svătui pre cei indoiţi; 4. a mângâia pre cei intr staţi;5. a suferi cu răbdare sau pace nedreptatea; 6 a iertă bucuros pre cei cari ne-au vătămat; 7. a se rogâ pentru cei vii şi cei morţi.

Suntem detori a ne deprinde in faptele sujii- Usci ale indurării?j

Suntem, incât adeca avem însuşirile pofdte spre acea, şi avem ocaşiune, fiindcă mai tare trebue să ne zacă la ânirnă fericirea cea sufle- tescă a deapropelui nostru decât cea trupescă.

»Cine abate pre păcătos dela calea cea ră­tăcită, acela se şcie, că i-a mântuit sufletul de morte, şi vă acoperi mulţimea păcatelor.« Iacob c, 5, v. 20.Deprindere in morală. Fii pacînic şi cu iubire

cătră fie cine, dar. deschilinit cătră frăţiile şi rudeniile tale, că cătră unii, cu cari eşti in ne­mijlocită relaţiune şi legătură.. Nu răsplăti nici când rău pentru rău; ci mai bine te rogă pentru acela, care te-a vătămat cu ceva.

Despre cele <Jiece precepte alui Domnedieu.

Unde si cuprind mai pre larg detorinţiele ce le avem cătră Domnedieu şi deaprbpelel

In cele diece porunci a lui Domnedieu; dintre cari cele trei de ântâiu cuprind detorinţiele nos- tre cătră Domnedieu, e^ă. celelalte şiepte deto­rinţiele nostre cătră deapropele nostru-

Cari sunt cele diece porunci ah lu i Domnedieu ?r. Eu sum Domnul Domnedieul teu. Se nu

aibi domnediei streini înaintea mea; tip cioplit se nu-ţi faci, câ se te inchini lui.

2. Sfi nu iei numele lui Domnedieu indesiert.’ •>X. Adăti aminte sh sântiesci diua Dominecei.1 1 * 14. Cinsteşce pre tatăl teu şi pre mamă ta,

câ se trăieşci mult, şi bine pre păment.5. Se nu ucidi.6. Se nu curveşch7. Se nu furi.8. Sfi nu mărturisesci strimb in contra dea-

propelui teu.9. Se nu pofteşci muierea deapropelui teu.

10. Se nu pofteşci nici un lucru al deapro­pelui teu.

Preceptul ântâlu al lui Domnedieu.

»£u sum Domnul Domnedieul teu, se nu aibi domnediei streini înaintea mea; tip cioplit se nu faci ca se te inchini lui.

Ce demândă Domnedieu prin porunca ântâiâ?Câ noi lui Domnedieu celui preainalt, câ

făcăturiului şi Domnului nostru se-i dăm detor- nica închinăciune şi reveiinţiă

De câte je liu ri e cinstea sau cultul,, care sun­tem dllori a-lu dă iui DJoimiedhnl

De doue feliuri: cultul sau cinstea din lon- tru, si cinstea din afară.

1 12

Cum onoram noi fire Xăomnediău din lontru ?1. Decă credem in densul, sperăm in den­

sul, şi-lu iubim pre'ste tote;2. decă-lu rogăm cu totă cuceria şi-i mul-

ţiămim pentru binefacerile sale;3. decă ascultăm de densul şi ne supunem,

cu totă umilinţia voiei sale celei sânte.Prin ce Alcătuim noi in contra credinţiei in

Domnedieu ?t. Prin necredinţiă, credinţiă retăcită, şi prin

lăsarea sau negarea credinţiei celei adeverate;2. prin cetirea şi lăţirea cărţilor eretice şi nere- legiose, precum şi prin astfeliu de vorbiri şi ascultarea acestora; 3. prin îndoirea cu voia despre credinţiă cea adeverată sau despre in- chieturile credinţiei şi prin ispitirea sau cercarea orbă acelora; 4. prin nepăsare sau indiferentism in credinţiă.

C ine se judecă, a f i nepasătoriu — indiferent — in religiune ?

1. Cel ce ţine că tote religiunile sunt de o potrivă bune; 2. cel ce lenevesce inveţiarea de lipsă a religiunei; 3. părinţii sau tutorii de- cumvâ lasă, că fii lor se se crescă in credinţiă şi religiune neadeverată sau retăcită.

Prin ce pkatmm in contra sperai ei in Dom- nedieu ?

1. Prin neîncredere şi desperare: când a- decă sperăm inse nu cu totă incredinţiarea, şi

când desperăm, vă se d'că nu avem nici o spe- rarc sau nedeşde; 2. prin încredere sau indrâs- nelă orbă, când adeca sperăm, că Domneclieu trâbue sg ne dee de şi nu suntem demni, sau când credem, că nu avem trâbuinţiă de ajutoriul domne^ieesc: sau când in adins — qu voiă — facem ceva râu sperând, că Domnedieu trâbue se ne ierte.

Cine picătnieşce prin neîncredere şi desperare?Cel fricos şi cel ce nu sperezâ că Domne-

dieu i pote dâ, sau voieşce a-i dă, acea ce tfâ- bue, st spereze dela Densul.

Ce s? sperăm noi dela Domncdieu ?Noi s£ sperăm inainte de tote dela Dom-

nedieu vieţia sau fericirea cea vecinieă, şi daru­rile de lipsă spre ajungerea ei, precum sunt: iertarea picatelor nostre, potere in contra râu­lui, şi ajutoriu spre fapte bune, s. a.

Pintruce sS sperăm noi tote acestei1. Pentrucă atotpoterniculj preabunol, şi cre­

dinciosul in promisiunile sale Domne<jheu ni-lea promis; 2. pentrucă Isus Chiistos prin vrednici­ile sale ne-a făcut in stare a le dobândi pre tote acestea.

Pote spera fiecare ptcătos iertarea picatelor!Fiecare pecâtos chiar şi cel mâi mare p6te

şi trebue se spereze iertarea pecatelor, numai sâ aibă voia adeverată de a st intorce la Dom- nedieu şi se se căiescă din tot sufletul.

CaSechismul mare. 8

»Dacă cel pe.cătos şe intorcp dela pecatele . sale,, se căieşce, şi ţine tote preceptele lui Donj-

nedieu, se vietiuiescă si s.e nu moră.« Ezech. c.1 8, y. 2 1 . Eseiriplul. A!ihivitemilor, al Măriei Mag-

' - tlalenei şi al ■ lotrului iâtors pre cruce s. a.•■ Iertat este si sperăin, noi dela Doimtedieu şi

burniri pămenteşcii ' -■ E s t e ; i e r t a t s î n c â t a c e s t e n e s u n t d e t r e b u -

i n ţ i ă s p r e s u s ţ i n * r e a v i e ţ i e i , s p r e a j u n g e r e a m â n -

t u i r e i şi" n u s u n t i n i p e d e c ă t o r i e d e f e r i c i r e a c e a

v o 'c î n i c ă .

• CiHe picăluiesşâe prin ■ încredere. or bă ?1 . C e l c e c r e d e , c ă p o t e fi f ă r ă d e a j u - o -

i iul Iui D o i n n e d i e u ; 2. c e l ’ c e s e a r u n c ă o r b e ş c e

î n p r i m e j d i a , s p e r â n d 1,- -'-că D o m n e d i e u d e b u n ă

s a n i ă - l u v â s c o t e ; ‘3 . • c6l- c e f a c e r e u f ă r ă a s e

'•in fi o r ă şi t o c m a i p e n t r u a c e a , ' p 'e n t r u c ă D o m n e -

d i e u 'e ' b u n şi i h d u r ă t o r i ă .

Ce picate si ■ impotrîVv.ik deadreptui iubirei lu i Domuediiu?' ■ ♦' ' ; 1 ■ • * ' :>

' ţ i t d 5f e a f f i a r e ă i u b i r e s a u a l i p i r e d e c e l e p ă -

■ m e i i t e Ş c i - C c a r e t r a g 1 ' d u p ' ă ;’s e n e n e p ă s a r e şi n e -

in !uî:ţ iă in ir< : c ă t i a t M M r i f i n e d i e u . v ' • ■ ■

2 . " O r a şi r î e v x t f i ^ i ă e ă t r ă D o m n e d i e u , şi c-â-

t r ă c ' i s p u s e ţ i u n i l c s a l e i n a l t e p ă r i n ţ i c ş c i s a u ;x-‘â r -

t i r e a iH c o n t r a ' a c e l o r a . "•

1 im n onorăm n'n 'pre Domnedieu de ni o fără 3D a c ă c i n s t e a n o s t r ă ' c e a d in l ă o n t r i r s a u

s‘e i ! ţ i e i h i n t c l e nos'- 're- c e l e e v l a v i o s e c ă i r â i J . a n ­

ii e d i e u l e a r ă t a ir i - ş i ’p r - i n ' f a p t e d e i n a f a r ă , d e

esemplu: suntem de fagiâ la sânta liturglă, prin cântări, ingenunchiare rogăciuni şi aice fapte asemene.

Prin ce plcăluim noi m contra cultului dom->nediecsc din ap a ra i

Dacă nu mergem la beserică, şi lenevim sânta liturgiă, sau dacă fiind la acea de fag’ă nu ne portăm cu pietatea cuvenită.

A v e m pildă in p e d e p s i r e a b e th s a m ite n ilo rp e n t r u c a s ’au a p r o p ia t c u n e v r e d n i c i a d e sicriullegei, (Im p. I. 6, n . )

Cum sg mai picătuieşce in contra preceptului celui de ântăiur

i. Prin idololatriâ; 2. prin credinţiă deşier- tă; 3. prin fermecătură; 4. prin sacrilegie şi a5. prin simoniă.

Când face cineva idololătnaiCând unei făpturi dă onore domneglieescâ,

că păgânii.Ce e credinţiă deşicr/a ?Credinţiă deşiertă are loc când cineva crede,

că nescari lucruri sau făpturi au ceva. potere mare ascunsă, care nu o au nici dela Domne- dieu, nici prin rogăciunile Besericei nici după ordul naturei. De esertiplu: când crede cineva, cumcă cutare pote spune lucruri venitdrie din sem­nele manilor: din aruncarea cărţilor pote spune de noroc: pote esplicâ sau telcui visurile şi altele.

Picat mate e credinţiă deşiertă?8*

I n d e o b ş t e e m a r e p e c a t ; p e n t r u c ă c e l c e

s e ţ i n e d e a c e s t e a d a c ă ş i n u t o t d e a u n a p r e

f a g i ă , in a s c u n s d e c e l e m ii m u l t e o r i a ş c e p t ă

a j u t o r i u d e l a d i a v o l u l ; ş i in t o t c a ş u l i n c r e d e r e a ,

c a r e a r t r b b u f s 6 - o p u n ă s i n g i r ;n D o m n e d i e u ,

o p u n e in a s t f e l i u d e n e m i c u r i şi i n ş i e l ă c i u n L

E credinţiă des ierta a porta la- noi vre-o ma­netă, sau icima unui sânt, s’a/f a altui lucru sânţii?

B a n u ; ci i n c a e d e l ă u d a t d a c ă a c e s t a o

f a c e m c u c u v e n i t ă p i e t a t e a d e c ă i n c r e d i n î i n d u n e

in D o m n e d i e u . in r u g ă c i u n i l e s â n ţ i l o r , p r e c u m şi

in r o g ă c i u n i l c ş i b i n e c u v â n t a r e a B e s e r i c e i .

Când picătuieşce cineva prin fermecaturi? C â n d c i n e v a p r i n c h i t m a r e a s â t a n c i , s a u a

s p i r i t e l o r v o i e ş c e a a f l a d e e s e m p l u c o m o r ă d e

b a n i , s a u v o i e ş c e a f a c e p a g u b ă o r i n e ş c e l u c ­

r u r i m i n u n a t e .

A s i a v d f a c e o d a t ă A n t i c h r i s t : »a c ă ru i v e ­nire si v d te m p l d cu lu c r a r e a s ă ta n e i prin o p o t e r e in şie lă to riă , prin s e m n e şi m inuni fa lse , c u m şi p rin feliurite ispitiri s p r e c e l e r e le p en tru c e i p ie r ­d u ţi,* E p i s t . a 11 . c ă t r ă T e s a l o n i c e n i c . 2, v . y , i o . A c e s t e le v a lă s ă D o m n e d i e u s p r e d r e p t a p e d d p ; ă a a c e l o r a , c a r i au lă s a t la o p a r t e a d e - v e r u l c e l c r e ş t i n e s c şi m inunile c e l e d o m n ecţieeşci.

Ce e sacrilegiul?S a c r i l e g i u l e n e c i n s t i r e a p r i n c e v a p e c a t a

l u c r u r i l o r , p e r s b n e l < r şi a l o c u r i l o r c e l o r s â n ţ i t e

lui D o m n e d i e u d e e s e m p l u : p rin . n e d e m n a p r i ­

m i r e a u n e i s â n t e t a i n e , p r i n b d j o c u r i r e a p e r s d -

n e l o r s â n ţ i te , a p r e o ţ i l o r , p r in s p u r c a r e a s â n t e l o r . B e s e r ic i şi a v a s e l o r s â n ţ î t e p e n t r u cu l tu l d o m - n e d ie e s c .

E s e m p i u v e d i la D a n i e l c a p 5 . p e d d p s a r e ­gelu i B a l t a s a r , Ai lui H e lio d o r in c a r t e a M a c a b e i - la r a II. L a Ioan c. .2, v . 1 5 . v e d i cum a a l u n g a t C h r is to s p r e c o m p a r a t o r i din B e s e r i c ă .

Ce e simonia?E v e n d i a r e a şi c u m p ă r a r e a lu c ru r i lo r c e l o r

su f le te şc i , a d i r e g ă t o r i i i o r şi a l t o r a s e m e n e p e . ic ru b a n i , cu m a fă c u t S im u n M ig u l F a p t e l e A p u s e , c. 8. A c e s t p e c a t e opric d e B a s e r i c ă s u b ce l m a i m a r e c a n o n , b a c h i a r s u b a fu r is e n ia .

Deprindere in morală. R o g â - t e lui D o m n e - d ie u d e m i n e ţ i a şi s e r a . In B e s e r i c ă t e p o r t ă cu r e v e r i n d ă , nu vorb i ' n u r îd e ci r o g ă - t e cu c u v e ­n i tă p i e t a t e , in g e n u n e b iâ n d , şi cu m â n i îe î m p r e u ­n a te . Mici o d a t ă nu iu t r e b u in ţ i a m i j lo c e o p r i t e s a u s u s p îc io s e s p r e a v in d e c ă bo le , s a u s p r e a d e s c o p e r i lu c ru r i a s c u n s e . C â n d eş t i in i n d o ie lă , c ă o r e c u t a r e m ij lo c i e r t a t e s a u n u ? in fr e b ă p r e p ă r in t e le t e u ce l su f le te s c .

Despre onorea şt chiemarea intru ajutoriu a sânţilor.

Iertat e a onoră pre sânţi:’N u n u m a i că e i e r t a t , d a r ă e şi d r e p t şi

cuv iinc io s a o n o r ă p r e s â n ţ i ; căc i d a c ă o n o ’ â m no i p r e b m e n i i ce i b r a v i şi v i r tu o ş i in c ă p r e a ­

cest păment, cu cât mai tare debue se onorăm pre sânţii din ceriu ?

Nu e o tio re ‘•: acesta ht contra preceptului celui de ântâiii alui Domnedieu?

Nu nici de cum; căci i. noi nu dăm sânţilor onore sau inchinăc'une ce se cuvine lui Domnedieu;2. prin sânţi onorăm noi şi mărim pre insuşi Domnedieu, care . ătră denşii s’a are.at aşia po- ternic şi clătătoriu de daruri.

Ce deschilnrrc e intre onorea lui Domnedieu si a sânţilor ?f '

Acesta că i . ( numai lui Domnedieu ne în­chinăm, adecă recunoşcem, onorăm şi rogâm numai pre Domnedieu că pre cel mai mare-Domn al nostru şi isvor a tot binele, eră pre sânţi nu­mai ca pre neşce amici şi şierbi credincioşi ai lui Domnedieu: 2. pre Domnedieu-lu onorăm pentru sene insuşi, adecâ pentru insuşirile sau desever- şirile sale cele nemărginite, cari le are dela sene iusuşi; eră pre sânţi i onorăm pentru da­rurile şi insuşirile bune, cari le-au primit dela Domnedieu.

Dară nu mgenunchiăm noi inaintea tipurilor sânţilor, nu inchitiăm noi Besericele nostre sânţilor, şi nu le aducem je t fă ca lu i Domnedieu?

Aşia e, ingenunchiâm, inse prin acea nu ne închinăm sânţilor: precum nu se închină stăpânu­lui sdu sluga, când cere ceva dela dinsul inge- nunchi. Besericele le facem şi le sânţim noi

numai ■ sengur. lui Domnedieu asemene şi sânta liturgiă o aducem numai sengur atotpoterui-cţilV' Domnedieu. deşi tot deodată cinstim şi amintirea sânţilor şi-i chiemăm i.ntr’ajutoriu.-

■ . L a ce trlbue mai cu samă să luăm cuminte când onorăm sân ţiil , • '

C â s e u r m ă m şi n o i f a p t e l e ş i v e r t u ţ i l e l o r i ­

c ă a s i a f ă c ă n d u n e ^ a s e m e n e a , l o r s e l u ă m şi

n o i o r e c â n d p a r t e la-, f e r i c i r e a c e a v e c i n i c ă -

şi s e n e - p o t e m b u c u r a î m p r e u n ă c u djSnşii.'.

Bine şi iertat e a ne roptî de sânţi câ se*fi& rozători' Iti’ Domnedieu pentru ixii ?•

E bine, folositofiu şi iertat: pentru că: i- dacă ne rogăm noi de unii omeni până 'ce su.it incă în vieţiă, câ se se roge pentru noi, cu a- tât mai tare este iertat, ba şe cuvine, c â \sg !ne rogăm de sânţii din ceriu, câ se se roge pentru noi lui Domnndieu; 2. insuşi DoTme'dieu â de- rnândat odată limpede, amicilor lui lob, câ se mergâ Iâ el cu aceste cuvinte: «mergeţi la? şier— bul mieu lob . ... eră lob şierbul 'rriîeti se setd ge ' pentru voi.« lob. c, 4a, v 8.

Pot dobendi ceva dela Domnedieu pentiHi' mu sânţii din ceriu ?

Dacă au potut. doheqdl.încă pânăce. ..au fost in vieţiă pămentescă, cu atât mai tare pot acum ;n periu,- penţrucă, .niortea nu desface legătura dintre noi si densiii

î 20

Cu ce infenţium eh. iernăm noi pre sânţi intru ajutor Ut*?

Noi nu-i chiemărft intru ajutoriu cu acea intenţiune, câ şi cum denşii ar pote se ne a- jute fără Domtu dieu, ci pentrucă rogăciunea nos- tră se o impreune cu alor şi se o spriginescă Ia Domnedieu.

Pre cine onorăm, şi chiemăm iul’ ajutorrii mai cu de adinsul ina /ite de toti ângeni si sânţii?

Pre preafericita vergură Maria mama lui Domnedieu.

Pentruce onorăm noi şi chiemâm mirajutorră osebit pre prea sânta M ana ?

1. Pentrucă e mama lui Domnedieu, şi pen­tru acea întrece in dar şi in mărire pre ţoţi ân- gerii şi sânţii;

2. pentru că Ea tocma pentru acesta mai mult pote face pentru noi cu rogăciunile sale la Domnedieu.

Ce folos aduc iconele hti Ckristos şi a sânţilor de prin Besericâ?

Mare folos; pentrucă ne îndemnă poternic la fapte bune şi ne întăresc in densele, punfen- du-he înaintea ochilor istoria rescumpărârei şi a mântuirei nostre, patimile cele amare a Domnu­lui nostru Isus Christos, cum şi portarea cea cucerică a sânţilor.

Dară nu e scris: »tip cioplit s i nu-ţi fa d că să te închini lu i?

1 2 Î

Asia e: inse si acea stă scris: scâ se nuî 1te închini lui.« (3. Moise c. 26, v. 1.) cum făceau păgânii. Noi creştinii cei dreptcredincioşi catolici inse ne ferim de închinarea sau adorarea ico- nelor.

D o m n e c |ie u insuşi a d e m â n d a t Iul M o is e , c â p e sicriul le g e i s e p u n ă d o i c h e r u v im i; (ÎI. M o i s e c. 2 5 . v , 1 8 , ) şi se se r ă d i c e un ş i e r p e de a r a m ă c a tipul s a u sim bo lu l R e s c u m p ă r ă t o r i u l u i celu i r e s - tignit. 4 . M o is e c . 2 1 , v . 8.

Iertai este dară si onorăm icbnele lui Christos şi a sânţilor?

De bună samă; că dacă onoreză un prunc bun iconele părinţilor sei. şi un supus icona îm­păratului seu, cu atât. mai tare suntem noi da­tori a onoră iconele Domnului Christos şi ale sânţilor, cari ne pun inâinte faptele lor ne aduc aminte şi ne îndemnă se-i urmăm eră cinstea nu se opreşce la tip sau iconă ci se în­drepta şi trece la acela, pre care-lu intipu- iesce icona.1

C â t d e ta r e a p reţiu it B e s e r i c a o n o r e a i c o ­nelo r, a r ă t a a c e a îm p r e ju r a r e , c ă in su ta a o p t a s a u s c o l a t n e ş c e e retic i a s u p r a i c o n e l o r m a i c u s a m ă l a răsărit , totuşi nu i -a u p o t u t a b a te p r e c reş tin i d e l a a c ă s t a d a tin ă e v l a v i o s ă , c i m ai g a t a ati fost a suferi p e r s e c u ţ iu n i şi c h ia r m o rte , d e c â t a - l e l ă p e d â din B e s c r i c c . Inveţiătura. a c ă s t a r e t ă - c it ă sa u c o n d e m n a t in s in o d u l d e o b ş c e al ş i e p - t e l e a la anul 7 8 7 , şi o n o r e a ic o n e lo r sa u r e s t â t o - rit.

1 2 2

Nu e credinţi a deşiertâ a te ropd înaintea ternelor ? '

N u ; p e n t r u că c â n d n e r o g ă m în a i n t e a i c o - n e l o r no i ne r o g ă m Iui D o m n e d ie u în su ş i , Iui C h r i s t o s şi s â n ţ i l o r in t ipu iţ i p r in ico n e .

Pentru ce onorăm m i relicuule, cuier a moşcele. sânţilor?

P e n t r u c ă t r u p u r i l e lo r a u fo s t o d in io r ă m e m b r e v ie al ui I su s C h r i s to s , şi B e s e r i c a sp i ­r i tu lu i s â n t , şi o d a t ă e r ă s e v o r s c o lâ d in m o r ţ i s p r e m ă r i r e a c e a v e c n ic ă .

B e s e r i c a in to t tâ m p u l a o n o ra t re licuiile , I n c â in s u ta a II. au o n o r a t creştinii in A n t i o - c h ia şi S m i r n a o s a m e n te le e p is c o p ilo r lor c e l o r s â n ­ţi, alui Ign a ţiu şi P o lic a r p , c a ri au su ferit m o r t e p e n t r u C h ris to s . , •

De unde cunbşcem noi apricit ca onorea refo­rmelor e plăcută lui Domnedieu ?

D e ac o lo , câ D o m n e d ie u a d e s e o r i a f ă ­c u t p r in d in s e le m inun i m a r i , p r e c u m a r a t ă s â n ­t a s c r ip tu r ă şi i s to r ia B e s e r i c e s c ă .

» O s e l e sântului E l is e u au în v ia t p r e un m o rt « 4 . C a r t e a Îm p ă ra ţi lo r c. 1 3 , v . 2 1 . şi e r ă la f a p ­t e le A u o s t o ' i l o r c. 1 9 , v. 1 2 . d e s p r e s â n tu l P a - v e l se c e t e ş c e : c ă n u m a i prin p u n e r e a c in g ă t o r ie i şi a su d a n u lu i lui se v in d e c a c e i b o ln a v i . S â n t u l A u g u s t i n şi A m b r o s iu m ă r t u r is e s c : cu m c â la mor* m c n tu l sântului Ş t e f a n a S . F e l i c e d e !a N o l a sau fă c u t m a i m u lte m inuni

Deprindere m morală. O n o r e z ă cu t o t ă p i e ­t a t e a p r e s â n ţ i , m a i I e s p r e p r e a c u r a t a v e r g u r ă

123

M a r ia , p r e â n g e r u l t e u p ă z i to r iu şi p r e p a t r o n u l t e u a l c ă ru i n u m e - lu p o r ţ i ; C e t e ş c e cu d i l ig in ţ iă i s to r i a v ie ţ ie i lo r si le u r n ie z ă esem tp ie le . N u s u fe r i in c a s a ta t ip u r i r e l e ci o i n f r u m s e - t i e z ă c u . i c o n e s â n t e si m a i a l e s cu ic o n a ce lu i R e s t e g n i t .

Preceptul al doilea alui Domnedieiu.

» S e nu iei n u m e le lui D o m n e d i e u in d e ş i e r t , « Ce si opreşce in a doua poruncă aiui DonmidieuP S e o p r e ş c e t o t ă n e c in s t i r e a s a u p r o f a n a r e a

n u m e lu i lui D o m n e d ie u .Cum se nec/nsteşce se au projanessa numele lui

Domncdieuli , P r i n n u m i r e a n e c u v i o s ă a n u m e l u i a c e s ­

t u i a ; 2 . p r i n b a j o c o r i r e a r e l i g ' i u n e i ; 3 . p r i n i n -

j u r ă ţ i u r v şi s u d a l m e ; 4 . p r i n j u r ă m e n t s ' r i m b şi

b l ă s t e m e şi a 5 . p r i n c f i l e ^ r e a v o t u r i l o r .

Când păcătueşce cineva prm numirea necuviosă a numelui lu i Domnedieul

C â n d c in e v a n u m e ş c e n u m e le lui D o m n e d i e u s a u din g lu m ă , s a u din m â n iă , s a u din d a t i n ă in n e ş c e lu c ru r i d e jo s .

T o t a s ia p e c â t u i e ş c e c a r e in a c e s t m o d p o - m e n e s c e n u m e le sânţilor, a p r e a c u r a t e i v e r g u r e i M ă r ie , a sâ n te i cruci, c u m şi a sâ n telo r ta in e , c u v in t e l e sâ n te i S c r ip t u r i , a le intrebuinţiâ in g l u ­m ă cu m u lt m a i p u ţ i n in b a jo cu ră ..

« D o m n u l nu v â lă s a n e p e d e p s iţ i p r e a c e ia , c a r i ieu n u m e le L u i in d e ş e r t .« C a r t e a a II. alui M o i s e

c . 2 0 . v. 7 .

124

Cum picâtuesce cim vâ. fr in bajocunrca reli-. g iu m il -

Dacă cineva despre religiune, datinele şi ceremoniele besericesci vorbesce numai in glu­mă sau in bajocură, şi din acesta uşor. cade in sudalmă.

Ce se. înţielege prin sudalmă ?Prin sudalmă şe inţieleg tote înjurările, tote

vorbele despreţiuitorie despre Domnedieu şi sânţii lui, precum şi despre lucrurile cele sânte.

P ă c a t u l a c e s t a e a ş a d e m a t e c â t in l e g e a v a c h i ă s e p e d e p s i a cU m o rte . »‘C a r e b l a s t e m ă n u ­m e l e lui D o m n e d i e u c u m o r t e se m p ră , şi c u p i- etrii se-lii u c id ă td t ă a d u n a r e a « C a r t e a a III. a!ui M o i s ă c . 2 4 . v , 1 6 . V e d i in. c a r t e a . I V a Im p . ] 8'. c u m a fo st p e d e p s i t S e n a c h e r i b p e n tru s u d a lm ă .

Cum se pbte face chuvd vinovat acestui ficat, prin cugete, vorbe sau prin gesturi 1

Dacă cineva cugetă şi vorbesce in adins reu despre Domnedieu sau sânţii lui, sau chiar ii înjură, sau prin portarea ori semne din afară arată despreţiuire şi nebăgare in semă fagiă de densii.

Ce însemnă a jiirâ ?A jura însemnă a cniemâ pre Domnedieu

ca pre un atot sciutoriu de mărturia, cum câ omul spune adeverul. sau cumcă va ţine promi­siunea sau juruinţia ce o face.

Când e iertat a ju r ă ?Numai in lucruri mari, importante şi de

mare insemnetate şi osebit înaintea judecăţiei,

125

i n s e n u m a i a t u n c i , c â n d o m u l e c o n v i n s d e s p r e

a d e v e r .

» O m u l c a r e j o r a d e s f a c e fa p t ă r e a , şi p e d d p s a nu s e v ă d e p ă r t a d e la c a s a lui « S i r a c . c. 2 3 v . 1 2 .

Când p&cătuesce cineva prin jurămeni?1 . G â n d j o r ă s t r i m b s a u c u i n d o i e l ă ; 2 . c â n d

j o r ă f ă r ă d e l i p s ă şi f ă r ă d e c a u s ă i m p o r t a n t ă ;

3 . c â n d j o r ă c i n e v a c ă v a f a c e r e u s a u v â l ă s a

b i n e l e ; 4 . c â n d j o r ă d r e p t , i n s e n u ţ i n e j u r ă ­

m â n t u l .

» S e jo ri in a d e v e r şi d r e p t a t e a I e r e m . c. 4 . v . 2.

Ce ţim Hi despre jur&mentul fa ls sau strimb? J u r ă m â n t u l f a l s s a u s t r i m b , f ă c u t o s e b i t

î n a i n t e a j u d e c ă ţ i e i e u n u l d i n t r e c e l e m a i m a r i

p e c a t e şi c r i m e , p e n t r u c ă 1 . c e l c e j o r ă s t r i m b

b ă j o c u r e s c e a t o t s c i i n ţ i a , s â n ţ i e n i a ş i d r e p t a t e a

lui D n m n e d i e u . 2 . p r i n j u r ă m â n t u l s t r â m b n e m i -

c e s c e m i j l o c u l c e l m a i d e p r e u r m ă d e a ţ i n e

c r e d i n ţ i a i n t r e o m e n i . 3 . Cel c e j o r ă s t r i m b s e

d e s p ă r ţ i e s c e d e c ă t r ă 1 o m n e d i e u , t r a g e a s u -

p r a ş i m â n i a L u i ş i - l u p r o v o c ă c a s e - l u p e d e p -

s e s c ă .

s B l a s t e m s e v in ă in c a s a a c e lu ia c a r e in n u ­m e le m ie u j o r ă strim b, ş i - a c ă s t a s e r ă m â n ă in m ijlocu l c ă ş e i lui, şi s e - o p u s t îd s c ă d in p reu n ă c u le m n e le şi p ietrile.« d î c e * D o m n u l oştir ilor Z a - ch a riă . c. 5, v . 3 , 4,

D itorii e omiti a pne. jurământul*?D e t o r i t n u i n s e d a c ă a j u r a t c ă v â f a c e

c e v a r e u , c ă - c i a ţ i n e j u r ă m â n t u l a c e s t a a r fî

u n n o u p e c a t .

Chiamâ omul şi atunci pre Dommdieu de mărturia când se joră fire cieriufpre sufletul său, sau pre sânta evangdiă’?

Asa e: câ aceste lucruri sunt in mod deo- sebit sânţite lui Domnedieu.

»Care joră pre beserică, joră pre acela care locuesce intr’nsa, care joră pre cieriu, acela joră pre tronul lui Domttecjieu şi pre aceiă care şiede in acesta.« Mateiu c. 23. v. 21, 22.Ce face cel ce blasiitmălCel ce • blastemă î-si doresce rău sie-si sau’ 1 ’

altuia. Şi decumvâ chiarnă. asupra-şi şi pedepsă lui Domnedieu atunci când nu dice adevărat atunci blăstemul e totdeodată şi jurământ.

A blăstâmâ e un lucru forte urit si dur, a- rată o ânimă mâniosă, din gura creştinului care e fiul lui Domnedieu, ar trebui se audi număi binecuvântare.

Ce e votul?E o promisiune făcută din bună voiă înain­

tea lui Domnedieu cum că vei face ceva bine, de si nu eşti detoriu.

: Suntem dltori a implenî voiul făcut?Fără indoielă suntem' detori dacă nu intre-

vine ceva nepotinţiă.sDăcă ai făcut vre un vot. nu intârdia al im-

plenL E mai bine a nu-lu face, decât a-lfl tace şi a nu-lu implenî.“ Esemplelelui Solomon c. 5, v. 3, 4. Facem bre destul poruncii, a doua numai cu

atâta, dacă numele lu i Dommdieu nu-lu ne cinstim sau profanăm ?

126

127

Nu facem destup ci noi incă suntem detori cu to*ă pietatea a onora numele lui Domnedieu ai mulţiămi pentru binefacirile noue date, al-u ro- gâ, şi chiamă intr-ajutorl, a-lu lăuda a mărturisi statorniceşce inaintea lumei şi pentru onorea lui a ne osteni si a mori.

Deprindere in morală. Fereşce-te cu totăstrădania de ruşinosa datină de a injurâ, sudulşi jură. Chiamă intru ajutoriu, osebit in ispite,numele lui Isus si al Măriei.>

Preceptul a treilea alui Domnedieu.

»Adu-ţi aminte se sân’ţieşci diua Dominecei.«L a ce ne indeto reşce pre noi a treia poruncă

alui Domnedieu.Acesta poruncă ne indetoreşce pre noi că

se sânţim diua Dominecei prin deprinderea in fapte bune şi domnedieeşci şi prin contenirea dela lucruri servile.

Care e diua sânşită Domnului ?In legea vecină s’au serbat diua Sâmbetei

sau a şieptea in aducere aminte şi in semn de mulţiămită că in acesta di a sfârşit Domnedieu zidirea lumei cea ce s’au făcut in şiese clile, eră in legea nouă se serbeză diua cea de ântâiu a septămânei sau Dumineca numită altcum şi . diua Domnului in. aducere aminte de învierea Dom­nului n >stru Isus Cbristos din morţi, sau in a­

12§

ducerea aminte că in acesta di s’a sfirşit res- cumperarea sau zidirea cea nouă sufletescă.

»'In şiese (|i!e a făcut Domnecjieu ceriul şi pămentul, marea şi fote ce-să intrinsele dră in dina a şieptea a odihnit, şi pentru acea a şi bine- cuventat Domnedieu diua sâmbetei şi a sânţît-c>.« Cartea a II. al lui Moisfe c. 20, v. i i . cartea I. alui Moise c 2, v. 2, 3.In ce tip s’a sfirşit sau inchiat riscumpă rana

in if/ua Dom ineailRSscumpărătoriul nostru Domineca a inviat

din morţi şi Domineca a trâmis şi pre Spiritul sârit Besericei sale.

Lu ce fe lia de hlcruri domnedieeşci trebue si ne cuprindem şi si onorăm diua Dominecei?

r. Prin mergerea la Beserica inainte şi după mediădi, dară mai virtos prin- ascultarea sântei liturgie, a predicei şi inveţiăturei celei creştinesci; 2. prin vrednica primire a sântelor taine, şi cucernica cetire a cărţilor religios^, şi cugetarea la lucruri sânte şi a 3. prin faptele iubirei deapropelui.

Care sunt lucrurile servile oprite in diua Do­minecei ?

Tote acele, cari prin sgomotul sau vuietul lor pot impedecâ şi turbura sânţirea acestei dile cum sunt a ara şi a săpa, judecăţile procesuale, Ocupăciunile sufleteşci nu se ţin de lucrurile ser­vile, şi nu sunt oprite de esemplu a ceti s. a.

Pfu e iertat mei când a lucră in Dominecil

129

E iertat din cause forte momentosă sau din lipsă mare cu dispensaţiunea m ii marilor beseri- cesci: aşia in nenorociri neprevăzute cari pof­tesc un ajutoriu grabnic, sau spre a depărta dela sâne ceva daună mare s. a.

Numai aceia păcătuiesc cari inşişi lucră sau şi al ţi? ‘ .

Nu numai cei ce lucră păcătuiesc, ci şi dom­nii şi stăpânii, cari fără de lipsă demândâ şier- bitorilor săi sau măiestrilor şi-i silesc câ se lucre, fără de lipsă căci Domnul Z ce: >să o- dichnescâ in diua a şieptea şierbitoriul şi şierbi- toria ta asemenea ţie.* Cartea 5, alui Moisă c. 5, v. 14.

Prin ce st mai profăneză şi necinsteşte diua Daminecei afară de lucrurile servile şi neglegerea sântei liturgic ?

Prin desfrenâri scăndălosă, prin necumpătată băutură beţiva, şi prin alte jocuri şi desfătări nepotrivite cu sânţiănia acestei dile.

Ce trlbue sl ne abată pre noi mai vertos dela necinstirea sau profănaiea Oomiuecet ?

1. Pedepsele cele tămpurarie şi vecin:ce, cari aşceptă pre astfeliu de necinstitori al Dominecilor.

» C a r e d e o n e s tâ z ă s a u s p u rc ă Z u a . S â m b e t e i a c e la c u m o rte s e m o ră .« I I , C a r t e a la i M o is ă c . 3 1 , v , 1 4 . A u d e o n e s ta t S â m b ă t a i p e a , p en tru a - c e a a m c u g e t a t c â s ă -m i v ă r s m ârţia m e a p r e s t e d en şii ş i s ă -i p r ă p ă d e s c . E z e c h . c . 2 o , v . 1 3 . A ş i a

Catehismul mare. Q

i 3 °

su n ă le g e a , c a r e a m e n in ţia re in le g e a n 6 u ă su n ă p e n tru a c e ia , c a ri n e c in s te s c D o m in e c a ,

- 2. Cugetul acela, că e, neeşcusabilă uşio-rinţia după grigia de şiese dile pentru trup se nu jerfescă omul nici baremi o di pentru sufletul ncrnuritoriu.. 3, Cumcă serbarea Dominecei este o măr­turisire deschisă a eredinţiei nâstre celei creşti-

; neşci; prin urmare necinstirea ei şierbeşce spre ■ detragerea şi necinstirea religiunei şi spre scan­dal fraţilor, noştriî creştini. Esemplu rivna jido-

:.v.ilor in sânţirea Sâmbetei, Mac: II. 6.. i i.Ileprindere in morala. Sânţieşce dina Dom­

nului cu totă conseienţioşitatea şi pietatea. Ai •grigiă, ca nu cumva s€ fii sedus la necinstir ii sau profanarea acestei sânte sau prin e-

..semplul, omenilor rfii şi fără credinţiă. sau prin

.petrecerile şi desfetările cele lumeşci. >Se. ne apere Domnedieu de acea; nu ne e de nici un folos a părăsi legea lui Domnedieu.* 1. Machi- beilor c. 2. v. 2 1.

Preceptul Domnedieesc al patrulea.

-Cinsteşce pre tatăl-teu şi pre roamă-ta câ ’se trăieşci mult ş( bine pre pămem.«

(le demăndă Domnrd,eu in porunca f a ‘ra l Demândă. 'ca pruncii pre părinţi, şi supuş’i

pre mni marii lor se i iubiescâj se-i asculte şi se-i cinstescă.

Pentruce tribue si c ins fes că, si iubescă şi si asculte fii pre părinţii lo ri

Pentrucă după Domnedieu părinţii cei buni sunt cei mai mari binefăcători a pruncilor şi susţen pentru -dânşii, locul lui Domnedieu aici pre păment.

Cum trebui< f i i sc onoreze pre p ă rin ţii1. Trebue se-i intimpine totdeuna că pre

rrescari locuţienătpri al. lui Domnedieu cu totă stima şi cinstea. ,

2. Cu slăbiciunile lor se aibă rebdare.» C u cu vâ n tu l- şi cu fa p t a şi in to tă r ă b d a r e a

o n o rb z ă p re t a tă l t£ u ,« S i r a c c. 3 , v . 9 .

Cum trebue se-şi arete pruncii iubirea cătră părinţii lor 1

Trebue r. se-le pofţescă şi se-le voiescă din animă tot binele; 2. se-le mulţiămescă pen­tru binefacerile lor şi se se roge cu căldură pentru denşii; 3 se le facă bucuria şi cinste prin portarea lor cea bună; 4. se-i ajute in lip­se, si se-i nutrescă in bole si la betrânetie.

» O n o r e z a d in to tă â n im a p re t a t ă l teu , şi nu u ita d o re rile m a m e i ta le . C u g e t ă , c ă fără d e d e n s a nu t e - a i fi n ă s c u t, şi ie fă lo r b in e p re c u m şi d â n ­s a ţ i - a fă c u t ţ ie .« S ir a c h , c. .7 , v . 2 9 , 3 0 . E s e m p iu i lui fs u s, c a r e şi m u rin d ia c ă a p o r ta t g r ig iă d e m u m a sa , a ib i-lfi in a in te a ta.

Cum trebue si asculte pruncit de părinţii lo r i 1. Pruncii trebue se le facă sau se-le lase

tote acele, cari le vor demândâ sau oprf pă-9*

132

rînţii lor încât adecâ nu demândă ceva reu şi in contra legilor; 2. sfaturile şi dojenelele lor voioşi se-le primescă şi se-le urmeze.

»V o i fiilo r! a s c u lta ţi d e p ă rin ţii v o ştr i in tru to te .

p e n tr u c ă a c e s t a e p lă c u t D o m n u lu i." S t , P e v e l c â tr ă C o lo s e n i c. 3 . v . 2 0 . E s e m p lu l lui Isu s s t r ă - lu c e s c e în a in te a n o s tr ă . Isu s , — c a r e a fo s t D o m - n e d ie u p r e a m ă r it in v e c i to tu şi a a s c u lta t d e p ă ­rinţii săi ş i a fo st su p u s lo r . M ă r ie i p r e a s â n te şi sâ n tu lu i Jo s if.

Ce au de a oscepta pruncii aceia cari impii- nesc porunca acesta a patra a lui Domaedieul

In lumea acesta sptâginul şi binecuvântarea lui Domnedieu. eră in cealaltă fericirea cea veci- nică.

« O n o r â z ă p r e ta tă l te u ş i p r e m a m ă t a , a c e s ­t a e c e l d e ântâifl p r e c e p t c u p ro m isiu n e , c a s e - ţ i m â r g ă b in e şi s e v ie ţ iu e s c i m u lt p r e a c e s t p ă ­m â n t.» E t e s e n i c . 6 , v . 2 3 . « O n o rd z ă p re ta tă l te u , fo r i p re m u m a ta ) c d se v in ă b in e c u v â n ta r e a lui p r e s te tin e , şl s e ţin ă p â n ă in c a p e t . B in e c u ­v â n ta r e a ta tă lu i z id e ş c e C ase fiilor, e ră b lă s te m u l m u m ei a c e le 1« r e s ip e s c e ,« S ’r a c h c . 3 , v . 9 , 1 1 . E s e m p lu l lui S e m , R u th , S a m u ii ş i T o b i a c e l t e - iiâ r.

Cum pScăhicsc fiii in contra onorei (cinsteil) cu cure s datori câtră părinţii lor?

1. Decâ nu bagă in samă pre părinţii lor şi-i bejocuresţ, 2. Decâ vorbesc râu despre dân­şii. 3. Decă le .e ruşine de dânşii. 4. Decâ ii intimpină proştesce, sau chiar nu se infioră a-i lovi şi împinge.

» C a r e b a te p r e ta tă l se u şi p r e m a m a s a , se m o ră . C a r e su d u e p re ta tă l seu şi p re m u m a sa s e m o ră .« II. M o is e c . 2 1 , v . 1 5 — 1 7 . « O c h iu l c a r e u r g is e s c e şi nu b a g ă m s a m ă p re ta t ă l seu , şi c a u tă strim b la m a m ă sa ; s e - lf i s c o tă c o rb ii cu c io c u l lo r, şi s e -lfi m a n c e vu ltu rii c e i t in e r i .« E s e m p 'e l e lui S o lo m o n c , 3 0 , v . 1 7 ,

Cum păcatucsc f ii in contra iubirei cu care-su ditoyi părinţilor ?

1. Dacă pentru părinţii lor cari sau sunt in vieţiă sau au morit nu se rogă. 2. dacă le pof­tesc reu, sau lasă a li-se face reu; 3. decă prin portare necuviosă le căuseză grijă ruşine şi întristare. 4. dacă în lipsele lor nu-i ajută, sau şi altmintrea ii supără, mâuiă şi amâresc ,■ 5,dacă nu sufer bu pace scăderile părinţilor.

« F iu l m e u ! p o r tă g r ig ’iă d e ta tă l teu c â n d v a fi b ă trâ n , şi nu-.lu ih tristâ p â n ă tr ă ie s c e . D e c u m v â p o te rile m in tiei ii s lă b e s c ie in n u m e d e b in e . şi n u -lu u rg isi fiend tu iţi p o te r e , p e n t r u -c ă b u n ă ta ­t e a c a r e o araţi, tu c ă tr ă ta tă l te u nu se v â d ă u ita re i.« S ir a c b c . 3 . v . 1 4 , 1 5 .

Cum p&cătuesc fii in contra asculfarei cu ca- re-su ditori părinţi lot*?

1. Dacă nu împlinesc mandatele părinţilor sau de loc sau le împlinesc numai de silă, fără de voiă şi murmurând. 2. Dacă in lucruri im­portante sau mai insemnate nu cer sfatul lor sau acela nu-lu bagă in samă. 3. Dacă dogenele şi pedepsele lor nu le primesc cu umilinţiă.

«Dacă cinevâ are vre-un fecior cerbicos şi no-

d u m e rit, c a r e nu a s c u ltă d e m â n d a te le p ă rin ţilo r să i c h ia r ş i d a c ă -10 p e d e p s e s c , a tu n ci se -!fi ie e şi s e - l ă d u c ă la b ă trâ n ii c e tă ţ ie i, şi se sp u n ă a c e s ­t o r a : a c e s t a e un c e r b ic o s şi n e d u m e rit, nu b ă g ă in s ă m ă d o g e n e le n o s tr e , b e bău tu ri b e ţ iv e c u r - v e s c e şi a lte m u lte r ă u t ă ţ i : p re unul c ă a c e s t a s ă - l u u c id ă p o p o ru l c u p etri, şi se m o ră ; şi a ş a s ă se d e s r ă d e c ir e z e t o t ă ră u ta te a , şi to t Isra i'u l s e a u d ă şi s ă s e tă m ă .« C a r t e a a 5 . a lui M o is e c . 2 1 , v . 2 8 .

Ce mi de a asceptd fii. cari nu-si împlinesc dS'orinţele că/ră fă rin ţi ?

In lumea acesta blăstemul lui Tomacdieii, bajocură şi ruşine, eră in cealaltă lume oser.dă vecinică.

•B l ă s t ă m a t se fiă c a r e nu o n o ră z ă p r e ta tă l se u şi p r e m a m ă s a , ş i to t p o p o ru l s e s t r i g e : a m in .« C a r t e a a 5 . a lu i M o is e c . 2 7 , v . 1 6 , » A d ă ţ i a m in te d e ta tă l te u şi d e m a m ă ta , c a se nu u ite P o m n e c lie u d e tin e , şi c a nu c u m v a se o fte z i tu m a i b in e a nu te fi n ă s c u t, şi a ţi b lă s - t ă m â cjiua n a s c e r e i ta le .« S ir a c h c . 2 3 , v . 1 8 , 1 9 ,

. E ş e m p le d e s p r e n e a s c u l t a r e : C h a m , A b s o lo n şi fii p r e o tu lu i c e lu i m a r e H e li.

Pre lângă părinţii cei trupeşei pre cine sunt pruncii detori a onoră cd pre părinţii lori

Pre toţi aceia cari ţen locul părinţilor cum sunt: tutorii, crescătorii, dăscălii, inveţiătorii, mă­iestrii, stăpânii şi toţi mai marii nosfrii cei lu­meşti şi besericesci.

Cum îrebue se se porte pruncii căiră crescătorii, tutorii şi inveţiătorii lorf

»3S

Trebue să-i scfcotescă ca p're nesce ajută­tori, şi locuţinetcri a părinţilor lor, si prin ur­mare se-le facă tote acele, cu cari sunt detori fii cătră părinţii lor.

Cu ce sunt detorî şerbitorii cătră domnii sei,:şi inveţiăceii de meserii cătră măiestrii for? .

. Cu cinste, credinţiă, iubire, şi ascultare din ânimă. Tit II, c. 9. v. 10. :

» V o i şe rb ilo r fiţi a s c u ltă to r i in tru to te d o m ­n ilo r v o ş tr i c e lo r tr u p e ş e i, nu c â s e p lă c e ţi o m e - n ilo r, c i din iu b ire şi te m e r e c ă tr ă D o m n e d ie u cu to tă s in c e r ita te a âo im ei « T o t c e fa c e ţi, fa c e ţi din ân im ă nu c â o m e n ilo r ci c â lui D o m n e fjie u , p e n ­tru c â sciţi, c ă v o i v e ţ i d o b e n d i d e ja D o m p u l r e s - p la ta m o ş te n ire i.« C o lo s e n i c . 3 , v . 2 2 — 2 4 . » V o i şe rb ilo r fiţi su p u şi d o m n ilo r v o ştr i cu to tâ fr ic a , si nu n u m a i c e lo r buni s i b lân d i c i si c e lo r re i.« I. E p is t o l a alui P etrii c . ‘2 , v . 1 8 .

Prin ce păcătuiesc şierbiforii in contra domni­lor şi stăpânilor să i i

1. Prin neascultare, cerbicia, prin- portare murmurătoriă şi duşmănosă; 2. prin lene, prin resipirea averilor şi prin necredinţiă; 3. prin cie- vete şi portarea vorbelor mincinose despre cele ce se intemplă in casă; 4. mai vertos inse. prin acea, dacă pre pruncii domnilor . săi . î-i inveţiâ la rele, î-i seduc şi-i ajută la aceste, sau retac ori tăinuiesc scăderile lor şi faptele lor rele.

('ori sunt mal. marii bcsericii?Patriarchul Romei, sau papa; episcopii şi

preoţii, cari toţi sunt intfu o legătură ierârchică.

Ce dltorinţiâ avem noi cătră mai marii nopţii be- serieescif

Noi suntem datori pre aceşti mai mari • ca pr6 neşce locuţinâtori ai lui Domnedieu şi părinţi suflete şei ai onoră, ai iubi şi ascultă, precum şi a ne ro g â ' pentru denşii şi prin urmare man­datelor şi dispuseţiunilor lor a ne supune cu toră umilinţia.

« T e m e t e dfe D o m n u l ş i o n o ră z ă p r e p re o ţii lui.« S ira ch , fe* jf, V. 3 1 . « A s c u lt a ţ i p re m a i m arii y o ş tr i, şi v ă Su p u n eţi lo r, p e n tru c ă a s e ş tia v e g h i- ^şză c ă c u m a r a v ă d e a d a s a m ă p en tru s u ­fle te le v p s t r e ; şi a c ă s t a s e - o fa c e ţ i cu t o t ă v o ia , şi nu siliţi, c ă c i â c ă s t a n u v a r a d u c e n ici un fo ­lo s .- E y r . e , 1 3 , y . 7 7 , C re ştin ii c e i d e ântâitt n i- a u d a t fru m o s e se m p lu in a c ă s t a ; ei a d e c ă s ă ro g a u p e n tru P e tru c â n d e r ă in p rin so riă . F a p t . A p o s t . 1 2 . G a l . 4 , 1 5 .Cum pecâtuim noi in contra mai marilor besericeifi. Dacă reverinţia cuvenită lor o v£t£măm

prin vorbe sau fafote, sau dacă vadia sau au­toritatea lor o slăbim prin vorbe dejositore; 2. dacă ne împotrivim lor, ce lesne trage după sine desbinare ă’au impărechiare si scandal; 3. dacă le subtragem acele ce li s6 cuvin pentru sus­ţinerea vieţiei şi pentru ţinerea cultului domne- dieesc.

• C a r e v ă u r e ş c e p r e v o i p re m in e m ă u r e ş - C e .» L u c ă c . 1 0 , v . 1,6. « D o m n u l ş c ie p ă s tr ă p re c e i n e d r e p ţi p re ciiira ju d e c ă ţe i sp r e a i p e d e p s i şi o s e b it p r e a c e ia c a r i nu b a g ă in s a m ă p r e m a i m a rii lo r, ş i in n e b u n ia şi p lă c e r e a lo r nu se te m

137

a fa c e im p a r e c h ie r i şi a b la s te m â . A c e ş t i a s e d u c su fle te le c e le u şio re a p ro m iţin d u le lo r lib e rta te , fiind d e n şii şierb ito rii s trică ciu n e i.« E p is t o la a II. a l lui P e tru c . 2 . » V a i d e d en şii, c ă â m b lă p re c a le a lui C a in , şi se p r e p ă d e s c in re b e liu n e a lui C o r e .« Iu d a v . i i . E s e m p l e : p re C o r e , D a th a n , şi A b ir o n , c a ri r e s c o lâ n d u -s e i-a u in gh iţit d e vii p ă m e n tu l. C a r t e a a 4 . a l lu i M o ise c . 16 . P r e c e i 4 2 . d e p ru n c i i -a u s p in t e c a t urşii 4 . C artea . î m p ă ­ra ţilo r c . 2 , v . 2 4 .

Ce (Mtorintie avem noî cătră mai mavî lumescî?1 t

C ă t r ă m a i m a r i i n o ş t r i l u m e ş c i c e i l e g i u i ţ i

s u n t e m d e t o r 1 . c u c i n s t e , a s c u l t a r e c o n s c i e n ţ i o s ă

ş i c u c r e d i n ţ i ă ; p r in u r m a r e 's e in c u n j u r ă m t o t e

c e a r p o t e c a u s a . r e s c o l ă , ş i m a i g a t a s e fim a

s u f e r i o r i c e d a c â t a c e s t a a - o a ţ i ţ i â in p o t r i v a

l o r s a u a o s p r i g i m ; 2 . s u n t e m d e t >ri c o n t r i b u -

ţ iu n i le s a u d ă r i l e p r e s c r i s e a - l e p lă t i , in l i p s ă şi

p r i m e ş d i ă a i a j u t ă , ş i in c o n t r a i n im i c i l o r p a 'r i e i

şi a i m p e r ă ţ i e i a i a p ă r ă , c u a v e r e a ş i şi c u s â n ­

g e l e n o s t r u .

» F ie c a r e s ă fiă su p u s p o te r e i c e le i le g iu ite , c ă nu e s te p o t e r e fă ră n u m a i d e la D o m n e d ie u , şi c a r e su sta , e s t e d e la D o m n e d ie u a s ie z a tă , C a r e d a ră să im p o tr iv e ş c e p o t e r e i c e le i le g iu ite a c e la s e im p o tr iv e ş c e d isp u se ţiu n e i D o m n e d ie e ş c L şi c a r e s ă im p o tr iv e ş ă e a c e s t ia -ş i a g o n is e ş c e sieşi p e d ă p s a . P e n tru a c e a e d ă to ria v o s tr ă a v e su p u n e n u n u ­m a i p e n tru fric a p e d e p s e i, c i p en tru c o n sciin ţia . D a ţi d a r ă fie c ă ru i cu c e su n te ţi d e to ri, c ă r u i cu d a re , d a r e , c ă ru i cu v a m a , v a m a , căru i c u fric a , fr ic a c ă r u i cu o n o re , o n « r e .« R o m . c . 1 3 , v . 1 — 7 .

Esemplul Iui Isus şi a creştinilor celor de ântâiti. Al Iui David eâtră Saul. Cartea I. a împăraţilor c. 24, v. 7,Cum ficâiuim in contra mai marilor lumeşei? P r in u r ă fag iă d e e i şi n e b ă g a r e in s a m ă ;

2. p r in d e f ă im ă r i si blăsteir.uri; 3. p r in d e n e g a ­r e a c o n tr ib u ţâ in i lo r . r e t o r i t e ; 4 . p r in îm p o t r iv i r e şi r e s c u l a r c in c o n ' r a l o r ; 5. p r in t o t fe liu l d e t r a d a t e s a u v in d ia r e şi c o n j u r a r e in c o n t r a p r i n ­c ip e lu i şi a p a t r ie i .

Sântul Apostol Iuda despre cei ce blastemă pre mai marii sei şi pre împăratul, in epistola sa viers 16 dice: «Sunt omeni cari dc a pururea mur­mură, incusa şi âmblă după poltele lor. Gura lor vorbeşce vorbe' sumeţie, şi se cuceresc omenilor pentru dobenda.Detorî suntem a aieuitd de mai m arii uoş'ru

în iote?S u n te m d e to r i a a s c u l t ă in t ru t o t e c e le i e r ­

t a t e p r in le g i le D o m n e d ie e ş c i . e r ă d a c ă d e m â n c iă c e v a in c o n t r a l e g i lo r D o m n e d ie e ş c i , a tu n c i t r e - b u e s e a s c u l t ă m m a i m u l t d e D o m n e d i e u d e ­c â t d e o m e n i .* ( F a p t . A p o s t . 5, 29O

«Daţi împăratului cele ce sunt ale Jmperatuiui si lui Domnedieu cele ce sunt alai Domnedieu «1 J ■ 1

Mat. c. 22, V. 21. Esempie: losif in casa iui Putifar. Susana. Cei trei tineri in Babilon. Fraţii Machabei. Apostolii înaintea senatului celui mate, sau inaintea sinedriului.Cum tribue si se porte tinera faşiă cu cei

bibani?

139

Trebue se-i intimpine totdeuna cu onore şî respect, se asculte sfatul lor cel bun, şi incât e cu potinţiă se se străduescă ale uşiorâ greută­ţile betrânetielor.

«înaintea unui cap cărunt se te scoli, se o- norezi persona cea bătrâna şi se te temi de Dom- nedieul teu.« III. Moise c, 19, v. 32.Deprindere In morală. A s c u l t ă d e p ă r in ţ i , in-

v e ţ i â t o r i şi p r e o ţ i s. a . şi u r m e z ă s f a tu r i l e lo r , c ă in u r m ă s e nu fii silit a s u s p in ă şi a - e l i c e ; p e n t r u ce a m uri-t eu i n v e ţ i ă tu r a şi c r e s c e r e a c e a b u n ă şi â n im a m e a n ’a p r im i t c l o g e n e l e ? p e n t r u ce n ’a m a s c u l t a t eu v ie rsu l a c e l o r a , c a r i p r e m in e m ’a u in v e ţ ia t , şi p e n t r u ce nu m i - a m p l e c a t u r e e b ia m e a la i n v e ţ i ă t u r a l o r ? P r o v e r ­b e le c. 5, v. 12, 13.

Continuarea preceptului al patrulea.

Indeioreşce preceptul al patrulea aiul Domnedieu numai pre prunci şi supuşi f

P r e c e p t u l a i p a t r u l e a c u p r in d e in s e n e şi d e to r in ţ i e l e p ă r in ţ i l o r şi a m a i m a r i lo r .

Cari sunt detorinţiele părinţilor căiră fu lor?C e a m a i d e f ru n te şi c e a m a i s â n t ă d e t o r i ă

e, c ă s e c r e s c ă p r e p ru n c i i lo r p e n t r u D o m n e ­d ie u şi p e n t r u v i e ţ i a c e a v e c in ic ă ; p e n t r u a c e a s u n t d e t o r i 1. a i in v e ţ i â b in e a d e v ă r u r i l e r e l i g i - u n e i ce le i a d e v ă r a t e , a d e c ă c a to l i c e s a u a se in g r ig l , c ă s e se in v e ţ i e p r i n a l ţ i i ; 2. a i r e ţ i n e

140

d e l a o ri c e f a p tă r e a , şi a i i n d e m n â s p r e b i t e ;3. ai i n d r e p t â şi a i p e d e p s i d u p ă m ă r i m e a g r e - ş i e l e lo r ; 4. a !e p r e m e r g e cu e s e m p l u 'b u n .

»>Voi părinţilor: creşceţive pruncii voştri in legea şi frica Domnului » Efes. c. 6. v 4. Pecănaesc părinţii dacă negrigesc aceste dltorinţie

ale lor iP e c ă tu i e ş c e g r e u şi a f a r ă d e a c e s t a s e fac

v in o v a ţ i s a u p ă r t a ş i p e c a ţ e l o r fiilor lo r , şi s u n t d e m u l te o ri c a u s a n e fe r ic i re i , şi a o s e n d e i ce le i v e c in ic e a fiilor lo r.

Când nu implinesc părinţii acesta dăoriă a lori 1. D a c ă nu p o r t ă g r i g e c ă fii l o r s e s e

r o g e lui D o m n e d ie u , s e m e r g ă 1 1 • B e s e r i c ă la a s c u l t a r e a d o m n e d i e e ş c i lo r ro g ă c iu n i şi a in v e - t i ă tu r e i c e le i c r e s t in e s c i : 2. d a c ă n u - i r e ţ in d e l a1 + 1 ' ’în s o ţ i r i l e , p e t r e c e r i l e şi j r i l e g iu r i l e c e le r e l e ; 3. d a c ă s u n t s a u p r e a m o i s a u p r e a a sp r i i cu ’p ru n c ii l o r ; 4. d a c ă in fiinţia d e f a ţ i ă a l o r fac s a u v o r ­b e s c c e v a re u , şi d e t o r i n ţ i e l e r e l ig iu n e i le l a s ă n e îm p l in i te .

»Pruncul, care se lasă in voia lui aduce ru­şine mamei sale « Esemplele lui Sol imon c. 29, v. 15 «Nu subtrage dela fiul teu peddpsa; dacă-lu baţi cu varga, nu vâ mori pentru acea. şi vei mân­tui sufletul lui de pedepsa iadului « Esemplele lui Solomon c. 23, v. 13. 14.Sunt. ditori pâr.-nţii a se îngriji numai de ferici­

rea cea vecmică şi de binele sufletesc a fiilor loriP ă r in ţ i i p r e l â n g ă b in e l e s u f le te s c a l fiilor

l o r s u s t d e to r i a se i n g r ig f şi d e s t a r e a l o r c e a

-bună pămentăscă şi îmbunătăţirea acesteia; prin urmare păcătuiesc dacă t . imprăşciă sau resi- peşce averile lor: 2. dacă nu portă grigiă de sănătatea lor;, 3. dacă nu-i inveţiă de cu bun temp la lucru, şi dacă nu se străduesc ai face destoinici si a-i pregăti bine pentru chiămarea lor cea viitoriă.

Cu ce sunt deiori mai marii cdirci supuşii lor?Mai marii sunt puşi dela Domnedieu pen­

tru binele supuşilor lor, prin urmare sunt detori a inaintâ după potinţiă fericirea lor, diregătoria lor a-o duce cu inţielepciune şi dreptate, faptele cele rele a-le pedepsi, şi a străluci înaintea to- turor prin portare creştinescă.

»Superioritatea e şierbitoria lui Domnedieu şi ţ'e spre bine « Rom. c, 13, v. 4. Iosafat a de- mândat judecătorilor: «luaţi samă ce judecaţi, că voi judecaţi in locul lui Doinneclieu, şi tot ce ju­decaţi vă veni asupra vostră înaintea lui Domne­dieu n’are loc nedreptatea, nici vaza — autoritatea — personei, nici poita spre daruri.« Faralipomenon cartea a II. c 19, v. 6, 7.Deprindere in morcud. Fiule: rnulţiemeşce pă­

rinţilor şi mai marilor tei, dacă aceştia după cuviinţiă te îndreptă, sau te pedepsesc, Nu ff aspru nici cu şierbii tei, ci dacă sunt buni le fii mulţiâmitoriu şi cu ânimă bună.

A l cincele-a precept Domnedieesc.«Se nu ucidi.«Ce opreşce porunca a cincea alui Domnefau ?

1 4 2

O p r e s c e t o t e a c e l e , ca r i a r fi s t r i c ă c io s e . su f le tu lu i s a u t r u p u lu i n o s t r u , s a u a l d e a p r o p e - lui.

Prin ce facem noi dauna trupului deaţrbpelui nostru f

i. Prin bătaia, rănire, ornorire şi prin ori ce vetemare cu voia asupra trupului sau a sâ- necaţiei sale; 2. prin tote acele, cari duc la ast- feliu de pecate, precum sunt: ura, pisma, mânia, înjurarea, şi tot feliul de vorbe băjocoritorie.

I. »Cine varsă sânge omenesc sângele ace­luia încă se se verse, pentru câ omul e făcut după tipul şi asemenarea lui Domneciieu.« Cartea I. a- lui Moise c. 9, v, 6. 2. «Fiăcare, care urisce pre fratele seu, e ucigătorii! de omeni.o Cartea I. a- lui loan c. 3, v. 15. ,.Eră io dic voue, ori care se mânia- pre fratele seu, se face vinovată judecăţiei.« Mateiă c. 5, v. 22.Nu e dară iertat -neci când a ucide vre un om f E i e r t a t 1. j u d e c ă t o r i l o r s p r e p e d e p s i r e a

c r im e lo r şi a f ă r ă d e l e g i l o r ; 2. o s t a ş i l o r in un r e s b e l d r e p t s p e l e g iu i t a a p e r a r e a p a t r i e i ; 3. fie că ru i la i n t e m p la r e d e a p ă r a r e d e n e v o i ă ; a d e c a , c â n d c i n e v a in c o n t r a a t o t d r e p tu lu i t e a t a c ă cu p u t e r e a , şi a l t m i a t r e a n ec i c u m n u ţi p o ţ i m â n tu i v i e ţ a .

Cum pcc.iLuesce omul in contra trupului seu .şi a vie ţi ei sale ?

1 Când fără de lipsă se aruncă in pericul de morte, sau când se ucide pre sene insuşi;

143

v i e ţ a p r in d e s f r e n a r e , p r in n e c u m p e t în m â n c a r e şi b ă u t u r ă , p r in p r e a m a r e a s u p ă r a r e , şi p r in s u b t r a g e r e a a c e l o r n u t r im e n te , c a r i s u n t d e n e a ­p ă r a t ă l ip s ă p e n t r u s u s ţ i n e r e a v ie ţ ie i . •

Iertat e a ne pofti morte ?D in n e r ă b d a r e s a u d e s p e r a ţ i u n e nu n e e

i e r t a t ; in s e d in d o r in ţ i a d e a nu m a i p ă c ă tu i d e a nu m a i v ă t ă m a p re D o m n e d ie u şi a v e d e p r e D o m n e d ic u c â t m a i c u r e n d , n e e, i e r t a t .

»Io doresc a fi deslegat câ se fiu cu Chris- tos.« Filip. c. I, v. 23.

Cum dăunăm itoi pre deapropeP nostru in sufle­tul seu f

D a c ă f a c e m s c n n d a le , a d e c a , d a c ă d u c e m în d e m n ă m şi i sp i t im p r e a l tu l s p r e p ă c a t p r in v o r b e şi f a p t e n e i e r t a t e , s a u p r in l e n e v i r e a d i - r e g ă t o r i e i n o s fre .

Cari se fac vinovaţi acestui pecatlA c e ia 1.. c a r i d e s c h id c a s e l e s a le fu r i lo r ,

b e ţ iv i lo r , în ş e lă to r i lo r , si le i e r t ă a c e s t o r a , c â se ţ in ă a c o lo a d u n ă r i in a s c u n s ; 2. c a r i v o r b e s c v d r b b l ă s t e m a t e , d e s f r â n a t e şi i r e l i g io s e ; c a r i s e i m b r a c ă in t ip n e r u ş in a t ; 3. c a r i l ă ţ ie s c c ă r ţ i si ie d n e n e m o r a l e ; 4. p r e p u ş i i s a u m a i m ar i i , c a r i d a u e s e m p lu ră u , s a u nu i m p e d e c â r ă u t a t e a a ş a p r e c u m a r poft i c 'n ie m a re a l o r : 5. to ţ i c a r i o r i in ce mod s f ă 'u c s c , a ju tă la c e v a f a p t ă r e a , s a u d o r ă c h i a r : d e m â n d ă r ă u l , s a u - lu in cu v i in ţ ia ză .

Ci irebue se ne 1 «fiore fre noi mai vertos de la scandale ?

144

1. Cugetul, câ dătătoriul de scandale e ajutoriu a diavolului, care numai acolo ţintesce, ca prin ispitire şi seducere la .fapte rele se u- cidă sufletele, cari Isus Christos le-a rescumpă- rat cu scump sângele seu.

« D ia v o lu l a fo st d e la in c e p u t u c ig ă to riu .* Io a n c . 8 , v, 4 4 . « N u fi sp r e s t r ic a r e a a c e lu ia , p en tru c a r e a m o rit Isu s C h r is to s .« R o m a n i c . 1 4 , v. 1 5 .

2. Urmările cele nenumărate şi grosnice a seducerei, sau smintelei fiind că cei seduşi de obşce seduc şi pre alţii, şi asia păcatul să tot straplantă şi lâţieşce.

« T o t g e n u l o m e n e s c s ’au s tr ic a t p rin r g m ă - şiţie le lui C a in .« I. M o is ă c . 6 .

3. Infiorătoriele cuvinte alui Christos.« C a r e sm in te ş c e p re v r e u n ul d in tre a c e ş t i

m ici c a ri c r e d intru m in e , a c e lu ia m ai b in e a r fi s e -ş i le g e o p id tră d e m o ră d e g b â t, şi s e s e a - ru n c e in fu n du l m ă r e i! V a i d e o m u l a c e la , p rin c a r e v in e s c a n d a lu l.« M a te iu c . 1 8 , v. 6 , 7 . E s e m - p lu l lui E le a z a r , c a r e m a i b in e a v ru t s e m o ră , d e c â t se d e e s c a n d a l tin erim ei.

Ce trebue se facem dacă am dauna t pre de apt op ele nostru in trupul sau sufletul lui?

Trebue nu numai se mărturisim păcatul fă­cut şi se ne pară reu de densul, ci încât vâ fl cu potinţiă dauna făcută trebue reparată.

Deprindere in morală. Nu cuteză a injurâ, a batjocori, a bate şi a ucide pre cineva, ci fii blând, pacinic, şi umilit cum să cade unui fiu

a lu i D o m n e d i e u . F u g i d e s o ţ i i r£ i şi i s p i t i t o r i c â d e s a t a n ă , c a r e v o ie ş e e a o m o r i su f le tu l t e u m a c a r c ă v o r b e l e şi p ro m is iu n i le lui s u n t a t â t d e f r u m o s e şi l i n g u ş i to r i e . N u fi nici c â n d u c i - g a ş iu l su f le tu lu i d e a p r o p e l u i t e u p r in v r e - o f a p t ă s a u v o r b ă s c a n d a i o s ă a ta.

A l ş i e s e l e a p r e c e p t d o m n e ţ t i e e s c .

» S e nu c u r v e ş c i . «Ce of. reşce Dontnefieu in preceptul al şieselea f i . P r e a c u r v i a şi t o t ă n e c u r ă ţ i ă , . a d e c a t o t e

c e le n e o n e s t e şi r u ş in ă ro r iă , p r n ca r i s e s t i r n e ş c e s a u in d e s tu l e ş c e p o f t a r u ş i n ă t d r i ă d e s m e r d a r e a p e c ă t o s ă ; 2. to t . ce d u c e l a n e c u ră ţ i ă .

Ce duce la. necurăţiă?1. C ă u t ă t u r i l e c e le n e o n e s t e s a u o c h i r i l e ,

v o r b e l e , c â n tă r i l e s a u ch o r i le , c lan ţiu ri le şi glu­m e l e n e r u ş in a te . 2,, N e c u m p e t a r e a in m â n c a r e şi b e u tu r ă , şi c e t i r e a c ă r ţ i lo r i n m o r a l e . 3*. Â m b l a r e a şi p e t r e c e r e a p r e a l i b e r ă cu p e r s o n e d e a l t s e x , şi o s e b i t în tâ ln ir i le in lo cu r i a s c u n s ă in t â m p d e n o p te .

1 N e c u r ă ţ iă şi v o r b e d e ru şin e n ic i se se p o ­m eţi e s c â in tre v o i, ci s e fiţi.to ţi qum s e c a d e s â n - ţ 'lo r lui' D o m n e d ie u .« E f e s . c . 5 , v . 3 , 4 .

Pen.nt ce suntem noi deiori a incunjiurd cu dili- ginţiă necurăţiă, şt tot ce duce .la ea?

1. P e n t r u c ă nici -un p e c a t nu e a s i a de r u ş in o s ; 2. p e n t r u : c ă nici u nu l n ’a r e a ş i a deţateebismul mare, I Q.

145

rele urmări; 3. nici ub pecat nu s’a pedepsit de Domnedieu aşia de infricoşiat că acesta.

Pentru- ce e necuritţia pecat atât de uricios?Pentru că pre om, care ţţ tipul şi beserica lui

Domnedieu, şi care e chiemat la vieţiâ sântă ci curară. 'Iu dejosesce cu ţ;totul şi face aseme­nea animalelor celor necurate, pentru acea se nunusce şi pecatul necurăţiei.

Cari sunt urmările necurăţteiîStrică şi rujneză. pre om atât trupeşe i cât

si sufletesce. ’lu-desbracâ de nevinovăţiă şi frum- seţiâ. ’lu-aruncă in mişelătate, bajocură şi ru­şine, şi-lu cluce la multe rele şi picate, in urmă la deeperaţiune şi osendă vecinică.

» C in e s e in s o ţ 'e s c e cu d e sfrâ n a ţi, v ă fi b lă s - te m a t, p la t a lui v ;i fi p u tre ju n e şi m â n c a r e a v e r - m ilo r.« S ir a c h c . 1 9 . v. 3 « M u ie re a fă r ă ru şin e s e v ă c ă l c a c ă tin a din u lţiă .« S ir a c h . c . 9 . v . 1 0 . ' D e s p r e tâ n â ru l c e la s ă a s e s e d u c e d e d e n s a

a lic e s â n ta s c r ip t u r a : « M e r g e in u rm a ei p r e c u m s e d u e e un baţi sa u m ielu din b u n ă v o iin ţia s a la m a c e la r ia , şi n e b u n u l nu s c iă c â , s e v ă p u n e in c â tu ş i p â n ă c â n d o s a g b tă i - v a s tr ă p u n g e ân im a . . . C a s a ei e o c a le c e d u c e la ia d « E s e m p le le lui S i l o m o n c . 7 . v . 21— 3 7 . E s e u i p l e : A rn m o n

' ■ Ş d lo in o tl ju d e c ă to r iu d e s p r e c a r j v o r b e s c i. D a r 1 3 , Iro d şi Iro d ia d aCum a pedepsit Dom ne tiuit picatul aces,af Prin potop I. M< >ise 6 3 şi cu-foc din ceriu

şi anume prin potop a şters Domnedieu tot ge­nul- omenesc afară de Noe şi familia lui de pre faţia pământului,- eră prin foc a mistuit şi ars

c e t ă ţ i l e S o d o m a şi G o m o r a , ( M n is e I . 1 9 ) ş i

d in a c e s t a p o t e t n c u g e t a c â t d e . i o f r i c o ş a t - l u

v â p e d e p s i in c e a l a l t ă v i e ţ ă .

»Decă cineva spurci sau ruşinezi beseriţta lui I)omncc}ieu, pre aceia şi Domne<|ieu-!u vâ pierde ; că beserica lui Domnedieu e sântă, şi a- cCsta sunteţi voi.« Cartea 1. cătrâ Corinteni c. 3, v. 17. «Partea Celor desfrânaţi vâ fi o ştiolnă, adcca nooiu sau baltă unde arde de apururea foc şi pucipsă <• Apocspips c. 21, 8.Ce mijhce treime se folosim in contra aceştui

picat ? . , ..1 . S e in p u n ju r ă m t o t e s o c i e t ă ţ i l e c e l e r e l e ,

t o t ă o c n s i u n o a s a u p r i l e g i u l , ş i o r i c e a l t a c e

p o t e . d u c e l a n e c u r ă ţ i ă ; p e n t r u c ă - c i n e i a b e s c e

p r i ir s e s d ia in t r ’ n s a . v ă p e r i .» S i r a c h c . 3 , v . 27.. 2. S i m ţ i r i l e n o 's t r e ‘. s e - l a în fr â n ă m ., ş i m a i

v e r t o s o c h i i b in e s e - i p ă z i m . V

3 . In t e m p u l i s p i t i r e i s e n e î n t o r e e n i c â t r ă

D o m n e d i e u , ş i s e n e a d u c e m a m i n t e , c u m c ă

e l t o t e l e v e d e , ş i c u m c ă n o i in t o t m in u t u l p o ­

tent) m o r i , ş i p o t e m fi o s e n d i ţ i p r e v e c i .

4 . S e c e r e m a d e s e o r i d e ia D o m n e d i i e u v i r ­

t u t e a c u r ă ţ i ă n i c i , ş i s e n e d e p r i n d e m i n t r ’n s a .

5 . S e p r i m i m a d e s e o r i şi c u v r e d n i c i ă s â n ­

t e l e t a i n e a s p o v e d a n i e i ş i â c u m i n e c ă t u r e i .

6 . S e c u g e t ă m c e a p ă t i m it I s u s p e n t r u

n o i, ş i c u c e - i s u n t e m lu i d e t o r i .

7 . S e n u t r im o d e o s e b i t ă e v l a v i ă c â t r ă p r e a ­

c u r a t a v e r g u r ă M a r i â ş i S . I o s i f .

IQ*

148

8. Se ne deprindem in umilinţiă, in omo- rirea patimelor trupeşei, şi in abnegarea de noi

■ înşine. Galateni c. 5. v. 24.Deprindere in morală. Iubescc nevinovăţia

sufletului teu; cugetă adese ori la cuvintele scrip- turei: >0! cât de ftiunos e un om nevinovnt! pomenirea lui remâne in veci, şi e in ono- ■re înaintea lui Uomaedieu şi a omenilor. S râlucesce in veci cu cununa invingerei, şi do- băndeşce răsplata pentru luptele curăţita' celei neîntinate.» InţielepciuĂea lui Solomon c. ,4. v. 1, 2. Pentru acea nu face nici in singurătate ori in ascuns nici înaintea altora aşia ceva, ce n’ai indrăsni se faci înaintea unor omeni cinstiţi. Şi dacă voieşce cineva a t<* seduce mustră-Iu. şi strigă după ajutorîu. «Fiul mieu! dacă păcătoşii te îndulcesc la păcat nu le urmă. Dacă ei t,lic: vină cu noi! fiul■ mieu! nu te duce cu ei;« Esemplele lui Şolotnon c. 1. v. 10, 1 1 . pentru că păcatul ce ne apromite desfătare, e venin dulce.

Al şieptelea precept domneclieesc.

»Să nu furi.*Ce of reşce Domn ecf. eu in preceptul al şieptelea fOpreşce a dauna şi înstrăina averile şi

proprietăţile deapropHui austru fiă prin răpire sau furt fiă prin inşielăciune, sau usură mare şi rteF-giuită, sau in alte moduri.

U 9Cine se face vinovat răpirei sau furtuluit Acestor crime se fac vinovaţi nu numai ră­

pitorii şi furii, ci toţi aceia i. cari pre aceştia ii sfătuiesc şi le ajută; 2, cari cu şciinţia cum­pără bunuri furate, sau Vefnd de .acele, sau le ascund sau le ţin pentru s*ne; 3. cari cele a- flate sau împrumutate nu le reîntorc; 4. cari nu-şi plătesc detoriele; 5. cari cerşiesc fără ca se fiă lipsiţi, şi ăşia celor in adever seraci le fură clemosina.

Ciue se face vinovat inşiclâciuneif1. Care inşielă pre deapropele seu in mă­

suri. cum pene, bani sau marfă; 2, care lasă a i-se plăti lucrul sau marfa preste preţiu: 3. cari mută pietrile in hotar puse intre pământuri in folosul siu ; 4, care pune foc adeca aprinde, de esemplu că se potă c.işcigâ bani dela institutul de asecurare; 5. care face bancnote sau docu­mente falsă, poriă procese fără lipsă au nedrepte, şi cari corump pre alţii, mai virtos pre judecă­tori, câ să judece in partea lor.

Cari se fac vinovaţi uşiut-ii sau cameteif1. Care pentru bani sau alte lucruri împru­

mutate cere camătă mai mare decât e prin legi iertat; 2 care adună bucate său marfă cu scop de a-le vinde cu un preţiu prea-mare, şi 3. in de obscc toţi aceia cari fac a bus, sau se folosesc in folosul şi dobânda lor de lipsa şi neşqiinlia deaprdpelui lor.

Cari se fac vinovaţi altor dau nări a deaproţelui şi astfel pliăiittesc tn ait.ra fortifica aşief.eal •

1. Care-strică riturile, hold< le şi pomii de-aprbpelui.. - •

2. Care vatămă sau ucide vitele altuia.3. Care prin joc de cărţi, sau prin resipi-

reâ averilor-şi aduce familia !ă stare ticăîosă si lipsă mare.■ 4. Care nu implineşcc lucrul, cu care estedătoriu:

5. Care. strică numele bun a dilelilor, mă­iestrilor sau neguţătorilor, câ se-i impedece in câştigul lor.

Cum paie pecăitd cineva greu in contra acestui man­dat prin inureinarea Unui lucru mai mici

Când civeva ie sau fuiă dela altul, un lucru altmintrea, neînsemnat, inse aceluia adeca pro- prieţariului-i aduce mare daună; sau când păgu- beşce adese ori prin furturi mici, asia cât prin repetirea lor furtul sau pagţiba să face însem­nată; ori mare. •

Cum pîcătniesc fii dacă itu ceva fără şcirea pq- tinţilorl

Păcătuiesc in contra lui Domnedieu, a pă­rinţilor şi a fraţilor, ma adese ori şi in contra casenilbr cfelor nevinovaţi.

« C a r e ie c e v a d e la t a tă l se u sa u m a m ă sa ,ş i d ic e c ă nu e p f c â t , a c e la e so ţiu l lo tru lu i d ed a ru ri.» E s e m p le le lu i S o lo m o n c . 2 8 , v . 2 4 .Iertat e şîerbitorilor a face pcmana din averea stă­

pânilor si i i

T5 !

Ba nu, afară dorâ dacă aresta se face cu scirea şi irivoirva stăpânilor sei.

Ce e de fă cu i da.ă ţinem vreun •bun strein. ‘Sau dacă am căşiunat dauna deapropelui nos.ru f ■■ .

Bunul strein trebue reintors: eră dauna fă­cută cât stă intru noi trebue reparată, căci alt- mintrea au dubendim iertare dela Dornmdieu de pecate.

Cine e ditvriu a reiniorci bunul s.reitţ p a resplăii dauna f lentă f

1. Acela, care ţine bunul instreinat sau pre- ţiul aceluia, sau care a făcut dauna.

2. Dacă acesta nici cum nu pote, sunt dă- tori a u face acesta aceia, cari sunt părtaşi la pecat cu sfatul ori cu fapta, sau aceia cari fapta cea rea nu o-au ' impedecat de şi ar fi potut, tna ar fi fost chiar inde' or iţi din diregătoria, sau in inţielesul invoirei şi contractului avut.

Cui trebue se rentorcem bunul şiretull ’roprietariului sau oredilor lui; sau dacă

acesta e cu neputi.nţiă, seracilor, besericelor şi fundatiunelor si asi< diămintelor binefăcâtorie. >i . i i i

Ce trebue se fucem dacă nu poiem reintorce indată bunul furat sau danturi -

Trebue se avem voiă tare de a face acesta indată ce vom pute, şi se ne. stăruim că s€ a- jungem la stare de a pote implenl acbsta de- tbrinpă.

Ce trib ne se socotim că si nu ne întindem la bunul altuia sau se tiu imreldsăm desdaunarea 1

1. Cumci dacă nu altceva, mortea de bună samă.ne vă răpi bun fl ac la şi iti'ă mai in grabă decât cum am cuge â n< >i.

2. Cumcă buna! strein nici odată nu • aduce fericire şi binecuvent' re, ci ndcas blăstcm. frică, multe urmări neplăcute, ţi in urmă capet ne­fericit.

3. Cumcă nu e mai mare nebunia decât a-şi primejdui ceriul şi a s6 aruncă cu sufletul in primejdiă focului celui de veci pentru un lucru trecătoriu.

1 . » C a r e s a m e n â n e d r e p ta te , v â s e c e r ă n e ­fe ric ire .» E s e m p le le lui S o lo m o n c . 2 2 , v 8 . 2.» C e fo lo s ^ s c e om u lu i d e v â d o b e n d i lu m e a to tâş i- ş i v â p ie rd e su fletu l se u « M a t c . 1 6 , v . 2 6 .

Deprindere in morală Nu instreină nici când dela nime nemici flă cât de puţin, intipăreşceţi in ânimă aceste cuvinte adeverate: »Cu lucruri mici s& face începutul, cu mari se gată * Fii indes- tulit cu acea ce ai, si te păzeşce de lene, vic- leniă, beţiă, joc' in cărţi, şi alte jocuri in bani, căci tote aceste-lu duc pre om la răpire şi furt, şi-lu aruncă in stricăciune totală,

Al optulea precept domnedieesc.

»S£ nu fii mârturiâ mincinosă in contra deapropelui teu.»

Ce opresce Domnepleu in preceptul- al optulea ? ....Opreşce a minţi, şi a vătăma onorea sau

153

n u m e l e ce l b u n a l d e a p r o p e l u i s e u p r in c l e v e t e , v o r b e n e d r e p t e , d e f ă im ă r i ş i ş io p t i r i .

Ce însemnă a minţi?A m in ţi i n s e m n ă a s p u n e n e a d e v ă r u l şc i in d

şi cu v o ia s a u în a d in s ; şi d a c ă s e i n t e m p lă a - c e s t a î n a i n t e a j u d e c ă ţ i e i s p r e a i n tă r i şi a m ă r ­tu r is i v r e u n lu c ru n e a d e v e r a t p e n t r u s a u in c o n t r a d e a p r o p e l u i , î n s e m n ă a fi m â r tu r i ă m in - c in o s ă s a u a d ă a d e v e r i n ţ i â n e d r e p t â in c o n t r a d e a p r o p e l u i seu .

Nu e iertat neci când a mintii N u p o t e se fiâ i e r t a t nici c â n d a m in ţi nici

b a r e m i d in g l u m ă s a u din l ip să , cu m u l t m a i pu~ gin cu in te n ţ iu n e d e a s t r i c ă d e a p r o p e l u i , p e n t r u c ă m in c iu n a e r e a in s e n e .

» 0 urita pată e in om minciuna « Sirach c. 20, v. 26. «Buzele mincinose sunt urite Domnu­lui.» Proverbele c. 12. v. 22. «Diavolul e minci­nos şi tatăl minciunei.o loan c. 8, v. 44. «Şi au adus doi bărbaţi fii diavolului: aceştia ca fii dia­volului au mărturisit neadevărul.« A III. carte a împăraţilor c. 21, v. 13. Esemplu: Pedepsirea lui Anania şi a Zafirei (I'apt. Ap. 5.)Pote omul minţi şi altcum, nu numai cu vorba ? P o te , p r in l inguş ir i , p r in fag ia r iă , c â n d a d e c a

c i n e v a s p r e a p l ă c e a l t o r a s e a r a t ă m a i b u n şi m a i c u v io s d e c â t c u m e in a d e v e r .

» Vai vouă cărturarilor şi fariseilor fagiarnici, că sunteţi asemene mormintelor celor spoite, cari din afară-su frumose, ără din lontru-su pline de uriciune. Tocma aşia vă arătaţi şi voi, din afară

154

v o iţi a fi d re p ţi în a in te a o m e n ilo r, b ră d in lo n trusu n te ţi p lin i d e fa c ia riâ şi n e d r e p t a t e .«. M a t. c .

• 23, v 27, 28.Ce însemnă a cleveti sau huliiA c l e v e t i in d e o b ş c e î n s e m n ă a s c o r n i d e ­

s p r e d e a p r o p e l e n e s c a r i g r e ş i e l e ş i s l ă b i c i u n i ,

c a r i n ic i d e c â t n u s e a f l ă in d e n s u l

« C a r e c ie v e t e ş c e in a s c u n s , nu fa c e m a i p u ­ţ i n d i c â t un ş ie r p e , c a r e m u ş ic ă intru a s c u n s .«P r o v e r b e le c . IO, v . i i .Picai e a descoperi .grecielele ce'e adeverate a de-

apropehtilP e c a t , d e c u m v a a - o f a c e a c e s t a , n u n e în ­

d e m n ă i u b i r e a s i d e 'o r i n t i a c r e s t i n e s c ă .* . . ’ *Când dtmândă iubirea creştinescă a aretâ greşie­

le le deapropemilC â n d e d e l i p s ă 1 . c ă s e î n d r e p t ă m p r e

c e l g r e ş i t ; 2 . c a s a u d e l a n o i, s a u d e l a d e a p r o ­

p e l e n o s t r u s e d e p ă r t ă m v r e o i s p i t ă s p r e c e v a

r e n t a t e ş i f a p t ă n e l e g i u i t ă .

Ori care eleve are sau defăimare e asemene de greupecatl

P e c a t u l a c e s t a c u a t â t e m a i g r e u c u c â t

1 . g r e ş i e l a e m a i m a r e ş i p e r s o n a c l e v e t i t ă

m a i c u v a d i ă ; 2 . c u c â t e m a i m a r e ' d a u ­

n a s a u p e r d e r e a c e i - s e c a ş i u n ă p r in a c e s t a ;

3 . c u c â t a u d m a i m u l ţ i c l e v e t e l e ; 4 . c u c â t e

m a i r e a i n t e n ţ i u n e a c e o a r e c i n e v a lă ţ in d a s t -

f e l i u d e c l e v e t e .

Ce insemnă a şopti fA ş i o p t f i n s e m n ă a s p u n e u n u i a , c e a v o r ­

i-55b i t a l t u l d e s p r e e l , d in c e a d e s e o r i s e n a s c e

u r a s i c e r t a .

«Blâstemat e acel şoptitoriu şi cu doue limbi, căci fa£e turburare intre mulţi cei ce vieţiuesc in pace." Sirach c. 28, v. 15.Pecâiuesce omul prin ascultarea cleveti lor şi a şiop- tirilor ?P e c ă t u e s c e : 1 . d a c ă a c e l e l e a s c u l t ă b u c u ­

r o s ; 2 . d a c ă , p o t e n d f a c e , a c e l e n u le i m p e d e c ă ;

3 . d a c ă p r in i n t r e b ă r i ş i a r ă t a r e a p l â c e r e i ş i

p r i n a l t e l e , d e a c e s t e a d ă m b o l d l i m b e l o r c e ­

l o r r e l e .

«Ingrădeşce-ţl urechile tale cu spini, şi nu as­culta limbele cele clevetitorie.» Sirach c. 28. v. 28. «Ventul dela mediânopte impresciă- ploia, 6ră o fag ă posomorită limbele cele clevetitorie." Pro­verbele c. 25, v. 23.Cum se strica andrea deapropelui priti vorbe de

bajocură fD a c ă in f a g i ă - i a r u n c ă m s a u - i i m p u t ă m c e ­

v a , c e - l u d e j o s e s c e î n a i n t e a a l t o r a .

«Loviturile cu sbiciul fac dungi vinete pre trup, inse loviturile cu limba frâng osele.« Sirach c. 28, v .. 21,Ce e de făcut dacă prin eleve te am stricat onor ea

deapropelui ţC e l e v o r b i t e t r e b u e r e v o c a t e , e r ă o n o r e a

d e a p r o p e l u i n o s t r u v e t e m a t p r in c l e v e t e t r e b u e

r e î n t r e g i t ă ; c ă c i « n u m e l e c e l b u n e m a i p r e t i u i t

d e c â t a v e r e a m u l t ă . « P r o v e r b e l e c . 2 2 , v . 1 .

P e n t r u a c e e a e d e t o r i n t i a a r e i n t o r c e s i u n a

si alta.»

Dară dacă am vorbii despre deapropele nostru u- ne’e grecele adevărate inse necunoscute pană atunci, sun­tem datori a te revocă ?

In a c e s t a i n t c m p l a r e t r e b u e s e e s c u s ă m s a u d e z v in o v ă ţ im p ro d c ’a p r d p e l e n o s t r u is c â t e cu p u t in ţa * ; în su ş ir i le lui c e le b u n e s e - l e in â l ţ iă m şi l ă u d ă m , < r â o n o r c a lui d u p ă p o t e r e s e - o i n a - i u ’ăm ] re ca lo şi in t ip p o t r iv i t .

Ce e de făcui, turcă am v uniat onorca cuiva pi in i’orbe de bajocurâ

C u c d v e t e m a t t r e b u e s c n e i m p ă c ă m , ; i la c e r e r e a şi d o r in ţ i i lui se c e r e m i e r t a r e .

Cum poie/it păcătui in contra preceptului al optuleacu cum'leiiO

i. P r in p r e p u s fa ls , a d c c a da- ă d e s p r e d e a ­p r o p e l e p r e s u p u n e m c e v a r e u f ă r ă d e a a v e c a u s a f u n d a tă , p r in ce i - s e f a c e n e d r e p t a t e d iu p a r t e a n o s T ă .

. . P rin ju d e c a M o r b ă . c l ic ă p r e d e a p r o p e l e n g s ru iu ţ in e m a fi r e u fu ră s e a v a n c tu ş ă d e s ' u l ă s p r e a c e s t a .

»Nu judecaţi, ca se nu fiţi judecaţi <* Matciuc. 7, v i .Suntem noi detori se forţăm grigiă ţi de ontica

nostră ?S u n te m d S to r i , in s e ,, n u m a i p r in m i j lo c e

i e r t a t e , şi o s e b i t p r in a c e a , că d u c e m v ie ţ i a v i r - t u o s ă c r e ş c in e s c â ' şi in c u n ju râ m c h ia r şi p r e p u s u l şi u m b r a re u lu h

»Incungiuraţi to t prepusul re u tă ţ ie i« CarteaI. c. Tesaloniceni c. 5, v. 22.

157

Ce e de făcut dacă om na nomră e atacată de eleve, dorit

D a c ă m ă r i r e a lui D o m n e d i e u e s e m p lu l şi z id i re a s u f l e t e s c ă a d e a p r o p e l u i r ,o s T u p o f - t e ş c e . a tu n c i s u n t e m d e to r i s e n e a p ă r ă m in tru un m o d ierta t, şi i n ţ i e l e p t ; şi d a c ă a c e s t a nu f o l o s e s c e pt mic. a tu n c i b a j o c u r a s e o s u f e ­rim cu p a c i in ţ iă d u p ă e s e m p lu l lui C h r i s to s D o m ­nu lu i N o s t ru .

»Noi se ne stăruim spre fapta cea bună nu numai înaintea iul Domnedieu ci şi a omenilor.1- II. c. Cerinţei c. 8. v. 21. ..Fericiţi sunteţi, când veţi fi bajocorîţi pentru numele lui Christos •* Car­tea I. alui Petru c 4, v. 14. Fsempui avem in S. Pave> Fapt. Ap. 2 şi urm.Dprindere in mirai). U r e ş c e m in c iu n a ; nu

v o r b i nici o d a t ă f ă r ă d e iu b ire d e s p r e d e a p r o - p e l e tCn; inse to tu ş i nu a s c u n d e g r e ş i e l e l e lui d i n a i n e a a c e l o r a , ca r i s u n t in s t a r e d e a - î e în ­d r e p tă .

A! ii'valea şi al diecelea precept domnedieesc.

» S e nu p o f te ş c i m u i e r e a d e a p r o p e l u i te u .« » S e nu p o f te ş c i c a s a d e a p z o p o l u i teu , p ă ­

m â n tu l , b o u l , a s in u l şi to t ce e al l u i . «Le opreşce Donniaiiet m , recefiul al nori leal Opreşcc tute cugetele şi poftele cele ne­

curate.intnt cuge.elc şi fofu le cJe necurate 10,denii 1 pecal? P â n ă c ă n d c u g e te l e şt . .p o f te le n e c u r a t e v in

preste voia nostră, până când ne împotrivim lor şi nu ne desfetăm in ele până atunci nu sunt pă­cat: — inse dacă inadins poftim şi ne petrecem şi aflăm complăcere in ele păcătuim de morte. Mat. c. 5, v. 28.

Cum s-e ne păzim de aigetele şi poftele cele necuratei Dacă cu totă stăruinţia vom incungiurâ oca-

siunile cele rele, şi dacă ne vom porta cu totă modestia la ori ce petreceri iertate, şi osebit dacă ne vom conteni ochii dela privirile cele deşierte.

„Intorceţi fagia ta de cătră o muiere deşier- tă, si nu te uita după frumseţiă streină.« Sirac.-c. 9. v. 8. »Ochire nebăgată in samă a aruncat pre David in cel mai mare păcat, şi i-a causat multen£cas«.ri şi amărăciuni.«

/Ce opfeşce Domnefieu in preceptul al fieceleal / Opreşce pofta după bunul altuia, vrend, câ

tfă lăsăm flăcăruia in pace acea ce e al său şi ;e ne indestulim cu al nostru..— :Ptfffru ce a oprit Domnefieu in aceste doue precepte

chiar şi poftele f

V Pentrucă poftele cele rele spurcă ânima o- ului, şi dacă nu le neduşiesce ori departă deJa

sene cu temp-lu duc la fapte rele. »Fericiţi cei curaţi cu ânima că aceia vor vede pre Dom- nedieu.« (Mat. 5, 8.)

Ce trebue se facem dacă vin asjipra nostră cugete şi pofte relei

Se cerem ajutoriul lui Domnedieu şi indatâ trebue se ne îndreptăm mintea şi cugetele nos- tre asupra altor lucruri folositorie.

Deprindere in morală. Departâ dela tine cu­getele şi poftele cele rele decurnva le vecii ster- mndu-se in tine; depănă-le car. se pote mai de grabă, aducându ţi aminte de Domnedieu, care e in tot locul, tote le şcie şi le vede şi pedep- sesce infricoşat necurăţia, de acea dic.

Ori unde suni, şi ori ce fac, me vede Domne­dieu Tatăl meu din ceriu, de aceia• voiG fi bun,>

Nu perde din vedere pedepsele ceie infricoşiate ale iadului, şi atunci vei fugi de pecari

Socotesce: că ce ţi foiosesce lumea, tocma de şi faci acea ce-ţi place, dacă pentru aceste va trebui se suferi in veci.Despre cele cinci precepte ale Beserîce<Suntem dl toii noi creştinii ca.ohci a tini afară

de cele fiece precepte ale lui Domnedieu şt- ale porunci.Suntem detori a ţine şi cele cinci precepte

ale sântei beaerici, pentru că Domnul Nostru Isus Christos apriat a demânda*: se ascultăm de Beserică (Mat 18, 17,)

De unde au mai marii besencesci drept şi poiere de a dâ credincioşilor pn copie ?

Aceste le au dela Christos căci cu densele ca locuţinetorii Lui trebue se guberneze pre credincioşi, se-i ţină in ord, precum şi in mora­vurile cele bune.

Nu au ei afară de drepud de a dâ precepte şi alt drept, precum drepiul de a pedepsi pre cei neasndaheriţ

Au şi drept de a priveghiâ preş e impli-

nirea preceptelor, eră pre călcătorii acelora ai pedepsi, de esemplu a le denegâ sântele taine (Mateiu c. 18, v. 18), a-i eschide din senul be­sericei, şi după morte a nu-i inmormentâ după ritul Besericei. I. cătră Corinteni c. 5, v. 3. 5.

Iertat e ea se privim noi preceptele săniei Beseri­cei curat ca unele date de omeni?

Noi trebue se-le privim, chiar că preceptele lui Christos, din a cărui incredinţiare şi in a că­rui mame le-au dat mai marii Besericei. Luca c. 10, v. 16. s'Cel ce ve ascultă pre voi, pre mine me ascultă, cel ce ve despreţîuesce pre voi, pre mine me despreţiuesce, dice Isuş.

Spre ce scop dă Beserica precepte ?1. Că mai limpede se telcuiescă preceptele

lui Domnedieu, şi se deţiermurescâ mai de. a- prope cum trebue acele ţinute; 2, că pre noi se ne îndemne la vietiă sântă si cuviosă.

Suntem detori a ţine preceptele BesericeilSuntem subt pedepsa perderei fericirei ce­

lei vecinice; pentru că Christos dice: »care nu ascultă de Beserică se-ţi fîă câ un păgân şi va- meşiu.s: Mat. c. t8, v. 17.

Cari sunt cele cinci precepte ale Besericei ?1. Se ţini serbătorile cele alese şi legate.2. Se asculţi sânta liturgiă. in domineci si

serbători cu evlavia cum se cuvine.3. Se ţini posturile cari şi precumu-ţi de-

mendă Beserica. Adecă: postul mare, postul sân­tei Măriei, postul sânţilor apostoli Petru şi Pavel,

16o

ajunul botezului, ajunul tăiere! măritului cap â mergătoriului inainte, şi cel din diua crucei; vei ţine şi Miercurea şi Vinerea pre te tot anul, a- fară de hârţi şi septemâna cea albă.

4. Se-ţi mărturisesci pecateîe tale preotului renduit cel puţin macar odată intru un an, si lâ pasci se primesci sânta taină a cuminecăturei.

5. Se nu faci nuntă in ii. ele tempuri opriteale anului. "

Deprindere in morală. Implinesce totdeuna cu animă ascultătoriă şi conşcinţios poruncile şi ordinaţiunile Sântei maice Beserici.

Preceptul âţntâiu besericesc.

»Se tini serbătorile cele alese şi legate.»Ce ne demânda nouă Beserica prin preceptul

ântâiulA serba serbătorile asediate in onorea Dom-

nului, a preasântei vergure Măriei şi a sânţi­lor tocma ăsa că si Dominecile.1 ■ t

Pentru ce sunt asediate sărbătorile Domnului ?» t1. Că se ne inălţiăm cu cugetul la acele

misterii, cari se amintesc intru , aceste dile de serbători, şi se muiţiâmim lui Domnedieu pentru densele; 2. se inoim zelul nos'ru in serviţiul Domnului; 3. câ prin deprinderea in fapte jlom- nedieeşci se ne facem demni ele a primi daruri ndud.

După spiritul şi intenţiunea sântei Besericitrebue se avem tOtdbuna inăintaa nostră vidţia lui

II

1 S i

Isus Christos de pre păment, şi se vieţiuim ase- ţ merie lui. Vidţa aqdsta ni-o spune ina'nte s. bese-

rică prin serbâtorile aşezate in cursul aouaii indem- nându-ne să petrecem anul imprcună cu Domnul î\osţru Isus Christos, In postul nascerei ne.pre-

i gă esce spre jţiascerea şi venirea lui Isus intru noi,In cel mare troies.ce se luăm parte la patimele şi suterinţiele lui prin penitinţia şi omorirea patimi­lor, eră lă p®,sci se reinviâm — imp> eună cu Christos — sunţesce.Pentru ce sunt aşied ate şerbitonte procuratei

l ’crgitre şi ale sânţilor ?

i. Câ se lăudăm şi se preariT'riîrr pi e Dom- nedieu pentru binefacerile .dăruite lor şi prin- tr’eaşii şi none. 2. Că Se avem înaintea ochilor noştri -virtuţile şi faptele cele. bune ale lor şi

Y, fericirea lor cerescă şi se-le uimăm. 3. Câ se cerem intrepunerea lor pentru noi la Domnedieu.

Deprindere „in morală. Pregătescete la fie . cure şerbăţoriă mare de preste an asia, ca şi

cum acea ar ff cea mai de pre urmă din vieţia y la.; Kereşce-te a deonesta sărbătorile prin luc- -truţî servile,. desfrenări şi alte petreceri necuvi - : ose şi pdcătose.

Al doilea precept besericesc., . . . . . .

» >e asculţi sânta lirurgiă in domineci şi . serbacori cu evlaviă cum se cuvine.*, r .5i. Pentru ce demândă. S. Besericâ ia osebit in

li jfamin 71: şi, serbători şe,. ascultăm sânta titirgiăl 11- Pentru că jerfa sântei liturgie e neincrun-

tată înnoire a jerfei de pre cruce, prin urmare e cea mai sântă şi mai f >!o itoriă cinstire a lui Domnedieu, . > ■

Qum treime se 'ascultăm sânii liturgiă ?Cu totă potinciosa luare aminte, cu cuceriă

şi evlavia asemene sântei Măriei şi apostolului Ioan la jerfa Mârituitoriului nostru ,de pre cruce.

Când, păcătuim noi in contra preceptidui a l doilea al Btsericeil ■■■

i Când lăsăm sau de tot sau in o parte însemnată a fi de fagiă la S. liturgiă; 2. când suntem de fagiă, inse in loc se ne rogăm, dor­mim, rîdem, vorbim, -şi nu luăm samă la aceea ce se cântă in sânta liturgiă mai vertos la păr- ţil e cele de căpeteniă, cu un cuvent, când nu ne portăm aşia cum se cuvine.

«Domnul e iă Beserică să cea sântă, se tacă dară Înaintea lui tot pămentul;<r Avacum c. 2, vi 20.Cine e ditoriu a f i de faţ ă la sânta liturgiă ? Toţi creştinii veniţi la pricepere, incât a -

deca nu-su impedecaţi prin ne:-ce tâuse remei- ose, cum sunt neputinţiele. depărtarea cea mare dela Beserică mai ales in'tâmp râu, grigea de prunci mici şi de casă, de bolnavi s. a.

Picat e a lenevi sânta liturgiă r Care in domineci şi serbători din lene şi

fără causă- destulă nu . merge la isânta beserică spre a asculta sânta liturgiă, sau nu e de fagiă la părţile ei mai însemnate acela face pecat mare.

IX*.

___ 1 3

Se ascultăm sânta liturgiă si m dile de lucrul E for.te folositoriu a ascultă sânta litiirgiă

(>ri in ce temp, de câte ori adeca av.em temp, si n,e lasă împrejurările diregătmu.i nostre.

Datori suntem a asculta şi f rcd.ca sau in- vCl.diiua creştinescă ?

Ascultarea cuvântului domnedieesc e o de- torinţiă 'de'frunte a creştinului, prin urmare e pecat şi un semn forte rău decă cineva aceea dătorinţiă sau de tot, sau doră numai cu recelâ şi n< pă are o impllnesce; pentru câ »care e dela Doiîim dieu« dice Isus Christos: «acela ascultă cu- ventul lui Domnedieu; voi nu sunteţi dela Domne- difrii, pâ.itru acea nu ascultaţi.« Ioan c. 8, v. 14.

( uni trelue se asculte creştinul cuvhitul lui Domnedieu ?

.1. Cu totă luarea aminte.2. Cu cumpănire cercetare şi esaminare,

cele dise se-le aplice la sine, şi cu totă strâru- inţia se le urmeze.

«Fericiţi ct i ce ascultă cuvenţul lui Domne- cjieu ş i-ţa împlinesc,« Liţca c, 11, v, 8.Ideprindere in morală. 'Se-ţt fiă regula de

vieţiă in dumineci şi stricători in totă vieţia ta a fit de fagiă cu cuceriâ la sânta liturgiă şi la inser tt.

Al treilea precept besericec.»Se ţini posturile cari şi precum demândâ

sânta beserică.» ^

C ari snnt posturile prescrise de sânta beserică şi pentru ce sau asediat acelei

i. Fostul mare in aducerea aminte de cele 40 de dile ajunate de Qhristos in deşert, cum şi de patimele suferite pentru inveţiătura sa şi pentru noi omenii.

2 Postul nascerei Domnului in aducere a- minte de nascerea lui Isus Christos.

3. Potul sânţilor apostoli Petru şt Pavel in onorea acestor sânţi apostoli.

4 Postul sântei Măriei, in onorea preacu­ratei Vergure, Născâtorei de Donmedieu.

Afară ue aceste mai ţinem; ajunul bo­tezului, şi a taiarei măritului cap a inergătoriu- lui înainte si cel din dina crucei, Miercurea si Vinerea in totă săptămâna afară de harţi şi de săptămâna albă.

Cum trebue si ajunăm după mandatul sântei Bisericii

Trăbue să ne contenim de tot feliul de cărnuri şi de lapturit) că de unele ce aţiţia tru­pul omului spre patime, şi să ne indestulim cu bucate uscate.

Cine e ctitoria a ajună asffeliulFiecare creştin ajuns la precepere, dacă

cumva nu e bolnav sau nu e in lipsă mare, inse in întâmplarea d;n urmă din partea poterei be- sericeşci să dă dispuseţîtme generală sau specială.

E picat călcarea preceptilkii acest ui a lE un păcat a neascultărei de sânta beserică.

i6 6

»Ce întră in gută c 1 adevărat- nu spurcă pre om; insă neas '.uitarea ce purcede — din âni- mă-ltt spurcă.« Mateiu c. .15, v. 11, 18. Acesta o adevereşce şi pecatu’ protopărinţilor noştri ce­lor de ântâiu. ’Pentruce det/iândă de sen'ca postulă Pentrucă ajunul e lucru plăcut L i Domne-

dieu, eră noue ne e foloşitoriu şi de mântuire.Pentru ce dtci tu că ajunul e lucru plăcut lui

Domnedieul1. Pentru că Domnedeu mai adese ori a

:ecomendat postul, şi pentru acesta şi-a versat de mai multe ori presfe omeni darul şi indura­rea sa; 2. pentrucă IsUs Christos, apostolii, şi sânţii din tote veăcurile, au postit; 3. pentrucă postul servesce spre umilirea trufiei, şi infrena- rea poftelor nostre celor trupeşei.

I. Intorceţive la mine din totâ âiima vostră cu ajun, plâns şi tânguire.« Ioe’.e c. 2, v. 12. «Acestfeliu de draci (adeca patimele cele relei nu se pot scote fără numai cu post şi rogăciuni.« Mat. c. 17. v. ?o. 2. Mat. c, 4. v. 12. Faptele Apostolilor c. 13, v, 3, şi c. 14, v. 22, 2. aşia s’au arătat D nmedieu indurat cătră Moisă, Sa- muil, David, Daniel, Judith şi Esther; Macavei văduva Anna s. a., 3. »’Mi-umilesc sufletul mieu cu post.« Psalm 34, v. 13.Cum ne e nouă poskd foloşitoriu şi de măn-

tuire?Prin acea că prin post 1, facem destul pen­

tru pecatele nostre, şi prin urmire depărtăm dela noi pedepsa meritată că ninivitenii (Ioan, 3.)

2. dobendim domnire asupra patimelor nos-tre si ne întărim asia că nu cădem asia uşieri* » « »in pecat; i

3, deprinderea in virtute şi in rogăciuni devine mai uşioră, şi aşia cu secu iti'e mai\ mare potem speră darul lui Dnmnedieu şi îtiâu- tuirea şi fericirea cea vecinieă.

Dedul e dacă noi in pos; nc con\n'm numai\ de unele bucale*? (

Ba nu; căci după cugetul, sântei Beşeriei dilele de post trebue se-le petrecem in penitin- ţiă, şi se-le sânţim prin rogăc'uni şi fapte bune.

D ‘prindere in morală.. Implineşce preceptul • postului şi a contenire] că precept al lui Dom-, nedieu dat de Dom tedieu insuşî prin Beserică,. şi-ţi ţine de deţorînţă strinsă creştinescă a-lu ţine şi impleni cu ctedinţiă. .

Al patrulea precept tesericesc, '

»Se-ţi mărturisesci 'pecatele tale preotului dispus cel peşin macar odată intru un an, şi- se te cumineci la pasci.«

De ce ir? 'nu s? grigim ca si potem face, des­tul preceptului al patrulea al Basericei ?

Trebue i. se ne > mărturisim macar oda ă- in an pecatele preotului spre acesta renduit; 2. s6 primim la paşci sânta cuminecătură şi anume in beserică parochială, şi decă cineva e • aşia de bolnav cât se nu potă merge la Beserică e de-

toriu a primi sânta cum' ecătură de Paşci a casă.

Iii ce etate tribue si m mărturisimşi cumi­necăm ?

îndată ce venim la- pre-crp< re şcim deosăâi binele de rău şi suntem inveţiaţi destul spre a por.e priitni cu cuvii ţia şi folos sântele taine; eră despre aceşti ar»; a decide purochul.

Pentru ce a demândat sânta biserică că creşti­ni să primescă la paşci sânta cuminecătură ?

i. Pentru câ Isus Christos in tempul ace­sta a aşiediat acesta sântă taină; 2. pentru câ in acest tâmp a mo it şi a in viat; pentru acea se cade câ şi noi in acest tâmp se murim pă­catului, şi se incepem a inviâ spre o viăţiă nouă sufletescă.

Destul e decă primim odată intrun an sânta cuminecătură ?

Ba nu; câ dorinţia şi pofta sântei Beserici e, cd noi mai adese ori se ne facem părtaşi darurilor mari a mârturisirei şi a cuminecâturei.

Deprindere in morală. Fă-ţi de lege, câ se te mărturiseşci şi cumineci cât mai des cu vred- niciă căci cu atâta vei primi şi scdte mai mult dar din aceste isvore ale darului.

A l cincelea precept besericesc.

»Să nu faci nuntă in unele tâmpuri ale anului, t

i'6g

Cari sunt acelea tem punîn cari e oprit a f a ­ce nuntă ? -

Tote posturile^ afară de aceste; tempul de- la naşcerea Domnului până la botezul Domnului Christos, cum şi dela învierea lui Christos până in Domineca sântului Toma.

Ş i pentru ce e oprită nunta m aceste temjpurirPentru lucrurile îndătinate a se face cu

prilegiul nunţilor, cum sunt jocurile; chiuiturile şi alte petreceri veselose, cari nu se potrivescu cu aceste sânte dîle pentrucă: i acesta e temp de pocăinţiă; 2. că acest temp creding:oşii in mod deschiîinit se se cuprindă şi se cumpenes- câ cu evlaviă tainele (misteriale) de căpeteniă ale credinţiei nostre.

Deprindere m morală. Cinsteşce cugetul sau intenţiunea sântă a Besericei şi cu privire la a- cesta poruncă.

Despre călcarea preceptelor.In ce stă dreptatea creştinescă?Stă in aceea ca omul cu ajutoriul darului

domnediesc se se ferescă de reu (pecat) şi se făcâ benele, precum ne invaţiâ credinţia

Partea ântâiu a dreptăţiei creştineşci.Fereşce-te de reu!

§. r. Dospre pecat de obşce.Ce e păcatul ?Pecatul e călcarea cu voia a iegei dom-

nedieesci.J 1

170

In câte moduri pole omul păcătui sau călca le­gea lui Domnedieu?

x. Cu cugetul şi cu pofta; 2: cu cuventul;3. cu fapta; 4. cu lăsarea faptei celei bune, ca­re omul e de oriu a-o face.

Sunt tbte. păcatele asemene de m ari?Ba nu; căci sunt păcate grele sau de morte

cari după cuventul lui Domnedieu despoiă de mântuirea cea . vecinicâ şi aruncă in osenda cea vecinică, şi păcate mai mici de care nici cei drepţi nu sunt cu to‘ul curaţi acesta să numeşce pă­cate lesne de iertat. , , ■

Când să face picat de, morte?Câud cu deplină băgare do samă şi cu de­

plină voia se calcă legea lui Domnedieu in vre un lucru mare.

Pentru ce să numeşce păcatul cel greu păcat de moi te? Pentru că aduce m arte sufletului desbrăcân-

du du de darul lui Domnedieu, care dar e vieţia sufletului si făcându-lu vinovat mortiei si osnn-’ 1 1dei celei vecinice.

»Pecatul făcut naşce morte,« Iacob c. 1, v, 15. »Ai nume că trăieşci, macar că eşti mort.« Apocalips c. 3, v. 1.Când să face păcat lesne de iertatr Păcat lesne de iertat se face,, când să cal­

că legea lui Domnădieu in vre un lucru mic, sau nu cu totă băgarea de samă sau nu cu totă voia.

Când să face călcarea nu cu totă băgarea desamă si nu cu totă voia?}

Când din partea mintei lipseşce deplină cu- noşcinţiâ a răului, şi din partea voiei deplină consemţire sau invoire la reu,

Pentru ce se numeşce lesne de iertat Pentru că se dobendeşce.iertarea lui şi fără

mărturisire, inse nu şi fără înfrângerea ânimei şi fără părere de reu.

E mare rSu picatul?E cel mai mare reu, şi prin urmare trebue

se te temi şi infiori de el mai tare, de cât de ori ce reu din lume.

»Cum se fac eu aş>a mare reutate, şi se pe- cătuesc in contra Domncdieului mieu,« Cartea I. alui Moise c. 39, v, 9.Pentru ce e picatul aş.a de mare ren i Pentru că a vetemâ pre Domnedieu r. e

cea mai mare reutate; 2. ne aduce nouă cea mai mare daună şi primejdiă.

Pentru ce este cea mai mare rintate a vdtttmâ pre Domnedieu ?

Pentru că când omul vatemă pre Domne­dieu se despărţieşce de câtră Densul de câtră făcătoriul Rescumperătoriul şi sânţitoriul seu, nu vre se asculte de Densul câ de cel mai mare Domn, nu vre să-lu iubiescă pre el care e cel mai bun părinte şi cel mai mare binefăcătoriu al nostru ci mai voieşce a ft şierbul păcatului şi al diavolului.

»Ai aruncat jugul mieu şi ai dis: nu voiesc a şierbf.B Ieremia c, 2, v. 20. «Audi ceriule şi pă-

172

mentule şi-ţi însemnă, căci Domnul vorbeşce: fi am crescut şi nutrit, 6ră ei nu m’au băgat in samă.« Isaia c. I, v. 2.Potem n >i cuprinde deplin răutatea vlllm arei

dnnncdiecşci sau a picatului r - .Ba nu; pentrucă noi nu potem cuprinde cât

de mare şi de bun e Domnedieu Domnul, care se vatemă prin pecat.

De. unde potem noi cunoşce mai bine, eăt de rin e a vătlmâ ~pre, Domnedieu sau a pleătuil

i. Din pedepsa cea mare, care atât ânge- rii cei rei, câN şi protopărinţii noştrii singur prin un pecat şi o-au agonisit: 2. din pedepsa cea vecinică, c ire o trage după sene fiecare pe­cat de morte; 5. din "patimele şi mortea cea a- inară ce a suferit unul născut Fiu al lui Dom­nedieu pentru păcatele nostre.

Ş i picatul cel lesne de iertat e vltimare dom- nedieesca ?

A bună samă şi acesta vatemă pre Dom­nedieu, pre cel mai mare Domn, prin urmare şi acesta se-lu urim şi incunjurăm.

Ce daună ne aduce noul picatul cel de morte? Păcatul cel de morte 1. ne despoiă de tipul

lui Domnedieu si acesta-lu rusineză: 2. ne râ-? » 1

peşce darul şi atniceţia lui Domnedieu, linişcea conşciinţiei, tote vredniciile faptelor nostre celor bune şi dreptul de ereditate la impărâţia ceriului;3. ne agonisesce incă in vieţia acesta mânia şi

m

pedepsâ Celui preainalt, şi in urma osenda cea vecinioă.

sTpţi cei ce fac păcate şi nedreptate sunt neamici sufletelor lor.« Proverbele c. 14, v, 34. Esemplu se fiă Cain, Amon, Antioch, Iuda. Ase­mănare despre fiul cel pierdut şi avutul imbuibat. Ce daună ne aduce picatul cel lesne de iertat?1. Debiliteză in noi iubirea lui CU un .edieu;

2. ne inipedecă idela câşcigarea multor daruri, mângâieri şi vrednicii pentru împărăţia ceriului;3. ne agoniâeşce pedepsa timpurariă in acesta sau cealaltă vieţiâ; 4. ne duce cu incet la alte pecate mai mari, pentrucâ »care e necredincios in cele puţine, e necredincios şi in cele mari.* Luca C. 16, V; IO.

. Deprindere in morală, »Fiule! ai pre Dom- nedieu in anima in tote ţldele vieţiei tale şi te fereşce a te convoi şi in cel mai mic păcat. In adevăr pre păment avem vieţiâ săracă, ci dacă ne temem de Domnedieu, incunjurăm tote păcatele şi facem fapte bune, avem multe averi.* Tobia c. 4, v. '6, 23. Aşia îndemnă bătrânul Tobia pre fiul seu.

§. 2. Despre deschilinite feliuri de pecate.

Cari sunt feliurilc picatului?1. Cele şiepte păcate capitale;, 2. cele şiese

pecate in contra Spiritului sânt; 3 cele patru pecate ce strigă răsplătire la ceriu; 4. cele nouă pecate streine.

Cari suut cele şiepte picate capitalei i. Trufia, 2, scumpetea, 3. necurăţia, 4.

pisma, 5. lăcomia sau necumpet^rea in mân­care şi beutura, 6. mânia, 7. lenea,

Sunt aceste toldeuna peca-te grele ?Sunt grele totdeuna de câte ori se vatemâ

prin dinsele vre o detoria grea sau cătră Dom- nedieu, sau cătră deapropele, sau a iubitei sau a respectului, cu cari noi ca omeni şi creştini suntem detori altora.

Pentru ce se numesc aceste şiepte picate capitale ? Pentru că din densele câ dintru o fântână

şi cap se nasc şi isvoresc multe alte pecate.Ce e trupa.Trufia e pofta necumpetată de a se inălţiâ

preste alţii şi a se preţiui pre sene.Ce se ndşce din trufia?Din trufia se naşce deşiertâciunea, iubi­

rea de sene, fagiaria, neascultarea de cei mai mari, recela şi invi'rtoşare cătră supuşi, pofta de a domni, sfada şi certa, nemulţiămire, gelo- şia, tirania, necredinţia, eres şi ura lui Domne- dieu. Esemple: Lugifer, Nabucodonosor, Olofern, Amon, Irod fariseul scl.

d Trufia e urită lui Domnedieu şi omenilor, e incepytul toturor fărădelegilor, blăstemat e care petrece in dînsa, şî in urmă cade.« Sirach; c, 10. v. 15. - . 'Ce e scumpetea ?Scumpetea e pofta necumpetată de a-şi câ-

ştigâ bunuri lumeşci, şi ale ţiene cele câştigate. La ce duce scumpdea ?Scumpetea duce pre om la grigiă prea

mare de cele pămenteşci, la impetrirea ânimei cătră cei seraci, la minciună, jurăment strimb, fure, inşielăţiune, camătă, simoniă. trădare, şi in urmă la omoruri şi ucideri. Esemple : Acon, Acab, Giezi, juda, Ananiă şi Zafira,

Sântul Pavel numeşce scumpetea nisvorul toturor relelor « Garî vdiesc a fi avuţi dice el »cad in ispită şi laţiul diavolului şi in multe pofte păgubitorie, cari pre omeni îi aruncă iu prcpasţiă.« Cartea I. cătră Timoteiu c, 6, v. 9, Aşia Sirach in c. 10, v 9, 10.Ce e necurat;atNecurâţia e p >fta neiertată şi plec ire do-

bitocescă spre desmardările cele trupeşei.Ce s6 naşce d :n necnrăţiăl Din necurăţiă se naşce neplecarea cătră

rugăciune şi fapte bune, lenevirea detorinţielor cbiemarei sale, pofta de a place, totfeliul de desfernări ruşinose şi reutăţi in contra na turei, seducerea nevinovăţiei, stricarea sânetăţiei, rui­narea feiicirei casnice, promisiuni şi -jurămente strembe, inimiciţii, duel, sinucideri, uitarea de Domn-'-dieu, sacrilegia turburarea minţiei şi desperăţiunea. (V'edi porunca, a 6 alui Domnedieu)

Ce e pisma ?PiSma e intristare pentru bunulu şi fericirea

sau însuşirile bune ale cleapropelui, şi bucuria pentru nefericirea şi dauna lui.

Ce si naşce din . pismă ?Din pismă se nasce nemulţiemirea şi mur-

murarea in contra mandatelor lui Domne^lieu sudalme blăstemuri, orbirea sufletului şioptirea ş i ,clevetirea, ura şi pofta de a-şi isbîndi sau resbunâ si persecuta pre altul, viclenia, prigoniri şi de multe ori şi omor. Esem ple: diavolul Cain, fraţii lui [osif.Saul şi fariseii.

Prin pisma diavolului a venit mortea in lume: şi cari sunt in partea lui, sunt următorii aceluia.« Inţielepţiunea c. 2, v. 24, 25.Ce e lăcomia?E pofta necumpetată de a mânca şi a be

fără saţiu.Ce si nasce din lacomiă ?Din lacomiă se naşce resipirea averei, le­

nea, beţia, glume neruşinate stricarea păcei ca­snice, şi a stârei celei bune, vetemarea credinţ ei căsătoriccşci, desfrenarea, nepenitinţiă, de multe ori bătăi şi chiar şi omoruri. Esemple : avutul imbuibaţ, regele Baltazar.

»Pădi-ţi-ve câ se nu se ingreune animele vos- tre cu beuturi şi mâncări necumpetate, şi dina ju- decăţiei se nu ve surprindă şi se vină neaşcepta- tă.« Luca c. 21. v. 34. «Domnedieul celor necum- petaţi'e pântecele.« Fii. c. 3, v. 19, dice S. Pa- vel. despre cei necumpetaţi.Ce e mania ?

m

Mânia e o turburare preamare a sufletului pentru nedreptatea făcută sau doră numai pă­rută, de multe ori împreunată cu pofta de a-şi resbunâ. -.

La ce duce mânia 1- ' >Mânia duce la ură, inimiceţiă, certă, înju­

rări, blăstemuri şi la tote păcatele şi fărădele­gile cari sunt in contra preceptului al cincilea a lui Domnedieu. Esemplet Esâu in mania sa voesce se ucidă pre fratele -seu lacob Absolon otnoră pre fratele seu'Amon. ,

»Tdtă turburâreă şi mânia sfc fia depărtată dela voi.« Efeseni c. 4, v, 31.Ce e ' lenea?' 'Lenea e moliţiunea sufletului, urirea a tot

lucrul şi a totâ ostenela in urma căreia cineva nu-şi implinesce detoriele chieroărei şi a sta­tului seu.

.. Care lene, 0 uresce Domnedieu mai tarei Lenea in cele religiose domnetlieesci şi. irl

cele sufletesci ale nostre, şi ale mântuirei sufle­tului nostru pentru acea diee Domnul; »OÎ de ai fi sau rece sau . cald! . ci-fiind câ neci eşti rece, neci cald te voi ii scuipi afară din gura mea.t Apocal, c. 3, v. 16.

Ce se nasce. dm icnc?Din lene se nasce lenevirea detorielor sta­

tului, ruinarea âverei, ' sefăcifea, rfiinciunile, in-. . -a?. v, ■■■■■ ' - I * 1

şielăciunile, moleşinŞa, si multe alte pecate in contră preceptului 6 şi 4.• , , «Lenea duce” la multe rele.o Sirach c. 33,

v. 29. »Mergi la furnică tu leneosule, cugetă lacăile ei, şi invăţiă dela dănsa inţielepciune « E- semplele c. 6, v. 6.Ce se ncisce din Unea cea sufletescă?

Greţiă cătră tote deprinderile cele religiose, nebăgare in samă de cuventul lui Domnedieu, şi de mijlocele darului, întristare şi supărare pentru dogeiielele cele folositore 'şi de mântuire, iubirea şi alipirea de cele lumesci, necăinţia, ne- credinţia şi desperaţiune.

De esemplu se fiă şierbul cel leneos. şi fe­tele cele neinţielepte. Mateiu 25,Ce invitiătură ‘ trebiu se culegem noi din invi-

ţiătura despre cele s epie picate capitalei . Ca se ne ferim de aceste câ de nesce

fântâni ale toturor păcatelor, şi din tote poterile se ne stăruim a ne însuşi şi a deprinde virtuţile cari de a dreptul se, împotrivesc acelora.

Deprindere iii. morală. In totă demineţia când te scoli propuneţi a incunjurâ ori ce păcat şi mai ales cele capitale ale tale. Sara înainte de culcat cercăţi conscijnţia, şi de-ţi va spune câ ai păcătuit săţi pară rău propunenduţi câ te v e i

mărturisi la cel de ântâiu prilej ce ţi se va dâ.

Continuare despre feliurile păcatului.

Cari sunt cele şiesl picate in contra Spiritului' sânt ?

179

Următoriele i. A pecăui sperând Ia indu­rarea lui Domnedieu, va se dică: a tot face păcate preste pecate’ cugetând câ Domnedieu le vâ ierta.

e. A despci â despre indurarea lui Domnedieu3. A se împotrivi adevărului cunoscut.4. A pismui deapropelui darul lui Domnedieu.5. A ave animă impetricâ cătră dojenele

cele mântuitorii*.,6. A rămână in păcate şi necăinţiă.

Esemple: Cain, Faraon, Fariseii, Elimâ Fapt. Ap. 13.Pmtru ce se numesc ' aceste picate in contră

Spiritului sânt? . .Pentru că ornai prin aceste să impotriveşce

de a dreptul Spiritului sân", nare prin darul seu l’ar aduce la intorcere nebagă in samă cu voia şi cu şcirea sa darurile Spiritului sânt sau toima abuseză cu ele.

»Voi tari la cerbice şi netaiaţi la ânima şi la urechi! voi totdăuna v6, impotriviţi Spiritului sânt c;i şi părinţii voştri..« Faptele Apostolilor c. v 5;.Pentru ce trebue se incunjurăm in mod deosibit

aceste picate?Pentru că închid ânima omului in asia mare

măsură decătră primirea darurilor domnedieeşci, incit cu totul impedecă sau ingreuneză intorcerea.

. Despre aceste pecate dice Christosj că «nu se vor ierta nici in acăsta nici ia cealaltă lume,s

12*

M a t. c . 1 2 . v . 3 2 . d in c a u s ă , c ă a stfe liu d e p ă ­c ă to ş i cu g re u sa u n ici o d a tă n p s e c ă ie s c .

Cari sunt picatele cart, strigă răsplătire la ceriul, Următoriele 1, Uciderea de bună voia 2.

Sodomia. 3. Asuprirea săracilor, a văduvelor şi orfanilor. 4. Subtragerea plâţiei .şierbitorilor şi a lucrătorilor.

1 . « V ie r s u l sâ n g e lu i fra te lu i tă u s trig ă la m u ie d e p r e p ă m â n t.* C a r t e i I. a lu i M o ise c . 4 , v . 1 0 . 2 . « S t r ig a r e a S v d o m e i şi a G l m i r e i sa u in m u l- ţit şi p ă c a tu l lo r e m ire şi g r e u ; p en tru a c e a v o i i s ă p r ă p ă d e s c a c e l lo c , p en tru c ă s t r ig a r e a lo r sa u fă c u t m a re in a in te a D o m n u lu i.« C a r t e a I. alui M o îs ă c . 1 8 , v . 2 0 . şi c 1 9 , v 1 3 . 3 « A u nu c u r g la c ră m ile v ă d u v e lo r p te fa g ia , au nu strig ă in c d n tr a a c e lo r a c a r i le -a u s t o r s ? D e p re fa g .a lo r s e in alţiă la c e riu « S ir a c h c . 3 5 , v . ' 1 8 , 19 .4 . « U it a t e ! p la ta lu cră to riu lu i c a r e nu o a -ţ i d a t , s tr ig ă , şi s tr ig a r e a lo r stau in â lţia t la u re ch ile D o m ­n u lu i.» la c o b c . 6 , v . 4 .

Pentru de di ci că păcatele ace de strigă- răsplă­tire la ceriul

Pentru că după cuvintele sântei scripturi noutatea'lor e atât de mare si imp Urivitoriă in cât s’trigâ răsplătire la ceriu şi.pre cumva provocă dreptatea cea domnedieescâ la pedepsire sau răsplătire.

Cari sunt picatele cele streinei Următorele nouă r. A sfătui pre altul la

pecaţeC 2. A demândâ altuia se păcătuescă. 3. A se conţielege cu altul la picate. 4. A indemnâ pre altul: la păcate. 5. A lăudă păcatele altuia.

1 8=1

6. A are păcatele altuia, 7. A nu pedepsi pe cetele altuia. 8. A ajuta- pre altul la păcate. 9. ,\ apăra păcatele altuia. 5

I 'iin d c ă su n te m d e to ri a im p e d e c â p e c a t e le a t u a p a i t ' j r i i < 1-p e n e , p a rte p rin a r ă ta r e I a c e i c c au p o t e ie d e a le im p e d e c â ; p e n tru a c e a : « d a c ă tu c e lu i p ă c ă to s n u -i sp u i c ă s e -ş i p ă r ă - s e s c â c a le a s a . v â p e ri in f ir ă d e le g e a s a , şi s â n ­g e le lui-lfi vo iu c e r e din m â n a ta .« E z e c h . c. 3 . v . i 8 . D a c ă o p o te m fa c e şi su n te m d e to ri a o fa c e A ş i a a p ă e ă ţu it H e li şc iin d c ă fe cio rii lui fa c fă r ă d e le g i şi nu i-a u p e d e p s it. C a r t e a I. a î m p ă ­ra ţilo r c. 3 , v'. 1 3 , /

l\ ntru ce sc numesc aces/e fi?cate streinei Pentru că, tip şi .acele le fac alţii, totuşi,

fiindcă luăm parte la acele, ni-să impută şi nouă.Defirindere in 'morală. Primeşce totdeuna

.voios şi cu mulţiămită, dogenele cele mântuitorie. Nu te face nici odată părtaş păcatelor celor s rcine, ci mai virtos te stărueşce a-le impedecâ după ooterea ta, si nu dice. când ai trăbni să descoperi oreceva *că nu bucuros invinovăţieşti pre altul, fiindcă nici tu n’ai vre acesta.» Ore n’ai voi bucuros, -câ să ţi-să iee din mână cuţi­tul, cu care ai voi a te omorî?

Despre virtuţi şi perfecţiunea erestin6scă.F ă pinele.

Facem destul ditorinţiei nostre dacă ne contenim de fiteate ?

încă nu facem destul, ci treb.ue se ne nîsu- im a fi tot mai virtuoşi adecă mai buni, şi se ne stăruim a ne perfecţiona sau deplini sau tră­im -se facem binele,

»Cel d r e p t s e fiă m a i d re p t, ş i c e l sâ n t,m a i sâ n t.» A p o c a lip s c . 2 2 , v. n ,

( ’e este dara binele ?Binele este acea, ce e. după Voia lui D m-

rv dieu, anume faptele cele bune şi nbuinţa spi e perfecţiunea sau deseverşirea creştincscă.

Ce ne "face fir, noi in stare (cafiaci şi aplecaţi spre a face bine.. ?

Xe face virtutea creştine >că.1

$• i, Desprs virtute.Ce e virtutea,Virtutea preste tot e o aplicare şi silinţia

neîncetată de a vre şi a face cu stătornic-iâ ce c bine. .

Ce e oslbit virtutea crestinescă ?Virtutea crestinescă e o voia tare de a voi

şî a făce statornic acea, ce a poruncit Isus Christos şi legea Lui prin ce potem câştiga vredniciă pentru vieţia cea de veci.

Cum , si impărţiesc virtuţile crestineşci?1. In virtuti versate in sufletul nostru si1 i

virtuţi câştigate; 2. in virtuţi domnedieeş.ci şi morale.

Care e virtutea virsatâ ?

i 83

Numim astfeliu virtutea versată intru cât e.darul lui Domnedieu, care-lu primeşce omul in taina sântului betez, şi-lu face destoinic (in stare) şi a plecat spre deprinderea virtuţilor supraua- I a I l l e .

Cari sunt ca deosebire virtuţile cari si varsă inrsufletul omului'?

Credinţia, speranţia, şi iubirea.Care c virtutea câştigată?Acea care e o voinţiă gata spre bine, pre

ca*'e omul şi-o câştigă prin deprinderea repeţită a v’rtutici.

Suntem noi ditori a ne nişui spre virtute?A bună samă; fiind că numai acela' se pbte

numi intr’ adeţer om virtuos, care cu ajutoriul lui Domnedieu i-şi agoniseşce virtute prin de­prindere neîncetată şi învingere propriă.

Cari sunt virtuţile cele domnedieeşci, si ta ri sunt cele morale?

Credinţia, sperarea, şi iubirea sunt cele domnedieeşci, pentru că se ţin oblu de Domne­dieu, celelalte tote sunt virtuţi morale, pentrucă reguleză năravurile nostre după legea lui Dum­nezeu.

Când suntem ditori a stirni in noi virtuţile cele domnedieeşci? •

Mai de multe ori in vieţiă, osăbit inse r. îndată ce ajungem la precepere; 2. in ispitiri grele; 3. când primim sântele taine; 4. când

■ suntem in • prîrneşcfiă de morte "ţi mat ales pre patul mortiei. ’ "c

CmH si pâtz ştirul p r■: scurt crcd’uţia., speran­ţei şiiu b trca l '

O Domnedieul mieul eu erei tare tote a- cele, care tu ni , le-ai descoperit, şi care ne înveţi a-le crede prin sânta ta drepteredin- cidsâ Beserică catolică, pentru că tu care eşti adevin.il cel vecinie, şi infalibil. le-ai descoperit.

O Domnedieul meu! eu şperez prin nemăr­ginitele vrednicii ale lui Isuş Christos a .dobândi dela tine fericirea cea vecinică, şi ce e: spre acesta de lipsă şi folositoriu; pentru că tu atot- potinte, şi preabune credinciosule Domnedieu, le-ai promis.

0 Domnedieul meu! Te iubesc pre tine din to>ă ânima şi preste toteţ pentru că tu eşti pă­rintele meu cel niai bun şi bunătatea cea mai mare, şi mai demnă de totă iubirea.

Pentru Tine iubesc şi pre deapropele meu, că pre mine însumi, fîă acela amic ori neamic. Amin.

fntre virtuţile cele morale cari sunt cele mai de frunte?

i. înţelepciunea, 2. cumpătarea, 3. drepta­tea, 4. tăria sau statornicia.

Pentru ce se numesc aceste mai de frnnte sau cardinalei

Pentru că sunt baza si fundamentul celora-»

-185lalte virtuţi ; căci virtutea cea adevetată neci nu e cu potinţiă fără de inţielepciune, cumpătare, dreptate şi tăria.

Pentru ce nu e cu potinţiă virtut a cea ade­vărată f 'r â de inţielepciune. şi dreptate*?

Nu e cu potinţiă fără de inţielepciune: că se pote severşi omul fapta bună./nu e destul a lucră necugetat, ci totdeuna e de lipsă a alege miilocele cele mai bune şi potrivite spre acesta.

2. Virtutea cea ade'vitată nu e cu potinţiă fără de dreptate pentru acea. pentru că nu e inţielepciune a scurtă pre altul in al seu, ci fiă căruia-iai dă şi a-i lăsă. ce i-se cuvine şi este al seu.

Pentru .ce nu este cu potinţiă- virtutea cea ade­vărată fără di avnpetme şi ţăriă?

Virtutea cea adeverată nu e cj potinţiă r. fără de cumpătare pentru acea, pentru că omul neci odată nu trebue s i fiă prea indresneţiu sau orb in lucrurile sale, ci totdeuna se ţenă mesura şi cumpătul cel drept.

2. Nu e cu potinţiă virtutea cea adevărată fără; de tăriă, pentru că'cumpătul celui virtuos nu insemnă ceva frică sau slăbiciune, ci e îm­preunat cu curagiu şi potere spre a invinge tote greutăţile şi pedecile.

Cari virtuţi să împotrivesc celor şiepte păcate de căpetenia r

Aceste şiepte i. uinilinţia s6 impotriveşce

i 8 6

trufiei, 2. dărnicia sgărceniei, 3. curăţiănia ne- curăţiei, 4. iubiriea binevoitorii pismei, 5. con­tenirea lăcomiei, 6. blândeţiele mâniei, 7. sirgu- inţia in bine lenei.

I11 ce stă umilinţia?Intru acea, câ noi cunoscând slăbiciunile

nostre şi câ suntem păcătoşi, tote cele bune le ascriem lui Domnedieu, er pre noi ne umilim sau smerim, adecă ne socotim de pucin.

» D a c a n u -ţi fi c â p ru n cii nu v e ţ i in tr a in im p e r ă ţia lui D o m n e d ie u .* M a t. c . 10 , v . 3 E s e m -

. p l e : A v r a a m , I. c a r te alu i M o ise c . 18 , v . 2 7 . V a - m e şiu l. L u c a c . 18,, v . 1 3 . S â n tu l A p o s t o l P a v e l c , I. c C o r c . 1 5 . v . 8 , 9 .

In ce stă virtutea dărniciei?In voinţia cura’ă de a ajuLi din averile

sale pre cei adevărat lipsiţi, sau de a contri­bui din densele spre al.:e scopuri nobile binefă- călărie.

« D a ţi şi se v a d â v u u c « L u c a c. 6 , v . 3 8 . E s e m p l e : S o lo m o n , c a r t e a 111. a îm p ă ra ţilo r c . 5 . v , 5 — 8. T o b ia c. 1 , v . 1 9 . 2 0 . C re ştin ii c e ii d e ântâiti F a p t e le A p o s t o lilo r "c . v . 4 0 .

Jn ce stă virtutea curăţ ăn?ei7 In infrenarea tuturor desfătărilor păcătbse

şi poftelor trupeşei, cari pre o n cu totul îl-de- josesc, şi-i vatămâ sâmţiul de ruşine.

» A c e i a c a ri su n t alu i ■ C h ris to s ş i-a u re stig n it tru pu l din im p re u n â cu p o fte le şi ră u tă ţile lor « S â n tu l P a v e l c â tr ă G a ia t e n i c. 5 , v. 2 4 , E s e m p le - Iosif, S u s a n a , d a ră m ai v îrto s p r e a c u r a ta v e r g u r ă M ă ria .

i 8 7

în ce stă iubirea binevoitorii?In aceea, câ toturor Omenilor se ie voim

bine; in fericirea şi necasul, sau in bucu­ria şi întristarea deapropelui nostru se luăm parte.

» Iu b iţiv e unii p re alţi cu iu b ire a d e v ă r a t fr ă - ţ ie s c ă .i ' B u c u r a ţ iv ă cu ce i c e se b u c u ră , in tr ista ţi- v e cu c e i c e se in tristă z ă .« S â n tu l P a v ă l c ă tr ă R o m a n i c . 1 2 , v. i o , 1 5 . E s e m p lu v e d i in c a r t e a R u t. şi T o b ia .

In ce stă cumpltarea ?In domnirea preste noi inşine; dară mai

vertos preste poftă sau plăcerea in mâncare şi băutură,

» S e â m b lâ m in tre z iâ , nu in m â n că ri şi b ă u ­tu r i,5 R o m a n i c. 1 3 . v . 1 3 . E s e m p le : D a n i’ l. A - n a n iă . M is a e l şi A z a r ia . lo a n b o te z ă to riu l. M a te i c. 3 , v . 4 .

In ce stau blăndeţibklIn infreuarca toturor poftelor de resbunare,

şi a mişcarei sau pornirei spre mânia nedreptă.« I n v e ţ is ţ i d e la m in e. c â su m b lâ n d şi u m ilit

cu ân im ă .« M a te i c . 1 1 , v . 2 9 . E s e m p l e : D a v id . C a r t e a I. a îm p ă r a ţilo r c . 2 4 , v . 2 6 . S â n tu l Ş t e ­fa n . F a p t e le A p o s t o lilo r c . 7 , v 5 8 .

In ce stă stăruinţia sau sirguinţia spre binel Intru aceea, dacă noi voioşi şi cu bucuriă

şierbim lui Domnedieu, inăintâm după poterile nostre onorea şi mărirea Lui, şi ne implenim cu totă acurăteţia detorinţiele nostre.

» N u fiţi le n e şi in c e le b u n e fiţi ze lo şi cu s p i­

1 88

ritul şi şie rb iţi D o m n u lu i. » R o m a n i c . 1 1 , v, 12. E s e m p l e : M a th a th ia , c a r t e a . I. M a c h a b e ilo r . S â n ­tu l A p o s t o l P a v e l in c a r t e a s a c ă tr ă F ilip e n i c . 3 ,

v. 23, H-(a n virtuţi ni le~a rlcomAndat in mod des ■

chilinit /sus Christos in EvanaeliălUrmătbriele; 1. A cerca mai ântâiu impe-

răţia lui D omnedieu şi dreptatea Lui (Mat. 6, 33), 2) a se lepădă de sene insuşi 3) a-şi lua crucea sa, 4) a urmă lui Christos (Mat. 16, 24. şi (Luca. 14, 27), 5) a fi blând şi umilit (Mat., 1 1 , 29), 6) a iubi pre vrăşmaşi: a face bine celor, cari ne ur£sc; a se rogâ pentru cei, caii ne prigonesc şi hulesc pre noi (Mat. 5, 44.)

§. 2. D«spre faptele cele bune.Ce sunt fapttle cele bitne'tFaptele cele bune sunt acele, cari sunt

după voia lui Domnedieu şi car se impli- neşce cu ajutoriul darului domnedicesc cu inten- ţiune plăcută lui Domnedieu.

Ce sunt faptele, meritorieiFaptele meritorie sunt fapte bune pentru

cari este hotărită o plată pentru vieţia de veci. De lipsă sunt fafdele meritoriei Sunt de lipsă, pentrucă vieţia yecinicâ ni se

pregăteşce noue numai că plată sau premiu pre care noi trebue s e -1 câştigăm . . . (Mat. 3, 10).. . (II, Pet; 1, 10.)

189

Când este meritoria o faptl buna?Atunci când cel ce o face, este in statul

darului sânţitoriu, adeca împăcat cu Domnedieu.Care este plata sau prentiul faptelor meritorie ?Este: 1. înmulţirea dăruiţii sânţitoriu; 2. fe­

ricirea vecinică si înmulţirea ei.Ce este de insimnat despre faptele cete bune,

cari le face unul fiin d m picat de morte ?Este de insemnat 1. că ele nu sunt merito­

rie pentru vieţia de veci; 2) tutuşi ajută pentru de a dobendi mai uşior dela Domnedieu darul intorcerei sau pentru de a câştiga ceva răsplată pămenteseă şi depărtarea unor rele vremelnice.

Cari sunt faptele bune mai alese ?Sunt acestea: rogăciunea, postul şi darea

elemosinei (facerea milei) Aceste sunt cele mai alese fapte bune, pentrucă ele să recomândă in mod deschilinit in sânta Scriptură Tob. 12, 8.

■ şi pentrucă celelalte fapte bune se pot reduce la densele.

Cari fapte si inţieleg sub rogăciune ?Se inţieleg tote rogăciunile şi tbte lucrările

evlaviose.Cari fapte si inţieleg sub post?Se inţieleg tote faptele de pocăinţiă, de

lăpădare de sene şi de mortificăciune.Cari fapte se inţieleg sub elemosină?Se inţieleg tote faptele indurărei trupeşei

si sufletesci.1 î

Cari fapte ale. indur&rei trupeşei se recomandă mai ales in sânta Scriptură ?

Următorele: i, a dâ de mâncare celor flă- men<Ji (Mat, 14 şi 15. Tsus la inmulţirea pinilor.)2. a dâ de beut celor insetoşiaţi (Raveca; Fac. 24,) 3. a primi pre cei streini (Abraam; Fac. 18.)4. a îmbrăca pre cei goli (Tavitha, Fapt. Ap. 9); 5, a cerceta pre cei morboşi Tobiâ Tob. 1.6. a elibera pre cei prinşi (Abraam 'Fac. .14 , Daniil (Dan. 13.) 7. a îngropa pre cei morţi (Tobia Tob. 2) Iosif din Armatea Mat, 27 57-60.

Cari fapte a ’e indurărei sufleteşci să recomandă mai ales in sânta Scriptură?

Următorele: 1. a îndrepta pre cei pecătoşi (Ilie; IV, Imper. 1 ) 2. a inveţiâ pre cei neşciu- tori (Apostolii); 3. a dâ sfat celer cari sunt in indoielă (Paul, I. Cor, 7, 25— 40; 4. a mângâia pre cei întristaţi (Tobia, (Tob. 1 ; 5.) a suferi cu răbdare nedreptatea (Losif din Egipet, lob.),6. a ierta bucuros, celor, cari ne fac se suferim (Ştefan, Fapt, Ap- 7, 59; 7. a se rogâ lui Dom- nedieu pentru cei vii şi pentru cei morţi (Abra­am Fac, 18, Iuda Macaveul, II. Macav, 12, 43.

Pentru ce si ne deprindem noi cu rivna in fa p ­tele indurărei?

1. Pentru că Isus Christos priveşce tot bi­nele, pre care-lu facem noi deapropelui, câ şi când l’am fi făcut Lui însuşi (Mat. 25, 35 şi urm.)

19'

2. pentrucă şi Domnedieu a promis indurare ce­lor îndurători (. . . Mat. 5, 7.) . . . (Iac. 2, 13.)

Ce urmeză din inviţiătura despre faptele cele bum ?

Urmeză, că noi trebue se ne silim 1. a fî pururea in statul darului sânţiţoriu adeca pretini şi împăcaţi cu Domnedieu; 2 a face multe faptebune si de acea a sânţi lucrările si suflerintiele’ ' * ’ ’de tote dilele prin intenţiunea (cugetul) bună, curată.

Defrindere m morală. Virtutea cea adeverată numai prin luptă neîncetată se pote câştigă; pentru acea luptăte cu totă credinţia până la morte, şi Domnedieu-ţi vă dă corona vieţiei de veci. Apocalips c. 2, v. 10.§. 3. Despre perfecţiunea creştinescă.

Destul e dacă noi am ajuns la careva grad de virtute ?

Ba nu; căci suntem datori a ne nisuf spre o virtute tot mai înaltă adecă spre perfecţiunea creştinescă.

In ce stă perfecţiunea creştinescă?Perfecţiunea creştinescă stă intru acea, că

noi liberi de necumpetată iubire a lumei şi a nostră intru tote şi preste tote se iubim preDomnedieu.1

Pentru ce, suntem de tort a ne nisui spre per­fecţiunea crcştinescâf

192

1. Pentru că Domnul şi Mântuitoriul nostru Isus Christos cătră toţi dice: »fiţi desăvârşiţi (perfecţi) precum e deseverşit şi Tatăl vostru din ceriuri. Mat. c. 5, v. 48.

2. Pentru că noi suntem datori se iubim pre Domnedieu din totă anima din tot sufletul, din tote puterile, şi din t6tă virtutea nostră.

3. Pentru că cu atâta vom fi mai feric'ţi in ceriu, cu cât e mai sântă vieţia nostră aici pre păment

4. Pentru că de nu vom stărui mereu a spori în fapte bune, uşor vom cade in pecate grele şi in urmă in osânda cea vecinică. Mat. ci 25, v. 29;

Care e calea pre care potem ajunge la per­fecţiunea creştinescă ?

Urmarea lui Isus Christos.Isu s d i c e : ,»Io su m c a le a , a d e v ă r u l ş i y id ţia .«

Ioan c. 14, v. 6, .Care mijloce le-a recomandat Christos oslbit

spre ajungerea perfecţiunei creştmesci ?Mai vertos acele ce le numim noi sfaturi

evangelice.Cari sunt sfaturile evangeiicel1. Sărăcia de bună voiă; 2. verguria pre

vietiă; 3. ascultarea deseversită de un mai mare sufletesc.

Cine e dMoriu osebit a le urm i acesteiCălugării; şi toţi aceia cari sau indetorat la

aceste prin vot.

193

Pote duce fiecare om, in ori ce stare vieţii vicţ’ă deseverşitâ sau perfectă ?

, Pote, decă vă vieţiuf după voia Domnului Christos şi după regulele evangelici, erg^nu du­pă voia lumei.

Impotrivesce voia lumeţ voiinţiei lu i Christos?A bună samă, precum destul de limpede

se vede din inveţiătura lui Isus, pre care noi o numim cele opt fericiri.

Cari sunt acele opt fe r :ciri1. fericiţi cei seraci cu spiritul, că acelora

e imperăţia ceriului.2. Fericiţi cei blândi, că aceia vor moşteni

pămentul.3. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor

mângâia.4. Fericiţi cei ce flămendiesc si insetosiezâ

de dreptate, că aceia s'1 vro sătura.5. Fericiţi cei milostivi că aceia se vor

milui.6. Fericiţi cei curaţi cu anima, că aceia vor

vede pre Domnedieu.7. Fericiţi sunt făcătorii de pace, că aceia

fii lui Domnedieu se vor chiemâ.8. f ericiţi cei ce sunt persecutaţi pentru

dreptate că acelora e imperăţia ceriului. Matei c; 5, V. 3— 10.

Cum si arată in aceste opt fericiri împotrivi­rea intre voia lu i Christos şi voia lumei?

Mai cu samă prin acea. că lumea ne lauda si priveşce câ isvor a fericirei averile, mărirea deşiertă, onorea şi desfătările cele trupeşei, eră Christos in aceste opt fericiri ne inveţiâ a ne cercă fericirea nostră in L)omn< dieu şi in servi- ţiul lui cel sânt, ş: pentru acea se suferim vo­ioşi şi cu bucuria serucia, persecuţiuni şi tot Jeliul de necasuri.

Ce fehu de mijdoce trilme si intre buinţi&m noi toţi ca si potem ajunge le perjecţhinel

r. Rugăciunea necurmată, diliginta asculta­re a cuvântului lui Domnedieu, şi desa primire a sântelor taine; 2, deprindere- necurmată in abnegarea sau lâpedarea d : noi însene şi in învingerea asupri nostră; 3. oseba se vegbiăm, câ lucrurile nos're cele de tote d l le se-le facem in darul hui Domnedieu şi i 1 mod plăcut lui Domnedieu.

I , » A t i p e t r e c u t in in v e ţiâ tu ra A p o s t o li lo r , in îm p ă r tă ş ir e a frâ n g e re i p ân e i şi in ro g ă c iu n e .» F a p ­te le A p o s t o lilo r c , 2 , v . 4 : — . « C e l r e v re se v in ă d u p ă m in e, se s e la p e le de sin e, se şi ie e c r u c e a s a şi se m i u rm e z e m ie « M i t e i c . 16 , v. 24.— 3. »O ri v e ţi m â n c a , ori v e ţ i b e , o ri veţi fa c e a lt c e v a , to t e le fa c e ţ i sp r e o n o re a lui D o m n e - <iieu.« I . c ă tr ă C o r in te i c 1 0 , v . 3 1 .

. Ce insemnă a ne lapida de noi sau a ne ab- nega ?

însemnă atâta cât a trage dela noi acea ce ni e plăcut şi iubit bă şi lucrurile cele ier-

195tate a-le folosi tare ou cumpăt câ cu atât mai u- şior se ne poterii conteni de la cele neiertate.

C uni potem noi face mai uşor lucrurile nostre cele de tote dtle/e in mod plăcut lui Doninedtcu?

Daca ne vom intipui şi cugeta, cum lea sevirşit acelea Domnul nostru Isus Christos, şi ne vom sili din iubire cătră Densul a-i urma lui.

Cum începe creştinul cel bun diua in mod p lă­cut lui Domnedteul

îndată ce să scolă sesi inaltie mintea la Domnedieu, se se spale ş! se se imbrăce ome- nesce amesurat statului seu, se se roge lui Dom­nedieu cu totă evlavia inaintea unei restigniri.

Prin ce fe liu de deprinderi cvlaviâsl sânfieşce e' (icreştinul. cel bun) dina?

Daca-lu ertă dătorinţiele statului seu se mer-gă in hăcare di la beserică spre a fi de fagiâla sânta liturgiă, se cetescă vre o carte religi-osă sau se se cuprindă cu cugetări sânte, şi culucrurile statului seu si aceste se-le facă cu to-•>tă potir.ciosă stradaniă spre mărirea lui Domne­dieu, precum şi spre folosul seu şi deapropelui.

Când mâncăm cum tnbue se ne portă m lAtât inainte cât şi după mâncare să (|icem

rugăci'nnile prescrisă, şi timpul mâncărei se-lu petrecem cu totă cuviinţia, neuitând neci odată de cumpătarea creştinescă.

Iertat e câte odată a ne reertă sau peirecePIertat, inse cu cumpăt şi cu cuviinţiâ la

* 3 *

196

tâmpul şi locul seu, cugetând şi atunci l i Domnedieu câ la incepătoriul toturor bunătă­ţilor: totodată in petrecerile nostre se avem cu­get curat, că aşa şi petrecirele nostre se fiă sânte.

Cum s i fiă portari a nbstră fag-.ă cu d'dpropeiel1. Amicabilă, că se nu vetemăm pre nime: 2

prevediăroriă, cercuspectă, sau cu băgare de sa­mă, câ nu cumva se fim duşi in ceva mod la rea.

Ce trebue si facem in timpul nlcasurdor!Trebue se cugetăm câ acele vin dela Dom­

nedieu, şi pentru acea se ne lăsăm in mâna lui şi se ne rogăin, ,câ să ne dee darul seu spre â le pote invinge şi a trage din ele ceva folos.

Cum st inck&m dinulSe mulţiămim lui Domnedieu atât peotru

că ne-au învrednicit a-o petrece, cât şi pentru darurile primite, se ne ispitim cunoscinţia şi să ne rogăm pentru iertarea păcatelor, si că in temp de nopte se ne dee somn uşior, şi se de­parte dela noi iotă primeşdia si neplăcerile.

Deprindere in inorală. ' Stâruieşce-te a fi din di in di tot mai bun mai blând şi mai virtuos, şi păzeşce după poteri inveţiăturile cele ce ţt-s’au dat aici câ un călăuz spre portare domnedieescă.

»Sierbesce lui Domnedieu fiul mieu! cu roti voia şi din animă, pentru că Domnedieu ispitesc a toţe ânimile şi precepe tote cugetele sufletului. Dacă-lu vei cerca i-lu vei află; etă dacă-lu vei pă­răsi şi el te vâ părăsi in veci.« (I. Parai. 2 8, 9.)

C A P I I I -D espre mijlocele darului.

Destul e spre mântuire numai si credem şi sl ţ ncm preceptele J

Câ se fiim adevărat fericiţi şi se ne mân- tuim trebue se intrebuinţiăm şi acele mijloce ale darului, care lea aşiediat Domnedieu; căci fără de d*rul şi ajutoriul lui Domnedieu nu potein f tce nemic vrednic de vieţia vecinică, nici a crede cum se cuvine, nici a ţine preceptele Lui.

Ce este darul?Darul este din lontru (intern), preste fire

pre care ni-lu clăruieşce Domnedieu pentru me­ritele (vredniciile) lui Isus Christos, câ se ne po- tenv mântui.

[) .r (g-aba) se numesce asia, pentru că nu se po e merita ci se dăruieşce numai pentru meritele lui Isus Christos, se numesce din lontru sau mtern, pentru că se dă ne­mijlocit sufletului şi prin urmare este ceva din lontru sau intern, in urmă se dice dar preste fire, pentru că omul cu poterile sale fireşci rici i lu pote ajunge sau dobendi nici are preste tot vre un drept la densul, ci i-şe dă decătrâ Domnedieu preste fire.

Spre ce scop si dă omul darul preste jir e lPentru ca se se inalţie la vrednicia mai pre

sus de fire de fiu alui Domnedieu şi s£ se facă capace, se ajungă in stare, a dobândi ceriul.

De cate fe liu ri este darul mai pre sus de j ir e lDe doue feliuritrecătoriu (actual, ajutătoriu) şi slnţitoriu,Ce este darul ajutătoriulEste un dar mai pre sus de fire dat sufle­

tului cu trecerea care ne. ajută se facem papte bune, adecă prin cari sâ dobendim mântuirea vecinică.

Cum ne ajută pre noi darul ajutătoriu a pace japte bunel

Ne ajută prin acea că i. ne luminezâ min­tea şi ne aţiţiă şi îndemnă'2. intăreşce voinţia spre a începe, a continuă şi a îndeplini acestea fapte. 3 dă acestor fapte un preţiu mai pre sus de fire. II. Cor. 3, 5. Filip, 2, 13.

De lipsa este omului darul ajutătoriulI este de lipsă la fiecare faptă bună: e de

lipsă pecătosului că se se intorcă la Domnedieu; este de lipsă celui drept, că se remână in darul sânţitoriu şi s£ facă fapte meritorie (vrednice de vieţiă.) Ioan. 15, 5.

Dă Domnedieu fia cărui om darul ajutătoriulDomnedieu dă flăcărui om darul ajutătoriu

de care are lipsă spre a se mântui, căci Dom-

199

nedieu, voiesce că toti omenii se se mântuiescă si se vină la cunoscintia adevărului* I. Tim. 2, 4,

Aşiadară numai darul sin jur lucreza mântu­irea nost ră i

Ba nu, adecă darul singur nu ne mântuieşce căci el nu face silă asupra nostră ci numai ne sprigioneşce şi ajută; de aceea nu irebue se ne împotrivim darului, ci se-lu primim cu voinţiâ gata şi se lucrăm credincios împreună cu densul. . . . (îi. Cor, 6, f.) . . . (Offenb. 3, 20.) — A se­mănarea despre talanţi. Mat. 25, 15.

Ce este daind sânţi tor iu lEste dar mai pre sus de fire dat sufle­

tului că se petrecă in el (permanen*:), carele ne dă o nouă vieţiă, mai pre sus de fire.

Cum ne dă darul sânţitoriu o vieţiă nouă, mai fre sus de j i r e l

Prin acea că ne indrepteză (ne justifică, îm­pacă cu Domnedieu), adecă: j . ne curăţieşce de tote păcatele cele grele, ne sânţieşce şi ne face plăcuţi lui Domnedieu; 2. din starea de servi ne rădică la vrednicia mai pre sus de fire de fii alui Domnedieu şi moşteni ai ceriului; 3. ne face capaci sau in stare a îndeplini fapte meritorie sau vrednice de ceriu.

Aşiadară îndreptarea păcătosului (sau jus­tificarea) stă in acea că păcătosul din statul pă­catului erăşi ajunge in darul lui Domnedieu in

200

pretinia lui. Prin îndreptare peeătosul se cură- ţieşce de tote pecatele, cel puţin de cele grele, dobendeşce iertarea pedepselor de veci. se s â 1 -

ţ'eşce şi inoieşce omul din lontru.CAI temp rimăm darul sânţitoriu tu sufletul

omulu.ilPână atunci până când omul nu face păcat

de morte.Prin care tnijlbce mai ales poieni noi câştigă

şi pistră darul domnedieesc ?Prin sântele taine şi rogăciune, pentru a-

cea se şi numesc acestea mijlocele darului.Deprindere in morală, Rogă-te in totă diua

lui Domnedieu seţi dee darul ajutătoriu, şi lucră credincios împreună cu el! Păzeşce şi păstreză darul sânţitoriu, de-lu aibi pre acesta, eşti avut şi fericit; de nu-lu aibi, eşti serac şi nefe­ricit. De acea de nimic nu te teme in lumea a- cesta aşia de tare, de cât de a pierde darul sinţitoriu, el este haina de nuntă, fără de care nimene nu vă fi lăsat se intre la ospeţiul ceresc (Mat. 22.)

\

Despre sântele taine.

Ce e taina 1Taina e s£mn ve< iut aşiediat dela Domnul

nostru Isus Chistos, prin care Domnedieu ne dă noue dar nevediut spre sânţirea nostră.

20!

Ce se paftcşce dara la faină ?Aceste trei: i semn vediut; 2. dar neve-

dn.it; 3. se fia aşiectiată de lsus Christos.Pentru ce voiesce Domnedieu a ne împărţi da­

rul sin prin semne vid.nete rCâ prin semne vediute se cunoscem darul

cel nevediut, ce-lu primim.C b r is to s cu o c a s iu n e a itn p ărţirei b in e fa c e r ilo r

tr u p e ş e i şi su fle te s c i in c ă a in tre b u in ţia t n e s c a r i s e m n e , d e e se m p lu la im p ă rţire a S p iritu lu i sâ n t (Ioan c . 2 0 , v . 2 .) ; la v in d e c a r e a orbului din n a s - c e r e (Io an c . 9 , v 6 ) şi la v in d e c a r e a s u rd o m u ­tului. M a r c c . 7 , v 3 ." , 3 4 .

Numai inu'mnă aceste semne dani 11 fia nu; ci acele şi dau clarul acela ce Iu

ntipuesc. sau inse mnă clacă nu i punem pcdc< ă din partea nostră; pentru acea se numesc şi semne luciătore. (eficaci. e fcptuitorh .)

Cc feltu de dar ne dau sântele taine ?1. Dau dar sânţitoriu, sau dacă avem deja

acest dar in noi, ’lu-inmulţiesc. 2 Fiecare taină impărţiesce acel dar ajutătoriu, pentru care a fost asediată.

Dela cuie an tainele patere a lo r i Dela Domnul nostru lsus Christos autorul

Ier. şi dela nemărginitele lui vrednicii; pentru acea sântele taine sunt asemene unor canale, prin care ne curg darurile meritate ndue prin patimele şi inortea lui lsus Christos.

2 0 2

Tote tainele le-a asediat Domnul Nostru Isusi >

Christos ?Tote pentru că numai Domnedieu pote face

câ un semn vediut se dee dar şi sânţire din lontru.

Câte taine a asediat Domnul Christos 1i >

Şiepte: i. botozul, 2. sântul mir, 3. sânta cuminecătură. 4. penitinţia, 5. maslu sau ungerea cea mai de pre urmă, 6. chirotonia sau preoţia,7. căsătoria.

Aşediat-a Domnul Christos atâte taine câte sunt de lipsă sufletului1

Domnul Christos a asediat tocma atâtea taine, câte sunt de lipsă spre vieţa supranatu­rală a sufletului; pentru că 1 in botez sufletul primesce vieţia cea supranaturală; 2. in mir tă­ria şi crescere; 3. in taina cuminecăturei pânea şi mâncarea cea domnedieescă; 4. prin peni­tinţia restaurarea sânetăţii spirituale perdute prin pecate; 5. pr:n ungerea ea din urmă potere in oştirea din urmă; 6. prin taina preoţiei se stra- plântă poterea de a împărţi darurile de lipsă la vieţa supranaturală; 7. prin taina cununiei se sânţiesce împreunarea intre bărbat şi femeie, câasa atât densii se fiă sânţi, cât si fii se se eres- ' - * •> >că spre vieţia sântă şi astfeliu spre vieţia ve- cinică.

De unde . seim noi că sunt numai şepte taineiDin unanima inveţiătură a sântei baserici,

20.3

«care e stelpul şi temelia ad( verului.« I. carte, că’ră Timoteiu c. 3, v. 15.

N u n u m a i c a to lic ii din to te v d c u r ile , ci s” »G r e c ii d e a stă cb , R u şii şi to te s e c t e le c a r i in c ă in v d cu rile c e le d e ân tâiu a c-reştinătflţiei sau d e s ­fă c u t d e c ă tr ă b e s e r ic a c a to lic ă au , şi ţiu a s tă d i a c e s t e ş ie p te t a i n e ; c e e d o v d d a v ia , cu m c ă in - v e ţia tu r a d e s p r e ş ie p te ta in e e a ş ia d e v e c h ia c ă si b e s e r ic a .î

C ine a dispus ceremoniile cari se vid la ad­ministrarea fainelor apară de semnele asediate de Isus Cknstos?

Sânta beserica, care condusă de spiritul sânt le-a asediat spre a ştirul' in noi senţieminte domnedieesci, şi spre a insufla cinstea şi ev la ­via cuvenită acestor lucrări sânte.

Cum se osebesc sântele tainei 1. In tainele celor vii şi celor morţi; 2. in

acele, cari se pot primi' numai odată, şi in acele cari se pot primf mai de multe ori.

Cari sunt ia nele celor vii ?1. Sântul mir, 2. sânta cuminecătură,

maslul s iu ungerea cea de pre urmă, 4. preo­ţia, 5. cununia.

Pentru ce se numesc aceste tainele celor vii ' Pentru că aceste se pot primi numai atunci

când omul e in statul darului-lui Domnedic u, sau când sufletul nostru e viu, căd darul e vie- ţia sufletului.

204

Cari sunt tainele celor morţi?Botezul şi penitinţia.Pentru ce se numesc aceste tainele celor morţiiPentru că când omul primesce aceste taine

incă nu are vieţia darului lui Domnedieu, sau cel pugin nu se poftesce ca se o aibă, şi aceste taine pre păcătos, care e sufletesce mort-lu in- viă prin d irul sânţitoriu la o nouă vieţiă sfle- tescă.

Cari taine se pot prim i numai odată ?Botezul, mirul şi preoţia.Pentru ce se pot aceste prim i numai odată ?Pentru că aceste tipăresc in sufletul omului

un semn neşters, ce rămâne in veci sau spre gloria şi mărire, sau spre osândă.

Dacă cineva ar impărţi vre o taină fără vred­nicii, este acea pentru acesta nevalidă sau fără pot ere ?

Ba nu; pentru câ poterea şi lucrarea sân­telor taine nu depinde dela acela care le ad­ministra sau impărţiesce, ci dela Isus Christos care lea asiediat.-i 1

Deprindere in murală Preţiuesce şi cinstesce totdeauna sântele taine câ mijlocele darului cele mai mari şi demne de preţiuit aşiediate dela Isus Christos; mulţiămesce Iui Domnedieu din totă ânima pentru acele, şi te păzesce a nu le spur­ca prin injuraţiuni ş: nevrednica primire.

205

Despre botez.

Ce e botezul?Botezul e cea de ântâiu şi cea mai de lip­

să taină, in care omul prin apă şi cuventul lui Domnedieu se cureţisce de tote păcatele, şi in Christos se renasce şi se sânţiesce că o făptură nouă spre vieţia de veci.

Când a dat Christos mandat cd se boteze ?Atunci, când înainte de a se inălţia la ce­

riu a dis cătră apostoli: »Mergeţi in totă lumea, inveţiaţi tote poporele, botezândule in numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sânt.« Mateiu c. 28, v. 19.

Pentru ce si numesce botezul taina cea ântăiu ?Pentru ca înaintea botezului nu potem pri­

mi neci o taină pre lege.Penttu ce dici că botezul e taina cea mai de

lipsi ?Pentru că fără botez nime nu se pote mântui.

« D e nu se v â n a s c e c in e v a din a p a şi dinsp irit, nu p o t e in tra in im p e r â ţia lui D o m n e d ie u .»

lo a n c . 3 , v . 5-

Ce se vd intempld cu pruncii cei ce mor ne- botezati ?

Că ce se vâ intemplâ cu aceştia nu ne-a descoperit Domnedieu, inse seim atâta, că nu vor vede fagia lui Domnedieu, dară neci nu se vor pedepsi câ şi aceia, cari au păcătuit in per- bdiiă. In totă întâmplarea' bunătatea lui Domne-

20 6

dieu ne face se credem, cum câ şi pentru denşii vieţia vâ fi o binefacere a lui Domnecjieu.

Botezul apei nu se pote supleni neci odată ?Dacă e cu nepotinţiă primirea acestuia, a-

tunci se pote supleni prin botezul dorirei şi a sângelui.

In ce stă botezul dorirei ?Botezul dorirei stă in iubirea deplină cătră

Domnedieu cu voia şi propusul tare de a-le face tote, cele ce le-a asediat Domnedieu spre a nostră mântuire, prin urmare a primi şi botezul, de vâ fi prilej.

« C a r e a re iu b ire , a c e la e n ă s c u t d in D o m ­n e d ie u , şi c u n d s c e p r e D o m n e d ie u « E p is t o l a I.alui Io a n c . 4 . v . 7 .

Ce e botezul sângeluilSuferirea morţiei sau mortea de martir

pentru legea şi evangelia lui Christps, se nu- mesce botezul sângelui.

» C a r e - ş i p e r d e su fletu l s e u (a d e c a v ib ţia)p e n tru m in e, a c e l a - l ă - v â a flâ .« M a t . c . 1 0 , v . 3 9 .

Pentru ce dici tu că botezul se severşesce prin apă şi prin curentul lu i Donmedieu ?

Pentru că apa e materia acestei taine, şi la botez se tornă de trei ori pre capul sau tru­pul aceluia, care se boteză dicând deodată cu­vintele aceste: »boteză-se şierbul lui Domnedieu (aici se respică numele celui ce se boteză) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului sânt

207

acum şi pururea şi in vecii vecilor Amin.» (A-cesta e botezul apei.)

Pentru ce dici tu, ca omul prin botez se cu- râţiesce de tote picatele ?

Pentru că prin botez se iertă atât pecatul strămoşesc, cât şi tote cele alalte păcate făcute de om inainte de botez.

Jertă-se şi pedepsa picatuluii Se iertă in botez atât pedepsa cea tempu-

rariă cât si cea vecinică.Pentru ce remân după botez incâ unde urmări

a picatului strămoşesc precum e mortea poftele cele rele, necasurile s. a.

i. Câ noi inşine se ne convingem, cât e de stricătorii! şi demn de pedepsă pecatul, si câ cu atât mai tere se-lu urîtn şi incunjurăm.2. Câ noi prin lupte şi necasuri se ne inmulţim meritele pentru împărăţia ceriului.

Pentru ce dici că omul prin botez se renasce câ făptură nouă spre vieţia de v-.ci şi se sântiesce?

Pentru că omul prin botez nu numai se cu- reţiesce de tote păcatele, ci sufletesce se zideşce de nou, se sânţiesce, se împreună cu Isus Chris- tos, se face fiul lui Domnedieu, moştenitoriu împărăţiei ceriului şi membru Besericei celei a- deverate.

» E 1 n e -a m â n tu it p r e n o i p rin b a ia n a s c e r e i şi in o ire a sâ n tu lu i S p ir it , c a r e l ’a v e r s a t p r e s te n o i p rin I s u s C h ris to s m â n tu ito riu l n o stru c â n o i

208

în d re p ta ţi p rin d a ru l se u , se fim m o ş te n ito ri s p e -ra n ţie i v ie ţie i d e v e c i .« T i t c . 3 , v . 5 — 7.

Pin ce sg face strămutarea acesta sufletescă sau zidirea acesta de nou şi sânt real

Prin darul cel sânţitoriu, care-lu varsă Spi­ritul sânt in sufletele nostre dimpreună cu virtu­ţile cele domnedieesci.1 1 •>

Pentru ce adaugi vorbele vin Christos* sg re- naşce 1

Spre a insemnâ, cum că omul tote aceste daruri le primeşce pentru acea, pentru că prin botez impreunendu-se cu Christos vâ fi primit in societatea şi in beserica lui Christos.

Cine pote pe lege botezaiIn temp de lipsă pote boteza fiecare om,

inse afară de acesta numai episcopii şi preoţii locali şi diaconii.

Bun şi valid e şi botezul acatolicilorlBun şi valid, dacă la administrarea acestuia

păzesc tote cele de lipsă la botezare.Ce apă sg pote intrgbuinţiâ la boteziP'ie ce apă firescă, inse dacă e cu potinţiă

se fiă sânţită.Ce cuget sau intenţiune trgbue sg aibă bote-

zătoriullEl trebue se aibă cuget de a boteză in

adever, adeca de a face acea ce face beserica, sau ce a dispus Christos Domnul nostru.

Ce nume trebue sg se d:e N'uncutui la botez ?

* .

209

Numele unui sânt, pre care să-lu aibă pruncul rogătoriu la Domnedieu, şi esamplu in indrep- tarea vieţiei sale.

Pentru ce si lapida, cel ce si boteză de satană, de iote lucrurile lui, şi de tbtă trufia luil

Pentru că nime nu pote fi alui Christos, dacă nu se vâ lăpădâ nu numai de sătană, ci şi de lucrurile lui, adeca de păcate, şi de trufia lui adecă de deşiertăciunile lumei, prin cari sătana-lu duce pre om la păcate.

O m u l p ro m ite in b o te z c u m c ă v â c r e d e , v â m o ri p ă c a tu lu i, şi v â d u c e v iă ţ iă n o n ă şi p lă c u t ă lui D o m n eciie u . E t ă in sc h im b D o m n e d ie u p r o m ite c e lu i b o te z a t d a ru l să u ş i fe r ic ir e a c e a v e c in ic ă . A c â s t a p ro m isiu n e r e c ip r o c ă s e n u m e ş c e legă­tura botezului.Ce inserând veşmmtul cel alb ce-Iii primim in

boteziCă noi se păstrăm nevinovăţia din botez in

totă vieţia nostră curată şi nepătată; pentru a- cea luând preotul veşmântul cel alb-lu pune pre cel ce să botăză si dice: «Imbracăsă sierbul lui* T >Domnedieu (aici i răspică numele) in veşmântul dreptăţiei in numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului sânt* Amin.

Ce însemnă lumina cea aprinsă la botezi însemnă, că creştinul cel bun cu faptele

sale cele bune trăbue să lumineze înaintea a tdtă lnmea.

» A ş i a se lu m in e z e lu m in a v o s tr ă în a in te a

2 1 0

omenilor, că vfecjind faptele vostre cele bune s£ preamăr^scă pre Tatăl vostru din cer.uri.» Mat. c. 5, v. 16.Dară cele alalle ceremonii dela botez sunt vechi

si ce însemnă?iŞi cele alalte ceremonii dela botez sunt

fdrte vechi şi au însemnătate mare. i. Cel ce se boteză remâne înaintea besericei, pentru că el numai prin botez se face fiu a besericei. 2. Preotul suflă preste fagia lui de trei ori, şi a- cesta însemnă renaşcerea lui prin darul spiritului sânt. Moise I; 2, 7. Ioan 20, 22 3, Semnulcrucei ce se face preste densul însemnă, că bo­tezatul de aici inainte e proprietatea celui res- tignit, a cărei inveţiătură trebue se o aibă şi* s6 o mârturisescă in totă vieţia sa cu ânima, cu gura şi cu fapta 4. Punerea mânei preotului pre prunc prin vorbele: >In numele Domnului Dom- neglieu şi a Mântuitoriului nostru Isus Christos pun mâna mea pre pruncul acesta.* însemnă: scutinţia lui Domnedieu sub care se pune. 5. Ungerea cu oleu însemnă că el e creştin, unsul lui Domnedieu şi luptătoriu pentru credinţiă şi evangeliă; tunderea parului însemnă intrarea botesatului câ a unui soldat in armată lui Christos.

Ce e de insdmnat despre nânaşii dela botezi Nănaşi sunt părinţii sufleteşci ai acelui bo­

tezat, şi - pun mărturisirea credinţiei şi fac pro­misiunile botezului in locul lui; de acea numai

catolici buni trebue şl să se alegă de nănaşi la botez, mânaşi!' in- lipsă sau ienevirea părinţilor vor invăţiâ pre cei de denşii in botez, rădicaţi legea lui Christos, • şi. vor- pbrtâ grige-de creş- cerea lor religiose-moralăf si şi pentru acea nănaşii aceştia se fiă creştini buni şi bine adă­paţi in legea lui Christos. Nănaşii-nu pot inchid căsătoria eu fii lor sufletesc!'nici cu părinţii lor Să fiă numai un ăărtaş la botez, ori "cel mult doi un bărbat şi o muiere. -

Deprindere m'mprcdăp Nu ' uita. nici. odată cu. ăe eşti detoritţ lui Domhedieu pentru darul sân­tului' botez, şi ce ăi promis lui Domnedieu in botez: inoieşce adese ori osăbit.-insă in Domineci legătura sântului botez. ' , '

Ce e m in ill i. ’ ' ' o ■Mirul e taina' in' pate cel f!bbtezat prin ro-

găciurie' şi ungerea ' du mir pnmeşep darurile Spiritului sânt, şi osăbit darul tăriei si ă stător- niciei, dă1 a rămână îfi credinţia ş! legea'lui Isus Chrîstdsu de a ' vieţiui .după densa - şi de a o măr­turisi'cu-tăria şi statornicia. >'/-

Cine şi când a ăşiediat- taina a c e s t a ,O a-.asiediat, *D. N.r‘ -letiă oChristos, Sânta

scriptură nume-ră ac.esta^tâină tocma că şi â bo­b u lu i,, şi;. a penitenţiei; intre temeiiele -lege! cr-eş*-

1 4 *

tineşci. Sâoţuj Pavâl. câţrâ Evrei e. 6, v. i. 2. ne spune, cum că Christos a promis credincios şilor p^e Spiritul sântr, şi cum că apostolii l’au şi împărţit prin rogâciune, şi prin punerea mâni- ldr. »|)upâ ce apostolii cari, erau , in Ierusalim ay au(|iţj cum că Săi^aria a . primit cuvântul lui D'omnedieu au trâmis la dânşii pre Petru şi pre Ioan, şi. dacă au venit . s’au rpgat pentru dânşii că şlg primescâ,spiritul sânt, fiind câ.inpă nu' ver nise preste dânşii, ci erau mimai boţezaţi in nu­mele lui Isus. După ac^a şi-au. pus manile pre dân|u şf;“ .att/priîSiţ1 g ^ it ij! ; începând a .vprbi osebite . limbi , şt a p fo tlp Faptele Apostolilor c. 8, v, 14 — 17. şl c.* 19. v. 5, 6.

(jim ţfrte mirut?In beserica nostă resărîtână parochii, eră

21 3

in cea apusână^ni|p ;eg c f u;;Cine pote sânţi m itul?

...mipp fe#*”1*ştnnpărţiesc parochuor d»n .dteceşele;, sau,rep'r safe. .

b£ţe&, şi „anţţntepreoiruî: «tugiiul darului Spiritului şâ rt an4ă>fi

Din 'ţe e con$g^. mipuiT Din? pleip .şi ibalsa^, ole|ul insâiţina, că cel

miryit, şâ inţăre^ee in; luptă, in contra- păââtulUÎy balaşul însemnăcă, cel..miruittrebue se se- pâr*

213

zescă de stricăciunea lumei, şi se lăţiască mi­rosul virtuţilor ceioî* creştineşci, ţ

Ce lucreză sântyl mir ?

i. Imulţiesce darul ş^nţdof; ■ ?, yerşă in om dar osebit şi tărîă 'spre â crede tare şi şţă.tprnic in legea iui Isus Cpristos, şi acesta a-o mărtu­risi şi apără şf cu jertHfea vieţiei şale de ş’ar pofti.

De lipsă e mitul spre ni&niţiţirejSântul mir nu e neapărat de lipsă spre

mânturie, totuşi ar fi pecat decâ din lene sau nepăsarea nu s’ar primi, cîUci’ acea ce a aşie- diat Dumnezeu spre sânţîrea toturor, trebue sŞ se dorescă cu rivnă şi ăd’ se primbseă de cătfâ toţi cu mulţiămilâ.

Pote-sl primi sântul m.r mm de multe (trilBa nu, numai odată.Cari şutit daturile Spiritului sâniiMai vârtos aceste şiepte: i, darul inţielep-

ţiunei, 2. a precept rei, 3. a sfatului, 4. a'tăriei,'5. a şciinţiei, 6. a evlaviei', 7. a tertierei de Domnedieu.

Deprindere in morală. înplîneşce-ţi fără de frică tote detorinţiele tale de creştin catolic, şi decumva pentru credinţta tâ ai trebui sfi suferi bajocurâ sau prigonire ţ&he-te fericit pentru acea şi te bucură după esemplul apostolilor: (Fapt Ap. 5, 4 i )

Despre cea mai sântă taină a cuminacăti’tei sau* eucharistiei. ■

Ce e sânta cuminecătură ? .Sânta cuminecătură sau eucharistia e cea,

mai sântă taină, e adeveratyl trup .şLadeveratul sângerai Domnului^ N .Isu s « Christos, , căre i sub forma- pânei şi a vinului in adever e de faţiă spre nutremintul sufletelor. .

Află-se m sânta taină' a cuminecăturei toee cele recerut’e la o taină?'

Se află si anume: i; semnul cel vediut, ar deca forma pânei şi a, yinului; 2. .darul, cel rie- vecliut: însuşi Isus ^Cnristos incepătoriul şi im- părţitoriul toturor darurilor; 3. .aşipdiarea Dom­nului Christos.

Când şi cum a aşiediat Domnul Ohm dos ace­sta taină? '* "

Tn preserâ' saiPajunul patimilor sale, când la cina; cea-mai de pre urmă a mâncat cu in- veţiăcei sei tunelul. P a ş c j l o r . ■ ■ '

> Ce- -'S-a in tem platcând 'a-dis.Isus cuvintele'.»acesta e trupul meu« ? '

Prin vorb'eie-aceste * acesta e trupul meu« sau prefăcut - pânea in mod nevediut in adeve- ratui trUp al Domnului Christos. ■

Ce sav -'iniemplat ; când' a- :dis aceste Cuvinte’racestâ e-sângele meât. ? ” •. •'••••<2>-

Prin cuvintele * acesta e sângele meu*

215

s’a prefăcut vinul in mod oevădiut în adevăratul sânge alui Isus Christos.

’ N ’au fost alunei lângă trupul şi sângele lu i lsus ' de fa f ă şt pânea ei vinul?

Nu; pentru că Isus a dis despre acea ce a dat el la ai sei »acesta e trupul mieu . . . a- cesta e sângele mieu.«

Fiind că însuşi Isus a dis despre pâne «ace­sta e trupul mieu.s cine vă cuteză a se îndoi? Şi fiind că limpede a dis; «acesta e sângele mieu« cine se vă indoi şi vă cugetă că nu e sângele lui ? Orecând Isus a prefăcut apa in vin, şi noi se ne îndoim despre acea că el a prefăcut vinul in sân­gele seu?« Aşia vorbeşce sântul Ciril episcopul Ierusalimului, care a trăit cu 200 de ani după a- postoli, şi precum a tâlc.uit el cuvintele lui Isus, aşia le-au tâlcuit şi sânţii părinţi, şi intrăga be- sericâ cea drept credinciosă catolică.

Data Christos şt altora potere de a preface pânea şi vinul in trupul şi sângele lu i?

Acesta potere a dat-o el prin cuvintele *a- ceste: «acesta se faceţi intru pomenirea mea.«

Cui a dat acesta potere ?Apostolilor şi următorilor lor, adeca tuturor

episcopilor şi preoţilor sânţiţi după lege.Când intrUbumţieză episcopii şi preoţii acesta

potere?In sânta liturgiă, când dic preste pânea şi

vin de jerfâ cuvintele lui Isus; «acesta e tru­pul mieu.» şi «acăsta e sângele mieu.*

216

După rostirea acestor cuvinte mai e pâne şi vin acea ce mai inainte a fost pane şi v in i

Bâ nu: ci e adevăratul trup şi adevăratul sânge al lui Isus Christos sub forma pânei şi a vinului.

Ce si inpelege sub form a pânei şi a vinuluiIAcea ce vedem cu senţirile adeca forma,

faţia sau coldrea, gustul şi mirosul, cari remân şi după prefacere.

Cât temp rimâne Isus Christos cu trupul şi ‘sângele de fagiă in S. Cuminecătura?

Până atunci până când sunt de fagiă şi for­mele, adecă gustul, colorea scl. ale pânei şi vinului.

Sub form a pânei numai trupul lui Isus e de fagiă ?

Ba nu, ei e de fagiă şi sângele Lui.In sântul potir numai sângele Domnului e de

fagiă ?Ba nu, ci şi trupul.E dară Isus Christos de fagiă atât sub una

fiecare cât şi sub ambele forme ?Asia e, El e intreg şi nedespărţit atât sub

una fiecare cât şi sub ambele forme.Pentru ce e Domnul Isus intreg şi nedespărţit

atât sub una fiăcare cât şi sub ambele form eiPentru că El nu mai pote mori prin urmare

trupul şi sângele Lui, precum şi sufletul nu se

217

mai pot despărţi' de câtră olaltă precum nu se despărţiesc mai mult nici de Domnedieirea Lui,

Dară când rumpe preotul sântul agneţiu, nu rumpe sau impărţieşce şi trupul?

Nu, el rumpe sau impărţieşce numai formele, trupul lui Christos e de faciă intreg şi viu in fie­care parte şi părticică.

Trebue se adorăm pre Christos in taina sân­tei cuminecături ?

A bună sama trebue se ingenuchiăm, şi cu totă evlavia şi temerea se adorăm pre Domnul Nostru Isur Christos de fagiă in Cuminecătură.

„Toţi ângerii lui Domnedieu se-lu adoreze.«Evrei c, i, v. 6.Au numai pentru acea e Isus Christos de fa -

fiă m sânta eucharistiă, se se cerce şi adoreze ?Nu numai pentru acesta, ci şi pentru acea,

că i. se se jerfescă iu sânta liturgiă pentru noi, inoind neîntrerupt jerfa de pre cruce şi a 2. că prin sânta cumin< cătură se se impreune cu noi, dându-ni-se spre nutrement sufletelor nostre.

Dipnndere in morală Bucurăte, că Domnul şi mântuitoriul nostru voiesce a remâne in ta i­na sântei cuminecături până la capitul lumei intre noi; mulţiămesce pentru acest mare dar, iubesce-lu şi-lu cercă adese ori cu totă evlavia; descopereţi înaintea Lui cu totă încrederea câ unui mângăitoriu şi ajutoriu tote necazurile tale, pentru câ el insuş te chiamă şi invită la acdâta

218

dicând: »Veniţi la mine toti cei osteniţi si insăr-•) 1 1 1

cinaţi, şi eu vă voiu odichm pre voi.« Mateiu c.i i . v. 28.

Despre jerfa in sânta liturgiă.

Ce e je r fa lJerfa in de obşce e un dar vediut, ce se

aduce lui Domnedieu de bună voiă, câ pre El se—lu onorăm şi se—lu adorăm, câ pre cel mai mare Domn.

Postau in tot tempnl jerfe?Delâ inceputul lumei au fost je rfe : insuşi

Domnedieu in legea vechiă prin Moise a dis­pus, ce se i-se aducă jerfă.

Pentru ce mu şters jerfele tegei vechilPentru că au fost numai nesce intipuiri a

jerfei celei necruntate din legea nouă; căci le-, gea vechiă a fost numai «umbra darurilor viito- rie « Evrei c. 10, v. 1. şi c. 9, v. 9.

0 are e jerfa legei nouă ?însuşi Fiul lui Domnedieu Isus Christos,

care prin mortea sa cea de pre cruce s’a jer- fit părintelui seu Ceresc pentru noi. Evrei c. 9, V- 14-

lnceta-tau cu mortea lu i Isus ori ce jerfă ?Ba nu; căci profetul Malachiâ apriat a pre-

dis, cum că in legea nouă in locul jerfelor ji­dovilor din legea vechiă se vâ aduce celui a-

219

totpoternic cea mai curată şi nepetată je.rfa in tote locurile şi neîntrerupt.

«Mie numi plac mai mult jerfele vostre, vor- besce Domnul poterilor, şi nu mai primesc jerfa din manile 'vostre, pentru .că dela resăritul sore- l'ui până la apus se vă preamări numele meu intre poporă, şi in tote locurile se vâ aduce jerfa nu­melui meu.» Malachia e i, v. io. nCare e jerfa acea curată. ce se aduce lui Dom-

nedieu 'in. tot /ocultE jerfa sântei liturgii.Ce e sânta lituigiă!Sânta liturgiă c jerfa legei celei noue,. in

care Domnul nostru Is'us Christos sub fotma pânei şi a vinului se jerfeşce neincrunfat prin manile, preotului părintelui seu celui ceresc, in- tocma precum s’au jerfit odinioră pre cruce versânclu-şi scump sângele seu.

[\ntru ce si jerfeşce ./sus Christos. deapururea in sânta liturgiă!

Pentru că jerfa cea :le pre cruce de a pu­rurea se o inoiescă, şi-pre noi se ne facă păr­taşi vredniciilor aceleiaş.

jerfa d.n sânta litiugiă e asia dară toi una şi ace aş tu cea de pre .cruce!

E tot acea, numai modul jerhrei e altul. Pentru ce e jerfa din sânta liturgiă una şi

acea cu cea de pre cruce!Pentru că in ambele tot acela se jerfeşce

şi jerfeşce, adecă I.sus Christos Domnul nostru.

2 2 0

Preotul e numai şierbul şi locuţinătoriul cel vediut alui Isus Christos; pentru acea el nu dice in numele său: «acesta e trupul mieu, acesta a„ sângele mieu,« ci in numele lui Isus Christos.In ce si osibeşce modul jerjirei in ambele ? Intru acea. că in sânta liturgiă nu se varsă

sângele cum s’au versat pre sânta cruce, adecă Isus Christos in s. liturgiă nu mai pătimeşce, nici nu mai more, er pre cruce a pătimit şi a morit.

Dacă Christos nu mai more, cum si pote in- noi prin sânta liturgiă jerfa carta a adus Isus Christos pre sânta cruce?

Se inoieşce; pentru că in sânta liturgiă se jerfeşce Christos in adever sub simbolul morţiei celei sângerose, carea o a suferit pre cruce, adecă sub formele pânei şi a vinului despărţite de cătră olaltă.

In poterea vorbelor 4' s& de preot sub forma pânei e de fagiă trupul lui Christos, âr sub forma vinului, e de fagiă sângele Lui şi fiind că acestea două lorme sunt osăbite de cătră olaltă, pentru acea şi osăbirea sângelui de trup, şi prin urmare mo, tea cea sângerosă ds pre cruce să inripuieşce şi iniâţiosezâ intru un mod misterios fără vărsare de sânge. Acăsta inoire neiheruntată insă nu să face pentru că noi să ne răscumpărăm de nou, ci câ noi, de a pururea să avem inainte deşi in mod neincruntat jerfa cea de pre cruce, şi să cinstim desăvârşit pre Domnedieu, şi să ne impărtăşim in darul răscumpărărei şi din fructele acestui dar. Cine a aşiediat jerfa din sânta liturgiă?Isus Christos insuşi la cina cea de pre ur­

221

mă, când a dat apostolilor sei mândat şi potere de a face acea ce a făcut el.

Fo;t'au la cmă cea de pre urmă tote părţile cele de frunte ale sântei liturgici

Au fost şi anume i. Jerfirea pânei şi a vi­nului; pentru că Isus luând pânea şi a rădicat ochii sei către părintele s£u cel ceresc şi mul- ţiămind o-a binecuvântat, după acea a luat şi vinul, si a făcut asemene./ i . .

2. Prefacerea; pentru că Isus a prefăcut pânea in trupul seu, eră vinul in sângele seu.

3. Cuminecarea; pentru că Isus a dat tru­pul şi sângele seu apostolilor săi spre mâncare şi beutură.

Isus Christos dară a aşîecjiat şi a adus mai ântâiu la cina cea de pre urmă jerfă sa cea ne- mcrunţată a legei celei nouă; şi asia a lmpleiiit profeţia: «Domnul sau jurat şi nu-i va pără rău, tu eşti preot in Veci după renduiăla lui, Mel- chisedec.* Psalm 106, v 4. Pentru că Melchisedec a jerfit pâne şi vin. Cartea I a lui Moise c, 14, v. 18.Avem noi dovedi, cum că din timpul aposto­

lilor sau adus acesta jerfă a sântei liturgil in be- serică in tote timpurile ?

Avem; acesta o arată 1. cuvintele sântului Pavel in epistola sa câtră Evrei c. 13, v. 10. *Noi (creştinii) avem un altariu de jerfă, din care nu e iertat a mânca celor ce şierbesc cor­turilor* -— adeea judeilor. — Apoi unde e un altariu de jerfă, acolo trebue se fîă şi jerfă.

*■

222

2. , O arată mărturisirile cele mai demne • de crediement a sânţilor părinţi, hotăririle si- nodelor, rogăciunile cele vechi liturgice din be- serica resaritenă şi apusanâ, precum şi altariels, şi vestmintele preoţiesci din tempurile cele mai vechi.

Pentru ce scop se. serbesce sânta liturgiâ ?Ca aducându-ne aminte de rescumpărarea

ndstră îndeplinită prin mortea Domnului .Nostru Isus Christos; i. se arătăm lui Domnedieu prin cea mai demnă jerfă a unui născut Fiului seu reverinţia şi adoraţiunea ce ise cuvine ca unui Atotpoternic; 2. cu cuviinţiă se-i mulţiămim pen­tru binefacerile primite; 3. se ne rogăm lui Dom-. nedieu pentru noue daruri şi binefaceri; 4. ca se facem destul lui Domnedjeu pentru penatele ndstre, se depărtăm dela noi pedepsa te â me­ritată şi se ne împărtăşim din folosele rescum- perârei nostre.

Cine se face părtaşiu darurilor sau fructelor je rfe i din sânta liturgiâ'?

In de obşce toţi" credincioşii cei adeveraţi, osebit, in 1. preoţii, cari e aduc; 2. aceia, pen­tru cari se aduce in deosebi; 3. toţi aceia Cari cu evlavîă sunt de fagiă sau ar dori din inimă a fi de fagiă. . '

Aducese jerfa din sânta liturgiâ şi in onofeă sânţilor? 5

i .. .Acesta se aduce singur lui Domneglieu, instî

223

şi in onorea sânţilor, incât adeca in sânta litur­giă i. mulţiămim lui Domnedîeu pentru darurile cu cari i-a infrumseţiat şi dăruit; 2, incât i-i-chie- măm pre denşii intr’ajutoriu. câ' se se roge lui Domnediu pentru noi. '

Folosesce sânta li turnă numai celor vii ?oSânta liturgiă folosesce tocma câ şi jerfa

de pre sânta cruce atâta celor vii cât şi celor morţi, pentru câ e tot acea jerfă, de acea nu se aduce numai pentru cei vi*, ei şi pentru cei morţi.

Deprindere in morală. Fii de fagiă totdeuna la sânta liturgiă cu aceea evlaviă, care o pof- tesce pre dreptul un aşa mare misteriu. La eşi- rea cu darurile cele sânte impreună-ţi cugetul teu cu a preotului. La prefacere rogăte cu totă umilinţia de,, Mântuitoriul teu şi impreună cu Isus Christos te jerfesce Părintelui ceresc ,■ la cumi­necare stirnesce-ţi dorire din lontru de a : te cuminecă şi a te inpreunâ cu Domnul Istis in taina iubirei sale.

Despre sânta cuminecătură.Ce e sânta cuminecătură ?E adevărată împărtăşire din trupul şi sân­

gele Domnului nostru Isus Christos spre nutri- rea sufletului nostru.

E dStoriu fiecare creştin a prim i sânta cu­minecătură? ,

Fiecare creştin e detoriu a primi sânta cu­minecătură osebit inse când sâ află in periclu de morte, şi in'postul mare. Domnul nostru Isus Christos dice apriat: »Adever dic voue, de nu veţi mânca trupul Aiului omenesc, şi de nu veţi be sângele lui, nu veţi ave vieţia de veci,» Ioan c. 6, v. 54.

Pentru ce voieşce Isus Christos a st împărţi totutot credincioşilor cd o mâncarel

1. Câ se ne dee nou6 dovadă despre iu­birea cea mare şi fragedă , ce o are cătră noi, şi asia se se impreune strins cu noi: «Cine mancă trupul mieu şi be sângele mieu, acela râmâne in mine şi eu in el.» Ioan c. 6, v. 57.

2. Câ şi pre noi intre noi se ne impreune strins la olaltâ prin legătura iubirei şi a unirei: pentru că: »0 pâne, un trup suntem noi toţi cari ne impârtăşim dintru o pâne.» Epistola 1. cătră Cor. c. 10, v. 17.

Ce daruri ne impurtăşiesce sânta cuminecătură ?Ne impărtâşiesce tote acele daruri de cari

avem trdbuinţia; pentru că prin dânsa primim noi isvorul şi incepătoriul toturor darurilor, osâbit insd sânta cuminecare.

1. ţine şi inmulţieşce in noi darul sânţitoriu;2. slăbeşce plăcerile nostre spre cele rele

şi ne dă potere spre cele bune;3. ne curăţieşce de pecatele cele lesne de

iertat, şi ne apără de cele de morte;

225

4. e gagiul sau semnul şi garanţia inviărei nostre celei venitorie, a inântuirei nostre şi a vieţiei celei vecinice. Ioan c. 6, v. 55.

Dacă sânta cuminecătura ne dă atâte daruri, ce tribue se facem’?

Se o primim de atâte ori, de câte ori ne iertă imprejiurările.

Împărţi eşec fiecare cuminecare asemene daruri?Ba nu; căci când ne cuminecăm cu vredni­

cia, adecă in statul darului, atunci primim daruri mari, şi cu cât ne stăruim mai tare şi mai bine a ne pregăti, cu atâta sunt mai mari şi darurile. Eră cela care se cuminecă cu nevrednicia adecă in pecat de morte se aruncă pre sene in periclul osenaei vecinice.

Pecătuiesce greu cei ce să cuminecă cu nevred­nicia?

Cel ce se cuminecă sciind că e întinat cu vre un pecat de morte, acela face sacrilegiu pecat mare, incât şi mâncă judecata, ’şi câştigă sieşi osenda vecinică, şi se face vinovat trupului şi sângelui Domnului Christos pentrucă cel ce se cuminecă cu nevredniciă acela că rendiăto- riul Iuda atacă pre Fiul lui Domnedieu sciind şi tocmai clipita acea, când Isus dă cea mai mare dovadă despre iubirea sa nemărginită, şi-lu ba- jocuresce atât de greu chiar atunci, când El i face o nespusă binefacere. Ecă ce dice S. Scrip­tură despre cel ce se cuminecă cu nevredniciă:

15

226

»Cine cu nevredniciă mâncă din pâne, şi be din potir se face vinovat trupului şi sângelui lui Christos, şi mâncă şi be judecata (adeca pre ju- decăforiul cel osinditoriu), nesocotind trupul Dom­nului.* Epist. I. c. Corinteni c. i 1, v. 27 — 29.

Cari sunt urmările cuminecarei celei nevrednicei Orbirea şi impetrirea ânimei in pecate, de

multe ori desperaţiune, morte grabnică, şi alte pedepse tempurarie şi vecinice.

_ D e e se m p lu s e n e fia Iu d a , d e s p r e c a r e a dis M â n tu ito r iu l: » M a i b in e i -a r ii d a c ă nu s ’a r fi n ă s c u t « M a te iu c . 2 6 , v . 2 4 .

Ce are dară de a face păcătosul când voiesce a prim i frre Domnul său ?

Trebue se-şi curăţiescă consciinţia prin măr­turisire sinceră impreunată cu părere de reu. *Se se ispitescă pre sene omul şi asia se mă­nânce din pânea acea, şi s6 bee din peharul acela (1. Cor. 1 1, 28.)

Păcatele cefe lesne de iertat incă fa c cumine­carea nevrednică ?

Nu o fac nevrednică, ci numai micşoreză fruptele ei; pentru acea trăbue se ne stăruim a ne curăţ! sufletul şi de cea mai mică plecare spre pecate.

Cum trebue mai încolo să ne frre gătim la sânta cuminecătură ?

1. Dacă nu suntem greu bolnavi, sau in pericol de morte se ajunăm, adecă dela mediă nopte nemica se nu mâncăm neci se nu bem.

227

2. Se stăruim in sufletele nostre adevărată evlaviâ, şi se rogăm pre Domnedieu spre a ne dâ darul seu câ se primim cu vrednicia cea mai sântă taină.

Cum potent noi sterni adevărata evlavtă?Prin cugetări religiosă şi deprindere in vir­

tuţile cele domneclieesci.Cari sunt mai cu samă virtuţile prin cart tră-

bue se ne pregătim la cuminecare ?i. Credinţia şi adoraţiunea sau închinăciu­

nea; 2. umilinţia şi părerea de rău, 3. speranţia iubirea şi dorirea.

Cum sternesci tu credinţia ?O Isuse al mieu! eu cred stătornicesce tote

acele care tu le-ai descoperit, osebit cred eu, cum că tu in adevăr eşti de fagiâ in sânta cu­minecătură; pentru că acăsta ne o ai spus Tu, cel ce eşti adevărul cel vecinie şi infalibil.

Cum se sternesce adoraţiunea}O Isusă al mieu! împreună cu toţi sânţii

şi ângerii te adorez eu pre tine in taina sântei cuminecături, in care Tu din iubirea cătră mine eşti ascuns; eu te adorez pre Tine câ pre al mieu Domn, si Domnedieu, făcătoriu si mântui- toriu.

Cum se sternesce părerea de rău*!O Isuse al mieu! mi-pare reu din totă â-

nima de păcatele făcute; pentru că prin ele te-

15*

228

am vetemat pre tine, prea bunul mieu Domne- dieu, pre care eu-lu iubesc preste tote

Cum se stemesce umilinţia ?Domnul mieu şi Mântuitoriul mieu! cum

voiu indresni tu a me apropia de Tine după atâte vetemări? Intra adever! nu sum vrednic a te primi pre Tine in ânima mea, ci di numai cu un cuvânt şi se vâ vindeca sufletul mieu.

Cum se stemesce speranţia ?Preadulce Isuse! indurarea ta e fără mar­

gini; Tu voiesci a veni la mine şi a locui in ânima mea. Eu sperez deci cu toră încrederea, că Tu me vei sânţi şi imple cu darul teu.

Cum se stemesce iubirea iO Isus al mieu! Tu mai iubit pre mine

până la mortea crucei, şi din iubirea cea mare cătră mine voieşci şi acum a fi nutrementul su­fletului meu. O cum ţi-voi pote râsplăti o iubire atât de mare? Pentru tine voiesc eu a vieţui

9

si a -muri.9

Cum si stemesce dorirea?f

Vină o dulce Isuse! al mieu; vină şi ie in mosceniro ânima mea, că sâ fiă totă a ta! vină, şi me cercă pre mine, şi me intăreşce cu da­rul teu, o Isuse dulce al mieu!

Ce trlbue si facă creştinii in bcserică in linte ' >de a prim i sânta cumhiecătnră ?

Trebue sâ fiă de faciă la liturgiă îmbrăcaţi in veşminte curate si de cinste portându-se â-

229

colo cu evlaviă şi cinstit. Eră când dice preo­tul: »Se luăm aminte sântele sânţilor,* trebue se se inchine făcând trei metanii; după acea se sărute sântele icone, şi se ingenunchiă inaintea Iconostasului, şi se aşcepte cu cea mai mare evlaviă şi umilinţiă dicerea rogăciunei: »Cred Domele şi mărturisesc* şi cele lalte.

Ce e de făcut când dice preotul acesta ro%ă- ciune ?

Trebue se dică macar in cuget şi in âni- mă cel ce vre a se cumineca după preot din cuvent in cuvent nu numai rogăciunea asta, ci si ce’e alalte doue: «Cinei tale cei de taină . . şi * Nu spre judecată sau spre osendă . . .«

După aceste rogăcium ce are mai incolo de făcuţi

Se se scole din genunchi, şi se se apropie cătră sânta cuminecătură cu cea mai mare cu- ceriă, apoi luând in mână pândia cea alba (cu care se acopere potirul) se-o pună sub barbă, şi se-şi deschidă gura asia cât se ise potă dă sânta cuminecătură.

Ce are de a face după ce a prim it sânta cu­minecătură ?

După ce a primit sânta cuminecătură tre­bue se-şi stergă buzele cu pândia ţinută sub barbă;, apoi se sărute sântul potir, se iee ana- fora, şi să se retragă in beserică, unde înge­nunchind se cetescă rogăciunile după sânta cu­

230

minecătură, dacă şcie ceti sau se se cuprindă cu Mântuitoriul seu Isus Christos, fiind că neci un timp nu e aşia de preţios şi de avut de daruri cereşci, că timpul după sânta cuminecă­tură, prin urmare fiecare se-lu intrebuinţieze bine spre folosul seu cel sufletesc, E reu semn de- cumva unul nu şcie petrece neci pugin temp cu dulcele Isus primit in S. Cuminecătură.

Cum ne potem noi cuprinde sau ocupă cu Mântuitoriul nostru Isus Christos ?

i. Dacă vom stern! in noi umilinţia şi iubi­rea ţ 2. mulţiămirea şi recunoşcinţia; 3. dacă vom reinoi rogăciunea pentru darul şi binecuvântarea cerescă şi făgăduinţilee nostre cele bune.

Cum poţi sterni umilinţia ?O Isu se al meu! de unde-mivine mie a-

cesta, că Tu Domaedieul mieu te-ai indurat a veni la mine păcătosul.

Cum muttiămnealfPreaiubitoriule Tsuse! cum-ţi voiu pv.,e eu

mulţiămi pentru acest mare dar ce mi lai dat? ’Ti-inchin si ti-dau Tie totă vietia mea, sufletul şi trupul şi tot ce am. Tote cugetele mele, to- te poftele mele, tote vorbele mele, şi tot ce fac eu, se fiă al Teu, şi se fiă pentru Tine.

Cum iubirea ?O Isuse! aprinde in ânima mea cea rece

focul iubirei tale, câ eu se Te iubesc pre Tine preste tote, şi mni mult decât pre mine insumî.

231

Cum rogăciunea ?^ O Domnul mieu şi Domnedieul mieu! dă-mi

mie tote darurile, cari mi-sunt de lipsă, pentru că Tu eşti nemărginit avut şi bun.

O Isuse preabune! remâni in mine cu da­rul teu, intăresce-me şi me binecuventă prin pu­terea acestei sânte taine acum, şi in ora mor- ţiei mele. Amin.

Cum irebue se petrecem noi diua acea in care ne-am cuminecat!

încât e cu potinţiă in deprinderi evlaviose, anume: in rogăciuni, in cercetarea sântei, be- serice, in ascultarea invgţiăăirei creştinesci, in cetirea cărţilor religiose, şi in fapte de indurarea creştinescă.

De ce trebue st ne ferim mai cu samă in diua acesta ?

De lene, şi osebit de petreceri lumesci şi periculose, căci o nemulţiămire câ acesta în­dată după primirea unui asia de mare dar, ar fi pre cât de ruşinătoriă, pre atât de stricăciosă.

Deprindere in morală. Cugetă, cum Domnulin cea mai sântă taină-si versă iubirea sa cea»mare domnedieescâ asupra omenilor; prin ur­mare propune-ţi, că de câte ori vei pote, şi-ţi vâ fi iertat, te vei apropia cu bucuriă de mesa Domnului, şi vei gusta cu totă curăţia şi cuce- ria pânea Angerilor.

232

Despre taina penitinţiei.

Ce înţiSlegem prin penitinţi&lPrin penitinţiă inţielegem i. reintorcerea

omului dela pecate la Domnedieu; 2. pedepsa, care sau şi-o impune şie-şi dnsuş păcătosul sau i-o impune altul că se facă destul pentru pecate;3. insuş taina penitinţiei.

Ce .e taina penitinţiei?E acea taină, in care preotul inpoternicit

iertă in locul lui Domnedieu păcatele făcute după botez, dacă păcătosului ii pare rău de densăle, le mărturisesce tote, si are voiă deplină de a face destul pentru ele.

Care e preotul cel inpoternicit1Acela, care dela legiuitul seu episcop e pus

sau inpoternicit spre a primi mărturisirile păcă­toşilor.

Când a ogediat Domnul Christos taina ace stalAtunci când înainte de a se inălţiâ la ceriu

a dat apostolilor săi potere a iertă sau tine păcatele.

Cum le~a dat acesta poterelDupă învierea sa din morţi arătându-se a-

postolilor săi a dis cătră denşii: «Precum mau trâmis pre mine tatăl, asia vă trămit şi eu pre voi. Şi după ce a dis aceste cuvinte, a suflat preste denşii, şi a dis: luaţi Spiritul sânt, căror veţi iertă păcatele, să vor iertă lor, şi căror le veţi ţine, ţinute vor fî.t Ioan c. 20, v. 2 1 — 23,

2 33Fost-a lipsă să rămână poterea acesta şi după

morte a apostolilor?Poterea de a iertă pecatele a fost de lipsă se

remână pentru totdeuna, pentru că i, Isus Chris- tos a aşiediat mijlocele sale cele mântuitorie pentru tote tertipurile şi pentru toţi omenii; 2. se află totdeuna pecătoşi cari au trebuinţiă de iertare,

La cine a trecut poterea acesta dela apostoliiPoterea de a iertă pecatele a trecut dela

apostoli la următorii cei legiuiţi a«i lor: la epis­copii besericei şi la toţi preoţii cari de cătră episcopi sunt sânţiţi şi impoterniciţi.

Iertă in adevăr preotul păcatele\ sau dice numai, ca le iertă Domnedieul

P reotul iertă in adever pecatele prin pote­rea dată sântei Beserici in persona apostolilor şi care s’a împărtăşit lui (preotului) in taina preoţiei,

Câni iertă preotul păcatele şi când le ţine?El le iertă, când in taina penitinţiei ceteşce

sau elice deslegarea, şi le ţine când denegă a- cesta desiegare.

' Pentru ce trăbue să ne mărturisim păcatele preo­tului spre a dobendi iertare!

Pentru că asia a . demândat Isus Christos Domnul şi legiuitoriul nostru.

De unde seim noi cum că Isus Christos asia a demândat!

234

Noi şcim acesta i. Din vorbele Domnului lsus Christos: «cărora veţi ierta pecatele, ierta se vor, si cărora le veţi tine, tinute vor fi«; dacă dară nu vom descoperi noi preotului totă starea sufletului nostru, atunci, el nu pote şei, că ore el după poterea de judecătoriu dată lui dela Domnedieu, pote se ierte sau trebue se ţină pecatele.

2. Pentru că toţi sânţii părinţi şi inveţiătorii cei mari besericesci incă totdeuna au inveţiat, cum că noi nu potem speră dela Domnedieu iertarea pecatelor nostre, dacă noi ne vom ruşina ale mărturisi acele preotului.

3. Pentru că mărturisirea incă din tempurile . cele de ântâiu a crestinătătiei a fost îndătinată1 5in besericâ; apoi dacă acea s’ar fi introdus nu­mai prin neşce legi omeneşci, şi nu prin Chris­tos, cu a bună samă nime n’ar fi voit a. şef ceva despre acest aşiediăment şi nime n’ar fi ascultat.

Asm dară- mărturisitii-s au si creştinii cei def t j

âniâiu?Fără indoielâ; precum cetim incă in faptele

apostolilor c. 19, v. 18. cumcă fiind apostolul Pa vel in Efes: «mulţi dintre creştini au venit la el, si au spus ce au făcut.«

De odată cu iertarea picatelor ce daruri mat dobendim noi in taina penitinţtii?

De odată cu iertarea pecatelor mai do-

bendim noi in taina penitinţiei i. iertarea pedep­selor celor vecinice, şi inparte şi a celor tempura- rie; 2. darul sânţitoriu său dacă avem in noi darul sânţitoriu, primim sporirea lui; 3. dar osebit spre a rămâne stătornicesce in faptele cele bune:4. pacea cDnşienţiei.

Iertase Iote păcatele!, Tote păcatele făcute după botez să iertă,

in taina mărturisirei dacă le mărturisim tote preotului, şi decă ne pare rău de ele.

' » D a c ă n e c u n o ş c e m p ă c a t e le n o stre , a tu n c i D o ir n e d ie u e c re d in c io s ş i d re p t, .c a se n e ie rte n o u ă p ă c a t e le n o s tre , şi se n e c u r ă ţie s c ă d e to tă n e d r e p t a te a » I. c a r t e alu i lo a n c . 1 . v . y .

De lipsă e taina penitenţiei cd să ne mântuim şi să fim fe ric iţii ,

Taina penitenţiei e de lipsă toturor acelora, cari după botez au cădiut in păcat greu sau de morte.

Ce e de făcut in acea templare când neci de­cât nu potem p r :mi ace ta taină1

Trebue se o suplenim prin desevîrşită pă­rere de rău, şi prin propunere tare de a ne mărturisi păcatele, indată ce vom ave ocasiune.

Câte lucruri sunt de lipsă la taina penitenţiei (saii câte şi cari sunt părţile tainăi penitenţiei) 1

•Aceste cinci 1. cerc: rea sau ispitirea coşci- inţiei; 2. părerea de rău. sau caiuţia; 3. propu­sul tare; 4. mărturisirea; 5. facerea destul pen­tru păcate.

3 3 j -

236

Despre cercarea conşciinţiei.

Ce tribue st facem, mai ântaiu când voim a ne m ărturisii

Trebue se chiemăm pre Spiritul sânt intru ajutorîu, câ se ne dee darul seu spre a ne cu- noşce păcatele nostre, a ne pâre rău din ânimă de ele, şi sincer ale mărturisi.

Ce trebue si facem după chiu marea Spirituluisânt r

Se ne ispitim conşciinţiă, ceea ce atâta in- semnă cât a cugeta şi cerceta serios ce, şi de câte ori am păcătuit dela mărturisirea din urmă bine făcută sau dela tempul in care am venit la precepere si am inceput a deosebi binele de reu.

Cât tcmp si petrecem cu cercarea conşcinitfeiiCu cât am păcătuit mai mult, şi cu cât

neam mărturisit mai rar, cu atâta mai mare si- linţia se punem la cercarea conşcinţiei, şi cu mai mare grijă se implenim acest lucru prea- insămnat.

Cum si ne ispitirii conşciinpa ?1. Se cugetăm, când şi cum ne-am mărtu­

risit mai in urmă, şi ore canonul impus implinitu- lam?

2. Se luăm înainte cele diece piecepte alui Domnedieu, şi cele cinci ale besericei, asemene dătorintiele statului nostru, cum si osebitele fe-

237

liuri de pecate, şi se ne întrebăm ore ce am păcătuit in contra preceptelor şi in cari feliuri de pecate am cădiut? Şi ore cu cugetul, cu vorba sau chiar cu fapta, sau cu intrelăsarea ori neimplinîrea lucrului, ce eram detori a-lu fa­ce? Apoi la pecatele cele mari trebue se ne ispitim.de câte ori le-am făcut, adeca num ind păcatelor celor giele şi împrejurările acelea, cari schimbă feliul pecatelor sau cari un păcat altcum uşlor i—Iu. fac greu.

Cum i-şi pote omul aduce aminte de num ind picatelor când i-şi cercă sau ispiteşce conşciinpa?

Cugetând că ore intemplatu-sa păcatul in fiăcare di, in fiecare săptămână sau lună, şi de câte ori pre di, pre săptămână, pre lună.

Ce tribu e si cumfienim cu privire la cugete si pofte ?

i. Că ore desfătatu-ne-am in cugetele cele rele? 2. că ore datu-ni-am învoirea la poftele cele rele?

De ce greşiele' avem de a ne fe r i la cercarea consctintieil .1 1

1. Ca se nu ne ispitim numai pre de asupra; 2. se nu ascundem păcatele spre cari suntem dedaţi; 3. pecatele, cari omenii le socotesc a fi mici, noi se nu le socotim de atari, ci se ne intipuim câ şi când am fi înaintea judeţiu- lui lui Domnedieu; 4. se nu fim neci prea- fricoşi şi preste mesură nelinisciţi.

238

Cum ne va f i ispitit ea consciinţiei uşbră ? Dacă ne vom ispiti consciinţia in totă diua,

osebit inse sera, si decă ne vom mărturisi mai des.

Despre părerea de reu sau infrângerea ânimei

Ce e înfrângerea ânimei 1 Infrângera ânimei, cea mai de lipsă parte

a pocăinţiei este durerea ânimei pentru păcatele făcute şi urirea acelora cu propusul de a nu mai păcătui.

Pentru ce numesci tu infrângerea acesta durere a ânimei sau din lontru ?

Pentru că nu ajunge nemic a dice numai cu gura, că ne pare reu de păcate, ci cu ânima. înfrântă t>*ebue se ne căim de ele se ne pară rău şi se dorim a nu le fi făcut nici odată.

»Rumpeţi-ve ânimele vostre ărâ nu veşmin­tele.» Ioil c. 2, v. 13. Ânima infrântă şi umilită Domneciieu nu o vă urgisi.« Psalm, 50, v. 19. Cari sunt cele mai alese motive de părere de

rău sau înfrângere a ânimei. pre cari motive iii le pune inainte credinţi a l

Sunt aceste:1. Păcatul e cel mai mare reu, ba un reu,

pre care nu-lu potem cuprinde, şi dacă vom mori in trinsul suntem perduţi cu totul.

2. Câte bunătăţi ne-a dat nouă Domnedieu, na cruţiat neci chiar pre nul seu Unul născut,

239

'd Fa dat pentru noi, şi pre lângă tote aceste de atâte ori Fam vătămat cu păcate grele;

3. Domnul Christos a trebuit se moră pre cruce pentru păcatele nostre.

4. Noi prin păcate alungăm din sufletul nostru pre Spiritul sânt, şi-lu deschidem spiri­tul celui necurat sau diavolului.

5. Domnedieu e cel mai mare bun, si demn de totă iubirea ; pentru acea mai gata ar trebui se fim a suferi tote decât a-lu vătăma si cu cel mai mic păcat.

6. Prin păcatul greu se perde ceriul; şi7. Se face omul vrednic de pedepsa iadului

şi de alte pedepse.Uriciunea păcatului.Cand este părerea de rtu sau înfrângerea â-

nirnei mimai firescă ?Atunci, când păcătosului i pare rău de pă­

cate numai din motive pămentesci, de esemplu: pentru că prin păcat s’a nefericit in cele pămen­tesci, a ajuns in ruşine sau in pagubă. Acesta părere de rău nu este de ajuns spre iertarea păcatelor (Esemplu Împăratul Antioch.)

De câte fehuri este părerea de riu cea prestefire ?

Este de d.ouă feliur»; desăvârşită sau nedesă­vârşită.

Când este părerea de ren des&verşită ?xAtunci, când ne pare rău de păcat din iubire

240

deseverşită fagiă de Domnedieu, pentrucă adecă prin pecat- am. vetemat pre Domnedieu, bunul cel mai mare şi mai vrednic de iubire, Esemplu Petru, Maria Magdalena.

Câ se ajungem mai uşior la o părere de reu deseverşită avem se cumpenim:

t. Că Domned;eu pre care l’am vetemat este Bunul cel mai mare şi mai vrednic de iu­bire şi că El ni-a făcut noue atâta bine şt tru­pesc şi sufletesc; 2, Că Isus Ohristus a morit pentru noi pre cruce şi că e atât de gata şi bucuros a ne ierta păcatele.

Ce câştigă omul prin părerea de reu deseverşită? Câştigă indatâ şi înainte de spovadâ ierta­

rea pecatelor; totuş e detoriu se spovedescă pă­catele acelea in mărturisirea cea mai de aprope.

Când e dă tor iu armii se sternescă iu sene' o părere de reu desăvârşităJ

1. In primeşdia de morte, mai ales când are pre sene ceva pecat greu şi nu se pote mărturisi; 2. de câte ori are se primescă vre-o taină a viilor, dar se află in pecat greu şi nu are prilej de a se mărturisi.

Când este bine şi de sfătuit să se sternescă pă­rerea de rău descverşităP

Atunci, când omul a cădiut in vre uti pecat greu şi nu se pote mărturisi numai de cât; e apoi forte folositoriu a o setrni in fiecare di sera.

Când este părerea de răii nedesăvirşităP

241

Atunci când ne pare reu de pecat din iu­birea nedesevârşitâ faţi'ă de Domnedieu pentru că adecă prin pecat am pierdut ceriul şi ne-ara făcut vrednici de iad şi de alte pedepse, s’au pentru că pecatul ni-se arată la lumina credin- ţiei câ cel mai urit lucru.

Ce dobendeşce omul prin părerea de rău ne- desăverşită?

Dobândeşce iertarea pecatelor dar numai decumva şi primeşce demn taina mărturisirei, adecă decumva s6 şi spovedeşce şi primeşce deslegarea.

Cum trlbue se jiă mat incolo căinţia sau pă­rerea de rău câ mărturisirea se jiă bună ?

Trebue se fiă i. nu numai din lontru, ci 2. preste fire, 3. de obşce sau generală, şi a 4. preste tote.

Când e părerea nostră de rhi preste fire ?Atunci, când omului i-i pare reu de pecatele-

sale preste fire, adecă i pare reu de pecate cu aju- toriul darului lui Domnedieu, şi din motive, cari ne invaţiă credinţia (adecă din motive preste fire.)

Căinţia imperatului Saul, alui Antioch şi a altora a fost firescă: — dar alui David imperatul a Magdalenei, alui Zacheu, a apostolilor Petru şi Pavel şi a altora a fost . preste fire,

Când e părerea de riu generală sau de obşce ?Când se estinde preste tote pecatele, sau

cel puţin preste cele de morte nelăsând vre unul.16

242

Ce e de şciut despre părerea de rhi atunci când omul are de spovedit număr ptcate lesne de iertată

~ E de sciut: i. cil spovada e bună şi când i pare rău şi numai de unul din acele păcate; 2. totuşi se se nisuiescâ omul a stirni părere de reu de tote păcatele uşiore, pre cari le spove­dea ce; acelea- pecate uşiore inse de cari nu are părere de rău se nu le spovedescâ er de le spo- vedeşce, să spună preotului, că nu are părere de reu de ele; 3) se da că sfat se se cuprindă in părerea de reu şi in spovadă păcate spovedite de altă dată că aşia omul cu atât mai sigur se aibă adevărată părere de rău.

Când este părerea de r&u preste tote ?Atunci când ţinem păcatul de cel mai mare

dintre tote relele, şi-lu urim mai tare decât pre ori care alt rău.

Pote-si supleni căinţia prin alt ceva ?Nici de cum; pentru că căinţia e aşia de

lipsă, incât prin nimica şi nici intru o templare nu ne pote supleni.

Când tn'bue si stirnim in noi părerea de rin sau căinţia la primirea tainei pocălnţieil

După ispitirea de rău sau cercarea cunoş- cinţiei, înainte de mărturisire, sau cel puţin inainte de deslegare.

Cum si pbfe st in ii părerea de rin sau căinţia?O Domnedieul mieu! de tote păcatele mele

’mi pare rău de totă anima, pentru că prin din-

243

seie te-am vetemat pre Tine, cel ce eşti Dom­nul şi Domnedieul mieu, făcătoriul şi Mântuito- riul, cel mai mare hinefăcătoriu şi cel mai drept judecătoriu. Aşia e, eu te-am vătămat pre Tine, cel ce eşti cel măi mare bun, şi demn de totă iubirea; pentru,acea acum Te iubesc pre tine preste tote şi mai ales pentru acea i-mi pare rău de tote păcatele mele scl.

Despre propusul tare.

Ce tribue si fiă neapărat împreunat cu părerea de rin 1

i. Speranţia iertarei adecă speranţia pusă in indurarea lui Domnedieu şi in meritelele sau vredniciile lui Isus Christos, cutncă Domnedieu ne vâ iertă păcatele nostre; 2. propusul tare.

Ce'e propusul tareiPropusul tare e o voia hotărită şi sinceră

de aşi indrepta -vieţiă, şi a nu mai păcătui.Cum tribue si p ă propusul tareiDe orece propusul tare să naşce din pă­

rerea de rău de acea trebue să fiă că şi părerea de rău 1. din lontru; adecă adevărat. 2. preste fire; 3. de obşce sau general.

La ce tribue si fiă hotărit acela, care are ade- virat propus!

El trăbue se fiă hotărit: 1. Că se incunjure tote păcatele cele mari, şi nici decât se nu facă

16*

244

vre unul. 2. Se fugă de totă primeşdia, precum şi de prilegiul cel de aprdpe a pecatului. 3. Se intrebuinţiezâ tote mijlocele căinţiei, şi a in- dreptărei. 4. Se facă destul

Ce in fie leg i tu p r in p r i le g iu l de aprope de a p ică tu ir

Inţieleg persona, sogietătea, său jocul care de a rSndul te-a dus până cuma la pecăt, şi dacă nu le incunjuri, in a de Vâr te vor şi duce.

Avem noi d ltorm ţia stn n să de a incunjurâ, p r ile g iu l c e l d( a f t r o p e l

Avem dacă o potem face: pentru că care nu voiesce a incunjurâ prilegiul spre pecate, acela nare voiă tar.e sinceră neci de a incunjurâ pe catul,?*

Ce trebue s e - s i însem ne a ceia , ca r i nu voise a in cun ju râ p r i le g iu l c e l de aprope a p ica tu lu i, sau nu vreu a se lăsă de p ica tele lo r ceU îndă tina tei

Acea, că deslcgarea preotului nu-le folo- sesce nemic, ei ei numai i-şi sporesc pecatele sale.

Cum potem ştir n i p ropusu l’?0 pomnedielul meu! ’mi propun tare cu

darul t6u, pre Tine Pomnedieul cel bun şi demn de totă iubirea a nu Te mâi vdtemâ cu nici un pecat, şi prilegiul spre pecate me voiu stărui al incunjurâ.

Despre mărturisire.Ce e m ărturisirea ?

245

Mărturisirea e descoperirea păcatelor făcute înaintea preotului,. împreunată cu părere ţie rău spre a căpăta dela el deslegare de densele.

Cum trebue se fă mărturisirea ?Mărturisirea trebue se fiâ i. intregă, 2. sin­

ceră, 3. respicată.Când e mărturisirea intregă ?Când omul ’şi nvărturiseşce cel puţin toţe

păcatele cele grele, de care-şi aduce aminte din împreună cu numerul lor şi împrejurările cele de lipsă.

Dara dacă nu scie anume numenul, de câte ori a făcut cutare ficat, ce trebue se facă ?

Trebue sţ le dăm înainte şi se spunem nu­mărul asia precum po.ţem de bine, şi se dicem de esemplu: eu am făcut păcatul acesţa in totă septămâna sau in ţotă luna cam de atâte ori.

Cari împrejurări . ale picatului trebue se le spunemr

1. Osebit acele, cari schimbă feliul păcate­lor, sau vre un păcat lesne de iertat ’lu fac păcat de morte, ori întors şi a 2. in de obsee tote acele, cari pre părintele cel sufletesc l’ar pote pune in stare de a punosce şi judecă cum se cade starea consciinţienţiei păcătosului, şi al apără de a căde ărăşi in păcat.

Ce trebue se luăm semă la spunerea împreju­rărilor?

Că se nu numim pre nime cu numele, se

246

nu vorbim multe şi fără de lipsă, adecă se nu vorbim despre cele ce nu se ţin de lucru şi se ne respicăm cu cuvtinţia aşa, precum numai ertâ calitatea păcatului.

Irebue se mărturisim şi'picatele lesne de iertati Nu suntem detori, totuş e bine şi folositoriu

a-le mărturisi şi pre aceste.Ce e de făcut când nu seim greu e cutare

picat sau lesne de iertatiSe-lu mărturisim; pentru că unii de multe

ori păcatele cele grele le socotesc a fi lesne de iertat.

C and e mărturisirea sincer ă l Mărturisirea atunci e sinceră, când păcăto­

sul aşia se acusâ sau pîreşee precum se cunoşce a fi de vinovat înaintea-lui Domnedieu şi a con- şciinţiei sale fără de a tace vre un păcat, sau de al ne te di, şi desvinovâţî ori micşoră.

Ce si thn plăcân d in adins tăcem vre un p i­cat gretil

Când in adins tăcem vre un păcat nu numai nu- e bună mărturisirea, ci incă facem de nou pecat mare, sacrilegiu şi prin urmare tote tai­nele primite in acesta stare sunt răpire de cele sânte sau tot atâtea sac'rilegie şi dacă mo- rim in acesta stare suntem pierduţi pre vecia.

Ce tribue si cureţe omul cel ce si msinesă aO jse mărturisi' cu sinceritate}

1. Cum că fără mărturisire sinceră nu pote

247

speră nici iertarea păcatelor, nici linişcea con- şciinţiei, prin urmare nici mântuire vecinică.

2. Că mai bine este să-şi mârturisescă pă­catele preotului, — care sub canon mare e dă- toriu a tăce — decât a vieţiui in păcate cu ne- linisce, a mori nefericit si in diua cea din urmă a fi de ruşine inaintea a totă lumea pentru ele.

Ce trlbue si facem , când in mărturisire am lăsat ce am fost ditori a mărturisi; asia vre un ficat de moi'tel

î. De cumva am uitat vre un păcat greu fără vina nostrâ, aăinci trăbue să-lu mărturisim numai in mărturisirea următoriă; nu e dătoriu omul se mărturisască păcatul iertat înainte de a să cuminecă, de cumva atunci i vine in minte; totuşi e de sfătuit să o facă; dar dătoriu sau, le lipsă nu e;

2. decumva Fam lăsat in adins de esemplu pentru că sau ne-a fost temă sau ruşine al măr­turisi, sau nu ne-am ispitit conşciinţia cum a tră- buit, atunci trăbue să mărturisim păcatul făcut, să spunem, că in câte mărturisiri s’a templat a- cesta şi suntem dători a repeţi tote mărturisi­rile acele rău. făcute de cumva in ele ain mai mărturisit şi alte păcate grele; mai departe să mărturisim de câte ori ne-am cuminecat in sta­rea acesta, şi că intemplatu-s’a acesta, şi pre la Paşci; in urmă să spunem că primit’am şi alte taine in starea acesta.

2 4 8

Când e mărturisirea răspicata?Când numim fiecare păcat al nostru când

vorbim şi ne respicăm asia, cât părintele cel sufletesc ne inţielege bine, şi ne cunoşce in de ajuns starea sufletului nostru.

Ce e mărturisirea generală sau de obşce? .Mărturisirea generală sau de obşce e repe-

tirea toturor mărturisirilor, sau numai a unora sau mărturisirea de odată a păcatelor, făcute intre mai multe spovedi.

Când e de lipsă fnârturisirea de obşce?Totdeuna de câte ori mărturisirile cele mai

dinainte n’au fost bune sau din lipsă sincerităţiei, sau a părerei de rău şi a propusului, sau din lehevire demna de pedepsă la ispitirea conşciinţiei.

Când e mai cu samă de folos şi de sfătuit mărturisirea generală ?

1. Când ne' cuminecăm ântâiă oră, 2. când păşim intru un stat nou, de vieţiă (căsătorită scl.)3. când suntem in periclu de morte, 4. in vreme de jubileu sau altă osăbită deprindere religiosă.

Ce trlbue să facă omul când voiesce a -să măr­turisi ?

Trebue mai inainte să genunchie, să-şi facă cruce, şi după acea să dică rogăciunea următo- rie: »Eu păcătosul mă mărturisesc inaintea atot- poternicului Domnedieu, şi ţie părinte, care eşti in locul lui Domnedieu, cum că eu dela mărtu­risirea cea mai din urmă, intemplată (aici se

249

spune tempul mărturisire! celei d:n urmă) urmă- toriele pecate am făcut.* (După acesta incepe a-şi mărturisi pecâtele făcute cu cugetul, cu cu­vântul cu fapta, cu neimplinirea.

Cum se inchiă mărturisirea ?»De aceste şi tote pecâtele câte am făcut

’mi pare reu din totă ânima; pentru că prin densele am cvetămat pre Domnedieu, pre cel mai mare şi vrednic de nemărginită iubire bun: uresc drept acea tote pecâtele, mi-pare rău de dânsele, şi mi-propun tare a-mi indreptă vieţia mea, şi a nu mai păcătui. Te rog drept acea, părinte, că se-mi dai canon de mântuire, şi des- legare, de pecate.

Ce trebue.se Jacem după acesta”?Atât când dice preotul deslegarea, cât şl

când ne dă canon şi poveţie se fim cu totă băga­rea de semă, şi decumvâ ne mai intrebă ceva, se respundem cu totă dreptatea şi umilinţia.

Ce trebue se facem când preotul nu ne deslegălSe ne supunem cu totă umilinţia judecăţiei

lui, şi se facem acea, ce ne demândă, ca aşia se potem dobendf deslegare.

Despre facerea destul.

Ce e facerea destul?Facerea destul e desdaunare, cu care pă­

cătosul e detoriu atât lui Domnedieu pentru ve-

2 5 0

temarea legilor lui, cât şi deapropelui pentru paguba căusată.

« D o m n e d ie u a lu a t d e la tin e p ă c a t e l e , ci t o ­tu şi fiul teu c u m o r te v â m o ri « C a r t e a a II. a îm p ă r a ţilo r c . 1 2 , v . 1 3 . 1 4 . « G iu m ă ta te din a v e ­rile m e le d au să ra c ilo r , şi d a c ă am n e p ă s tu it sau in şie la t p r j c in e v a re in to rc im p ă tra t .« L u c a c . 1 9 , v . 8 ,

Dară Chvistos fia făcut cu inâelşiugare destul pentru pica1 ele no sire 1

Cbristos in adever a făcut cu imbelşiugare destul; totuşi voieşte câ si noi se facem destul. Aşia Christos s’a şi rugat pentru noi, totuşi tre- bue se ne rogăm şi noi.

In câte moduri suntem datori a face destul lui Domnedicu pentru picatele nostre ?

1. Prin acurata implenire a canonului im­pus de părintele sufletesc; 2. prin fapte de pe- nitinţiâ, cari se ni le impunem noi inşine din bunăvoiă.

Ce e de inslmnat d ipre canonul impus de pă­rintele sufletesc ?

Câ noi totdeuna voioşi se-lu primim, şi se lu implenim cu totă consciinţia şi acurăteţia după mandatul părintelui celui sufletesc.

E picat neimplinirea canonului, şi trage după sene pedepsii

Nu numai că e pecat, ci perdem şi multe daruri de cari ne-am fl bucurat, de cumva în­dată l’am fi implenit, inse aşia ne facem demni

251

de pedepsa după morte, care nici decât nu o vom incunjurâ.

Cari sunt acele fapte de penitinţia, cari noi tribue si n i le impunem?

Rogăciunea, postul, milosteniă, şi alte fapte bune, osebit inse suferirea in pace a nbcasurilor, statornicia in bine, şi necurmata- silinţiă de a învinge ori ce ispită,

Dacă păgubim pre ch'aprbpele nostru ni onor easau averea lui< ce suntem diton a face ?

Noi suntem datori r. scandală dată a-orepărâ, 2. al despăgubi in ondrea, averea sautrupul lui; cât se ţine de noi.

Destul e dacă după mărturisire implemm ca-nonul, nu avem altecelea de făcuţi

Nu e destul, ci suntem ddtori necurmat ane păzi că se nu recădem eră in pecate şi aspori neîncetat in bine.

Ce tribue si-si insemin aceia, cari mereu re- >cad in picatele de mai inainte ?

Cum că mărturisirea lor e suspectă, sau cu prepus, şi că starea lor e forte periculosă.

s D a c ă a e şit sp iritu l c e l n e c u r a t din o m , a tu n c i se d u c e şi m a i ie m c ă a lte ş ie p te S p irite • n e c u r a te , c a r i su n t m a i r e le , şi in tră ş i lo c u ie s c in d e n su l, ş i a ş iă c e le din u rm ă a le o m u lu i a c e s ­tu ia su n t m a i re le d e c â t c e le d e â n tâiu .« L u c a c, 1 1 , 2 6 .

Cari sunt mijlbcele, cam mai bine ne pot păzi de recăderea in picatei

2$2

i. Sinceră şi acurată implenire a toturor sfaturilor şi mandatelor date in scaunul mârtu- risirei de părintele sufletesc. 2. Stăruinţia de a incunjurâ tote ocasiunile periculose şi cari duc la păcate. 3. Strinsă veghiare asupra ânimei şi a senţiemintelor nostre. 4. Rogăciunea şi cumi­necarea desă. 5. Desa cugetare la cele patru lucruri mai de pre urmă.

Deprindere in morală. Dacă ai păcătuit, măr- turiseşce-te fără amânare, inse nici- odată fără is­pitire mare a conşciinţiei, fără căinţiă adevărată şi propunere tare de a nu păcătui mai mult, căci altcum acest aşiediământ al penitinţiei şi plin de daruri vă fi pentru tine fântâua de o- senda vecinică

D e s p r e i n d u l g e n ţ i i .

Ce sunt indulgenfiile?Indulgenţiile sunt iertarea pedepselor celor

tempurarie, cari după ce ni s’au iertat pecatele şi pedepsa de veci, ar fi trebuit se le suferim sau in lumea acesta sau in locul curăţitoriu, care iertare ni să dă nouă afară de taina penitenţiei.

Ce tribue st credem noi despre indulgenţii?Noi trăbue să credem 1. Cumcă sânta Be-

serică catolică are dela Christos potere a împărţi indulgenţii. 2. Cumcă dobândirea acestora pentru noi e forte folositoriă si mântuitdriă.1

253

De unde are B eserica nostră poterea de a da indu lgin ţie ?

Dela- Isus Christos, care n’a făcut nici o escepţiune când a < is: »T6te câte vei deslegâ pre păment, vor fi deslegate şi in ceriu.* Mat, 4 c. 16, v. 19. c. 18, v. 18.

♦ Ce sP pofteşce câ ateste s i ne pa fo lo s i t o r i e l _ Se pofteşce 1. Câ se fim in statul darului,

curăţindu-ne prin sânta mărturisire de pecatele nostre. 2. Se facem şi se implenim acele fapte bune, cari le impune sânta beserică spre doben- direa indulginţielor.

De câte f e l i u r i sunt indu lgen ţii l e i De doue feliuri: depline şi nedepline.Cându-s indu lgen ţii le depline, s i când n edep lin e? Depline-su atunci, când să iertă tote pedep­

sele tempurarie^ care noi ar fî trfibuit s£-le su­ferim sau in lumea acesta, sau ih purgatoriu.

Nedepline, când ni se iertă numai o parte a acelor pedepse. 'O atare mdulginţiă este de esemplu indulginţia de 40 de $ le , de un an a- decă iertarea atâtor pedepse vremelnice, câte s’ar fi iertat, decumva omul ar ff făcut pocăinţiă sau canon de 40 de dile, de un an după cano- nele vechi besericesci.

Folosesc indulgenţiile ş i sufletelor d in p u r ga to r iu l Folosesc; insfe numai acele, despre cari Sânţia

Sa Patriarchul Romei câ capul Besericei dice: că se pot intrebuinţiâ şi pentru acele.

Mântuieşce-ne Beserica prin indulgenţii de de- tor/ă de a împle ni faptele pcnitinţieil ,

Nici cum nu ne mântuieşce de detoria de a face după potere faptele penitenţiei, fiind că fiecare cu atât mai tare se face părtaşiu indul- genţiilor, cu cât stăruinţia lui in astfeliu de fap­te, şi prin urmare iubirea cătră Domnedieu e mai mare.

Cine are potere in Beserica. cea adevlrată de a im părţi indulgenţi i l .

Sântia Sa Patriarchul Romei, si in unele caşuri metropoliţii şi episcopii.

Despre taina maslului sau a ungerei de pre urmă.

Ce e maslul sau ungerea de pre urmă 1Maslul sau ungerea de pre urmă e taina,

prin care bolnavul «prin ungerea cu oleui sânţit, şi prin rogăciunile preoţilor dobendeşce darul lui Domnedieu spre vindecarea şi mântuirea sufle­tului şi de multe ori şi a trupului.

Pentru ce numeşce taina acesta ungerea de pre urmă ?

Pentru că de^a rendul e cea mai de pre urmă dintre tote ungerile pre cari le dă sau im- părţieşce Beserica.

Ce foloseşce sufletului ungerea cea de pre urm aii. Inmulţieşce in noi darul sânţitoriu; 2. iertă

, - 254

25 5

păcatele cele lesne de iertat, şi şi cele de mor­te, care bolnavul nu le-a potut mărturisi, insă i pare rău de densele, 3. Şterge rămăşiţiele pă­catelor iertat^. 4. Intăreşce pre Bolnav in sufe­rindele şi ispitele sale osăbit in lupta morţiei.

Ce foloseşce tru pu lu i?Usioreză dorerile si de multe ori reintorce

1 1

şi sănătatea trupescâ decumvâ acea e spre mân­tuirea sufletului nostru.

Ce diee sânta scriptură despre acesta ungere şi' despre f o l o s i le e i?

Sântul apostol Iacob in epistola sa c. 5, v. 14, 15, dice: »De este cineva bolnav intre voi, se chieme preoţii Besericei, şi se se roge pentru densul ungândul cu oleu — sau unt de lemn — in numele Domnului, şi rogăciunea cre- diuţiei vâ mântui pre cel bolnav, şi-lu vâ rădica Domnul, şi de vâ fi făcut păcate, să vor ierta lui.

Ce urmeză d in aceste cuvinte a sântului a - postol?

Cum că ungerea cea mai de pre urmă o-a aşiediat Isus Christos, şi cum că prin urmare e taină adevărată.

Cine pote ş i e d itoriu a p r im i acesta ta ină?Fiecare dreptcredincioi catolic creştin intreg

la minte şi greu bolnav.Cum tribue s i p rim escă bolnavul acesta ta ină?1. In statul darului; pentru acea trăbue ma

256

înainte se se mărturisescă, sau dacă nu pote, se-şi sternescă deplină părere de rău; 2. se o primescă sternind in anima sa credinţiă, speran- ţiă, şi iubire lăsându-se cu totul in voia prove- dintiei domnedieesci-

'i ? 1

Oând tribue bolnavul s i primescă acesta taină?Când incă e cu mintea intregă.De cate ori -si pbtă prim iiDe^câte ori e cineva de nou greu bolnav

câte odată adecă in fiecare nou morb periculos.C ine pote impârţi. acesta taină?Numai preoţii Besericei.Câţi preoţi sunt de lipsă la impărţirea acestei taineiDupă datina vechia a besericei răsăritene

ar fi de lipsă şiepte preoţi, ci fiind că nu in tot locul, şi nu totdeuna se ,pote face acesta, pot fi şi mai pugini şi numai unul.

De lipsă. e ungerea cea de pre urmă spre mântuire ?Ungerea cea mai de pre urmă nu e nea­

părat de lipsă spre mântuire pentru toţi bmenii, totuşi credincioşii nu trăbue să o trecă pentru darurile cele multe, ce le capetă prin densa tocmai pentru ora morţiei.

Deprindere in morală. Cere adeseori darul de a mori bine. Decumva te cerceteză pre tine Bunul Domnedieu cu ceva boia, nu trăgând pri­mirea sântelor taine până in momentul cel din urmă, căci prea lesne pote se te asuprescâ inor- tea; mai iute de cât cum ai cugeta, când apoi

257

i—ţi vâ fi pote cu nepotinţiă a chiemâ pre pre­ot spre a te impârtesf eu cele sânte. Grigeşce de asemenea consciinţios câ - nimene din ai tei se nu trecă din vieţia acesta fără de a fi primit sântele taine.

Despre taina preoţiei.

'■ Cui a iricredinţiat Chrisios diregătoria preoţiescă ?Apostolilor sei de-a dreptulAvea se incetexă diregătoria preoţiescă cu mintea

apostolilor ?Nu avea se înceteze; precum şi be.serica înte­

meiată de Christos trebus se stee până la ca­pătul lumei. . ■

La cine ă trecut dară acesta poîere dela apostoliiLa următorii şi ajutorii lor, adeca la epis-

copi şi preoţi.Cum a trecut poterea acesta la dinţii?Prin sânţire.Ce e dară taina preoţiei ? 'Taina preoţiei e acea taină, prin care aceia

cari se sânţiesc de preoţi, capetâ dela Dom- nedieu poterea şi darul de lipsă spre a pote im- plenf funcţiunile cele sânte religiose.

Jsus C hrisios a aţiediat acesta taină ?A bună samă; fiind că numai Densul a

potut dă semnelor celor vădiute potere de a lucra darul nevediut.

D e s p r e a c e s t d a r n e v e d iu t v o r b e s c e sâ n tu ;P a v e l in e p is to la a II, c ă tr ă T im o te iu c . I v . 6

Catechismul mare. ' [ “p

258

» T e d o g e n e s c p r e tin e, c â d aru l c a r e l ’ai p rim it p rin p u n e re a m â n ilo r, e ră s e -!u ste rn e s ci.Care e semnul vecpint la taina preoţiei f .Semnul cel vediut la taina preoţiei e pune­

rea mânilor episcopului, şi rogăciunea episcopului. Asia s’au sânţit la mandatul .Spiritului sânt Pa- vel şi Barnaba; ibbu rogat, şi şi-au pus mânile pre denşii.« Faptele Apostolilor c. 13 , v. 3.

Primesc a'ceia cari se sănţiesc de preoţi totă poterea, care o-a dat Chrisioş apos.olilor l

B i nu, răci acesta o primesc numai aceia, cari se sânţicsc de episcopi, pentru că in ade- ver singuri aceştia sunt următori ai apostolilor puşi de a gubernâ baserica lui Domnedieu.« Faptele Apostolilor c. 20, v, 28, Ceialalţi pre­oţi sunt numai ajutorii lor, şi ş:erbesc cele sânte credincioşilor numai in numele si la mândatul1 »sau din impoternicirea episcopilor.

Ce potere cape ta preoţii prin actul sânţireiî Prin actul sânţirei capetă 1. poterea de a

preface in S Liturgiă pânea şi vinul in trupul şi sângele Domnului Christos; 2. poterea de a iertă sau ţine pecatele; 3 de a inveţiâ pre po­por dogmele credinţiei şi a legei lui Christos;4. de a administra sântele taine şi a se verşi tote funcţiunile cele sânte.

Pote-se luă taina preoţiei dela cel ce o-a primit odată ?

Acesta taină nu se pote luă dela preot in- tocma câ şi botezul dela cel botezat din causa, că aceste taine versă in suflet semn nesters.

259

Cine pote împărţi taina preoţiei ?Numai, singur episcopii; pentru că numai la

denşii a trecut neîntrerupt acesta potere dela apostoli.

Cine pote f i preot ?Numai acela, care e chiemat dela Domne-

dieu şi are sciinţiâ de lipsă, că cu ajutoriul lui Domnedieu sd potă respunde pre deplin deto- rinţielor sale.

A fa ră . de trepta preoţiei nu mai sunt şi alte trepte sau chinuri sufletesci ? _ .

Mai sunt si altele si anume: i. unele cariî 1

pregătesc la trepta preoţiei adecă: trepta lec­toratului (a ceteţiului), a subdiaconfi şi a, dia- coniei); 2 apoi este trepta episcopatului, in care-şi află trepta preoţiei plenirea sa.

Ce trebue se facă credincioşii că se capete preoţibuni ?

Se roge adese ori din totă ânima pre Dom­nedieu, şi prin iubire cătră beserica şi respect cătră statul preoţiesc se se facă demni de acesta.

•«R o gaţi p r e D o m n u l se c e rişiu lu i, c ă s e t r ă - m ită lu c ră to ri in h o ld e le sa le .« M a te iu c . 9 , v . 3 8 ,

Deprindet'e in morală. Arată totdeuna câ- tră preot, câ cătră locuţietoriul lui Domnedieu şi impărteşitoriul misterielor sale detornică ascul­tare şi supunere, şi nu te scandalisâ chiar de ai vede in densul nescari scăderi şi slăbiciuni, ci-ţi aaă aminte de vorbele lui Christos. care dice: *Faceţi şi ; impleţi tote câte vor <iice> eră după

1 7 *

2&0

faptele lor nu lucraţi.» Mat. c. 23, v. 3. Ascul de cuvintele preotului, rogă pre Domnedieu s£ dee preoţi buni Besericet sale.

Despre taina căsătoriei

Cine a aşietfiat căsătoria fînsuşi Domnedieu, când a dat in paradis

lui Adain muiere pre Eva, că ambii se vieţiuescă împreună in iubire credinciosă şi nedespărţită.

Ce a făcui Ckrisio; spre simţirea statvlui căsătoricesc f El a rfidicat căsătoria la demnitatea de

taină, adecă el dă credincioşilor la intrarea in acest stat dar sânţitoriu, şi osebit acel dar, care e de lipsă spre acurata implenire a detorinţielor împreunate ca statul acesta, adecă se trăiască pâ­nă la morte in unire, iubire şi credinţiă şi se-şi crescă şi pruncii lor in frica lui Domnedieu.

De tinde şcim noi cnmcă căsătoria e taină?1. Din vorbele sântului apostol Pavel in

epistola sa cătrâ Efes. c. 5, v; 32. unde căsăto­ria in Beserica lui Christos o numesce taina mare.

2. Beserica totdeuna a crediut şi inveţiat a- cesta, precum s6 vede nu numai din scrierile sânţilor părinţi, dară chiar şi din inveţiătura a- celor s,ecte, cari s’au despărţit de sânta Beserica in vecurile cele de ântâiu ale creştinetăţiei.

S â n tu l P a v e lu in v a ţiâ , c u m c ă c ă s ă to r i fii a s ia tr e b u e se fiă uniţi şi le g a ţ i la o la ltă , c u m e s te C h ris to s cu B e s e r ic a s a . A p o i C h ris to s şi b e s e r ic a ,

sta u în tru , o le g ă tu r ă p r e s te fire (su p ra n a tu ra lă ) şi p lin ă d e d a r , a ş ia d a r ă şi c ă s ă to r ia e p lin ă d e d a r, sa u e un se m n im p re u n a t c u d a r n e v e d iu t p rin u rm a re e ta in ă . *Ce e dară căsătoria in beserica crcştinescă? Căsătoria in beserica creştindscă e taină

prin care d6u£ persone libere bărbat şi femei ă se căsătoresc nedespărţit la olaltă, şi pentru a- cdsta capotă dela Domnedieu dar spre a pote implenf detoriele statului seu până la morte, a- ,decă de a vleţiui' in unire iubire şi credinţiâ la olaLtă şi de a a—şi creşce itnpreună pruncii lor in frica lui Domnedieu.

Ce trebue se facă cei ce voiesc a si casatori ?Mai nainte de tote dacă au vristă prin legi

poruncită, şi nu au impedecare civilă şi canonică trfebue s6 se ducă inaintea parochului spre aşi arătă voinţia împrumutată inaintea alor două măr­turii ; după aceste apoi preotul ii vesteşce de trei ori in beserică, in acest t£mp i mărturiseşce şi cuminecă, i invaţiă, şi ascultă din religiunea şi dătorinţiele lor cele viitorie, i însemnă şi în­scrie in matriculă, i irnpreună şi binecuventă in beserică, unde amendoi i-şi jorâ unul altuia credinţiă.

Cari sunt detorinţiele căsători ţihirt U Se aibă iubirea cea împrumutată alui

CWistos şi a Besericei totdeuna inaintea ochi­lor că de mustră, şi se vii ţiuiescă in pace in unire iubire şi in credinţiâ cea căsătoricescă, pâ­nă când i despărţieşce mortea.

262

2. Amendoi se aibă vietiă esemolară si cuî i >frica lui Domnedieu, şi prin urmare unul se se îndemne de altul spre faptele cele bune.

3. Sâ-şi crescă pruncii cu poteri împreunate in frica lui Domnpdieu, şi prin urmare in casele lor, precum şi in giurul fiilor se nu sufere de acele, cari ar pote să aducă in primeşdiă nevi­novăţia lor.

4. Că in necasuri, nevoi şi bole se se ajute, şi se porte grigiă unul de altul.

5. Bărbatul se-şi întâmpine totdeuna muie­rea cu blândeţie, se o nutrescă şi spriginescă; eră muierea se fiă cu tot respectul şi ascultarea cătrâ bărbat, ascultând de bărbatul seu in tot lucrul cinstit şi drept şi se porte grigiă cu totă conşciioţia de cele casnice.

« C ă s ă to r ia se iiă in tru to t e cu c u v iin tiă si1 J î

m o d e s t ia ; p en tru c ă c e i n e c u ra ţi şi stric ă to ri d e c ă s ă to rii i v ă j d e c â D o m n u l.« E v r e i c , J 4 , v . 4 . » C u m e su p u s ă b e s e r ic a lui C lir isto s a ş ia se fia şi -m u ierile su p u se b ă rb a ţilo r in to te (ad ecă, in c e le d r e p te şi c u v io s ? ) B ă r b a ţilo r ! iu b iţive m u ierile v o s tr e p re cu m şi C h ris to s a iu b it B e s e r ic a ş i p r e s e n e s ’ au d a t p en tru d e n s a . . . N im e n u -ş i u r e ş c e tr u ­p u l se u , c i-lu h r ă n e ş c e şi g r ig e ş c e .« E l e s e n i c, 5. v . 2 4 — 2 9 ,

Ce trebue se cugete căsătoriţii când vin in ispită de a rumpe credinţiă căsătoreşcăt

1. Cumcă rump legătura cea căsătoreccă, care o au închinat serbâtoreşce înaintea lui Dom­nedieu si a besericei.1 î

263

2. Rump ce"1 mai sântă legătură, care uneşce şi împreună societatea omenescă.

3. Turbură totă pacea casnică, impedecă creşcerea bună a fiilor, şi strică fericirea intre- gei familie.

4. Se espun primeşdiei de a câde in ru­şine şi mişielătate, jn tote păcatele şi răutăţile, cum şi de a se pedepsi dela Domnedieu, şi in urmă de fi dela el cu totul lăpedaţi.

» S tr ic ă to riu l d e c ă s ă to r ia şi a d u c e v ie ţ ia in p r e p a ş tiă , şi a d u n ă n e o n o r e , ş i ru şin e, c a r e n ici c â n d nu v o r t r e c e .« E s c m p le le lui S o lo m o n c . 6 .

: v - 3 2 ' 3 3 * In le g e a v e c h iă frâ n g e r e a c re d in ţie i c ă - s ă to re ş c i, d u p ă p o r u n c a lui D o m n e d ie u s e p e d e p - s iâ cu m o r t e ; ă r la in ce p u tu l c re ş tin e tă ţie i cu c a ­n o n p u b lic d e m a i m ulţi an i c d u c id e r e a E s e m p lu p ă c a t u l şi p e d ă p s a îm p ă ra tu lu i D a v id .Ce trebue se-şi însemne aceia cari vreu a se că­

sători? -Trebue 1. să au se logodescă fără ca se

socotescă insămnătatea căsătorirei.2. Se fiă cunoscuţi bine cu legea lui Dom­

nedieu şi cu dătoriile vieţiei căsâtoriceşci, şi li­beri de injpedecările căsătoriceşci, spre care scop se se vestescă de trei ori.

3. In statul logodirei se vieţiuiescă in totă nevinovăţia, şi se nu credă, curncă lor le e ier­tat a locul intru o casă.

4. Se păşiescă in acest stat din motiv şi scop curat şi plăcut lui Domnedieu, chiemând "adeseori pre Domnedieu intr’ajutoriu.

264

5. înainte de cununia se se mărturisescă şi " cuminece.

Dară aceia cari. să căsătoresc său din scopuri necurate, sau aflându-să m păcat de morte păcă­tuiesc?

A bună samă păcătuiesc, şi unii câ aceştia răpesc acesta taină domnedieescă, adecă fac sac­rilegiu şi se fac nevrednici de darul şi binecu­vântarea lui Domredieu.

De cate fe lu r i sunt impedecărilc căsătoriccşsi?De două feliuri 1. Sunt de acele, cari fac

căsătoria neiertată, cum e tempul oprit s, a.2. De acele, cari o fac nelegiuită, şi o ne-

micesc, cum e neamul de sânge şi afinitatea.Când e oprita nhn,a,In tote posturile, cum şi dela crăciun până

!a botezul Domnului, şi din Dornineca pascilor până in Dornineca Tomei.

Pentru ce e oprită nunta in aceste timpuri fPentru că acest temp e osebit menit pen­

tru peni.iaţia şi evlaviă.Ce se mţultge prin căsătorii mestecate?Se inţieleg căsătoriile inchiate intre creştini

catoKci şi necatolici.Ce trebue se se cumpănescd bine, când e vorba de

căsătorii mestecate 1Trebue, se se cumpănescă: 1 că ele pun

pre sogiul catolic in primeşdiă de a se invoi câ pruncii se fiă crescuţi in religiune necatolică şl aşa se-şi primeşduescă,' mântuirea sufletului; 2.

26$

în atari căsătorii, şi'in împrejurări norocose, e greu a dă pruncilor o creşcere catolică; 5 .*ele adese ori pricinuesc in familiă turburare şi ne- inţielegere religiosă; 4. de acea Beserica cato­lică le opresce şi din pricine inse/nnate numai atunci lasă se se incbiă, când este asigurată creşcerea catolică a toturor pruncilor şi e dela- turată primeşdiă pentru mântuirea sufletului.

Deprindere in morală. La alegerea statului se ai totdeuna înaintea ta pre Domnedieu şi mântuinţia suflefului teu. Dacă după judecata în­delungată şi sânetosă ai socotit a fi bine a păşi in statul căsătoresc, pregâtesce-te prin rugăciuni, şi deprindere in fapte bune, şi osebit prin acu­rată şi de obşce (generală) mărturisire, şi nu face ca aceia, cari prin păcate şi răutăţi trag asupra lor blestemul lui Domnedieu.

Despre sacramentale.

Ce se inţiilegt prin euvcntul acesta sacramentale îPrin cuvântul acesta inţielegem 1. tote Iu-'

crurile cari beserica le sânţiesce sau binecuventă spre slujbă domnedieescă, sau spre folosul rvcs- tru; de esemplu: apa sânţită, pâne, vin, grâu 2. binecuvântările beserîcei, şi esorcismii.

Pentru ce sănţiesce Beserica lucrurile acelea pre can le po.’osfscc la slujba eh 1/: tieclieescă ?

Beserica sânţiesce tote ce se ţin de ser-

266

viţiul domnedieesc, precum beserici, altarie, clo­pote. icone,, vestminte preoţiesci, potire şi altele de aceste i. ca se sântiescă aceste lucruri si5osebit se-le menescă numai pentru serviţiuf domnn^ieesc; 2. câ acele se-le facă folositorie şi pentru sufletul nostru şi se stirnescă in noi cinste fagiâ cu acele lucruri.

»T6te se sânţiesc prin cuventul lui Domne- dieu, şi prin rogăciune « I. epistola cătră Tîmo- teiu c. 4, v. 5.Peuim ce sânţiesce beserica pane, vin, holde frvple

di: păment şi alele asemenelBeserica o face acesta 1. Câ se urmeze

esemplul lui Christos, care incă a binecuvântat pânea şi peşcii. Luca c. 9. v. 16.

2. Câ tote lucrurile se fiă spre folos celor ce iubesc prt Domnedieu. Rom. c. 8, v. 22.

3. Câ precum blâstemul a venit preste tote făpturile prin pecatul lui Adam, Moise I, 3, 17. Rom. 8, 28. asia preste tote se se reverse bine­cuvântarea lui Domnedieu.

Din senul mamei nos're până la morrae.it Beserica ne insoţieşce neintrerumpt cu iubire şi cu grigiă cu rogăciune mângâiere, ajutoriu şi bine­cuvântare; ba şi asupra locului nostru de odihnă asupra cimiteriului şi a mormântului nostru ros- teşce binecunentarea sa.

Ce irlbm se ne îndemne pre noi la intrlbnm- tiurea evlaviosâ a sacramintalelor'l

Cugetul, că noi prin aceste ne facem păr­

2 6y

taşi rogăciunei şi binecuvântarei intregei beseri- cei, căci in al ei hume le'sânţieşce şi binecuvânta preotul.

Are mare şi oslbită patere rogăciunea besemcei înaintea lui Domnedie^î

Rogăciunea Besericei a're osebită potere i, pentru că densa e trupul lui Christos şi e însu­fleţită şi condusă de Spiritul Lui; 2. pentru că rogăciunea Besericei e totdeuna împreunată cu rogăciunea lui Isus şi a sânţilor sdi.

Când sânt ■ Ace sau binecuventâ beserica ceva,. de ce si rogâ sau ce c re de a rendull

Se rogă pentru, depărtarea şi abaterea pe­depselor celor domnedieeşci dela noi, pentru scutinţia şi apărarea iii contra pismaşilor sufle­tului nostru şi a tot reul, pentru ajutoriul Spiri­tului sânt; pentru pace linişcea aerului, bine­cuvântarea frupteîor pământului, şi pentru fericirea sufletului şi aw trupului.

Pentru ce ne stropeşcc pnotul cu apă sânţită ş i pentru ce o întrebuinţăm!

Că se ne aducem aminte, cumcâ trebue se ne arătăm şi se fiirn înaintea feţei lui Domne- dieu curaţi şi sânţi şi aşi a se ne închinăm; eră apa' sânţită o intrebufnţiăm in feliurite lipse şi nevoi.

Deprindere in morală. Nu fi nici când indi­ferent sau nepâsătoriu că ră rogâciunile, şi bine­cuvântările besericei, ci mai vârtos le respecteză

268 .

— preţiuieşce şi intrebuinţieză lucrurile cele sân- ţite de beserică, şi mai ales apa sânţică cu cu­venită cinste şi evlavia.

Despre rogăciune.Ce e rogăciunea ?

Rogăciunea e inălţiarea mintei şi a ânimei nostre la Domnedieu că sau se-lu mărim pre Domnedieu, sau se-i mulţiâmim, sau se ne rogăm pentru acele daruri, cari ne sunt de trebuinţiâ, de unde rogăciunea este sau o laudă (mărire) sau e mulţiămire sau o cerere.

E s e m p lu l lui D a v id in p sa lm i şi a c e lo r tre i p ru n ci din B a b ilo n (D a n . 3j). a P r e a c u r a te i V e r g u r e ( L u c a ., i . 4 6 ) s . a.

Ce inţemnă a mări pre Domnedieu ?

însemnă a se bucură de Domnedieu pen­tru insuşirile Lui ctde mari şi ne'mărginită per­fecţiune, ş! penTu aceste a—lu mări şi adoră. Psalm 9 , v . 3 .

Suntem dStori a mări pre Domnedieu?

Suntem; căci pentru acesta suntem făcuţi, şi acesta vă fi odată in ceriu deprinderea nostră lingură, in tot tempul.

« G u r a m e a s ă v e s t ă s ă m ă rire a D o m n u lu i, şi to t ă fă p tu r a să la u d e in v e c i n u m e le c e l s â n t al lu i,« P s a lm 1 4 4 v . 2 1 . « C â n ta ţi ş i s a lta ţi D o m n u ­lui in â n im ie le v d s tr e . E f e s e n i c . 5, v . 1 9 ,

269

Trbbue se mulţiămhn lui Domnedieu pentru darurile şi binefacerile sulei

A bună samă; pentru că precum mulţiămi- rea e cel mai bun mijloc de a dobândi n6ue binefaceri, asia nemulţiămirea e un pecat sau o râutate forte urită.

« M u lţiă m iţi b in e fă c ă to r ilo r , p e n tru c ă a c e s t a e v o ia lui D o m n e d ie u in Isu s C h ris to s .« I. c a r te c ă tr ă T e s a lo n ic e n i c . 5 . v . 1 8 .

Trăbue să cerem dela Domnedieu darurile sale? De bună sama; insuşi Cbrisros dice: >Cereţi,

şi ve rogaţi, şi se vă dă voue, cercaţi şi veţi află, bateţi şi se vă deschide.« Luca c, 1 1 . v 9,

De lipsă e rogăciun<a toturorl Rogăciunea e de lipsă pentru mântuirea su­

fletului toturor, cari sunt cu mintea intregă asia cât se se potă rogă.

Pentru ce e de lip>ă rogăciunea spre fericire si mântuire?i

1. Pentru că Domnul Isus Christos o a bemândat ne-a inveţiat cu esemplul seu şi ne-a promis că vom ii aud ţi şi 2. fără de acea nu dobândim darurile Iui Domnedieu cari ne sunt ele lipsă spre a petrece in bine până in capet.

Dara nu sete Domncd, eu ik ce avem noi trtt- buinţiă ?

Domnedieu scie bine de ce avem noi tre-1 îbuinţ:ă, inse noi nu ne rogăm că se-i spunem Lui de ce avem lipsă, ci că pre el se-lu recu-

noscem, câ pre dătătoriul toturor bunătăţilor, şi prin acesta se ne arătăm noi depedinţia — a- tirnarea — nostră dela El.

Lan sunt fruptde /■ ogăciunei?Rogâciunea i. ne împreună cu Domnedieu;

2. sternesce in noi senţieminte ceresci; 3. ne intăresce in contra păcatului; 4. ne dă potere şi vo ia, la cele bune; 5. ne mângâie in necasuri:6. ne dă ajutoriu in lipsă, şi ne împarte darul statorniciei -in bine său al perseveranţiei până la morte,

%E s e m p l e : M o ise (II, 1 7 , u . ) S a m u ii (I. I m -

p e r . 1 2 , ] 8.) Iu d iţa 9 , E s t ir a 1 4 , s a , M a c a v e ii (II, 1 5 , 3 7 .) C re ştin ii c e i d e ântâift c â n d e ra P e ­tru in p rin s o riă ( F a p t . A p 1 2 , 5) s, a .

Cum treime se ne rogăm câ se fim părtaşi a- cestor folose sau fructe ale rogăcmneid

Noi trebue se ne rogăm in numele lui Isus câ a mijlocitoriului nostruj 1. cu evlavia; 2. cu

' cuceriă şi animă frântă; 3. cu incredinţiare tare;4. cu lăsarea in voia cea domnediees'că; 5. cu stătorniciă.

- Când ne rogăm noi cu evlatâa?Când ne rogăm din tbtâ ânima, şi când

alungăm dela noi tote cugetele cele lumesci, cât stă intru noi. punend înainte pre Domnedieu care e in tot locul de faţiă.. ■

«P o p u ru l a c e s t a m e o n o rd z ă cu b u z ele , ă r â â n im a lui e d e p a r te d e m in e .« M a te iu c. 15, v, 8,

2 J 0

V

271

Picat e, când intre rugăciuni . ne cuprindem mintea cu alte cugete sau. ne distrugem ?

A bună samă, decă suntem causa, sau cu voia ne lăsăm in astfeliu de cugete decă inse ne luptăm in coutra acestora, atunci ni se inmul- ţiesc vredniciele. •

Când ne rugam cu cuceriâ. sau. um ilnţ'ă ?Când anima nostrâ e plină de părere de

reu pentru pecatele nostre, şi de viă cunoscin- ţiă a nevrednicielor nostre.

» R o g a c iu n e a c e lu i u m ilit stră b a te n o iii.«Sirach c. 3 5 , v . 2 1 . V a m e ş u l şi F a r is e u l. L i i c ac. 18.Când ne ro^ăm cu incrcd'nUare tareiCând noi avem cea mai tare incredinţiare,

şi sperăm tare cum că Domnedieu tote ni le vă dă, câte sunt spre folosul nostru.

Potem noi ave acesta tare incredinţiare şi spe- rantal

A bună semă, fiend că Domnedieu ne pote dă ori ce bine, şi pentru vredniciile l i Isus vo- iesce a ni le şi dă, precum ne- a asecurat despre acesta insuşi Mântuitoriul nostru dicând: »Ade­văr adever dic voue; dacă veţi rogâ pre Tatăl in numele meu, vă dâ voue.«_Ioan c. 16, v. 23. Marc c. 1 1. v. 23. 24. Iacob c. 1, v 6. s. a.

Pentru ce dară nu dobendvm totdeuna acea ce cerem ? .

1. Sau pentru că nu ne rogăm cum se cu­

- 27.2

vine, sau 2. pentru că acea ce cerem jiu ne e de folos', sau 3. pentsu, că nu ne rogăm cu sta- ruinţia,' sau nu suntem statornici in rogăciunea nostră- De acea e de lipsă, se ne rogăm lâsân- du-ne in voia lui Domne^ieu şi cu stătorniciâ.

Când i rogăciunea împreunată cu lăsarea in voia cea domnedieescăl

Dacă noi lăsăm in voia lui Domnedieu că se ng asculte atunci şi asia când cum vă afla de bine.

„ P ă r in t e ! nu a m e a , c i a t a v o iă s e fiă .w L u c a c . 2 2 , v . 4 2 . A ş i a s ’a r o g a t D o t r n u l N o s tr u Isu s C h ris to s .

Când e rogăciunea cu stăruinpă, stătornică sau perseveranţiă ? '

Când noi nu încetăm a ne rogâ de şi nu suntem ascultaţi, ba incă ne rogăm tot cu mai mare căldura.

In .a c e s te a v e m e se m p lu p r e m u ie r e a c a n a - n d n c â M a t . 1 5 ; şi p r e o m u l d in e v a n g e lîâ , c a r e a c e r u t tre i p â n i d e la p re tin u l se u L u c . 1 1 , 5 - 1 0 .

Tribue să intribuinti \m noi la rogăciune tot-0 - f o

ieuna annmite cuvinte?Acesta s6 întâmplă numai la rogăciunea

din afară sau cu gura, potem inse a ne rogâ şi din lontru sau numai cu cugetul.

Când ne rogăm din lontru, la ce tribue si cugetăm?

La vieţia şi patimile lui Isus, la însuşirile cele domnedieeşci sau la alte dogme şi adeve-

ruri ale credinţiei, câ asia se stirnim şi in ânima nostră senţieminte evlavnice şi religiose, precum şi propus şi promisiune tare de a spori in virtuţi.

Când tribue si ne rogăm?Christos dice: cum câ noi suntem datori a

ne rogâ in tot tempul neîncetat. * Luca c. 18, v. i. Cum e cu potinţiă a ne rogâ neîncetat?Noi ne rogăm in tot tempul neîncetat, dacă

inălţiăm mai adese ori ânima şi cugetele nostre la Domnedieu, şi închinăm Lui tote luc­rurile, patimile şi bucuriile nostre, inse a une ori trâbue se ne rogăm şi osebit.

Când tribut si ne rogăm osibit?

i. Când suntem in beserică; 2. in ispită şi in necasurile cele din iontru şi din afară: 3. sara şi demineţia, inainfe, şi după mâncare; 4. când începem ceva lucru.

Numai pentru noi inşine tribue si ne rogăm ?

Noi trebue se ne rogăm şi pentru alţii, pentru cei vii şi cei morţi, pentru amicii şi ne­amicii noştrii, osebit ins£ pentru părinţii, fraţii, binefăcătorii, pentru mai marii noştrii lumeşci şi besericesci.

1« P e n tru a c e a te d o g e n e ş c p r e tin e in a in te d e

to te c a se se fa c ă ro g ă c iu n i p e n tru to ţi o m e n ii, o să b it in se p e n tru îm p ă ra ţi şi m a i m ari, c a s ă p e ­tr e c e m v iă ţiâ p a c in ic ă in o n o r e a ş i fr ic a lui D o m ­n e d ie u ,« C a r t e a I. c ă tr ă T im o t . c . 2 . v , 1 , 2 .

Undi si ne rogăm ?

In tot locul, pentru că Domnedieu totdeunaCatechismul mare. J 8

273_____

274 '

şi in tot locul e cu noij osfibit ină se ne rogăm in beserică, care e casa lui Domnedieu şi a ro- găciunei şi unde tot ce vedem ne îndemnă spre evlavia şi ne inalţiă la cutaipenirea' lucrurilor % domnedieeşci.

Deprindere in morală. Cugetă fiiule cât de fericit eşti; pentru că tu un vermuleţiu serac poţi vorbi cu atotpoternicul Domnedieu ca un fiu cu părintele seu. Jlogă-te dară adesă ori si cu t6tă voia s< totdeuna cu cuvenită evlaviăi tin casă şi in beserică.

Despre rogăciunea Domnului.

Care e cea mai alesă şi mai escelentă rogâ- ciunel ,

Cea mai aldsă rogăcimte e > Tatăl nostru« sau rugăciunea Domnului.

Pentru ce se numesce • Tatăl nostru rogăciu- nea Domnului?

Pentru că Isus Christes Domnul nostru ne-a invgţiat şi demendat a-o < ice.

Dm câte părţi stă rogăciunea Domnului?Rogăciunea Domnului stă dintru o precu­

vântare: »Tatăl nostru carele eşti in ceriuri!» şi din şiepte cereri: >3inţiescă numele t£u* si celelalte.’ .*•

De ce ne aduce aminte cuvlntul TatălCum că noi suntem fit primiţi (adoptivi) ai

275

lui Domnedieu; El e Tatăl nostru asia bun şi demn de rnare reverinţiă, precum neci un tată din totă lumea; căci el că un tată bun ne dă ndue după silinţia nostră tote cele de lipsă^ ne- a făcut după tipul şi asemenarea sa; prin ur­mare se ne rogăm totdeuna cu cuceriă fiescă, cu iubire şi incredinţiare că cătră un tată.

Pentru ce dicem al nostru şi nu al meu ?Pentru că Domnedieu e tata toturor ome-

nilor şi pentru acea noi toţi trebue se trăim la olaltă in iubire si unire frătiescă, si se ne ro- găm unii pentru alţii.

Pentru ce dicem > carele eşti in ceriutiCCă se ne aducem aminte i. cum că de si- j

Domnedieu e in toţ locul de fagiă, totuşi mai cu samă in cieriu locuesce, unde odată-lu vonl vede fagiă in fagiă, Epistola I. cătră Corinteni c. 15, v. 12. 2. Cum că noi aici pre păment suntem numai nesce căletori, şi in ceriu e pa­tria nostră cea adevărată: 3. Că noi când ne rogăm se ne depărtăm cu ânima şi cu mintea de cele pămentesci, şi se ne redicăm cătră cele ceresci.

Ce cetem noi in ântâiâ cerere: »sântiescâ-se/numele t&uz ?

Noi cerem prin aceste cuvinte că numele lui Domnedieu neci odată se nu se pângărescă ci din di in di mai tare şi adevărat se se cu- noscâ, se se preamârescă, iubescă şi adoreze.

18*

2y6

Pentru ce e acesta cererea cea de ântâiu ?Pentru că noi trebue se cerem totdeuna si

mai înainte de tdte cele ce sunt spre onorea şi mărirea lui Domnecjjeu, apoi cele ce ne sunt de lipsă noue şi deapropelui nostru.

Ce cerem noi in a doua cerere * vină implră- tia tai lt

i. Că imperăţia lui Domnedieu, adeca be- serica cea adeverată tot mai tare se se lăţiescă pre păment; 2. ca imperăţia darului celui dom- nedieesc şi a iubirei se se reintorcă in ânimele nostre adecă ca Christos se imperţiescă intru noi cu " inveţiătura şi cu darul seu 5 3 . că după morte se ne dăruiescă imperăţia ceriului.

Ce cerem noi in a treia cerere: *jiă voia tac precum in ceriu aşa şt pre pămenl * ?

1. Ca noi şi toţi omenii pre păment aşia de cu .bucurie şi de credincios se împlinim voia lui Domneclieu, precum o împlinesc acesta ângerii şi sânţii in ceriu; prin urmare a 2. se ne supunem intru tote cu bucuriâ voiei sânte alui Domnedieu..

Ce cerem in a patra cerere: >pănea nostră ceade tote dilele dă-re-o noui astâdit ?> > >

Noi cerem, că Domnedieu se se indure a ne dă nbue, ce ne e de lipsă in tote filele spre mântuirea sufletului şi a trupului.

Pentru ie ne invaţiâ şi ne demândâ Christos s$ cerem numai pănea de tote (pilele?

**!

277

C<4 se ne inveţie, se cerem numai ce ne ede lipsă prin urinare nu averi şi prisosinţiă.

Ce cerem noi in a cincea cerere: *si ne iertă)tiout picatele nostre precum iertăm şi noi greşiţilor noştrii 1 «

Câ Donmeclieu aşia sd ne ierte picatele nostre, precum iernăm şi noi d<n animă acelora, cari ni-au greşit şi ne-au vdiemat pre noi.

4 cei a, cari nu iertă fr e alţii, pot spera iert ar e l Ba nu; ci din contră unii câ aceştia rostesc

judecată asupra lor totdeuna, decâte ori dic T a­tăl nostru,* « Iă r tă d e a p ro p e lu i teu d a c ă t e - a v e t e m a t ,

şi a tu n c i-ţ i s ă v o r ie rta şi ţie p ă c a t e le ta le c â n d te v e i r o g â .« S ir a c h c . i B, v , 2 .

Ce cerem noi in a siesa cerere: *si nu ne ducet tpi e noi in ispită?*

Câ Domnedieu se se îndure a depărtâ dela noi tote ispitele spre cele rele, sau a ne intâri cu darul seu pre a pote invinge ispitele

C ine ne ispiteşce mai cu samă pre n o ii i. Trupul cu poftele sale: »pentru că tru­

pul pofteşce totdeuna cele ce sunt in contra spiritului,* Galateni c. 5, v. 17 .; 2. lumea, adeca pompa, luesul, esemplele şi desfătările ei, 3. dia­volul, »care âmblă câ un leu turbat şi cercă pre cine se inghiţiă.« Epistola I. alui Petru c.

. 5- v, 8.Pentru ■e laşa Domnedieu câ noi s& fim is­

pitiţi 1

278

i. Cd se ne ţ:nă‘ pre noi totdeuna in ~u- milinţia; 2. câ sS probeze credinţia nostră, sap se ne pedepseseă nccredinţia; 3; ca se ne dee* ocăsiune spre înmulţirea vredniciilor sau meri-' telor nostre.

E picat fiecare ispită îndată ? .Ispita incâ nu e pecat; inse e peoat a-şi

afla plăcere in ispită, sau a se convoi in acea.Ce tribui si facem cd se nu ne convoim ci si

inyingem ispita ?Trebue mai cu samă se priveghiăm şi se

ne îogăm precum dice Chistos: spriveghLiţi şi ve rogati câ se nu cădeţi in ispită.« Mateiu c. 26, v. 1 1 .

Ce cerem m i in a şiepfea cerere; *şi ne mân-_ tuieşce de cel rău?*

Câ Domnedieu se departe tot ce e reu. şi ce ne-ar aduce superare trupului şi sufletului, ose­bit inse se ne apere de pecat şi osenda cea vecinică.

Pentru ce adaug cm noi ta » Tatăl nostru* cu- ventul amin * ?

Cuventul »amin« e cuvent jidovesc şi în­semnă *aşa se fiă«; prin el ne spunem dorirea şi incredinţiarea nostră de a H ascultaţi din par-, tea lui Domnedieu,

Deprrindere in morală. Di totdeuna rogăciunea* Domnului cu cucernica băgare de sumă şi ev- laviă, aducându-ţi aminte, cum că noi acea o-

279

am primit dela domne^ieescul Mântuitoriu şi.Res- eumperâtoriu al nostru.

Despre salutarea sau inchinăciunea ângerescă.

Ce rogăciune picem noi de-a rendul după Ta­tăl nostru ?

închinăciunea ângerescă, prin care noi ono­răm pre preafericita vergură Maria şi o cbie- măm intr’ajutoriu. ,

Cum sună închinăciunea ângerescă?Năseătoriâ de {>omuedieu feciorăţ Bucurăte

cea plină de dar, Mafia, Domnul e cu tine. Bi­necuvântată eşti Tu intre muieri, şi binecuvântat e- fruptul pântecâlui teu, că ai păscut pre Christos Mântuitoriul sufletelor .nostre Preasântă Mariă, mama lui Domnedieu, rogă e pentru noi păcă­toşii acum si in ora mortiei nostre. Amin't » i ■

D in câte părţi stă inchinăciunea ângerescă ?Din trei părţi:i. Din cuv’ntele Archangelui Gavriil; ■ 2.* ţlin .

cuvintele sântei Elisabetei. 3. din cuvintele sântei Beserici. .

Pentru ce numim noi pre M ana plină de ~dar7

Pentru că dânsa a primit darul lui Domne- < ieu in mesură mii mare decât t6te făpturile, căci pre pământ a fost rădicată ia cea mai mare vrediniciâ. âră in ceriu la cea mai mare .gloriă sau mărire. *. .

.. Ce însemnă vorbele »Domnul e cu t :ne* ?Cura că Domnedieu totdeuna a fost si e

cu Maria intru un mod osebit: pentru că densa a fost cea mai plăcută fiica a Părintelui ceresc adeverată mamă a fiului lui Domnedieu, şi cea mai curată miresă a Spiritului sânt.

Ce însemnă „• bin.'vUvintată eşti intre Tu muieri?Cumcâ Maria e cea mai fericită din genul

sau secsul ei; i. pentru că din tote muierile a' fost alesă spre a efi mama Domnului Christos Domnedieului nostru; 2. pentru că numai densa singură a fost şi mamă şi totodată şi vergură;3. pentru că precum muierea cea de ântâiu, Eva a adus blăstâm i i lume, asia Maria a adus binecuvântare. *

Pentru ce *’ai adaugem : >binecuventat e fruptul pântecelui tiu* ?

Spre a areta, cum că onorea preacuratei Vergure e nedespărţibilă de onorea Domnului Christos. şi cum că noi o onorăm pentru că a portat in -pântece pre lsus fiul lui Domnedieu.

Pentru ci direm-: »rog&te pentru noi pică-tosiit ?>

Că preacurata Maria mama lui Christos se se roge la Domnedieu pentru noi păcătoşii in tot tempul, insâ mai cu samă in ora morţiei cend ne luptăm cu durerile morţiei.

Pote ajuta muU rugăciunea Măriei la Domne- dieu ? ■*y ■

28i

A bună samă; ba cum cjlice S. Bernard neci nu să şcie, neci nu sa audit orecând, câ acela care s’a rugat de preacurata vergura Maria, se fiă fost lăsat sau uitat de Domnedieu.

Deprindere in morală. Onoreză cu totâ pie­tatea fiiescă pre preacurata Vergura: chiamâ-o in tote lipsele şi dorinţiele tale intru ajutoriu; osebit te stăruesce a urma iubirea ei, răbdarea curaţia şi celelalte virtuţi ale ei.

Despre ceremoniele besericesci.

Ce sunt ceremoniele, besericesci ?Ceremoniele besericesci sunt nesce lucruri

si semne vddiute, cari se tin de cultul domne-dieesc.? •

Pentru ce urmdza după invdţiAlura despre ro~ găciuni invtţiăhtra despre ceremoniele besericesci?

i. Pentru că precum rogăciunea e spre lau­da si mărirea lui Domnedieu. asia sunt si cere- moniele; 2. pentru că ne ajută a ne inălţiâ â- nima şi cugetul la Domnedieu şi lucrurile lui, şi prin urmare a ne rogâ cu evlaviă.

Cum ne ajută ceremoniele a ne inălţia anima la Domnedieu şi la lucruri domnedrcesa ?

Ne ajuta i. pentru că fac cultul domnedie- esc mai pompos, mai serbătoresc, şi prin acesta legă luarea aminte de aceste, şi dela cele pă- mântesci o rădică la Domnedieu şi la cele ce-

282

reşci; 2. pentru câ ne pun misteriile cele ascun­se câ intru o formă vediută înaintea ochilor, şi prin acesta ne uşoneza cugetarea cea adân­că* .de'âpre ele.

Au tote ceremoniele basericeşci ceva însemnătate!Au; căci tote cari le vedem in beserica au

însemnare misteriosă şi şterbesc spre stârnirea senţiemintel r religiose în noi.

Dară nu sunt unde ceremonii si datini'bese^-~f .ric ie şei de prisos nefolositor ie ? .

Nu neci decât; pentru că acea sâ a aflai şi află beserica a fi bine şi dispune, nu potll fî de prisos, ci numai spre folos şi mântuire, fiend * că beserica de a pururea se conduce d© Spiritul sânt.

Ci iv semnă tămeiea ? . **Temeiea e semn de reverinţiâ şi de rugâre

care ca bun miros se inalţiă la ceriu in amtea lui Domnedieu Psalm 140, v. 2.

Ce iii cmnă luminările aprinsă!însemnă credinţia care lumineză, speranţia,

care tot la cele de sus stăruesce, şi iubirea, care aprinde şi afară de acea ne aduc a menţe de acele tempuri a persecuţiunilor sau gonelor creştinilor, câud cultul domnediesc sâ ţinea in locuri intunecose, şî trâbuiâ se aprindă lumini.

De ce ne aduc aminte stilpările in domin ca florilor?

De pomposa şi sârbătorescă intrare alui

Istfs in .Ierusalim, şi -de învingerea lui a supra mortiî si a iaduiui, si ca noi ae ne stăruim a' reporta invingerea şi cununa vieţiei vecinice.

Pentru ce s i f<tc procesiunile besericegil i. Câ pre Domnedieu se-lu mărim in pub­

lic, Lui săi mulţiăm:m, şi. se ne rogăin, câ se trâmită darul şi binecuvântarea sa preste cetăţi, oraşie, sşte şi tptă ţiera şi preste câmpiile nos- tre; 2. câ să serbăm invingerea şi triumful creş- tinătăţiei; pentru acea să duc inainte, prapori şi cruci; 3, câ se ne aducem aminte că noi pre păment suntem numai neşce călători, şi pemru acea totdeuna frebue se âmblăm pre căile Domnului şi înaintea Domnnlui.

E s e m p le d e a ta ri p ro ce siu n i află m in c ă şi in te m p u l c e l m a i v e c h ili a l creştin ism u lu i.

Ce ţinem- noi despre peregrinările sau călători/Ve­la locurile cele sânte vestite pen'ru vre o iconă fă - câtoriă de m inunii

Dacă acele se fac precum pofteşce beserica, atunci sunt demne de totâ lauda, ba se apro- beză prin esemplele sânţilor şi prin împărţirea indulginţielor din partea sân toi beserici.

Cum doreşce beserica si-se ţ nă aceste pereg­rinări - .

Beserica doresce, 1. câ prin aceste călătorii; se nu ne lenevim dătorh.ţielo cl iemărei nostre;2. se săvârşim aceste peregrinări cu cuget curat;3, călătoria in colo şi in coce se o petrecem in rogăciuni, şi pregătire spre mărturisirea păcate-

lor, eră greutăţile peregrinărei s€-le suferim cu ♦ răbdare şi bucuroşi; 4. in locul de rugă se ne

rogăm ferbinte, şi dacă se pote, se ne impăr- teşim in taina penitenţiei, şi ă sântei cumine­cături.

Deprindere in morală, Creştinule! la cere­moniile şi datinile besericei ie totdeuna parte cu totă evlavia, şi nu te lăsă a te abate deja aceste prin esempful unor necredincioşi si de nescari omeni usiori de minte.

284

jT"/f - i

s

, r \ ' " L

p o /