Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul V, Nr. 5 (45)Mai 2014

Per aspera ad astra

Delacroix - Lupt de cai arabi într-un grajd

_n acest num#r semneaz#:Theodor Damian, Petre Gigea-Gorun,

Doina Dr#gu], Stelian Gombo[,Al. Florin }ene, Ion Pachia-Tatomirescu,

{tefan Radu Mu[at, George Filip,Cora-Eliana Teodoru, Janet Nic#,

Florentin Smarandache, Ionu] Caragea,Mariana Corcoveanu Ivaniuc,Daniel Marian, Mihai {tirbu,

George Petrovai, Mariana Gheorghe,{tefan Dumitrescu, Dominic Diamant,

Dumitru Ichim, Gheorghe A. Stroia,Stejarel Ionescu, Livia Ciuperc#,Elena Andreea Ion, Adrian Botez,

Elena Agiu-Neac[u, Constantin Miu,Voichi]a P#l#cean-Vere[,

Radu Golban, Sami Sherifi,Eugen Deutsch, Boris Marian,Constantin Toma, Virgil Stan,

Jean Bleakney, Efim Tarlapan,Mircea C. Dinescu.

Theodor Damian, Pa tile ca pâinea cea detoate zilele ...........................................................p.3Petre Gigea-Gorun, Un mare c rturar oltean:Mihnea Gheorghiu .....................................pp.4-7Doina Dr gu , Versuri .......................................p.8Stelian Gombo , Oare chiar m-am întors de laAthos? .........................................................pp.9-11Al. Florin ene, Versuri .................................p.12Ion Pachia-Tatomirescu, “Ciuliniad ” în hiat.......................................................................pp.13,14

tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.14George Filip, Medalion Marian Barbu ..pp.15,16Cora-Eliana Teodoru, NeAdaptarea la lume.......................................................................pp.17,18Janet Nic , O pinie, dou pinii ....................p.19Florentin Smarandache, Acest exil spiritualcontinuu ............................................................p.20Ionu Caragea, Versuri .............................pp.20,21Mariana Corcoveanu Ivaniuc, Un destin înlacrimi... .....................................................pp.22-26Daniel Marian, Pavel ar ........................p.27Mihai tirbu, Ion Minulescu... ...............pp.28-30George Petrovai, Cuvinte-ncumin ite ............p.30Mariana Gheorghe, Dorurile Mirunei .........p.31

tefan Dumitrescu, Versuri ...........................p.31Dominic Diamant, Versuri ..............................p.32Dumitru Ichim, Versuri ...................................p.33Gh. A. Stroia, Ioan Vasiu... ......................pp.34,35Stejarel Ionescu, Poeme pierdute .................p.35Livia Ciuperc ,Ramuri înspinate ............pp.36,37Elena Andreea Ion, Versuri .............................p.37Adrian Botez, Violen a metafizic i crucea - înromanele lui Liviu Rebreanu .................pp.38-41Elena Agiu-Neac u, Virgula ...........................p.41Constantin Miu, Gineric ..............................p.42Voichi a P cean-Vere , Titina Nica ene,Drumul spre suflet ....................................pp.43,44Radu Golban, Tron sau Eurovision ...............p.44Sami Sherifi, Versuri .....................................p.45Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46Boris Marian,Borismarianisme ....................p.46George Filip, Poeme ................................pp.47-50Constantin Toma, O via , un destin ............p.51Virgil Stan, Drumul c tre nic ieri ...............p.52Jean Bleakney, Versuri ...................................p.53Efim Tarlapan, Constela ii epigramatice ....p.54Mircea C. Dinescu, Constela ii epigramatice..............................................................................p.55Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.56-60

Sumar Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,critic de art

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

ISSN 2069 – 0657

Redac iaRedactor- ef: DOINA DR GUSecretar general de redac ie: JANET NICRedactori: IULIAN CHIVU

BAKI YMERI DANIEL MARIAN

Redactori asocia i- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- GEORGE FILIP, Canada, scriitor

Materialele se pot trimite la adresele:constelatiidiamantine1@gmail.com

const.diamantine@gmail.com

www.scribd.com/doina_dragut

2 Anul V, nr. 5(45)/2014Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

DTP: Doina DR GU

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu Ilustra ia revistei: Eugène Delacroix

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul V, nr. 5(48)/2014

Omul este ceea ce m nânc . Teologulortodox Alexandu Schmeman lega acestproverb de Sf. Euharistie explicând nevoiade echilibru între mâncarea trupeasc i ceaduhovniceasc .

Sf. Euharistie este singura hran ce areîn ea dimensiunea fizic i cea spiritual , carecon ine moartea i învierea pentru c mate-ria moart în timpul Sf. Liturghii devine însu itrupul i sângele Domnului Hristos. Cu altecuvinte se aduce jertf fireasc i ne împ r-

im apoi cu trup firesc i duhovnicesc tot-odat , cam a a cum explic Sf. Ap. Pavel cândspune c „se seam trup firesc i înviaztrup duhovnicesc” (I Cor. 15, 44).

a cum filosoful român Constantin R -dulescu Motru zicea c prin mâncare, pro-dusele ce cresc într-un anumit loc sau sol auinfluen a asupra dezvolt rii noastre fizice,dar i psihice, deci purt m locul în noi, tot

a e i cu Sf. Euharistie. O mânc m i ceeste în ea cre te i lucreaz în noi, pe ambeleplanuri, fizic i spiritual. Devenim ceea cemânc m, sau, spune-mi ce m nânci ca s ispun cine e ti.

În contextul celor spuse mai sus este ilogic s gândim c trupul divin al Domnului

Pa]tile ca pâinea cea de toate zilele

Hristos în Sf. Euharistie are, prin mâncare,efect de înduhovnicire a credinciosului.

Omul are nevoie de hran zilnic pentrua tr i. Acesta este un truism. Ceea ce înspare a nu fi truism este realizarea constant

hrana zilnic vine de la Dumnezeu, fie di-rect, fie indirect.

Direct, ca în cazul pelerinajului evreilorîn pustie unde la un moment dat nu mai aveauce mânca i când Dumnezeu le-a dat mana iprepeli ele, zilnic, astfel c dac cineva în-cerca s opreasc ceva pentru a doua zi, ceeace oprea se strica (Dumnezeu a rânduit acestlucru pentru ca poporul ales s con tien-tizeze dependen a sa total , vital de El, zilnic)i indirect, ca în cazurile obi nuite unde cu

to ii mânc m, ce vrem i ce putem, realizândîns c , de i noi producem ceea ce mânc m,muncim într-un fel sau altul pentru a mânca,totu i capacitatea de a munci produsul p -mântului, vine tot de la Dumnezeu.

Necesitatea de a con tientiza dependen-a noastr total de Dumnezeu, impus în

Vechiul Testament în exemplul citat, i l satla libera alegere a omului ca în cazurile obi -nuite, este confirmat de rug ciunea „Tat lnostru” de unde se în elege c pâinea noastr

este zilnic i se subîn elege c trebuie cerutzilnic, chiar dac putem opri pentru a doua zisau pentru mai multe zile.

Deci dac pâinea, hrana zilnic , este vitalpentru om iar Cel ce ne-o d este Dumnezeu,înseamn c înainte de toate, rela ia zilniccu Dumnezeu este vital .

Sf. Euharistie, trupul i sângele Domnuluireprezint cea mai bun pâine, dar i garan iacelei mai intime leg turi a omului cu Dum-nezeu. i chiar dac omul nu tr ie te numaicu pâine, „ci i cu tot cuvântul care iese dingura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4), cum ziceînsu i Domnul c tre diavolul care-L ispiteaîn pustie, pâinea euharistic este tocmai Cu-vântul, Logosul lui Dumnezeu întrupat înistorie, dat lumii acum sub forma daruriloreuharistice.

Învierea Domnului este ca „pâinea noas-tr cea de toate zilele”, i mai mult decât atât,pentru c f Înviere nu exist via ve nic .Dac nu credem c Hristos a înviat, zadarniceste credin a noastr , avertizeaz Sf. Ap. Pa-vel (I Cor, 15, 17). Cu alte cuvinte, logicaecua iei mântuirii este aceasta: Învierea Dom-nului nu este un act ocazional, ci permanent,„de toate zilele”, pentru c la ea se participîn fiecare duminic , în Biseric , iar partici-parea plenar se face prin împ rt irea cu Sf.Euharistie, trupul i sângele Domnului, „pâi-nea cea cereasc i paharul vie ii”, cum cân-

m la Sf. Liturghie a darurilor mai înaintesfin ite.

Învierea Domnului este euharistia, Pa tilenostru cel de toate zilele. Este pâinea sfânta trecerii „de la moarte la via i de pe p mântla cer”. Trecerea nu este u oar , ea e primej-dioas i dureroas pentru c este îngreuiatde p cat. De aceea este nevoie de vitaminaînt ritoare, de medica ia salvatoare care teajut s treci, s str ba i, s ajungi. i a a

tore ti vestind c Hristos a înviat dinmor i, cu moartea pe moarte c lcând” i în-demnând i pe al ii: „Gusta i i vede i c buneste Domnul”, Amin.

Theodor DAMIAN(SUA)

„Pâinea cea cereasc i paharul vie ii; gusta i i vede i bun este Domnul.” (Liturghia Sf. Grigore Dialogul)

Delacroix - Dante i Vergiliu în Infern

4 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Petre GIGEA-GORUN (Ambasador)

Academicianul Mihnea Gheorghiu a urm rit cu pl cere i interes- dup cum mi-a m rturisit într-o convorbire - pe menestrelul TudorGheorghe, actor al na ionalului craiovean.

El remarc însemn rile excep ionale ale menestrelului craioveanafirmând c acesta reune te „duio ia pierdut a doinitului haidu-cesc cu vibra ia adânc a cântecelor „de ocn ” i cu accenteledepeizante ale roman ei ritmate pe gustul italo-hispanic al ultimeloredi ii ale festivalurilor de muzic u oar ”.

Totodat , reliefeaz un fapt pe linia celor sus inute de ValentinSilvestru, un reputat teatralist: „Succesul enorm al acestui neo-romantic solitar într-o lume saturat de cacofonismele „ulatri-celor”, nu este numai unul na ional. Must ciosul francez Brassensa ob inut, în stilul acesta, un mare premiu i stim interna ional ”.

*La Craiova, la Teatrul Na ional, s-a organizat Studioul „T 94”,

unde s-au prezentat în mod experimental spectacole cu piese într-unact, fragmente dramatice, conferin e experimentale privind activitateateatral . Aci, Mihnea Gheorghiu a avut o expunere interesant

intitulat „Trecut i actualitate în tea-trul i filmul româ-nesc”,urm rit cu aten ie de actori i ce-t eni craioveni.

Trebuie men ionat c , în acest Studiou, au mai prezentat expuneriprof. univ. dr. Ion Zamfirescu, prof. univ. dr. Virgil Br eanu, ValentinSilvestru, Constantin M ciuc , scriitorul I. D. Sârbu, iar dintrerecitalurile date men ionez pe cele sus inute de actri ele Leni Pin eaHomeag, Marina Ba ta, Tudor Gheorghe, Ion Pavlescu sau VasileCosma.

*Scriitorul Mihnea Gheorghiu, reputat conduc tor i consacrat al

unor importante forumuri cinematografice, în calitatea sa de scenarist,a apelat la aportul unor actori craioveni.

a se face, distribu ia acestora în filmele Porto Franco, Tudor,Zodia Fecioarei, P durea pierdut , Cantemir, Hyperion,Mu chetarul român, T nase Scatiu, Burebista i altele.

În acela i mod a procedat i regizorul Geo Saizescu pentru uneledin filmele sale, unde actori craioveni au dat farmec rolurilor inter-pretate.

De remarcat c Teatrul Na ional Craiovean a avut leg turi per-manente i de durat cu unii dramaturgi de seam din ar , cu bunerezultate, unele premiere fiind realizate din lucr rile acestora. În acestsens amintim pe Eugen Lovinescu, Mihnea Gheorghiu, Aurel Baranga,Paul Everac, Paul Anghel, Ecaterina Oproiu, Mircea Radu Iacoban.

*Scriitorul Mihnea Gheorghiu a f cut o specializare în Marea

Britanie, având ca prioritate via a i opera lui William Shakespeare.O lung perioad de timp s-a aflat în ora ul Stratford-upon-Avon,locul în care s-a n scut i a tr it marele dramaturg al lumii. Aci,Mihnea Gheorghiu a vizitat, a examinat documente, a cules date ideclara ii, a r scolit arhive pentru documentarea sa tiin ific . A scriso carte de succes „Scene din via a lui Shakespeare”, valorificândstudiile sale aprofundate în acest scop.

Dintr-o informa ie, ce am avut-o în timpul activit ii mele, amre inut c Mihnea Gheorghiu este considerat unul dintre marii sha-kesperiologi ai lumii, fiind cotat printre primele cinci locuri în ierarhiainterna ional .

În cadrul unei întâlniri pe care am avut-o cu acesta, ca unul carefusese de mai multe ori la mormântul lui Shakespeare, eram nedumeritasupra cuvintelor gravate pe piatra funerar a acestuia i care erapropriu-zis un blestem, nu numai un vers dintr-un sonet, astfel:

„Binecuvântat fie cel ce las în tihn aceste pietre i blestematfie cel ce-mi mi oasele”.

În limba englez , inscrip ia are textul ce urmeaz :„Blest be the man that spares these stones,And cursed be that moves my bones”.

UN MARE CÃRTURAR OLTEAN:MIHNEA GHEORGHIU(continuare din nr. anterior)

Motto:Toate izbânzile se întemeiaz pe lucrurispuse sau f cute la timpul lor.

Voltaire

Acad. Mihnea Gheorghiu

5Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul V, nr. 5(45)/2014

Desigur c aceast dorin a dramaturgului de a se grava aceast

inscrip ie, a dat na tere la legende i specula ii privind opera iidentitatea lui Shakespeare. Mai întâi, au ap rut îndoieli cu privire lacalitatea de autor al operelor ce i sunt atribuite.

Cei ce au contestat calitatea sa de autor de piese, au lansat, calegend , c lucr rile sale literare ar fi fost scrise de ChristopherMarlowe, Francis Bacon sau Edward de Vere.

Unele specula ii au fost f cute i asupra apartenen ei salereligioase cât i orient rii sexuale.

Nimic îns , din toate acestea, nu a fost dovedit tiin ific cu faptei documente.

Pentru tiin a mea”, în cadrul unei întâlniri pe care am avut-ocu Mihnea Gheorghiu, am deschis acest subiect i l-am rugat s ispun p rerea sa în aceast privin .

Redau un fragment din discu ia purtat , atunci, cu o curiozitatefireasc pentru mine.

L-am întrebat:- Ar putea fi blestemul încrustat pe mormânt datorat faptului c

duce cu el, în sicriu, un secret ascuns pentru totdeauna omenirii.- Secret, în ce sens, m-a întrebat interlocutorul meu.- Faptul c operele semnate de William Shakespeare nu ar fi scrise

de acesta, ci de altcineva, el având preocup ri în teatru ca actor i casufleur. A a o fi? Ori, Domnia Voastr , domnule Mihnea Gheorghiu,

i studiat pe Shakespeare, la el acas ... Ce-mi pute i spune?!Mihnea Gheorghiu a zâmbit dar nu a fost mirat de întrebare. Îmi

câteva explica ii.- Aceast ipotez , ridicat de dumneavoastr , nu are niciun temei

tiin ific. William este autorul cel adev rat, de necontrolat. Operelecare îi sunt atribuite sunt integral ale sale, create de talentul ce l-acaracterizat. În aceast privin , nu este nicio îndoial .

Am ascultat, cu aten ie, r spunsul ce mi s-a dat, care coincideacu convingerea mea, dar aveam o nedumirire.

- Atunci, de ce a fost nevoie, ca pe mormânt, s se inscrip ionezeacele cuvinte, care sun a blestem de pe alt t râm i nu altceva, legatede biografia sa? Care ar fi explica ia? V întreb aceasta pentru c laurechile mele a ajuns aprecierea c Domnia Voastr sunte i considerata fi printre marii shakesperologi ai lumii i anume între primii cinci.

Mihnea Gheorghiu, a zâmbit, ascultându-m .- Sunte i dr gu cu mine. Dar s v spun ce cred eu c este purul

adev r.- V rog...- Dup cum ti i, în Anglia, în perioada medieval , neîn elegerile

dintre persoane sau chiar familii se rezolvau, în multe situa ii, prindueluri sângeroase. Numai moartea unor persoane din taberele împri-cinate aducea lini te sau chiar împ care. Pe de alt parte, o mare partea popula iei din Anglia crede în blesteme, în r zbun ri, cât i trans-formarea unor mor i în „moroi”, care pot aduce fapte rele celor de pe

mânt.- Are leg tur cu ce v-am întrebat eu? intervenind în discu ie.- Da, sigur c are. Este posibil ca Shakespeare sau familia sa s fi

fost învr jbit cu o alt persoan sau familie. Timpul a demonstrat în Anglia, atunci când în timpul vie ii dac cei afla i în conflicte

iremediabile, unele persoane s-au r zbunat prin deshumarea celuidisp rut i îl spânzurau, ca schelet de creanga unui pom. În acest fel,se considera c satisfac ia era deplin . Ori, fiind un blestem, în careenglezii cred, dac cândva ar fi vrut s-o fac cu Shakespeare, subimperiul acestuia, nu va proceda în acest fel.

- M’da... Da... am zis eu. Explica ia este plauzibil .- Sigur, aceast supersti ie este pe deplin justificat .

rturisesc c discu iile purtate cu c rturarul craiovean erau

pl cute i ambiante.*

Voi reda pe scurt unele reac ii la „proiectul de lege privindimpozitele i taxele locale”, când scriitorii Eugen Barbu i MihneaGheorghiu mi s-au adresat pentru modificarea legii

În cadrul programului legislativ, era prev zut i adaptarea lanoile condi ii a „Legii privind impozitele i taxele locale”.

Am avut o discu ie de principiu cu pre edintele României privindredactarea textului nou de lege care c dea în sarcina Ministerului deFinan e. Era în anul 1981, când îndeplineam func ia de Ministru deFinan e.

Noul proiect de lege cuprindea, ca i în legea veche, cam acelea icategorii de impozite i taxe locale, care alimentau direct bugetelelocale, ale prim riilor. Astfel, era vorba de impozitul pe cl diri i terenuri,taxe pentru folosirea mijloacelor de transport, taxe în pie e, târguri ioboare, taxe pentru ederea în sta iunile balneo-climaterice, taxepentru câini supranumerari, taxe pentru afi aj i reclame i alte câtevataxe de mai mic importan .

La impozitul pe cl diri i terenuri s-au propus noi sisteme deimpozitare, precum i competen e ale organelor locale de a majorasau mic ora cu pân la 30% cuantumul sumelor stabilite prin lege, înraport de condi iile fiec rei localit i.

În ceea ce prive te taxele pentru câini supranumerari (mai multde unul) s-a f cut distinc ia între câinele de paz cu o tax mai mici câinele de lux cu o tax mai mare. Câinii ciob ne ti se bucurau de

scutiri. Nou , celor de la Ministerul de Finan e, ni s-a p rut un proiectde lege rezonabil, fiind avizat favorabil i de c tre Consiliul legislativ.

Potrivit uzan elor urma s fie dat publicit ii, spre dezbaterepublic , urmând a fi corectat în raport de propunerile venite dinpartea „maselor” de cet eni.

Acest lucru urma s se fac dup ce „proiectul de lege” erazut în prealabil de c tre pre edintele României, Nicolae Ceau escu.

Ne-am conformat i i-am depus la cabinet proiectul de lege.Dup câteva zile, am fost chemat, pentru a primi observa iile

efului statului. Acesta ne-a spus (eram cu doi colaboratori, speciali tiîn pro-blem ) unele observa ii, iar articolul la care se referea, la „taxelepentru câini”, s se introduc un nou aliniat. În acest aliniat s semen ioneze c „în apartamentele din blocurile de locuin nu potfi crescu i câini, aceasta fiind interzis . Câinii pot fi p stra i numaiîn casele care au curte”. Reac ia mea, a venit imediat:

- Rog s nu v sup ra i, dar proiectul de lege se refer numai laregimul impozitelor i taxelor locale, respectiv i al taxelor pentrucâini. Aceasta a fost i în textul vechi i asemenea taxe se aplic i înalte ri. Noi, Ministerul de Finan e, nu putem trece i modul deadmitere sau respingere a câinilor, pentru c acest lucru nu e denatur fiscal . Dac s-ar lua aceast hot râre ar trebui s fac obiectulaltei legi elaborat de un alt organ de specialitate.

eful Statului, m-a ascultat pân la cap t, dar u or iritat mi-aspuns:

- Nu putem face o alt lege, numai pentru asta. Cred c aici, acestaliniat, de i lipit, totu i merge.

- Da, dar nu se încadreaz în principiile fiscale ale legii. Eu vpropun s nu trecem acest aliniat.

Aici, Nicolae Ceau escu, mi-a spus ap sat:- Trece i voi acest aliniat a a cum v spun eu i s d m legea

publicit ii. S vedem ce spun i masele. Deci, a a face i!Cu toat opozi ia mea, s-a introdus acest aliniat în care într-o

fraz se spunea c în blocurile de locuin e nu pot fi accepta i câini deorice categorie.

A r mas nemul umit. La rândul nostru i noi am plecat nemul-umi i. Speram într-o atitudine public , prin scrisori de protest din

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine6 Anul V, nr. 5(45)/2014

partea oamenilor care locuiesc la blocuri.Legea a fost dat publicit ii, ap rând textul integral în cele dou

mari cotidiene: Scânteia i România Liber .*

Dup publicarea textului legii, era i men iunea c „oameniimuncii” pot face propuneri scrise în termen de 30 de zile, adresându-se Marii Adun ri Na ionale (care era organul de legiferare) i laMinisterul de Finan e (organul ini iator).

În trei s pt mâni au venit peste 2.500 de scrisori. Toate, darabsolut toate, se refereau la aliniatul privind interzicerea câinilor înapartamentele situate în blocuri, unii în mod „decent”, iar al ii „irita i”pentru aceast interdic ie.

De data aceasta, noi ne-am bucurat c prin acestea ni se d deadreptate pentru c ei criticau „ni te birocra i de la Ministerul deFinan e”, care habar n-au pe ce lume tr iesc...

De altfel, nu era pentru prima dat când se f ceau nedrept ioamenilor care nu le meritau!

Centralizarea s-a f cut la cancelaria partidului, pe categorii deprobleme. O parte din ele le-am citit i eu. Astfel, m-a impresionat cespunea o b trân în scrisoarea sa: „Sunt o femeie trecut de apte-zeci de ani. Sunt bolnav i neputincioas . Nu am pe nimeni s majute. Singurul meu ajutor este un câine credincios, care nu sedesparte de mine niciodat . El d semnalul când vrea s intrecineva în apartament i m înso te când m duc s cump r pâine,lapte sau la pia . El m ap dac cineva ar încerca s -mi facvreun r u. Eu nu m pot desp i de acest câine pe care îl îngrijesci îl iubesc din tot sufletul. i, Dumneavoastr vre i ca eu s -l dau

afar din apartament? În nici un caz nu voi face aceasta. Dac îlda i pe el afar , atunci s m împu ca i i pe mine. Pl tesc oricetax , dar nu pot renun a la el”.

Scrisoarea era impresionant . Mi s-a f cut inima „mic ” i m-amîntristat c noi, prin legi nedreptate, putem aduce anumi i oameni înstare de disperare.

Dar la fel, ca aceast femeie, ajuns în acest „hal” ne-au scris sutei sute de persoane. Atitudinea era de frond , de a se renun a la acest

aliniat.Mie personal mi s-au adresat scrisori din partea „Asocia iei

pentru protec ia animalelor” semnate de conducerea Asocia iei,în care, în termeni pondera i dar fermi, se cerea ca oamenii s aibdreptul de a avea câini, indiferent de locul unde î i au domiciliul, atâtla case cu curte cât i în apartamente.

De la „Centrul Na ional pentru promovarea Prieteniei i Co-labor rii cu alte popoare”, din Strada One ti nr.11, am primit oscrisoare adresat mie, personal, unde spunea:

„Deoarece mul i dintre membrii Centrului nostru sunt prieteniai „Celor ce nu cuvânt ”, am primit scrisori i numeroase apeluritelefonice în leg tur cu inten ia de a se legifera interzicerea c -eilor în locuin ele locatarilor din blocuri, o m sur care ar fi unic

în lume. L sând de o parte stresul psiho-social (b trâni, femei icopii ata i de prietenul lor canin), avantajul politico-economicnu apare totu i clar. Un colocatar b ran, murdar, scandalagiu i

u-platnic e preferabil, fiind biped? Corespon-den ii mei propun pl teasc pentru colocatarul lor patruped o cot -parte de între-

inere la bloc i eventual chirie, ca pentru celelalte persoane dinlocuin , angajându-se s respecte reglement rile sanitare i finan-ciare prestabilite. Nu ar fi totu i o solu ie, în acela i timp, practici umanitar ?

Cu cele mai bune sentimente,Mihnea Gheorghiu”1

Adresa era semnat de c tre scriitorul Mihnea care era în con-ducerea acestui organism.

Ne cunoa tem de mai mult vreme, suntem olteni amândoi i autat s m sensibilizeze dar s -mi dea i un argument pentru a sus-

ine aceast problem „mai sus”. El tia de unde vine „sarcina”,pentru c într-o discu ie particular îi spusesem. Cu acest prilej l-amrugat i i-am sugerat: „Scrie i-mi, prin asta m ajuta i!”

O alt scrisoare am primit-o de la scriitorul Eugen Barbu.Era un text dur, cu câteva observa ii interesante i care se încheia

astfel: „Crede cineva c din pielea lui Grivei f cut m nu i i dincarnea lui vândut la m cel rie (în China se obi nuie te), finan eleRomâniei vor fi îndreptate? Pe urm , adic to i câinii vor trece pelumea cealalt ? A râde de toat prostia ce se degaj din acestProiect dac n-a fi atât de indignat).

Al Dumneavoastr ,Eugen Barbu, scriitor.”2

La „Cancelarie” s-au centralizat deci cererile i propunerileprimite la proiectul de lege i, al turi de Silviu Curticeanu, am semnato not în care propuneam c aliniatul „încriminat” s fie scos dintextul legii.

Ne-am prezentat la eful Statului, noi amândoi, predându-i notacu num rul de propuneri, aspectele prezentate i propunerile f cute.În fond, noi ne-am însu it propunerile venite din partea cet enilor.Am men ionat c propuneri de acest sens au venit din partea tuturorcategoriilor sociale, respectiv academicieni, profesori universitari,scriitori, muncitori, func ionari etc. Nu i-am nominalizat pe scriitori,de team s nu li se fac vreun r u acestora.

Pre edintele Ceau escu a citit nota, a zâmbit pu in, chiar imper-ceptibil, spunându-ne:

- Deci i voi sunte i de acord s scoatem ceea ce v-am propus eu,pe baza sugestiilor f cute de unii tovar i din conducere.

- M’da! Nu putem renun a pe deplin. Dar pozi ia celor ce ne-auscris este categoric .

- Da, a a este, am confirmat eu.Apoi, a continuat:- Cred c alineatul respectiv s fie reformulat. În loc s trecem c

se „interzice” cre terea câinilor în apartamentele de bloc, ace tia sfie „admi i numai cu acordul administra iilor de bloc” pentru a seasigura lini tea în locuin e.

Solu ia mi s-a p rut acceptabil , de i noi propusesem s nu fienicio interdic ie pentru câini.

Dar tiam c nici un administrator de bloc nu va interzice vreunuilocatar s nu aib câine în apartamentul s u. Pe urm , acordul acestuiaera superflu pentru c legea nu prevedea i sanc iuni pentru aceasta.Suna ca o recomandare.

Ne-am retras s modific m acel articol, acum acceptabil totu i,de i nu avea ce c uta într-o lege cu caracter fiscal.

Noi b nuiam c sugestia dat lui Ceau escu din partea unortovar i din Conducere, era de natur feminin , pe care o b nui i iDumneavoastr , dragi cititori.

În acest caz, Nicolae Ceau escu, în iretenia sa, ca i în tactu-idiplomatic, a vrut s împace i capra i varza.

i el tia c noi b nuiam substratul.*

Desigur, atunci s-a pus problema dac ar trebui men inut încontinuare impozitul pe câini. Este tiut c legea româneasc aimpozitului agricol a scos din impozitare animalele de munc i deproduc ie precum bovinele, ovinele, caprinele, caii, precum i stupiide albine. Se pune problema: dar de ce câinii?

Din documenta ia existent la Ministerul Finan elor rezult c înîntreaga lume, pentru câini, posesorii lor pl tesc o tax anual . Astfel,aducând un exemplu recent, impozitele pe câini au adus peste 63milioane de dolari marilor ora e din Germania. Mai precis, impozitele

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul V, nr. 5(45)/2014

pe câini au adus aproximativ 108 milioane de m rci (63,5 milioane dedolari) în visteriile marilor ora e din Germania, se apreciaz într-unstudiu citat de AFP. Num rul câinilor din Germania se ridic la 4,5milioane, dar numai 660.000 de exemplare au fost declarate serviciilorfiscale. La Köln i Essen se a teapt ca impozitele pe câini s umplevisteria public , pentru c suma pe care trebuie s-o pl teasc pro-prietarul pentru un patruped este de nici mai mult, nici mai pu in de276 de m rci pe an (163,2 dolari). Berlinul este îns în fruntea cla-samentului, aici num rul câinilor ridicându-se la 95.500. Dac seraporteaz num rul de canine la num rul de locuitori, atunci recorduleste de inut de Kaiserslautern, Ramsheid i Hamm, cu 38 de câini(declara i) la 1.000 de locuitori.3

Întreb pe cei mai vârstnici dintre cititori dac î i mai aduc amintede duioasa poezie din „cartea de citire” a claselor primare, intitulat„Câinele soldatului?”. Acel câine care dup ce st pânul s u, unsoldat, a fost împu cat i a murit, s-a culcat pe mormântul s u re-fuzând orice mâncare i ap pân când oamenii l-au g sit mort pemormântul soldatului.

*În anii 2010-2011, nu am aflat c Mihnea Gheorghiu ar mai fi venit

la Craiova. În decembrie 2011, în plin iarn , la 92 de ani, a trecut apaStyxului, plecând pe drumul f de întoarcere.

România, i respectiv Craiova, a r mas mai s rac , f un c rturarde marc , un om cu multiple calit i i activit i culturale. A fost unintelectual de stânga, adept al democra iei i al sistemului social-economic, de tip suedez, modest în atitudine i comportament.

ele sale p mânte ti au fost aduse de la Bucure ti, fiind în-mormântat la Craiova, în cimitirul Ungureni, aici unde sunt înhuma i

rin ii s i i fratele s u mort în Cel de-al doilea R zboi Mondial.Aceste locuri de veci se afl în sectorul rezervat i eroilor, la o

distan de circa cinci metri departe de locul de veci al familiei mele,aici, unde în prezent î i dorm somnul de veci so ia mea MarietaGigea i fiica mea Irina.

Într-o discu ie pe care am avut-o cu Mihnea Gheorghiu, i-amspus, mai în glum , mai în serios, c atunci când vom fi pe lumeaceal lalt noi, amândoi fiind al turi, vom avea multe de discutat,atacând toate problemele posibile.

Zilele trecute, ducându-m la membri ai familiei mele la cimitirulUngureni, am aprins o lumânare i la mormântul s u, în semn deomagiu cre tinesc.

*În prezent, casa p rinteasc a lui Mihnea Gheorghiu din str.

Madona Dudu, nr.9 - ap rat în cadrul planului de sistematizare alCraiovei - este proprietatea nepotului s u Georges-Gerard G. Leroy.Acesta, în ziua de 4 februarie 2013, m-a vizitat acas acompaniat demuzicologul Fabian, s m roage ca pe frontispiciul acestei case sfie amplasate dou pl ci memoriale închinate scriitorului MihneaGheorghiu i dirijorului Teodor Costin, fost director al FilarmoniciiOltenia, rude ale sale apropiate i care au locuit în acest imobil. Mi-a l sat i o declara ie în acest sens.

Dar... de ce a venit la mine?!Dup cum se cunoa te, Funda ia Scrisul Românesc, înfiin at în

anul 1996, printre activit ile sale, a fost i aceea de a amplasa înora ul Craiova i în jude ul Dolj pl ci memoriale privind maripersonalit i i evenimente legate de aceste locuri.

Ori, Funda ia Scrisul Românesc a luat fiin i a desf uratactivitatea în locuin a mea din Calea Bucure ti i tot aci s-au redactattoate textele pl cilor amplasate pân în prezent în Craiova.

Prim ria Municipiului Craiova, pentru operativitate i încredereacordat , a autorizat Funda ia Scrisul Românesc s avizeze i s se

ocupe de aplasarea pl cilor memoriale.Pân în prezent, în ora ul Craiova, prin grija Funda iei, s-au a ezat

aproape o sut de pl ci de marmur , cu texte doveditoare legate deoameni sau evenimente.

Astfel, în Craiova, asemenea pl ci s-au amplasat (cu asigurareaunor fonduri atrase de Funda ie) pentru: Mihai Eminescu, ConstantinBrâncu i, V. G. Paleolog, Amza Pellea, Eugen Constant, RemusCom neanu, C. D. Fortunescu, C. S. Nicol escu-Plop or, VasileCârlova, Alexandru Piru, Marin Sorescu, Tudor Vladimirescu,Iordache Oteteli anu, Coco Demetrescu, Radu Gyr, Nicolae Iorga,Eugeniu Carada, Alexandru Ioan Cuza, Emil Gârleanu, Liviu Rebreanu,Ioan Marinescu, Titu Maiorescu, Theodor Aman, Alexandru Mace-donski, Giovanni Batista Peressutti, Barbu Drug , Charles de Gaulle.a., directorii Teatrului Na ional din Craiova, Grigore Gabrielescu

sau Corneliu Baba, Ion Vasilescu, directorii Filarmonicii de Stat,primarii ora ului Craiova, Gogu Constantinescu etc.

a cum subliniau aici, la Craiova, într-o adunare, criticul literarNicolae Manolescu i acad. Eugen Simion, în ora ul B niei, carepoate fi dat ca exemplu bun, s-au amplasat un num r mare de pl cimemoriale, mai multe decât în alte ora e.

De altfel, a ad uga eu, mai multe decât în Craiova, mai multepl ci au ap rut în jude ele Harghita i Covasna (câteva sute) în carenu este niciun nume românesc ci numai maghiare.

Revenind la Georges Gerard Leroy, acesta a propus texte simplecare s fie gravate pe pl cile de marmur , dup cum urmeaz :

„Aici a tr it scriitorul MIHNEA GHEORGHIU (1919-2011),membru al Academiei Române, Cet ean de Onoare al Craiovei.Prim ria Municipiului Craiova Funda ia Scrisul Românesc

Mai 2013”

„În aceast cas a locuit TEODOR COSTIN (1923-2011),dirijor i director al Filarmonicii Oltenia, Cet ean de Onoare alCraiovei.Prim ria Municipiului Craiova Funda ia „Scrisul Românesc”

Mai 2013”

La dezvelirea pl cilor, aici, în strada Madona Dudu, au luatcuvântul în ordine: Petre Gigea-Gorun, scriitor, vicepre edinte alFunda iei „Scrisul Românesc”, Nicolae Andrei, profesor emerit,vicepre edinte al Funda iei „Scrisul Românesc”, prof.dr. TudorNedelcea, pre edinte al Funda iei „Scrisul Românesc”, GheorgheFabian, muzicolog, Mihai Ungureanu, director al Filarmonicii Oltenia,Georges Gerard Leroy, muzicolog.

În interven iile acestora, într-un cadru solemn i discret, au fostscoase în relief personalitatea celor omagia i, rolul lor în culturaromâneasc , activitatea desf urat în cursul vie ii.

Prin fotografiile f cute, s-au imortalizat momentul respectiv, spreaduceri aminte.

În ceea ce m prive te, atât academicianul Mihnea Gheorghiucât i maestrul Teodor Costin, mi-au fost apropia i, lega i prin senti-mente de prietenie i respect reciproc.

Sunt bucuros, c prin aceste rânduri, am putut s prezint cititorilordou mari personalit i ale culturii i muzicii române ti, care aucontribuit la dezvoltarea ora ului care i-a consacrat i încrustat înmemoria timpului.

1 Arhiv personal Petre Gigea-Gorun, dosar nr. 10.2 Arhiva Ministerului de Finan e - Cererea nr. 219901 din 9 octombrie 1981.Registratura General ; Arhiva personal .3 Cotidianul Cronica Român din 12 mai 1987 - într-un grupaj realizat deLuana P luc .

8 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Doina DR~GU}(membru LSR)

nepotrivirea mea

mereu în fa a mearelnic

cea a se ridic

din spate valuri-amintirise sparg de trupul meu

extremele în sunetdespicat m -nchid

grab-ntârziere

bd tor i m suratîmi compar nepotrivirea meacu mine

privire din afar

cu puteridesf urate-n cercuri

distribui în t ceri

o privire din afartulburare în adâncuri

vântul r sucit în palmîmi împov reaz gânduri

gânduri ca valuri

urmele pa ilordesp itede tot ori de nimiccresc i descrescdeopotriv

gânduri ca valuriînf urându-mse revars deplinprin toate înc periletrupului meu

i m lumineaz

glasul haric

glasul haric al chem riiîmi configura conturul

sucit -n ochii meidurea

îmi înal gândurice destram cerul

desprindere

desprindde trupul meu

drumurile dusepân -n marginide t cerenu se mai întorc

taina inimii

cercuri circumscriseîmi limiteaz loculca deschidere de devieriîn existen e

trepte destulepân la taina inimiicobor

drum de încântare

gândul unui drumde încântareînchis în limitece nu m-ating

îndep rteaz -n cercurirupte de imagini

forma loculuiîmi define te sensuli m strecoar

înafar

pliuri de neant

intru-n pliuri de neantca-ntr-un spa iu prinsîntr-o absenmargini neîmplinitedin afar dau n valcurbe-nchisedescendentecontureaz gânduldespletit

lume neîn eleas

dezinvolt i îndr zneîn raporturi spa ialeordonez i însumez idei

învârtesc în jurul meudescântec greui deschid o lume

neîn eleas

marginile lumii

noaptea tot mai strâmtmi se face dep rtare

când coborlumina scade

cuprinde farmeculcând m înal

nepotrivirea r spânde temarginile lumii-n sfâ iere

trecere evolutiv

suciri ramificate-n infinitîntr-o trecere evolutiv

cuprind în lini tei în mi care

pierdere în dezvoltarene-mplinire-n împliniri

cerea urmelor

cerul despicat de aripicre te-n zori t cereaurmelor de roupe copite-n iarb

într-un aer de miraretotul se petrece-n faimînchis -n form temporar

întoarceri

aventuri imaginarede întoarceri

lipsesc de timpulcare-a fost

vârste-n c ut ri pierdutese deschid în fa a clipeicu petreceri tulburatede mister

dep rt ri ascunse

drumul meu ales spore tepa ii în nelini ti i n dejdi

deregl ri purtate-n amân riîmi scufund -n umbredep rt ri ascunse în uit ri

îndep rtare

închis -n libertatecu fix ri în echilibruinstabil

împart în toti în nimic

cu depline rev rs ri îndep rtez

în cercul goli neîmplinit

9Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul V, nr. 5(45)/2014

Titlul c ii „Oare chiar m-am întors dela Athos?” mi-a atras aten ia, de la primavedere, f s tiu precis dac autorul este,sau nu, un smerit, ini iat în tagma bisericeas-

sau un personaj „neînchinat la icoane”,a acum avea s se descrie Dan. C. Mi-ilescu, pe la jum tatea c ii sale.Pe parcursul lectur rii acestei c i a-

ceast m rturisire a sa cap diverse i nu-an ate forme, pe care le-am surprins în para-grafele de mai jos: „Izolat în context, anti-

nomic fa de situa ii, inconfortabil pentruechip , de-a dreptul agasant pentru unii,pitoresc, poate, pentru gazde, dar surprin-

tor pentru sine. Pân la 58 de ani, eu amintrat în biseric la vreo cinci, ase nun i itot atâtea botezuri (de dou ori ca na ). Întotal, cel mult 15 ore de slujb religioas .Or, acum, aveam s stau în fa a altarului(mai mult în picioare, slujbele fiind, majo-ritatea, oficiate în grece te!) cam 40 de cea-suri în zece zile!

M-am spovedit i împ rt it de dou oriîn via : în clasa I (când, la Denii, mi-amlovit crunt sc fârlia de col ul mesei i amjurat c e ultima oar când m mai prindebunic -mea biseric ), apoi la 22 de ani,înainte de nun , la m stirea Antim, înluna mai 1976, când am avut un dialogame itor cu p rintele Sofian Boghiu. Iar atreia oar acum, la schitul Prodromu, luatca din oal , aproape în chingi, cu to i draciidin mine, i supus unei n prasnice limpeziride sine cu anafur i agheasm .” (pag. 28)

„Oriunde în lume am ajuns în vechica e de cult, m-am împ it egal, zic eu,

între neutralitatea binevoitoare a turistuluisincer curios i fream tul efectiv al dorito-rului de credin .” (pag. 50)

„Totu i la sfâr it, când a început lungaperindare a credincio ilor la s rutatulicoanelor, m-am strecurat cu t cut vino-

ie afar . Nu am fost i nu sunt un om«închinat la icoane».

Regret sincer i profund acest lucru, darnu am s m prefac niciodat . R mân unslujitor al firescului i autenticit ii. Auto-falsificarea mi se pare o perversiune. M-amsim it literalmente scrijelit de privirile celorpe lâng care m fofilam vinovat, oamenicare- i a teptau rândul la icoane i pe lân-

care eu alunecam netrebnic, s ies câtmai iute afar …” (pag. 59)

Nu tiu despre voi, dar mie mi-a trezit in-teresul tocmai sinceritatea aceasta cu careDan C. Mih ilescu poveste te. Nu pretindesentimente pe care nu le are, nu î i ascundegândurile necurate i se întreab de multeori ce caut acolo. Jurnalul s u athonit vor-be te despre Sfântul Munte, dar mai ales des-pre oamenii care îl populeaz i despre ceicare îl viziteaz .

„Flexibilitatea duhovniceasc ” - astaînseamn Athosul pentru mine! tiu c mul-tora li se va p rea paradoxal, dat fiind le-gendara severitate monahal a locului.Numai c , dincolo de dogm , canoane icazne, este de g sit în min ile intens fos-forescente de acolo multa în elepciune, mul-

subtilitate, o fericit m sur . Un soi apar-te de îng duin i rafinament psihologic,perfect pliabil pe cele mai diverse înzestr riumane i a tept ri suflete ti.” (pag. 62).(Elena Ciric).

În alt ordine de idei, Dan C. Mih ilescueste un cunoscut critic i istoric literarcontemporan. Îns cei mai mul i îl cunosc carealizator al emisiunii „Omul care aducecartea”, de la ProTv. Traduc tor înzestrat iautor al câtorva c i de critic literar cugreutate, Dan C. Mih ilescu public o cartede suflet, de o sinceritate aproape dureroas .Este vorba de evocarea unei întâlniri aparte,a omului profan (care m rturise te deschis:„Nu am fost i nu sunt un om închinat laicoane” cu Sfântul Munte Athos, patria

lug rilor i ara monahilor - Gr dinaMaicii Domnului.

(...) Pelerin din întâmplare pe colineleathonite, Dan C. Mih ilescu poveste te cumult sensibilitate, dar i cu umor i auto-ironie, despre lumea monahal ce i se dez-

luie. Autorul nu este un credincios prac-

Stelian GOMBO{Consilier la Secretariatul de Stat pentru Cultedin cadrul Guvernului României

Motto: „«Nu am fost i nu sunt un om închinat la icoane», se caracterizeaz extrem desugestiv i exact Dan C. Interesul principal al acestei c i const tocmai în faptul c poveste teîntâlnirea unui astfel de om, în acela i timp atât de sensibil, cu un spa iu aparte, cum esteMuntele Athos. Cu totul alte reguli i criterii de orientare structureaz via a acolo. O rânduialadesea stânjenitoare pentru pelerinul f voie care este Dan C. Iat -l, de pild , incapabil sîngenuncheze, ceea ce-mi aduce aminte de frumoasa Eugenia din Nostalghia lui Tarkovski.Nici ea nu putea face acest lucru, cu toate c se afla în ea, cum se afl în Dan C., o tânjiresecret , irezistibil , al c rei glas nu poate fi în bu it. Nu este atât o carte despre Athos, câto carte despre Dan C. Despre r sfrângerea (sau frângerea? sau înfrângerea?) lui de sine înoglinda Athosului. Chipul din aceast oglind este redat cu o sinceritate total , fmenajamente, f cosmetiz ri («Mi s-a p rut mai cinstit s -mi dezv lui necredin a doritoarede har»), lucru rar în lumea cultural de azi. Situarea sa pare s fi avut ceva din lupta lui Iacobcu îngerul (Facerea, 32, 24 - 30), cu farmecul aferent... Cum se tie, Îngerul este, de fapt,Dumnezeu Însu i. Iacob s-a luptat ca s -I smulg binecuvântarea. Pân la urm a ob inut-o,ceea ce-i doresc din inim i dragului de Dan C. Îns pentru el lupta abia dac a început...”

(Costion Nicolescu)

- autor: Dan C. Mih ilescu -

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine10 Anul V, nr. 5(45)/2014

ticant, gata s primeasc cu inim deschistoate rânduielile din ob tile Sfântului Munte.Recunoa te c este incapabil s îngenun-cheze la slujbe, dar i jenat c to i cei din juro f ceau: „...De dou ori într-o singurslujb . M-am str duit mental s accept, darîn final nu am putut s-o fac. Este groaznic

-i vezi pe to i cei din preajm cîngenuncheaz , iar tu s r mâi, trufaîndr cit, în picioare. De ce s -l mint peDumnezeu? Mi s-a p rut mai cinstit s -midezv lui necredin a doritoare de har, decât

m pr bu esc fariseic pe po-dea, mimândhabotnicia”. Dac acest drum f voie seva dovedi a fi fost un drum ini- iatic, ca al luiPavel pe drumul Damascului, timpul o vaar ta. Cert este c niciodat un pelerinaj laAthos nu te poate l sa într-ale tale, ci te vaarunca într-o fr mântare de gânduri desprerosturile lumii i a devenirii noastre întrufiin , obligându-te tainic s faci ordine învia , în alegeri, în priorit i. (Lauren iuDumitru).

„Mi-a dori ca, înainte s începe i lec-tura acestor pagini, s v opri i m car unminut agita ia interioar , a a cum ni seîntâmpl când ajungem brusc în fa a m rii,ori la poalele muntelui. S coborâ i alenepleoapele, s întinde i precau i, dar cu înfi-orare auzul, n rile, degetele, pecetluind bu-zele, i s v închipui i alunecarea uneicor bii pe apele m rii Egee.

Flancat la o lungime de bra de iruride pesc ru i n stru nic-fl mânzi, n -

io i, obraznici, apuc tori i gure i câtcuprinde, gata s i fure din zbor firimitura.Departe, în zare - creste de mun i, într-ocea diafan , ca faldurile unei rochii dezân . Dincoace, rmul m rii, însemnat decet i i fortifica ii cre tine cu nume debasm: Dochiaru, Xenofont, Xeropotamu,Gregoriu, Dionisiu, Sfântul Panteleimon,Pantocrator, Vatopedi, Stavronikita, Ivi-ron, Karakalu, Prodromu…

Iar marea, sub noi, maic iubitoare iamenin toare, virgin , lasciv i crud ,leag n, altar i sicriu, cu albastrul incre-dibil, ucig tor i vital deopotriv . Materni pervers , am gitoare, eliberatoare i,

totodat , sufocant prin majestate, alin -toare prin gra ie. Dincolo i dincoace, mun-ii crucia i, împ duri i cavaleri înz ua i în

stânci musculoase, piatra col oas , asprui bogat mu toare a crestelor n prasnic

pr lite în bra ele m rii.ipetele nervoase ale pesc ru ilor,

înfipte în imaginea chiparo ilor nindmândru c tre cer, odat cu fo netul apelor

rii sub chila vaporului i cumin eniaîntip rit pe cer a turlelor blând aurite sub

rinimia soarelui pârguitor - iat ce a în-semnat pentru mine primul contact cu lu-mea Athosului. Plutirea între dou porturi,Uranopolis i Daphni, pe vaporul SfântulPantheleimon, cu mâna întins c tre ari-pile încordate i ciocurile avide ale acestorprevestitori ai libert ii ca supunere”…(Potrivit afirma iilor autorului Dan C. Mi-

ilescu, din Prologul ii, pag. 9-11).Cu alte cuvinte, invitat fiind de c tre

prietenul s u - Teologul Costion Nicolescu(c ruia îi i dedic acest volum), într-o c -

torie de 10-12 zile la Sfântul Munte Athos,cu rug mintea de a fi cronicarul pe viu alepisoadelor tr ite acolo, Dan C. Mih ilescua acceptat propunerea, intrând în grupul deromâni care i-au asumat ascultarea i ca-nonul de a respira câteva zile în aerul de ne-voin e al spiritului cenobit.

Al turi de el, pictorii grupului Prolog -Constantin Flondor, Horea Pa tina i în-

ceii sau ucenicii lor („dasc lii de erminiei alumnii lor”, cum spune frumos autorul),

criticul plastic Oliv Mircea i al i câ ivaapropia i. Respectându- i calitatea i virtuteade condeier talentat, Dan C. Mih ilescu s-aachitat de datorie, consemnând tres ririle cucare sufletul i-a întâmpinat climatul alpestrual mân stirilor i schiturilor athonite.

În general, Athosul este inta celor carevor s se rup de lume: te duci acolo ca s tedesfaci de scârbe sociale i, dac ai un dramde chemare, ca s presim i gustul lui myste-rium tremens. F un imbold l untric care ste împing spre contraforturile s pate înstânc ale mân stirilor Pantocrator, Vatopedisau Prodromu, escapada aduce cu o prome-nad exotic , al c rei singur rost este s deaprilej snobilor s spun c au fost acolo. Prinurmare, ca s te pui în acord cu condi iaauster a sih striilor rupestre, ai nevoie deun minim resort de credin simpl , tocmaiacel resort care te predispune spre degus-tarea unei tres riri de duh. Tres rirea esteimprevizibil i capricioas : poate fi un fir de

mâie, o cl tinare a limbilor de lumânare saubrusche ea psaltic în cânt re ilor de stran .Sau poate s nu fie deloc. Dar indiferent capare sau nu, tr irea ine de felia indicibil aimpresiilor condamnate s moar într-ointimitate f expresie, de aceea, orice co-mentariu f cut în marginea lor are darul de ale altera.

Despre Sfântul Munte Athos se tace, nuse scrie. Sau dac totu i scrii, o faci cu împu-ternicire mistic , cu acea prerogativ pe carei-o ei iei singur atunci când sim i c ceva i-

a adus atingere pe dinl untru. În schimb, ca-lea cea mai lesne de m sluire a spirituluiathonit e s simulezi revela ii inspirate denumenul aflat în spatele Muntelui. Genul depietism posti ivit din nevoia de a ascunde

constatarea c Athosul, l untric vorbind, te-a l sat acolo unde erai înainte de a-l atingecu piciorul.

Nimic din toate acestea la autorul Dan C.Mih ilescu, scriitorul i criticul literar fiindhot rât s descrie sincer tribula iile prin carea trecut. La drept vorbind, ar fi fost o deza-

gire s -l vezi alunecând într-un scenariuprevizibil: s -l vezi l udându-se, sub per-deaua smereniei jucate, cu adâncimea iprofunzimea revela iilor de care s-a înfioratsub inciden a logosului divin. Mai mult, i-ar trebui o imagina ie f frâu s i-l închipuipe Dan C. Mih ilescu prins în fervoarea mis-tic a r pirilor suprafire ti. Din acest motiv,dac ar fi m rturisit c s-a întors de acolotransfigurat, jurând a fi întrez rit printre pietrepocrovul Maicii Domnului i, într-o clip deabandon, de a fi sim it adierea pulpanei cris-tice, autorul ar fi f cut figura unui spirit atinsde cli eu conformist. i ar fi dezam git ne-gre it, prin simulacrul de sim ire pe care l-arfi pretins.

Altfel spus, pelerinul i autorul Dan C.Mih ilescu este foarte sincer, f masc i

calcule de imagine. Se înf eaz nud înfibra seac , searb , a necredin ei sale: unintelectual sceptic, hedonist, tr ind departede ritualul Bisericii, i totu i cu gândulaproape de destinul ei istoric, o persoancare nu se închin la icoane, nu particip laslujbe i nu se împ rt te decât în situa iirarisime. În termeni de uz ideologic, avemde-a face cu un cet ean liber care s-a p trunsde voca ia luminat a agnosticismului con-temporan, iar în termeni eclesiali, cu o oaie

cit , f proptea transcendent , ce i-aîntors fa a de la altar spre a o apleca asupranuan elor sterile ale culturii laice.

În schimb, în termeni filosofici, criticul iscriitorul Dan C. Mih ilescu este un inte-lectual care are no iunea lui Dumnezeu, darnu i intui ia lui, asta însemnând c nicioumbr de presim ire a divinului nu i-a încre itvreodat fruntea. Cu alte cuvinte, din fibralui Dan C. Mih ilescu umoarea religioas afost extirpat f anse de remediu în a-ceast via i este de remarcat c lipsa a-ceasta autorul nu numai c i-o recunoa te,dar are tactul de a nu o preschimba într-ocalitate a inteligen ei arogante. (Sorin Lavric).

Cu acest portret sub ochi, ce izbe te înlitera c ii este inadecvarea cras dintre fibraautorului i stringen a decorului în care sepomene te str mutat. Autorul merge înAthos ca i cum s-ar deplasa în Rhodos, tr -gând dup sine toate obi nuin ele c tateîn etosul bucure tean, suficien a aceasta despirit predispunându-l la crize de inadaptare.Crize care de altfel chiar au loc, c ci, scosdin regimul tabieturilor, autorul trece printr-

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 11Anul V, nr. 5(45)/2014

o iritare a nervilor cu deznod mânt sever: înprimele zile este muncit de o dispozi ieirascibil care îl împinge la gesturi de frond(st cu mâinile la spate în timpul liturghiei,refuz s s rute icoanele, cât despre b tutmetanii nu încape vorb ), pentru ca apoi sacuze resemnarea omului care simte cîmprejur rile sunt mai puternice decât el.Etapele, fazele prin care trece sunt tipice,specifice, pentru sindromul intelectualuluiatins de acedie: furia frustratului, apoi at-araxia învinsului i apoi senza ia caracte-ristic de înstr inare lucie, dat de neputin ade a- i g si locul i de a pricepe ce Dumnezeucaut acolo. Perplexitatea aceasta îi provoacreac ii de copil r sf at: zdruncin turile ca-mionului îl irit , lipsa cafelei matinale îldebusoleaz , sfor itul colegilor de chilie îiprovoac traume cazone, mâncarea pesponci îl descump ne te, iar nepl cerile datede telefonul mobil îl revolt .

Pe scurt, lumea athonit îl chinuie prindisconfort, asprimea condi iilor trezindu-i

i existen iale. i ca orice estet care nuare apeten pentru deus absconditus, DanC. Mih ilescu admir natura i î i g se terefugiul în ea. Singurele desf ri îi sunt datede concrete ea s lbatic a locului, fauna iflora p rându-i-se mult mai frumoase decâtsmal ul ters al icoanelor vetuste. Senza iape care i-o las este c cele mai bogate clipei-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilorde rândunici, de silueta chiparo ilor b tina ii de lujerul iri ilor împodobind incinta

schiturilor.Toate aceste detalii - descrise mustos cu

o limb senzual , gra ie acelui lexic pitorescde care Dan C. Mih ilescu tie s fac uz canimeni altul, toate aceste detalii dau carne ifarmec c ii, atâta doar c farmecul este deînveli estetic, iar carnea este de superficiuverbal, c ci întreaga epopee athonit r mâne

consecin e în planul duhului. Spiritualvorbind, cartea e de o platitudine care ui-

me te, am nunt pe care autorul nu numai-l simte, dar caut s -l mic oreze inserând

citate lungi cu con inut cre tin, al turi de unpreambul cu considera ii istorice privind re-la iile românoathonite. Numai c lacuna c iinu st în arm tura cultural - care este impre-sionant , de la distinc ia dintre „idioritmic”i „chinovial” i pân la arta descrierii fiec rui

schit, ci în penuria cre tin a spiritului carepoart arm tura. Autorul nu este în duh, ide aici tot marasmul. Este o stinghereal decavou în sufletul diaristului, chiar dac laexterior hazul este în toi. (Sorin Lavric).

Neavând organ pentru dimensiunea sa-cr , Dan C. Mih ilescu descrie lucrurile încoaja lor fenomenal , lipsindu-i acea ochirecare s -l aduc în condi ia de degust tor dis-cret al tentelor nev zute. Pân la urm este odram la mijloc, aceea a unui scriitor avândconvingerea c e un intrus estetizant, fpredilec ie pentru tr iri ominoase. Faceast dram subiacent , cartea ar fi r masîn ton minor, de peripe ie buf .

Prin urmare, cartea este sprin ar , poatefi citit dintr-o r suflare, dar nu este înaripatsau, neap rat, entuziasmant . Este zemoassub unghi lexical, dar iremediabil plat subunghi duhovnicesc, inapeten a autoruluipentru stihii obscure blocându-i ochiul l u-ntric i înc rcându-l cu tenta mat a unuiturist ocazional, atins de clasica miopie aintelectului colit sub coerci ia lui esse estpercipi. (Sorin Lavric).

În concluzie i încheiere, vom afirma ccititorul re ine, a adar, un spirit ludic careface haz de nevoin ele prin care trece, deaceea cartea amuz prin comedia de situa iii contrariaz prin caren a de duh, îns , to-

tu i, impresioneaz prin sinceritate debor-dant i prezentarea nedisimulat i neipo-crit , ceea ce, pân la urm , îl converte te peDan C. Mih ilescu, din simplul turist înpelerinul aflat pe calea ini ierii, dup cum

rturise te, cu mult în elegere, blânde ei r bdare, i domnul Costion Nicolescu...

Contemporary Literature Press,sub auspiciile urm toarelor foruri:

Universitatea din Bucure ti, The BritishCouncil, Institutul Cultural Român i

Ambasada Republicii Irlanda,

Anun publicarea volumuluiTracy Chevalier

A ReaderTexte paralele

Editat de Lidia VianuSelec ia textelor de Brându a R ileanu

ISBN 978-606-8592-49-7

Tracy Chevalier s-a n scut în America, darlocuie te în Anglia în prezent. Ea a scrisapte romane pân acum. Asemeni lui Henry

James, Ezra Pound i T.S. Eliot, scriitoarea apreferat s se întoarc la vechiul continent.Spre deosebire de ace tia, îns , ea se des-parte de Modernism.Tracy Chevalier apar ine celei de-a douagenera ii de dup Modernism. Acest lucruse vede cel mai bine în faptul c scriitoareanu concepe s scrie un roman care nu are opoveste. Ea creeaz personaje memorabile,ale c ror pove ti au o ordine cronologicfamiliar cititorului din c ile altor secole.Dou lucruri tr deaz îns leg turile eisubterane cu Henry James i cu VirginaWoolf: subtilitatea leg turilor dintreincidente i o nedumerire care ne bântuiedup încheierea povestirii.Prin urmare, cei care vor citi aceast antologiebilingv alc tuit din scurte fragmente luatedin opera lui Tracy Chevalier vor g si în ea înacela i timp suspansul irezistibil al unor autoricum ar fi Henry Fielding, dar i ambiguitateapovestirilor enigmatice ale lui Henry James.Publicând aceast scurt introducere în operalui Tracy Chevalier, Contemporary LiteraturePress sper s stârneasc interesul cititoruluinu numai pentru romanele ei, ci i pentru c r-ile moderniste care au format-o ca scriitoare.

Nu în ultimul rând, public m aceste texte înlimbile englez i român în paralel pentru a-i ajuta pe românii care înva limba englez ,oriunde ar locui ei, s p trund secretelelimbii engleze cu ajutorul unui bun stilistcontemporan.

Lidia Vianu

Tracy Chevalier. A Reader, editat de LidiaVianu, a fost lansat oficial pe 30 aprilie 2014,dar volumul poate fi consultat i desc rcatla adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/tracy-chevalier-ed-vianu.htmlDelacroix - Moartea lui Sardanapal

12 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Ziua mea pe patru ro i

Ziua mea pe patru ro io trag dup mineînh mat la por i str inen-am roat de rezervo port ca pe o minunede m umfl s ciacu promisiunede parc a fi ada kalehinsul pe ro icând amu in toamna-n lemni m trage iar la sor i

clipa dintr-un ceas solemn

Al. Florin }ENE(Academia Rom@no-American#)

Timpul ca un proverb

O zical zice, t cerea e ca miereadar, mai spune un proverb de-al nostru:prea mult lini te-i ca fierea,poate na te chiar un monstru.Râde ciobul de oal spart ,nu se uit în traista lui,întoarcerea-i în elegere în artsau abandonarea în timpul nim nui.Vai de vi elul ce vaca împunge,Imagini inverse din ciuturi întunec fântânaunde noaptea luna cu lumin o ungepeste care perechile- i dau mâna.Adev rul ca undelemnul iese deasupra apeiUn gând se-aprinde de la alt gând,Neatent r cina cade sub t ul sapei,Ne na tem de-odat i murim pe rând.Pân nu faci focul nu iese fum,Nu cresc ciuperci pân nu plou ,Merele frumoase se fac lâng drumcând le d culoare ziua cu rou .În elepciunea o ascult când vorbe te Poeziamuza pe un Pegas zboar dup zei,Mai d -mi Doamne bucuria

cânt în vers timpul cu femei.Curge veacul, fluviu, peste noi,i râurile din stânci sub care dorm eroi.

Urcare în metafizic

Era vremea viermilor de m tase i frunzedisp reau în implozii pe crengile zilei,o luasem pe sub scoar a p mântului dup muzetr ind din ce pusese natura în cutia milei.

Din când în când îmi toceam coatele urcândîn r cini i mai departe în crengi,eram un miriapod viermuind în gândi-n frunzele unei p duri întregi.

Uneori m strecuram în p ri i-n zbor,eram fluture vânat de cântec i culoare,câte odat m cuprindea vâscoza unui dori m urcam prin r cini spre soare.

Oceanul de aer i lumin m-a cuprinsprecum apa unde pe tii presimt furtuna,când eu de scoar a Terrei învins

simt fluture sau om, îmi e tot una...

Uvertur la timpul meu

Eu: Sunt un cuvânt cu sens diversE-atâta loc s fie infinit!Iubita: Iar dac noaptease strecoar -n versEu m simt un verb de locuit!Eu: Cu tine se-ntorc i pietrele-n muntePe coame de valuri cu vârful în sus...Iubita: Pe înserate stâncile au început

cuvânteDin care adjectivele s-au compus.Eu: M simt un interior consacratDulci sâmburi de iubiri,Iubita: Tu s -mi fi locuin ,eu s i fiu un satVr ji i în ecouri de sperate nemuriri...

Via Tenebrosa

Încercând s în eleg esen a iubiriicu ochii închi i s te lipesc de mineo firav carcas a nucilor c zuteînainte de vreme

descifrezi încol irea culorii negreîn lacrimile ochilorce abia se întredeschid,

vad lumea surprinsde un mileniuîndoielnic.

MASTERATUL PENTRUTRADUCEREA TEXTULUI

LITERAR CONTEMPORAN(MTTLC). LIMBA ENGLEZ .

Traducere Cultural .Universitatea din Bucure ti.

Facultatea de Limbi i LiteraturiStr ine.

Director: Prof. Dr. Lidia VIANU,lidiavianu@yahoo.com , Tel. 0745 13 17 13

Pentru informa ii suplimentare i subiecte dinanii trecu i: http://masterat.mttlc.ro/

Examen de admitere: 25 iulie 2014, ora 12,Sala James Joyce (et. 1, Pitar Mo )

MATERII DE STUDIU:Orientare în traducerea textului literar con-

temporan (Englez -Român i Român -Englez ).Subtitrare.Comunicare cultural . Mass media i publi-

citate.Redactare de pres . Redactare carte.Consolidarea cuno tin elor de limba englez .PROIECTE INTERNA IONALE:Traducere de poezie contemporan în cadrul

Proiectului Interna ional Poetry pRO, cu MareaBritanie, http://www.poetrypf.co.uk/poetrypro.html.New Europe Writers, http://new21.wordpress.com/

STAGII DE INTERNSHIP:Editura Contemporary Literature Press;

Revista MTTLC, Translation Café; RadioRomânia Muzical/ Cultural/ Actualit i; UniuneaScriitorilor; PEN Clubul Român; Reviste literarena ionale i interna ionale; Teatrul Na ionalBucure ti; Universitatea de Art Teatral iCinematografic .

Fiecare masterand poate avea o rubric detraduceri din poezia englez contemporan la orevist na ional .

Se pot înscrie la examenul de admitereabsolven ii oric rei institu ii de înv mântsuperior (cu diplom de licen ), care cunosc binelimba englez .

Examenul de admitere: prob scris (traducerei retroversiune, f dic ionar).

Num r de locuri: 50 (25 de locuri la buget).14 ore s pt mânal, 4 zile pe s pt mân , dup -

amiaza, între orele 16-20.Frecven a obligatorie. Nu exist cursuri la

distan . Candida ii care se înscriu sunt ruga i s trimit

un mesaj pe adresa lidiavianu@yahoo.com , în care men ioneze numele i adresa de email proprie, ca poat fi inclu i în baza de date a examenului.

13Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul V, nr. 5(45)/2014

Dup un distins debut editorial cu unvolum de „proz scurt “, Te iubesc e preapu in (Constan a, Editura Punct Ochit, 2005,pentru care i se acord , în 2006, premiulUniunii Scriitorilor din România - FilialaDobrogea) i dup trei notabile „romane” /„macronuvele” - Ruga i-v pentru îngeriiascun i (Constan a, Editura Ex Ponto, 2007),Decalogul t cerilor albastre (2008) i Ovar de necuprins (2010), Mihaela Burlacu(n scut la Tulcea, în 5 octombrie 1968, li-cen iat - din anul 1994 - a Academiei de StudiiEconomice din Bucure ti) surprinde Dis-tinsul Receptor cu înc un interesant „micro-roman”, ori, mai degrab , cu o remarcabil„macronuvel ”, Simfonie pentru ciulini(2012)*, ce st i sub un excelent motto dinHermann Hesse («Dumnezeu nu ne trimitedisperarea ca s ne ucid , ci ca s trezeascîn noi o via nou »), „microroman” / „ma-cronuvel ” unde este abordat, printre / dinunghiuri tradi ionale, universul dintr-o loca-litate de câmpie, Co ereni-Ilfov, de pe maluldrept al râului Ialomi a, univers v zut / „radio-grafiat” dinspre cel mai zguduitor evenimentce-i marcheaz multimilenar existen a,moartea / înmormântarea cre tin-ortodox a

„Ciuliniad[” @în hiat

Ion PACHIA-TATOMIRESCU (membru USR)

unei tinere mame, a unei fiice a satului, far-macista de 29 de ani, Ioana Fl mânzil («unom bun, mam tân i frumoas » - p. 11 -,ce î i afl sfâr itul la na terea primului s ufiu), „roman” / „macronuvel ” în care se o-glinde te nu numai „intelectualitatea satuluiCo ereni” (Primarul-inginer-horticol /Constantin Bocan, din ini iativa c ruia, înlocalitate, întru sprijinirea colarilor / fiiloreminen i ai satului c tre licee / facult i, în-fiin eaz Funda ia Umanitar „OameniiSatului”; Florentina, so ia primarului, «fatde muzicieni celebri», „st pânind perfect pia-nul”, dar care a absolvit o facultate de horti-cultur ; „domni oara asistent medical ” /Georgeta Cre u; Preotul, Dasc lul / pro-fesorii - Buzatu, profesorul ce umile te me-reu pe col ri a col ri a eminent , IoanaFl mându, „fiica v carului / ciobanului”, cusintagma „copil nenorocit”, Ioana devenit ,în ultim instan , farmacist i „erou central-romanesc”: «- Domnule Buzatu ! De ce a fieu un copil nenorocit? [...] / - Pentru c e ti...

i pe deasupra, ai i un tupeu nemaipomenitpentru o fat de v car! afirmase cu hot râreprofesorul, înro indu-se de mânie. Ai nota 1pentru asta !» [p. 20 sq.]; „diriginta clasei”,buna „doamn Toderic ”, de-i cump /aduce Ioanei, „ efa de clas ”, «o rochi ini te pantofi» spre a putea merge «la balulde absolvire» [p. 42]; Inginerul / Marius.a.), ci i (desigur, ici-colo) „contemporana

problematic a p mântului” din B gan (dedup desfiin area Cooperativelor Agricole deProduc ie [cf. pp. 13-17], ivindu-se „tangent”/ „în complementaritatea” problematicii „mo-rome ian-descul e” / „predist-stanciste” dedinainte de 1989). Dar spre deosebire de satul

nian al lui Marin Preda / ZahariaStancu, în universul rural de Co ereni-Ilfov,surprins cu un indiscutabil i mare talent deMihaela Burlacu, s-au înregistrat / „petrecut”deja „muta ii urban-civilizatorii”, îndeosebi,din / spre „democra ia junglier i capita-lismul s lbatic” din Bucure ti, din toatCâmpia Dun rii de Jos, din toat România /Dacia etc.: «Tractorul închiriat venea de trei-paru ori pe an, pe la familiile mai înst rite, sle secere lanurile»; ceilal i co ereni «folo-seau metodele tradi ionale de îns mân are

i seceri pentru parcele mai mici de p mânt;mijlocul de transport era c ru a tras de caii doar dou persoane aveau o ma in de

teren; [...]; ca în mai toate satele din B gan,familiile erau s race» (p. 13); «canalele deiriga ii - care asigurau un echilibru când pre-cipita iile erau reduse - fuseser distruse du-

Revolu ie; evile de aluminiu i suban-samblele necesare func ion rii pompelor aufost furate bucat -cu-bucat i duse la fiervechi pentru câ iva lei [...]; înf area satuluis-a schimbat mult dup ce comuni tii auînceput sistematizarea localit ilor din

gan, f a ine seama de specificul lor;de când se tiau, ele aveau uli ele înguste icotite, care t iau puterea criv ului i afurtunilor de var ; t indu-le drept i l rgindstr zile, vântul sufl în rafale...» (p. 14).

Cu incipit de epopee, de „ciuliniad ”în hiat (lu m vocabula hiat în accep iuneaarhaic , aproape pierdut , din pelasga >valaha contemporan , cea de „mejdin ”), unhiat cu mari scaie i, „simfonic” tremurând /vibrând în viscol de undrea, se arat întrucatharsis „deschiderea” romanului / macro-nuvelei Simfonie pentru ciulini, de MihaelaBurlacu (oricum, nu aceia i „ciulini ai

ganului“, fo ti în proprietatea interbelic-secund a lui Panait Istrati, „ciulini” ce încau o capital în localitatea cu gar , Ciulni a <Ciulini a), „deschidere” / „incipit” trimi ându-ne gândul i la un celebru „stil de laureat-Nobel” ( i am f cut aluzie „de iarn ” lacapodopera expresionist-romanesc a lau-reatului cu Premiul Nobel, Ivo Andrici,Curtea Blestemat , microroman ap rut înBelgradul anului 1954, tradus / publicat înlimba dacoromân în anul 2005). Naratorul -„burlacian-de-marc ” - plonjeaz într-o „z -pad lustral ”, într-o „z pad de moarte” (fie-ne îng duit hibernal-metafora-simbol, devreme ce noi, la rându-ne, am admis Sim-fonie pentru ciulini, cel mai liric-muzical titludin literatura valah , de dup «Concert dinmuzic de Bach», de Hortensia Papadat-Bengescu): «Viscolul iernii troienea z padaîntr-un col de cimitir, acoperind cu neauaalb un mormânt în care odihnea un trup dincare sufletul a trebuit s plece prea devreme.

14 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Crucea mic , din lemn stratificat, fusese iea îngropat de z pada care c zuse din abun-den în zilele de dup Cr ciun. Dac d deaicu mâna, ai fi putut distinge cu greu ce erascris pe ea: Ioana Fl mânzil - 29 ani. [...]Vijelia scutura pere ii caselor, troienele seîn au cât vezi cu ochii, iar v zduhul era uninfern, mai r u ca în vestita iarn din ’54, a acum spuneau b trânii satului, care apucaser

vad urgia de atunci» (p. 7 sq.); «Z padaviscolit acoperise întreg cimitirul, ca unocean alb, din care nu puteai vedea decâtcrucile mai în ate» (p. 12).

Pe scurt, Simfonie pentru ciulini, de Mi-haela Burlacu, are o „ac iune-pivot”, debildungsroman-dram , cu o eroin central ,Ioana, «fata v carului» Gheorghe Flâmându(personaj / „tat “ monstruos, „mascatul dinlanul de pobumb“, individul cu «fa aacoperit cu un ciorap de nylon negru» [p.48 sq.] ce, seara-târziu, la reîntoarcerea acas ,în Co ereni, a fiicei sale, „ efa de promo ie“,de la „Balul Absolven ilor“, organizat /desf urat la coala comunal de centru, „pe

rarea-scurt tur ” dintre lanuri, atac„incestuos-violator”, animalic, pe Ioana,sc pat cu nenum rate r ni, „ca prin mi-nune”, „din ghearele-i”, reu ind apoi sajung , „orbec ind”, la casa domni oareiasistente medicale, Georgeta Cre u, care-otrateaz , o g zduie te i, dup pu in vreme,cu spiritu-i detectivistic ie it din comun,stabile te c „atacatorul mascat din lanul deporumb” este chiar tat l Ioanei), eminentacol ri co ereanc , Ioana Fl mându,

„norocoasa” câ tig toare a unei burseacordate de Funda ia Umanitar „OameniiSatului” pentru continuarea studiilor la unliceu sanitar, ceea ce-i permite s urmezecursurile Facult ii de Farmacie de laUniversitatea din Constan a, facultate lacare- i ob ine diploma de licen , spre a seangaja la farmacia din «apropierea unuicartier de blocuri, locuite în marea majo-ritate de b trâni» (p. 124).

Farmacista Ioana remarc - dintre cei ceveneau s cumpere medicamente pentru p -rin i / bunici - pe inginerul Nicu, «un b rbatîntre dou vârste, de în ime medie, carevenea foarte des, o privea intens i era de-osebit de amabil cu ea» (ibid), inginer «cedivor ase de so ia lui cu care convie uisenou ani, pentru c [...] nu dorise s aibcopii; fiind aromân, singur la p rin i, tradi iileerau extrem de puternic conservate în familialui, iar acel fapt era o dezonoare, o ru ine»(p. 125); inginerul i farmacista - cu gândulde a- i întemeia o familie „ideal ” - se îm-prietenesc; dup peregrin ri pe Valea Pra-hovei, dup petrecerea Cr ciunului, la alti-

tudine, în Carpa ii / Bucegii Meridional-Cogaionici; «la nici patru luni de la întoar-cerea de la munte», Ioana constat c „a

mas îns rcinat ”, fapt ce pare „a-l face fericitpe Nicu”, inginerul „macedoromân“, ai c ror

rin i se opun legaliz rii c toriei celor doi.Pe când se afla în cea de-a aptea lun

de sarcin , într-una din seri, Ioana, ca de obi-cei, e a teptat de iubitul ei inginer mace-doromân, «s închid farmacia i s seplimbe, ori s ia masa în ora » (p. 144); lamas , «Nicu i se adres primul, cu glas stins:

tii, am vorbit cu familia mea de c toriacu tine... Nu vor s aud nici în ruptul capuluide o românc ! Au zis c m dezmo te-nesc...”» (ibid.); «a doua zi dup aceastdiscu ie», Ioana pleac la Co ereni, «sschimbe locul, înc rcat de daruri pentrufamilie» (p. 147) i pentru prietena sa, „dom-ni oara Georgeta”, asistent medical , încasa c reia o apuc «pe nea teptate, durerilena terii, chiar a doua zi dup ce sosise» (p.152). Pruncul George-Cristian se na te, darIoana moare „cu zile“, din cauz c n me iicumplitei ierni a ternute peste Co ereni /

gan n-au permis ambulan ei trimise deMaternitate „s ajung la timp“: «Ambulan asosise exact la trei ore dup decesul Ioanei...»(p. 157).

Prin admirabila „macronuvel ”, prinoriginalul „microroman”, Simfonie pentruciulini, de Mihaela Burlacu, pare a se fi inau-gurat exploatarea unui nou „filon” / „etaj” alepicii valahe de inspira ie rural , reflectândveridic muta iile din sânul intelectualit iisatului de de câmpie, de etern-B gan.

______________________* Mihaela Burlacu, Simfonie pentru ciulini,de Mihaela Burlacu, Constan a, Editura ExPonto, 2012 (pagini A-5: 158; ISBN 978–606–598–204–8).

Fiecare clip poart chipul t u...am închis ochii când ne-am reg sitîntr-o lumin difuz cu efect de r rit;poate c-ar trebui s p trund în memoria ei

i pot pip i pe îndelete înf area.

alunec spre orizontul desprinsdin cet ile de noriunde fiecare clip poart chipul t u,locul frun ii mele e la tine în palme;acolo m înf or t cut în stelecând luna define te dou fiin eîntr-una singur ...

din nem rginitîntoarcerea în noi...

vibra ia chem rii tale m poartdin clipele fugare c tre cerul împ it la doi,privirile se întrep trundpân la atingerea sufletelori r zbatem din nou infinitul.

ne facem loc unul în cel laltîn noaptea de febr juvenil ;

tu m respiri,suflarea mi-e suspin de u urare.eu te respir t cutîntr-un s rut în care oaptele s-au stinsdemult.

degetele mi s-au f cut bra e i umeriiîmi sunt c zu iîn agonia îmbr rii tale,din jum tatea ta se nal reg sirea,în jum tatea measingur tatea a r mas o b taie stinsde aripi frânteîn mândria alb a luminii...

iubirea - fir de vis cusut cu cerîntregul existen ei noastre...

Asfin itÎnserarea î i dezl uie întunericul;ziua se preschimb în cea ,în ându-se la ceruri,sfâ iat pe alocuride soarele îngropat într-un dezastruneclintitcare î i tr ie te iluzia cea din urmîn norii c ptu i de întuneric -asfin it...

{tefan Radu MU{AT

Delacroix -

celul din Chios

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 15Anul V, nr. 5(45)/2014

George FILIP (Canada)

ÎN C UTAREA SOCRATELUI MEU

- remember cu anticipa ie -

Voi implora spiridu ii gândurilor s -mipoleiasc ideile cât mai me te ugit. De ceinvoc perfec iunea? Fiindc OMUL desprecare cutez s scriu ast zi este un personajdin cotidian, dar el este înc rcat cu caratede splendori - la propriu i la figurat.

*...Eram înapoia timpului cu o chit bun

de ani. Ca de obicei, la o anume or , mîntre ineam cu preotul P.P. în fa a prona-osului, spre partea mai umbroas a BisericiiBuna Vestire din Montreal. Propov duitorulvârstnic sim ea nevoia s se confeseze,uneori. Nu mi se spovedea, dar eu sim eamîntotdeauna cum ideile sale, cele în elepte,pildele, î i f ceau culcu în memoria sufle-tului meu. De mult, al turi de locotenen ii deveghe ai instinctelor poetului din mine, pri-cepeam lesne c vârstnicul preot ortodoxturna din clepsidra sufletului s u, în cupamea de perceptibilitate, discret, un testamentde dumnezeire. Dar iat c , spontan, a intrat

în sfera inocentei noastre conversa ii doamnaOan . Adic bibliotecara, patroana oazei cul-turale situat în Centrul cultural - situat lavreo dou zeci i de pa i. Dup protocolarul„s rut mâna, p rinte!” mi s-a adresat mie: -Poetule, vino repede la bibliotec . Am acoloun musafir ciudat, pe care nu-l cunosc. Parcar fi un extraterestru care vorbe te... româ-ne te. Este înso it de o femeie care parc n-ar ti s vorbeasc . Nu în eleg nimic din cespune... apari ia aceea. Prive te prin rafturi,vorbe te singur de i mi se adreseaz mie...Te rog vino, poate po i s te-n elegi cu el!Preotul în elept P.P. m-a privit cu v dit sub-în eles: - Ia vezi, poetule, ce extraterestru atrimis Dumnezeu în parohia mea? Poate ceste un semn divin... Cu extratere trii încnu m întâlnisem prin universul fanteziilormele i nici vorb s fi intervievat vreo unul.- Bun ziua, domnule, bun ziua, doamn , i-am provocat eu la dialog pe respectivii mu-safiri, în limba româno-terrian , pe care-ofolosim i pe la Montreal. - Bun ziua„tinere” - mi-a r spuns „extraterestrul” -ef. E ti de-al casei, bag seam ?! - ...Mda,

am fost director al Centrului cultural. Acum

sunt doar un b trânel pensionar. Cât despre„tinere...” l sa i-o jos c m ne, i-am aruncateu m nu a. - Ce face?!? - M -c -ne... adic :maca-mac! - „Tinere”, a repetat ostentativ,întinzându-mi mâna. Eu sunt Dl. MarianBarbu, scriitor român, Prof. dr. de lingvistici istoria literaturii universale. - Încântat. Eu

sunt doar poetul George FILIP... - P i te tiu...„tinere”.

Acceptase deci duelul i m tachina într-adins. - De unde s m ti i? Eu nu sunt dinCraiova i m sor exilul de peste dou zeci icinci de ani. - i de unde ai limbajul acesta

a de... mojic? Î i ba i joc de flexibilitatealimbii române, faci risip de metafore i altefiguri de stil... De ce faci asta? Aud, poete? -Ca s -mi odihnesc sufletul, domnule. Cândscriu nu mai „vorbesc” a a... - Auzisem eu

e ti un poet ciudat. Acum m conving. -Dar dvs. ce limb folosi i? C doamna bi-bliotecar s-a speriat r u, a aflat i preotulPetre Popescu... - Eh..., mi-a tras cu ochiul,poate n-a fost atent , a scuzat-o elegant mu-safirul. i a a, pe nepus mas , a-ntors-o cala Ploie ti: Ce leat e ti, omule? - P i... ’39. - ieu tot 39. Suntem leat! Eu sunt n scut înluna 27 septembrie, a anului 1939. - Eu sunt„berbec”. Am aterizat în 22 martie 1939. - Suntmai tân r cu exact... 190 de zile. - Adic ... peromâne te, mai mic, l-am în epat din nou.Doamna Oan m privea complice. Extra-terestrul c zut din cer în bibliotec î i g siseun n na . Am constatat repede c i con-soarta cosmonautului, adic „prin esaIleana”, se exprima tot române te.

i a a se face c dup vreo treizeci deminute eram to í trei în salonul micu ului darîng duitorului meu apartament. O sticl ceWisky, virgin dar nu inviolabil , ni s-a pusîndat la dispozi ie.

- De ce n-ai muiere, omule?- D’aia, fiindc n-am, i-am r spuns în argo

oltenesc, dar i ni el r zboinic. Am inut patrupân-acum i-mi caut alta, pentru de tot...

- S pui mâna s i g se ti. Casa fmuiere nu este cas , iar b rbatul f nevastn-are nici-un chichirez pe lume.

Medalion Marian BarbuNON MULTA, SED MULTUMÎn luna septembrie a acestui an, 2014, profesorul, criticul literar, poetul, prozatorul,

într-un cuvânt LABORIOSUL concet ean MARIAN MARBU, din Craiova, la a 75-aaniversare, î i va împodobi corola împlinirilor i a str duin elor cu o sugestiv carte„CERCURI DE VÂRST ”. Cu demnitatea unui stejar, laboriosul scriitor î i num pe

duva verticalit ii multiplele cercuri concentrice, menite s -i m soare timpul decercet ri i acumul ri, respirat i transpirat prin aria lui de gânditor. Semnatariiacestei lucr ri, de aproximativ chintesen , au lefuit bine omagiile lor i le-au a ezatpe tipsia depus pe altarul gânditorului MARIAN BARBU.

Prob cert a fanilor o constituie i scrisele con inute din originalul interviu pecare vi-l încredin ez spre lectur în revista noastr „CONSTELA II DIAMANTINE”

george FILIP

16 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Domnul profesor trecuse deja la tutuial ,îns n ravul de mare dasc l nu i-l l sase laintrare. Personal sim eam c m agreaz , dari c se cam r sfa - i-mi p rea bine. Eram

deci o gazd bun , a a cum îmi propusesem.- Acum, leatule, las -m s torn eu.- Fait come chez vous...- Ce zici c zise i?... mi-a replicat musafirul

oltean.- Face i ca acas , este o uzual expresie

fran uzeasc .- P i bine m i neic , voi venir i prin

Americile astea s vorbi i fran uze te?!- Ca la Babilon, colega: fran uze te, en-

gleze te, ruse te, nem te, române te, tur-ce te, grece te...

- Stop! Leatule po i s -mi zici - dar co-lega... nu! tiu c nu e ti prea colit, t lic ,te cunosc bine la biografie...

- Profesore, tii ce le replic eu unora de-tia care fac parad de diplomele luate pe la

ghi ee?- Ce le zici...- B i ace tia, când v ducea i voi la coal

eu înv am carte. Pe mul i mi i-am pus în capcu stilul meu haios.

- E ti tare... e rândul t u... mai toarn câte-un de .

- Mariane... a intervenit doamna „extra-terestr ”, tii c n-ai voie. Î i g si i leat detras la m sea?

i iac-a a, în vreo or i jum tate ne-amchirat sufletele, ne-am etalat amintirile i

am pus împreun bazele unei viitoare prie-tenii. Cu dispens de studii! Chestia cu das-

lul d citor a r mas în vigoare. De-atunci tot investigheaz , m ceart , m iart .

...Reporter prin excelen i cam poet, m-amstr duit mereu s -l g sesc pe Omul MarianBarbu. Am încercat în Ghilgame , deci m-amdus înapoia timpului cu 5014 ani. Concomi-tent doream i s m ad p la izvoarele Epopeii.Eroul mitic - semizeul - nu a vrut s dea ochiicu mine.

- În Mesopotamia acelor vremuri, a elu-cidat profesorul chestiunea, protocolul decomplezen nu exista. Oamenii aveau devâslit spre încoace... evolu ia! Iar acel Ghil-game , era - dou treimi om i una femeie.

Gândeam în sine: dar Marian Barbu dincâte milioane de milionimi s-o fi compunând?Prin Grecia antic am r mas total nedumirit.

- Dac vrei s te luminezi, discut cuAvicena despre medicin , despre Astrologiamedical .

Profesorul fusese pe acolo cu multe se-cole înainte... Iar eu am întors pagina:

- Nu cred c este important pe câte file aternut Mircea Eliade „Istoria religiilor...”

- Tinere, te avertizez: nu r sfoi vasta

oper doar pentru plezirul c te consideriintelectual. Alfabetul prin care po i dibui sa-cralitatea divin se nume te „hermeneutic ”Dac ai ceva no iuni în acest sens du-te i-lcite te pe Eliade. Dac ... nu... nu!

tiam de multi or c dac vrem s timCe? i Cum? trebuie s -l întreb m pe filozofulMarian Barbu. El este cerberul la por ile mu-zeului de cognoscibilitate i f el nu g simnici m car potecu a spre Stix.

- Tinere... tân rul temerar Icar i-a pusaripi ca s zboare la Soare. Î i mai aminte ti?La câ iva pa i de izbând aripile i s-au topiti vulturii i-au sfârtecat pl mânii. Ne-au r -

mas legenda i speran a pentru mai târziu.De aceea olteanul Brâncu i a cioplit ColoanaInfinit - i pe ea a vrut s ajung în gr dinilelui Dumnezeu. De la el ne-a r mas IDEEA.Mai apoi au încercat Vuia, Vlaicu, Coand .Vecinii de pe partea cealalt a Nistrului l-auzvârlit spre cer pe Gagarin i c elu a Leika...Americanul Amstrung i echipajul lui au mes-tecat gum pe partea vizibil a Selenei. S-audus în cer dar pe Dumnezeu tot nu l-au v zut.Marian Barbu, un alt oltean, caut i el abso-lutul pe planet . Vom vedea, mi-a zis într-o zipesimist cum c „mai este mult pân de-parte...”

- Profesore, este adev rat c legendarulDiogene umbla cu un felinar aprins, ziua,spunând c dore te s g seasc un OM?

- i se pare c nu l-a g sit. Diogene acestalocuia într-un butoi i acolo medita. Ce marescofal ? i Creang al nostru se sc lda imedita într-un butoi. Era asistat de b di aMihai, care i el medita i se sc lda printrestele...

- Apoi cobora sara pe deal i medita întain cu ciobanii... a s rit cu gura poetul dinmine. - Dar, te rog, profesore, spune-midespre Lesage...

- Dac te duci la el te familiarizeaz îndatcu „procedeele faustice” i- i d s cite ti„Diavolul chiop”. i eu m-am dus. Savantulastrolog m-a invitat la ni te inimaginabileplimb ri nocturne, zburând cu dracul lui celchiop pe deasupra Parisului.

Ce-am v zut i ce-am în eles? Incre-dibilul!?!?!?! Domnul profesor poate m r-turisi despre nedumerirea mea.

- Aristotel... Sofocle... Eschil... Euripide?- Aristotel: mai vârstnic decât Hristos cu

384 de ani. Poate cel mai important filozof alGreciei antice. Sofocle: 496-406 î.H. Un pri-mitiv al Greciei antice care a ad ugat iîntregit operele lui Eschil i Euripide. Fire te,toate acestea le tie i mentorul evolu ieimele - filozoful Marian Barbu.

*Pe firul tors din fuiorul anilor nu am aflat...

m-am convins total c Prof. dr. Marian Barbu- poet i scriitor - este un OM al ob tei -

doldora de carte. L-am v zut adesea dis-cutând cu semeni de-ai s i. Este drastic, do-minant, superior, condescendent - oratoric.

tiu toate acestea fiindc i eu îi adulmecurma mereu. A crescut genera ii de tineret, alefuit o mul ime de poe i încep tori, me-

diteaz i acum elevi i studen i dornici decunoa tere. Personal îl consider CEL MAIMARE CAVALER AL PURIT II LIMBIIROMÂNE.

Nu-ncerc acum s scriu despre operascriitorului din medalionul pe care i-l ro-tunjesc fiindc nu finalizez o tez de doctorat.

i-n al doilea rând: tiu bine c nu prea tiumulte despre doctul nostru Marian Barbu.Îmi place mult, m amuz chiar, când pro-fesorului îi sare and ra brusc i întotdeaunacu un motiv. Ne-am întâlnit în cula lui de laCraiova. Ne-am b smuit, aghiazmuit i ba-samacuit în pivni a-salon unde cânt prindamigene toate culorile i miresmele zaib -relelor de Oltenia. A putea spune, ca pe laMontrealul meu... cu zaib re californiene.Când îl invit pe maestru printre oameni i pela întruniri comunitare, filozoful se trans-pune... devine un cel lalt, glasul lui se im-pune, domin i farmec lumea. În ciuda ar-agului ereditar de oltean, la ocazii rarisime

maestrul este cump tat ca un înger b trân iager ca un dac - aliur ce-o poart mândruspre anii ce-l ning. ...Doamne, ce mai scoatesufletul din mine când m prinde la-nghe-suial i este în toane de „magister!”

Dar - ca un „puer” disciplinat - stau chitici ascult. S-ar cuveni ca la aniversarea a 75

de toamne de via tumultoas s -i adaugrturisirea mea de credin . Pân acum

acest secret l-a tiut doar Maria-mea i Sub-semnatul. „Academicus humanitus” Dr.MARIAN BARBU este mentorul meu. L-amales nesilit de nimeni ca etalon al n zuin elor,viselor, speran elor mele poetice i îndreptaral vie ii noastre de familie. SOCRATELEMEU - a a l-am botezat, st la mas cumine i cu noi, st în dreapta mea când îmitrudesc poemele, m ceart i m iart mereu.În ultima vreme am descoperit îngerul deveghe care-i st modest ascuns în posturade bunic. Fiindc are copii în America i înCanada. Precum odinioar Arghezi, Ionesco,Eliade... taica Marian Barbu î i ia prin esa-ILEANA lui cu el, trec oceanul, d ruiesc dra-goste tuturor i adun în elepciune pentruacas . Nu tiu eu înc dac bunicu ul tie sfredoneze cântecele pentru nepo i i, miram-

, vreo rug ciune! i când se las toamnabrum rie, oltenii se întorc la cula lor dinCetatea Banilor.

Fie ca pl nuitul meu ESEU s -l g seas- pe SOCRATELE MEU în toane bune i m tot certe i tot ierte: LA MUL I ANI!

or- 2014, MONTREAL.

17Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul V, nr. 5(45)/2014

Cora-Eliana Teodoru: În primul rând, fe-licit ri, domnule Smarandache pentru Pre-miul New Mexico i Arizona în Matematici tiin câ tigat pentru doi ani la rând (2011

-2012)! Cum v sim i în aceast postur ?Ce reac ie a i avut când a i fost propus pentruPremiul Nobel pentru Literatur ?F.S.: Este desigur o surpriz pentru mul i caun matematician s fie propus pentru un pre-miu literar. Dar eu am scris i c i literare (unroman, un volum de proz scurt , dou vo-lume de teatru, un volum de traduceri i multevolume de poeme i eseuri). În special am

cut literatur experimental . În ultima pe-rioad îmi scriu memoriile de c torii pe ladiverse conferin e interna ionale, îns vizi-tând i obiective culturale din rile respec-tive. M-am gândit chiar la un nou gen literar-artistic „fotojurnal instantaneu”, adaptat

cititorului (dar i scriitorului!) contemporangr bit, când not rile sunt lapidare, la loculvizitei (pentru ca impresiile s fie „calde”),brute, înso ite de suficiente fotografii (fi-indc pe lâng imagini se vor citi m car câ-teva rânduri explicative de c tre oamenii careazi nu mai au timp de lecturi...).C.T.: Mi se pare o mare nedreptate c nu a icâ tigat un Premiu Nobel pentru Matematic ,Fizic sau Informatic , având în vedere re-aliz rile dumneavoastr remarcabile în acestedomenii. Dumneavoastr , ce sentimenteave i în legatur cu acest fapt?F.S.: Exist Premiu Nobel doar pentru Fizic ,nu pentru Matematic sau Informatic . Sezice c Alfred Nobel ar fi suspectat c so iasa îl în ela cu un matematician, i-atunci nua acordat acest premiu i la matematic .C.T.: Nici arta nu a fost un domeniu ignorat.

S-ar putea spune din titlul c ii „Outer - art:Experimentation in Paintings, Drawings,Drafts, Computer Design Collages, Photos”(„În-afara artei: Experimente în Pictur , De-sen, Schi e, Colaje pe computer, Fotografii”),dar i din alte lucr ri („Non-poeme”; „Non-nuvel ”) c sunte i un rebel. Aceast carteeste un protest împotriva artei moderne, undeorice poate fi numit... art . (vezi sursa: http://books.google.ro/books/about/Outer_art.html?id=Prz-Whc1YxEC&redir_esc=y).Chiar sunte i un rebel sau, pur i simplu, a ireu it, altfel, s aduce i atâtea inova ii, într-o atât de mare diversitate de domenii?F.S.: Am vrut s gândesc diferit i, în con-secin , s creez diferit. Nu are rost s -i imi ipe al ii. Pe urm , folosind un stil, m plic-tiseam de el i încercam alt stil. Mi-a pl cut

NeAdaptarea la Lume

Cora-Eliana TEODORU

Florentin Smarandache este o personalitate complex , român n scut în B lce ti, jude ulVâlcea, i stabilit în SUA. Un scriitor, un om de tiin , profesor universitar, în elept i, nuîn ultimul rând, un supravie uitor. (a se vedea bibliografia complet aici: http://costyconsult.wordpress.com/2012/03/19/neadpatarea-la-lume-a-lui-florin-smarandache-calatorii-neutre-negarea-prezentei-prin-prezenta/ sau aici, în limba englez : http://fs.gallup.unm.edu/FlorentinSmarandache.htm ).A scris peste 150 de c i, publicate la peste 40 de edituri. A fost de inut în lag rele derefugia i politici din Istanbul i Ankara, între anii 1988-1990.Format ca matematician, Florentin Smarandache a fost propus pentru Premiul Nobel pentruLiteratur , în 2011, pentru cele 75 de c i literare publicate.Totu i fizica este domeniul revolu ionat, Florentin Smarandache fiind cunoscut i ca „Româ-nul care l-a contrazis pe Einstein” (carte publicat de Marinela Preoteasa la Editura CuArt).Domnul profesor a lansat, în anul 1972, o teorie revolu ionar care avea s fie demonstratde savan ii de la CERN (Organiza ia European pentru Cercetarea Nuclear ) abia în anul2011. Este vorba de celebra teorie a particulelor cu propriet i opuse care circul prinspa iu cu o vitez mai mare ca cea a luminii, demonstrând astfel c nu exist o barier avitezei în univers. Dr. Smarandache a afirmat, în 1982-1983, c deplasarea spre ro u i

respectiv spre albastru nu se datoreaz în totalitate efectului Doppler,cum sus ine Teoria Relativit ii, dar i datorit compozi iei mediului(adic elementelor fizice din care e compus, câmpurilor electrice simagnetice, densit ii, heterogenit ii, propriet ilor mediului etc.). Elconsider c spa iul nu este curbat i c lumina ’se îndoaie’ lâng corpuricosmice masive nu numai din cauza gravit ii, cum sus ine TeoriaRelativit ii, ci i din cauza calit ii lenticulare a mediului.Pe lâng fizic , în matematic a introdus gradul de negare al unei axiomesau teoreme (a se vedea i numerele Smarandache), iar în domeniiprecum economia, filosofia, psihologia, literatura i arta, a adusîmbun iri remarcabile.

m rturisesc c am avut emo ii la ideea întâlnirii (din p cate, virtuale)cu acest mare român despre care v vorbesc.

718 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

diversitatea... Dac m împotmoleam în vreoteorem ori demonstra ie, sim eam nevoia „srespir alt aer”, s fac o pauz activ abordândalt domeniu.C.T.: S-a vorbit despre „neadaptarea la lume”a lui Florentin Smarandache (http://costyconsult.wordpress.com/2012/03/19/neadpatarea-la-lume-a-lui-florin-smarandache-calatorii-neutre-negarea-prezentei-prin-prezenta/ ), totu i a i tr it i creat cât pentruapte vie i, a i avut de surmontat bariere in-

credibile, a i suferit traume cumplite i cutoate acestea, le-a i dep it pe toate, ba maimult, a i îmbog it cultura autohton i uni-versal cu numeroase opere din cele mai va-riate domenii. „Neadaptarea la lume” a fostpoate crearea unei noi lumi?F.S.: Suferin a te îmbog te spiritual (înprivin a crea iei afective), te înt re te psihic.Trebuie s te obi nuie ti cu... neobi nuitul.C.T.: Într-un fel chiar a i creat o lume nou ,prin teoriile, descoperirile extraordinare, câti prin negarea i astfel reinventarea anumitor

domenii. Cum a luat na tere „Lumea lui Non”(„Non-poeme”, „Non-nuvele”, „Aut-art ”),i cum a ap rut „Lumea revolu ionar a des-

coperirilor, a teoriilor”?F.S.: Am încercat s creez „pe dos” (ca înparadoxism), începând prin luarea în r sp ra cli eelor lingvistice române ti [Legi decompozi ie intern . Poeme cu... probleme!,1982] iar, când profesam în Maroc, i fran-uze ti. A a s-au n scut volumele de avan-

gard Le sens du non sens [Sensul non-sensului] i Anti-chambres et anti-poésies,ou bizarreries [Anticamere i anti-poezii, saubizarerii], 1983-1984. Iar, când am emigrat înAmerica, Nonpoems [Nonpoeme] - experi-

mente cât mai... ciudate, excentrice.C.T.: Cine este omul Florentin Smarandache?Ce pasiuni ave i, pasiuni mai domestice saumai „active”? Pasiuni simple, în care se re-

se te orice om, sau pasiuni pe m suratitlurilor i premiilor acumulate?F.S.: Îmi place fotbalul. Eram mare chibi alUniversit ii Craiova, care acum v d c a fosttears pe nedrept din campionat! Pân i

sportul s-a degradat numai la bani... Apoi,îmi place s c toresc, s vizitez locuri câtmai exotice, s scriu despre ele, s m do-cumentez - ca o odihn activ . i s ascultmuzic în ma in , la drum întins pe auto-strad , i s meditez... Atunci îmi vin idei pecare le dezvolt mai târziu.C.T.: A i fost sponsorizat de NASA, în 2004,i de NATO, în 2005, de Universitatea Ber-

keley, în 2003, am mai vorbit de realiz riledumneavoastr , f a avea preten ia de a leenumera pe toate. Sunte i o persoan foarteocupat , mai este loc de o via personal ?Iubi i, ave i pe cineva special în via a dum-neavoastr ?F.S.: Via a personal o împletesc cu via aprofesional . Ca o relaxare de la cercetare,culeg folclor (în special bancuri) ca s mamuz, sau privesc la televizor Mysteries{Mistere}.C.T.: A i tr it o copil rie pastoral , frumoas ,în prezent ave i animale de cas ? Sunte i uniubitor de animale?F.S.: Mi-am tr it copil ria la ar , având îngospod ria p rin ilor animale, p ri. Perma-nent ineam la B lce ti câini mici de ras ipisici, cu care m jucam de copil. Un c elalburiu, Felix, m urma i la Olte la sc ldat,i pe izlaz, i prin p dure când mergeam. Era

el bucuros, i d dea din coad , se gudura.Umblam descul de pl cere prinpraful c ldu al drumului ceducea la Olte i m b ceam înapa mereu tulbure a râului... Cuprietenii de joac f ceamcampionate de fotbal de mas (cunasturi ori cu monezi), ori de teniscu piciorul...C.T.: Ce v dori i pentru viitor?Ce v propu-ne i pentru,urm torii..., s zicem, cinci ani?F.S.: S fac cercet ri i s scriulucr ri într-un domeniu în care nuam mai lucrat pân acum... dincuriozitate.C.T.: V mul umesc mult pentruonoarea deosebit de a-mi acordaacest interviu! V doresc dinsuflet numai bucurii i tiu c neve i surprinde i face mândri casuntem români prin viitoarelerealiz ri din atât de variateledomenii în care activa i!

C#r]i primitela redac]ie

Delacroix - Arab ezând

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 19Anul V, nr. 5(45)/2014

Janet NIC~(membru LSR, UZPR)

HAI LA VOT!Toate STATELE lumii, vechi i de peste tot,au fost violente, rapace i tiranice. STATUL DEMOCRAT,ultima g selni în materie de chi ibu uri, menit a sporicleiul oficial, tie s administreze otrav , punând în linguripu in miere, s fenteze vigilen a, oricum absent , a ceea ce secheam popor: eu, tu, el, ea, noi, voi, mai pu in EI, ele.În limbaj cotit, STATUL DEMOCRAT e un LUP care i-a luatangajamentul solemn s dea dreptate numai i numai mieilor.Iar adun tura asta de oameni, pardon, de miei, adic : eu, tu, el, ea,noi, voi, mai pu in Ei, ele - crede! Ca în religie: CREDE I NUCERCETA! Ca în armat : ORDINUL NU SE DISCUT , CI SEEXECUT ! i, de fiecare dat când LUPUL vrea s i rotunjeascpântecul spre siguran a nu a zilei de mâine, ci a secolelor suivante,turma de oi, adic : eu, tu, el, ea, noi, voi, mai pu in Ei, ele, î i d înpetic, ia zâmbocul în gur i sfâr te pe limba de lemn aCUVÂNT TORULUI ideolog. C mizile s ciei noastre zidesczâmbetul european al asupritorilor no tri. Degeaba tim c mul iporumbei sunt ciori vopsite, c afar -i vopsit gardul iar în untru,leopardul! Mitui i cu un mic amical i cu o bere democrat ,îmb ta i de lingu elile lor preelectorale, precum c noi, cet enii,am fi spuma i smântâna grijii lor, într-un avânt patriotic de turm ,le d m lâna i laptele, votul i pivotul, girul i jirul.Beh iala mioritic nu le-o d m, nu le cade bine în urechiprotipendazilor bruxeli ti i arga ilor no tri la cur ile regilor Artur!Apoi, de la urne, ne întoarcem în cocioabele noastre,la zerul nostru mediocru, mândri c înc odat i înc odat , târlelenoastre in în spinare palatele. Be he he! dracu s ne ie!

SÂRMAMersul pe sârm înseamn echilibru.Valorile morale sunt valori de sârm .Fiind de sârm i de echilibru, sunt valori de mijloc.BINELE i R UL nu sunt valori opuse în sensul cîn stânga este R UL cu toate neamurile lui, iar îndreapta, BINELE cu toate rudele lui. BINELE esteîn mijlocul R ULUI, pe sârm . La fel, frumosul,sinceritatea, iubirea, în elepciunea, în elegerea, toleran a,mila, caritatea. Restul e literatur . Adic exagerare.Adic excep ie. Adic pr pastie, c dere i dec dere.Adic u orul, facilul, firescul. Adic DATUL.A se observa c valorile morale presupun efort,concentrare, suferin , disciplin , veghe, grij , construc ie.Nu e u or s fii moral. Morala e lupt , b lie,munc . A fi moral înseamn a fi muncitor i soldat.A fi ve nic în armat , f posibilitatea de a te l sa la vatr .A fi moral înseamn a fi atent. Atent s nu caziîn stânga sau în dreapta, în extreme, în purismulpr pastiei. Cel mai greu este s te men ii pe sârm .Cel mai u or este s cazi, s cedezi pl cutei ispitede a te relaxa. Adev ratul erou e omul moral.Imoralitatea, adic neaten ia, este la îndemâna tuturor.La tot pasul întâlne ti imoralitateacu tot cortegiul ei de cruzimi.Moralitatea e floare de col , rara avis.

a tept pe sârm s ne vedem fa în fa .Dac m a tepta i jos, nu ne vom întâlni niciodat .

O pinie,dou[ pinii

Delacroix - Natur moart cu homari

20 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Nu sunt primul care s remarce stilulparadoxist al poetului Ionu Caragea, membrude onoare al Asocia iei Paradoxiste Interna-ionale - colaborator la volumul 6 al Anto-

logiei Paradoxiste Interna ionale (antologieajuns în prezent la volumul 10, timp de doudecenii: 1993-2013), în care îi este publicatpoemul de mari dimensiuni „Analfabetismliterar” (52 strofe în care autorul, la fiecaredou strofe, folose te o singur liter pentruînceputul tuturor cuvintelor, cu excep ia stro-fei finale), i eviden iat de Universitatea dinNew Mexico - Gallup, pentru merite culturale.Al i scriitori au întrez rit talentul s u. PrecumCezarina Adamescu, care vorbe te despreparadoxul din poezia „Ceva din mine cautceva” în revista Agero din Stuttgart (recenziedin 9 mai 2009), iar prof. dr. Constantin Miudesprinde antinomiile autorului din poemele„Marea singur tate a zborului”, „Cer fsc ri” i „Guru amnezic” (recenzii publicateîn revista Sferaonline la 9 august 2009 i13 decembrie 2009).

De curând am putut r sfoi cartea sa„Antologie de poeme 2006-2012”, publicatla editura Fides din Ia i în 2013, i s extragdin ea poemul în întregime paradoxist „S fiipoet” pentru volumul 11 al seriei paradoxis-mului. Versurile sale sunt, într-un grad maimare sau mai mic, exponente ale oximoronelor,

Acest exilspiritual

continuu

Florentin SMARANDACHE (SUA)

ale zbaterilor interne, ale solitudinii i exilului.Fiindc Ionu face parte din tagma noastr ,a celor cu mai multe ri, sau cu nici una!...

tura social a emigran ilor. Exilat de douori!... mai întâi în Canada, la Montréal (2003-2011), apoi în... România, unde locuie te iscrie ast zi (la Oradea).

Nihilism în ideile sale: „via a este zero, laputerea doi / i r mâne zero, nuli suntem inoi” („Eu la p trat”, pag. 15). Inutilitate:„sângele curge-n vene degeaba, sufletul meue o pal de vînt” („Pot s ?”, pag. 165). Intro-spec ie: „uneori ur sc lumea / pentru c exist

mine / uneori m ur sc / pentru c exist lume” („Prizonier”, pag. 77). i obsesia

înstr in rii: „Exil în camera de veghe, / Exil înstarea hibernal , / Exil la miile de leghe, / Exilîn groapa comunal ” („Exil”, pag. 147).

Ca stil, repeti ia, din câteva poeme, îmiaminte te de volumul La Baad, al lui CezarIv nescu: „s fii romantic i s fii un martir, /

fii apatic i s fii în delir, s fii ru ineaîncercat pe dos, s fii degeaba i s fii cufolos” („ fii poet”, pag. 194).

Încheiem cu aceste versuri memorabileale autorului: „aceasta este via a, un veni,vidi, vici, / o scurt nebunie cu dragoste ivicii” („Festina Lente”, pag. 102). i cumaxima latin : Poeta nascitur, non fit (Poetuleste înn scut, nu f cut).

fii poet

fii romantic i s fii un martir, fii apatic i s fii în delir, fii ru inea încercat pe dos, fii degeaba i s fii cu folos.

fii pervers din exces de pudoare, fii timid i s dai din picioare, fii cre tin i s -njuri dumnezeii, fii dorin a i chinul femeii.

fii ascet i s umbli prin lume, fii s rac i cu multe volume, fii iubit i s fii împotriv , fii frumos i urât deopotriv .

fii nebun i s i sim i nebunia, fii damnat i s speri ve nicia, fii bolnav i s vrei s te doar , fii poet i poe ii s moar .

Eu la p trat

via a este zero, la puterea doii r mâne zero, nuli suntem i noi

via a-i primul num r, împ it la doimâne jumate, restul la gunoi

via a-i radicalul din divinitatei r mân doar sfin ii f de p cate

via a este sfera, cercul i p tratulscotocind prin toate, afl m rezultatul

via a e triunghiul, dreptele catetei r mâne unghiul f epitete

via a e obtuz , pân -n infiniti r mâne punctul, singur i uimit

via a-i printre puncte, o mul ime vidi r mâne moartea... singur , rigid

via a este zero, zero absolutla puterea doi, un necunoscut

via a e un calcul - simplu - cum sunt Euîns Eu2 = Dumnezeu

Ionu] CARAGEA(membru USR)

Delacroix -

Vân

toare de lei

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 21Anul V, nr. 5(45)/2014

Ceva din mine caut ceva

Ceva din mine caut singur tatea,ceva caut oamenii.Bine c am ce alege.Ceva din mine caut lumina,ceva caut întunericul.Bine c pot arde, bine c m pot stinge.Ceva din mine caut lini tea,ceva caut larma.Bine c exist cuvântul.Ceva din mine caut moartea,ceva caut nemurirea.Bine c exist cerul.Ceva din mine caut ceva din tine.Bine c exist iubirea.Ceva din mine caut adev rul,ceva caut minciuna.Bine c exist cugetul.Ceva din mine caut totul,ceva caut nimicul.Bine c exist ceva care caut ceva.Ceva din mine caut suferin a,ceva caut alinarea.Bine c exist lacrima.Ceva din mine caut fericirea.Bine c exist speran a.Ceva din mine caut agonia,ceva caut extazul.Bine c mai pot s respir.Ceva din mine îl caut pe Dumnezeu,ceva îl caut pe diavol.Bine c am în cine s credi de cine s m lovesc.

Ceva din mine caut uitarea,ceva caut amintirea.Bine c mai exist visele.Ceva din mine caut o secund ,ceva caut un minut,Ceva caut o or , ceva caut o zi,ceva caut o lun ,Ceva caut un an, ceva caut o via ,Ceva caut mereu ceva.

Guru amnezic

secundele s-au adunat într-o sectcondus de un guruamnezic

traficant de nisipîn spa iul îngustal clepsidrei

secundele s-au adunatca mor ii-n cimitir

teptând num toareainvers

degeaba

o nou istorie începe

istoria clepsidreipe jum tate plinde l comia unui guruamnezic

Prizonier

uneori ur sc lumeapentru c exist f mineuneori m ur scpentru c exist f lumei între aceste st ri diforme ale existen ei

întreb cum este s iube ti cu adev ratlumea aceea care exist f lumei eul acela care exist f eu

ceea ce scriu este o poezierupt din realitatea fantomaticîmprejmuit cu garduri înalte de sârmghimpatzorn ie din lan uri nelini tea dureriifiin a mea aflat în pragul nebunieivisând la ultimul zbor c tre lumeade dincolo de lume

Festina lente

ucitoare clipe, poeme indecente,aceasta este via a, un vis: festina lente,calvarul cu cocoa , copita de argint,cu fiecare vorb încerc s nu v mint,cu fiecare scrâ net un gând se domole teîn fiecare fapt o moarte m p ze te,aceasta este via a, un vis: memento mori,adu-mi mereu aminte, pleca-vor c torii,la margine de cale doi oameni se iubesc,privindu-i cu triste e i eu îmb trânesc...nu-mi place vinul sta cu gustde scor oar ,nu-mi place nici izbânda pe caleacea u oar ,aceasta este via a: de gustibus; nu- i place?tr ie te alt via sub alt carapace!i crucea, ce e crucea, i ce poteci arat ?

poteca spre vecie i cea spre niciodat ?i corpul, care corp se va arde-n

crematoriu?i lumea, care lume tr ie te-n purgatoriu?

aceasta este via a, un veni, vidi, vici,o scurt nebunie cu dragoste i vicii,tu scrie, las joaca, poeme indecente,aceasta este via a, un vis: festina lente!

Exil

Exil în camera obscur ,Acolo unde timpul staticÎncremene te o figur ,Sfâr itul unui enigmatic.

Exil în camera de gard ,Înconjurat de reci halate,Lumina-ncepe brusc s ard ,Pupila-n ochiul stâng se zbate.

Exil în maximul pericol,Globule albe decedate,De la magnific la ridicolTe-arunc dulcile p cate.

Exil în camera de veghe,Exil în starea hibernal ,Exil la miile de leghe,Exil în groapa comunal .

Pot s ?...

pot s respir ca pe tele-n apsau ca un vierme s cresc în p mânt?sîngele curge-n vene degeaba,sufletul meu e o pal de vînt.

pot s terg cu buretele totulsau s revendic iubirea ce-a fost?timpul trece i trece degeaba,eu îmi zidesc prin credin un rost.

pot s privesc din spate de pleoapesau s adorm i cu ochii deschi i?inima- i bate gura degeaba,suntem cu to ii t cerii promi i.

Marea singur tate a zborului

adev rata lume este a celor singuritii i totu i te pierzi în mul ime

mergi lovindu-i cu umeriipe to i ceilal ii nimeni nu- i ridic

perechea ascuns de aripipoate c lumea este toat a taa celui r cit printre oamenii cine s zboarei cine tie calea

spre marea singur tate a zborului?

Cer f sc ri

po i s prive ti a a la Cerca înecatul la suprafa a apeinimeni, dar nimeni nu- i întinde o mân

po i s prive ti a a la Cerca la o es tur fin de stelecu care moartea- i acoper ochiinimeni, dar nimeni nu- i întinde o mân

i mai po i s prive ti a a la Cerca la tavanul vecinului de deasupracare se uit la tavanul vecinului de deasupra

Dumnezeu locuie te la ultimul etajîntr-un Cer f sc ri

Poeme paradoxiste din volumulAntologie de poeme 2006-2012,

de Ionu Caragea

22 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

O fotografie îng lbenit de timp, m face-mi imaginez cum ar tam la trei luni, micu ,

dr gu , chiar frumoas , cu o c ciuli pecare erau a ezate mai multe funde mari colo-rate diferit, îmbr cat într-un costuma pu-fos, dup cum ar tam în imaginea alb negru.

O fiin pl pând , dar puternic prin zâm-betul candid i st pânit de binecuvântarealui „Dumnezeu”. Da, a a eram eu, a a ar tamla trei luni, a ezat pe un fotoliu medieval iînconjurat de florile anotimpului.

Privirea era direct i semnificativ , pro-babil cineva drag mi se adresa, în timp ceeram fotografiat . i mâinile, mâinile aceleamicu e, ridicate în sus, parc implorând divi-nitatea, s i aplece harul asupra feti ei carese juca cu razele soarelui, ce se furi au pefereastra larg deschis .

Zilele i nop ile, dup cum mi s-a poves-tit, îmi erau dedicate în exclusivitate, st teamdoar în bra ele cuiva din familie, deoarecedoar în bra e cuiva m sim eam în siguran .

Mama sau bunicii, uneori tata sau unchiulLelius, trebuiau s m plimbe sau s m le-gene. Mai aveam preten ii i la ascultatul mu-zicii, ascultam radioul, sau musai mama oribunica trebuiau s i exerseze talentul de a-mi fredona melodii i a m vr ji cu sunetelelor. Mai greu era cu mâncarea, pentru c lo-cuiam într-o cas insalubr , cu o gr din mareîn care nu aveam animale sau p ri, ci doarplantele, cultivate.

Familia nu avea nici un venit, nu aveanici elementara felie de pâine zilnic, iar delapte nici nu putea fi vorba. Toat ziua mi seprepara ceai de mu el, neîndulcit pentru

nu aveau zah r, iar dup câteva luni dezile, de atâta foame mi s-a f cut r u. Familiami-a acordat primul ajutor, dar f nici unefect. Bunica patern , în disperare, a ie itdin cas i a început s plâng , strigând dupajutor... i, fiind neputincioas în acele mo-mente, i-a amintit de leacurile din popor,mo tenite din genera ie în genera ie i apli-cate de b trânele în elepte ale satului. Atuncia fost chemat o b trân .

Tr iam într-o s cie des vâr it . Înaintede a m na te, la data de 11 iunie 1948, toatfamilia a fost str mutat într-o alt localitate,iar toate bunurile ei au fost confiscate, in-

UN DESTIN ÎN LACRIMI…

Mariana CORCOVEANU IVANIUC

clusiv casa, moara, animalele etc. Târziu,când am citit procesul verbal de confiscare,din 1948, semnat de autorit ile centrale co-muniste, am r mas uimit când am constatat

i ultimele provizii de alimente le-au con-fiscat familiei de c tre comuni tii f mil ,

con tiin i f echivoc. Încerc s uitacele traume, dar pentru cât timp, oare?

Eram preferata bunicii, deoarece p rin iinu au fost prea încânta i când m-am n scut,fiindc a teptau s se nasc un b iat. Totu i,s-a întâmplat s fiu iubit mult de buniciipaterni, de unchiul Lelius, iar mai târziu i de

rin ii mei.Cu pu in noroc i cu voia lui Dumnezeu

am supravie uit i m-am format ca persoan , frontiere umane, generoas , tandr pen-

tru semenii mei. i, totu i, a fost cândva ofeti nevinovat , care a suferit mult dincauza nedrept ilor...

Când au fost str muta i, bunica povestea g tea ap cu verde uri din gr din , hran

cu care au fost obliga i s tr iasc ani în ir.Exista fântâna cu ap i mult iarb , o cas

nat i în rest nimic. Cu pu inii banicare i-au r mas în buzunar, bunicul a cum-

rat porumb, pe care l-a m cinat i aveau m nânce m lig de dou ori pe zi, adic

diminea a i seara, astfel dr muit s le a-jung tot anul. Bunicul aduna lemne de peunde putea, pe care mai apoi le folosea pentru

tit, iar pentru înc lzitul camerelor, iarna,nu exista nicio solu ie pentru c nu aveaulemne suficiente. Au petrecut mul i ani doarîn frig iarna, iar în anumite zile, când era gercumplit afar , pentru a nu le degera mâinilei picioarele, se înc lzeau de la o sob ce

func iona cu motorin .În aceste condi ii m-am n scut eu. Pentru

nu aveau lemne suficiente, aveau o lampde g tit care func iona pe motorin i pe careo foloseau în condi ii extreme. A adar, peaceast lamp se g tea uneori i tot cu a-ceast lamp , în zilele friguroase, familia seînc lzea. Adic , ce c ldur , cu miros în e-

tor de motorin i aburi de la g tit, carecreau iluzia unei camere înc lzite. De uscatulrufelor, nici nu putea fi vorba... Aceasta eramarea provocare a familiei, unde s usucerufele pentru feti ? i, rând pe rând, to i

membrii familiei uscau scutecele „în sân”.Atunci când îmi schimba mama scutecele,rufele de schimb erau inute în sân, pân seînc lzeau, apoi, rapid, eu eram îmbr cat cuele pentru a nu r ci, în condi iile în care încamer nu erau mai mult de 6 grade. Când mise f cea baie era un adev rat ritual, urmat despaime. Nimeni nu avea voie s p seasccamera, pentru a nu ie i c ldura afar , în plusfiecare avea atribu iile lui. Bunica preg teaapa înc lzit i m îmb ia, m masa cu unturde porc i ci un g lbenu de ou, dup cumam aflat mai târziu, din povestirile lor. Îmi

cea frec ii, masaje ca s cresc, zicea ea,bunicul arunca apa cald pe mine, mama mtergea cu prosopul, tata f cea exerci ii cu

mine dup baie, iar unchiul, c ruia mai târziuam început s -i spun „untul”, avea misiunea

-mi cânte i s m înveseleasc . Aceastaera atmosfera în care am crescut eu, încon-jurat de toat familia, care era preocupatmereu de hrana cea de toate zilele i de paceai bun voin a lui Dumnezeu.

Mama, mai târziu, îmi poveste c nu s-aturat niciodat la mas în acele timpuri, c

totul era bine împ it de bunica, adic o feliesau dou de m lig cu o farfurie de ciorbsau fasole b tut , pentru a ajunge i a douazi. Dup un an de foamete, bunicul a reu it screasc un porc, pe care l-a hr nit cu sâmburiidin tescovin , arunca i de oameni, dup cepreg teau uica. Dintr-o dat , familia avea oalt perspectiv de hran pentru zilele ce ur-mau s vin în care se putea consuma i carne.

Tata a reu it s g seasc , dup un timp,un serviciu, nu tiu exact ce f cea, dar lucracâteva luni ca s primeasc în schimb un sacde f in , din care trebuia s ne între inemcâteva luni sau mai mult. A adar, tot m ligaera de baz , iar pâinea era un moft pe care nuni-l permiteam decât o dat pe s pt mân .

adar, la trei luni am fost în mare pri-mejdie, dup cum am aflat de la familie, pentru

, din lipsa laptelui i a unei hrane cores-punz toare, era s mor de inani ie i frig.Când mama a venit la mine, eu st team într-ostare letal , aveam privirea înce at i eraminert . M-a luat în bra e, m-a strâns, m-a stri-gat i eu nu mai d deam semne de via .

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 23Anul V, nr. 5(45)/2014

Apoi a strigat-o pe bunica, care dup ce s-astr duit s m readuc la via i nu a reu it,a început s plâng , a ie it pe strad i întimp ce se tânguia ce s fac , i-a venit ideea

cheme o b trân a satului s m vad . B -trâna a venit, s-a uitat la mine, i dup untimp i-a spus bunicii c sunt le inat de foamei s g seasc o mam care al pteaz , pentru

a-mi da i mie s beau lapte de la ea. Totu i,mi-au f cut ritualul de preg tire a omului caremoare, în sensul c m-au îmbr cat într-uncostuma nou, mi-au t iat pantalonii în anu-mite locuri în form de cruce, mi-au pus o

ciuli cu o fund mare pe cap i un buchetde flori pe piept. Mama plângea cu hohote,bunicul i unchiul la fel. Mama refuza scread c a muri, m-a luat în bra e, a început

ipe, s m pupe, iar bunica a mers s oconduc pân la poart pe b trâna care ve-nise s m vad . Pe drum, bunica se tânguia

nu are unde s g seasc o femeie careal pteaz , dar la poarta casei s-a petrecut ominune, a trecut pe strad o mam , cu sângede „rom”, cu patru copii de mân i cu unulpe care-l al pta la sân. Atunci, baba Floareaa oprit-o, bunica a vorbit cu ea, a luat-o încas , i-a explicat ce s-a întâmplat cu mine, iaraceasta a fost de acord s -mi dea s suglapte. Sub privirile tuturor, inclusiv ale babeiFloarea, care s-a întors, eu am început ssug laptele de la femeie, la început destul defirav, pân am avut for a necesar , apoi dince în ce mai bine. Am mâncat aproximativ oor , pân n-am mai putut s închid guri a,din cauza mu chilor fe ei, care au depus unefort prea mare i s-au comprimat. M-amoprit, toat asisten a mea a r mas t cut , darîn acela i timp bucuroas pentru minuneade a înfrânge moartea i foamea. i brusc amadormit. Câteva ore am dormit, iar când m-am trezit am început din nou s sug laptelegros i dulce cu miros proasp t i d tor devia . Bunica a convenit ca femeia cu tenular miu s vin din trei în trei ore, s mal pteze câteva s pt mâni, iar ea s-a inut decuvânt i a venit. Eu am început s cresc înfiecare zi i, dup un timp, am început smerg, s vorbesc, iar episodul cu „al ptatul”a r mas în urm , doar aparent. Dincolo deani, dup ce am aflat povestea, de la mama ibunica, în to i anii care au urmat, inclusivacum, m gândesc c Dumnezeu m-a iubitmult i m-a binecuvântat, cu o femeie l ptoascare m-a hr nit câteva s pt mâni cu blânde ei cu dragoste. Am r mas cu aceast sl bi-

ciune pentru femeile rome i uneori îmi place o nec jesc pe mama i s -i aduc aminte, sunt „pu in rom ” pentru c am mâncat

laptele binef tor pentru mine i pentru des-tinul meu.

N-am cunoscut-o pe femeia aceea nici-

odat , pentru c târziu mi s-a povestit aceas- dram , când probabil aceasta nu mai era

în via , dar tiu, de la bunica, c era o femeiecurat , s toas i iubitoare de copii.

Mai târziu aveam s -mi doresc i eu sfiu binecuvântat de Dumnezeu cu patrucopii, inexplicabil acum, dar el a hot rât s -mi d ruiasc un singur copil.

O, Doamne, cât î i sunt de recunosc toare mi-ai prilejuit ansa s fiu mam i s -miruie ti un fiu chipe , de tept i iubitor.Dup ce am început s merg i s vor-

besc, am supravie uit, dar tot cu un trai lalimita subzisten ei. Ceaiul îl beam f zah r,pentru c familia nu î i permitea s cumperezah r, iar pâinea era înlocuit cu m lig .Uneori, îmi spunea mama c plângeam duppâine i îmi aduna toate firimiturile de la mas ,pe care le înc lzea i pe care le mâncam adoua zi, cu o mare pl cere. În rest, m ineamdup mama, dup bunica i bunicul, eramtare vesel i iubeam animalele. M jucamcu pisici, câini i toate animalele i p rilecare existau prin curte. Cântam mereu i jucamcând auzeam muzic la radioul, pe care-laveam, cump rat de bunicul, i care era unmare r sf .

cia m-a urm rit to i anii, dar veseliai buna dispozi ie nu mi-au lipsit niciodat .

Unchiul Lelius m-a înv at s joc, tata ibunica m-au înv at ce e voie i ce nu e voieîn via s faci, adic codul bunelor maniere.De la mama, am înv at s iubesc animalelei s m exprim, când sunt nedrept it , dar

mi-a fost greu uneori s aplic aceast înv -tur pentru c am tiut de la bunica pro-

verbul: „paza bun trece primejdia rea” iatunci m-am oprit din primul elan, am cugetati am decis. Bunicul m-a înv at s fiu pup -

cioas , pentru c el m pupa mereu i m luaîn bra e, iar mai apoi îmi f cea daruri mici, oride câte ori î i putea permite.

Oare cine poate r spunde de toate acestetraume ale copil riei mele, ale familiei mele iale milioanelor de oameni, care în 1948 i-au

sit sfâr itul zilelor sau au fost condamna ila o existen inuman , ei i urma ii lor iurma ii urma ilor lor.

Câte lacrimi s-au scurs de la to i ai vie ii!Câte genera ii ale c ilor ar trebui s pl -

teasc pentru destinul meu în lacrimi, pentrudestinul nostru în lacrimi...

De ce ace ti mizerabili s-au îmbr cat cuhainele noastre, s-au înfruptat din bucatelenoastre, ne-au luat imobilele, p mânturile,animalele, c ile i s-au legitimat cu ele, sauînc se mai legitimeaz cu ele??...

Eu, în aceste rânduri, nu m refer la ceicare prin necinste au ajuns, înainte de 1948,

aib un trai îmbel ugat, eu m refer laoamenii decen i, la cei care prin munca maimultor genera ii aveau înainte de 1948 o via

normal , încununat de principiile demnit ii,cinstei, moralei, credin ei. Pentru aceste prin-cipii, ei au fost sacrifica i pe nedrept, ei ifamiliile lor i genera iile urm toare.

Doamne, Dumnezeul meu, uneori suntnedreapt în fa a ta, pentru c a vrea s pl -teasc i ace ti c i pentru destinele în-frânte ale celor vulnerabili, dar, tu, iart -mi hot te, tu, ce vrei s faci cu ace ti oa-

meni, cu urma ii lor, care continu s fie ca iantecesorii lor, lipsi i de tot ce e sfânt, maiales s înfrâng mereu demnitatea uman i

ignore credin a în tine. Î i mul umescDumnezeul meu pentru c m-ai iubit i miube ti i mi-ai dat ansa de a g si echilibrulîn via i demnitatea de om. F tine nusunt nimic, f binecuvântarea ta sunt unom obi nuit, ori pentru misiunea pe care mi-ai dat-o în aceast via trebuie s fiu corect ,impar ial , echilibrat , prev toare i demnpentru aceast ans unic .

E tare greu s fii mereu auto-critic i snu accep i compromisuri pentru c oameniite vor judeca, în lumea compromisurilor, iva fi dificil s supravie uie ti într-un contextcolorat de superficialitate i ignoran . Cândmul i dintre semeni î i petrec concediile laParis, Londra, se îmbrac cu haine produsede firme „brend” i servesc prânzul la res-taurant, tu vei fi un atipic dac serve ti masaacas i în concediu preferi s mergi la mama,la bunica sau la Ia i. Eu am r mas în decursultimpului în competi ie cu mine, am în eles csuntem diferi i i tr im diferit emo ional icognitiv, de aceea niciodat nu am avutcomplexe de inferioritate sau invidii i, maipresus de orice, nu am uitat de unde am ple-cat i care este misiunea mea în aceast via .

O zi de toamn cu pu in soare i pu ininori, cu frunze care cad, de culoare verdesau maron, un tren care se mi sacadat,oameni care admir peisajul, citesc, ascultmuzic , o feti de doi ani care linge cremade pe „eugenia” i gândul meu care zboar ,la vremea când îmi d dea mama 65 de bani,

-mi cump r o „eugenia”, în pauza mare, înzilele de coal .

Doamne, cât de bucuroas eram, cândsavuram „eugenia”, în rând cu cei mai mul idintre colegii mei! Ce bun tate! Cu câte sa-crificii mama îmi d dea acei b nu i, pentru„eugenia”. În zilele bune primeam bani pentrudou „eugenia”, iar când nu se putea, nuprimeam s pt mâni întregi nici un ban. Mlimitam la ce mâncam acas i la ce puteamama s -mi pun în ghiozdan pentru gustare,uneori o gogoa , o cl tit , un ou sau pâinepr jit în ou. Eram foarte slab , aproape ra-hitic , nu mâncam decât foarte pu in i doarce-mi pl cea mie. Mama se sup ra de multeori pe mine pentru c se str duia s -mi dea

24 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

ce era mai bun din alimentele ce se g seau încas , de regul i bucata ei de carne, pe careeu o refuzam. Nu mâncam cartofi, carne,pr jituri, ou , lapte, iar atunci când mâncam,doar ciuguleam pu in. Bunicii mei spuneau

sunt r sf at , poate c aveau dreptatesau poate c era felul meu de a fi. Sunt ali-mente care îmi plac i acum, uneori îmi placni te ciud enii, pe care al ii nu au curiozitatea

le guste. Eu m nânc, nu m formalizez,când îmi place ceva. Am înv at s -mi satisfacpl cerile culinare mai târziu, când am renun atla alte pl ceri. Copil fiind, eram preocupatde înv at, de joac , de fr mânt rile din fami-lie, auzeam când se discuta c se va terminauleiul, zah rul, dac nu avem grij cum leconsum m. Miercurea i vinerea se foloseaulei de floarea soarelui la g tit, la fel i înzilele de post. În rest, se g tea cu untur i,slav Domnului, bunicii mei au tr it peste 80de ani i p rin ii la fel. Zah rul îl foloseamdoar la preparatul dulciurilor, o dat pe s p-

mân , în restul zilelor era exclus. O dat pept mân se t ia o pas re sau o g in , o

ra sau o gâsc , din care se g tea duminicai joia. La mas ne mul umeam cu o bucat

de carne, restul alimentelor erau zarzavatu-rile, care se foloseau la ciorbe, sosuri saugarniturile obi nuite.

Din clasa a VII-a am început, al turi demama, s g tesc, s fac pâine, s hr nescanimalele i p rile din curte, iar uneori

ceam i pr jiturele. În perioada de var , amsp lat o dat toate perdelele i lenjeria, a acum am tiut eu, apoi când a venit acas ma-ma m-a certat pentru c nu erau sp late con-form standardelor ei i a trebuit s le speledin nou, spre mirarea mea, care nu în elegeamde ce mama nu e mul umit de ini iativa mea.În schimb, bunica matern i bunicul m-au

udat i m-au încurajat mereu pentru tot celucram. Eram încântat , când f ceam lucruribune, pentru a le u ura lor efortul de zi cu zi.Mi-a folosit mai târziu ce am înv at în co-pil rie, când tr geam cu ochiul i urechea lamânc rurile care se g teau în cas . Când amajuns s m gospod resc, am tiut cum spreg tesc strictul necesar i chiar mai multdecât era cazul. Cu pu inii bani, pe care i-amcâ tigat din salariu, am reu it s m între ini s mai i economisesc câte pu in. Toate

mânc rurile din copil rie erau pline de aromei gust, astfel c acum când experimentez eu

parc nu reu esc s ob in acelea i calit iculinare. Fiecare avea un specific anume, oprocedur prin felul în care se preparau, darcu siguran toate erau foarte gustoase. Nutiu de ce, dar aproape toate erau f carnei, totu i, foarte gustoase, consistente i s -

toase. Eu nu reu esc s ob in mânc ruri

atât de gustoase, de i m str duiesc. A adar,toate str daniile mele din copil rie s-audovedit a fi foarte utile mai târziu când via ami-a dat un exerci iu greu de rezolvat, iar eufolosind experien a dobândit , cu tact i r b-dare, am g sit solu ia cea bun , pentru a-mi

sf a invita ii i familia.Îmi amintesc cât de era greu îmi era la

coal , când sim eam privirile a intite asupramea i colegii care în oapt î i spuneau:„uite-o pe a lui Corcoveanu”, adic eu copilfiind eram reprezentanta clasei exploatatoare,

rin ii i bunicii mei erau cei r i i eu, evi-dent nu putem s fiu altfel, decât mo teni-toarea lor, succesoarea lor de imagine. St -team într-un col al clasei, al holului sau încurte, mereu singur , cu gândul la mama, labunici, la necazurile din familie i la marea

cie în care tr iam. Dar în marea s cie,tr iam cu demnitate pentru c to i lucram dediminea a pân noaptea târziu i nimeni nuîntindea mâna s cear ceva de la vecini, nici

car cu titlul de împrumut. Mâncam ceaveam, îmbr cam ce aveam, mama î i mai sa-crifica câte o rochi i îmi improviza câteceva de îmbr cat, astfel c mereu m sim eambine în hainele mele. În s cia în care tr iam,nici nu mai puteam pretinde haine noi, dareram admirat de multe ori de unele colege.Mai târziu, am primit, de dou ori pe an, câteun rând de haine, pe care le îngrijeam cu multdrag i mult responsabilitate. Erau tot timpulcurate, c lcate i puse pe umera e, pentru anu se ifona, astfel c a doua zi eram destulde prezentabil .

De s rb torile Cr ciunului i de sfintelerb tori de Pa te primeam câte ceva dulce,

iar în anii buni, adic prosperi, mama îmi cum-ra câte o p pu , câteva globuri, beteal

i lumân ri pentru bradul, care era înlocuitcu un leandru, pe care-l împodobeam, iar lasfâr itul procedurii puneam, pe crengu ele

verzi, vat , pentru a crea un peisaj de iarn .Eram fericit i mul umit pentru c Dum-nezeu nu m-a uitat i s-a gândit la mine, s -mi trimit acele daruri. Bunica i mama pre-

teau pr jituri i cozonaci, dar eu nu eramatras în copil rie de dulciuri, ci de mânc -rurile obi nuite, mai exact de felurile principalede mâncare.

În zilele de s rb toare veneau musafirii,tu ile, unchii, na ii, veri oarele, veri orii,

iar eu m bucuram din plin de acest r sf iteptam cu ner bdare s se repete eveni-

mentul. Când plecau musafirii, rând pe rânderau condu i, iar eu eram plimbat cu saniape z pad , în fiecare iarn , de unul din mem-brii familiei. Când bunicul sau mama aveautreburi i nu mai f ceau fa solicit rilor mele,apelam la câinii din curte, pe care îi iubeamatât de mult, încât îi rugam s m plimbe cusania. Uneori, m jucam cu ei prin z pad iîmi pierdeam m nu ile, pe care le recuperamprim vara, când se topea z pada. Iarna îilegam cu o funie la sanie i îi for am s tragde sania, în care eu eram instalat ca oprin es . În jocul meu se prindea i buniculdin partea mamei, ticu-mare, care îi prindeape cei doi dul i de sfoar , pe cei n zdr vanii cu tot alaiul porneam la joac . Apoi, urma

recompensa, adic o bucat de m lig lafiecare câine i în final plânsul, dup ce in-tram în cas . Mama m certa i uneori m ilovea, pentru c eram ud la picioare, nu maiaveam m nu i, eram transpirat , iar la câtevazile începea s m doar gâtul. Frecvent f -ceam ro u în gât i evident febr mare. Erampurtat în bra e de mama, pân la dispensaruldin comun , unde asistenta, cu un be orîmbibat în albastru de metil, îmi ap sa amig-dalele, iar dac era ceva mai grav, primeaminjec ii cu penicilin i câte alte lacrimi îmicurgeau, dup fiecare în ep tur . Pe uli a sa-tului, mama nu m l sa s m joc, pentru cnu se f cea, zicea ea, ca eu s m joc cu copiiprost educa i, de la care nu aveam ce înv ai riscam s m aleg i cu tot felul de boli de

piele etc. Când am crescut mai mare, aveamvoie s invit la mine acas câteva feti e, co-lege sau vecine. Mama ne servea cu dulciurii ne d deam în „u ulu ,” iar când oboseam

ne jucam diverse jocuri: baba oarba, de-aprinselea, ranul e pe câmp etc. Uneori, mai

ceam i pe interpretele de muzic popular ,imitând diverse cânt re e la mod i cântamo parte din repertoriul lor. Se pare c aveamtalent pentru c , la coal , cântam pe sceni f ceam parte din echipa de dansuri, asta

mai târziu, când domnii comuni ti au maiuitat pu in de „clasa exploatatoare”.

Bietul tata-mare, bunicul din partea ta-lui meu, venea la coal în pauza mare i

îmi aducea fructe: mere, pere, caise, piersici,

Delacroix -M

arocan îneuându-

i calul

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 25Anul V, nr. 5(45)/2014

gutui i altele, precum i pr jituri. Câteodatîmi aducea „eugenia”, napolitane, biscui i i,cu mare b gare de seam , se furi a printrecopii, s nu fie v zut i descoperit cine esteel, alteori printre barele gardului colii, îmi

dea aceste bun i pentru a le mânca. Defiecare dat îmi cerea s -l pup i el m pupape obraz, cu ochii înl crima i i mâinile tre-murânde de bucurie i durere în acela i timp.Era un om bun i blajin, întotdeauna îmbr catîn costum, cu p rie i baston. Avea mereumulte bagaje, pe care le c ra, f s se plângde greutatea lor. El, care de mic copil a muncit,a crescut dou surori i doi fra i, dup ce

rin ii lui s-au pr dit de tineri, el fiind celmai mare copil, care a trebuit s se maturizezerapid, el care a ajutat cu bani, cu f in , cu

lai, cu grâu i porumb, dar i cu o mul imede alte produse pe to i ranii nec ji i dinlocalitate, el era privit ca un exploatator... ica orice exploatator trebuia b tut, umilit,schingiuit, inut în beciurile poli iei dup cei se confiscase tot ce avea, dup ce a fostscos în strad cu mâinile goale i cu toatfamilia, f nici o posibilitate de a supra-vie ui, el trebuia s pl teasc , s fie exemplulnegativ, s fie str mutat, iar dac îndr znea

se arate, s fie alungat din comunitate,scuipat i umilit pentru a nu uita cine a fostînainte de 1948 i ce bog ii a dobândit depe urma exploat rii. Pân i hainele i-au fostconfiscate, iar apoi a v zut cum hainele luierau purtate de to i lene ii i nesp la ii dinlocalitate, care erau declara i comuni ti icare decideau destine, f a ti s citeascuneori. Paltonul de astrahan, p riile i cos-tumele bunicului erau folosite de cei care n-au muncit pentru ele, iar el cu hainele, în careera îmbr cat atunci, când a fost str mutat, alucrat îmbr cat cu ele ani de zile, peticindu-le pentru a asigura familiei cele necesare, iarmai apoi i pentru mine. Era mereu trist pentru

nu aveam lapte s beau ca to i copiii inici pâinea necesar , pentru fiecare zi.

Doamne, bunicul meu, care m-a iubit atâtde mult i m învelea în haina lui, pentru caeu s nu suf r de frig, cât a fost de generosi ce destin înfrico tor a avut! M gândesc

adesea la el, cu toat dragostea de nepoatadorat i nu pot decât s -i cer lui Dumnezeu

-l odihneasc acolo unde este i s -l ierte.A muncit enorm pentru familie, f a seplânge vreodat de ceva. Într-o zi, un bolnavpsihic l-a înjunghiat f nici un motiv. Aveamâinile pline de târguielile pentru SfintelePa ti, era vinerea mare. Un nebun a trecut pelâng el i l-a înjurat de mam . Bunicul nusuporta asta, era orfan, nu apucase s sebucure de c ldura mamei, când aceasta îl

sise, era de neconceput ca un om f

inim s -l r neasc a a de mult. În acest con-text, bunicul l-a înjurat i el. Nebunul a scosun topor i l-a ciopâr it. Lumea nu îndr znea

-l salveze pe bunicul de frica nebunului.Atunci a auzit unchiul Lelius g gie pe stra-

i strig tele disperate i, cu o bât , a veniti salveze tat l. Nebunul a fugit, bunicul

a ajuns la spital, a fost foarte grav, dar a fostsalvat în ultimul moment. A r mas cu un co -mar, care l-a chinuit pân a murit. A mai tr itcâteva luni, dar ar ta mereu c tre venele lui,care erau pline de sânge cândva, iar de laaccident s-au golit aproape de sângele adu-nat în atâ ia ani. Avea dreptate, bietul de el.În strad , acolo unde l-a t iat pe bunicul erao balt de sânge, care a r mas zile în ir, ca opat cafenie, pe care toat comunitatea a pri-vit-o. Era sângele bunicului, al lui Corco-veanu, cum îi spuneau oamenii... De ce l-a

iat acel nebun? Pentru c acel nebun eratratat la dispensarul localit ii, iar când a-ceast cas , în care func iona dispensarul, afost cump rat de unchiul Lelius, mai mariicomuni ti ai localit ii nu i-au spus nebunului

dispensarul s-a mutat într-o alt loca ie,ci i-au spus c nu mai exist dispensar, pentru

ai lui Corcoveanu au cump rat casa. Atâti-a trebuit nebunului pentru c a i pus lacale un plan de a-l omorî pe bunicul.

Comuni tii, ei cu ura lor f margini, urapentru munc i pentru cei care munceau.Unchiul Lelius a muncit zeci de ani s poatcump ra o cas , dup ce comuni ti o confis-caser pe cea a p rin ilor. Atunci unchiul aapelat la Guvernul României pentru a fi eva-cuat dispensarul din casa proprietate per-sonal . i dup ani de zile, de peti ii i judec ia fost evacuat dispensarul, cu pre ul vie iibunicului meu, care era deosebit de bucuros,când a fost cump rat casa, pentru c în sfâr-it, dup 20 de ani, aveau i ei o cas . Bucuria

n-a inut mult, dar sacrificiul a fost enorm.Doar justi ia divin a intervenit mai târziu,pentru c to i cei care au purtat hainelebunicului meu, care l-au biciuit, l-au umilit ii-au confiscat toat averea, s-au sinucis sauau murit în chinuri groaznice, atât ei cât i ceidragi lor. A a le-a r spl tit Dumnezeu l -comia, lenea i toate abuzurile pe care le-au

vâr it cu atâta cruzime familiei mele i altorfamilii în situa ii identice. Dup ce l-a înjun-ghiat i t iat pe bunicul, nebunul a încercat

m pedepseasc i pe mine la coal , pen-tru c îi spuseser unii dintre comuni ti cbunicul are i o nepoat , care trebuie s dis-par i ea. Înv toarea mea, care era veri-oar cu mama, m-a ascuns zile în ir, când

nebunul venea la coal i întreba de mine.Eu îmi aduc aminte dou scene din copil rie,când într-o iarn nebunul a venit cu picioarelegoale, cu o c ciul rupt pus pe cap i cuun cu it în mân , a deschis u a clasei, a intrat

în clas , noi copiii ne-am speriat pentru c aînceput s caute prin b nci i a întrebat caree nepoata lui Corcoveanu... Alt dat a venitîn clas , cu acela i scop, iar directorul coliia fost chemat i i-a spus c nepoata lui Cor-coveanu nu înva la acea coal . tiu cînv toarea a încremenit de groaz , tremuratoat i nu putea s se exprime. Toat ziuaam stat ascuns în cancelarie pân a venitmama i m-a dus acas . Ani de zile am tr itcu aceast groaz în suflet, închideam u ilecu cheia, când plecau ai mei de acas , pu-neam z vorul la u a cur ii i nu plecam deacas decât înso it . Într-o zi am auzit cnebunul a vrut s i bage în cuptor cele treifete i au intervenit vecinii i le-au salvat. Pemama lui de atâtea ori a b tut-o, iar ultimadat s-a urcat cu picioarele pe pieptul ei i a

rit pe pieptul ei, pân când biata de ea i-adat duhul. În tot acest timp, autorit ile îlinternau în spital i dup câteva luni îi d deaudrumul. Dup ce i-a omorât mama, l-au in-ternat la spitalul de psihiatrie din PoianaMare, unde dup câ iva ani a murit. A fost oprimejdie pentru colectivitate, pentru noi ipentru propria mea familie. Am respirat u u-rat când am auzit c a murit în spital. Daratâ ia ani de spaim , de temere, de a teptare,cine mi-i d înapoi, cine îmi red zâmbetul decopil i lini tea de care am fost lipsit ? Cine?

Cine le-a dat dreptul acestor comuni ticriminali s chinuiasc oamenii nevinova ii copiii acestora, în numele utopiei comu-

niste în care to i din tagma lor trebuiau str iasc f s munceasc i s aib venituriîn mod egal cu cei care munceau sau de re-gul mai mult decât ace tia.

De ce s-au mutat în casele pe care ei nule-au construit?

De ce au purtat hainele pe care ei nu le-au cump rat?

De ce preferau lucrurile scumpe, pe carenu le-au câ tigat cu sudoarea frun ii sau amin ii s-au nu le-au primit mo tenire?

De ce?De ce i ast zi mai stau în casele somptu-

oase pe chirie de 2 lei?De ce?

i de ce dup atâ i ani nu au p it nimic?De ce atâtea genera ii au fost sacrificate

i atâtea principii sacrificate pentru ni teoameni de doi bani?

Am avut un destin în lacrimi, din cauzaunor oameni care au c lcat în picioare i aubatjocorit tot ce s-a ob inut prin progresultimpului. Aceste fiin e, f caracter, fcon tiin , care au redus totul la instincteprimare, pe care i animalele le-au îmbu-

it, mi-au distrus copil ria i zâmbetulde copil.

Norocul meu a fost c am avut o bunic

26 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

inegalabil , care mi-a luminat copil ria iperioada de adolescen , cu sfaturile i feluldecizional pe care-l avea. Pentru ea nimic nuputea fi trist sau greu, iar Dumnezeu aveaîntotdeauna meritul de a ne salva din toate

urile vie ii. Mergea la biseric i purta olumin în suflet i în privire, pe care n-am maiîntâlnit-o la nimeni pân la fiul meu. Da, a aera bunica Maria sau maica mea, cum îmipl cea s -i spun când o alintam. Era atât defrumoas , de distins , era o doamn în ade-

ratul sens al cuvântului, avea blazonul,care nu se câ tig cu bani, ci doar prin eru-di ie. Maica m-a crescut i m-a iubit, f s

supere cu ceva în to i anii. Avea o vorbblând i un optimism f egal. Uneori, cânderam sup rat f cea minuni pentru mine,pentru c , în câteva minute, îmi smulgearopote de râs prin mijloace numai de eatiute. Nu am uitat-o niciodat , dimpotriv ...

Când îi povesteam despre o not mai pu inbun de la coal , g sea metoda s m im-pulsioneze, s ob in prin efort propriu o altnot mai bun . Dac sufeream din dragoste,avea o expresie care m distra: „altul în loc

i boboc”, adic nu trebuie s te rezumidoar la un b rbat, mai sunt destui care te

teapt . i a a au trecut toate greut ile,anii în care am plâns din dragoste sau în caream avut dezam giri. Venea bunica cu o bucatmare de pl cint , cu o cafea cald sau cu unpahar de vin ro u, i îmi povestea, cu zâm-betul pe buze, istorii repetate din genera ii.Mi-a povestit c i ea a fost îndr gostit , dars-a c torit cu bunicul, care era îndr -gostitde ea. Mai târziu, dup ce bunicul a murit, cubuzele pline de emo ie mi-a m rturisit c îiparea r u pentru c niciodat nu i-a spusbunicului cât l-a iubit. Bunicul, toat via a asperat c într-o zi i bunica îl va iubi i îi va

rturisi aceea i dragoste, dar n-a fost a a. putea spune c din acest punct de

vedere toate genera iile despre care mi-apovestit bunica au avut destine în lacrimi.Fiecare cuplu avea propria istorioar , în careea iubea pe altcineva, iar el o iubea pe ea,sau el iubea pe cineva i ea îl iubea pe el.Prin urmare, în cuplu nu era o dragoste re-ciproc împ rt it , dar era respect i ra iune.

i totu i, în aceste lumi paralele, se n teaucopii care estompau sentimente i orgoliile,iar, spre vârsta a treia, cuplul era în elept imul umit de rezultatele ciclice. Am înv atmulte de la bunica mea, pe care o port însuflet tot timpul. Uneori, chiar îmi place s

sf tuiesc cu amintirea ei i chiar îmi in-fluen eaz multe atitudini i reac ii.

Frumoasa i minunata mea bunic mi-adat cea mai frumoas educa ie i cele maifrumoase bijuterii pe care le avea. Ei îi datorezmult, dac în via am avut r bdarea necesar

i timpul pentru a învinge destinul, cu sigu-ran o parte din succes i se cuvine. Am mo -tenit genetic foarte mult de la str bunicii mei,de la bunicii mei, de la p rin i i de la toategenera iile, de fapt câte pu in de la fiecare.

Am f cut tot posibilul s ajung la mor-mintele str -str bunicilor mei din Mo ei,unde am aprins o lumânare pentru odihnalor ve nic i m-am întrebat dac am mo tenitdorin a de a învinge timpul.

M-am bucurat i am sim it o mul umiresuprem , când am ajuns acolo, parc i-a ficunoscut i trebuia s m asigur c se bucurde mo tenirea mea genetic .

M-a impresionat povestea lor spus debunica, din care îmi amintesc c , într-o zi, auplecat cu tr sura s vad recoltele, deoareceaveau p mânt mult i vi de vie, iar la în-toarcere o ploaie toren ial i-a udat pân lapiele, au r cit i la scurt timp au murit l sândîn urm cinci copii, dou fete i trei b ie i,din care unul era tata-mare. Toat averea lors-a risipit pentru c nu a avut cine s o admi-nistreze, iar mai târziu, când a crescut bunicul,el s-a implicat i i-a crescut pe fra ii lui cum aputut. Pentru surorile lui, a f cut zestre, cumera obiceiul, pe care a dat-o fiec reia, cânds-au c torit, iar fra ilor le-a dat p mânt ivi de vie. Am în eles c au avut i o moar ,care a fost l sat împreun cu casa p rin-teasc , fratelui mai mic, dup perioada cândbunicii au plecat din localitate. Ulterior, bu-nicul a plecat din Mo ei i a cump rat omoar în Urzicu a, unde s-a stabilit cu bu-nica. Acolo i-a prins na ionalizarea, în 1948,când le-au fost confiscate toate bunurile, in-clusiv cele din Mo ei, iar ei au fost str -muta i. Când s-a cump rat moara, bunica aprimit ca dot , de la tat l s u suma de 90.000lei, ce reprezenta o sum foarte mare pentruvremurile respective.

adar, presupusa exploatatoare a co-muni tilor provenea din dou mo teniri, dela genera iile care au muncit, care au fostresponsabile pentru copii lor, care au fostal turi de bunul Dumnezeu i nu au contenit

i ajute semenii.Iat deci, cum familia mea era o familie de

exploatatori care trebuia s pl teasc pentru i-au exploatat pe al ii...

Câte abuzuri f ir, ce poate fi mai ri-dicol decât atât, s inventezi f probe min-ciuni, care au curmat multe destine, le-au dis-trus în numele comunismului i a utopiei încare unii au crezut i poate c mai cred iast zi unii.

Dac s-au comis atâtea abuzuri de ceicare trebuiau s fie drep i sau care se de-clarau drep i, de ce nu au fost pedepsi i ulte-rior, de ce au fost tolera i ani în ir, r spl ti iei i mo tenitori lor prin func ii i locuin eprotocolare?

C#r]i primitela redac]ie

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 27Anul V, nr. 5(45)/2014

Daniel MARIAN(membru USR)

O stare special , de deta are îndr zneade imediat, de trebuie, de nu se poate fsau altfel, de orice-ar fi. Intri printr-o fantîngust , ajungi într-o miri te, o mare i unmunte de idei i odat logat acolo, r mâi sii piept unor provoc ri semantice, cu tot di-

nadinsul i cu tot dragul. Nu cau i formele,nu dimensiunile, iar sâmburele i-l plantezi latine-n glastra de memorie; cu o acuarel amin ii îl po i face deopotriv muritor sau zeucomplice.

te-apuci s -i scrii împ tesei Sissi,înseamn pe lâng largul vis rii, o pre uireanume laolalt cu asumarea unui risc carepân la a deveni rost în sine, poate fi fataldac trece pe la auzul împ ratului... Dar cemai conteaz , când poetul e pus pe faptecruciale chiar dac ele se circumscriuspa iului poetic unde de obicei se petrecevia a aceea deplin , translucid . Totul e srezonezi la timp cu ceea ce poate i-a fost dat

spre iluminarea clipei tale, c ci „...dragosteatrece/ mai iute decât se tope te un fulg de

pad / sub adierea/ zilelor lui mai./ iar stelelepicau una câte una/ într-un vârtej de foc,/ semai învârteau o clip ca un arpe/ care î iînghite coada/ pân nu mai r mâne din eldecât/ partea aceea nev zut ,/ de din untru,i apoi se pierdeau i ele/ în apele de sus.// i

abia atunci mi-am dat seama, iubita mea Sissi,/ eu citesc ce înc nu s-a scris/ c eu in

minte i vârsta nisipului/ c eu sunt textulînsu i/ c eu tiu totul pentru c / eu suntmort;/ pentru c eu sunt Richardt.” Veninddin nicicând, din totdeauna, chiar nu timdac a fost vreodat de-adev ratelea. Nu omulde lâng noi, ci înfierbântarea unei min i caresparge orice fel de z gazuri ale unor vremi.

Pentru Pavel ar , dragostea fiind pecale, nu e îns chiar totul; mai e o flam care-l ine-ntr-un magnetism continuu, e vorbade repetabilul val al istoriei, pe care îl ia c lareîn vreme ce toate lucrurile tr ite aievea saudoar tangente la carapacea întrup rii i min ii,se dau de-a valma-ntr-un carusel cu buninten ie c utat i aflat... „v d/ cum se aprindvâlv ile/ de la r rit la apus,/ ridica i-vneamuri i le stinge i,/ e pârjol deasupra mun-ilor,/ v ile fumeg i cerul tremur / de atâta

dogoare,/ v d ca prin cea cum la Sarajevo/i cump unul pistoale/ i prive te cu

ochii-nro i/ la cale tile care trec/ în traprunt peste pod,/ mi se n zare/ c un v l

negru se las atunci/ peste verdea a, pesteamfiteatrul/ i peste statuile de la Schon-brunn/ i prin gura pe terii ce se va deschideapoi/ din întunericul nop ii,/ i care va v rsafl ri ca balaurul/ acela de la poalele caste-lului,/ va ie i în lume, târându-se ca arpele,/zugravul din Linz/ i el va aprinde apele,/ va

sturna crestele seme e ale mun ilor,/ vaotr vi fântânile,/ va spurca z pezile,/ i-i vaaduce pe copiii domnului,/ cei z misli i cufiicele oamenilor/ dup cum scrie i la Carte...”

Nu se poate s fi trecut banal secunda încare poetul s fi fost învoit de la z gazulistoriei, nici chiar f s i fi dat seama,deoarece „Toate acestea-au fost zise,/ i eutiu ce se cânta atunci, Lumin ia Ta,/ la

umbra arbu tilor din Belvedere, printre/vr biu e, cocârlani i mierloi,/ pentru c euam mu cat din carnea/ aceea sângerând a

cuvintelor,/ pentru c eu am v zut vâlv ileridicate/ ca bra ele muribunzilor/ pestecre tetul lumii...”

Încerc tot ducându-m din alfa în betalimbajului care pare a nu fi f cut din acelalfabet de litere, ci din f pturi gr itoare cu dela sine putere; încerc s m ancorez în aceainterconectare cu poetul care ba e-aici, ba e-n timpul privilegiat acela ales de poet sau dece nu, poate chiar f cut pentru el. Nu e u or,cum oricum, nu e destul. De la c rile ma-gistrale fiind, ale Schonbrun-ului, dup ceam trecut prin ambientala cândva zis i r -mas -ntr-un cârd de spuneri lâng nespu-neri, la Belvedere, ce-a zice dac l-a întâlnipe Pavel ar acolo unde pe bune nu m

teptam... „Un tumul se înal singuratic,/aproape de întinderea m rii;/ o-nce ataur se arat / acolo, înspre zidurile Troiei.Soarele însu i înaintea asfin itului,/ se o-pre te o clip din drum/ i prin razele-i fier-bin i/ a az i el o ghirland de aur...” Pelâng liricul acesta al nefirescului, dar în sineatât de firesc fiind, mai e ceva: neschimbareapersonajului-autor pe oriunde-ar trece, nuse îmbrac i dezbrac de vreun gram anumede temporalitate din recuzit , de câte ori seschimb cadrul scenic: „...Astfel trecur miilei miile de ani,/ pe drumul lor neostenit i

ve nic/ îns lâng tumulul de la marginearii/ de fiecare dat s-au oprit.”Nici nu m mai surprinde, atunci când

poetul mai vine brusc cu noi coordonate maigreu de intuit pe harta aceasta des elenitdin vechi manuscrise, ai crede dac n-ai ti,

pe poet tocmai l-ai întâlnit alalt ieri, ai datcu el mâna i ai b ut un pahar de vin vorbinddespre binefacerile dar i despre nenorocirileaduse-n istorie pe vertical , pentru a fi privitepe orizontal pân la urm ... „Acum eu suntla Lausanne,/ mi-am l sat o must cioarneagr / care în mod sigur i-ar pl cea mult,/i m preg tesc s plec la Geneva./ Sunt

ituit, vreau s schimb lumea cu mâna mea,/am descoperit dintr-o dat , ca într-o în arela ceruri,/ sau ca într-o pr bu ire în iad,/

re ia Istoriei i chem rile ve niciei.” Deparc n-ar fi deja gata lumea schimbat , depe un prag de timp pe altul, relativit ii îi po ispune despre Pavel ar , lui îns poetuluidespre relativitate, ba!...

Pavel }u]arã Abia atunci… citesc ce încã nu s-a scris

28 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Mihai {TIRBU

ION MINULESCU -un poet al tuturor

Cel cunoscut, în primul rând ca unsensibil poet simbolist, Ion Minulescu, a str -lucit i-n proz ca i-n dramaturgie, sau capublicist. Simbolismul ap ruse ca o nevoiede individualizare, „singurul fel de a nu muride eminescianism” (Felix Aderca). Spre de-osebire de contemporanul s u AlexandruMacedonski, poet care se adresa elitelor, IonMinulescu s-a dovedit - autodeclarat - ca unpoet al tuturor.

S-a n scut la Bucure ti, strada Covacinr. 15, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881,dar a copil rit în Slatina, de unde se tr geamama lui.

Tat l s u, Tudor Minulescu, era negustorîn Slatina. Din p cate a murit în urma unuiatac de apoplexie, în Bucure ti, la 1 ianuarie1881, chiar la petrecerea de revelion, cu asezile înainte de na terea fiului Ion.

Mama sa se numea Alexandrina Ciuc .Pentru c era foarte tân când r sese

duv , s-a rec torit cu Ion Constanti-nescu, un c pitan de cavalerie.

Clasele primare i gimnaziul (clasele a VI-a i a VII-a le-a trecut într-un singur an), le-aurmat la Pite ti, iar examenul de bacalaureatl-a trecut în 1899 la un pension particular dinBucure ti, „Brânz i Arghirescu”. Dupfinalizarea studiilor liceale, a plecat la Parispentru a studia dreptul, dar a renun at, înfavoarea literaturii simbolistice franceze. Alocuit patru ani în Paris (1900-1904), unde s-a apropiat de boema artistic . Înc de atuncidevenise un cunoscut al faimoaselor cafe-nele i cabarete, în care participa la discu iizgomotoase, tr indu- i din plin tinere ea.

La întoarcerea în ar , pentru c î iimpregnase în suflet felul de a fi parizian,verva care-l caracteriza i-n Bucure ti, l-adeterminat pe Victor Eftimiu s -l descrie ast-fel: „un poet cu barba ro cat , cu apc iochelari... Exuberant, familiar, cu gesturi largi,dezordonate, cu ipete stridente, cânt re ul„Roman elor de mai târziu” n lea ca untorent...”

Omul Ion Minulescu era sociabil, înclinatspre dialog, poante i vorbe de duh. „Acumtrebuie s ti i c Minulescu nu era un b rbatfrumos. Era un b rbat impun tor, avea unnas mare, caricaturi tii îl desenau cu nasulla, dar era îmbr cat corect cu ni te fulare

colorate i citea foarte frumos din versurilesale” (Jurnalul Na ional, 14 septembrie 2009,„Minulescu, poetul urban” autor: Ionu Ivan).

Prin forma ie, era un om de gust, cu ocultur superioar , cu o verv hilar în dialog,care-i încânta pe amicii boemi de la cafeneauabucure tean a lui papa Kubler, de pe strada

Imperial , la intersec ia cu Calea Victoriei. Înacele cafenele, vestite pe vremuri, se adunauscriitorii grupa i în „tradi ionali ti i moder-ni ti”. Acolo, conform lui G. C linescu: „Mi-nulescu se da în spectacol cu candoare. Sespovede te i se autopersifleaz concomitent”.

„Se pare c Bucure tiul secolului al XIX-lea i al începutului de secol XX se putea«mândri» cu o colec ie impresionant de eroilocali, amatori de aventuri galante, care însspre deosebire de jalnicii playboys, ap ru ipeste noapte, care poleiesc paginile ziarelorde scandal, erau reprezentan ii unor elite înadev ratul sens al cuvântului. Fie ea o elitnobiliar , aureolat de aventurieri nocturnica Scarlat B rc nescu, Barbucica Catargiu,Ionel Izvoranu sau Costic Paciuris, fie o elitintelectual , afi ând o atitudine dandy, în toncu spiritul boemei bucure tene de la cum-

na dintre veacuri, care aduna nume caDuiliu Zamfirescu, Mateiu Caragiale, DimitrieAnghel sau Ion Minulescu”. (Historia - re-vista de istorie Anul VIII, nr. 83, noiembrie2008 „Crai i zurbagii (I)” De CorneliuSenchea).

Cafeneaua „Cap a” era cea mai vestit .Înfiin at de Grigore Cap a în 1891, „Cap a”a fost locul în care poposeau oamenii decultur i oamenii politici ai societ ii bucu-re tene. „Cap a” era cafeneaua scriitorilori arti tilor. Aici îi g se ti aproape pe to i, cuvar ul dinainte sau cu paharul cu ap . „...Vini oameni de treab : pensionari, profesori,

militari. Poetului Ion Minulescu, director alArtelor din Casa coalelor, din cadrul Mi-nisterului Instruc iunii Publice, nu-i pl cea

fie contrazis acolo, pentru c dac îl con-trazici, ip la dumneata, d cu pumnul înmas , te amenin cu degetul i se conges-tioneaz i-i tremura buzele i se uit crunt,cu ochelarii pe frunte, cu p ria pe ceaf ...”.Mai venea acolo un personaj, Virgilic , ce

Emfatic, expresiv, plastic, Ion Minulescu a oferit posterit ii o bogatmetamorfoz poetic a experien ei sale personale, transpus sub semnul unuisimbolism tardiv care i-a format reputa ia de „maestru simbolist” (Ion Trivale),„adev ratul stegar al simbolismului” (Eugen Lovinescu) sau „agentul cel mai actival simbolismului înainte de r zboi” ( erban Cioculescu). Poezia sa eteric încmai reu te s câ tige admira ia cititorilor, prin dinamica i accesibilitatea sa.

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 29Anul V, nr. 5(45)/2014

cea orice serviciu pentru bani i „dac aichef s înjuri un scriitor, dar nu ai curaj sfaci treaba personal, d -i lui Virgilic trei leii înva -l cum trebuie s spuie”, i „are taxe:

pentru 1 leu, te salut ; pentru 2 lei, te saluti spune mul umesc; pentru 3 lei, înjur pe

cine vrei i-l înjur din partea lui, ca s nu- ipricinuiasc necazuri; pentru 4 lei, ia de gupe un scriitor foarte onorabil, îi spune c -liube te i-i face bezele; iar pentru 5 lei, s ruto femeie care trece pe Calea Victoriei”. Casa„Cap a”, devenit mai târziu cafeneaua li-terar „Cap a”, a fost decenii la rând, o ve-ritabil emblem a „Micului Paris”.

Alt cafenea, a lui Mihai Stere, era TerasaOtetele anu de pe Calea Victoriei. Acolo î itreceau timpul într-un mod pl cut poe ii,actorii, pictorii, sculptorii i ziari tii vremii.Acolo, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, EmilGârleanu, Ioan Slavici, cuvânt torul „f os”,Octavian Goga - „cânt re ul cu ochii alba trica cerul Carpa ilor” sau t. O. Iosif, însufle-eau atmosfera între inând spiritualitatea

cultural nelipsit . Nu lipseau de acolo ar-ti tii plastici Camil Ressu, Iosif Iser, Niculae

scu, Francisc irato sau sculptorii Di-mitrie Paciurea, Fritz Storck. La cafeneleleliterare, când colinda prin ar cu al i scriitori,la ez torile literare ale Societ ii ScriitorilorRomâni, Ion Minulescu era garan ia suc-cesului prin simpla prezen . De aceea, VictorEftimiu nota: „Ion Minulescu a exercitatasupra auditoriului un mare farmec, eraaclamat i rechemat dup fiecare poezie”.

În 1910, în redac ia revistei „Viitorul”, acunoscut-o pe Claudia Millian, o poet pecare, pare-se, literatura noastr a uitat-o. Întrecei doi s-a înfiripat una dintre frumoaselepove ti de dragoste din literatura noastr .Ion Minulescu era idolul Claudiei Millian,iar ea era muza lui literar , ca i Veronica Miclepentru Mihai Eminescu, sau Agata Grigo-rescu-Bacovia pentru George Bacovia. Pen-tru c cine se aseam se adun , cei doi i-auunit destinele pentru ve nicie la 11 aprilie1914. Iubirea lor avea un farmec aparte. Erau

cu i unul pentru altul, de i erau dou firidiferite. Din fericire, dragostea armoniza spi-ritualitatea i toleran a Claudiei Millian, cufarmecul teatral, i temperamentul de o marevitalitate al lui Ion Minulescu.

Claudia era fiica unui inginer petrolist (IonMillian) i a Mariei Negolescu, fiica unuiînv tor din Câmpulung Muscel. Ea, înadolescen , tr ise atmosfera începutului desecol XX, i, ca al i liceeni i studen i, eraatras de mi carea simbolist , participând lacenaclurile influen ate de ideile de înnoire,de „altceva” i de „altcumva”. Urmase doufacult i, de Belle Arte i de Art Dramatic .

Era profesoar de desen, a scris i versuri[(volumele „Garoafe ro ii” (1914), „Cânt ripentru pas rea albastr ” (1923), cu care acâ tigat Premiul Societ ii Scriitorilor Ro-mâni, „Întregire” (1936)] i 8 piese de teatru,sub pseudonimul Dinu erban. A debutat în1906, în ziarul ploie tean „Lumina”, cu poezia„Din trecut”. Folosea uneori i pseudonimulClaudia Cridim (dup primul ei so , poetul ipublicistul Christea N. Dumitrescu-Cridim).De i aflat poate pe nedrept în umbra lui IonMinulescu, analizând cronologic versurilepoetei, a a cum au fost ele reunite în volume,comentatorii vorbesc despre o sensibilitatepoetico-feminin prin excelen , marcat desentimentalism - ca o caracteristic a primuluivolum intitulat „Garoafe ro ii”.

Între 1924 i 1927 i-a înso it fiica la Paris.Acolo i-a sprijinit pe cei care voiau s punbazele unei Societ i a Scriitorilor Români dinFran a. Tot acolo i s-a acordat decora ia „LesPalmes Academiques” pentru c militasepentru îmbun irea i cre terea leg turilordintre oamenii de art francezi i români.

Din 1911 a devenit membr a Societ iiScriitorilor Români, iar mai târziu a fost primitîn Societatea Autorilor Dramatici Români.

Tot în perioada interbelic a fost profe-soar de desen i istoria artelor, apoi direc-toare la coala de Sericicultur . A colaboratcu „Adev rul literar i artistic”, „Via a lite-rar ”, „Insula”, „Flac ra”, „Adev rul”, „Di-minea a”, „Revista scriitoarelor i scriitorilorromâni”, „Rampa”, „Cuvântul femeilor”,„Cuvântul liber” i cu multe alte publica ii.

I-a supravie uit so ului 17 ani, pân la 21septembrie 1961. A murit la 74 de ani i a fostînmormântat al turi de Ion Minulescu lacimitirul Bellu.

Cei doi au avut o fiic (Mioara Lauren iaMinulescu), care a ajuns o artist plastictalentat , dedicat amintirii i omagieriiambilor p rin i.

Primele versuri publicate ale lui Ion Mi-nulescu au fost în revista „Povestea vorbei”de la Pite ti, pe când înc era elev, în 1897.Dup un an, utilizând pseudonimul I. M.Nirvan a publicat i în „Foaia pentru to i”.Dup 1905 a publicat poezii i fragmente deproz în revista „Via a Nou ” a lui Ovid Den-su ianu.

În anul urm tor a publicat o parte dintreversurile care mai apoi s-au reg sit în vo-lumul „Roman e pentru mai târziu”, în „Via aliterar i artistic ” a lui Ilarie Chendi. S-aîmprietenit cu Liviu Rebreanu, Emil Gârleanui Mihail Sorbul, la „sâmbetele literare” orga-

nizate de „Convorbirile critice” ale lui MihailDragomirescu. În 1908, împreun cu MihailCruceanu, Eugeniu tef nescu, N. Davi-descu, Eugeniu Speran ia, scriitori care sedeclarau împotriva tradi ionalismului, a scos

„Revista celorlal i”, al c rei director era. Înluna aprilie, în acela i an, i-a v zut în libr riiprimul volum de versuri, „Roman e pentrumai târziu”, cu o copert desenat de IosifIser (1881-1958), prietenul lui de-o via . Dinacea perioad dateaz i povestirile sim-boliste adunate în volumul „Casa cu geamuriportocalii”. Trebuie spus c era sceptic, gân-dindu-se la cum urmau s fie receptate ver-surile sale, oarecum neconven ionale, dar IonLuca Caragiale a fost primul care l-a apreciat,în revista lui Mihail Dragomirescu, „Convor-biri critice”: „Bravo lui! De mult nu am avut

a impresie. Îl salut c lduros i-i mul umescpentru înalta pl cere ce mi-a f cut cu ciu-datele-i versuri. Extraordinar!”. Perseverândîn activitatea publicistic , în 1912 a revenitcu ce-a de-a doua revist , „Insula”, la carecolaborau: G. Bacovia, Claudia Millian,Eugeniu tef nescu-Est, Adrian Maniu,Mihail Cruceanu, D. Iacobescu, M. S ulescu,N. Davidescu.

Nici a doua revist n-a avut o via lung ,fiindc a disp rut dup al treilea num r. Po-etului Ion Minulescu, în anul 1913, i-a ap rutal doilea volum de versuri, „De vorb cu mineînsumi”. Dramaturgului Ion Minulescu i s-a jucat, în 1921, pe scena Na ionalului, piesade debut „Pleac berzele” i „Lulu Popescu”.Urm torul volum de versuri „Spovedanii”, i-a ap rut în 1927. În urm torul an, 1928, i-apublicat romanul cu o puternic tent auto-biografic , „Corigent la limba român ”. Dupcinci ani i-a ap rut un nou roman, „3 i cuRezeda 4”. Sub titlul autodescriptiv, „Nu suntce par a fi”, i-a adunat într-o carte poeziiledin ultimii ani.

Prin scrisul s u, a contribuit la înnoireapoeziei române ti, Minulescu dep ind ca-drul cam îngust, cam provincial, al poezieidin vremea sa. Tr ia în epoca sem toristi poporanist , iar simbolismul s u milita

pentru dreptul la o literatur citadin , pro-movând specificul lumii urbane. EugenLovinescu, în „Istoria literaturii romane con-temporane” (1900-1937), îl considera „ade-

ratul stegar al mi rii simboliste”. Fade George Bacovia, se pare c cel mai re-prezentativ poet simbolist al nostru, ale c ruiteme erau monotonia provincial i de-gradarea naturii, imaginea literar a lui IonMinulescu poate fi asociat mai mult cu a luiGeorge Topârceanu, prin umor, zeflemea,autopersiflare i parodie.

Ion Minulescu a fost, o vreme (în 1906),redactor la ziarul liberal „Viitorul”, apoi, tottemporar, func ionar la Constan a. În toamnaanului 1916 s-a refugiat, la Ia i, unde a scrisarticole despre r zboi. A organizat i un salonartistic în care se întâlneau litera ii i pictorii

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine30 Anul V, nr. 5(45)/2014

afla i în refugiu în Moldova, ale c rui ez torise organizau în folosul r ni ilor. În 1919 i-adat demisia din minister, rezumându-se laactivitatea de gazetar. Din 1922 pân în 1940,Ion Minulescu a fost Director General înMinisterul Artelor i Cultelor, iar în 1926 afost numit director al Teatrului Na ional dinBucure ti. În 1928 a primit Premiul na ionalde poezie.

„Ion Minulescu a fost unul dintre poe iifoarte populari. A fost un trubadur modernal primelor patru decenii ale veacului tre-cut. La «Cofet ria Cap a» în Bucure ti, IonMinulescu era recunoscut ca unul dintre«stâlpii de baz » ai cofet riei literare, celcare «trona» în realitate. «Casa Cap a»,devenit mai târziu cafeneaua literar«Cap a» a fost, decenii la rând, o veritabilemblem a «Micului Paris», dar i un«câmp de lupt » unde inteligen a era armasuprem , iar replica acid conta mai multdecât o salv de artilerie.” („Ion Minulescu- Poetul exuberan ei tinere ti”, în Observa-torul, 01.07.2006).

Într-o zi în care trebuia s s rb toreasccei 30 de ani trecu i de la c torie, la 11aprilie 1944, Ion Minulescu a murit dup unstop cardiac, în Spitalul Brâncovenesc.

BIBLIOGRAFIE

- Wikipedia, enciclopedia liber ;- http://www.romanianvoice.com - IonMinulescu, (1881-1944);- HISTORIA - Minulescu - un simbolistaparte, autor: Irina-Maria Manea;- wikipedia Claudia Millian Minulescu;- Casa Memorial Ion Minulescu, ClaudiaMillian”- Observatorul 01.07.2006, Ion Minulescu -Poetul exuberan ei tinere ti, Elena BuicPickering;-http://www.paginiromanesti.ca 15/03/2008Iubiri pasionale (10) Claudia Millian siIon Minulescu, scris de Ion Anton Datcu;- Historia - Cafenele bucure tene loc descandaluri i împ ri de tot felul, deEmanuel Balan;- http://nicustancu48.ning.com, Februarie20, 2011, Claudia Millian - mai mult decâtso ia lui Ion Minulescu”, publicat de Came-lia Constantin;- Crispedia - mica enciclopedie - IonMinulescu”;- Historia - revista de istorie, anul VIII, nr. 83,noiembrie 2008, Crai si zurbagii (I), deCorneliu Senchea;- Jurnalul Na ional, 14 septembrie 2009,Minulescu, poetul urban, autor: Ionu Ivan.

George PETROVAI (membru USR)

1. Regretul este laptele b tut al c in ei.2. Atât de mult regret unii oameni nef cutele, încât nu le mai r mâne timp s se c iasc

pentru cele f cute.3. Filosofia este acea ispit a despic rii firului în patru, cu ajutorul c reia omul i-a ridicat

nedumeririle i îndoielile la rangul de art cu preten ii de tiin .4. Cel care se crede ne tiutor are voca ia în elepciunii, pe când cel care se crede atot tiutor

are voca ia m rginirii.5. Mult mai tiutor este acel care tie cu exactitate ce nu tie, decât acela care tie cu

aproxima ie ceea ce tie.6. Un dasc l bun î i îndeamn elevii s lupte cu ne tiutul, pe când unul slab îi sf tuie te

pe elevi s tr iasc -n pace cu tiutul.7. L sând pe Dumnezeu s -l ajute, omul face dovada c nu- i este sie i du man.8. Când cineva suport mai degrab mânia lui Dumnezeu decât iubirea Sa, înseamn c-a

ie it la plimbare pe bulevardul necredin ei.9. Omul are nevoie de Dumnezeu în fiecare clip a existen ei sale, iar Dumnezeu are

nevoie de existen a omului pentru a nu uita no iunea de clip .10. A crede c omul L-a creat pe Dumnezeu este totuna cu a crede c eternitatea a fost

mislit de clip .11. Nu-i orb nev torul care crede, ci atoatev torul care nu crede.12. Când omu-n necredin se-opinte te, ea spore te; când Domnul necredin ei îi ajut ,

ea sl be te.13. Ca oamenii s i poat tr i clipa, omenia este pretutindeni crucificat .14. Dac în continuare cei mai mul i dintre cre tini prefer pâine, iar nu cuvântul ce iese

din gura lui Dumnezeu, ipocri ii se îndoap cu sandvi ul f cut din pâine uns cu cuvântulDomnului.

15. Sufletul omului este puntea de leg tur dintre neant i ve nicie. Cum atâtea poveri s-au înghesuit de mii de ani pe ea, înc nehot rându-se în care parte s o ia, nu-i de mirare cpuntea st gata-gata s se pr bu easc .

16. Într-o lume a impermanen ei i relativismului, prieteniile tind s devin du niiirepro abil mascate, iar m tile du niei sunt înlocuite cu cele ale prieteniei.

17. Mai po i avea preten ia s te suporte ceilal i, când tot mai des e ti în situa ia s nu tesupor i pe tine însu i?!

18. Prieteniile devin adev rate de-abia dup ce se hr nesc cu amintiri.19. Unii prieteni sunt admirabili atâta timp cât n-ai nevoie de ajutorul lor.20. În majoritatea prieteniilor rela iile de afec iune func ioneaz dup urm toarea schem :

unii se str duiesc s dea, pe când ceilal i consider ca de la sine în eles nu doar s primeasc ,ci i s a tepte tot mai dese i mai consistente dovezi de prietenie.

21. Când prieteniile ajung mai istovitoare ca du niile declarate, interschimbabilitatealor este doar o chestiune de timp.

22. Doar femeile ultrarafinate au capacitatea de-a coborî prietenia la nivelul robiei i de-a ridica du nia la rangul de art .

23. Fiind interesate în con inut, prieteniile se str duiesc s fie dezinteresate m car înform .

24. Dac întreaga via omul crede c tie ce înseamn prietenia, la b trâne e el esteconvins c nu tie cum arat ea la fa .

25. Civiliza ia îl înva pe om cum fa a s -i arate prietenoas , chiar dac are inima câinoas .

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 31Anul V, nr. 5(45)/2014

ÎNTÂLNIREA

N-a fost s ne-ntâlnim în stelei nu tiu… este un p cat?

TU ai fi biciuit clepsidra,Iar EU din r ni a terneam pat

Era lumin -n jurul nostruPrin geamuri se jeleau mu cateCuvintele c deau ca pietreÎn toamna vinilor surate

Doar mâinile vorbeau prin semneAveam mai multe bra e-atunciÎn jur, clepsidre de luminSe pr bu eau cântînd prin lunci

Pe cine s cert m? Pe Domnul? n-a pus rostuiri în toate?

Când foc am dat la lacrimi - searaTe-ai dus cu dorurile-n spate...

RIT

Nu vezi c pesc ru ii au plecat,i-au poposit pe gâtul cald al Lunii?

De câte ori s i spun c ne privescCând Toamna face dragoste cu pruniiCând Luna trage Soarele de pleteÎn joaca lor de-a ve nicia vie ii

es umbre verzi în marea de lumin ,Sp lându- i aripile i pome iiDe câte ori s i spun c ruga noastrÎi va aduce, trupul, înapoi?Cu sânii goi, mustind a prim var :Mai verzi decât lumina - vom fi noi.

Mariana GHEORGHE(Canada)

ULTIMELE CUVINTE

Ultimele noastre cuvinteAu plecat cu trenul de searPe-o banc de lemn, într-un plic

rutat cu sigiliul de varÎngerii-au strigat de dou oriSe f cuse noapte într-o ziCerberii umblau nestingheri i

i ploua-n nuan ele de grii ploua trotuarul - ar miu,

Iar un Domn se-nchina într-un valsPa ii lui murmurau ca o rugSau striveau - poate, ultimul dans.

MAI TÂN R

De ce e ti TU mai tân r decât mine?Cu ce j ratec î i hr ne ti tu caii?De ce le ungi galopul cu lumin

i le tot ba i potcoavele cu naiiDe ce î i cre ti tu fruntea tot mai lat ?Zburând spre ase puncte cardinale:

i-ncotro mâni calea ca ta de vise,Preaplin cu speran e matinaleTu crezi c -i drept, dar ce e drept în lumeNu-i pentru to i, nici pentru cei ce-n rug ,

esal coamele de stele udei le usuc -n ploaia de sub glug

Când ai s strigi la poart , voi fi dusDar vei g si c rare printre steleTu mân i caii t i de foc, s lbatici,

te aduc -n dorurile mele.

TO|I }I-AU B{TUT JOCDE TINE, |ARA MEA!

To i i-au b tut joc de tine, ara mea!Parc -ai fi fost o cârp nu o stea,Nu e vecin s nu fi rupt din tineCâte-o îmbuc tur , când i-a fost lui mai bine,N-a fost anotimp s nu te tr sneascTr darea i iubirea de iascNici n-apucase i bine s te fi n scut

i-i erai Europei scut,Iar ea, drept r splat i mul umire,Te-a înjunghiat pe la spate, s i vii în fire,

i când î i era lumea mai drag , i mai bine,Te-a vândut ca o curv , f ru ine!Vai de capul t u a fost din început,Mai bine nu te-ai fi n scut!Asia i-a trimis scursorile sale

se odihneasc în tine, ca-ntr-o valePe de o parte te l udau to i,Pe de alta, te jefuiau, ca ni te ho i,Tr sni-i-ar Dumnezeu s -i tr sneasc ,Pe limba ta, a româneasc ,

i când le-o fi lumea mai drag le dea otrav i podagr !

i ca i cum nu i-ar fi fost de-ajuns,Te-ai r stignit tu singur , Iisus!De fiecare dat când î i d Dumnezeucâte-o minte bun ,Ai pizmuit-o i-ai înjunghiat-o pe lun ,Nici un neam nu i-a asasinat geniile sale,Cum ai f cut-o, neamul meu, Dumitale!Poate i de aceea Domnul te-a blestemat,

mergi ca racul, prin timp, împiedicat!To i i-au b tut joc de tine, ara mea!Parc -ai fi fost o cârp , nu o stea,Ci m car acum, în ceasul din urm ,

nu r mâi de turm , te pierzi, s dispari din Istorie, f rost,

Ca i cum n-ai fi fost!i din trud i din geniu, c tâi,

ajungi na ia Dintâi!Doamne, Tat Ceresc, Bunule Dumnezeu,Ai, Doamne, mil , de neamul meu!

{tefan DUMITRESCU (membru USR)

Delacroix - Puiul de tigru jucându-se cu mama sa

32 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

O LUME DE CIUDA I

Acei ce exceleaz pe p mânt, s-o tim,extratere tri sînt

i tot ce fac, e spre-ameliorao ras vie uind cam tra-la-laNoi constat m inteligen a lorie it din comun,dar,prea u ortrecând peste minunile ce fac,ne comport m ca broa tele pe lacTr ind asemeni nou ,printre noi,ei se disting,eroi printre eroi,crezând,sperând din suflet i din gând

ne-om salva exemplul lor urmândDar lumea,înglodat -n smârcul ei,chiar dac vede,nu pune temeipe-ace ti nebuni,ce-atât stranii sînti- i preg te te propriul mormânt.

SONET SPECIAL -acrostih-

Prim vara-n asaltu-i frenetic uimeareau i-nfloreau mii de flori siderate

iar furtuna stârnit în inima meaviscolea sanguin spre minuni i p cateImpecabil i pur Primadona cântagl suind ireal într-o limb divinhuzureau gugu tiucii prin pomi ca SfântaEudochia-n rolu-i jucat f vinToropit de somn i c zut în viso fantastic lun cu-n chip ezotericajungea, r cind, printre flori de cais

suna-ntreg t râmul de trilul feericexersat de madona pe care-o iubimadorând-o,vr ji i de mesaju-i sublim.

CUCUL DIN DEJAGASKAR

Ascultând simfonia luminiidin bârlogu-mi onest i curat

vedeam mult prea rar cu veciniice credeau c prin târg am plecatÎi vedeam h rnicind prin gr dincu o mare pl cere i sporla r sadul ce-avea s devintrufanda sau un fruct hr nitorCând ie eam diminea a afar

Dominic DIAMANT

-mi stropesc florile din cerdac-ncânta simfonia solar

cu miresmele de liliacPrim vara era o orgiede verdea cu flori i culorii sim eam cum natura m -mbiei-mi stârne te furtuni de fiori

Dând obol simfoniei divinesufletu-mi iubitor plin de har

trezeam prea departe de tineisihastul din Dejagaskar

BOCET CARPATIN

Unde sunte i voi, bunilor,i str bunilor, voi reperelor (modelelor)

Ce-a i creat str lucite splendoriinuind, tot mai greu de crezut

Într-o lume-a nebunilor,Dezm ilor, hahalerelorCotropit de-atâtea ororiCu mankur i ce-au uitat de trecut ?

Ce resurse ve i fi avutCe putere iubirea v-a datCa, prin ap i foc str tând,Inspira i, s le cre te i în timp ?Setea voastr de absolut

i cu crezul nezdruncinatTotdeauna prezente în gândV-au hr nit, s intra i în Olimp

Plânge suflet, plâng iarb i ram, str bate un dor necuprins

Din diluviul ce-a cuceritArealu-mi de vis, minunat.Dac -n fream tul vostru vibram

fi fost un erou neînvinsAspirând i murind fericit.Dar a a, singur, trist i uitat,Voi muri ne-mp cat.

O CONFRUNTARE CU FINAL RATAT

A- Tu e ti cel mult un zero absolutNimic n-alegi, din tot ce ai f cut!

B- Bine c tu e ti un…universalUn tip oportunist, mereu pe val.

A- M i înfrun i? Cu tine nu discutti compromis de propriul trecut

i miopismul t u fenomenalDucându-te-ntr-un hal f de hal

B- Scute te-m , nebunule-ncrezut,De ce m prigone ti, ce i-am f cut?Te-am oprit eu s fii un om total

i împline ti înaltul ideal?A- Ascult , piticanie de lut,

Tu nu exi ti în ochii mei, salut! nu te mai ive ti în calea mea o p ti cum nici visezi, p zea!

B- Gonflatule, nu tu ai început trop i, s muge ti ca un mamut

i s te n puste ti în via a mea?i, ce crezi tu c eu te-a agrea?

A- Hai s uit m de tot i de trecutE clar c adev rul a durut

i s ne ignor m, nu-i mai flatantÎn universul nostru bulversant?

A- Aha, acum o-ntorci ca la Ploie tii, vezi, megalomane, cine-mi e ti?

Eu nu m-am luat de tine din nimicPrea mare, tu nu vezi cât e ti de mic!

MoralaCând dou pietre scap scânteiE ca-ntr-o lume plin de ateiÎn care focul pârjole te-n draciTot ce realizezi i tot ce faci.

GURA P TOSULUI

ai curaj a scrie poeziipu in nebun tot trebuie s fiisau,poate,chiar mai mult,demn de legattiind poe ii ce te-au precedat

Eu recunosc c-am fost pu in nebunavând întreg curajul s compuni chiar mai mult de-am fost,de speriat

procesul mi-i pe rol,nu s-a-ncheiatN-oi fi eu Edgar Poe sau Holderlini nici un Eminescu cel divin

dar n-am fost prins în vreun delict flagrant mi-am ales s fiu un Diamant

Prin mine poezia i-a r sfrântfantasticele-i jerbe,duhul sfântpulsând sub chipul ei dumnezeiescîn fream tul cu care,viu,iubesc.

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 33Anul V, nr. 5(45)/2014

ANOTIMPUL CINCI AL LUI VIVALDI

Când ai s viinu- i bate capul s ieicu tinetot felul de lucrurinefolositoare;poate o îmbr aredintr-un descântec de teiva fi O.K.Singurul lucru la care jinduiesceste s rutul nostru p mântesc.Spune-i dar Cor bierului

l-am l satla marginea cerului.În rest,nu- i bate capul s aducinici m cartimpul apelor spus.De nu vei uita de s rut,Vivaldi o s ne fie de ajuns,mai ales c la cele patruanotimpuri,a mai luat un împrumutde ve nicie,spre a-l scrie pe-al nostru.În plus.

VIVALDI’S FIFTH SEASON

When you join medon’t bother to takewith youall sorts ofuseless things;maybe a hugfrom the magic charm of a linden treewill be OK.The only thing I yearn foris our earthly kiss.So, tell the Boatmanthat I left itat the border of the sky.For the rest,don’t even bother to bring themat leastthe so-called time of waters.If you don’t forget about the kiss,Vivaldi will do for us,especially for the fourseasons,he got an extra loanof eternityin order to write oursin addition.

AH, C ILE, CE GRELE SUNT...

Gre ala ta, cum s o tac?Dac i-o spun, s nu te sup r.

a s-a întâmplat pe laccând întru graiul singuritun nuf rtot a-ncercat prin und

rutul lunii s -l ascundsub strea ina din fream t de br det.Tu e ti poeti-mi cau i numele ce-ar fi putut-nsemne

tot r cind prin spate de cuvânt,nu la izvorul n sc tor de curcubeu,ci-n pod de lexicon, dic ionare,în loc s -mi dai s rutuldin vinul alb al lunii s i-l beu.Ah, c ile, ce grele sunt,ca lutul,când le compari cu ?oareace ne-a-nv at s rutul!

OH, MY, HOW HEAVY BOOKS CANBE…

How could I possibly not mention yourmistake?will it upset you if I mention it to you. what happened on the lakewhen in its lonely special language a lilykept trying to hidethe moon’s kiss in the waveunder the roof of the rustling of a fir tree?You are a poetand have been looking for my name whichcould meanwandering behind the wordnot at the source which gives the birth to arainbowbut in the attic of a lexicon, dictionaries,instead of giving me a kissto sip and drink from moon’s white wine.Oh, my, how heavy books can be,like claywhen you compare them with flowersthat taught us how to kiss.

ABECEDARUL LUMINII

Deasupra e cerul.Dedesubt - apele m rii.Cine de la cine-a-nv at

rosteasc albastrul întâi?i-al cui e împrumutul?

Nu cumva la-nceputo fi fost s rutul?Deasupra omului - cerul.Dedesubtul lui e p mântul.Cine de la cine-a-nv at

-I cânte în palm fr mântul?Soarelede fric

nu-i creasc aripi de cântecse aude din ascunsul de nor.Deasupra mea e somnul,dedesubtul meu - apele somnului.Numai apusul meu este visul,împrumutat de la om.Cum a putea decât omene te,cuvânt cu cuvânt,

es luminacu care se-nve mânt Dumnezeuamintindu- i de cer, de p mânti, mai ales, de gustul amar

din fr mânt.

THE ABC’S OF ILLUMINATION

Above is the sky.Below - the waters of the sea.Who learned from whomwho was the first to utter the blue?And to whom does the original belongs to?Wasn’t there the kissin the beginning?Above man - the sky.Beneath him there is the earth.Who learned from whomhow to sing to Him the temperin His hand?For fearnot to have the growing wings of a songThe sunhides in the deeper of the cloud.Above me there’s the sleep,under me - the waters of the sleep.Only my sunsetis the dreamborrowed from man.How could I weave humanly speakingword by wordthe lightwith which God wraps Himselfremembering the sky,the earth,but most especially the temper’sbitter taste.

Dumitru ICHIM (Canada)

Traducere \n englez# de Mugura[ M

aria Petrescu

34 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

În cotidian, fa de evenimentele derulatepe scara descendent a timpului, atât sufletuluman, cât i sentimentele-i care eman , ausuferit muta ii spectaculoase, iar când spu-nem spectaculos, nu ne gândim neap rat laceva pozitiv, de bun augur. Dimpotriv , febracare bântuie tr itorul contemporan estegoana nebun fie dup avere, fie dup prea-

rire, fie dup o autoimpus superioritatefa de ceilal i. În acest tablou, aproape clinic,poezia a suferit i ea muta ii teribile, înde-

rtându-se tot mai mult de originile sale di-vine, de lini tea sa inspiratoare, de liniilespectrale trasate peste destin, linii care a-proape întotdeauna erau vii colorate, pozi-tive, sinergice, angelice i, de ce nu, glori-oase. Poetul a fost dintotdeauna un om maispecial, o „ni ” misterioas , prin care poezia- v rsat din potirele de aur ale muzelor aflateîn cerul zeiesc - se amplifica în st ri vibratorii,divine, pe care poetul doar le transmitea.Poezia a fost, dintotdeauna, o extensie a rea-lit ii, o hiperbolizare a aspectului s u teluric,un f ga prin care sufletele muritoare seridicau în providen ial. F îndoial , poeziaa fost dintotdeauna patria aspira iilor fie-

ruia, în care sufletele tr iesc împreun darse separ nedureros, era întregul vocilor ace-leia i edenice muzici cântând omenirii ca untot, dar ce puteau fi separate asincopatic de-opotriv , era voin a puternic ce nu c utaneap rat gloria, dar pe care o c ta ca r s-plat a r bd rii.

S-au emis ipoteze, conform c rora, poezianu a fost privit niciodat ca pe o modalitatede expresie literar , ci ca pe ceva în afarast rii literare propriu-zise. În acest cotidianmai mult decât sufocant, din nefericire degra-dant, în p durile ve nic verzi ale poeziei, crescdin ce în ce mai multe ciuperci otr vite care,sub înf area unor culori ip toare sau si-luete zvelte, dezgolesc poezia de absolut totce are ea mai nobil, aduc prin vers o realitatedecadent mai mult decât r itoare, deseorisub limita bunului sim . i culmea, acesteciuperci sunt culese de p durari zelo i i

oferite, ca hran , celor care nu le cunosc inu pot s le anticipeze „nutritivele” lorcalit i. Practic, e o otr vire lent i dureroasa umanului cu subuman, trivialitate, prost-gust, mondenism exacerbat, oroare, porno-grafie, aspecte ce nu pot fi atribuite în niciuncaz poeziei veritabile.

În acest contemporan tablou clinic, poe-zia care i-a p strat calit ile sale curativeoriginare este din ce în ce mai greu de g siti, implicit, de lecturat. Acestei poezii rarisime

a momentului, ce poate fi privit ca pe oinsul vie, înconjurat de un ocean de apmoart , prin care se poate proba o terapie avindec rii sufletului bolnav, se al tur i liricapoetului hunedorean IOAN VASIU. Celebrasintagm : „terapie prin poezie” devine ocertitudine, sub mâna sa iscusit . Plachetasa de versuri, frumos intitulat „BOLNAV DEPOEZIE” (Editura M iastra, Tg. Jiu, 2012, 100pagini) include 63 de astfel de „re ete”, cepot trata diversele afec iuni ale sufletuluiaflat în metastaz : angoasa, suferin a, singu-

tatea, dorul de p rin i, durerea fa de raiulpierdut al copil riei, neîmplinirea visului,stigmatizarea iubirii, nesiguran a, incertitu-dinea, r cirea, teama de târziu, b trâne ea,insomniile de prim var . Aproape toate poe-ziile c ii completeaz o schi de portretautobiografic, în care se g sesc note expli-cative ample sub form de Curriculum Vi-tae sau prin care poetul se întreab Ce vinam? Lirica volumului este una inspiratorie,motivant , agreabil lecturabil , poetul des-

rcându- i st rile în potire de cristal, dincare cititorul poate bea poezia, f rezerve,înghi itur cu înghi itur . Leacul insinuat vainvada - în valuri fierbin i - trupul i va ajungepân dincolo de suflet, stingând dureri maivechi i substituindu-le cu mugurii unor bu-curii ce vor putea cre te într-o secund , câtaltele în zece: „[…] melancolia o înv szboare/ adeseori furat de câte-un gînd/ mpierd prin codrul calmelor cuvinte/ fereastrsunt, deschis , respirând […]” (CurriculumVitae, p. 3, op. cit.).

IOAN VASIU –un bolnav de poezie

Ritmicitate i melodicitate, amintind defiligranele lui Mihai Beniuc. Poetul nu se de-fine te numai în raport cu sinele propriu, cise recunoa te ca parte a acestei lumi, cu bu-nele i relele ei, c reia îi caut leac, prin versuribogate în esen e, prin care cititorul este in-vitat s opineze, s -l provoace, s -l motiveze

mai scrie: „[...] i dac vre i s -mi scrie i -nu e greu - / sau s -mi telefona i din prietenie/

ve i afla ucenicind mereu/ în casadenumit poezie... […]” (ibid., p. 3, op. cit).În acela i registru confesiv, se pot încadra ipoeziile Ce vin am ?!?, Supus Cuvântului,De grâu vorbesc, Iubirea mamei t iat -nfelii, A a sunt eu, Schi de autoportret.

Ca orice poet ardelean ce se respect ,Ioan Vasiu integreaz cântul viorii sale du-ioase, imnurilor dedicate patriei inimii sale,cu mun i frumo i i ve nic verzi, cu cerurialbastre, zâmbind a soare sau sclipind în rouaploii, cu turme urcând i coborând piscuriînz pezite într-o ancestral transhuman , cupoieni în care pragul casei natale a tepturme de pa i descul i, cu dorul de p rin i, casiaj de pl cut amintire. Acestui t râm mi-nunat, poetul îi acord o binemeritat sacra-litate, fiind p mântul pe care roadele cresc abun stare, sau în care mor ii plâng clipeletrecute ale ve niciei. Aici, în inima mun ilor,aproape de ruinele „imperiului” dac, la poa-lele Sarmizegetusei, cerurile amintesc de pio-nieratul aeronautic sau de însângerateledoine i balade, cu strig t r zboinic: „noivrem p mânt” (Oct. Goga): „[…] se-ntorcacas mo ii rând pe rând/ cu traistele pe umeriatârnate/ ca ni te brazi destoinici r mânând/lega i în veci de veci de-ale lor sate […]”(Se-ntorc acas mo ii, p. 75, op. cit).

Iubirea de ar este, în versul lui IoanVasiu, mai vie ca niciodat . Poemele, cu stihuriconstruite pe un polisemantism evident,readuc în aten ia cititorului poezia lui Adrian

unescu, mustind de revolt i strigândadev ruri pe care pu ini au avut curajul s lerosteasc . Indiferent dac este vorba despre

Gheorghe A. STROIA(Academia Rom@no-American#)

- Muritorul, clamându- i dreptul de a visa la Nemurire -

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 35Anul V, nr. 5(45)/2014

culorile drapelului na ional sau dac se facevorbire despre r nile f cute pe trupul sfântal patriei, Ioan Vasiu consimte: „[…] Destulai fost f cut de ocar / i cizma bol evic ,uciga ,/ Prea mult f cu grumazu- i s tedoar !/ E timpul s te-ntorci Moldov -acas ![…]” (Revenirea la patria mum , p. 79 ,op.cit). Patria este, pân la urm , tor a(re)aprins în pieptul revolu ionarului (ca înpicturile lui Camil Ressu) sau frumuse easimpl , dar miraculoas a ranului român,cântat i de poetul hunedorean (vezi simili-tudinea cu pânzele grigoresciene). În toataceast efervescen creatoare, poetul atri-buie sensuri mai vechi sau mai noi iubirii,prin versuri atent construite. Unele dintreele, roman e în adev ratul sens al cuvântului,poart i titluri pe m sur (Roman - cântatnumai de femei - , Roman - cântat numaide b rba i - ). În aceste parfumate can oneteeste cântat femeia, iubita, mama, ara: „[…]femeia - visul care ne dezmiard / femeia - visuldragostei spumos/ femeia - foc în stare s neard / femeia - drumul str tut pe jos […]”(Roman , p. 13, op. cit). Se resimte, iat , învers, înfl rarea shakespeareanului Othelo,combinat cu inocen a unui Romeo modern.

nicio umbr de îndoial i f nicioexagerare, Ioan Vasiu este un bolnav de poe-zie, un pasionat al metaforei, ce reu te sconstruiasc tablouri mirifice, rev rsate înpasteluri de o frumuse e aproape nelu-measc : Prim var în Ardeal, De grâu vor-besc, Blestemat colind, Toamn transil-van , Casa p rinteasc . Purt tor al unui ra-finament stilistic de admirat, poetul adunsub titlul generic bine ales al c ii sale, osuit de specii apar inând genului liric,trecând cu versatilitate de la od la balad ,de la pastel la subtilit i pamfletice ori aro-

mele ter inelor nipone (Bolnav de poezie),incumbând medita ia i combinând frumu-se ea elegiei cu muzicalitatea roman ei. Odovad , în plus, a pedanteriei i romantis-mului s u incurabil. „Bolnav de poezie” - peransamblu - r mâne o carte plin de speran :în ziua de mâine, în lupta cu finalitate, îniubirea împ rt it , în dragostea idevotamentul filial, în viitorul pe care ni-lputem construi (înc ) singuri. De asemenea,mesajul profund ce se desprinde din filele

ii este acela c poetul - pe deplin con ti-ent de resursele sale - încearc s schimbe,nu atât lumea, cât modul de a o privi sau dea o accepta. Poate, astfel, chinul efemereiexisten e umane ar fi diminuat, iar durerileumanit ii cu mult mai u or de suportat. Po-ezia lui Ioan Vasiu este, în spe , o poezie ro-mantic , cu o construc ie de sorginte clasic ,venind parc din vremurile când poezia sunai r suna bine. Elemente de substan poetic

ce pot fi atribuite i operei altor romanticinotorii ai zilelor noastre, n scu i i ei bolnavide poezie: albanezul Baki Ymeri, bucure -teanul George Peagu, cuplul canadiano-ro-mân Florica Ba u i Dumitru Ichim, eruditapoet g ean Cezarina Victoria Adamescu.

Cu o activitate de referin , abordând maimulte genuri literare, cu o implicare de ex-cep ie în descoperirea i promovarea detinere talente, cu o acerb nevoie de a fi cititi de a citi, redactorul- ef al publica iei s p-mânale Palia Expres de la Or tie - Ioan

Vasiu - este un valoros poet român contem-poran. Cu certitudine, valoarea îi va fi corectapreciat , în acord deplin cu meritele celui

scut pentru poezie sau, mai bine-zis, alecelui pentru care poezia este un modus viv-endi: Pentru c am iubit, d ruiesc lumiipoemele sufletului meu; i ei, iubirii, unstrop de nemurire din universul vie ii mele...(V. Mahok).

0am întâlnit ner bdareai în ritmul ei, femeiai unduia tainele

pân vibrau pietreleiar apele se învolburau,ce pioas î i era via acând clopo elul

i d dea de teptarea.1sunt orbi el e orb

un felinar stîn locul crucii,tocmai s-a întors lumeade la cer it lep dându-se fiecarede el însu i,tot cartierul e orbi becurile sunt sparte,

a orbit strada.2mama mi-a datpâine cu magiun,am ucis joculprin abandonam lins magiunuli pâinea am dat-o la câini,

cât nerecuno tiinpentru o coaj de pâinestratificatîn neputin a de a m hr ni.

3ne plimbam prin cimitiri citeam epitafurile de pe cruci,

vântul purta dang tul de clopotpeste aiurea, un cavou s-a descoperit,te-am luat de mân i am f cut dragostepe lespedea mor iimirosea a putrefac iedeasupra cronc neau ciorile.

4sunt un anonim p tosîngrozitor de p tos,popa mi-a dat canoaneeu beam o bere pentru fiecare canoni îmi împleteam

catele între eleiar ochii îmi fugeaula alea tinere,nevasta m-a dat afardormeam la vecina,ce via de câine anonim.

Stejarel IONESCU

Delacroix - Un brigand r nit potolindu- i setea

36 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

La început a fost sfâr itul*. O carte-cunun sângerând din ramuri înspinate deistorie real , amintitoare de apte decenii dezbucium, de suferin e i umilin e, de dureriînv luite în duioase speran e, de prefacerizvârcolinde. Un memorial care recompune otreapt tulbure din istoria Românieideceniului patru al secolului al XX-lea,deopotriv , al unor timpi torturan i, ce auurmat. Un jurnal care reprezint oglindireavie ii unei tinere intelectuale, absolvent aFacult ii de Drept, Adriana Georgescu(Bucure ti, 23 iulie 1920 - 29 octombrie 2005,Stevenage-Anglia).

Nu dorim a reface neap rat atmosferaBucure tiului i a României anilor’40, cimerit a retr i, prin frânturi de lectur , acelprezent topit în trecut, f a uita c oriceprezent devine trecut. Un trecut ce nu sevrea uitat, ce nu merit a fi uitat, pentru aprivi încrez tor viitorul. A adar, trecutul iviitorul se îmbr eaz , mereu, într-unprezent care- i cere iluminarea... i luminalumineaz în întunerec i întunerecul n’acuprins-o” (Ioan I.5)

De aceea încerc m, succint, a reface oanume fil de via din existen ialul aceleiacare s-a numit Adriana Georgescu, cea carereprezint (sau ar trebui s reprezinte) pentru

noi un „simbol al îndârjirii cu care studen iii tinerii români înfruntaser dup r zboi

ocupa ia sovietic ...” (Monica Lovinescu),„figur emblematic ” în rezisten a anticomu-nist în deceniul patru al secolului al XX-lea.

La început a fost sfâr itul reface untraiect dureros nu doar pentru o fiin saupentru o genera ie, ci pentru mai multegenera ii de români, iar dedica ia autoareieste suficient de gr itoare: „Închin aceastcarte tuturor românilor care, în perioadacelor patru decenii de robie comunist , aufost persecuta i, aresta i, tortura i i con-damna i, pe nedrept, la ani grei de pu -

rie” - pentru c aceast carte pecetluie teîntre filele ei optimismul unei genera ii (deacum apte decenii) chiar i-n cumplit su-ferin .

Volumul recompune o triad înv luit -ntrepte. Mai întâi, într-o dulce ascensiune „Laînceput a fost sfâr itul” - cu învolbur ri iînce ri complexe, apoi „Subsemnata,declar...” - cu multiple stria ii fulminante(antepunere victim -c i), zbateri care cul-mineaz -n tonuri sumbre spre acea deschi-dere, din nefericire, cu-n final amar, sfâ ietorde trist... „Niciodat trandafirii nu au fostatât de alba tri...”

Firul vie ii proaspetei absolvente în drept(gândind la anul 1943) va cunoa te zdrelitecurburi - nu din pasiunea pentru sport saudin d ruirea de a îngriji pe r ni ii adu i de pefront, ci din sfredelul ochiului critic îndreptatasupra filmelor germane care invadasertoate cinematografele bucure tene. O ascen-siune curmat de o posibil dur confruntarecu Gestapo-ul. Iat -ne p trunzând încren-

turile anilor 1944-1945: ocuparea german ,apoi, cea sovietic . Adriana Georgescu sedovede te perspicace i ca jurnalist „po-litic” („Viitorul”), i ca ef de cabinet laInterne”, sub bagheta ultimului premier,generalul N. R descu (3.12.1944-5.03.1945).O perioad dur , oglindit în culori rebele:„Pentru a fi un ef de cabinet perfect, trebuie

zâmbe ti tot timpul. Când m doarecapul, zâmbesc. Când nu am bani, zâmbesc.Când sunt bolnav , zâmbesc...”

Dar surâsul, „arm pre ioas ” ( i „nece-sar ”, în plan politic), va fi curmat sângeros

de brusc. În Pia a Palatului, „un automobildespic mul imea... r ituri i ipete... mi-traliaz mul imea în dreapta i în stânga...”Mor i i r ni i. Pe 29 iulie 1945, AdrianaGeorgescu este arestat i supus unor tor-turi i umilin e, pe care nici hârtia nu le dore teimortalizate. Este obligat s semnezedocumente sub amenin area cu moartea. Dinordinul „omului- obolan”. De i acesta areun nume, refuz m s -l pronun m. A fosttorturat cu bestialitate, au jignit-o i au umi-lit-o, îns tot obolanii acelor timpuri s-auumilit întru vecie. Ce puteau s -i mai spun ?!„S nu fii obraznic la proces, a a cum aifost la anchet ...” „Sfaturile” devin ame-nin ri: „nu povesti nimic despre anchetla proces. Un singur cuvânt de prisos, i i-ai semnat sentin a. O s te omorâm...” La

re ti este b tut cu atâta s lb cie,încât „dentistul închisorii i-a scos cei doi-sprezece din i care se cl tinau. Fanestezie...” Este foarte bolnav , dar „Me-dicii spun c nu m mai in nervii. Gheararevine cel pu in o dat pe zi, i le in des.Directorul general (al închisorii) a ordonat

fiu transportat într-o celul indivi-dual , ca s «cr p în pace»...”

Va fi gra iat de Regele Mihai, în aprilie1947, îns tratamentul inuman la care a fostsupus î i las amprenta. Cumpli i fiori defric mutileaz fiin a-i pl pând - „fric deora ul care m a teapt afar , de acest orai de aceast via cu care nu mai sunt

obi nuit ...” Primele clipe de libertatecompun i ele un alt tip de tortur - psihic :„Am obsesia zidurilor care par s cadpeste mine, a u ii care se închide în urmamea...” Nu poate comunica decât cu fo ti„colegi «politici»”, pentru c doar cu eipoate folosi „acelea i cuvinte”, doar cu ei atr it „aceea i realitate care ne izoleaz decomunitatea celor vii”. Caut „aerul” ce i-a fost refuzat timp de doi ani... Traverseazmomente de mare curbur psihic : „nu reu-esc s m reg sesc pe mine, s fiu cre-

dincioas întâlnirii cu mine îns mi..”La spital, verdictul profesorului medic

este clar: „Nici unul din organe nu e la loculu: stomacul a c zut, rinichii sunt de-

Ramuri î@nspinate

Livia CIUPERC~(membru UZPR)

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 37Anul V, nr. 5(45)/2014

plasa i, cât despre pl mâni, ce s mai vor-bim. Infec ia este atât de generalizat c osepticemie se poate declara de la un momentla altul...”, dar de neîn eles, „evident”, „do-jenitor”: „ce via ai putut duce ca s a-jungi în halul acesta...” Când a în eles mo-tivul, b trânul profesor „a ro it...” Ne în-treb m i noi, tor ionarii au ro it vreodatpentru faptele lor inumane?!

La început a fost sfâr itul este totodati un mini-manual de istorie. i numai z bo-

vind asupra informa iei urm toare: la spitalul,unde Radu este medic ef, absolvent alFacult ii de Medicin , cel care are cuvântdecizional este „responsabilul politic alsec iei”. Un mecanic, ce e drept, dar membrude partid, care nu se jeneaz a umbla prinsaloane îmbr cat în halat, precum un medic.

Dup nou luni de spitalizare, în con-valescen fiind, Adriana va fi supus unuialt val de anchet ri, tortur ri, umilin e, pânva fi salvat de un grup de prieteni devota i.Din acel moment, va duce o existen clan-destin într-o ar terorizat de fric . Fiecarese teme de fiecare. „Tot ora ul e împ it însectoare de spionaj. Exist un responsabilde cartier, un responsabil de strad , unresponsabil de imobil. În curând vor existaresponsabil de apartamente...” Mereu, unalt domiciliu „conspirativ” pân în momen-tul în care a sunat ceasul decisiv, un „drumlung i colbuit”, „fo netul vântului”, o buso-

i „drumul final prin noapte i prin no-roi...”, trecerea frontierei. Era în august 1948.

A fost o dat o genera ie de tineri curajo icare- i doreau atât de mult ca „trandafirii

înceteze s mai fie alba tri....”A fost odat , pentru a nu se mai repeta

niciodat .

*Adriana Georgescu, La început a fostsfâr itul, Ed. Humanitas, Bucure ti, 1992

Dep rt ri adânci

Dorm dep rt rile adânciîmb trânindu-mi zareadin ochiul c prui,dezvelit de nori,de frunzele prim veriicu miros de iarb crud .

Flutur trecutul prin crengilezilei de mâinei m uit

cum mi se scurge prezentulprintre degetele sub iri,cu priviri rug toare,cu lacrimi de a teptarece se scald -n ochii mei

prui.

Cad una câte unazilele,nop ile,dar ochii mei privescspre acelea i dep rt riadânci!

Zâmbet nebun

Plou cu atâta a teptarede ani i anipe aceea i c rare uitatde fiecare mugur de soart .Nu g sesc ie ireîn jocul ce m-a prinsca un nebuni strig,i cer,i spun

ca soarele s fieo dat -n via mai bundecât zâmbetul nebunpe care trebuie s -l joc

noroc.

Elena Andreea ION

Vom r mâne departe

Se lovesc fulgerele între eleciocnindu- i aburul privirii blânde,aud r gnind t cerea încle tat ,simt cum suflarea î i pierde respiruli sufletul mi-e aproape s moar

când vor s -mi fac o resuscitarecare m ucide.

Fiin a-mi i-a întins albele coardespre acela i visîn care tu-mi zâmbe ti.

ti i vom r mâne departe,dar vii în poezia pe care o cite ti.Aud cum bate ceasu-n miezde noaptecântându- i numele în tic-taci cea din urm oapt a ta r sare

din luna albîn care m prive tide fiecare dat cândvom r mânedeparte!

Alb

cerea-mi inund suflarea alba cerului cr pat ce se revarscu totul, rostogolindu- i zarea,peste gândul chiop,peste cuvintele ce staucu gura c scat ,gata s le înghit poetulîn rime albe.

La marginea poezieii v d chipul angelic,

stropindu-mi fiecare versc-o t cere albce- i scurge culoarea, prelung,din statuia albunde ne-am priviti ne-am cuprins în cerc

gândurile albe.Delacroix - Libertatea conducând poporul

38 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Cine cite te observa iile lui G.C linescu,din a sa Istorie a literaturii române1 , despreviolen a fizic din romanele rebreniene i, maiales, sugestia criticului precum c Rebreanuar fi incapabil s vad lumea deasupra in-stinctualit ii gloatei - r mâne, probabil, sur-prins c , totu i, „suveranul” C linescu îi faceromancierului o concesie: „Cu toate acesteinegalit i, Liviu Rebreanu este un marescriitor i pe drept cuvânt creatorul roma-nului românesc modern, cu mult asupraceea ce epoca lui produsese”.2 De ce tocmaiun apologet al violen ei s se instituie în cre-ator al romanului românesc modern - când,slav Domnului, de la Filimon la Sadoveanui de la „sbur tori ti”, la dadai ti - avem

destui autori romane ti i moderni, i pa nici- în linia lui Balzac, ori Flaubert, ori Dickens,ori Proust, ori... Urmuz, cei atât de calini i depa nici?... „F violen !”...

Romanul Adam i Eva este scris suficientde devreme (1925 - al treilea, dup Ion - 1920i durea spânzura ilor - 1922), pentru a

ne na te întrebarea legat de semnifica ia irostul violen ei din epicul rebrenian - i a nei propune un r spuns la aceast întrebare.

La 6 dintre cele 7 personaje-întrup ri aleMasculinului C tor prin Timp (Mahavira-indianul, Unamonu-egipteanul, Gungunum-sumero-akkadianul, Axius-romanul, GastonDuhem-ra ionalistul ateu republican francezi Toma Novac-românul anamnezei finale) le

este distrus corpul fizic prin violen , chiarviolen maxim , complet dezintegratoare acorporalit ii fizice, inând de arta sadismuluiritualic (cazurile Mahavira i Gungunum -orbiri, jupuiri ale trupului viu, eventrare, de-capitare etc.). Singurul care moare neviolent,aparent prin infarct („o durere ascu it i se

înfipse în inim , r sucindu-se adânc ca uncu it”) este Hans-Adeodatus - medievalistulgerman milenarist. Întrebarea se na te spon-tan: de ce tocmai el?

De observat c romanul con ine un Ma-estru Ini iator în Absolut, pe Tudor Aleman3 .Acesta îi atrage aten ia neofitului sceptic,Toma Novac4 , asupra non-identit ii seman-tice, ba chiar opozi iei mistice dintre a ti, aîn elege i a fi fericit: „D-ta î i închipui c celce tie mai mult, în elege neap rat mai mult?Sau c tiin a merge mân în mân cufericirea? (…) Dar ce are a face tiin a cusufletul omului? Toate inven iile i descope-ririle din lume au fost oare în stare s nete-zeasc pentru vreun om calea fericiriiadev rate, s -i d ruiasc o merinde pentruclipa când trece poarta necunoscutului?”

Chiar acestea sunt întreb rile, care punsub SEMNUL SUSPICIUNII/Am girii/Iluziei- EPOCA GABRIELIC - i r spunsurile,implicite, prin care se define te Epoca Tre-cerii Pragului Por ii „Necunoscutului” -EPOCA VICTORIEI SPIRITULUI-EPOCAMIHAELIC !!!

Singurul personaj al romanului Adam iEva care, dup ce afl tainele C ii- tiin(„cartea cântecelor de vitejie i iubire”),se leap de ea, chiar prin ardere: „aruncîn foc volumul cu file îng lbenite, legat înpiele de capr s lbatic ” (simbol al dârelorterestre am gitoare-hipnotice, care-l leag peHans de ispita „sânilor a tori” ai Marga-retei5 ) - p strând doar icoana Sfintei Marii-Singura Neam gitoare - i care, o via în-treag , se bate, cu maxim violen de duh,pentru mântuirea sufletului, ca fericire a des-prinderii de înjosirile c rnii - este medieva-listul german Hans. Numai Hans, cel care îlvede clar pe Satan - i cunoa te suprema is-pit , aceea a ambiguiz rii Mariei-FecioaraCosmic , cu Satan-Magdalena Maria (di-nainte de poc ire) are dreptul la eliberarea

într-o a doua onomastic -identitate (conformnormelor monahale) - cea întru divin:Adeodatus (Închinat-lui-Dumnezeu). Luptalui Hans-Adeodatus este deplin , de oviolen metafizic teribil :

a) - împotriva destinului numeric: a intratîn mân stire sub semnul cifrei 136, opuse Pa -telui: „La Pa ti am împlinit treisprezece[ani]”- dar sub semnul Viziunii de Dumnezeu - cai alt Novice al Lumii - Apostol Bologa, din

romanul durea spânzura ilor -, fapt careproduce suprapunerea intr rii în chiliaabatelui, cu mantra sacr consacratoare de

zboinic al lui Dumnezeu: „Benedictus quivenit in nomine Deus!”, producând spaimaini iatic a C lug rului-cu-Cheile, dar iidentificarea, de c tre copilul ales de Dum-nezeu, a abatelui - cu Imaginea Sacr Pro-tectoare Suprem : „Cu barba alb i capultuns, cu ochii înfl ra i de o lumin pi-oas , p rea un pustnic sfânt, r cit printreoameni. Hans, parc l-ar fi cunoscut demult, se apropie, îi s rut mâna i rosti ru-

toar: -Tat …” De observat, iar i, iden-titatea de privire vizionar , peste obiectu-alitatea iluzorie a corporalit ii terestre, întrecopilul Hans-Adeodatus i copilul ApostolBologa: „- Dumnezeu vrea i Sfânta Fecioar- r spunse copilul, cu o lumin mare în ochiilimpezi” (Adam i Eva - 1925); „Pe obrajiialbi, ochii alba tri erau ca dou izvoarede lumin : - M icu , am v zut pe Dumne-zeu!” ( durea spânzura ilor - 1922);

b) - (în registru magic-simpatetic) cu arhi-episcopul Willegis, din Mainz - simbol al de-gener rii sacerdo iului, prin acceptarea ex-clusivei identit i umane terestre: „a teptadin moment în moment s se porneasc oploaie de foc i pucioas , care s nimi-ceasc cuibul nelegiuirii[palatul arhiepis-copal], precum au fost pr dite odinioarSodoma i Gomora” - c ci con tiin a ne-cesit ii Sfâr itului Ciclului Mundan i aJudec ii Divine, Lumea Mundan ca În-ceput al Sfâ itului - se impun ca RealitateUnic , în sufletul celui ales, R zboiniculuiSpiritual-C lug r, care nu accept s p -

Adrian BOTEZ(membru USR)

VIOLEN|A METAFIZIC{ }ICRUCEA - #N ROMANELE

LUI LIVIU REBREANUMotto: „Dumneata î i închipui c cel ce tie mai mult, în elege neap ratmai mult? Sau c tiin a merge mân de mân cu fericirea?”

(Liviu Rebreanu - Adam i Eva)

A - VIOLEN A METAFIZIC -FORM DE CUNOA TERE-ÎN-

ELEGERE. CLIPA LUI DISMAS

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 39Anul V, nr. 5(45)/2014

seasc Axis Mundi-Crucea de Aur a Alta-rului (chiar dac , precum Apostol Bologa,va r ci mistic, prin Labirintul Ini ierii De-pline-Lumea i Sufletul Îndoit): „Toat lu-mea respir u urat i se împr tie. Adeo-datus îns r mase în genunchi, în acela iloc, cu ochii la CRUCEA DE AUR de pe altar(s.n.), cu ghimpele dezam girii în inim[marea ispit „modern ” a scepticismului...],

teptând totu i minunea”;c) - cu lumea exterioar a ruinelor (sim-

bolizat prin Cetatea Romei), în care nu g -se te Muntele Sfânt-Gargano: „Ruinele dinvremurile p gâne îl sup rau ca ni te sfi-

ri. R ci pe str zile f via , c uzitde un c lug r care cuno tea bine Roma icare(…)îi ar uli i întregi, pustii, p -ginindu-se v zând cu ochii”;

d) - cu oamenii lumii ruinelor: „r z-boaie ce pustiesc în toate p ile, r spân-dind foametea, desfrâul i moartea (...).Ajunse s nu-l mai asculte nici copiii, baunii r ut cio i asmu eau câinii asupra lui,când voia s intre în ograd cu vestea Dom-nului. Decep iile nu-l descurajau. Î i zicea

puterea Diavolului desc tu at e atât demare c r ce te min ile cele mai agere”;

e) - cu Cifrele (socote te Anii lui Dumne-zeu - Vestea Adev rului - cu anii p mân-te ti...) i cu Femeia-Ispit , ca Verb Fals: „«Ovia întreag m-am luptat împotriva Sa-tanei i l-am biruit». «O via pierdut !» îifulger prin ascunzi urile min ii”. Iar însu iSatan Ar tat, consecutiv viziunii ambigui-zante Maria Sacr -Maria P catului Carnal, îi„strig biruitor: - Pe Maria o cau i, Hans?De ce n-ai c utat-o aievea pân azi? i-aipierdut via a împotrivindu-te voin elormele, în loc s o urm re ti numai pe ea! N-ai iubit niciodat , nefericitule, i doarnimic nu-I mai pre ios în lume ca iubireafemeii! Acum ai s mori i sim i c ai tr it înzadar”. Demonul devenit Apostolul Iubirii...- teribil! Demonul Zadarului - insuportabil!

De fapt, contrar tuturor interpret rilor cri-tice de pân acum, noi suntem convin i cHans-Adeodatus este biruitor asupra IspiteiCarnale - este ipostaza metempsihotic aNum rului Cinci, prin care toate celelalteipostaze cap mântuire i împlinire: toateimaginile carnale ale iubirii trebuiau s seechilibreze prin Ipostaza Iubirii Suprem-Ideale: Maria. Ipostaza Marianic este ispitai biruin a ispitei, totodat - este victoria spi-

ritual a Iubirii, în romanul rebrenian, în ge-neral, i în romanul Adam i Eva, în particular.Finalul p ii 5 marcheaz întâlnirea, înabsolut, a Alesului Divin-Vizionarului, cuFemeia Cosmic - întru (în fine!) echilibrareaImaginii Spirituale a Iubirii: Moartea i

oapta de iubire”, pentru Hans-Adeodatus,

cel „pr bu it cu fa a la p mânt, cu icoanasfânt în bra e” - simbolizeaz aflarea, în ul-tima clip a existen ei terestre, a echilibruluiîntre p mânt i cer, între cele dou naturi aleOmului-Modelat-dup -Hristos-Dumnezeu.Simbolizeaz HIEROGAMIA (discret sausecret ascuns în cartea rebrenian ) - c ciCINCI este „semn al unirii, num r nup ial(…) num r al centrului, al armoniei i echi-librului. El va reprezenta, deci, cifra hiero-gamiilor, înso irea principiului ceresc (3)cu cel p mântesc al mamei (2)7 ” .

Muntele Sfânt-Gargano a fost aflat: eleste Maria - Femeia Cosmic . De observat

Hans se na te i cre te sub autoritateaexclusiv i absolut , tiranic , a Tat lui - deci

streaz , mistic, în suflet, nostalgia Mamei,ca Imagine a Paradisului Refuzat. Deci, înfinal, când buzele sale vor rosti numele„Maria” - Izb virea, iar nu „Margareta” -Ispita, se presupune c lui Hans-Adeodatusa reg sit Paradisul Permisiv. Fericirea - con-secutiv ( i realizat prin), dup cum afirmi Tudor Aleman - suferin ei/suferin a

maxime/maxim , ajuns pe muchia de cu ita pierzaniei semantice a vie ii. Este condi ialui Dismas - tâlharul de dreapta, poc it pecruce, în ultima clip .

Ca urmare, violen a continu , spre/din-spre lume i sine, îndurat /oferit de Hans -Adeodatus, reprezint tocmai ansa Salv rii- Ini ierea întru Iubire-Cunoa tere-În elegere,ca Hotar al Infernului-Iluzie - spre Paradis. Iat ,deci, ce numim noi VIOLEN METAFI-ZIC : violen a ini iatic , absolut necesar ,precum NA TEREA-CA-VIOLEN -SMUL-GERE-DIN-INCREAT (na terea fizic , dar, maiales, a doua na tere, cea spiritual , prinlabirintul ini ierii) - prin care omul accede latainele sacre ale universului i fiin ei-fiin rii.

Consider m c trebuie privit cu luare-aminte i povestirea 2, despre egipteanulUnamonu, care nu moare prin chinuri-chi-nuiri savante - ci prin getare, în preajmaIubirii Nev zute: el, înainte de s getare,

vede statuia lui Hator-Zei a Volupt ii, ceacu cap de pisic - dar buzele lui ip numelenev zutei iubite Isit (de la Isis, zei a egipteana misterului „c toriei, simbol al armonieii fidelit ii […], zei sapien ial , pose-

dând arta magiei, a t duirii i chiar pecea a învierii din mor i”)8 . Unamonu tr -ie te, i el, sub nostalgia mamei Merit, decare este desp it, pentru a fi închinattemplului lui Osiris-Masculinitatea Cosmic-Solar - dar, mai interesant este tiin a-în elegere a lui Unamonu (ca autoviolare spi-ritual ), despre moarte-întrupare, urm rind,în spirit-gând(deci, ini iindu-se în moarte, învia fiind!), traseul sufletului tat lui s u, înlumea cealalt . Asist la: a - p trunderea su-fletului în Casa lui Osiris; b - la cânt rireasufletului-inim ; c - la atitudinea favorabila zei ei-sor -Lun Isis; d-la verdictul final allui Osiris: „Biruitor s ias r posatul ca sumble prin toate locurile, printre duhuri iprintre zei, iar paznicii por ilor Apusuluideloc s nu-l opreasc !” Iat de ce, prinsuferin a anticipat , a particip rii la fazelemistic-ini iatice ale Spiritului Tat lui - Fiului ise permite S GETAREA, ca Fixare întruNev zutul Divin, cu propensiune spre reg -sirea Maternului-Doi.

Dac Hans-Adeodatus este str puns dedurerea inimii, Unamonu este str puns dedurerea gâtului:

A - inima - simbol al Centrului, Brahma-pura (locuin a lui Brahma, sau Tronul lui Dum-nezeu, la cre tini),

B - gâtul - simbol al intermediarit ii vi-tale, al comunic rii sufletului cu trupul, „se-diu al vie ii, al sufletului sau al frumuse ii”.9

getare-Fixare în Absolutul CruciiCosmice (Nirvana buddhist ), prin cele patrufocuri de revolver, realizeaz abia Toma No-vac - rezultanta în Absolut a traiectului la-birintico-ini iatic al metempsihozei, pus subsemnul mistic 7 - al (Auto)Crea iei, prin eli-berarea de karm . El devine, astfel, paredrulexisten ial al Numelui s u - al Logos-uluiNume Divin: Toma = Geam nul (lui Dum-nezeu)10 i Novacul-Titanul Cosmic, de tipprometeic, înl uit de Stânca Absolutului.El este Titanul Inimii - S getatul în Inim -deci este i sub simbolul (Auto)Sacrificiului- 4(5) - Crucea, i sub simbolul Plenarit iiDivine - 1. Evident c Androginitatea se de-

vâr te sub semnul Eva-Via , dar i aIlenei-Elena-Focul Cosmic Iluminator iConstant (hel ne = f clie, tor , sau hèle =str lucirea soarelui).

Violen a metafizic , între numerele-capitole-etape metempsihotice 2-5-7, din ro-manul Adam i Eva, are trepte de manifestarespiritual evolutiv - deci se dovede te a fiindispensabil ini ierii spirituale, ba chiar

Delacroix -Lupta lui Jacob cu îngerul

40 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

consider m c , la Rebreanu, cel pu in, easimbolizeaz îns i ini ierea spiritual .

Înainte de Adam i Eva - a fost Ion (Ioannis= D ruit de Dumnezeu, al lui Dumnezeu, de-venit proprietate a Celui care este izvorulvie ii i al oric rui bine; în plus, Hristos îinumea pe Ioan i Iacob - „Fiii Tunetului”)11 .Ion este violent asupra lui George i Vasile,concuren ii s i sacrali la conducerea Lumii12

- i violator-fertilizator - asupra Anei - al c reinume este legat de rev rsarea milei-gra ieilui Dumnezeu. S se observe c , f moar-tea-autosuspendare a Anei, în grajd (echi-valentul r stignirii), esen a invizibil ifunc ia sacr ale lui Ion n-ar fi fost revelate,iar f via a Anei, Ion nu i-ar fi sim it ori-ginea sa divin :

A - Ion-al-Horei Solare i fiu al MameiGeea - Anteu. Cel care, în deschiderea roma-nului, joac la hor - trebuie s se bat i cuParul - substitut al Fulgerului, dar i instru-ment de sondare a Styxului. Exist dou ca-pitole succesive - rutarea i treangul.În primul, Ion se (re)cunoa te, esen ial ifunc ional, ca fiu al Mamei Geea - Anteu.Chiar dac se b nuise a avea o astfel de as-cenden mitic , înc din capitolul intitulatsugestiv Zvârcolirea (întru c utarea de sine):„Suspin prelung, umilit, în fa a uria ului(…).Se sim ea atât de puternic încât sdomneasc peste tot p mântul” - abia dupce (pe cuptorul-athanor) o st pâne te pe Ana,

uz mitic spre P mânt - Ion con ti-entizeaz deplin identitatea sa func ionalanteic i intr în rela ie ritualic hierogamic(mut i sobr , dar întru S RB TOARE =definire a eului sacral, i „într-o luni” = re-încadrându-se ciclului originar) - cu ascen-dentul s u mitic, Muma Geea: „Ie i singur,cu mâna goal , în straie de s rb toare, într-o luni. (...) Cu cât se apropia, cu atât vedeamai bine cum s-a dezbr cat de z pad lo-cul ca o fat frumoas care i-ar fi lep dat

ma a ar tându- i corpul gol, ispititor(...). Apoi încet, cucernic, f s i deaseama, se l în genunchi, î i coborî frun-tea i- i lipi buzele cu voluptate de p mân-tul ud. (...) Se vedea acum mare i puternic,ca un uria din basme care a biruit, în luptegrele, o ceat de balauri îngrozitori (...). i

mântul parc se cl tina, se închina înfa a lui”. Ce s fie „balaurii îngrozitori” -decât simboluri ale necesit ii violen eimetafizice ini iatice - care nu doar justific ,

ci chiar explic b ile, certurile i violul, toatedin partea lui Ion - ca faze ale unui zboi mis-tic pentru recucerirea identit ii sale sacrale?

B - Consecutiv S rutului de recunoa teresacral-identitar - este capitolul treangul.În cre tinism, Hristos este atârnat- trenguitpe/de lemn. Autosacrificiul Anei dezl uieevenimente violente i funeste, în fenomenal- care, îns , vor revela, în zona sacralului,func ia anteic a lui Ion: eterna REGENE-RARE COSMIC , SUB SEMNUL VIO-LEN EI-URAGAN: „Suferin ele, patimile,

zuin ele, mari sau mici, se pierd într-otain dureros de necuprins , ca ni te tre-mur ri pl pânde, într-un uragan uria ”.Uciderea ritualic (sacrificial -revelatoare-teofanic ) a lui Ion de c tre „sluga” sa mitic ,Gheorghe - se face sub semnul nop ii (simbolal misterelor eleusine - inând de Demeter iPersephona, zei ele fertilit ii mistice) - dar,mai ales, sub semnul CELOR TREI LO-VITURI SFIN ITOARE-CONFIRMA-TOARE-CONSACRATOARE ale luiGheorghe, transformat, din slug anteic , înpreot, care realizeaz teofania: unealtaeleusin a sacrificiului este SAPA FERTILI-ZATOARE. Deci, Ion devine, prin revelareparadoxal-multiplicatoare - EI: Elohimii(iudaici) sau Cabirii (grece ti). La a treia lo-vitur , Ion î i redobânde te identitate ifunc ie sacral-transcens , eliberat dinchingile trupului: „Gheorghe lovi a treiaoar , f a- i mai da seama unde…” - apoi,fiin a sa recap unitatea prin metamorfo-zare: târându-se c tre AXIS MUNDI a satului- nucul b trân - Ion se identific deplin cuacesta, pierzând con tien a corporal , i re-devenind geam t de ramuri i zvârcolireteluric : „…Sfor area îl duse pân sub nu-cul b trân de lâng gardul dinspre uli ”.Apoi, trece prin poarta întunericului vegetal:„Mai avea doi pa i ca s ajung la poart .Sub nuc i se întunec iar i tot. Doar geme-tele în bu ite se mai zvârcoleau în trupulcrâmpo it…”. De-acum încolo, Ion = AxisMundi Vegetal = Nucul B trân (Ve nic):punte între P mânt i Cer - poart c tre Ceri P mânt. Din trunchiul i sevele i coroana

împlinirii lui se vor na te-în a i c dea înapoispre P mânt-Geea (cum s-au i n scut-murit-înviat, mereu!) - IONII- RANII = CEIMUL I UMILI (N SCU II I ST PÂNIIHUMEI). Credem c aceast ipostaz mun-dan-regeneratoare în eternitate „scuz ” toate

a-zisele violen e ale romanului prim al„violen ei rebreniene”…

În linii mari, acela i mecanism ritualistico-mitologic ni se pare a func iona i în cazulrecunoscutei capodopere din 1932, romanul

scoala. Ion este, acum, Petre Petre - pe deo parte, piatra iner ial-corporal - pe de alta,

piatra rezisten ei spirituale i a taineialchimice: „În col ul cel mai întunecos, pemarginea patului de scânduri, edea cuapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar

fi fost de PIATR ” - s.n.) - aflat, i el, subsemnul lui Anteu: „Mâna lui Petre era greai aspr i reav ca p mântul”. Prin sim-

patetism, terranus- ranul i mo ierul (st -pânul Moc ei - râmul sacru), sacrificatoruli sacrificatul - î i reveleaz , prin moartea

ini iatic , morfologia spiritual similar , dacnu chiar identic :

a) - iat descrierea identit ii morfologicea lui Miron Iuga (yug, în sanscrit = unire-unificare), sacrificatul prin violen metafizic- dobândirea unei st ri de unire-nedisocierefunc ional semnificativ , între st pânii dedrept, comuni, în profunzimea lor spiritual ,ai Mamei Geea ( ranul i Autenticul Mo ier- izotopii semantice ale P mântului-Geea i,concomitent, zei ai vegeta iei):” (...) MironIuga se pr bu i cu fa a-n jos, scormonind

mântul i mirosindu-i mai lacom ca tot-deauna aroma dulce-amar (...). Îl c lcauîn picioare, ap sându-l i FR MÂN-TÂNDU-L CU P MÂNTUL ÎN CARE Î IÎNFIPSESE DIN VIA TOATE R -CINILE” (s.n.);

b) - iat i revelarea structurii spiritualenedisociate, cu func ie de Scar Cereasc -punte divin , de la Dumnezeu, înapoi spreOm: Petre-Omul Pietrei Filosofale este Anteu,situat între Ouranos i Geea - în faza finala sacrificiului ranului, pentru Dreptate(„oleac de dreptate”, cum spune Cr orulHoria-Hristosul Românilor, c ruia divini-tatea-Monarh Ascuns îi strig din ceruri c„Dreptatea nu se cer te! Dreptatea secucere te!” - se cucere te, evident, prin ace-ea i violen metafizic , ren sc toare i re-velatoare a ESEN EI FIIN IALE; maiorulaustriac le i zice ofi erilor, martori la martiriullui Hristos-Horia, despre acesta: „Un om?Mai mult decât un om!” - adic este TO I-Neamul în UNU-Omul): în ultima clip a vie iiterestre i aparent anonime, Petre Petre, celcu prenumele repetat ritualic, în loc de unnume - î i geme-reveleaz interiorul func i-onal, Sfânt Treime a Spiritului nesc:„DUMNEZEUL... SOARELE... P MÂNTUL...”(s.n.).

1 Cf. G. C lineacu, Istoria literaturii române - dela origini pân în prezent, Minerva, Bucure ti,1982 (reed. 1941), p. 735: „Violurile bestiale,stâlcirile, sugrum rile, evirarea, spânzurarea,împu carea sunt povestite cu aten ie. Astaînseamn c scriitorul tr ie te mai ales impulsi-unea instinctual pe care o rotunje te epic, i maipu in prin st rile de con tiin ” - referirile sunt,în primul rând, la romanul scoala, dar implic

B - VIOLEN A METAFIZIC -ANSA REVELA IEI IDENTI-

TARE, A FUNC IEI SACRALE

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 41Anul V, nr. 5(45)/2014

i pasaje din Cr orul, Ciuleandra i, mai cuseam , Adam i Eva. Mult mai aproape de adev r(adev rul demiurgiei epice rebreniene), chiar înraport cu romanul scoala, ne apare Al. S ndu-lescu, în Introducere în opera lui Liviu Rebreanu,Minerva, Buc., 1976, p. 69: „Liviu Rebreanu neapare ca un Poseidon, sub al c rui trident, valurilemul imii se înfurie i se domolesc, f când s seaud vuietul negru al adâncurilor abisale”; Al. S n-dulescu este primul critic care intuie te i încearc

expliciteze (Constantin Cuble an, în Prefa a laCiuleandra-Jar-Amândoi, 1990, doar intuie te:„o oper complex , construit în ansamblu parcdup un anume plan de evolu ie minu ios în-tocmit”) la Rebreanu un macrosistem epic: „DarCr orul e o pies de neînl turat în sistemulgândirii epice a scriitorului i în cadrul viziuniisale de ansamblu”. Ne intrig , în acest sens, faptul

Al. S ndulescu se limiteaz , în linii mari, la unsistem Ion-Cr orul-R scoala (aducând doarnuan ri, prin durea spânzura ilor i Ciulean-dra) respinge/omite total, din sistemul epic rebre-nian, romanele Adam i Eva i Gorila - îngustândserios arealul semanticii epice rebreniene.2 Cf. G. C linescu, op. cit, idem, p. 737.3 Surprinz toare similitudine onomastic , cuIni iatul lui Vasile Voiculescu, din povestireaLostri a - Aliman: A-Liman, cel f liman, sau,mai exact, Cel Care Caut Limanul - Nelini titulÎn C utarea Lini tii Supreme, Mistice.4 Onomastica îl atemporalizeaz : Uria ul-Gigant-Titan - Voinicul-F t Frumos - dar su-gereaz , subtil, i noviciatul.5 Trimitere clar la Margareta P catului, Marga-reta Ispitei C rturarului, din Faust al lui Goethe...6 Cifra Demonului i a Mor ii.7 Cf. Jean Chevalier / Alain Gheerbrant, Dic ionarde simboluri, vol. I, p. 310.8 Cf. Victor Kernbach, Dic ionar de mitologiegeneral , Albatros, Buc., 1983, p. 307.9 Cf. Jean Chevalier / Alain Gheerbrant, op. cit,vol. II, p. 99.10 Dar, probabil, i simbolul Geniului Nelini titi R zvr tit-spre-Cunoa tere-Absolut - Geniul

Pustiu (pustia este locul ini ierii i revela ieiabsolute) , Titanul eminescian...11 Tunetul este Glasul lui Dumnezeu i Puterealui Dumnezeu, Dreptatea i Mânia lui; a se vedeaatât ciudata dedica ie final a romanului Ion:„Celor mul i umili” - f virgul ! (deci, Ion poatefi pluralitatea Elohimilor, cu eficien asupraHUMEI - humilis - sau Ion este... doi: dualitateazalmoxian , Gemenii C re i ai Fulgerului Zal-moxian) - cât i dezl uirea stihinic a „ionilor”din scoala; Tunetul veste te o teofanie; Tu-netul, ca i Fulgerul, sunt simboluri ale fertilit ii;Tunetul i Fulgerul se leag de Marea Mum mitici de primii Eroi Gemeni; Tunetul i Fulgerul sunt

lega i i de f ur ria lui Hephaistos-Vulcan -uritori ai Noii Lumi, transcense.

12 Ghiorghios = lucr tor al p mântului, deci „slugzvr tit ”, în raport cu Ion-Anteu - iar Vasileos-

Basileios = rege, deci, probabil, un Maestru ini-iator, tip Spânu - din moment ce doar lupta cu

Vasile îi reveleaz lui Ion - P mântul.Continuare în nr. urm tor

Avalan a de scriitori, a intelectualilor,care, din lips de ocupa ie, î i elibereazspiritul m cinat de frustrare, de nemul umire,dac nu chiar de angoasa specific , am puteaspune, tumultuoaselor vremi în care tr im,este de bun augur. Dar ce ne facem cu M riaSa VIRGULA...!? C ci se pare c ne inva-deaz pur i simplu. Nu mai ine cont de re-gula înv at în coal i r sare te miri unde,

pe dinafar , ce mai, nemai inând cont dereguli tiute cu siguran cândva de scriitori,de altfel, talenta i. Am stat i am analizat carear fi explica ia prolifer rii acestui fenomenabominabil în lucr ri care fac de altfel cinsteautorilor i am realizat c se pune acest semnde punctua ie onorabil (sic!) în func ie deintona ie, de pauza din vorbire, pauza de res-pira ie chiar, f nicio leg tur cu locul undei s-ar cuveni sintactic. V dau un exemplualeatoriu, care de altfel mi s-a p rut intolerabil:virgul între subiect i predicat... No comments!

a se face c nu de pu ine ori lucr rialtfel inspirate, valoroase chiar, au de suferitprintr-o punctua ie eronat . M rturisesc cdatorit acestui handicap mi s-a întâmplatchiar s întrerup lectura unor c i pe carereluându-le apoi i f când abstrac ie de gre-elile de punctua ie, s realizez c sufer

numai din cauza acestora. P cat...!În goana avid dup câ tig, editurile nu

angajeaz profesioni ti care s corecteze, cise limiteaz la redactarea ad literam a ma-terialului propus de c tre autor, ba de celemai multe ori îl primesc gata redactat pe com-

puter printr-un simplu e-mail de neaviza iîntr-ale limbii române, cel mai adesea de tinericare au trecut prin coal „ca gâsca prin ap ”,

ne fie cu iertare... Dac au dexteritatea dea redacta un text li se pare c e suficient, iarcreatorul din bun -credin apeleaz laserviciile lor.

Nenorocirea este îns alta. Editurile nucheltuiesc bani i cu un am rât de profesor,mai ales dac s-a inventat minunata g selni„tip rit în regie proprie” ce le absolv de oriceresponsabilitate. Nici c se putea afla o maibun metod a acestora de a se sp la pe mâinidin capul locului. Dac autorul este r spun-

tor, înseamn c editura este curat ca la-crima în cazul unei eventuale „l cr ma ii” saucritici, dar niciun editor nu- i pune problema

pe termen lung aceasta atitudine de „las - s te las” îl va costa scump, foarte scump.Se profit de faptul c suntem prea s raci

i tocmai de aceea suntem jupui i f scrupulei de câtimea de b nu strâns cu trud pentru

satisfacerea unui capriciu pân la urm . Cnu se mai cite te, nu se cump , cu atât maipu in lucr rile unui anonimus, asta e alt c -ciul . Vanitatea, orgoliul nem surat îngroapunga editorilor iste i.

adar, stima i confra i, este necesar sfim mai circumspec i, s ne inform m careeditur este într-adev r serioas . Dar, precumspuneam, s cia ne împinge s public mieftin i prost.... C ci editurile care cer unpre rezonabil sunt second hand. F glum !Iar dac ele sunt astfel s nu ne surprind ci lucrarea, cartea noastr , va fi a ijderea.

Elena AGIU-NEAC{U

Delacroix - Cal speriat de fulger

42 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

O bun parte din grupul colegelor maimiloase o c ina, presupunând c o fi dat denecaz, dac nu se tie de soarta ei, de maibine de o lun . Îngrijorate, cele mai alarmiste,în frunte cu Onela R du escu, au b tut la u acabinetului Ta ei Pelteu, cu gândul c poatena a le va dezlega misterul absen ei prelungitea doamnei profesoare Carmen ibanu.

- S ti i c ce ti i voi, tiu i eu, le-a spusaceasta colegelor.

- Ei, cum doamn s nu ti i? se mirLenu Nechitu , nevenindu-i s cread cna a nu tie mare lucru despre fina.

- Cu mare durere în suflet v pot spunedoar c fina s-a r cit, zise femeia, oftând.

- Vai de mine! strig speriat RodicaPlutaru. Când s-a-ntâmplat?

- Sunt câteva zile de-atunci, veni r s-punsul.

- i nou de ce nu ne-a i spus? interveniOnela. Puteam s fi venit i noi, m car cu ofloare...

- Sigur c da! Încuviin Nineta Nicola-escu. Dalida, drag , nu mai sta! Se adres eaunei femei îndesate, tot timpul încruntat .La pauz , strânge colegii în cancelarie i iaatitudine!... S ar m c suntem aproape decolega noastr ...

- Nu-i treaba sindicatului! Se r oi ceaaten ionat , parc i mai încruntat . Eu nu

duc s m c ciulesc la fandositele alea...Dac e ziua cuiva, strâmb mereu din nas,când aud c tre´ s dea bani de cadou... Da’

a sunt primele care se-nghesuie s i facma u’ gros. Ele i neam-prost la debabai!...

- Eu dau numai’ cinci lei! avertiz cineva,care tocmai intrase în cabinet. M scuza i,am mai lucrat cu elevii o problem la mate-matic i cred c le-am mâncat iar pauza iceva din ora urm toare...

Cea care se scuzase era Lenu a Chitra.ut din ochi un loc liber i repet , întor-

cându-se spre lidera de sindicat:- Cinci lei. Nu mai mult!- Vor fi cheltuieli mari, fu de p rere Rodica.

i or s vin colegi i de la celelalte coli dinora ...

- Las’ c -i de-ajuns i cinci lei de c ciul ,

eu de fiecare dat am prins numai stiksurii dou , trei alune, aprob Marina Copchi-

lescu.- Pomanagii totdeauna sunt neam-prost!

opti Dalida Grigorescu spre colegele dinpreajma ei.

- Ai zis ceva, doamn ? vru repede s tieMarina.

- M car de data-asta ar trebui s fim inoi în rându’ lumii i s fim uni i, încercRodica Plutaru s împace pe toat lumea.

Marina Copchilescu o apuc energic debra , semn c vrea s spun ceva importanti c-ar fi bine s termine cu dulceg riile.

- S m ierte doamna Ta a, dac sunt a adirect ... Da’ s ti i c în ultima vreme doamnaCarmen nu prea se mai b ga în seam cunoi... De-aia zic s d m numa’ cinci lei.

- Vede i c am dreptate, se bucur Lenu aChitra, mai r u ca un copil de gr dini , care-i p streaz o juc rie jinduit i de al ii.

- A a c o s-avem i jerbe, nu doar co-roane, concluzion Lenu .

Ta a Pelteu asistase t cut , pân în acestmoment, la hârjoana celorlalte colege. Sehot rî s intervin , pentru c discu ia încontradictoriu nu-i pl cea:

- Ia, sta i-a a!... Deci, ce se-ntâmpl aici?- Nu prea ne-n elegem cât s strângem

pentru mormântare, se scuz lidera de sin-dicat.

- Ce mormântare?... Cine-a murit?- Cum cine, repetar mai multe colege, în

cor.- Da, cine ?!- Doamna Ta a, adineauri a i zis de fina,

de doamna Carmen, îndr zni Rodica Plutaru-i aminteasc celei nedumerite.

- Deci, fii serioas , drag ! se sup Ta aPelteu. Carmen n-are nici pe dracu!... Dar s-a

cit de mine... Nu tiu de ce, c doar nu ne-am certat... Drept e c a devenit mai secre-toas . Despre plecarea la sanatoriu nici numi-a spus...

- Bine c -i doar la sanatoriu! se bucurOnela R du escu. Da’ de ce nu ne-o fi spusi nou ?

- Nu mi-a spus mie, care-i sunt na a!...- Chiar-a a, de ce s-o ascunde doamna

Carmen i nu comunic ? Insist Lenu a Chitra.- Deci, v spuneam c nici eu n-am tiut

pleac la Techirghiol... Alt dat spuneace planuri are... Îmi spusese c vrea s i punsilicon în fese, c nu-i mai place cum arat ...

- Cine tie, poate n-o fi g sit loc, presu-puse Lenu Nechitu .

- Deci, ia sta i pu in! interveni iar Ta aPelteu, care p rea c i-a amintit de ceva.Deci, dac mi-aduc bine aminte, la câtevazile dup ce-a ajuns la sanatoriu, m-a sunatCarmen... Se plângea c Sorinel al ei nu s-aacomodat nici pân acum cu via a de la c -minul studen esc i c ea are de gând sîntrerup tratamentu’ i s dea o fug pânla Bra ov...

- Aaa, i s-o fi dus s -i schimbe scute-cele? complet Marina Copchilescu, pe unton voit r ut cios.

- Doamne-fere te! se sperie Ta a. Las’ co sun eu desear i o s v anun ce-am aflat, hot rî na a.

*La câteva zile dup aceast discu ie, Ta a

Pelteu se v zu nevoit s l mureasc , la in-sisten ele colegelor, misterul dispari iei subitei prelungite de la coal a doamnei profe-

soare Carmen ibanu.Ea povesti c dac nu se alarmau colegele

din cancelarie n-ar fi sunat-o în ruptul capuluipe fina. Dar a a, mai mult ca s nu fie iar luatla-ntreb ri, i-a c lcat pe mândrie i i-a tele-fonat. i dup ce i-a tras cre tine te un per-daf, a putut afla c fina Carmen a trebuit smearg într-un suflet la Sorinel, la Bra ov.Acesta se-ndr gostise lulea i îi spusese ma-mei c are de gând ca pân la sesiunea dinvar s se-nsoare. Alarmat c b iatul nu semai duce la cursuri i c -i st gândul doar la-nsur toare, ca nu cumva s -nghe e anul i so fac de ru ine pe mam în cancelarie, aceastas-a dus valvârtej la finu u’. L-a luat i pe Flo-ricel, ca împreun s i cunoasc viitorii cus-cri. Numai c a trebuit mai bine de o lun sduc munc de l murire cu Sorinel, care tre-buia musai în rcat înainte de noaptea nun ii.

Constantin MIU(membru USR)

GINERIC{

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 43Anul V, nr. 5(45)/2014

Contele Antoine de Rivarol, scriitorimpus în perioada Revolu iei Franceze,sus inea c „Memoria st totdeauna laordinele inimii”, adic elementele afectivedirijeaz procesele complexe ale memoriei.Citind recenta carte de memorii a Titinei Nica

ene, Drumul spre suflet, se observ felulîn care rememorarea este subordonat iubirii- iubirea de Dumnezeu, iubirea fa de fa-milia în care s-a n scut i fa de cea pe carei-a constituit-o, dar mai cu seam iubirea

pentru sufletul-pereche, Florin. Din acestmotiv, consider c ar fi fost mai potrivit titlulDou suflete într-unul; exceptând perioadacopil riei i a anilor adolescen ei (perioada

ut rii de sine), autoarea nu se surprinde înmemorii ca individualitate, ci doar ca parte aîntregului reprezentant de cuplul marital. Cuo excelent prefa semnat de inimoasatârgmure ean Mariana Cristescu, carteaap rut la Editura Nico, p storit de Nicolae

ciu , se încheie cu un album de suflet ceprezint protagoni tii al turi de colegi, prie-teni, colaboratori în instantanee definind oexisten ardent dus pe altarul culturii.

Dup Via a ca o punte (ap rut în 2010la Editura Dacia XXI), Titina Nica ene reiaîn Drumul spre suflet demersul scrierii me-moriilor, de aceast dat mai aprofundat,detaliind, accentuând sentimentele, senza-iile, tr irile ce i-au locuit sufletul în diferite

momente cruciale ale existen ei.scut într-o familie modest din

urei, comuna ani (Vâlcea), al patruleadin cei apte copii, Titina a v dit înc dinclipa ivirii pe lume c va avea un destinaparte. De i cu o aur întunecat în jurul s u

(s-a n scut „moart ”, a fost un copil „de ne-voie”, mic, slab, negricios), asupra ei s-a re-

rsat lumina divinit ii, sporit de luminadin interior: fericit s descopere frunzele iflorile, Beica i broa tele, razele soarelui ipuzderia de stele de pe bolt , a tiut s sebucure mereu de via , ignorând lipsurile inecazurile. Existen a familiei Nica era unaprecar : din doi în doi ani, în casa func io-narului de la prim rie se n tea câte un copilcare trebuia hr nit i îmbr cat. Pe deasupra,cooperativizarea agriculturii i-a l sat fanimale în b tur , iar apoi î i pierd casaîntr-un tragic incendiu. Astfel, singura zestrepe care mama analfabet i tat l filosof o potda copiilor lor sunt sfaturile în elepte i în-demnul de a- i g si calea c uzi i de lumina

ii. D râmat de necazuri, tat l se las pradviciilor, astfel c se va stinge prematur, so iasupravie uindu-i trei decenii. Îns vor aveaamândoi prilejul de a- i vedea fiii i fiicelereu ind în via , construindu- i case i ca-riere frumoase.

Vis toare, Titina nu a tiut ce î i dore te,pân în clipa când l-a cunoscut pe acela careîi va deveni so . A fost înscris la o coalhorticol de c tre tat nu pentru c ea ar fidorit asta, ci fiindc p rintele ei, intuind cnu ar face fizic fa unei existen e de agricul-toare cooperatiste, a convins-o s înve ecarte; a acceptat s devin înv toare în

ara Oa ului, fiindc acolo era director decoal cel mai mare dintre fra ii ei, iar lui i s-a

rut c aceast carier i s-ar potrivi tinereicopil roase.

Dup ce l-a cunoscut pe idealistul iambi iosul Florin (admirat anterior la oîntrunire cultural ), universul ei se schimb ,în elegând c poezia poate ine de foame. Iartân rul îi va dovedi acest lucru: student bur-sier la Baia Mare, trece la cursurile f frec-ven pentru a se angaja ca profesor la ar ,ca s -i fie al turi. În scurt timp, cei doi î iunesc destinele, realizând c , a a cum spu-nea Moliere, „a tr i f a iubi nu este propriu-zis a tr i” i c doar dragostea le va aduceîmplinirea.

Evident c aceast clipa a maximei fericirii,toria, este urmat de temeri, durere, dez-

dejde: proasp tul so , de i îndr gostitpeste limitele ra iunii, nu are curajul de a levorbi p rin ilor despre inten iile sale; ace tia,membri ai elitei Dr aniului, sufer cunicul lor fiu a ales o fat s rac , f studiii despre care se îndoiau c va fi în stare s

le d ruiasc nepo i. În plus, în inimile lor,aveau tendin a de a o compara cu fiica lor,

reia nicio alt femeie nu-i era pe m sur .Ascultând sfatul în elept al unei profesoarede-a ei, tân ra doamn ene accept s lo-cuiasc în casa socrilor f a crâcni înaintealor, indiferent cum i-ar manifesta nemul u-mirile la adresa ei.

De cele mai multe ori, cuplurile î i alegdrumul în via , în func ie de aspira ii, înfunc ie de puterea de a lupta clip de clip ,dar i în func ie de rezisten a lor ca perecheînaintea greut ilor. Îns se întâmpl i cadestinul însu i s le traseze calea oamenilorce au ales s parcurg drumul împreun .Astfel, la scurt timp dup ce familia tânob ine o locuin proprie în Dr ani, ei î idau seama c , dup demolarea casei b trâ-nilor, singura lor ans este aceea de a semuta în capitala Ardealului, unde s cumpereun apartament destul de înc tor pentruto i. De i au deja doi copii, pe Floricel i peIonu , Titina i Florin hot sc ca b trânii slocuiasc împreun cu ei i, astfel, ajung sîmpart cu ace tia micu ul lor apartament,cump rat cu mari sacrificii. Vor convie ui cu

rin ii lui Florin (în unele perioade, chiarpatru genera ii sub acela i acoperi , fiindcacolo i-au dus so iile cei doi fii ai lor, acololi s-au n scut nepo ii) în cele patru cameredin cartierul M tur, din apropierea p -durii, pân la dispari ia acestora. N-a fost

or; pe de o parte, fiindc b trânii nu i-auapreciat niciodat nora la adev rata valoare,pe de alta, fiindc România traversa vremuriletulburi ale comunismului ap tor, ce striveafiin a i chircea sufletele. Shakespeare afirma

„Iubirea, chiar când ne împov reaz , ne

Titina Nica |ene,Drumul spre suflet

(Memorii)

Voichi]a P~L~CEAN-VERE{(membru LSR)

44 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

mul ume te, fiindc e iubire”, iar cei purtândnumele ene au demonstrat cu prisosin clucrurile stau exact a a, deoarece, în pofidadivergen elor, între genera ii exista respecti dragoste (ascuns , uneori, înapoia repro-urilor i a t cerilor autoimpuse).

În ciuda nenum ratelor piedici ce li s-aupus în cale, familia Al. Florin i Titina eneiese mereu înving toare. Fie c a fost vorbade anchetele Securit ii i h uirea de c treMili ie, de pierderea locului de munc , detr rile colegilor i ale prietenilor, privindcu credin spre Dumnezeu i stând mereual turi, au reu it s duc o existen frumoa-

. Dragostea necondi ionat i-a ridicat pecei doi so i deasupra m runtelor mizerii alecotidianului. Boga i spiritual, binecuvânta icu numeroase haruri de Sus, i-au v zutcopiii crescând, iar acum fericirea le vine maicu seam din partea celor doi nepo i, Paul iDarius, i din partea celor dou nepo ele,Catinca i Anastasia.

În Memoriile sale, Titina Nica ene nuîncearc s pozeze în altcineva: î i poves-te te via a f ipocrizie, vorbind de bune ide rele, cântându- i bucuriile, plângându- isuferin ele (care au venit dinspre membri aifamiliei extinse, dinspre colegii de breasl saude munc ). Dar mai cu seam autoarea vor-be te despre fericire. Fericirea în doi, fericireade a tr i i de a crea al turi de sufletul-pe-reche, încurajându-se reciproc, sprijinindu-se reciproc, iubindu-se în fiecare clip .

Stendhal era de p rere c „Iubirea estesingura pasiune care se pl te te cu o monedfabricat de ea îns i”. Titina a iubit ne-

rmurit i i s-a r spuns cu aceea i iubire. Iarziua de azi, asemeni celei de ieri i celei demâine, st sub semnul dragostei imense.

Peste pu in vreme, cuplul Titina - Al.Florin ene va s rb tori nunta de aur, iarautoarea î i va aniversa frumoasa vârst de70 de ani. Drumul spre suflet (Memorii) estepoetica dare de seam asupra unei frumoaseexisten e. A unei existen e în doi, în care celedou suflete s-au contopit într-unul singur.

Conchita Wurst, o brunet austriac cutalie supl i zâmbet felin a luat, de 10 mai,premiul Eurovisionului. Doar barba inter-pretei stârne te nedumeriri asupra voin eiprocrea ie de a trimite pe p mânt un Adolfsau o Eva; cel pu in de data acesta divini-tatea nu a d ruit Austriei un exemplar cutalent la desen care s cotropeasc Europacu solda i, ci un simplu pu ti androgin cusim muzical, care s capteze un întreg con-tinent printr-o pies mediocr i mi ri dinold. Dup mai bine de optzeci de ani, „made

in Austria” supune prin puterea voturilor te-lespectatorilor, f un singur glon , întregulHinterland pân la Ural.

Iar noi, tot de 10 mai, de Ziua Monarhiei?Chiar nu c utam s identific m originea ro-mâneasc a geniilor? Consider c , purtândbarb neagr , câ tig torul Eurovisionului2014 a plagiat un cântec vechi de mahala,ulterior subiect al romanului de N.D. Cocea«Pentru-n petece de negrea », fredonândcu aceea i defec iune melodia, «Ce-i cucoanprecupea / De te ii a a m rea ». Iat cumdup aproape un secol, se afl i acel petecde negrea cântat prin mahalale miculuiParis de odinoar în ascensiune, traversândsaltul civilizator de la poal la b rbie, maiiute decât putea cre te vestita barb Carolina.În buna tradi ie a regilor României doar doi,din patru, aveau barb ; numai Carol i Fer-dinand, cu merite alese pentru ar i neampurtau acel simbol rezervat masculinit ii.

Cu ocazia Zilei Independen ei, doar la ozi dup Ziua Europei, România a întâmpinataceast cascad de evenimente i cu emisi-uni demne s comemoreze pe m sur a-ceast zi istoric în amintirea colectiv aneamului. Vineri seara, la or de vârf, RareBogdan, în emisiunea „Jocuri de Muiere”, acucerit i telespectatorii emisiunii care rulaîn paralel, „românii au talent”, prezentândunei ri întregi imagini din Bucure tiulimberb al României interbelice. Emisiunea,cunoscut i pentru imagini de epoc , cestârnesc nostalgie, vineri, la ora 21, la lec iade macrame, s-a cro etat modelul Românieimonarhice, mai presus de toate problemeleomenirii. Se subîn elege de ce acest candidatpentru func ia de Mare al al Cur ii, pe postde moderator, for eaz inteligen a românilor,întrebându-i ce ar fi fost dac România ar fifost monarhie. Trist dar adev rat, ca în zilelenoastre, monarhia a devenit un sinonim alipocriziei, care confund culori pestri e de

Tron sauEurovision

pe vremea lui Carol Vod cu Rare Oda. Câ -tig torul austriac la Eurovisionului cel pu inhr ne te a tept rile c anul viitor evenimen-tul va fi inut la Viena, etalon al micii burghe-zii, dornice de spoiala prin orilor i topdestina ie de shopping.

Deziluziona i dup dou decenii de re-public , de ce nu ar purta i Prin ul Dudabarb i ar cânta pentru ar la Eurovision?Actor fiind, suspectat c ar fi regin , ar cucericu un remake al cântecului din romanul luiN.D. Cocea întreaga Europ . O astfel de pres-ta ie chiar de 10 mai, de ziua Socrului ar fipentru nostalgicii neamului revenirea la ade-

ratele valori na ionale i punctul culminantal integr rii României în familia european .

Macrameul geopolitic la sfâr itul emisi-unii pentru casnicele acaparate de esprit-ultân rului cu nume de domnitor, a luat formeconcrete: în burtiera emisiunii se punea în-trebarea strategic pentru neam i elite dacPrin ul Nicolae sau Prin ul Charles al Anglieiar putea ocupa locul pe tronul României.Charles, Prin ul mo tenitor al Angliei, dinoficiu mântuitor peste sute de triburi alefostului Commonwealth, ar putea fi printr-un avant de elogiere a valorilor neamului, nudoar eco-agronom de Sighisoara, ci iVoievod de Alba Iulia, sau chiar salvator aldinastiei cu nume de ber rie german ,„Vehringen la litru”. i iat cum monarhiasalveaz România. Ast zi, pe un fond ucrai-nean tensionat, m car am putea renun a lacontroversata sta ie de radar din Deveslu înfavoarea unui loc împânzit de flori i numitCamilla. Nici cel mai înr it soldat cazac pentruo cauz ruseasc nu ar dori s ne cucereasccu o astfel de regin . Camilla s-ar înscrie per-fect i în rolul de figur totem a monarhieiromâne ti fiind totodat expresia unui eroscolectiv a clasei muncitore ti. Ion Cristoiuexplica telespectatorilor care ar fi fost rostullumii dac ast zi îl aveam pe Duda pe tron:

doar i poate o Prinzessin Duda vonVehringen la halb , ne integra mai mult înEuropa decât oricare emisiune cu imagini alb-negru a Bucure tiului infidel de odinioar .

ne suspect m compatrio ii de buncredin ; similar eroul romanului lui N.D.Cocea, Andrei Vaia, mai cred i ei într-oîmplinire sentimental , departe de lumeaora elor, în fidelitatea i puritatea domni-oarelor de la ar , într-o lume a basmelor cu

prin i i prin ori. De aceea „Totu-n dulceanoastr ar e chestie de fuste i învârteal ”.

Radu GOLBAN

Delacroix - Tigrul atacând calul

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 45Anul V, nr. 5(45)/2014

Sami SHERIFI (Elve]ia)

POEZIA SE NA TEPRECUM COPILUL

Sentimente dinl untrul sufletuluiPrecum magma care rena teFluviu de sânge

i se transform -n cascadDe iubire i respirPrecum pruncul abia n scutRespir ...Plânge i râdeVia a se întoarce în poezieTe cheam precum ecoul în dialogVine lâng tineTe alint i î i aduce aminte

aceasta este cea mai fericit vesteCuvânt e i versCare se na te precum pruncul

SUFLETUL

Caut s se speleSub Cerul deschisPrecum cei f strea inPruncul se treze te singurRena te i- i devine amic fidelAl sim irii i tr iriiAl înso irii pe caleaUnei alte lumi -A ve niciei...

Ce u or se na te versulDin pruden aRidicat spre cer ca rug ciuneaDin mâinile lui Gonxhe Boiaxhiu

i urareaDe la îns i Maica TerezaDate pe gratis omeniriiVia a i poezia.

FLUTURELEMI-A ADUS VERSUL

Asear un fluture m-a s rutat pe frunteMi-a adus inspira iaDintr-un meteorit a coborât dându-miBinecuvântarea, un pic de nectar mi-a luatÎn vers mi-a l sat arom de Soare

streaz-o în aceast iarn mi-a spusÎn prim var i-o-ntorc în loc de surâs

La versul meu stauPlin de prietenie

i de iubire

Eu, amica mea iubitPentru un fluture o poezie i o iubireVoi porni în drum s -ntâlnesc SoareleFluturele va fi martorul meuCare s -i aduc un pic de lumin versului

spun o rug ciune în loc de mul umireLumea s-o învelesc cu în elepciune

ÎN C UTAREA VERSULUIPELASG

dau cuvântul de onoareBessa str bunilor

m voi lega cu versuriCu stelele...

i voi deslu i visul abandonatUndeva sus în sistemul solar

voi opriSpa iul infinit îl voi împ i în douUndeva între Cer i respira ieDou mii de secole i mii de genera iiVreau s le cunosc i deslu escÎmpreun cu subp mântul pelasgÎncerc s m -ntâlnesc cu tat l meuStr bunii mei...Cu acea limb dulce de principate i regateUitate printre literele abecedarului

opresc s fac o fotografieUn peisaj nou am descoperitUndeva între Cer i bessa pelasg

mas ca un amanetVatr i supravatr

turi descoperite dup orice privire

ANTECEDEN II

Dintr-o steaUn col se rupe i formeazUn sistem nou solarPe orice cap de prunc pelasg str luce teCâte un nou Soare iliric se na teÎntristându-i pe inamiciDup ce le descoperim crimele comiseNoi fiii i fiicele SoareluiCu iubirea versuluiTrezim sufleteleCe oglindesc anteceden ii no tri

ZORILE RENA TERII

Prieteni dragi, fra i i suroriCalc pe via Egnatia

i jupuiesc calea Na iuniiSub cerul patriei hoin rescMini tri i primmini triBezmetici de grajduri

i bancheri adun tori de taxeCu pu ti automate în mân

i cu m ti pe faÎnfrico eaz i golesc p mântulÎnmormânteaz gândul liber...

lumin m cu glasulZorile rena terii...

CER ETORULUII-AM D RUIT UN VERS

Am întâlnit un cer etor la metroul din ParisUn altul mi-a ie it în cale la Podul de Piatrdin Shkup

i al treilea în fa a bustului lui Skenderbegla TiranaMi-au vorbit cu aceea i limbCu aceea i mân mi-au cerut poman .

La Paris mi-a cerut un euroI-am d ruit i un surâsLa Shkup mi-a cerut zece denariI-am dat o urare i zece garoafe de speranLa Tirana m-a amenin at i mi-a zis

-mi zece leka c mi-e foameI-am dat zece leka i o poezieCa s -i calmez inima i durerea

Nu tiu în care limbMi-au mul umit sau înjurat

tiu doar c în acea ziO durere am calmat printr-o rug ciune

i dintr-o dat am devenit copilMi-am amintit de casa mea din satCând mama împ ea colaci cer etorilorDe i masa noastr r mânea goal zile întregiPe cer etor nu-l l sa s se-ntoarccu mâna goal .

Traducere de Baki YMERI

46 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Janet NIC~Eugen DEUTSCH Boris MARIAN(membru USR)

SONET ABSURD

Un brav c elDe usturoi

tra vioiSpre-un brot cel.

Sosi apoiUn alt rebelCe, plin de zel,Visa r zboi.

Un moralist,Stând pe un ram,

ta un rost

i-un fabulist,Ie it din post,’L-ofer : Ham!!!

Eugen Deutsch,3 martie 2013

SONET… FAMILIST

Desigur TATA nu-i, nicicând, ca MAMA,a cum v rul nu-i defel ca vara,

i chiar de se arat prim varaE bine s te-acoperi cu n frama.

Dar dac vrei s urci spre a tri scaraIar, prin sonete, s parcurgi, brav, gama,Mai taie câte-un cuvin el cu lamaSpre-a nu lovi, din când în când i,... bara!

Iar de le scrii cumva chiar în iatacÎnseamn c acolo- i strângi rezervaDe versuri i metafore ce- i pe plac;

De-aceea, poate, uneori cam acri-e poanta, când î i pierde verva...

Sau c recurgi, un pic prea des, la... soacr !?

Eugen Deutsch,3 martie 2013

SONET CONSONANT VOCALIC

Eugeniu i JanetSe g sir , se gândir

încalece pe-o lirÎntr-o ram de sonet.

Se luptar tête-à-têtePân -n iarb adormir …Nu tiu cum de nu m mir ,Nu-i grozav s fii poet.

Unul nu vedea un smoc,Altul n-auzea deloc.Mioritic s -i resorb,

Pot s fac apel la SMURD:Primul cred c este c-ORB,Cel de-al doilea e ab-SURD!

Janet Nic3 martie 2013

SONET INFAM-ILIAR

De când m tiu, am fost în defensiv ,Parând, cu tact, manevre de atac.Am tras mai mult cu ochiul la iatac,La un picior de f seam n div .

Fl mând, râvnii la str chini de coliv ,La pup za cu mo ul pe colac.Ispitei chiar tiui s -i pun capac,Atras de-o-n elepciune colectiv .

sând de-oparte biciul i ocara,Tu m love ti cu lira i cu lama,Cu bâta, apostroful i lopata.

a aflai c IARNA nu-i ca VARA,a aflai c MAMA nu-i ca TATA,

Dar, mai aflai c SOACRA nu-i ca MAMA!

Janet Nic3 martie 2013

Biblia ne r sfa

Ce a vrut Dumnezeu?Pace.Care este scopul lui Dumnezeu? Pace.Ce r scump m noi? Nimic.Unde sunt mor ii? Peste tot.Toate zilele sunt cele din urm .De ce permite Dumnezeu suferin a?Nu tim. Dar ochii orbilor se vor deschide.Dumnezeu nu are grij numai de tine.Mergem încet înapoi cu un an,De la 72 la un an prenatal.Se zbenguie diavolii, e ti un atom,Vei fi numai pulbere, uneori, om.Libertate, cum te batjocorim,Ba sunt legi, spânzura ii - conuri de pin,Ne plac îngerii, lor nu le place de noi,Ne întoarcem spre Domnul doar în nevoi,

sim orice zbor, ne târâm dup bani,Bâlbâind rug ciuni, gângavi i banali,Prea sunt multe religii, m celuri pe glob,Peste tot întâlne ti un orb, un olog,Peste tot se preumbl pistolari i droga i,To i se cheam prieteni, surioare i fra i,Dar suntem popice lovite la fix,Via a ve nic este pândit de risc,Precum oarecii ar ron i un pisic,Noaptea vine încet scâr âind ca un dric,n-avem inim -n ochi, nu iubim mai nimic,oare asta ne-a teapt ? Adev r eu v zic,dar nu cred, a muri dar nu pot s mint,voi fi ultimul care lumina s-o sting.

Israel

În Israel s-au mutat bunicii, nepo ii,ii, Adjudul, plânsetul ro ii,

Piatra Neam , Boto anii, petuni i moliziZmeure, mure, fagii candizi,

ngile vacilor, caimacul cel gros,Câini ciob ne ti, m rfare cu ip t sp imos,

ig ri de cincizeci de bani pachetul,Anii de dup r zboi, alfabetul,Acolo, în Israel miroase a portocale,A cedru, a jasmin i migdale,Acolo este un col de strad ,O umbr optind, o dovad

bunicii uci i odinioari poat sufletul pur ca o floare.

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 47Anul V, nr. 5(45)/2014

PRINTRE FOSILE

am intrat în civiliza iedoar coada mi-a r mas afari a venit Darwin cu barda fac antropologie pe ea.

a m surat-o cu mileniul linearpe o parte i pe cealaltdin spate - din fai a constatat cu discern mânt:

desigur, este o coad de maimula cap tul ei diametral opusse afl un homo foarte sapiens,deci noi venim din neandertal.

apoi pe epoca de piatram ascu it bricele de silexiar cu cu itele din fier prelucratam scris prin grotele nedeslu ite

anumite semne surdo-mutedin care totul se deduce material(cine este contra? - cine se ab ine?)evolu ia - HIC BIBITUR POETA.

AMONG FOSSILS

I entered the civilizationonly my tail remained outsideand Darwin came with his hatchetto perform an anthropology on it.

he measured it with a linear millenniumon the one side and on the otherfrom behind - from frontand realized with discernment:

but of course, this is a monkey tailat its diametrically opposed end

George FILIP (Canada)

POEME DANSANTEDANCING POEMS

DES POÈMES DANSANTS

there is a very homo sapiens,so we came from neanderthal.

then I sharpened the silex razorson the stone ageand with the knives made of re-made ironI wrote on the walls in the twisted caves

certain deaf-and-dumb signsout of which everything can be perceivedfrom the material view point(who’s against it? – who abstains from it?)evolution - HIC BIBITUR POETA.

PARMI LES FOSSILES

Je suis entré dans la civilisationce fut seulement ma queue qui resta dehorset Darwin qui vint avec sa hacheafin de réaliser une anthropologie sur elle.

il la mesura avec son millénaire linéaired’un côté et de l’autrede derrière - en faceet constata avec discernement :

mais bien sûr, c’est la queue d’un singe,à son bout diamétralement opposéil y a un homo très sapiens,donc nous venons de néanderthal.

ensuite sur l’âge de la pierrej’aguisai les rasoirs en silexet avec les couteaux en fer façonnéj’écrivai parmi les grotes indistinctes

certains signes sourds-muetsdont tout peut être matériel(qui est contre? - qui s’abstient?)l’évolution - HIC BIBITUR POETA.

DECRET

în cazul în carecel lalt a decedattrebuie s facem o cererecu men iune înt ritoare

se înscrieîn extrasele de stare civilaltfel procedura neoficialva a tepta concluzia competentcu precizarea

fim recunoscu ide triplii p rin iconform unor praviledate de Sfânta Bisericcu men iunea – unde p ileîn via sau decedatedomiciliaz temporari la ce adres ,

chiar dac proprietarul...

DECREE

in casethe other one diedwe have to submit a requestwith the emphasized mentionwrittenin the records of certificatesthus the unofficial procedurewill have to wait for the judiciousconclusion with the mentionof being recognizedby the triple parentsaccording to some nomocanonsgiven by the Holy Churchwith the mention – wherethe living or deceased partiesreside temporarilyand at what address,although the landlord...

Traducere în limbile englez i francez de Mugura Maria Petrescu

48 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

DÉCRET

au cas oùl’autre a cédénous devons adresser une requêteavec la mention fermeque l’on doit enregistrerdans les extraits d’état civilautrement la procédure non-officielledevra attendre la conclusion compétenteavec l’éclaircissementque nous devons être reconnuspar les triples parentsconformément aux dogmespassés par la Sainte Égliseavec la mention - là oùles parties en vie ou décédéesvivent temporairementet à quelle adresse,même si le propriétaire...

GENETICUS

m-am mutat cândvaîntr-o broasc estoascare m-a maceratapoi m-a ouati m-a ingurgitat

un vultur frumoscare m-a maceratapoi m-a ouati m-a mâncat

o trudnic furnicapoi m-a ouati m-a ingurgitat

un cal de rascare m-a ouati m-a ingurgitat

un vultur – cândvai uite a a

tr iesc de aptesute de ani,Matusalem m cunoa tei n-am nevoie de bani.

GENETICUS

some time ago I movedin a tortoisewhich macerated methen laid me eggand gulped me downa nice vulturewhich macerated methen laid me eggand ate mea hard working antthen laid me eggand gulped me downa pure-bred horse

which laid me eggand gulped me downa vulture – sometimesand thusI have been living forseven hundred years,Methuselah knows meand I don’t need money.

GÉNÉTICUS

une fois j’ai déménagédans une tortuequi m’a macéréensuite m’a ponduet m’a ingurgitéun beau vautourqui m’a macéréensuite m’a ponduet m’a mangéune fourmiequi se donne du malensuite m’a ponduet m’a ingurgitéun cheval de bonne racequi m’a ponduet m’a ingurgitéun vautour - une foiset bien voilàje vis depuissept cent ansMathusalem me connaitet je n’ai pas besoind’argent.

TRECE ESTOASA

zâmbea sicriul cu to i din iigroparii erau be i de-asearzdrobit sub bocanci – c rarease frânge peste-un arpe mort.

am scris poeme pe la TUZLAtrânul Yorick – clopotarul

aprinde spaim prin cetatenici caraulele n-au somn.

a ajunse trubadurullare pe-un poet de curs

s-a dus pe jos – poate cu trenul cear la-mp ratul burs .

e vremea s -mpu m lozincainfernul nu mai cere vamdoar vulturul – uscat de sete

i frânge zborul într-un glon .

i muica ta cea bocitoareîntinde un tergar pe Luniar vremea stearp – de tr dareestoasa cânt ... i poe ii tac...

THE TORTOISE PASSES BY

the coffin was smiling with all its teethgrave diggers were drunk since last night,trod upon the ankle boots - the pathbreaks up on a dead snake.

I wrote poems at TUZLAthe old Yorick - the bell ringerlights fear up in the citynot even watchmen can sleep.

and thus the troubadour has comeriding a race poethe might have walked - or maybe came by trainin order to demand the emperor a scholarship.

it’s time for us to shoot the sloganthe hell requests the toll no moreonly the eagle - dried up by thirstwill break its fly into a bullet.

and your mourning mother on the Moonlays down a white wing pathand in the barren times of treacherythe tortoise sings... while poets remain quiet...

LA TORTUE PASSE

le cercueil souriait de tous ses dentsles fossoyeurs étaient ivres depuis hier soirécrasé par des gros souliers - le sentierse romp sur un serpent mort.

j’ai écrit des poems à Tuzlale vieil Yorick - le sonneur de clochesallume la peur dans la citéles gardes ne s’endorment plus.

ce fut ainsi qu’un troubadour arrivâtà dos d’un poète de coursepeut-être alla-t-il à pieds ou par le trainpour demander à l’empereur une bourse.

c’est le temps de fusiller le sloganl’infer n’exige plus de paymentseulement un vautour qui a la gorge sèchebrise son vol dans une balle.

ensuite ta mère pleureuseétend un drap blanc sur la Lunetandis que dans le temps stérile, de trahisonla tortue chante... et les poètes se taisent...

ADEV R

din patriotism feroceam mâzg lit acest poemfiindc prin democra iemerg zilnic pe biciclet

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 49Anul V, nr. 5(45)/2014

în ambele impuse limbifrancez i englezpe cea neao o utilizezduminica i când mi-e dorîmi curg lacrimi pe obrazi m duc cu ELIADE

la fântâna memorieipe calea hermeneuticiipân când cu barba albvoi termina de scris poemuldespre patriotismul ferocefiindc :...nu cred nimic...

TRUTH

I have scribbled this poemout of a ferocious patriotismbecause due to democracyI ride the bike dailyin the two imposed languagesFrench and EnglishI make use of the native languageonly on Sundays when I miss ittears course down on my cheeksand I go together with ELIADEto the well of memoryon the path of the hermeneuticsuntil with a white beardI shall finalize my poemabout the ferocious patriotismbecause I believe in nothing…

VÉRITÉ

suite à mon patriotisme férocej’ai barbouillé ce poèmecar, à cause de la démocratie,je voyage chaque jour à vélodans les deux langues imposées,français et anglais,j’utilise ma langue maternelletous les dimanches quand j’ai mal d’elleet que les larmes coulent sur ma joueet je vais avec ELIADEvers la fontaine de la mémoiresur la voie de l’herméneutiquejusqu’à-ce-que avec une barbe blanchej’arrive écrire mon poèmesur le patriotisme féroceparce que... je n’en crois rien...

PR D MARE

dealul a luat-o la valei a smuls un copac

milenar - la umbra luidou persoane f ceau dragosteîn limitele legilor în vigoarenu se admonesteaz natura

exceptând cazurile deosebitecând una din p ile beligeranteau martori ale idup bunul gust - domnuldirector al spitalului alegecine moare... care - NUi acord bilete de voie

conform în eleptului proverb„unde dai i unde crap ...”pân la edi ia viitoarejuc m fotbal biologic.

GREAT HAVOC

the hill slid down and rooteda millenary tree out - in its shadowtwo persons were making loveaccording to the limits of laws in forcenature cannot be reprimandedexception being made by particular caseswhen one of the belligerent partiesbenefits from chosen witnessesaccording to his own wish -the manager’s hospital decides betweenwho will die... who - WILL NOTand gives permissionaccording to the wise saying’’he struck at Tib, but down fell Tom...’’until the next editionwe play a biological football.

CATASTROPHE

la colline glissaet déracina un arbremillénaire – à son ombredeux personnes faisaient l’amourselon les limites des loies en vigueurla nature ne peut pas être réprimandéeexception faite par les cas particuliersquand l’une des parties belligérantesa des témoins choisisà son gré - monsieurle directeur de l’hôpital décide entrequi doit mourir... et qui - NE DOIT PASet donne la permissionselon le proverbe sage,,tel tue qui ne pense que frapper...’’jusqu’à la prochaine éditionon joue du football biologique.

RECENS MÂNT

fiecare cet ean este obligat se prezinte la prim rie

aducând cu el propriul mormântcei care n-au

i procure grabnicaltfel vor fi aspru pedepsi ispre a tr i ve nic - de exemplunu se admit morminte plagiate

sau împrumutate de la vecinii care nu au nici dreptul la vot.

auzind de toate aceste poruncil-am rugat pe un frate mai mare

m omoare - cu parulca la împ irea averiimo tenit de la bie ii p rin ii a a a procedat - dar eu

m-am ascuns în mormântul luii am scris pe crucea de la intrare:

,,nu sunt aici... plecat f adres ’’i-acum... st prin via

ca prostul.

CENSUS

every citizenmust go to the city halland bring along with him his own tombthose who do not have onemust get it at onceotherwise they will be severely punishedto live for good. for instanceplagiarized or borrowed gravesform neighbours who are not even allowedto voteare not accepted.Hearing all these commandmentsI asked an elder brother of mineto cudgel me to deathlike in the case of the share of the wealthinherited from our poor parentsand so he did, but I hid in his tomband wrote on the cross at the entrance:’’I’m not in here... I’m gone without anaddress’’and now... he wanders about in his lifelike a fool.

RECENSEMENT

chaque citoyen est obligéde se présenter à la mairieamenant avec lui sa propre tombeceux qui n’en ont pasdoivent s’en procurer sans délaiautrement ils seront sévèrement punisde vivre à jamais – par exempleon n’admet pas de tombes plagiéesou prêtées des voisinsqui n’ont ni même le droit de voter.tout en entendant ces commandementsje demandai à mon frère aînéde me battre à mort - avec des coupsde bâtontout comme à la répartition de la fortunehéritée de nos pauvres parentset ce fut ainsi que je procédai - mais moije me cachai dans sa tombeet j’écrivis sur la croix de l’entrée :

50 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

,,je ne suis pas ici... je suis parti sansadresse’’ et maintenant...il erre toujours dans la vie comme un fou.

ACEL POET...

poetul c-un picior de lemnbate zilnic darabana Luniii ea gui gravid prin pia

iar precupe ele o vând la bucatdar i jum tatea iubitei melese împarte pira ilor prin tavernei cu gologanii cinstit agonisi i

tocme te la mine poeme de-amoriar cititorii mei tiu prea bine:sunt mai tân r decât farseorul Ulisei mult mai colit instruit decât el;

nu-mi pun dopuri de cearîn urechiiar cu amazoanele lui fac amortemporar - intrând prin legendedar nu iau cu mine i Câinelegata ciumatde unul... Demostenecare i-a dat turbare prin ceaiurii a devenit chiar canino-sexual

iar mahalaua na ional m -njurfiindc nu devorez ficu i în nocturni bat ca nebunul darabana Luniii mi se zice poetul cu capul-Luceaf r.

THATPOET...

the wooden legged poetbeats everyday Moon’s drumwhich squeaks pregnant in the marketand the petty traders sell it by piecebut also my sweetheart’s halfgives herself to pirates in tavernsand with the rhino honestly earnedhe haggles with me love poemsand my readers know better:I am younger than Ulysses the impostorand more educatedand cultivated than he is;I don’t put wax stoppersin my earsand I make love with his Amazonstemporarily - entering the legendsbut I do not take with me the Dogalready plague-strickenby a certain... Demostheneswho infected himwith plague in his teabecoming even a sexual canineand the national suburb swear at mebecause I do not devour rubber plantsnocturnallyand because I beat like a madmanMoon’s drum and they even call methe Evening Star-headed poet.

CE POÈTE...

le poète avec une jambe de boisbat chaque jour le tambour de la Lunetandis qu’elle grogne enceinte au marchéet que les marchandes la vendent en détailmais aussi la moitié de ma bien-aiméese donne aux pirates dans les taverneset avec les liards honnêtement gagnésmarchande avec moi des poèmes d’amouret mes lecteurs le savent très bien :je suis plus jeune que le farceur Ulysseet plus éduqué et cultivé que lui ;je ne mets pas de bouchons de cérumendans mes oreilleset je fais l’amour avec ses Amazonestemporairement - tout en entrant dans leslégendesmais je n’amène pas avec moi le Chiendéjà pestiférépar un certain... Démosthènequi lui a mis de la rage dans son théet est même devenu canin-sexuelet la banlieue nationale me couvre d’injuresparce que je ne dévore pas de ficus dans lanocturneet parce que je bats comme un foule tambour de la Luneet qu’on m’appelle le poète à la tête deVénus.

În perioada 15-16 mai 2014, Liga Scriitorilor Români, în colaborarecu Consiliul Jude ean Timi , a organizat, în ora ul de pe Bega, simpo-zionul interna ional „Dun rea dorit ”, cu participarea unor scriitoridin Germania, Serbia, Ungaria, Bulgaria, România i Italia.

Conform regulamentului, oameni din toate rile dun rene (Ger-mania, Austria, Slovenia, Croa ia, Ungaria, Serbia, România, Bul-garia, Moldova i Ucraina) cro eteaz un nur din lân care s fietransformat într-un „covor fluviu”, simbol al inteligen ei interna-ionale. Fiindc Dun rea are 2.857 km, fiecare metru de nur conteaz .

În acest sens, Filiala Timi oara - Banat a Ligii Scriitorilor a antrenatîn realizarea acestui nur coli i întreprinderi din jude ul Timi , dinar , dar i din Cluj-Napoca.

În cadrul simpozionului de la Timi oara, coordonat de DoinaDr gan, pre edinta Filialei Banat-Timi oara a Ligii Scriitorilor, deAna Zlibu i Al. Florin ene, pre edintele na ional al Ligii ScriitorilorRomâni, s-a organizat o expozi ie cu gheme de nur i covora e dinlân , policrome, realizate, pân în prezent, din acest proiect inter-na ional, simbol al unirii oamenilor i culturilor din rile dun rene.

Acest eveniment se va închide în data de duminic , 13 iulie 2014,în Pia a Catedralei din Ulm, din Germania, landul Baden-Wurttemberg,în cadrul Festivalului Interna ional al Dun rii Ulm/Neu-Ulm 2014.

În cadrul simpozionului „Dun rea dorit ”, de la Timi oara, auvorbit sau au citit din crea iile lor dedicate fluviului Dun rea, aceastcoloan vertebral a Europei, scriitorii: Teodora Stanciu, Ionel Cion-chin, Doina Dr gan, Al. Florin ene, Ana Zlibu (care a prezentatfilmul „Dun rea dorit ”, în imaginile c ruia au fost cuprinse ac iunileîntreprinse, de pân acum, al acestui proiect, în Germania i Timi-

În organizarea Ligii Scriitorilor Români

Simpozionul interna\ional „Dunãrea doritã”oara), Titina Nica ene, Mariana Strung , Violeta Kadar Seco an,

Ana Ghiaur, Maria Secula, Genoveva Tako i Constantin Sperlea.În cadrul simpozionului au fost lansate c ile „Columna lui Traian”

de Ionel Cionchin, „Gaudeamus” de Ion Gheorghea u, „Clisura Dun riiîn gravuri din secolul al XVIII-lea”, de Arpad Ianc a, i „Timi oara -ora multicultural i european”, de Doina Dr gan i Mariana Strung .

În încheierea simpozionului, Doina Dr gan a înmânat Diplome deExcelen i de participare unor scriitori prezen i, iar pre edintele LigiiScriitorilor a înmânat medalia „Virtutea literar ” scriitoarelor DoinaDr gan i Ana Zlibu , semn de pre uire pentru opera lor i activit ilepe care le desf oar în cadrul Filialei Banat-Timi oara a LSR.

Al. Florin ene

51Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Anul V, nr. 5(45)/2014

Constantin TOMA

Norocul lui Arborel Iosipescu a fost cs-a n scut copil s rac. Asta i-a dat originea

toas . A venit pe lume ca to i ceilal i:gol pu i prin t ierea cordonului ombilicala întrerupt i leg tura matern . C de cea pa-tern nu se putea pune problema, la con-cep ia lui participând mai mul i b rba i. Mi-cu ul a fost încredin at unei rude apropiate,de sex feminin. Adop ia a fost posibil întru-cât mama lui natural l-a p sit imediat i,

s in seama de cele patruzeci de zilepostnatale, s-a deta at la unul din primeleantiere ale patriei, cu gândul de a asigura o

nou genera ie de constructori care se vanumi a societ ii socialiste multilateral dez-voltate. Asigurarea aceasta era mai mult for-mal , un moft aproape, întrucât rolul ei eramai mult de a mima c face copii, limitându-se la prima faz prin acte sexuale dese i repe-tate cu unul sau mai mul i indivizi, conformprincipiului c pe c rarea b tut nu cre teiarba.

adar, abandonat de mam i sub gre-utatea normal la na tere, chiar distrofic, Ar-borel, luat de suflet, cum se spunea la vremeaaceea i f anchet social , a fost hr nit laînceput cu laptele singurei vaci din gospo-

ria m tu ii sale, Joiana, care, printr-o în-tâmplare fericit , f tase odat cu mama luinatural .

Mai târziu, în prim var , a descoperit mi-nun iile alimenta iei naturiste, trecând laurzici, tevie i uneori susai. Taic -s u, celdeclarat în acte era tot un om s rac, deci totcu origine s toas . Se presupunea c arproveni dintr-o familie nomad care într-o zia hot rât s nu mai migreze, s pun cap thoin relii i s i întemeieze un atelier de f cutcazane i spoit linguri, stabil, cu sediu socialbine definit.

Tot taic -s u, plecat acum dintre noi, fie-i steaua ro ie u oar pe mormânt, a întrez ritmomentul cre rii noii burghezii proletare ial turi de al i oropsi i ai sor ii au luat doctrinamarxist-leninist drept biblie.

Adev rul istoric ascunde dar nu minte(c de asta este adev r) faptul c tovar ulIosipescu-tat l, nu avea nici m car idee des-pre înc lzirea global , dar ca o anticipare aaplic rii normelor privind reducerea noxelor

în atmosfer , la hornul din tub de azboci-ment, furat de la iriga ii, a instalat în premierna ional i poate mondial un filtru din vatde sticl cu provenien din aceea i surs .O a a inven ie a avut i proprietatea de areduce i pierderile de c ldur din atelier. Înmiezul acelui ev aprins, Arborel a mai be-neficiat i de c ldura ideologic inoculatde partid prin tat l s u.

Copilul, având v dit înclinare spre stu-diu, a înv at pe la tot felul de coli, apogeulatingându-l prin absolvirea la vremea res-pectiv a colii profesionale de forjori, ajun-gând astfel un demn continuator al tradi iilortransmise din tat în fiu, de la descoperireafierului încoace.

Mânat de fiorul cunoa terii, Arborel a datdiferen a terminând liceul la f frecven ,unde, spre norocul lui în întemeierea unorrela ii viitoare solide, a fost coleg cu mai to imili ienii, osp tarii i viitorii activi ti de partid.

Imediat dup armat a mai absolvit ocoal de partid în trei luni la Bac u. De aicii pân a bate la por ile marii Academii tefan

Gheorghiu nu a fost decât un pas. Despremama lui natural nu mai tia nimic i nicinu-l interesa. Cealalt , Joiana pierise i ea demult, urma ele ei se perpetuau acum pringrajdurile C.A.P.-urilor sau Asocia ii inter-cooperatiste de stat. Taic -s u pierise i eldup o prodigioas activitate politic în do-meniul sindical.

Norocul meu, c i eu sunt implicat înpovestea asta, const în faptul c i-am fost

coleg de coal . În gimnaziu, chiar de clas ,ajungându-l din urm întrucât el pentrutemeinicia înv turii repetase clasa a V-a.Într-a VII-a l-am l sat s i împlineasc stu-diul repetat în aceea i sal de clas .

Prietenia noastr a atins chiar apogeul,în acea perioad când în schimbul ajutoruluioferit la copiat el m ap ra de b ie ii mai mari.În ciuda greut ii mici de la na tere, Arboreldevenise un adolescent voinic, for os i ne-gricios. Ca vecini ne-am remarcat prin afinit ila jocul de urc , fotbal i barbut, el fiind unadev rat lider la ultimul capitol.

***Timpul ne-a separat preocup rile dar i

destinele, eu supunându-m legilor dar nui mili ienilor, el nesupunându-se legilor dar

supunând mili ienii. Asta a fost posibil ur-mând o prodigioas carier politic . Ne-amreg sit dup ani i ani, pe când eram în c u-+tarea unei locuin e, iar el secretar cu nu tiuce probleme la un mare jude .

Atunci a f cut dovada vechii noastre pri-etenii trecându-m în capul listei la spa iulocativ de care duceam lips . Drept care, dupdou s pt mâni aveam cas dar i butelie.

Prin ajutorul acordat am în eles adev ratafa a prietenului meu din copil rie, mai ales

a infirmat zicala cu împ ratul, taic -s uplecând dintre noi prin moarte natural inu, Doamne fere te, atârnat de vreun cap tde funie.

Zei a Fortuna totu i l-a p sit pu in pela sfâr itul lui decembrie 1989, dar dupcâteva zile de bejenie a revenit odat cu in-stalarea noului an i a noii democra ii ori-ginale. i-a revenit vechiul meu prieten înfor cu sprijinul vechilor combatan i.

Nu numai asta, dar c utând adev rul înstr fundurile existen ei am constatat cArborel al meu era un tip b ftos, n scut înzodia Fortunei sau cine tie?

Chiar dac maic -sa l-a abandonat demititel, acum, ajuns un ilustru ales al nu tiu

rui colegiu, prietenul meu, fie c a avutnorocul porcului, de i a fost crescut cu laptede vac , fie c i-a schimbat zodia odat cu

derea comunismului, dar spre bucuria meaîmi mai r spunde la «s tr i» când îi salutma ina de la Parlament!

O VIA|Ã, UN DESTIN

Delacroix -M

asacrul de la Chios

52 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Dorm de câteva ceasuri bune. Dorm ivisez c am pornit la drum. Încotro? Nu tiu.Nu mi-am propus s ajung undeva anume.Doar s merg f o int precis , s m des-prind din bra ele monotone ale vie ii. Sîntâlnesc oameni noi, meleaguri noi, orizon-turi noi, lucruri pe care nu le-am mai v zutvreodat . Pline de inedit, pline cu speran a

ceva se va schimba în bine.De fapt, caut Binele, pe care nu tiu îns

ar t ce înseamn el de fapt pentru mine.Vreau s -l v d cum apare. Ce chip are? O fifrumos? Are asemuire cu ceva?

Drumul meu trece printr-o p dure b trânde stejari i fagi. Se aud copacii scâr âinddin toate încheieturile, precum articula i-ile unui b trân pensionar a ezat din zorii zileila coad , s i primeasc pomana: punga cu

in , orezul i puiul injectat cu ap , s aratemai frumos.

Las în urm p durea cu stejarii scâr âitorii pensionarul a ezat la coada umilin ei i-mi

continui drumul spre nic ieri. Poate voiîntâlni acel Bine mult râvnit de to i românii.

Ies din desi ul codrului i dau peste opoieni plin cu tineri care danseaz . Par afi f nicio grij . Este doar o p rere. De un-deva se aude o muzic care te înfior . Eaconduce pa ii tinerilor f locuri de munc ,

viitor, f orizonturi, într-un dans aldezn dejdii. Danseaz a a cum li se cânt ,dup ritmul impus de cineva aflat undevaprea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi, Doamne,acolo sus, de se pot dirigui toate aceste des-

tine spre o destina ie necunoscut ca i sco-pul drumului meu?

Îi p sesc pe tinerii prin i în hora dez-dejdii i îmi continui periplul f int . Ies

din poieni , trec de ultimii copaci i dau deîntinderea nem rginit a unui lan de grâu cubobul zbârcit în spic. S-a uscat, s racul, desete. Soarele nemilos i-a înfipt suli ele încr turile p mântului, sec tuindu-l i deultima pic tur de umezeal . Nimeni nu avenit s -i dea m car un strop cu ap .

Cândva, aici, totul era vesel i verde crud.Stropitorile împr tiau din zori i pân -n searpic turi de via . Bobul cre tea, iar spiculajungea ca în poveste, cât vrabia de mare.

Acum stropitorile sunt undeva, princur ile cu depozite de fier vechi, m cel rite

de mil . Nimeni nu le jeluie te, nimeninu le cânt prohodul. To i sunt mul umi i.

celarii de bruma banilor primi i pentrucrima lor, cump torii pentru afacerile f cute.

Doar bobul de grâu costeliv i f devlag plânge. Mai plânge cineva. Plânge -ranul pentru sudoarea l sat pe coarneleplugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altcevanu are. Nici dup ce s bea ap nu mai are.Ap bea dac are fântân în curte. La ar nusunt ci mele. Ba sunt uneori i ci mele. Unelecare apar i dispar precum Fata Morgana.Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor

conduc destinele celor oropsi i de soart .De soart i de mah rii ghiftui i, cu buzuna-rele doldora, cu cefele cât ale unor pl vani,i mai ales cu nesim irea care-i caracterizeaz .

Drumul c[tre nic[ieri durea s m uit cu jale la spicele se-

tuite de vlag , a a c am plecat mai departe.Nu m încânta ce vedeam. Eu c utam Binelei tot de r u d deam. Când voi reu i s ajung-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine?

Pa ii m poart pe un drum de arcolbuit, str juit pe de l turi de ciulinii luiPanait Istrati. Nu au disp rut nici acum dinpeisajul stepei române ti. Au r mas mo -tenire de la marele c rturar .

Urc o colin i, când ajung în vârful ei,simt cum îmi tresalt n rile de pl cere. Simt

coarea i aerul s rat al m rii. În fa a meaeste o panoram f de seam n. O întinderealbastr f de cuprins.

Aceasta este opera lui Dumnezeu, z mis-lit atunci când s-a oprit s se odihneasc . Avrut în m rinimia Sa, s lase i românilor obucurie, o poart deschis a Raiului. Nu lato i. Doar unora. Celor privilegia i i dragiLui. Altora le-a d ruit mun ii, dealurile, po-di urile sau câmpiile. Dobrogenilor, oameniale i ai lui Dumnezeu, le-a d ruit marea. Obog ie inepuizabil în frumos. Acelor c roranu le-a fost h zit aceast mo tenire, Le-aspus c au nevoie doar de un evalet, de opensul , de câteva culori, mult inspira iesau talent i pot s i d ruiasc singuri pro-pria lor mare. Pot s-o a eze acolo unde vorei. Chiar i pe un perete, s-o aib tot timpulîn fa a ochilor.

Mersul îmi devine f s vreau din ce înce mai precipitat. Încep s alerg. iroaie detranspira ie îmi p trund în ochi i simt cum

ustur . Alerg cât pot de tare. Vreau sajung cât mai repede la mare. Oare acesta sfie Binele spre care am alergat? S fac o baieîn apa limpede i rece a m rii? Ajung la mal i

a cum sunt îmbr cat, m arunc în valurileînspumate. Este foarte rece. Mai ceva ca ladu ul din baia mea, unde nu am ap cald ,pentru c nu-i combustibil la central .

Brrrr, ce rece este! M treze te la realitate.Ce noroc c a fost doar un vis! Binele eradoar o himer dup care am alergat toatnoaptea, sau, poate, dup care alerg m toatvia a. Vai de somnul meu! Iar voi fi frânt deoboseal diminea a, când voi coborî din pat.

Virgil STAN

Delacroix - Vân toare de lei

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 53Anul V, nr. 5(45)/2014

Jean BLEAKNEY (Irlanda)

Jean Bleakney (n. 1956) - s-a n scut în Newry, Irlanda de Nord, i locuie te în prezent înBelfast, unde lucreaz într-un centru de gr din . A studiat biochimia la Universitatea Queendin Belfast, îndreptându-se c tre poezie abia în jurul vârstei de treizeci de ani, dup na tereacopiilor s i. Pasiunea crescând pentru poezie a coincis cu cea pentru horticultur , multedintre poeziile sale ilustrând simbolistica i paradoxurile gr dinilor. I s-a încredin at amenajareagr dinii pentru Centrul de Poezie Seamus Heaney din cadrul Universit ii Queen, rezultândastfel, metaforic vorbind, o gr din -poezie.

Confesiunile unui gr dinar

Ador cum o gr din zugr ve te anotimpurile;parfumul echilibrat de intens; cumlimba mi se înfioar rostind o latin stâlcit .Ador toate clipele între-degetul mare- i-ar torcând plantez semin e i pigulesc; controlez u orfrunzele iri ilor de la baz c tre vârfpalpând fiece umfl tur , r sf ând florile.Ador mângâierea de catifea a anterelor pârguite;cum polenul inund spiralele i buclelede la buricele degetelor - senzual precum soarele pe piele.

Uneori, aleg deliberat Hibridele F1,crescute pentru omogenitate i vigoare, numaide curiozitate, plantând unele în ghiveci, la soare,unele în paturi adumbrite, iar altele dedesubtul gardului viu.În timpul liber, îmi place s observ diferen ele dintre ele.Peste iarn , pun bulbii de prim var pe blatul din buc rieunde se deshidrateaz , ori asud , acoperindu-se cu un pufalbastru.

Tr tura mea dramatic preferat din gr dinnu e un phormium cu frunze-n form de spad , nici vreun palmier,ci mai curând un puiet, un m r mic, de pild ,sugrumat lent de un mald r de flori rochi a-rândunicii.Uneori, prim vara, s vâr escun mic emondaj teribil de nes buit.Privesc câteva s pt mâni bune seva de nest vilit.Se prelinge, picur , ne te - dup bunul meu plac -inele des vâr ite de întunecime sub fiecare ciot.

lini tesc spunându-mi c o femeietrebuie s se despov reze cumva de anumite lucruriasftel c in mor s i m rturisesc - ca nu cumva

r mâi cu o impresie gre it - ca nu cumva crezi c e totul roz.

sturnare

Mijlocul anilor ’60... S fi avut 9 sau 10 ani;ezat confortabil pe bancheta din spate a unui Ford Prefect

îndreptându-ne spre cas în tromb de la cursa de duminic(Warrenpoint)picioare descul e, cum e prim vara, lipite de imita ia de piele;când s intr m în ora ul Newry- noroi în stânga, uzine petroliere în dreapta(mai mult decât un simplu indicator al supei primordialeacum c m gândesc mai bine) -de-ndat ce am intrat în groapa aceea semi-permanento no iune abrupt de infinitatemi-a umplut capul, ori mi l-a golit.Nu in minte care din ele; nu in minteno iunea; ce nu voi uita nicicând e cextazul clipei mi-a f cut pielea ca de g in ,îmbr ându-i amintirea... asem torpunctului de îmbarcare al dragostei pe un curcubeu- nu po i ajunge sub el, nu-l po i disecaîl accep i pur i simplu drept podul dintre ploaie i soare...toate acestea m pun pe gânduri:acum, nu stau pe bancheta din spatenici m car jum tate din cât ar trebui.

Oricât de pu in conteazlui Paul

De fiecare dat când reveneai, cu buzunarele ticsite de plicuri,nu se datora generozit ii vecinilor no tri(de i erau... inând cont c discursul t u persuasivdespre Lumea a treiaa urmat dup Grij pentru vârstnici i Salva i copiii)nici faptului c sunt sociabili ( i-a luat dou ore i jum tate

acoperi casele de la Nr. 44 pân la Nr. 88, doar numerele pare)...Ce mi-a înc lzit sufletul, i va continua s o fac ,a fost anexa ta, pe care ai pus-o la aruncat: Din câte observ,holurile celorlal i sunt la fel de îngr dite ca al nostru.

Traducere deAlexandra Munteanu,masterand MTTLC

Aceste poeme sunt traduse în cadrul ProiectuluiInterna ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu,Director al Masteratului pentru Traducerea TextuluiLiterar Contemporan - Universitatea din Bucure ti,

http://mttlc.ro

54 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Efim TARLAPAN (n. 17.05.1944)scut la M gurele, raionul B i, R. Moldova, cu numele Aftenie Tarlapan. În prima zi de coal (1951), înv toarea îi schimb

numele în Efim, sub motiv c numele Aftenie nu este atestat de onomastica sovietic . A absolvit Liceul Corne ti i Facultatea deLitere, Sec ia Jurnalism, la Universitatea de Stat din Chi in u. Ulterior a frecventat Cursurile Superioare de Literatur de pe lângInstitutul de Literatur „Maxim Gorki”, din Moscova. Scrie epigrame, parodii, fabule, aforisme, literatur pentru copii i alte genuriliterare, apare în zeci de publica ii, debutând în presa republican în 1968, cu miniaturi epigramatice, iar cu volum, în anul 1974. Estemembru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova i al Uniunii Scriitorilor din fosta URSS (ambele 1976), precum i al UniuniiScriitorilor din România (1994). Autor a peste 60 de c i (originale, antologii, traduceri), între care: c i originale - Scuza i pentruderanj (parodii, epigrame, aforisme, 1974), Cartu iera (satire, epigrame, aforisme, 1990), DENS (Dic ionar Enciclopedic Satiric)(1994), Dioptrii pentru ochelari de cai… (satire, fabule, epigrame, parodii, aforisme, 1995), Stihuri mar iale (epigrame, 1999),Coloana n tângilor (epigrame alese, 2001), Aquila non capit muscas (epigrame, 2006); antologii - Unei, unui, unor… (florilegiu deepigram româneasc , 1992), Buturuga mic ... (1993), Marea antologie a epigramei române ti, de la bijuterii folclorice la performan eclasice (2005). Membru al Asocia iei Epigrami tilor din Moldova i al Uniunii Epigrami tilor din România, laureat la peste 50 defestivaluri i concursuri de umor, epigrame i poezie din Republica Moldova i România, de ine titlul „Maestru al Literaturii” i„Ordinul de Onoare” al Republicii Moldova, precum i titlul de „Cet ean de Onoare” al Municipiului Cluj-Napoca.

StateleChi in u i Bucure ti -Dou state române ti,Ar fi foarte fericiteDe-ar fi… Statele Unite.

Înc o dat despre unire„Doamne, -ntreab democra ii,Când ne vom uni cu fra ii?”

i-a r spuns Domnu cerescu:„Pe la Sfântul... Iliescu”.

Vam la PrutVama asta, rod al min iiUnei hr re e na ii,La ie ire-mi ia p rin iiLa intrare îmi ia… fra ii.

Styxul nostruDou lumi une te vadulNistrului c runt, eternul:Pe un mal se afl IADUL,Iar pe cel lal... INFERNUL.

Din BasarabiaLa izvoarele cu apeDulci ca limba str mo easc ,Cerbii vin s se adape,Porcii... s se b ceasc !

MotivareO extrem -a RomânieiE sub t lpile Rusiei –

-ntreb, ca unionist:Cum s nu fiu... extremist?

Doin nou ... din R. MoldovaVremile nu m r sfa :Ast zi, ca i-odinioar ,Într-o ar f viaDuc o via f ar !

Criz la comandDoamne, f -ne o surprizCu puterea Ta cereasc :

, în fine, i o crizDe... prostie româneasc !

„Democra ia” gen Ion IliescuPentru ea, dându-ne votul,Traiul s-a schimbat un pic:Unii au în via totulDe la cei ce n-au nimic!...

Masa T ceriiO privesc i-mi vine-agaleCugetarea pe nevrute:Cu cât mesele-s mai goale,Cu atât îs mai t cute…

Post-electoralLa scrutin am fost.Circ adev rat!Bagi în urn -un prost,Iese-un deputat!...

UrnaCum pot s fac aici la voi,Spre prop ire saltul,Când, dat afar un gunoi,E-nlocuit cu altul?...

Ce mai fac minerii?Coborâ i adânc în spa iiSubterane române ti,Fac metrou cu dou sta ii -Petro ani i Bucure ti!

DemograficNu e bai c se s rutAzi în public, slut cu slut ,Baiu-i c , dup s rut,Se mai na te înc-un slut...

ParalelLa TV, la procuror,Individului ce furI se zice... autor.

a-i i-n literatur !

La pescuitzând c nada mea anim

Fiin ele din balt rar,Am pus, în loc de râm , rim

i-am prins un critic literar...

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

tire tr znetAm o tire tr znet! Iat-o:China vrea s intre-n NATO.O primim în primul val,Dac intr prin... Ural.

Homo sapiensOmul cu al s u progresEfectiv m las stan :Pune degetul mai desPe tr gaci decât pe ran !...

ti i de ce?ti i de ce ni-i via a sumbr ?

Fi’ndc , de la mun i la mare,Cei care muncesc în soareSunt condu i de cei din umbr …

Lui Mihai EminescuNici azi n-ai gloria deplin

ci tot românul se închinMai mult la „Steaua” lui BecaliDecât la Steaua Dumitali!

„Via a merge înainte”Eu in la via a mea i-i cerCuraj în lupte, dar i minte -În fa -având du mani, prefer

mearg ... moartea înainte!

CimitirulPrin votul unanim al ob tii,Sfin it i validat de popi,E locul unde nu doar pro tii,Ci i de tep ii dau în gropi...

Epitaf unui motociclistCel de sub verdeaN-a fost ca oricare:A-ncetat din viaCu vitez ... mare.

Unei judec toareAsta da judec toare!Ce talent! i ce dos-are!

Unui tân r chirurgTân r, vesel, frumu el,Mor... bolnavii dup el!

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 55Anul V, nr. 5(45)/2014

Mircea C. DINESCU (30.05.1934 - 10.08.2009)

scut i decedat la Ploie ti. A absolvit Liceul „Ion Luca Caragiale”, din Ploie ti i Facultatea de Pediatrie, laInstitutul de Medicin Bucure ti. A lucrat ca medic în jude ul Prahova, la Dumbr veni, B icoi i Ploie ti. Afost membru al Clubului Umori tilor Prahoveni „Ion Ionescu-Quintus”, din Ploie ti, al Clubului Umori tilor „CincinatPavelescu”, din Bucure ti, i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România.

A publicat epigrame, semnând i cu pseudonimele Ion Ploie teanu, Gheorghe P tra cu .a., a primit numeroasepremii la concursurile de gen, este inclus în peste 60 de de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale epigramatice: Pas des deux (1997), Singuri în tranzi ie (2002), ambele volume scrise încolaborare cu Florina Dinescu, so ia sa, tot împreun îngrijind i apari ia volumelor colectiveMu chetarii prahoveni(1996), Mozaic umoristic (1998) i Dup 20 de ani - umor major (2002). Ultima sa carte, de ast dat de proz , esteUrma ii lui Esculap – Jurnalul unui medic de ar (2009).

Dura lexDac stai i te soco iFoarte mare-i greutateaDe a împ i dreptatea:Nu se-ajunge pentru to i.

DatiniRomânii, chiar cosmopoli ii,Sunt p str tori de vechi tradi ii,Având în lume cei mai mariColind tori parlamentari.

rb torile de iarnSe uit ori ice jelanii,Acum to i oamenii petrec,Sunt zile-n care i s rmaniiPot înghi i mai mult (în sec).

Originea speciilorCând omu-a ap rut pe TerraA fost om liber, ca pantera,Abia-apoi, treptat-treptat,Cu timpul a… involuat.

HieroglifeSt scris de veacuri pe-o t blie,

într-o ar în elep iiAu pus o tax pe prostie

i au pl tit-o doar de tep ii.

NostalgieÎn seri târzii, la bra , pe-aleiNoi ne-am plimbat sub plopi i tei

i am fi mers la nesfâr itDe nu ne-am fi c torit.

Repetabila povarDe când mi-a r rit în fa ,Am în eles, instantaneu,

e iubirea mea de-o via !i-a a m-am p lit mereu…

Fenomene paranormalePrintre stâncile c runteÎn sezonul estival,El i ea pe-un vârf de munteS-au l sat lua i de val!

Unei colegeNu se sperie de greu –Spun i bârfitoarele –

i-urc -n schem tot mereu,Cât o in picioarele.

E normalNormal ca ni te maimu oiAjun i în func ii frumu ele

nu î i mai încap -n pielei mai jupoaie de la noi.

Tranzi iaTranzi ia e o cadânFugit din harem c-un el:

i fie propria st pân !...i-a nimerit într-un bordel.

Omul i robotulNe este mintea mai înceat ,Dar tot vom fi superiori:N-or s existe niciodatRobo i a toate bârfitori!

LuminaIzvor de via nesfâr itCe, printr-o pronie cereasc ,Tot vine de la R rit!N-au reu it s o opreasc .

Od limbii românilorA învins mereu obidaTuturor restri tilor

i rezist , i-n pofidaZiari tilor!

suri drasticeCorup ia aceea mareA încol it-o r u „ eriful”

i nu mai are vreo sc pare,a c s-a m rit tariful.

OdAm trecut din iadul poleitÎntr-un rai al goliciunii blidelor.Pentru traiul nostru fericit,Mul umim din inim partidelor.

Epitaf pentru leneÎn cripta asta cenu ieE lenea noastr înhumat .Ne-a p sit pe ve nicie!(Capacu-l punem alt dat …)

Fostului meu efA r posat la datorie

i subalternii sunt în doliu…A fost o-ntreag tragedie

-i scoatem din ii din fotoliu.

Epitaf unui conduc torA domnit uitând de gloat

i, în culmea gloriei,A murit c lcat de-o roat .Roat … a istoriei.

Epitaf unui poetDin iad afar l-au zvârlit

i-i mare uluiala:Cu focul sacru-a reu it

le înghe e smoala.

La înhumarea unui încrezutAcum, stând pleoap peste pleoap ,Chiar cei cu gânduri mai meschineAtâta l-au vorbit de bine

nu- i mai înc pea în groap .

PumnulPumn ginga , precum un cânt,Pumn de fier, viteaz în oaste,Pumn în mas , pumn în coaste,Pumn de bani, pumn de p mânt…

Testamentul meuLas trei vapoare, iaht cu vele,Cinci limuzine mai de soi

i vilele, cu ce e-n ele, las… s mai visa i i voi!

Desp ireE cel din urm -al vie ii ceas,Presimt c Moartea tocmai vine,Iubi ii mei amici v las,

ne vedem cu bine.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

56 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

Doina DR~GU}

Personaje:

- Gary (profesor, 65 de ani)- Candid (un „alter-ego” al lui Gary); este un personaj invizibil; ovoce interioar , o completare a gândurilor nerostite. Este „o voce”din culise.- Xantipa (so ia lui Gary - al treilea personaj care relateazîntâmpl ri din via a real , de la cozi etc.).

Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz însu isecolul XX.

Motto:

To i cei care î i pierd încrederea în Umanitate i în Istorie seîntorc, cu fa a sau pre-fa a, spre Dumnezeu...

Asta, dac nu alunec în apathia îndobitocirii sau a cinismuluitic lo iei cotidiene.

Actul I

Este atmosfera anilor 1985-1989. Ac iunea se petrece într-ogarsonier slab luminat . Gary st la birou, fumeaz i r sfoie teni te hârtii. Adesea, uit c are igara aprins i î i aprinde alta.Se mai ridic uneori de pe scaun, se plimb agitat prin camer ,gesticulând.

Scena II

Gary: tii ce a zis Hitler în 1944, în culmea paranoiei, militarilor s i?„Dac în trei luni nu-mi pune i victoria definitiv la picioare,înseamn c nu m-a i meritat”. Aplauzele, de pild , l-au în-nebunit pe Nero.

Candid: Aplauzele pot s ucid ciorile i s stârpeasc oarecii, daraplauzele politice pot na te marii tirani. Cuvântul de sus,rostit peste capetele celor care aplaud , poate na te oricândi la oricine o stare de paranoie.

Gary: Eroarea fundamental a regimului instalat la noi const întotala ignorare a poporului, a valorilor fundamentale i, maiales, haotica administrare a puterii. Puterea e un drog, o be ie?Sau ironia ridic rii în slav a unui P cal ce nici a fluieracorect nu e în stare.

Candid: Starea retrograd a economiei din URSS nu este rezultatulpresiunilor capitaliste, ci mai degrab consecin a acelui oblo-movism politic care începe cu merge i a a sau nu are rost...

Gary: Exist la unii o poft de ajungere la putere, o poft de folosirea puterii i o poft de a r mâne cu orice pre la putere. Nuexist posibilitate de întoarcere sau r zgândire.

Candid: Doar de c dere de sus, prin ruperea gâtului.Gary: Zilele trecute, la coad la lapte, un tân r dasc l îmi spunea c

elevii i studen ii sunt considera i ca ni te sticle goale încare conducerea toarn ce vrea ea i cât vrea tovar ul.

sc limea ar fi pâlnia prin care se opereaz umplerea sti-clelor goale. La 16 ani, exist elevi care habar n-au care ediferen a între instinct i inteligen , în schimb tiu precis câtcost o not de trecere la treapt sau la admitere.

Candid: Suntem un popor sceptic: minunile la noi rar in mai mult detrei zile, în schimb, s rb torile prostiei dureaz câte un secol.

Gary: R zboiul aduce o schimbare, revolu iile nu aduc decât schim-ri; schimb rile nefiind decât simple varia iuni pe aceea i

tem a puterii. Evolu m în cerc, din zece în zece ani ne în-toarcem exact la lozincile cu care am plecat la drum. Mafiacorup iei se l rge te, au ap rut boga ii i s racii, cei puternicii cei slabi...

Candid: La început s-a zis: „cine nu e cu noi e împotriva noastr ”.Gary: Apoi a ap rut corectura Kadar a stalinismului: „cine nu e

EXERCI|IIDE

LUCIDITATEDramatizare dup# romanul

JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL,de I. D. S@rbu

continuare din nr. anterior

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 57Anul V, nr. 5(45)/2014

împotriva noastr este cu noi!” Acum, tare m tem c suntemîn curs de a realiza: „cine nu e cu noi i nici împotriva noastr ,fiind cu noi, deci împotriva noastr - aceia suntem noi, carenu mai suntem nicicum!”.

Candid: Ai dreptate. În secolul viitor, dup cel de-al XV-lea Congres,se va spune cu siguran a a: „cine a fost împotriva noastra fost cu noi!”

Gary: Imensa majoritate a ceea ce numim popor (în care s-a dizolvati contopit aproape total orice distan dintre sat i ora ,

dintre muncitor i intelectual, membru sau nemembru departid) s-a transformat într-o mas inert , surdo-mut , darcare, cu disperare, sper c ceva, cândva, cumva, va punecap t la tot ce e fals i mincinos în ceea ce este!

Candid: Ar trebui s înv m s facem diferen a între durere i su-ferin . Durerea apar ine vie ii individuale, suferin a apar ineistoriei.

Gary: Foamea i frigul apar in de capitolul „dureri”; robia, disperarea,ru inea, neputin a, letargia etc. sunt capitole ale istoriei. Nunoi suntem bolnavi, istoria e bolnav ; noi suntem doar celu-lele înc vii i dureroase ale unei sublime Fiin e biciuite,crucificate, îngropate de vii...Acum, la sfâr itul vie ii, îmi dau seama c nu mai am nici ospecialitate: nu mai sunt nici profesor, nici gazetar... M pricep,cum zice Xantipa, la toate câte nimic. În tinere e speram sating „soarele cu picioarele i luna cu mâna”. Acum nu suntdecât un simplu verb ce se viseaz idee.

Candid: Evreii, de pild , neag istoria: „este un timp pierdut” spun ei.Gary: Elie Wiesel, supravie uitorul Holocaustului, are teribila

declara ie: „dac istoria s-a putut lipsi de noi, i noi ne vomputea lipsi de istorie!”.

Candid: Dac la evreii vechi, istoria era într-adev r un timp pierdut,la popoarele mici de ast zi istoria este un lux ne-permis, orisip inutil i riscant de energie i soart .

Gary: E ora la care, retra i în cochilie, vis m recl direa Ierusalimuluinostru, dar pân atunci a tept m s vedem izbindu-se cap încap cele dou mari puteri - America i URSS. Ele ne-au furatmica noastr Istorie, frumoasa noastr civiliza ie, comparabilcu a Fran ei.

Candid: Nu ni se potrive te nici un model extern de civiliza ie: nicicel sovietic, nici cel american; nici cel nipon sau german.

Gary: Ar fi trebuit s fim l sa i s cre tem organic, dinl untrul nostru.Acum nu mai avem nici un pattern, cre tem i descre temaiurea, dup legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminaremarxiste, ingineri c utând petrol i o el i neg sind decâtcimitire de folclor i limb .

Candid: Ne trebuie, zic comuni tii, un om de tip nou care s fie, într-o singur persoan , i cinstit i de tept i foarte priceput.

Gary: În cadrul unui simpozion al revistei „Ramuri” am avut re-vela ia i spaima constatând c avem un num r dispropor-ionat de mare de poe i i critici, fa de câ i prozatori i dra-

maturgi tineri candidau la ve nicie. De filozofi, s nici nuvorbim, specia asta de rara avis acum a disp rut complet.

Candid: La romani, augustaliile erau s rb tori în care preo ii-augustali aveau sarcina s -l prosl veasc pe împ rat, iarîmp ratul era obligat s ofere, în schimb, pâine i jocuripoporului. Panem et circenseses.

Gary: Prin progres i civiliza ie, am ajuns ca ast zi poporul, lipsit depâine, s ofere circenseses împ ratului s u, transformându-i copiii i artele sale în imense serb ri-augustalii ce devin

din ce în ce mai mari i mai scumpe. Dictatorul tiran se uit

din tribun spre masa imens de supu i, ce se comport cani te oameni ferici i, plini de dragoste i entuziasm.

(Intr Xantipa în camer .)Xantipa: Ne trebuie un Dumnezeu, în trei persoane, dar care s nu

ne mai fie indicat „de sus” sau din Kremlin. i care s nu vinmânios, c lare pe un tanc, în mân cu un pistol i în cealaltcu o bro ur obligatorie.

Gary: Lumea noastr este grav bolnav . i nu de o boal oarecare,ci de cancer. Cancerul lumii noastre e puternic i nemuritor, eireversibil i incurabil. Celulele canceroase au formidabilaputere de a se rena te la infinit. Nu au du mani, sunt cele mai

toase celule cunoscute pân acum. Nu cunosc moarteai nu sufer de nici o boal . Ca s piar el, cancerul, întâi

trebuie s pierim noi. Chiar i dup moartea noastr tumoareamalign mai tr ie te „în sine” câtva timp. Apoi se mut . Nu setie cum i în cine.

Xantipa: Numai un miracol ne va mai putea scoate din aceast comhipnotic : fie o uria catastrof natural , fie o uria inven iesau un accident atomic pornit din lumea a treia.

Gary: Dumnezeu ar trebui s ne vin în ajutor, a sosit timpul ca El s -i convoace pe cei doi mari, dându-le un ultimatum ceresc.Deus sive Natura ne ap totu i; terge din sensibilitateanoastr ceea ce doare, ceea ce ucide, ceea ce nu se las uitat.Vedem zilnic pe str zi, la birou, în vecini, lucruri groaznice;dar ele nu ne mai ating, nu ne mai dor. În tinere e, treceamprin jungl ca acea tân negres a lui G.B. Shaw, care eraatât de pur i nevinovat , încât fiarele, erpii, scorpionii iân arii se fereau din calea ei. Acum, la b trâne e, avem pe

frun i aura veteranilor întor i din lungi r zboaie: am v zut iam tr it atâtea crime i atâtea groz vii încât acum putem privinep tori, f s sim im nimic, chiar i la cel mai oribil acci-dent de ma in sau incendiu de familie, cartier, ar . Ieri, unvulcan în Columbia a îngropat sub noroi un întreg ora cedormea: 25.000 de mor i! Ei, i?! E groaznic s fii îngropat subnoroi, dar e i mai groaznic s fii nevoit s tr ie ti îngropatsub noroi...

Xantipa: Tr im într-o epoc de uria , fantastic explozie, expansiunei înst pânire a Prostiei.

Gary: A Prostiei, ca valoare! Prostia inteligent , tiin ific , descur-rea , mecher ; prostia sublim , cezaric divin ; prostia

ca fundament, ca acoperi , prostia ca stil i weltan-schauung(privire înspre lume). Prostia ca monolog: ea nu cunoa te inici nu recunoa te întreruperea, întrebarea, contrazicerea. Îmizici c umblu pe str zi i uneori vorbesc, gesticulez, argu-mentez. Se poate, îl contrazic!

Xantipa: Totul e relativ.Gary: Un prieten, care a optat pentru Israel pentru c nu mai putea

suporta minciuna în care, zicea el, era obligat s se b -reasc în Bucure ti, unde a fost redactor- ef la „Scânteia”,

îmi scrie c acum regret mult c a plecat „de acas ”. Zice:„aici mi se cere s mor pentru Patria asta veche dar nou ;dincolo, la voi, nu ni se cerea decât s min im în numele ipentru renumele patriei aceleia...”.

Xantipa: În fond, ce este Patria?Gary: Locul unde ne facem armata i unde ne pl tim impozitele.

Patria este locul unde simt nevoia s m întorc acas , deoriunde a fi. Patria este locul în care pot scrie în limba loculuii pot publica în limba Europei, dar pentru europenii locului.

Xantipa: Pentru mine, Patria este locul meu de veci!Gary: „La ce lucrezi?” - m întreab prietenii-du mani sau du manii

care îmi sunt prieteni. „La o rienologie” - le r spund eu, zâm-

58 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

bind ambiguu. Nimeni nu m întreab ce este aceast rieno-logie. Prin anii ’60, aveam un b trân amic care î i zicea Mefisto.Pariase c nimeni nu va fi curios s afle ce înseamn acestnume. Aici, în Isarlâcul exilului meu, Faust este, în cel maibun caz, un titlu de oper fran uzeasc , f arii i cor inte-resant. Dar, în momentele în care umbrele devin grele, cândninge afar i ziua se întunec spre o noapte i o iarn f desfâr it, încep s cred c „rienologia” mea nu este o glumtransilvan : e un diagnostic, o formul clar a destinuluigenera iei mele. Norocul meu e c nu m-am specializat. Înjurul meu foiesc nimicologii cu titluri i decora ii... Între atâ iacolonei i docen i, îmi st bine s r mân un simplu sergent,termen redus, dezertor recidivist i din istorie i din politic .Ca s pot tr i f co maruri, fac eforturi grele ca s uit multei pe cât mai mul i din propria mea via . Cere, oare, prezentul

ca s fie ars trecutul? Nu tiu, se spune c trecutul nostru eviitorul nostru, cu toate c focul la care ne înc lzim azi îlîntre inem arzând pe el cincinalele uitate ale acestui secol.

Xantipa: Cel mai barbar secol din ultimele decenii...Gary: Prin 1956, la Sinaia, beam votc ruseasc cu Oskar Lemnaru.

Inteligent i teribil (un evreu be iv e un miracol în sine), acesta,privind peste cei o sut de „creatori” ce se fâlfâiau prin somptu-osul hol al Peli orului regal, oftând, mi-a spus: „Înc e bine!Înc e bine pân când tia mai cred c au nevoie de noi!” Mtem c ora când tia se pot lipsi foarte bine de noi a sosit.

Xantipa: Se poate tr i f cultur , pres , umanism. F reviste,literatur , arte, spectacole. F religie, f ideologie, fnici un dumnezeu...

Gary: În nop ile mele de insomnii, am schi at un studiu în careîncercam s surprind fenomenul de disolu ie a limbii noastre.La noi, limba s-a divizat în trei limbi separate. 1. Limba satului,

neasc , în curs de dispari ie. 2. Limba cult , în curs defrenetic neologizare. 3. Limba politic , vorbit de cei careiau cuvântul la edin e, în care se scriu articolele de fond ise comunic de sus punctele de vedere ale st pânirii. Noi,spre deosebire de unguri, nem i i ru i (limbi vecine pe carele cunosc) nu am f cut, în secolul trecut, acel efort filologicde a traduce în limba poporului neologismele de care aveamnevoie. Noi le-am împrumutat: ne gr beam, tiam i fran uze tei latine te, cuvintele împrumutate se lipeau cu dragoste de

limba noastr veche. Dar azi, nici m car profesorii de limbaromân nu mai tiu s traduc sau s explice etimologic avalan-a de neologisme ce curge ca o lav spre limba noastr cult .

Xantipa: Dac exist azi o lectur printre rânduri, o lectur pedin untru, dincolo i al turi de rânduri, cred c exist i unrâs printre rânduri, un râs pe din untru. Care nu e râs, ealtceva, înc nu are nume, dar în curând va avea. Tr im într-o epoc în care kitsch-ul devine dintr-o simpl boal estetic ,o molim generalizat .

Gary: Cred c Blaga a fost cel care a introdus termenul de kitsch înterminologia noastr filosofic , în elegând prin el arta-surogat, un fel de art deplasat . Poet fiind i mare iubitor depictur , Blaga ne explic : „kitsch ar fi, de pild , un tablou cered aidoma pe pânz ceea ce este sau poate fi sublim înnatur . Cerbi sub lun , lebede pe lac, iganc al ptând etc.”.Îndr znesc a propune drept kitsch social matrice, portretulpolitic, lozinc ria, serb rile, poezia i dansul tematic,pavoaz rile, mitingul, imnele...

Xantipa: Nu suntem destul de cre tini spre a ne îndr gosti de su-ferin i jertf , nici destul de stoici spre a ne transforma

neputin a i r bdarea în în elepciune i rost, nici destul deeuropeni spre a ne învinge individualismul funciar nesc,nici destul de n stui i ca s sim im cu itul la os i s nu nemai pese de fric sau ziua de mâine. Urme trainice de p gânismi de îndelung sclavagism ne fac s iubim, chiar i acum,

pl cerile m runte, via a în sine, lesnicioasa fericire, firimiturilede lumin în întuneric.

Gary: Triste ea profund a divinei mele copil rii era gândul c tatanu are s poat niciodat s -mi cumpere... o biciclet . Triste eatinere ilor mele era c nu voi sc pa niciodat de cazarm ,uniform , front i fronturi. Triste ea maturit ii mele era cpu ria e obligatorie, nimeni nu poate s o evite, pentrusecolul în care m-am n scut, ea fiind ca i scarlatina la copii.Triste ea b trâne ilor mele este c lumea e absurd i f desolu ie, c nici cei mai înv i colegi ai mei nu pot vedea princea a viitorului, c înaint m cu spatele c tre ziua de mâine, cmoartea m va surprinde ca o s geat mut venit pe la spatei c voi muri f s tiu ce rost am avut i cine am fost, a a

cum am fost, în acest stupid col de lume i istorie. La unsimpozion al poe ilor din provincie, am declarat c nu mai ammemorie, dar am câteva amintiri pe care le conserv cu grij ila a c ror înfrumuse are lucrez neobosit. S-a râs.

Xantipa: Adev rul e c ai o foarte bun memorie i c nu tii cum sscapi de ea. Simpla întâlnire cu un „martor” din trecut (to imartorii t i au fost martori ai acuz rii) este ca o deschidere acutiei Pandorei.

Gary: P rin ii mei, oameni foarte s raci, locuind într-o mizer colonieminier , participau anual la patru baluri mari, la câteva nun i,la dese petreceri de familie. Tata î i avea zilele sale de sindicat,cârcium etc. Mama, în fiecare sear , dup ce ne culca, pleca,nu în vizit , ci în „pove ti”. Se culca la ora unu noaptea.Duminica eram cu to ii la biseric (tata cânta în cor), dup -mas la obligatoria plimbare în parc. Fanfara cânta frumos,lumea trebuia s vad cum suntem îmbr ca i. Existau popici,fotbal, chermeze. Joia i duminica câte un film mut. Ie iri laiarb verde de 1 Mai, Sânziene i Sfânta Maria Mic . Mama,catolic rural , b tea regulat, pe jos, lungile ei pelerinaje: laLupeni, Ha eg, Radna. Venea obosit , dar fericit . Plin delumin . În concediile sale, tata pleca „la coas ” la momârlani.St tea dou s pt mâni la Bani a, Baru-Mare sau Meri or. Secitea enorm în colonie, se câta seara. Numai pe uli a noastrerau dou trompete i un clarinet.

Xantipa: Acum, cu restaurarea sclavagismului de tip nou - comu-nismul - pân i în Capital , Cluj, Craiova, lumea e nevoit sse culce odat cu g inile. Singura distrac ie ar fi înjurareatelevizorului i ascultarea pe întuneric a „Europei libere”.

Gary: În anul care vine, voi reciti toate trilogiile lui Blaga, voi con-tinua „lectura de b trâne e” a marilor filosofi. Acum tiu cDumnezeu se uit la oameni prin ochii copiilor i la lume prinochii filosofilor. Poate c aceste lecturi îmi vor da certitudineape care mama mea o ob inea morm indu- i rozariul ei deanalfabet , iar tata citind i recitind contractele de munc ,opera vie ii sale de sindicalist.

(Xantipa iese din camer .)Candid: Sunt oameni care înceteaz brusc s mai cread în Dumnezeu,

al ii care înceteaz , pu in câte pu in, s mai cread în omenire;iar omenirea, volens-nolens, ajunge s i dea seama c a a cumeste nu are nici un Dumnezeu. Deci, adio speran de mântuire.

Gary: Drumul cel mai scurt, zic eu, acum la b trâne e, nu este liniadreapt . Singurul drum e cel care ocolind caut al treilea punctfix: ve nic. Sisif e un dobitoc tragic: singura noastr speran

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 59Anul V, nr. 5(45)/2014

nu poate s vin de la el, fiindc el nu se va revolta vreodat ,refuzând i blestemul, ci din cu totul alt parte. Fie de lamuntele care se va toci, fie de la stânca ce va fi sp lat de ploii vânturi, fie de la copiii s i ce se vor s tura de a- i vedea

tat l chinuit de o pedeaps crud i monoton . i totalnerentabil . Într-o zi, cineva îi va înlo-cui stânca cu o cruce,Sisif va descoperi c are o mam în-durerat , c exist sus pedeal posibilitatea de a muri. Sisif, ca i Blaga, refuz , pe bundreptate, orice gând al unei eventuale învieri.

Candid: E ti un scriitor ce debuteaz mereu (f succes, doar cusuccese), un socialist f ideologie, un cre tin f confe-siune, un filosof f sistem i memorie, un semicet ean to-lerat, un transilvan refuzat la Cluj dar neasimilat în Oltenia,un român austro-ungar, un filorus antistalinist, un comunistcontemporan cu fluturii i cu Iosif din Arimatheia, un este-tician est-ethic, un liberal îndr gostit de lan uri, un sindicalistde unul singur, un fost Don Juan actualmente îndr gostit depropria bab , un proletar plin de lumpen-diplome, un miner

lamp , un minisocrate ce nu a v zut Athena i nici cartelde cucut nu are, un Danton primind zilnic picioare în fundde la Robespierre-ul blocului, un b trân r mas în minteacopiilor, un evreu dat afar din comunitate, un biet sergentîntr-o armat ce se retrage de 40 de ani, un zoon antipolitikon,o maimu a bunului Dumnezeu, un c cat în ploaie...

Gary: În somn, în rug ciuni, în clipele mele de spaim i în lunile destupid angoas , sângele meu curat se întoarce înapoi în

rin i. Este la mod acum s i dete ti p rin ii, s i prive ticu scârb copil ria. Eu am fost foarte iubit, i iubirea aceastaa lor m între ine i acum, trupe te, suflete te, spiritual. Tatami-a dat ira spin rii, mama - darul de a povesti i a glumi.Amândoi, dragostea de lume, soare, oameni. Sora mea le-amo tenit candela de omenie i dragoste. De câte ori trec prinmomente grele, merg la Petrila, la mormântul lor, s m rog.Dar nu singur, ci cu sora mea. Singur mi-e fric , prea mult i-amchinuit, prea deseori i-am ucis f s vreau. M uit îndelungla peretele alb din fa a mea: acolo z resc icoana catolic amamei mele, aceea pe care am z rit-o i când am deschis ochiiîn casa noastr din Petrila. M chinue gândul c voi muriîntr-o curs de oa-reci i totu i m înveselesc gândindu-m

dincolo m a teapt Blaga, Stanca, Cotru , Sergiu Al.-George, Maxim, Liviu Rusu... Îi aud parc strigând în cor:„Bine ai venit, bufonule Gary!”.

Se aude la radio Concertul în mi minor pentru fagot, orchestr decoarde i clavecin de Antonio Vivaldi.Gary: Invidiez mult pe cei care pot privi stelele, pe cei care se pot

afunda în misterele calculului matematic sau pot, submicroscop, pândi zvâcnetul de via al celor mai elementarecelule. Dar teribil de mult regret c nu tiu muzic , arpegii,armonie, contrapunct. S nu aud numai, s i pot vedea cumse îmbin minunea acestor arhitecturi organice, curgânde...

Candid: Într-o lume viitoare, nu este exclus s vedem muzica latelevizoare i s auzim pictura de pe benzi. Asta, desigur,într-o epoc în care scrisul i cititul vor deveni i inutile itotal demodate.

Gary: Am încercat s citesc din fe ele oamenilor. Fiecare fa e opagin , fiecare om e o carte, fiecare gest o liter , un cuvânt.Chiar i o frunz , dac am ti s o vedem i s o citim în limbaei, ne-ar povesti o istorie întreag . Am stat la o coad în holulunei g ri, am c torit în vagon comun, am a teptat în sala derepartiz ri a policlinicii, la ie irea dintr-o fabric , în pia a nou .

Nimic! Toate fe ele sunt coli albe, nu spun nimic, nu ascundnimic. Doar copiii pân la 10 ani fac excep ie de la aceastpustietate. A pierit sufletul? Au paralizat mu chii fe ei? Saueu am orbit, uitând astfel s mai citesc fa a semenilor mei. Muit în oglind : i eu sunt o coal alb . Ceea ce ar fi s fie scris pefa a mea, s-a ters, a murit înecat în mâl, neputin i disperare.

Candid: Scrisul este un sacrificiu printr-un fel de nobil auto-mutilare.Ca i cititul...

Gary: Apar inând unei familii în care to i str mo ii mei au fostanalfabe i, sângele meu de iobag i sclav se prelunge te prinmama (semianalfabet ) i tata (un om de lume, citea rar, scriai mai rar) c tre o dotare pentru expresia oral . A fi putut

ajunge cineva, într-o lume în care scrisul i c ile nu ar fi fostpredominante. Sunt un povestitor, un vorbitor, m înc lzesci m sfin esc abia când m pot uita în ochii conlocutorului

meu, când pot spune, rosti, gr i, cele ce se nasc în capul meu.Înv ând s scriu i s citesc, am ucis în singur tate i t cerevoca ia mea de ucenic i dasc l primitiv, care tie s ascultei s vorbeasc . Scrisul m-a mutat într-o alt cultur , alt

fiin . Nu e de mirare c pri-mele mele lucr ri scrise sunt na-ive i artificioase, tocmai pentru c ele deriv din ereditateamea oral i nu din cea intelectual letrist . Visez i acum osal plin de prieteni, în care, f nici un text preg tit înainte,

pot povesti, timp de câteva ore, tot ce am pe inim : liber,din untru, f nici un scop, f nici un plan, f nici un picde literatur , mai ales...

Candid: Pentru ca un mare miop s i poat g si ochelarii pier-du isau r ci i are nevoie de o alt pereche de ochelari. Noi ne-am spart i ochelarii de rezerv , nu mai vedem nici la dou zileînainte. Ca s ridic m o nou genera ie de comuni ti salvatori,cinsti i, inteligen i i pricepu i, am avea nevoie de ni te dasc licare s fie ei în i modele de cinste, inteligen , pricepere. idezinteresare. i clarviziune.

Gary: Nu exist . Am epuizat toate rezervele de caracter ale na iunii înaceast absurd i p guboas lupt cu Puterea politic în sine.

Candid: Suntem redu i la lupta clandestin , cotidian , pentru su-pravie uire la limit : foame, frig, fric . Nu mai suntem nicioameni, nici cet eni, suntem doar ni te numere inutile dintr-un recens mânt statistic al gurilor ce trebuie hr nite i min ite.Ca s tac . Ca s nu mu te.

Gary: Nu tiu cum i de ce, mereu am funesta sim ire c undeva aufost instalate i ard cu foc continuu ni te uria e cuptoare cri-minale, ca acelea de la Auschwitz. Dar în ele nu mai ard oameni.Ard valori umane, legi i principii, esen e i substan e alecondi iei umane elementare. M gândesc s -mi dau demisiadin Uniune, demisia din ethnie, demisia din via ! De fapt,neavând nici cel mai mic rol, nici o replic , în piesa care sejoac , stau pe tu , bat pasul pe loc. De o via întreag

tept clipa în care voi putea, în sfâr it, s încep a tr i cuadev rat. Iat -m aproape de moarte i nu am luat cuvântulla nici o edin , nu am urcat pe nici o baricad , nu am reu it

demasc nici o lichea sau m car un prost.Candid: Via a social e un spectacol continuu, nu se poate f

teatru. Partidele politice i dictatorii nici nu mai doresc supu icare cred în ei, ci supu i care tiu bine rolul de supu i, seprefac perfect c ei cred i c sunt convin i.

(Intr Xantipa.)Xantipa: Doar natura mai e sincer . i moartea... Deocamdat . Nu se

tie ce noi surprize ne rezerv progresul i mersul înainte i însus...

Gary: Adev rul este c pe vremea când eram sincer, direct, spontan

60 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 5(45)/2014

i deschis, nu f ceam decât s sparg geamuri, s trântesc u i, scuip în sus. Toate în defavorul tragic al soartei mele. Am i

pl tit scump pentru aceste vitejii de caracter mineresc. I-amcut pe judec torii mei s râd , am m rit pedeapsa mea de la 1

an la 7 ani plus domiciliu for at, dup ... Mai nou, am înv atlec ia, aici, la Craiova, s-a fost instalat în mine un fel de sufleor-cenzor, pentru cea mai modest întâlnire sau audien oficial .

Xantipa: Poporul sta are i el câteva mituri de rezerv : mitul para-disului pierdut, mitul inevitabilei apocalipse, mitul ve niceiîntoarceri... Adev rul - ca i iganii sau câinii vagabonzi -scurm în lada de gunoi a prezentului sau cer te...

Gary: În tinere ile mele buiace, când umblam, tot timpul i peste tot,beat de mine însumi, credeam c sunt unic. C nimeni nu estei nu poate fi ca mine. C sunt nemuritor, moartea nu se poate

întâmpla decât altora. Apoi am avut norocul s întâlnesc 1-2-4-10 prieteni care m dep eau în toate, plus în certitudinealor de nemurire. i ei erau i se credeau unici. Pe urm , aniiscurgându-se necru tor prin clepsidr , am început s v d i

m conving c tot mai mul i oa-meni seam ca soart ,sens, existen , cu mine... Acum, la 66 de ani ai mei, tiu c nulumea îmi seam , ci eu sem n cu ea.

Xantipa: Poate c a a sunt i popoarele: cele tinere se cred unice,invincibile, mesianice; cele b trâne, ca i chinezii de pild ,ajung s în eleag cum c nu lumea e f cut pentru ei i eisunt simple furnici ale acestei lumi care ne ignor .

Sun telefonul. Xantipa ridic receptorul, îl pune la ureche, ascult ,apoi, f s spun un cuvânt, îl pune în furc . Gary se uit la eaîntreb tor.Xantipa: A murit Constantin Noica, la P ltini .

Gary: (Aparte, vorbind cu el însu i.) M cutremur: parc a sta la ocoad , ghi eul unde se d ceva e înc departe, mai am multde a teptat; dar iat , deodat , Noica a luat ce avea de luat, aeliberat locul i deodat m simt foarte aproape de vârfulcozii, v d ghi eul, chiar dac nici acum nu vreau s tiu cumarat marfa pentru care a tept m de atâta vreme în acest rândlung i t cut. I-am propus, acum câtva timp, Xantipei mele sne sinucidem, discret i cuminte, împreun . M-a refuzat cate-goric. Cât timp se mai poate ruga, cât timp mai pot înjura eu... nu!

Xantipa: Orice român care se isc le te mai mult de dou ori pe zi e înpericol s i piard capul.

Gary: Puterea - ca slav , vraj , otrav - intr prin fotoliu, prin isc -litur , prin crava , pistol sau pulan, dar mai ales prin aplauzelela edin e, tribun , pie e. Lingu itorii sunt crea i de putere,fiindc ei creeaz puterea puternicilor, un tab devine inumandin clipa în care i se d posibilitatea de a- i trece subalterniiîn rândul obiectelor neînsufle ite.

Xantipa: Somnul ra iunii na te mon tri, somnul bunului-sim na tei.

Gary: (Aparte, vorbind cu el însu i.) Se împlinesc azi, zece ani decând am înmormântat-o pe divina mea Mam . Avea peste90 de ani. În absen a mea i a surorii mele, dup pomana decuviin , casa Mamei r mânând goal , „vecinii”, pentru careMama a fost o adev rat Cruce Ro ie, au spart lac tele iau jefuit toat ograda. Au c rat totul. Cu securile au spartopronul, cote ul, pridvorul... Au golit c mara de c rbuni,opronul cu lemne, fostul atelier al tat lui meu. Ca în Zorba

Grecul, la moartea Bubulinei. Am mers cu sora mea s vedemdezastrul. Am plâns un pic, apoi am împ it absolut toatzestrea ei din cas : oale, haine, albituri etc. La aceia i„vecini”.

Delacroix -

Leul privind gazelele