Î m p ă c a r e a   P e r s o n a l ă

Poate cel mai greu, în această prezentare a împăcări i personale, este să scr iu tocmai despre împăcarea personală ş i este greu deoarece este un domeniu atât de vast , cu atât de multe aspecte, încât e pract ic imposibi l să rezumi în câteva cuvinte o cercetare ce se poate înt inde pe sute de pagini . Ast fel voi evi ta voi t să ofer o def in i ț ie a ceea ce eu numesc  Împăcarea personală,  și voi amint i , cu r iscul de a omite multe elemente, câteva aspecte ale acestui proces pr in care f iecare face pace cu sine.

A vorbi de  împăcare  denotă faptul că undeva exista un conf l ict ş i pentru că o denumim personală  se subînțelege că acest conf l ict este unul personal , intern, ce ţ ine de int imitatea universului psihic. Putem deduce ușor cum scopul acestui proces de   împăcare personală  este de a descoperi ș i de a st inge conf l ictele interne.

Viaţa noastra ca f i ințe v i i , cu o conșt i ință de sine, se separă în două aspecte importante, ş i anume - v iața externă, ce ț ine de universul înconjurător (pr ieteni , fami l ie, profesie, s lu jba, hobby-ur i , evenimente şi persoane cu care intrăm, în contact) ş i v iaţa internă, ce ţ ine de propr iul univers psihic ( t răir i le, gânduri le, emoţ i i le, dor inţele ş i nevoi le personale, cât ş i propr ia metaforă personală ce ț ine de modul în care ne percepem pe noi înșine și lumea exter ioară).

La fel cum în real i tatea exter ioară există conf l icte, mai mici sau mai mari , la fe l găsim conf l icte ș i în universul inter ior , unele de o intensi tate mai mică, al te le de o intensi tate mai mare, unele mai ușor de conci l iat , a l te le mai greu. Ast fel de conf l icte se regăsesc pe di fer i te planur i ș i între di fer i te aspecte ale s inelui /psihicului .

Procesul împăcăr i i personale are ca scop descoperirea acestor conf l icte interne şi determinarea în profunzime a acelor aspecte ce intră în contradicț ie creând conf l ictul . De asemenea, în acest proces de împăcarea mai intră etapa de conci l iere, ș i anume căutarea soluț i i lor pentru st ingerea conf l ictului fără ca una din părţ i să f ie lezată.

Dacă vedem omul ca pe o sumă de caracter ist ic i , dor ințe ş i nevoi , vom constata că f iecare persoană are tendința de scindare în cel puț in două părț i - o parte luminoasă şi una mai puţ in luminoasă. Pr ima, cea luminoasă este compusă din suma caracter ist ic i lor , dor ințelor ș i

nevoi lor pe care persoana le acceptă la ea, cu care se ident i f ică ș i pr in care se consideră a f i o persoană „bună”. Cealal ta în schimb devine parte neagreată, f i ind compusă din suma caracter ist ic i lor , dor ințelor ş i nevoi lor neacceptate, catalogate ca f i ind „rele” ş i de care persoana încearcă să se debaraseze. Tendința generală este ca indiv idul să se confunde cu partea luminoasă t imp în care se distanțează ca def in i ț ie a s inelui de partea mai puț in luminoasă pe care o neagă şi o repr imă. Înfăptuind această scindare, se va crea conf l ictul intern, între cele două părt i impl icate, iar persoana nu va mai f i n ic iodată întreagă și nu va putea cunoaște pacea sau fer ic i rea suf letească. Va determina un război intern impotr iva unei parţ i d in s ine şi va f i într-o permanentă luptă de ident i f icare cu cealal tă parte. Ceea ce este interesant este faptul ca acest conf l ict nu va rămâne doar în universul inter ior , c i se va proiecta ș i se va manifesta în v iața de zi cu zi , în real i tatea universului exter ior. Manifestarea în exter ior va f i proporț ională cu intensi tatea conf l ictului inter ior , determinând ast fel evenimente, întâlnir i , reacț i i , conf l ic te în v iaţa cot id iană.

Împăcarea personală are ca scop, cum spuneam mai sus, conci l ierea conf l ictelor interne fără ca una din părț i să f ie lezată. Este forte important acest lucru deoarece, dacă acest conf l ict va avea un învingător ş i un învins, cel care pierde este însuși indiv idul în cauză. Indi ferent de partea învingătoare, cealal tă va f i lezată ș i pr in urmare o parte din structura sinelui va pierde, f i ind neîmpl in i tă, repr imată și f rustrată.

În general în cazul or icărui conf l ict intern, va câşt iga natural aspectul care creează o presiune mai mare, în detr imentul celui la l t aspect care va rămâne negat, repr imat. O ast fel de soluț ie nu va aduce nic iodată întregirea sinelui ş i încetarea conf l ictului , ș i nu se va ajunge nic iodată la pace sau bucur ie suf letească.

Procesul pr in care adevărata pace se poate stabi l i este unul complex, iar din etapele lu i voi enumera trei , pr incipale. Pr ima ţ ine de conşt ient izarea conf l ictului inter ior ş i descoperirea în profunzime a celor două aspecte ce intră în contradicț ie. Cea de-a doua etapă presupune acceptarea ambelor aspecte ca f i ind parte din s ine, din personal i tatea propr ie ;   renunțarea la catalogarea unei părţ i ca f i ind rea, demonică sau negat ivă şi acceptarea ei ca parte din s ine, la fe l de importantă ş i autent ică ca şi celelal te acceptate. Ul t ima etapă este cea

în care se urmărește lucrul cu ambele aspecte până când acestea sunt aduse la starea de nonconf l ict .

At ingerea acestei stăr i de non-combat este momentul în care îş i face apar i ţ ia Pacea Suf letească, iar odată cu ea se reorganizează şi universul exter ior conform noi i conf igurăr i a universului inter ior .