Argument

Internetul și mijloacele multimedia asigură condiții de învățare în orice domeniu, pentru orice nivel şi la orice vârstă. Învăţarea cu ajutorul internetului si multimedia devine astfel o alternativă educaţională atractivă pentru elevi. Prin intermediul internetului, pășim într-o lume digitalizată, care oferă date celor care dețin un calculator conectat. Învăţarea într-un mediu virtual are la bază teoriile învăţării autodirijate, cooperarea, autonomia, responsabilitatea pentru învățare revenindu-i educabilului. Pentru profesor, acest tip de învățare presupune un grad ridicat de interactivitate cu elevii prin discuţii, dezbateri care au loc în cadrul virtual. Învățând cu ajutorul internetului si al mijloacelor multimedia, educatul are mai multă autonomie, lucrează în ritm propriu, îşi alege singur centrele de interes, dispune de o motivaţie intrinsecă, îşi selectează priorităţile şi sarcinile de lucru, învață să-şi organizeze mai eficient timpul. Elevul devine responsabil de propria evaluare, implicându-se activ în procesul de învățare, negociere, consiliere. Evaluarea este mai puţin solicitantă, aceasta primind valenţe formatoare. Avantajele învăţării cu ajutorul calculatorului sunt: accesibilitatea, flexibilitatea, confortul; Spaţiul în care învață nu necesită formalizare; Interacţiunea cu profesorul este liberă; Elevul învăţă în propriul său ritm, înregistrându-și progresele, primind feedback permanent; Costurile de timp sunt reduse: accesul la informaţii este nelimitat; Dacă învăţământul tradiţional este organizat pe grupe de vârstă, cel online este organizat pe subiecte; într-o clasă virtuală pot fi reuniţi subiecţi de toate vârstele, cu pregătiri diferite, neglijând graniţele spaţiale; În mediul virtual învățarea este centrată pe utilizator;

Importanta si rolul mass-media in societatea actuala

1.1 Introducere in mass-media

            in societatea actuala, mass-media joaca un rol crucial in viata sociala, devenind, de-a lungul timpului, o putere crescanda si indispensabila, cu o influenta puternica asupra segmentelor societatii. Prezenta lor activa se simte in viata financiar- bancara, in dezvoltarea industriei, in evolutia tehnologiei, in viata politica, dar si in viata cotidiana, construind la randul lor o industrie proprie.

Intr-un stat democratic, ele au rolul de a informa, comenta si critica, fiind considerate "centrul vital al vietii publice".[1]

Specialistii din Stiintele Comunicarii au dedicat multe studii subiectului mass-media, fiind de neepuizat prin interdisciplinaritatea si  evolutia continua. Cercetatori din sociologie, psiho-sociologie si antropologie au incercat sa defineasca rolul lor si influenta pe care acestea le au in societate. Supranumite si " a patra putere in stat", "mass- media au devenit, in lumea moderna, un fel de centru gravitational in raport cu care se pozitioneaza toate celelalte segmente ale societatii"[2].

[S1] Pentru a putea incepe o analiza a subiectului propus, consider ca inainte este necesara o introducere in sistemul mass-media si o prezentare a evolutiei si a semnificatiilor pentru a observa indeaproape rolurile si impactul in viata sociala.

In limbajul uzual si chiar in unele opere de specialitate, mass-media sunt considerate sinonime cu notiunile de comunicare de masa si cea de mijloace de comunicare in masa. Termenul de "mass-media" s-a format prin sinteza dintre cuvantul anglo-saxon "mass", cu sensul de masa, caruia i s-a adaugat latinescul"media", cu forma sa de plural, insemnand mijloace. Prin urmare, mijloacele media sunt, in general, definite ca "suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi"[3]. Cu ajutorul acestor mijloace, se stabileste o relatie de comunicare intre creatorul de mesaj si receptorul sau, purtand numele de comunicare mediata, deoarece se foloseste de acel instrument de mediere pentru a permite unuia sau mai multor emitatori sa difuzeze informatii catre unul sau mai multi receptori. Altfel spus, medierea se refera la " acele suporturi care se interpun in actul comunicarii, intre emitator si receptor"[4].

Conceptul de comunicare de masa[5]  poate fi definit ca "orice forma de comunicare in care mesajele, avand un caracter public, se adreseaza unei largi audiente, intr-un mod indirectssi unilateral, utilizandu-se o tehnologie de difuzare".[6] [S2]   Astazi, caracterul unilateral este diminuat prin incercarea de a sustine o relatie de interactiune intre cele doua parti prin feed-back.

Dimensiunea industriala a comunicarii de masa a dus la crearea unei "culturi de masa", care a avut drept consecinta standardizarea produsului, simplificarea continuturilor,  eliminarea dimensiunilor intelectuale in favoarea atributelor afective si valorizarea dupa criteriul economic, adica profitul. "Cultura de masa este definita nu de faptul ca este cultura maselor sau ca este produsa pentru a fi consumata de mase, ci de faptul ca ei ii lipseste atat caracterul reflexiv si subtilitatea culturii "inalte" a elitelor sociale, culturale si academice, cat si simplitatea si concretetea culturii folclorice din societatea traditionala".[7]

Ca efect al culturii de masa, produsele mediatice au inceput sa fie variate, caracterizate de accesibilitate si afectivitate excesiva. Acestea se orieteaza in functie de preferintele "omului mediu", asa cum l-a numit Adolphe Quotelet: "omul mediu este, pentru o natiune, ceea ce este centrul gravitational pentru un corp; aprecierea tuturor miscarilor sau a echilibrului unei natiuni trebuie sa se raporteze la el"[8].  In consecinta, stilul, structura si continutul unui astfel de produs mass-media trebuie asamblate astfel incat sa fie inteles de un public cat mai larg, cu acces simplu si direct. Produsele mediatice sunt fabricate si multiplicate dupa principiul bandei rulante, fiind privite ca un bun comercial. Pe de alta parte, acestea au un caracter perisabil din cauza nevoii permanente a auditoriului de a consuma ceva nou, imbunatatit si frumos "ambalat", dar si de a fi la curent cu evolutia sistemelor societatii actuale, aflate intr-o permanenta schimbare si producere de fluxuri de informatii si evenimente care trebuie transmise.

O alta caracteristica a comunicarii de masa este canalul de transmitere. Prin dezvoltarea tehnologiei, modalitatile de transmitere a mesajelor s-au diversificat.  Prin aparitia audiovizualului si posibilitatii de a transmite cu rapiditate informatiile, mijloacele media au ajuns sa fie caracterizate de simultaneitatea cu evenimentul. Astfel, timpul dintre momentul aflarii unei informatii sau desfasurarii unui eveniment si receptarea lor a ajuns sa fie foarte scurt, uneori chiar nul. Posibilitatea transmiterii in direct capteaza atentia publicului si pastreaza interesul, ajungandu-se, la o dependenta de mijloacele media. Chiar daca este vorba despre televizor, radio sau internet (new media), oamenii cauta in permanenta sa-si satisfaca nevoia de informare, de acces la cultura sau de divertisment pentru a-si ocupa timpul liber. Desigur ca aceasta dependenta s-a creat si din cauza rutinei zilnice si a comoditatii cu care omul actual se multumeste. In acceptiunea freudiana, oamenii isi impun singuri aceste

ritualuri, avand tendinta innascuta de a reveni la situatia initiala, la repetarea acelorasi gesturi sau situatii.[9] Mass-media au o contributie puternica la crearea si pastrarea ritualurilor pentru ca ele semnaleaza si amplifica evenimente de rutina. Insa privind ideea din alta perspectiva, putem spune ca este doar o problema de decizie:  "acesti oameni consuma un produs mass-media in urma unei decizii liber asumate"[10], in ciuda faptului ca ei au la indemana o multime de alte modalitati de relaxare si de petrecere a timpului.

In continuarea dezbaterii, ma voi opri asupra relatiei dintre mass-media si societate si, in special, asupra unor concepte - functii , efecte si roluri- considerate importante pentru a intelege menirea mijloacelor de comunicare in masa si influenta lor in schimbarea de atitudini si comportamente ale indivizilor. Mass-media reprezinta sistemele de legatura intre individ si societate. Ele raspund astfel unor nevoi si aspiratii ale indivizilor sau colectivitatilor si, la randul lor,  sunt modelate de acestea.

1.2. Functiile mass-media

Desi de-a lungul timpului au evoluat  prin modernizari sau ameliorari la nivel tehnologic, mijloacele media si-au pastrat o stabilitate in viata sociala si joaca un rol functional in viata oamenilor. Ele si-au  dovedit capacitatea de a produce functii in cadrul societatii. Denis McQuail a observat ca notiunea de functie se foloseste cu sensul de "scop, de consecinta ori de cerinta sau asteptare- si poate capata si alte intelesuri".[11] Intre functii, efecte si roluri exista o aparenta sinonimie, insa diferenta semnificatiei este evidenta. Functia este considerata consecinta relatiei dintre ceea ce produce si ofera mass-media si nevoile societatii, in timp cerolul reprezinta misiunea deja declarata a actiunilor sale. Intr-un sistem liberal, misiunea este aceea de a facilita accesul la informatii si divertisment, dar si de a fi in serviciul public prin informarea corecta, formarea si promovarea educatiei, a culturii. De asemenea, observa si critica domeniile societatii, precum cel economic, politic, social etc.. Influentarea in urma actiunii mijloacelor este considerataefec. In urma contactului cu indivizii, acestea pot determina nivelul de cunostinte, modul de actiune si de dobandire a comportamentelor.

Modelandu-se dupa nevoilor din ce in ce mai diversificate ale indivizilor, functiile mass-media sunt multiple. In continuare, voi incerca o prezentare a celor mai importante dintre acestea:

1.      Functia de informare.

Indivizii simt in permanenta nevoia de a controla mediul inconjurator, pentru a actiona si a lua  decizii in functie de realitatea

imediata. Functia de informare vine in sprijinul nevoii societatii, grupurilor si a indivizilor de a controla mediul inconjurator.

Oamenii evalueaza, pe baza informatiilor pe care le primesc, importanta evenimentului ce ar putea sa-i afecteze in mod direct,

anticipeaza unele tendinte si iau, in cunostinta de cauza, anumite decizii.

Cele mai multe dintre mesajele mediatice receptate zilnic, din cadrul interactiunii continue cu mass-media, sunt informatii

generale, care se adreseaza mai putin sensibilitatii ori nevoilor curente. Din cauza patrunderii mijloacelor de comunicare in relatia

dintre individ si mass-media, oamenii isi imbogatesc bagajul de cunostinte prin aceste informatii mediatice.

Informatiile utilitare sunt cele prioritare pentru public. Fie ca este vorba despre programul la cinematograf sau la teatru, de

situatia transportului urban, starea vremii sau cotatiile bursiere, oamenii isi orietneaza activitatea zilnica in functie de ele si

controleaza mediul imediat.

La fel, informatiile de prevenire sunt si ele importante. Unele dintre ele au intrebuintare utilitara, pe cand altele pot anticipa

catastrofe naturale, crize, accidente sau evenimente neasteptate.  Astfel, viziunea prospectiva a mass-media poate ajuta populatia la

mobilizarea colectiva, la ameliorarea daunelor sau prevenirea unor evenimente neplacute. Dupa cum se poate observa, mass-media

ofera o gama larga de informatii cu privire la preocuparile, cerintele si interesele de tot felul ale publicului.

Rolul mijloacelor media este de a obtine informatii si de a le face sa circule. In plus, ele sunt supuse unui proces de selectare, ierarhizare si interpretare inainte de a fi transmise publicului. Astfel, mass-media ofera o imagine mediata, o anumita versiune a unui eveniment. Uneori, oamenii iau mesajul receptionat ca atare , fara a-l supune unei analize  sau reflectii, din cauza volumului informational foarte mare primit in fiecare zi.                                                                             

2.      Functia de "legatura" (de comunicare)

Mass-media raspund nevoii oamenilor de comunicare, de implicare in comunitate si de identificare cu o anumita cauza, tema sau subiect. De aceea, aceasta functie poarta si numele de integrare sociala. Nivelul la care actioneaza mijloacele media poate fi unul local, national sau global. Insa, indiferent de diferenta dintre receptori (nationalitate, religie sau cultura), acestia au in comun consumul aceluiasi produs mediatic, bazat pe proximitatea informationala. Sloganul unei campanii publicitare, o stire de ultima ora sau subiectul controversat al unui talk- show pot face oricand subiectul unei discutii cu cei apropiati si nu numai. Astfel, mijloacele media ajuta la socializarea in interiorul unei comunitati.

Daca ne referim la un cadru global, informatiile, ideile sau subiectele pot fi comune, insa acestea se pot diversifica si adapta in functie de proximitatea spatiala, tinand cont de realitatea imediata.

In oricare dintre cele doua contexte, unul dintre efectele mass-media este de a ajuta la dezvoltarea relatiilor interumane si interculturale prin crearea de legaturi intre membrii comunitatilor sau intre diferite comunitati. Ele capata o forta unificatoare, creeaza o viziune globala si apropie diferite culturi, generand un sentiment de solidaritate in randul oamenilor.[12]

3.      Functia educativ- culturala

Mass-media au preluat din rolul social al familiei si al institutiilor de invatamant in procesul de educare a copiilor. Ele transmit valori si modelel culturale ale societatii si au un rol important in formarea gandirii si comportamentului indivizilor, in special, in randul tinerilor. Mijloacele media au posibilitatea de a face sa circule diferite modele de comportament general acceptate de societate, raspunzand nevoii de perpetuare a valorilor comunitatii. Ele transmit de la o generatie la alta mituri, traditii si principii "care ii confera individului o identitate etnica sau nationala".[13] Prin transmiterea valorilor, "mass-media contribuie la realizarea stabilitatii sociale si la mentinerea, in timp, a structurilor culturale" .[14] Rolul lor este sa transmita cunostinte si sa formeze oameni cultivati.

Din pacate, produsele culturale reprezinta un procent scazut din grila de programe, exceptand cazul in care canalul mediatic este specializat in acest domeniu. Nici timpul de emisie nu este unul prielnic, emisiunile fiind difuzate in afara timpului de maxima audienta sau la ore tarzii. Mijloacele de comunicare nu doar promoveaza modelele de comportament, ci si genereaza unele noi, ca de exemplu cel de consum.

Pe de alta parte, mass-media sunt acuzate ca prezinta modele negative (falsi eroi, false vedete) care au o influenta negativa puternica. In special, tinerii, inca de la varste fragede, au tendinta sa imite diferite personaje din filme, desene animate sau sa adopte comportamentul anumitor personalitati, vedete pe care ajung sa ii idolatrizeze. Prezenta constanta a acestor falsi eroi sau false vedete in lumea mediatica duce la comportamentul de imitare, din dorinta de a ajunge ca ei, de a fi faimosi sau de a ajunge in centrul atentiei. Mass-media vin cu contraargumentul ca aceste modele antisociale sunt prezentate ca exemple negative si ca ele reflecta realitatea inconjuratoare.

Insa, aduc din nou in discutie perspectiva studiilor functionaliste care spun ca indivizii sunt liberi sa aleaga un anume canal sau produs cultural pe care doresc sa il consume. "Nu mai este vorba despre a sti ce le fac mass-media oamenilor, ci despre ce fac oamenii cu mass-media"[15]. Motivarea alegerii este facuta in functie de valorile, interesele si nevoile fiecarui individ, asa cum spune si principiul teoriei folosintelor si recompenselor.

4.      Functia de interpretare.

Informatiile trec prin mai multe etape inainte de a fi prezentate publicului. Pe de o parte, ele necesita un proces de selectie, realizat dupa anumite criterii[16], apoi sunt ierarhizate in functie de importanta sau urgenta lor. Pe de alta parte, informatiile ajung sa fie analizate si discutate. Dar pentru ca goana dupa senzational, dupa instantaneu a castigat teren in fata dezbaterilor, s-au dezvoltat genuri jurnalistice specializate care permit auditorilor sa aiba acces la mai multe opinii, de multe ori ale unor specialisti, pentru a-si   putea forma o parere de ansamblu. De asemenea, telespectatorii sau ascultatorii pot participa la discutie prin telefonul in direct.

In orice caz, granita dintre informatie si opinie este greu de stabilit. Unii specialisti considera ca influentarea are loc inca de la primele etape prin care trec informatiile: selectia si ierarhizarea. Alegerea prezentarii unei informatii, a unui eveniment in detrimentul altora, precum si punerea lor intr-o anume ordine reprezinta un act interpretativ.

5.      Functia de divertisment.

Intr-o lume a vitezei si a provocarilor continue, mass-media raspund nevoii oamenilor de a se deconecta de la viata cotidiana. Indiferent daca este vorba de un film, o emisiune de divertisment la tv sau un talk-show la radio, oamenii privesc mijloacele media ca pe o modalitate de petrecere a timpului liber, de relaxare, dar si un mod de evadare. Consumatorii de divertisment vor sa scape de presiunea cotidianului si sa intre intr-o lume imaginara, lipsita de grijile si problemele zilnice, pentru a trai imaginar evenimente, experiente sau sentimente pe care in viata reala nu au posibilitatea sa le incerce, nu indraznesc sau nu ar ajunge sa le traiasca niciodata. Bertrand observa ca mijloacele media "stimuleaza (emotiile sau intelectul) si tot ele calmeaza (prin distractie sau catharsis)."[17]

Privit din perspectiva costurilor, divertismentul mediatic este cel mai putin costisitor, iar accesul este imediat, doar la un buton distanta. Mass-media sunt cele mai importante furnizoare de divertisment, procentul fiind diferit de la un canal la altul al emisiunilor de acest tip. Din motive comerciale, divertismentul ocupa o parte importanta a programelor mediatice si au un caracter spectaculos. Spectaculozitatea mesajelor trezeste interesul publicului, il angreneaza in mijlocul actiunii, al evenimentelor, de aceea acest tip de discurs a patruns si in cel al informarii si al educarii. Informatiile sunt prezentate sub forma unor stiri inedite,

extraordinare, cu titluri explozive, in timp ce discursul educativ- cultural este ambalat sub forma amuzamentului, pentru ca "educatia este primita mai usor, daca este ascunsa sub masca distractiei".[18]

6.      Functia de vorbire si de limbaj ale mass-media.

Supusi in permanenta mesajelor mediatice, tindem sa imprumutam cuvinte sau sintagme din limbajul mediatic in comunicarea interpersonala. Consumul produselor mediatice influenteaza atat limbajul, cat si vocabularul nostru. Astfel, ele creeaza noi termeni, expresii, arhetipuri si extind intelesurile unor termeni deja existenti sau substituie noi intelesuri. In timp, ele ajung sa construiasca un vocabular simbolic.

[S3] 

 

1.3.          Efectele mass-media

            In fiecare zi, oamenii petrec mult timp in fata televizorului, asculta postul de radio preferat sau citesc presa. Mijloacele media au ajuns sa aiba un impact puternic asupra indivizilor si sa contribuie la procesul de educare si culturalizare. Influenta lor, fie puternica, fie limitata, constituie o preocupare majora a cercetatorilor in Stiintele Comunicarii de multe decenii. Efectele observate in randul indivizilor conduc la o multime de intrebari: citirea regulata a ziarelor impune ideologia clasei dominante? Aparitiile repetate ale oamenilor politici la televiziune provoaca schimbari de opinie sau de intentie de vot in randurile electoratului? Copiii care privesc multe scene de violenta pe micul ecran sunt oare inclinati mai mult decat altii sa adopte un comportament agresiv? Sunt intrebari care dovedesc cat de necesar este astazi studiul efectelor, reale sau presupuse, ale mass-media. Cunostintele in materie incep sa se inmulteasca, desi uneori raspunsurile oferite de specialisti in legatura cu acest subiect nu sunt foarte clare, date fiind parerile lor atat de diferite.

            Efectele mass-media au fost prima data observate in timpul primului razboi mondial. Daca pana atunci populatiile civile nu fusesera implicate in razboi, de aceasta data mass-media a reusit sa mobilizeze populatia, sa mentina moralul si sa convinga oamenii sa se alature armatei. Din cauza aparitiei si formarii societatii de masa, se simtea nevoia crearii unor legaturi afective intre oamenii, bazate pe solidaritate. Societatea de masa era vazuta ca o "trecere de la un sistem social traditional si stabil, in care oamenii erau strans legati unul de altul, la unul de o mai mare complexitate, in care indivizii erau izolati din punct de vedere social".[19]

Dorinta de mobilizare a sentimentelor si a loialitatii pentru propria natiune si de inducere a fricii si urii pentru dusmani a determinat declansarea unei propagande prin mass-media. Mesajele propagandistice invadasera orice produs mediatic de la acea vreme. Astfel, mijloacele de comunicare in masa au devenit principalele instrumente de convingere si persuadare ale cetatenilor. Ele au devenit cai de mobilizare si orietare a maselor si de modelare a opiniei publice in directia dorita de comunicator.

1.3.1.   Efecte directe si pe termen scurt

            La acea vreme, cercetatorii considerau ca efectele produse de mass-media sunt directe si au o actiune imediata. Stimulii transmisi prin mass-media erau perceputi in acelasi mod de catre toti cetatenii, iar reactia pe care o provocau era mai mult sau mai putin uniforma pentru toti membrii societatii. Aceasta prima perspectiva, denumita teoria glontului magic, spune ca mesajele sunt receptate in mod uniform de catre fiecare membru al publicului, iar stimulii declanseaza reactii imediate si directe. De asemenea, ei declanseaza dorinte interioare, emotii sau alte procese asupra carora individul avea foarte putin control voluntar. Rezultatul era influenta puternica a mass-media prin apelul la mesaje emotionale, de sensibilizare.  

             In perioada primului razboi mondial, cercetatorii in psihologie credeau ca comportamentul individual era guvernat, in mare masura, de mecanisme biologice mostenite, care interveneau intre stimul si raspuns. Oamenii mosteneau acelasi set de mecanisme biologice inerente, aceleasi instincte ereditare. In consecinta, reactiile lor nu erau diferentiate.

Insa, cercetatorii au abandonat aceste idei si au continuat cercetarea in teoriile comunicarii de masa, in incercarea de a fundamenta bazele empirice ale domeniului. Teoriile recente despre mass-media se concentreaza mai mult pe factorii sociali si culturali care intervin in relatia societatii cu mijloacele de comunicare.

La randul ei, societatea sufera modificari continue. Ea nu este un sistem social perfect stabil, iar inovatiile sunt adoptate cu usurinta. Din acest motiv, si  influentele mass-media asupra societatii se pot schimba de la o epoca la alta. De aceea, procesul de formulare si explicare a efectelor comunicarii de masa, care sa fie valabile pentru toti cetatenii unei societati, poate deveni dificil. In acelasi timp, sunt necesare dovezi empirice pentru ca efectele sa fie demonstrate.

Pe langa initierea unei cercetari empirice, cercetatorii au formulat noi concluzii semnificative in privinta atributelor personale si sociale ale fiintei umane. Noile abordari vin tot din sociologie si psihologie si au ca scop explicarea actiunii individuale si a celei colective sub toate aspectele. Pe masura ce s-au adunat cat mai multe rezultate in urma cercetarii empirice, devenea tot mai clar ca teoria glontului magic era departe de realitate.

Noile teorii ale comunicarii de masa prezinta ipoteze fundamentale despre comportamentul uman. Acestea isi au originea in paradigma psihologica cognitiva de baza, dezvoltata in domeniul psihologiei. Ele sunt numite teoriile influentei selective, insa constau in trei formulari distincte: teoria diferentelor individuale, teoria diferentierii sociale si teoria relatiilor sociale. Obiectivul acestora era sa inteleaga motivul pentru care indivizii reactioneaza, se comporta sau se adapteaza, conform unor pattern-uri si in urma unor stimuli ai comunicarii de masa.

Teoria diferentelor individuale a fost descoperita prin cercetarea psihologica a comportamentului. Personalitatea fiecarui individ era vazuta ca fiind unica, asemenea unei amprente: "Desi indivizii aveau in comun pattern-urile de comportament ale culturii lor, fiecare din ei avea o structura cognitiva de necesitati diferita, obiceiuri de perceptie, crezuri, valori, atitudini, abilitati."[20] Drept urmare, la inceputul secolului al XX-lea s-a declansat o disputa privind opozitia "natura-educatie", ca sursa de diferente individuale.

Cercetatorii  influentati de perspectiva evolutionista a lui Charles Darwin  considerau ca fiintele umane sunt o specie animala, iar pentru a intelege comportamentul lor, trebuie studiat comportamentul animal. Tipurile de comportamente umane erau determinate biologic

si guvernate de instincte. Abilitatile si tendintele erau si ele mostenite si au fost transmise oamenilor moderni printr-un lung proces de evolutie.

Cei care sustineau educatia, erau de parere ca structura cognitiva individuala este deprinsa si ca se poate invata in urma experientei in societate. Ei considerau ca fiintele umane isi dobandesc caracteristicile si abilitatile individuale din experientele proprii si in mediul in care traiesc, prin procesul de invatare. Perspectiva educatiei devine astfel un punct de pornire in studierea efectelor mijloacelor de comunicare in masa, deoarece este evident ca transmiterea de informatii de catre mass-media va produce modificari majore, atat in gandirea umana la nivel individual, cat si in dezvoltarea culturala la nivel colectiv.

Cercetatorii au facut experimente reale pentru a observa efectele procesului de invatare.  Hermann Ebbinghaus a facut experiente pe sine asupra memoriei si a descoperit ca marimea materialului si numarul de repetari aveau consecinte considerabile in invatare. Ivan Pavlov a putut observa, prin experimentul cu animale, ca acestea pot sa dobandeasca pattern-uri de comportament prin procesul de invatare. Edward Thorndike a folosit hrana ca recompensa, pentru a vedea cum invata pisicile sa iasa dintr-o cutie-capcana. In urma experimentului, el a formulat legea efectelor bazate pe principiul placere-durere. Cum exista deja convingerea in psihologia comparata ca procesele care caracterizeaza animalele se intalnesc si la oameni, cercetatorii considerau ca, asa cum animalele isi dobandesc pattern-uri de comportament, la fel se intampla si in cazul fiintelor umane. Insa, acestea se dezvolta in cadrul unor societati. De aceea, principiile de invatare ne fac sa intelegem  de ce oamenii aceleiasi societati sunt atat de diferiti in structura lor cognitiva. Diferentele sunt si consecintele dotarilor biologice diferite si experientelor sociale si culturale, personale si diversificate, in urma carora dobandesc pattern-uri diferite.

            Un alt concept important in procesul de invatare este motivarea. In urma experimentelor pe animale, precum cel prin recompensa al lui Thorndike, s-a ajuns la concluzia ca fiintele umane, la fel ca si animalele, pot invata sa aiba anumite nevoi prin intermediul motivatiei. Ele sunt dobandite si sunt produsul experientei individuale.

            De asemenea, teoria diferentelor individuale a presupus inlocuirea termenului de instinct cu cel de atitudine, definita de William. I. Thomas si Florian Znaniecki ca "proces de constiinta individuala care determina activitatea reala sau posibila a individului in lumea sociala"[21] Atitudinile sunt vazute ca "predispozitii"care se invata si care joaca un rol important in modelarea comportamentului. Ele sublinieaza diferentele dintre oameni , dobandite prin invatare, si explica diferite directii si intensitati ale preferintelor si neplacerilor pe de o parte si ale acceptarilor si refuzurilor pe de alta.

Concept de atitudine a intrat in atentia cercetatorilor care studiau efectelor mass-media din doua considerente. Primul a fost descoperit dupa primul razboi mondial, cand s-a ajuns la concluzia ca atitudinile puteau fi modificate prin mesaje convingatoare, iar al doilea aspect a scos in evidenta stransa legatura intre atitudini si comportament. In general, schimbarile de atitudini ale publicurilor diferitelor mijloace de comunicare, ca efect al mesajelor convingatoare si repetate, sunt urmate de schimbari de comportament. Mai tarziu, cercetatorii ajung sa conteste aceasta idee, sustinand ca atitudinile nu modifica in mod obligatoriu comportamentul.

            Asa cum am demonstrat pana acum, rolul diferentelor individuale este semnificativ in modelarea reactiilor fata de comunicarea de masa. Insa ele nu sunt suficiente in expunerea

relatiei dintre  fiintele umane si mass-media. In completarea imaginii de pana acum se alatura si teoria diferentelor sociale, o alta directie de gandire, bazata pe studiile empirice asupra unor comunitati, care nu studieaza doar structura psihologica a indivizilor, ci si structura sociala din care provin.

Aparitia societatii urban-industriale a adus noi schimbari in relatiile dintre indivizi. Legaturile traditionale puternice, cum ar fi cele familiale, prieteniile durabile si loiale, s-au transformat in relatii mai putin intime si personale. Pentru unii, industrializarea insemna progresul, in timp ce pentru altii reprezenta o miscare catre o existenta deprimanta si izolata si catre o crestere a individualismului. Insa, ideea ca oamenii din societatile moderne sunt nediferentiati, anonimi si fara legaturi sociale a fost demontata prin studiile de teren cu ajutorul tehnicii sondajului calitativ, care demonstrau ca membrii societatii contemporane urban-industriale erau diferentiati prin clasificarea in categorii, in functie de caracteristicile comune, precum clasa sociala, religia, identitatea etnica sau mediul din care proveneau. Studiul a scos la iveala multe similaritati intre indivizii din aceiasi categorie, care aveau un impact semnificativ asupra comportamentului lor. Aceasta concluzie avea sa aiba o importanta ridicata in domeniul de cercetare al comunicarii de masa.

            Schimbarea sociala a produs modificari majore in structura societatii traditionale de pana atunci. Urbanizarea a contribuit la dezvoltarea oraselor, in care convietuiau oameni total diferiti, veniti din regiuni distincte. Stilul de viata urban a devenit dominant si, odata cu modernizarea lui,  a adus un nou set de valori umane. Progresul si prosperitatea au devenit valori fundamentale, dobandindu-se  nevoii precum confortul urban, achizitionarea de bunuri si consumul produselor industriale.

            Fenomenul migrarii a concentrat in centrele urbane un amestec de oameni cu origini diverse. Din dorinta unei vieti mai bune, acestia paraseau satele, in cautarea de noi locuri de munca. Industrializarea a produs o dezvoltare a specializarilor in munca, determinand nevoia de educatie si invatamant specializat. In consecinta, diferentierile individuale deveneau din ce in ce mai accentuate, crescand numarul de categorii sociale. S-au produs modificari in stratificarea sociala, iar vechiul sistem social in care clasele sociale erau mostenite a fost inlocuit cu evolutia pe scara sociala. Dreptului ereditar al societatii traditionale i-au luat locul criteriile dobandite prin educare si prin munca. Evaluarea individului tinea cont de nivelul de educatie, prosperitate, venit, prestigiu sau succes.

            Toate aceste schimbari au construit o structura sociala complexa, bazata pe categorii sociale care dobandeau pattern-uri distincte de comportament.  Studiile empirice au demonstrat ca oamenii din aceleasi categorii sociale se comportau adesea in acelasi mod si dobandeau caracteristici comune precum convingeri, preocupari, limbaj si valori. De aceea, este atat de important studiul influentei mass-media in cadrul diferentierile sociale. "Chiar inainte de cel de-al doilea razboi modial, studiile comparative ale reactiilor diferitelor tipuri de oameni fata de mass-media au aratat ca membrii publicului din cadrul unor categorii sociale distincte aveau tendinta sa selecteze mesaje diferite din mass-media, sa interpreteze acelasi mesaj in moduri diferite de cele ale altor categorii sociale, sa retina mesajele selectiv si sa actioneze diferit, ca rezultat al faptului ca fusesera expusi influentei mass-media".[22]

            La intrebarea "De ce oamenii consuma produsele mass-media?" se poate raspunde cu ajutorul teoriei utilizarilor si gratificatiilor, considerata de multi o versiune limitata a teoriilor influentei selective. Noua perspectiva a acestei teorii este ca  publicul a evoluat de la starea de pasivitate la cea activa in momentul selectarii mesajului preferat transmis de mijloacelor de

comunicare. Motivul acestei schimbari il reprezinta satisfacerea necesitatilor si primirea de gratificatii prin expunerea la continutul mass-media. In esenta, teoria utilizarilor si recompenselor sustine ca "necesitatile individuale si gratificatiile pe care membrii publicului le obtin influenteaza pattern-urile de atentie ale oamenilor fata de continutul mass-media si ale utilizarii informatiilor obtinute prin acestea". In concluzie, aceasta teza este o varianta simplificata a teoriei diferentelor individuale.

Teoria relatiilor sociale intregeste tabloul prin descoperirea influentelor puternice pe care legaturile oamenilor cu familia, prietenii, colegii de munca si altii le-ar putea avea asupra comportamentului fata de mijloacele de comunicare. Desi schimbarile produse in societate au deteriorat legaturile informale dintre oameni, ele trebuie luate in considerare, deoarece schimbul informal de idei cu alte persoane intervine in modificarea influentelor comunicarii de masa.

Importanta relatiilor sociale informale a dus la descoperirea unei noi viziuni asupra procesului comunicarii de catre Katz si Lazarsfeld.  Fluxul de comunicare in doi pasi presupune circulatia informatiei prin doua etape. In primul rand, direct, catre persoanele care urmaresc frecvent comunicarile media si, apoi, de la aceste persoane catre indivizii expusi indirect la mass-media. Cei dintai au fost numiti lideri de opinie, deoarece s-a observat ca ei nu transmit pur si simplu informatiile, ci ofera interpretari asupra mesajelor media. Iata ca influenta personala este unul dintre factorii care se interpun intre mesajul comunicat de mijloacele de comunicare si reactiile la respectivul mesaj. Cel mai adesea, influenta personala este observata in adoptarea invovatiei. In momentul achizitionarii unui produs, de exemplu, familia sau grupul de prieteni isi dau cu parerea si ajuta la luarea unei decizii. In acest fel, efectele nu sunt produse direct, ci trec prin semnificatiile pe care receptorii le deprind din ele si le transmit mai departe in cercul social apropiat. Influenta mass-media devine una indirecta, trecand printr-o serie de relatii interpersonale.

            Expunerea oamenilor la mass media se face, in permanenta, intr-o maniera selectiva. De aceea, semnificatia contemporana a teoriilor influentei selective se bazeaza pe patru principii care guverneaza actiunile publicului, influentat de modalitatile de selectare, interpretare si retinere a mesajelor din mass-media.

Principiul atentiei selective. Mesajele capteaza atentia oamenilor in mod diferit. Deoarece fluxul informational continuu al mass-media care invadeaza consumatorii in fiecare zi este foarte greu de urmarit si imposibil de memorat, oamenii filtreaza toate aceste informatii. Ei se arata mai receptivi fata de mesajele care ii intereseaza si urmaresc emisiunile care le plac. In plus, oamenii cauta in permanenta confirmarea parerilor preexistente. De aceea, ei sunt mai degraba dispusi sa asculte mesajele care se aseamana cu directia lor de gandire si care le intaresc propriilor idei, ganduri sau pareri. In consecinta, diferentierile individuale se fac observate, avand ca rezultat pattern-uri distincte de atentie. In mod similar, apartenenta la o anumita categorie sociala determina atentia selectiva a anumitor tipuri de produse mediatice. La fel, legaturile sociale stranse determina indreptarea atentiei catre un anumit subiect mediatizat, care prezinta interes pentru prieteni si familie. Relatiile sociale pot influenta intr-atat incat pot determina individul sa urmareasca un produs mediatic care depaseste sfera sa de interes. Iata deci importanta teoriilor selective asupra atentiei fata de continutul mass-media.

            Principiul perceptiei selective. Si perceptia[23] mesajelor se face in functie de caracteristicile psihologice, diferentele culturale si apartenentele sociale. Oamenii cu structuri

cognitive diferite, facand parte din categorii sociale diferite si pastrand relatii sociale cu semenii lor, percep stimulii in mod diferentiat.  Interesele, convingerile, cunostintele anterioare, atitudinile, necesitatile si valorile determina o perceptie diferita asupra produselor mediatice.

            Principiul reamintirii selective. Anumite continuturii din mass-media vor fi usor retinute de catre anumiti indivizi si pe o perioada indelungata, in timp ce altii le pot uita foarte repede. Rolul semnificativ il are impactul mesajului asupra publicului, dar si corelarea acestui principiu cu cele mentionate mai sus este important. De aceea, publicitatea isi bazeaza strategia de promovare pe numarul ridicat de repetari, prin toate mijloacele de comunicare posibile si prin suporturi diverse, tocmai pentru a se asigura ca mesajul va fi retinut de catre  publicul tinta si nu numai.

            Principiul actiunii selective. Ca si consecinta a urmaririi mesajelor mass-media, a perceptiei semnificatiilor si a retinerii continutului acestora, consumatorii de produs mediatic actioneaza selectiv. Anticiparea reactiilor este foarte dificila, deoarece actiunea este influentata  si ea de trasaturile cognitive, categoriile sociale si de legaturile sociale.

            In urma prezentarii teoriilor influentei selective, a conceptelor si perspectivelor pe care le presupun ele se poate spune ca acestea pun la dispozitie multiple directii de cercetare pentru continuarea studierii si intelegerii efectelor mass-media. Veridicitatea lor in studiul influentei mass-media ramane valabila si astazi. Exista insa si alte strategii teoretice cu o abordare diferita care isi aduc contributia in domeniul teoriilor comunicarii de masa. Acestea urmeaza a fi prezentate in continuare.

1.3.2.   Efecte indirecte si pe termen lung

            Teoriile influentei selective ale mass-media s-au ocupat cu studiul efectelor directe, care au o putere limitata si imediata. Insa, pentru a intelege cauzele si efectele mass-media, este necesara indreptarea atentiei si catre consecintele indirecte si pe termen lung ale comunicarii de masa. Diferentele de comportament ale oamenilor si rolurile lor traditionale se explica prin evolutia in cadrul culturilor din care provin si sunt produsul socializarii. Individul este modelat de propriul mediu prin procesul de  invatare, iar experientele invatarii pot avea influente pe termen lung asupra structurii cognitive a individului.

Socializarea si  teoriile influentei indirecte se bazeaza tocmai pe aceste acumulari de efecte intarziate, observate in cadrul activitatilor si relatiilor sociale umane. Cercetatorii pornesc de la premisa ca atitudinile, convingerile si comportamentul membrilor societatii sunt modelate de sistemele socio-culturale.

            Socializarea este fenomenul prin care fiintele umane intretin o relatie cu semenii lor in cadrul social, prin care ei dobandesc anumite principii cu ajutorul carora interpreteaza lumea inconjuratoare, se adapteaza la mediu si de raporteaza la ceilalti. De asemenea, socializarea "reprezinta eticheta unui set de relatii de comunicare complexe, pe termen lung si multidimensionale, intre indivizi si duferiti agenti ai societatii, care au ca rezultat pregatirea individului pentru viata, intr-un mediu socio-cultural."[24] Aici, mijloacele de comunicare in masa joaca rolul de agenti ai socializarii. Ele au o importanta crescanda in educarea publicului. Mass-media ii sugereaza publicului ce comportament sa adopte, cum sa actioneze si ce anume sa inteleaga dintr-un continut mediatic. De aceea, atentia se indreapta asupra studiului influentelor indirecte asupra individului si ale societatii.

            Socializarea genereaza formarea individului si il ajuta sa isi insuseasca aspectele culturii in care se dezvolta.[25] Din perspectiva psihanalizei, individul trebuie sa-si controleze pornirile interioare astfel incat comportamentele provocate de ele sa nu fie in contradictie cu normele sociale. Prin socializare, acesta deprinde definitii si reguli de comportament in conformitate cu acceptiunile societatii. De altfel, prin socializare, individul invata sa participe la viata de grup si capata cunostinte pentru a lua parte la activitatile sociale. Tot in contextului social este capatata si conceptia despre sine, prin interactiunea cu ceilalti.

Ca agenti ai socializarii, mijloacele de comunicare in masa contribuie la furnizarea de informatii despre modelele sociale de comportament. Insa ceea ce ii preocupa pe cercetatori este daca aceste modele prezentate de  mass-media sunt sau nu in concordanta cu regulile morale ale societatii si daca ele sunt apropiate de realitatea ca atare. De retinut ca la astfel de imagini sunt supusi zilnic consumatorii de media, iar repetarea lor continua poate determina efecte puternice asupra comportamentului lor. Intentionat sau accidental, oamenii invata din continuturile mediatice, iar informatiile deprinse pot dezvolta sau modifica modalitatile de interactiune sociala.

Teoria modelarii a fost initial formulata de catre Albert Bandura ca parte componenta a teoriilor de invatare sociala. Scopul era sa se observe modalitatea prin care oamenii dobandesc noi forme de comportament in cadrul social. Procesul de invatare presupune, in prima instanta, observarea modelului comportamental inainte de a-l adopta si apoi, prin imitare, insusirea lui. Identificandu-se cu respectivul model sau aspirand la el, individul poate considera- constietizand sau nu- ca acel model este functionabil, iar in momentul in care se confrunta cu o situatie similara, el isi aminteste modelul si il imita. Daca in momentul aplicarii, modelul a dus la rezolvarea unei probleme sau la obtinerea unei satisfactii, se ajunge la consolidarea relatiei dintre stimul si raspuns prin obtinerea acestor gratificatii sau recompense. Drept urmare, sansele ca respectivul model de comportament sa fie adoptat in mod repetat sunt in crestere datorita efectelor pozitive obtinute. De multe ori insa, oamenii renunta la interpretarea si analizarea informatiilor venite din spatiul mass-media, iar punctele de vedere prezentate de acestea despre ce este normal, ce este bine sau ce trebuie acceptat sunt preluate de catre  public in conceptiile lor fara a trece printr-un filtru personal de semnificatii.. Iata un alt exemplu prin care putem intelege efectele cu un impact foarte puternic ale mijloacelor de comunicare, dar observate dupa o perioada mai indelungata a actiunii lor.

Astfel, teoria modelarii poate fi folositoare in explicarea influentelor indirecte ale mijloacelor de comunicare pe termen lung asupra individului.

Pentru a intelege efectele in urma expunerii la mass-media este nevoie insa de indreptarea atentiei  si catre cadrul social in care individul interactioneaza. De aceasta directie se ocupa teoria expectatiilor sociale, vazute ca reguli acceptate reciproc, care definesc modul in care oamenii trebuie sa se comporte in interactiunea sociala cu semenii lor. Activitatile umane se desfasoara in functie de anumite reguli, traditii si legi comune care stabilesc ordinea sociala. Conceptele fundamentale dupa care functioneaza ordinea sociala sunt: normele, rolurile, ierarhiile si sanctiunile.

Normele sunt reguli generale intelese si urmate de toti membrii unui grup, care trebuie cunoscute si respectate de acestia in comportamentul social. In 1970, DeFleur a elaborat o teorie referitoare la normele culturale potrivit careia mass-media pot influenta conduita umana. Acest lucru se datoreaza prioritizarii unor anumite subiecte, care dau de inteles oamenilor ca structurarea a fost facut in mod special pentru a oferi spre invatare anumite

norme culturale. Pentru o viziune complexa asupra teoriei, DeFleur include si celelalte componente ale organizarii sociale.

Rolurile se aplica in organizarea activitatii de grup. Ele permit oamenilor sa actioneze in grup, intr-o maniera coordonata, pentru realizarea unor obiective. Pentru acest lucru este nevoie de specializarea rolurilor si corelarea lor cu celelalte facand parte din grup. De asemenea, cunoasterea rolului celuilalt duce la o activitate mai eficienta a grupului, dar si la o anticipare a reactiilor fiecaruia.

Ierarhiile au si ele un rol important, deoarece acestea fac deosebiri pe criterii de autoritate, putere, prestigiu, dar si privilegii si recompense. Statutul in cadrul oraganizarii sociale este necesar pentru buna functionare a structurilor sociale.

Sanctiunile se aplica in cazul abaterii de la normele sociale, cu scopul de a mentine ordinea sociala si de a-i pedepsi pe cei care nu isi indeplinesc rolurile sau nu respecta ierarhizarea. Sanctiunile pot fi si pozitive pentru cei care se conformeaza. In urmare, teoriile expectatiilor sociale pun accent mai mult pe legaturile dintre oameni, decat pe caracteristicile lor psihice

Pornind o paralela, mass-media sunt si ele o sursa majora de expectatii sociale, referitoare la organizarea sociala a unor anumite grupuri din societatea moderna. Continutul lor prezinta un set de imagini, idei si valori care determina consumatorii sa adopte conceptii depre subdiviziunile ordinii socliale. Normele, rolurile, ierarhiile si sanctiunile descrise de mass-media sunt asimilate de public sub forma unor seturi de expectatii sociale. Insa  trebuie sa se tina cont de faptul ca acestea pot sa nu fie intotdeauna corecte sau apartinand realitatii inconjuratoare.

Prin urmare, mijloacele media nu actioneaza doar asupra individului, oferind modele de comportament care pot fi adoptate prin invatare, ci  au efecte si asupra culturii, volumului de cunostinte, valorilor si normelor unei societati, precum si a relatiilor sociale umane.

INFLUENŢA MASS MEDIA ASUPRA TINERILOR

Mrd. Gabriela Florescu, Mrd. Maria Petronela Roman, Mrd. Daniela Mintari

"Comunicarea de masă este practica şi produsul care furnizează informaţii şi divertisment pentru timpul liber unei audienţe necunoscute, prin intermediul unor bunuri, care sunt produse pe scară industrială, în corporaţii, şi care presupun tehnologii înalte, sunt reglementate de către stat şi consumate în mod individual. Aceste bunuri ţin de presa scrisă, cinematograf şi de audiovizual". 1 

Spre deosebire de conversaţie, în care conţinutul este creat de participanţii la dialog, în comunicarea de masă nu contează ceea ce spun consumatorii de media, pentru că acest lucru nu poate schimba conţinutul unui program în desfăşurare. Atât mass-media cât şi audienţa operează la distanţă manifestând astfel un anumit grad de independenţă una faţă de cealaltă. Deoarece indivizii, ca receptori ai mesajelor transmise de mass-media, nu au posibilitatea să confirme înţelegerea mesajelor, media nu poate să supravegheze interpretarea producţiilor sale. Media aduce un mesaj cu un conţinut propriu, dar nu aduce şi sensul acestuia. Sensul este construit de fiecare receptor în parte, în contextul socio-cultural în care există.2 

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze impactul pe care îl are mass-media (în special televiziunea) asupra tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani. Modul în care televiziunea influenţează comportamentul adolescenţilor exemplifică "teoria cultivării" lansată de sociologul american George Gerbner şi care face parte din categoria teoriilor cu efecte limitate asupra publicului. 

În urma unor studii făcute la Universitatea din Pennsylvania, Gerbner a ajuns la concluzia că mass-

media şi, în special televiziunea, a devenit un "membru al familiei" care monopolizează comunicarea cu lumea externă şi că de cele mai multe ori înlocuieşte celelalte mijloace de informare. Astfel, în urma expunerii permanente la mesajele mass-media, oamenii ajung să depindă de acestea şi să asimileze un anumit mod de a percepe lumea înconjurătoare. 

Denis McQuail şi Sven Windahl susţin în lucrarea Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă că, pentru unii oameni, televiziunea a devenit un mediu simbolic, care le oferă o gamă largă de situaţii din viaţa reală: "Televiziunea nu este o fereastră către lume, o reflectare a lumii, ci o lume în sine." 

În procesul "cultivării" prin intermediul mass-media, un rol foarte important îl joacă vârsta şi intensitatea atenţiei. Studiile empirice au evidenţiat faptul că există o relaţie de inversă proporţionalitate între atenţia cu care telespectatorul urmăreşte o anumită emisiune şi procesul de învăţare: cu cât telespectatorul este mai neatent cu atât procesul de învăţare şi de acumulare a cunoştinţelor prin intermediul televiziunii este mai amplu. 

Am afirmat că deosebit de importantă în procesul de învăţare prin intermediul televiziunii este vârsta telespectatorilor. Autoarele articolului de faţă cred că acest model al cultivării se aplică în general adolescenţilor, care petrec multe ore în faţa televizorului şi care neavând încă o scară proprie a valorilor, asimilează fără discernamânt modelele comportamentale reprezentate de vedete reale sau personaje fictive. Acest tip de privitori au fost numiti de către Gerbner "heavy viewers" în opoziţie cu "light viewers", persoane care petrec mai puţin timp în faţa televizorului. 

În psihologia socială există teorii care susţin deopotrivă efectele pozitive şi negative pe care mass-media le are asupra comportamentului agresiv al tinerilor. Pe de o parte, Albert Bandura, susţine că agresivitatea este un comportament social învăţat şi că mass-media, în special televiziunea, oferă aproape zilnic modele de conduită agresivă, atât fizică cât şi verbală. 

Este cunoscut faptul că adolescentul tipic este nemulţumit, dezorientat, furios, frustrat, mereu în conflict cu sine şi cu lumea din jurul său. Din acest punct de vedere, mass-media este privită ca o modalitate de reducere a agresivităţii. Una dintre cele mai vechi metode este catharsisul: energia agresivă acumulată ca urmare a impulsurilor instinctuale şi a frustrării resimte nevoia descărcării. Potrivit acestei teorii (susţinută încă din Antichitate de Aristotel) vizionarea de materiale cu multe scene violente, cum ar fi piese de teatru, filme, spectacole sportive, etc. duce la descărcarea tensiunilor emoţionale (destul de frecvente în perioada adolescenţei) şi reducerea pornirilor către un comportament agresiv. Tinerii petrec foarte mult timp în faţa televizorului, acesta fiind un nou mod de socializare, în sensul că, de aici ei preiau modelele comportamentale reprezentate de vedete reale sau de personaje de ficţiune. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă fără ca tinerii să privească cu un ochi critic ceea ce asimilează. 

Pentru a verifica ipoteza conform căreia televiziunea şi cinematograful creează anumite tipare, în care tinerii încearcă să se integreze, am considerat interesantă şi poate surprinzătoare, ideea aplicării unui chestionar, în Cluj-Napoca, pe un eşantion de 100 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, dintre care 46% băieţi şi 54% fete. 

Prin acest chestionar, am încercat să găsim câteva răspunsuri la mai multe probleme, cum ar fi numărul de ore pe care îl petrec adolescenţii urmărind programele de televiziune, tipul de emisiuni pe care le urmăresc, genul de filme, criteriile după care îşi aleg filmele pe care le vizionează, dacă au o vedetă preferată, cine este ea şi ce admiră la această vedetă şi totodată am încercat să descoperim în răspunsurile lor, câteva dintre problemele tinerilor din ziua de azi. Procentele pe fiecare categorie de vârstă au fost următoarele: pentru 14 ani - 4%; pentru 15 ani - 33%; pentru 16 ani - 39%; pentru 17 ani - 9%; pentru 18 ani - 15%. 

Referitor la media orelor în care se uită la televizor într-o zi, am putut constata că jumătate dintre ei, adică 54%, nu urmăresc mai mult de 2 ore programele de televiziune. Dintre aceştia 52% sunt fete şi 47% sunt băieţi. Un procent semnificativ de 33% vizionează programele de televiziune între 2 şi 4 ore pe zi, iar dintre ei 57% sunt fete şi 42% băieţi. Restul de aproximativ 12% stau în faţa televizorului peste 4 ore pe zi. 66% dintre cei intervievaţi au decalarat că au o vedetă preferată, fie actor ori prezentator TV, fie cântăreţ sau sportiv. Restul de 34% nu preferă o vedetă anume. 

Dintre vedetele din sport, fetele îi preferă pe fotbaliştii Cristian Chivu şi Adrian Mutu, aceştia din urmă adunând un număr destul de mare de fani printre tinerii de toate vârstele. Alături de cei menţionaţi, lista băieţilor cu sportivii preferaţi îi mai cuprinde şi pe Gheorghe Hagi, Bogdan Stelea, Mirel Rădoi, Zinedine Zidane, Alessandro Del Pierro, precum şi jucătorii de baschet Denis Rotman şi Michael Johnson. În cazul vedetele din muzică, predomină în preferinţele fetelor cele străine precum: Celine Dion, Mariah Carey, Shakira, Avril Lavigne, Enrique Iglesias, Sean Paul. Singura

celebritate autohtonă care a reuşit să-şi facă loc în această listă este Dan Bitman. În cazul băieţilor, preferinţele sunt împărţite: Jenifer Lopez, Mariah Carey, Eminem, Fred Durst dintre cei străini, şi Cristiana Răduţă, Nicoleta Luciu şi Paraziţii dintre cei români. Nu este deloc surprinzător faptul că printre prezentatorii TV numiţi de tinerii chestionaţi, un loc de frunte îl ocupă Andreea Marin. Alte personalităţi TV amintite au fost: Marius Tucă, Şerban Huidu, Mihaela Rădulescu şi Mircea Radu. 

Este interesant de remarcat faptul că actorii apar drept vedete preferate de băieţi doar la cei de 18 ani, iar printre cei amintiţi se numără: Angelina Jolie, Natalie Portman, Robbin Williams, Harrison Ford, Bruce Lee, si Mugur Mihaescu. La fete, în schimb, actorii sunt vedete preferate indiferent de vârstă. Iată şi câteva dintre numele care apar: Rodica Popescu-Bitănescu, Julia Roberts, Demi Moore, Keanu Reeves, Sean Connery, Ben Afleck, Vin Diesel şi Denzel Washington. Ceea ce admiră la vedeta preferată tinerii chestionaţi este în primul rând talentul, într-un procent de 52%. Alte calităţi admirate sunt trăsăturile fizice - 39%, caracterul - 35%, modul de a se îmbrăca - 23% şi prestanţa - 15%. Cu privire la influenţa pe care o au celebrităţile asupra adolescenţilor, un procent destul de mare - 55%, au considerat că nu sunt influenţaţi. Totuşi, au existat şi tineri care au afirmat că sunt influenţaţi de vedete, în următoarele aspecte: modul de a se îmbrăca - 25%, comportament - 19%, şi modul de exprimare - 10%. 

În urma vizionării unui program de televiziune, 41% dintre cei chestionaţi au spus că au fost influenţaţi în luarea unor decizii, 24% au considerat că nu au fost influenţaţi, iar 35% dintre ei, nu au ştiut ce să răspundă la această întrebare. Întrebaţi fiind ce gen de programe de televiziune urmăresc, am descoperit că cele mai vizionate sunt programele de muzică, cu un procent de 82%; apoi urmează în ordine descrescătoare: filmele 73%, sportul 35%, programele culturale 14%, ştirile 11,5%, talk-show-urile 10%, divertismentul şi desenele animate cu câte un procent de 7,5%. Dintre genurile de filme pe care le urmăresc, adolescenţii preferă în 74% din cazuri filmele de acţiune, 45% dintre ei urmăresc filmele de dragoste, 35% comediile, 33% filmele poliţiste şi 32% filmele horror. Am putut observa că filmele de acţiune, cele poliţiste şi cele de groază sunt urmărite cu mai mult interes de băieţi, spre deosebire de fete, care preferă filmele de dragoste şi comediile. În alegerea vizionării unui film, primul criteriu luat în considerare de adolescenţi este genul filmului - 77%, apoi urmează actorii - 51%, titlul- 37%, recomandarea prietenilor - 18% şi regia - 10%. 

După părerea participanţilor la chestionat, scenele violente din filme îi pot influenţa pe tineri într-o mare măsură - 54% dintre ei răspunzând în acest fel, iar 25% dintre ei consideră că-i această influenţă este mai mică. 75% dintre tinerii chestionaţi au afirmat că merg la cinematograf de câteva ori pe an, 25,5% au afirmat că merg la cinematograf de cîteva ori pe lună, iar doar 4% vizionează filme la cinematograf o dată pe săptămână. încrederea pe care o au tinerii în emisiunile de ştiri s-a dovedit a fi mare, un procent de 54% susţinând acest lucru. 35% dintre ei au afirmat că au doar în mică măsură încredere în emisiunile de ştiri, pe când restul de 65% dintre respondenţi nu au deloc încredere în emisiunile de ştiri. 

Principalele probleme ale tinerilor în ziua de azi sunt drogurile şi lipsa unei educaţii adecvate, într-un procent de 65%. La acest capitol băieţii îşi fac mai multe probleme în legătură cu drogurile (53%), iar fetele îşi fac probleme în legătură cu lipsa unei educaţii adecvate (64%). O altă mare problemă a tinerilor este dificultatea găsirii unui loc de muncă, 46%, dintre care 58% au fost fete şi 41% băieţi. Alte probleme semnalate de fete au fost: dorinţa de a ieşi în evidenţă, lipsa de încredere în sine, lipsa timpului liber, anturajul, modul de viaţă şi integrarea în societate. Problemele semnalate de băieţi au fost: petardele şi artificiile, banii, prietenii şi lipsa de personalitate. 

În urma analizei datelor culese, putem spune că tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani nu petrec foarte mult timp în faţa televizorului. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre ei au declarat că au o vedetă preferată, dar care nu le influenţează viaţa în mod special. La această vedetă preferată adolescenţii remarcă talentul, caracterul şi trăsăturile fizile. Atunci când urmăresc un program de televiziune, tinerii observă modul în care celebrităţile se îmbracă, modul în care se exprimă şi comportamentul acestora. De asemenea, am putut să observăm că adolescenţii urmăresc cel mai mult la televizor programele de muzică şi filmele, dar că sunt interesaţi şi de alte genuri de emisiuni. În alegerea unui film pe care vor să-l urmărească, ei ţin cont în primul rând de genul filmului, de actorii care alcătuiesc distribuţia, dar şi de titlu. în ceea ce priveşte ştirile, am ajuns la concluzia că au mare încredere în informaţiile descoperite pe această cale. Răspunsurile primite de la cei chestionaţi cu privire la problemele tinerilor din ziua de azi sunt evidente: drogurile, lipsa unei educaţii adecvate, dar şi dificultatea găsirii unui loc de muncă. 

Impactul mass-media asupra publicului a stârnit controverse printre specialiştii comunicării. Unii acuzau mass-media de pervertirea valorilor culturale ale publicului, de stimularea creşterii ratei delicvenţei, de dirijarea maselor către superficialitate şi de descurajarea creativităţii. Alţii, dimpotrivă, subliniau faptul că mass-media demască păcatul şi corupţia, încurajează libertatea de

exprimare, propagă un anumit grad de cultură printre oameni şi este un mijloc de loisir pentru masele de muncitori. 

Părerea noastră este că orice idolatrizare sau demonizare a rolului mass-mediei în societatea contemporană este greşită. Mesajele transmise de mass-media şi interpretarea acestora sunt supradeterminate cultural şi reprezintă simbolic structura de valori a societăţii. Vasile Dâncu sublinia în cartea "Cultură şi comunicare de masă" că, prin asumarea modelelor propuse de mass-media, individul "încearcă să îndepărteze imaginile dezagreabile, inhibante, oferind posibilităţi de construcţie a dimensiunii pozitive, a identificării personale, omul depunând toate eforturile pentru a-şi construi o imagine de sine fundamental favorabilă. Acest lucru este posibil deoarece individul se gândeşte pe sine în imagini."