CUPRINS

Introducere

Capitolul I: ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE LEASING

1.1 Definirea conceptului de leasing……………………………………………………………...1

1.2 Scurt istoric al conceptului de leasing………………………………………………………...4

1.3 Clasificarea operaţiunilor de leasing………………………………………………………….8

1.4 Participanţii la operaţiunea de leasing……………………………………………………….11

Capitolul II: LOCUL LEASINGULUI ÎN CADRUL TEHNICILOR DE FINANŢARE

2.1 Contractul de leasing………………………………………………………………………....13

2.2 Scheme de derulare şi finanţare a operaţiunilor de leasing…………………………………..16

2.3 Avantajele şi limitele leasingului…………………………………………………………….20

2.4 Importanţa leasingului faţă de alte operaţiuni financiare…………………………………….24

Capitolul III: PIAŢA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: FINANŢAREA ACTIVITĂŢII PRIN

INTERMEDIUL LEASINGULUI LA SC ART ADVERTISING SRL

3.1 Leasingul în legislaţia românească…………………………………………………………..32

3.2 Piaţa de leasing în România……………………………………………………………….....37

3.3 Activitatea economico – financiară la SC Art Advertising SRL…………………………….42

3.4 Contractarea în regim de leasing de către SC Art Advertising SRL…………………………43

Capitolul IV: CONCLUZII……………………………………………………………………50

Bibliografie……………………………………………………………………………………...52

Anexe

„Bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor bunuri, chiar

dacă sunt proprietatea altora.”

Aristotel (Retorica)

INTRODUCERE

Prin această lucrare mi-am propus să analizez cât mai multe aspecte privind leasingul ca

element de finanţare într-o întreprindere şi cât de important este acesta faţă de alte tehnici de

finanţare.

Motivul pentru care am ales această lucrare este acela că leasing-ul se referă la un domeniu

aflat la începuturile dezvoltării sale în România, şi aceasta vine tocmai dintr-o atentă observare şi

deplină înţelegere a complexităţii mecanismelor economiei de piaţă: nu dreptul de proprietate

asupra mijloacelor fixe generează profituri pentru companie, ci utilizarea cu maxim de randament a

acestora.

Capitolul I este dedicat aspectelor generale privind operaţiunile de leasing. După mai multe

definiţii ale leasingului date de mari autori şi cercetători în domeniul leasingului, atât români, cât şi

străini, am căutat să prezint într-un mod cât mai clar, clasificarea operaţiunilor de leasing, dar să

prezint şi participanţii la aceste operaţiuni.

Locul leasingului în cadrul tehnicilor de finanţare, am încercat să-l expun cât mai bine în cel

de-al II-lea capitol al lucrării. Am prezentat şi am comentat, atât aspectele ce se regăsesc într-un

contract de leasing, precum şi avantajele şi limitele leasingului. În acest capitol am analizat

importanţa sa faţă de alte operaţiuni financiare şi am expus câteva din schemele de derulare şi

finanţare a operaţiunilor de leasing.

Următorul capitol, cel de-al III-lea, prezintă într-un mod sumar legislaţia privind leasingul în

România, dar şi piaţa leasingului din ţara noastră, ţinând cont că şi această piaţă a avut de suferit în

urma crizei economice mondiale.

De asemenea, tot în acest capitol, am acordat o mare importanţă studiului de caz. Am ales

ca studiu de caz contractarea în regim de leasing a unui autoturism la o societate comercială.

Exemplul meu a fost, pe cât posibil, axat pe etapele desfăşurării unui contract de leasing, dar şi pe

clauzele ce se regăsesc într-un astfel de contract.

În concluziile finale am reluat şi subliniat aspectele principale puse şi discutate în lucrare,

reliefând cu această ocazie cele mai importante idei la care am ajuns în urma cercetării întreprinse.

Am ales şi tratat cu multă plăcere şi cu mult interes această temă, cu dorinţa de a aduce un

plus de cunoaştere în acest domeniu. Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea şi

importanţa ei, necesitând o laborioasă muncă de documentare, dar şi de cercetare, de coroborare

şi asamblare a informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei, mai ales că leasingul este cu

mult mai apreciat şi mai căutat, decât alte tehnici de finanţare. Prin combinarea datelor teoretice

cu cele practice am încercat a reliefa o serie de aspecte cu privire la leasing şi etapele ce trebuie

parcurse în cazul finanţării unui autoturism în sistem leasing.

O preocupare principală pentru elaborarea acestei lucrări, a fost utilizarea şi valorificarea

unei bibliografii, de cel mai înalt nivel, opera unor specialişti, cercetători ai leasingului, recunoscuţi

în România şi pe plan internaţional.

Cu speranţa că această lucrare va reprezenta un ajutor pentru cei ce doresc să se informeze

asupra leasingului, le-o dedic din tot sufletul împreună cu urările mele sincere de succes!

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE LEASING

1.1. Definirea conceptului de leasing

În literatura de specialitate se întâlnesc o serie de formulări ale conceptului de leasing, însă

o diferenţiere se observă doar atunci când leasingul este privit din anumite puncte de vedere ce le

vom evidenţia în următoarele rânduri.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei

persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.

O definiţie mai recentă a leasingului în Franţa pune în evidenţă funcţiile economice ale

acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei investiţii productive

garantată de beneficiar.

O definiţie foarte sumară a leasingului a fost dată în Germania prin circularele fiscale din

anul 1971 şi respectiv 1972, stabilind drept criteriu unic în caracterizarea contractului, durata sa

fixă şi perioada în care este reeşalonată restituirea capitalului investit de finanţator. Circularele

menţionate prevăd următoarele:

a) contractul este încheiat pe o perioadă determinată (irevocabilă), timp în care nici una din

părţi nu este îndreptăţită a proceda la reziliere;

b) mărimea plăţilor care se fac de către beneficiar, cuprinde, în afara costului de achiziţie ori

de producţie, şi toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finanţatoare.

În Italia, leasingul (locazione financiaro) este prevăzut în mod expres prin Legea nr. 183 din

2 aprilie 1986, care la art. 17 alin. 2 defineşte leasingul prin “închirierea bunurilor mobile ori

imobile, pe care finanţatorul le dobândeşte, ori le confecţionează, în raport cu indicaţiile date de

utilizator, acesta din urmă asumându-şi toate riscurile pe timpul valabilităţii contractului, având şi

dreptul de a deveni proprietarul bunului primit în locaţiune, cu condiţia de a plăti preţul stabilit la

data încheierii”. Nu se specifică nimic despre natura plăţilor şi a preţului.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul economic şi

comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţările europene

occidentale

În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care o

parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi, denumită utilizator, să cumpere

sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil şi să transmită utilizatorului

posesia sau folosinţa asupra acestuia contra unei plăţi numită redevenţă, în scopul exploatării sau,

după caz, a achiziţionării bunului1. În 1998 a apărut Legea privind reglementarea activităţii de

leasing care a adus unele completări ordonanţei iniţiale. Totuşi, ultimele coordonate juridice în care

se desfăşoară această activitate au fost stabilite în 1999 prin Legea 99.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare, pe baza unui

contract de leasing, în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie. Pe

toată durata contractului, închiriatorul-proprietar permite utilizatorului-chiriaş să folosească un

anumit bun în schimbul promisiunii ultimului de a efectua o serie de plăţi (rate de leasing) pe

durata contractului. Câştigurile obţinute prin leasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din

dreptul de proprietate asupra acestuia. O operaţie tipică de leasing decurge astfel: utilizatorul

hotărăşte asupra echipamentului de care are nevoie, asupra întreprinderii producătoare, a mărcii şi

modelului. De asemenea, specifică clar orice însuşire specială dorită a bunului, termenele de

garanţie, livrare, instalare şi service-ul.

1 Ordonanţa 51/97, completată şi modificată prin Legea nr. 90/28.04.1998, art. 1, alin. 1

Totodată, utilizatorul negociază preţul. După ce echipamentul şi aspectele importante au

fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat, utilizatorul încheie un contract de

locaţiune cu finanţatorul-proprietar, negociind cu acesta durata contractului, ratele de leasing,

dacă taxele de vânzare, livrare, instalare vor fi incluse in preţul contractului, precum şi alte

considerente opţionale. Termenul de leasing include o varietate de tranzacţii de la cele în care

leasingul reprezintă folosirea proprietăţii închiriate pentru o scurtă perioadă de timp, până la cele

în care leasingul este, de fapt, un mijloc de finanţare a utilizatorului-chiriaş pentru a achiziţiona

bunul închiriat.

Privit din punctul de vedere al societăţii de leasing, leasingul constituie o cumpărare a unui

bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării. Deci leasingul este o operaţie de

finanţare (creditare) pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi un bun cu posibilitatea

de a-1 cumpăra la finele locaţiei, după ce a fost plătită chiria aferentă şi ultima tranşă de plată

(valoarea reziduală). Prin prisma finalităţii, operaţiunea de leasing poate fi asemănată cu cea de

vânzare-cumpărare cu plata în rate, în cazul în care bunul trece în proprietatea beneficiarului.

Deosebirea este aceea că prin operaţiunea de vânzare un anumit bun este cedat contra unei sume

de bani, în timp ce prin leasing se cedează dreptul de folosinţă a bunului respectiv.

Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul reprezintă o formă de creditare în cadrul

căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui

se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing, şi, în final a valorii reziduale. În această situaţie,

leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu

achitarea valorii reziduale, respectiv odată cu achitarea bunului. Diferenţa faţă de vânzarea în rate

se observă la durata de rambursare a ratelor, care este de minim 75% din durata de funcţionare

normală a bunului, în anumite ţări.

Leasing-ul este o formă de comerţ şi finanţare prin închiriere de către societăţi financiare

specializate în aceste operaţiuni, a unor maşini utilaje, mijloace de transport şi a altor bunuri

întreprinderilor a căror motivaţie să recurgă la această formă de comerţ rezidă în specificul unor

operaţiuni pe care le realizează sau în faptul că nu dispun de suficiente fonduri proprii şi

împrumutate pentru a le cumpăra2.

2 Ţole M. şi colab., Finanţele agenţilor economici, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2007, pag. 70

Corespunzător autorului italian R. Rouzi „leasing-ul este o operaţiune de finanţare pe

termen mediu şi lung ce are la bază un contract de locaţie de bunuri mobile şi imobile”3.

Ca tehnică originală de finanţare, leasing-ul reprezintă într-o accepţie mai largă o

operaţiune de finanţare la termen, practicată de o societate financiară, ea având drept suport

juridic un contract de închiriere de bunuri.

Opiniile specialiştilor în domeniul financiar – contabil privind operaţiunea de leasing diferă,

date fiind complexitatea şi impunerea de către realitatea practică a acestor operaţiuni.

Primii autori români care s-au încumetat să dea o definiţie operaţiunii de leasing sunt D.

Voiculescu şi M. Coraş: „ leasingul este o formă de închiriere a unor maşini, utilaje, mijloace de

transport şi a altor bunuri întreprinderilor care, în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii

ori împrumuturi, nici de credite bancare tradiţionale, de către societăţile financiare care le cumpără

de la producători şi le închiriază pe o perioadă anumită cu condiţii de plată şi utilizare clar stipulate

într-un contract ce constituie suportul juridic al acţiunii.”4

1.2. Scurt istoric al conceptului de leasing

Leasingul, ca tehnică de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie stringentă de a soluţiona

o problemă.

Încă din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obţinute prin folosinţa unui lucru, având

mai puţină importanţă cine deţine titlul de proprietate. Prin anii 210, în oraşul samaritean Ur,

proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, păstrând o evidenţă a acestui fapt pe plăci de

argilă. Aristotel, în lucrarea sa „Retorica”, exprima ideea că „bogăţia nu se măsoară prin titlurile de

proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora”.

3 Rouzi R., Il leasing, Ed. Giuffre, Milano, 1981, pag.264 Voiculescu D., Coraş M., Leasing - teorie şi practică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pag. 10

Leasingul îşi află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul

roman „fiducia”: împrumutătorul îşi rezerva pentru garanţia creanţei sale proprietatea unui lucru.

Există o mare asemănare a leasingului şi în special a modalităţii „sale and lease-back” cu

forma arhaică a gajului din dreptul roman „fiducia cum creditare”. În cadrul operaţiunii „fiducia

cum creditare”, împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în

patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanţie a împrumutului primit. La rândul său,

fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. În practică, datorită necesităţilor

economice sau sociale, împrumutatul păstra în mod frecvent folosinţa bunului vândut.

În epoca modernă, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele operaţiuni

care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor, iar acest

contract avea să fie denumit „lease”. În 1936, Safe Stores Inc. a cumpărat un teren pe care ulterior

a ridicat super-magazinul Safeway Stores; având nevoie de capital mobil, acesta l-a vândut imediat

unui grup de investitori care la rândul lor l-au lăsat spre exploatare fostului proprietar, în regim

„lease” pe o perioadă îndelungată.

Cam în aceeaşi perioadă, o operaţiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio.

Operaţiunea consta în vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanţie (trustee), imobil ce

urma să fie exploatat de vânzător în regim de „lease” timp de 99 de ani, după care utilizatorul avea

opţiunea cumpărării bunului.

Leasingul (lease financing) s-a folosit în S.U.A. în anii ’30 pentru finanţarea bunurilor

imobile. La începutul anilor ’50, el a început să fie folosit şi ca instrument de finanţare a

echipamentelor mobiliare. Operaţiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult după al II-lea

război mondial şi datorită încurajărilor date de S.U.A. prin facilităţile fiscale.

În 1950, peste 150 de universităţi şi colegii americane erau angajate în tranzacţii de „sale

and lease-back”, beneficiind de multiple avantaje fiscale. Principalele susţinătoare ale operaţiunilor

de „sale and lease-back” au fost marile companii de asigurare.

Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu primele

societăţi specializate de leasing.

Leasingul financiar este strâns legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld,

care a fondat în 1952, alături de câţiva parteneri, între care şi D.P. Bootle Jr. „United States Leasing

Corporation” - prima societate specializată în operaţiuni de leasing al echipamentelor mobiliare,

societate care este şi astăzi una din cele mai puternice în domeniu. Schoenfeld şi D.P. Bootle pot fi

consideraţi pe drept cuvânt, părinţi ai leasingului modern. Principalele susţinătoare ale leasingului

echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect, prin intermediul unor societăţi specializate

de leasing, fie direct după ce acestea au primit autorizaţia să desfăşoare asemenea operaţiuni.

În 1963, cea mai importantă reţea bancară, National Banks, a primit această autorizaţie

urmată de Bank Holding Companies în 1970. Până în anul 1975, deci în mai puţin de 15 ani, băncile

fuseseră autorizate să desfăşoare operaţiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane.

Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive

şi într-un climat fiscal încurajator.

Foarte rapid, această operaţiune a fost preluată în Marea Britanie, pentru ca apoi, începând

cu anii ‘60, să se răspândească în Europa continentală (Franţa, Olanda, Belgia etc.), unde au apărut

reglementări juridice specifice. Ca şi în Statele Unite, prima formă a leasingului care s-a răspândit în

Marea Britanie a fost „sale and lease-back”.

În Marea Britanie, cele mai multe dintre societăţile de leasing - „leasing companies” - sunt

înfiinţate şi susţinute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal extrem de favorabil. Valoarea

bunului, spre exemplu, poate fi dedusă pană la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat

ca şi Marea Britanie să cunoască o dezvoltare exploziva a acestor societăţi, ele finanţând un sfert

din totalul investiţiilor de la finele anilor ’80.

După anii ’70 leasingul se extinde şi în Asia şi în America Latină, rare fiind ţările în care

leasingul nu este practicat sub o formă sau alta.

În ţările socialiste leasingul a fost utilizat şi reglementat prima dată în Cehoslovacia prin anii

’80 iar apoi a fost utilizat în ţări ca Polonia şi Bulgaria. În Ungaria leasingul apare pe la mijlocul

anilor ’80.

La sfârşitul anului 2002 pe Glob existau şapte asociaţii multinaţionale de leasing5,

(vezi tabelul nr. 1.1).

Asociaţii de leasing în anul 2002

Tabelul nr. 1.1

Denumirea asociaţiei * Sediul principal Domeniul

European Federation of Equipement

Leasing

Company Association – LEASEUROPE

Bruxelles,

Belgia

Leasing industrial

European Computer Leasing and Trading

Association – ECLAT

Birmingham,

Marea Britanie

Leasingul

calculatoarelor,

al mijloacelor de

transport

Assian Leasing Association – ASIALEASE n.a** Leasing industrial

Association of African Leasing Companies

– AFROLEASE

Lagos, Nigeria Leasing general

Association of African Developement

Finance Institution – AADFI

n.a.** Leasing general

Latin American Leasing Association –

FELALEASE

n.a.** Leasing industrial

Institute of International Container n.a.** Leasing de containere

5 www.leaseurope.org/pages/statistics

Lessor

* denumirile asociaţiilor sunt păstrate în limba engleză.

** n.a. (non available dates) – nu dispunem de date.

După cum se observă din tabelul de mai sus leasingul nord-american nu este dominat de o

asociaţie multinaţională, aici existând însă asociaţii naţionale bine dezvoltate. În S.U.A.

funcţionează nu mai puţin de zece asociaţii de leasing. În Marea Britanie, unde industria leasingului

este cea mai dezvoltată din Europa, s-au creat patru asociaţii de leasing. De asemenea în Germania

funcţionează trei astfel de asociaţii iar în Australia de asemenea trei. În cele mai multe ţări însă

funcţionează doar câte o asociaţie naţională de leasing. Vom reda mai jos, în tabelul nr. 1.2, câteva

din asociaţiile naţionale de leasing reprezentative pentru ţările dezvoltate de pe Glob6:

Asociaţii naţionale de leasing în ţări dezvoltate

Tabelul nr. 1.2

Denumirea asociaţiei Ţara Domeniul

Equipment Leasing Association-ELA S.U.A. Echipamente

National Vehicle Leasing Association-NVLA S.U.A. Transporturi

British Lease Brokeers Association Marea Britanie Brokeraj

British Vehicle Rental and Leasing Association Marea Britanie Transporturi

6 Voiculescu D., Coraş M., Op. cit., pag. 21

Canadian Finance and Leasing Association Canada Industrie

Association Francaise des Societe Financieres (ASF) Franţa Echipamente

Bundesverband Deutcher Leasing E.V. (BDL) Germania Echipamente

Associazine Italian Leasing (ASSILEA) Italia Echipamente

Japan Leasing Association Japonia Echipamente

Australian Fleet Lessors Association Australia Transporturi

Nici ţările din Europa de est nu au rămas în urmă la acest capitol dar cu o oarecare întârziere

faţă de ţările puternic dezvoltate. În tabelul nr. 1.3, se pot urmări asociaţiile naţionale de leasing

din Europa de est şi ţările în care acestea s-au format7.

Asociaţii naţionale de leasing din Europa de Est

Tabelul nr. 1.3

Denumirea asociaţiei Ţara

Rosilizing Rusia

Asociaţia Societăţilor de leasing din Republica Cehă Cehia

Asociaţia Ungară de Leasing Ungaria

Uniunea locatorilor din Belarus Belarus

Uniunea Naţională a Societăţilor de leasing din România (UNSLR) România

7 Idem, pag. 22

1.3. Clasificarea operaţiunilor de leasing

Extinderea utilizării afacerilor de leasing a fost însoţită de o diversificare a modalităţilor

concrete de organizare, comercializare şi finanţare, ce permit constituirea unui set de criterii bine

definite, în funcţie de care se poate efectua o clasificare a acestor operaţiuni. Complexitatea şi

diversitatea operaţiunilor de leasing sunt puse în evidenţă prin clasificarea lor în anumite clase, în

funcţie de durata închirierii, ponderea ratelor în preţul net de vânzare, părţile participante şi alte

criterii.

În funcţie de durata închirierii, operaţiunile de leasing se clasifică în:

a) leasing pe termen scurt — constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva ore, zile sau

luni, mai multor beneficiari, în vederea amortizării. Operaţiunile de „renting” sau „hire” sunt

văzute ca operaţiuni intermediare de leasing, însă ele nu îndeplinesc condiţia esenţială a

unui contract de leasing (de a nu fi revocat de niciuna dintre părţi). Operaţiunea de hire

presupune închirierea unor echipamente, mijloace de transport etc. pe o perioadă scurtă

(câteva ore, o zi) odată cu service-ul aferent. La renting, perioada este ceva mai mare decât

în cazul anterior.

b) leasing pe termen mediu - (equipment leasing) - presupune amortizarea bunului prin

închirierea consecutivă a acestuia mai multor beneficiari pe termene scurte de 2-3 ani.

c) leasing pe termen lung (plant leasing) — se realizează pe termen lung, durata normală de

leasing corespunzând celei de funcţionare normală a bunului; după perioada de închiriere

beneficiarul poate opta pentru cumpărarea acestuia la un pret inferior celui iniţial. Leasingul

pe termen lung se practică în mod frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare pentru clădiri

complet utilate.

În funcţie de ponderea ratelor în preţul de vânzare a bunului, avem:

a) leasing operaţional (de mentenanţă, tehnic) — se derulează pe o perioadă mai mică decât

durata economică de viaţă estimată a echipamentului şi presupune recuperarea în perioada

de locaţie doar a unei părţi din bunul închiriat, desi locatorul aşteaptă să recupereze toate

costurile prin reînnoirea contractului sau prin închirierea către alţi locatari. Oferă atât

finanţarea, cât şi servicii de mentenanţă pentru echipamentul închiriat, costul asigurării

mentenanţei fiind inclus în chiria leasingului. Acest tip de leasing nu este complet amortizat.

Principalele tipuri de echipamente implicate în tranzacţiile de leasing operaţional sunt

computerele, copiatoarele de birou, automobilele şi camioanele. In mod frecvent, există o

clauză de anulare a contractului, care dă posibilitatea locatarului să renunţe la locaţie şi să

restituie echipamentul înainte de expirarea contractului de bază, deci echipamentul poate fi

inapoiat dacă se uzează moral sau dacă locatarul nu mai are nevoie de e1. Această

flexibilitate îi avantajează pe locatari, diminuându-le riscul.

b) leasing financiar (de capital) — urmăreşte recuperarea integrală a valorii bunului in

perioada de locaţie şi obţinerea unui profit. Specificul acestei forme de leasing constă în

faptul că societatea de leasing de regulă nu alege, nu produce şi nici nu livrează bunul, doar

achiziţionează bunul sau dreptul de proprietate şi folosinţă de la furnizor. Acesta urmează a

fi livrat beneficiarului direct de către furnizor. Leasingul financiar nu oferă mentenanţă, nu

poate fi reziliat şi este complet amortizat. La sfârşitul perioadei, locatarul poate opta pentru

cumpărarea bunului prin achitarea valorii reziduale. Societatea de leasing este deci doar un

intermediar financiar între furnizor şi beneficiar. Lesorul transferă toate riscurile incidente

deţinerii obiectului.

c) lease-back — reprezintă o formă mascată de finanţare a unei societăţi comerciale fiind

similar cu ipoteca. In acest caz, beneficiarul vinde bunurile aflate in proprietatea sa

finanţatorului, care i le închiriază în baza unui contract de leasing. La finele locaţiei, bunurile

revin în proprietatea beneficiarului în urma achitării valorii reziduale.

În funcţie de părţile participante la contract, distingem:

a) leasing direct, în care finanţatorul este şi furnizorul (producătorul).

b) leasing indirect, în care finanţarea îi revine unei societăţi specializate (intermediare).

În funcţie de aspectul costurilor ratelor de leasing:

a) leasing brut (full service leasing) — în care ratele includ şi cheltuielile de întreţinere şi

reparaţii. Această formă de leasing se foloseşte în scopul permanentizării relaţiilor dintre

firme şi se întâlneşte în general la instalaţiile complexe sau acolo unde se doreşte cucerirea

pieţei.

b) leasing net — ratele se calculează doar pe baza preţului net de vânzare al obiectului

contractului.

În funcţie de caracteristicile pieţei căreia i se adresează şi de relaţiile stabilite cu clienţii, au

apărut şi unele forme speciale de leasing, cum ar fi:

a) leasing experimental - presupune închirierea bunurilor pe perioade scurte urmate de

vânzarea lor, în cazul în care corespund exigenţelor beneficiarului;

b) time-sharing — se bazează pe o închiriere pe timpi partajaţi, adică a mai multor clienţi

simultan. Ratele plătite lunar la asemenea contracte sunt de aproximativ 3-4 ori mai mici

decât cele de leasing. Se practică în special în turism prin închirierea bazei materiale in cazul

tehnicii de calcul sau a unor mijloace de transport. Această formă de leasing prezintă două

forme: term leasing, ce presupune o închiriere pe un termen dat, şi trip leasing —

închirierea mijloacelor aferente voiajului.

c) leasing de personal — de regulă, leasingul sau închirierea se referă la o colaborare pe o

perioadă de timp (1 sau câteva zile). În ţările vestice, varianta de lucru temporar este uzitată

şi de persoane care au deja un loc de muncă permanent şi doresc să-şi suplimenteze

veniturile.

Leasingul internaţional

Legislaţia în domeniu din ţara noastră, concretizată prin Legea 99/1999 cu modificarea şi

completarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de

leasing prevede desfăşurarea operaţiunii de leasing fără a trata in mod special leasingul

internaţional. Această operaţiune se subînţelege că poate fi practicată conform art. 25 astfel:

Bunurile mobile care sunt introduse în ţară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice

române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăţi de leasing persoane juridice

străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de

leasing, cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de import,

inclusiv a garanţiilor vamale.

Bunurile mobile care sunt introduse în ţară de societăţile de leasing, persoane juridice

române, în baza unor contracte încheiate cu utilizatorii, persoane fizice sau juridice române, se

încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor

drepturilor de import.

În cazul în care utilizatorul, din vina societăţii de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat

dreptul de opţiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achiziţia

bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să achite taxa vama1ă la valoarea

reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului.

Practicarea leasingului financiar internaţional aduce după sine la nivelul utilizatorului pe

lângă avantajele create de legiuitor respectiv, plata taxelor vamale 1a valoarea reziduală, un cost

suplimentar concretizat în plata impozitului pe dobânda inclusă in redevenţă dacă aceasta este

prezentată separat sau pe toată valoarea ratei de leasing in caz contrar, pentru statul român,

impozit ce urmează a fi achitat odată cu plata ratelor de leasing.

Leasingul intern, la fel ca şi leasingul financiar extern, sunt operaţiuni de finanţare in care

participanţii sunt aceiaşi, particularitatea constând în faptul că, atât utilizatorul cât si societatea de

1easing sunt persoane rezidente ale aceleiaşi ţări.

Alte forme de leasing mai des întâlnite sunt leasingul imobiliar şi leasingul acţionar.

Leasingul imobiliar ar putea reprezenta un instrument financiar eficient in achiziţionarea de

sedii de firme sau locuinţe. Fiscalitatea şi preţul de achiziţie a imobilelor sunt două dintre piedicile

dezvoltării acestuia. Apariţia pe piaţa românească a unei bănci ipotecare ar duce la scurtarea

termenului de executare a unui astfel de contract.

Fiecare formă de manifestare prezintă caracteristici proprii care o individualizează de

celelalte ajutând totodată la alegerea în funcţie de tranzacţia respectivă a unui tip sau altul de

operaţiune de leasing.

1.4. Participanţii la operaţiunea de leasing

Pornind de la definiţia leasingului care presupune transferul dreptului de utilitate al unui

bun sau utilaj de la o parte (finanţator) către alta (utilizator), ne confruntăm cu aceşti termeni şi cu

alţii, care vor fi explicaţi în cele ce urmează.

Furnizorul - poate fi producătorul bunului sau o societate comercială care 1-a achiziţionat de

la producător.

Finanţatorul (locatorul) - poate fi o companie financiară, un holding, o bancă de investiţii

sau o bancă comercială, societate de asigurare, societate de leasing sau chiar furnizorul. Sunt

situaţii în care aceasta atrage şi alte companii la finanţarea operaţiunii, dacă valoarea bunului este

ridicată (în cazul avioanelor sau a instalaţiilor complexe).

Băncile şi societăţile financiare8 sunt angrenate în operaţiuni de leasing prin furnizarea de

fonduri societăţilor de leasing, închirierea de aranjamente cu marii producători care înfiinţează

societăţi integrate de leasing, participarea la împrumuturile făcute de terţe persoane pentru

finanţarea unor operaţiuni de leasing.

În cazul în care finanţatorul este o bancă, aceasta nu are controlul asupra întreţinerii

exploatării bunului, ea încasând doar contravaloarea ratelor restante din împrumutul acordat (dacă

la sfârşitul locaţiei bunul reintră în posesia furnizorului).

Prin urmare, bunul va trebui protejat printr-un colateral (garanţie). În acest caz ratele de

leasing vor fi mult mai ridicate întru-cât băncile, spre deosebire de societăţile de asigurare, nu

8 Puiu Al., Management internaţional, Tratat Vol. II, Ed. Independenţa Economică, Brăila, 1999, pag. 519

urmăresc profituri din manevrarea unor bunuri, ci din manevrarea banilor care sunt mai scumpi

deoarece, fiind lichizi, au o rotaţie mai mare.

Societăţile generale de leasing9 operează cu o largă gamă de produse, achiziţionând

echipamente de la diverşi producători pe baza specificaţiilor beneficiarilor. La rândul lor, societăţile

generale de leasing pot apărea fie ca firme independente, fie ca sucursale ale unor societăţi

financiare.

Societăţile de leasing de intermediere desfăşoară o activitate de mijlocire. Proprietatea

asupra echipamentelor închiriate aparţine celor care au furnizat fondurile de investiţii (societăţi şi

bănci cu un capital foarte mare) care urmăresc, de fapt, pe această cale, evaziunea fiscală.

Societăţi de leasing integrate sunt cele constituite de către mari unităţi producătoare care

au înfiinţat societăţi de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezultă din

aceste afaceri. Printre aceste întreprinderi figurează marii producători de calculatoare electronice şi

din industria aeronautică, companiile telefonice etc.

Societatea de asigurare are următoarele atribuţii:

a) încheie contractul de asigurare cu proprietarul bunului;

b) emite poliţa de asigurare;

c) achită contravaloarea poliţei în caz de necesitate.

Beneficiarul (locatarul) de regulă este unic. Doar în anumite situaţii, stipulate prin contractul

de leasing, este posibilă exploatarea bunului în asociere cu un alt beneficiar adică subînchirierea

acestuia.

9 Idem, pag.520

CAPITOLUL II:

LOCUL LEASINGULUI ÎN CADRUL TEHNICILOR DE FINANŢARE

2.1 Contractul de leasing

Contractul de leasing face parte din categoria contractelor de locaţie, prezentând o serie de

aspecte specifice ce ţin de obiectul şi tehnica de realizare a acestei operaţiuni comerciale.

Particularităţile pe care le prezintă diferitele forme de leasing se reflectă şi în contractele ce

reglementează aceste operaţiuni, neexistând un tip de contract universal valabil. Totuşi, există o

serie de reglementări de interes universal care se iau, de regulă, în considerare, în afacerile de

leasing (anexa nr. 1).

Având în vedere că se întâlnesc o varietate de contracte de leasing care diferă de la o

operaţiune la alta, în rândurile următoare vom regăsi câteva elemente de valabilitate mai largă ale

acestor contracte. Printre elementele componente ale contractului de leasing, menţionăm în

deosebi pe cele referitoare la perioada de închiriere, modul de determinare a taxei de leasing,

precum şi obligaţiile şi drepturile părţilor.

Societăţile de leasing împart viaţa tehnică a maşinilor (adică timpul în care o maşină poate fi

menţinută în stare de funcţionare prin întreţinere şi reparaţii) în două perioade:

- o perioadă primară, egală cu viaţa economică a maşinii (intervalul de timp în care se

apreciază că maşina nu riscă să sufere o uzură morală). Perioada primară corespunde, în unele

cazuri, cu perioada de amortizare fiscală, adică cu intervalul de timp fixat de legile fiscale, în care

producătorii pot prevedea la capitolul „cheltuieli” o cotă de amortizare neimpozabilă. În timpul

acestei perioade, ca regulă generală, contractul de leasing nu poate fi denunţat în vederea rezilierii.

În schimb, în decursul perioadei secundare, contractul poate fi reziliat oricând, cu un preaviz

conform cu prevederile contractuale.

- o perioadă secundară, echivalentă cu intervalul de timp care durează de la terminarea vieţi

economice până la sfârşitul vieţii tehnice a maşinii.

Contractul de leasing prevede: părţile; obiectul; valoarea; durata; obligaţiile părţilor;

răspunderea contractuală; condiţiile de utilizare, întreţinere şi control asupra bunului închiriat, cu

detalierea obligaţiilor chiriaşului; garantarea bunului de către furnizor şi exonerarea societăţii de

leasing de orice responsabilitate; proprietatea bunului cu implicaţiile şi modul de exercitare a

dreptului de proprietate; responsabilitatea chiriaşului şi varianta de asigurare; rezilierea

contractului pentru diferite cazuri şi implicaţii pentru chiriaş şi firmă; expirarea contractului şi

aplicarea triplei opţiuni a utilizatorului; starea bunului restituit; modul de suportare a impozitelor şi

taxelor; modul de soluţionare a reclamaţiilor; condiţiile particulare pentru locator şi locatar (cu

aprecierea datei de plată a primei rate şi eşalonarea anuală a celorlalte rate de chirie, cu precizarea

modului de plată).

Contractul de leasing cuprinde o serie de drepturi şi obligaţii pentru partenerii de afaceri10:

Drepturile utilizatorului - beneficiar stipulate în contract sunt:

10 Puiu Al., Op. cit., pag. 524 -525

- dreptul de folosinţă asupra bunului închiriat;

- autonomie tehnică şi de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

- beneficiază de asistenţă tehnică din partea societăţii de leasing sau a furnizorului;

- poate înlocui utilajele avariate, cu condiţia de a respecta instrucţiunile de folosire;

- poate înlocui utilajul uzat moral cu altul corespunzător progresului tehnic înregistrat

în ramura respectivă, cu majorări ale chiriei;

- beneficiază, la sfârşitul contractului, de tripla opţiune (cumpărare, restituire sau

continuarea locaţiei).

Obligaţiile utilizatorului sunt:

- să exploateze maşinile şi utilajele închiriate conform instrucţiunilor tehnice;

- să se îngrijească de instruirea personalului destinat exploatării maşinilor închiriate;

- să nu aducă nici un fel de modificări în construcţia utilajelor fără acordul societăţii de

leasing;

- să asigure utilaje închiriate în folosul societăţii de leasing;

- să păstreze în condiţii corespunzătoare utilajele închiriate, pe toată durata

contractului, chiar şi în perioada când nu se află în exploatare.

Societatea finanţatoare are următoarele drepturi:

- să inspecteze periodic starea utilajului închiriat şi modul de exploatare;

- să rezilieze contractul înainte de termen, dacă utilizatorul nu şi-a îndeplinit

obligaţiile comerciale, aceasta atrăgând după sine restituirea utilajului închiriat,

plata în continuare a chiriei, precum şi a unor eventuale daune.

Societatea de leasing are şi următoarele obligaţii:

- să livreze utilizatorului echipamentul în bună stare de funcţionare;

- să instruiască personalul destinat exploatării bunului ce face obiectul locaţiei;

- să efectueze reparaţia defecţiunilor care nu sunt rezultatul nerespectării

instrucţiunilor de exploatare;

- să asigure piesele de schimb necesare operaţiei sau să achite contravaloarea

acestora, dacă au fost procurate de utilizator.

În unele contracte se întâlnesc şi clauze speciale prin care societatea de leasing se obligă să

schimbe utilajele avariate, cu condiţia ca beneficiarul să fi respectat instrucţiunile de folosire.

Calculul taxei ce trebuie plătită de către utilizator se face luând în seamă condiţiile de piaţă,

riscurile care pot intervenii pe perioada închirierii de bază, posibilitatea de a reînchiria ulterior

bunul altui client etc. Taxa de leasing este, de regulă, fixată ca o sumă constantă ce trebuie plătită

semestrial, trimestrial, bitrimestrial sau lunar. În ţări precum Franţa este răspândită practica plăţii

unei chirii variabile.

Plata chiriei poate fi fixată în mod anticipat (la începutul perioadei) sau la sfârşitul perioadei.

Metodele de calcul a chiriei diferă de la o formă de leasing la alta, de la o societate de

leasing la alta, dar, de regulă, se parcurg următoarele etape:

- determinarea preţului real de achiziţie a echipamentului, la care se adaugă

cheltuielile de transport şi altele;

- determinarea comisionului societăţii de leasing, care depinde atât de preţul

echipamentului cât şi de cheltuielile generale ale societăţii (în general, el se situează

între 5-25%);

- stabilirea cotelor procentuale de amortizare a echipamentului care, prin aplicarea la

cheltuielile de capital şi însumate, asigură recuperarea uzurii fizice a echipamentului;

- aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor de capital, a factorilor care

cuantifică serviciile de creditare sau ajutorul financiar pe care îl acordă societatea de

leasing clientului, recuperarea dobânzilor şi a profitului rezultat din investiţia făcută;

acest factor este întâlnit în lucrări de specialitate sub denumirea de „rata taxei

marginale”.

În cazul operaţiunilor de full service leasing (leasing brut), la chiria obişnuită se adaugă şi

cheltuielile efectuate pentru întreţinerea şi repararea maşinilor.

La calcularea chiriei de leasing este uzuală stabilirea alături de chiria lunară, trimestrială sau

anuală a unui adaos la chirie, calculat în funcţie de intensitatea utilizării maşinii şi care poartă

numele de royality sau bonificaţie de leasing.

Stabilirea de royalities are o importanţă deosebită pentru contractele de operating leasing,

care au o durată relativ scurtă şi includ riscul nerealizării preţului de export, în cazul în care maşinile

nu pot fi reînchiriate. După cum se ştie, o condiţie a reînchirierii este şi starea şi buna funcţionare a

maşinii. Dacă utilizează intensiv maşina, ceea ce va duce la o accelerare a uzurii fizice a acesteia,

uzura suplimentară va trebui recuperată, în mod obligatoriu, prin stabilirea şi perceperea de

royalities11.

2.2 Scheme de derulare si finanţare a operaţiunilor de leasing

Prezentăm în continuare câteva scheme de derulare şi finanţare a operaţiunilor de leasing

pentru evidenţierea situaţiilor posibile în practică.

A. Schema clasică este aceea în care finanţatorul dispune de resurse financiare proprii, pe

care le antrenează în finanţarea achiziţiei bunului care va face obiectul contractului de leasing.

Schematic, acest lucru poate fi reprezentat astfel:

Livrează bunul

11 Voiculescu D., Coraş M., Op. cit., pag. 58-59

Finanţator: societatea de leasing

Furnizor Beneficiar

Achităbunul

Închiriază

bunul

Figura 2.1. Schema clasică a operaţiunilor de leasing

În acest caz, bunul este achiziţionat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor de

leasing va apărea dobânda pe care beneficiarul ar plăti-o unei bănci, dacă ar achiziţiona un credit,

dobândă care trebuie să fie atractivă pentru acesta. Această dobândă va acoperi riscul de

plasament al sumelor antrenate. Adeseori dobânda percepută acoperă şi profitul vizat de

finanţator din operaţiune.

B. O altă schemă este aceea reprezentată în figura următoare, în care societatea de leasing

finanţează operaţiunile pe baza unor surse financiare atrase (de regulă de la bănci).

Livrează bunul

Figura 2.2 Schema operaţiunilor de leasing cu finanţare extern

În acest caz, dobânda percepută de bancă este transferată beneficiarului în cadrul ratelor de

leasing. Aceasta este schema cea mai întâlnită în practică, întru-cât volumul operaţiunilor de leasing

depăşeşte potenţialul financiar al societăţilor specializate în operaţiunile de leasing.

C. Există o formă de leasing denumită „leasing leveraj”, utilizată frecvent în tranzacţiile cu

echipamente de mare valoare, cum ar fi avioanele, în care societatea de leasing finanţează doar o

Banca

Finanţator: societatea de leasing

Furnizor Beneficiar

Achităbunul

Închiriază

bunul

parte din valoarea bunului, restul fiind acoperită de diferiţi creditori (societăţi de finanţare) care,

contra unei dobânzi, îşi vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la

beneficiari. Aceşti creditori nu vor solicita societăţii de leasing rambursarea sumelor în afara

clauzelor prevăzute în contractul de leasing, asumându-şi astfel riscurile operaţiunii.

Garanţia rambursării sumelor o reprezintă garanţiile oferite în cadrul contractului de leasing

de către beneficiarii societăţii de leasing.

Livrează bunul

Figura 2.3 Schema operaţiunilor de leasing „laveraj”

D. Sunt situaţii în care furnizorul livrează bunul pe credit, urmând a recupera contravaloarea

lui pe măsura încasării ratelor de leasing de la beneficiar.

Achită bunul

Societatea de finanţare Societatea de finanţare

Societatea de leasing

Furnizor Beneficiar

Participă la finanţarea

operaţiunii

Rambursează creditul

Închiriază bunul

Finanţator: societatea de leasing

Furnizor Beneficiar

Achită bunul

eşalonat

Livrează bunul

Închiriază bunul

creditează

Figura 2.4 Schema leasingului cu credit furnizor

E. O altă situaţie posibilă este aceea în care furnizorul este producătorul bunului, efectuând

operaţiunea de leasing. Lucrurile în acest caz se simplifică, întru-cât nu sunt necesare fonduri

pentru achiziţia bunului de către societatea de leasing, care este aceeaşi cu cea a furnizorului.

Figura 2.5. Schema leasingului ,,furnizor”

F. În practică pot apărea situaţii în care beneficiarul să nu aibă bonitatea solicitată de

finanţator pentru a putea beneficia de facilităţile contractării în leasing a unui bun. De aceea se

poate apela la o altă societate comercială care să devină titularul contractului de leasing şi cu care

să se asocieze în participaţiune pentru a derula contractul. In astfe1 de situaţii, beneficiarul poate

juca rolul unui operator de leasing.

În acest caz, contractul de leasing va fi încheiat de societatea care deţine garanţiile necesare

derulării operaţiunii şi se va stipula posibilitatea subînchirierii sau exp1oatarii in comun cu alte

societăţi comerciale a bunului care face obiectul contractului.

Societatea de leasing

(furnizorul)

Beneficiarul Închiriază bunul

Figura 2.6 Schema leasingului cu operator intercalat

G. Există o schemă de derulare a operaţiunilor de leasing specifică lease-back-ului, in care

intervin doar beneficiarul şi societatea de leasing (finanţatorul). Relaţia dintre aceştia se reduce la

următoarele: beneficiarul trimite scrisoare de intenţie societăţii de leasing în vederea solicitării unui

credit. Societatea de leasing acceptă sau respinge solicitarea beneficiaruiui. In cazul acceptului

beneficiarul vinde bunurile aflate in proprietatea finanţatorului care le închiriază în baza unui

contract de leasing. La finele locaţiei bunurile revin în proprietatea beneficiarului în urma achitării

valorii lor reziduale.

Societatea de leasing

Furnizor AsociatBeneficiar

asocierelivrează bunul

închiriază

bunul

achită

bunul

Beneficiarul Societatea de leasing

Vinde bunuri aflate în proprietate

Închiriază bunurile cumpărate

Figura 2.7 Schema operaţiunii de lease-back

H. Analog cu mecanismul de derulare a lease-back-ului este cel al leasing-ului acţionar.

Deosebirea apare în faptul că beneficiarul nu vinde bunuri, ci acţiuni ale societăţii unui fond de

investiţii care le va lua în locaţie în schimbul unei chirii stipulate în contractul de locaţie. Aşadar, în

acest caz beneficiarul vinde acţiuni pe care le preia în locaţie urmând a le răscumpăra la finele

perioadei de locaţie.

O variantă de generalizare a leasingului acţionar este aceea în care emitentul este diferit de

beneficiar, adică emitentul de acţiuni nu reintră în posesia acţiunilor, el jucând rolul furnizorului.

Acţiunile subscrise vor fi date în locaţie unui beneficiar care va deveni proprietaru1 lor 1a finele

perioadei de locaţie.

2.3 Avantajele şi limitele leasingului

Leasing-ul a devenit o necesitate datorită ritmului rapid al progresului tehnic şi al

concurenţei, ritm ce devansează posibilităţile de finanţare ale întreprinderilor sau de creditare.

Decizia de achiziţionare a unui bun în leasing trebuie luată numai după o atentă analiză a

avantajelor si dezavantajelor pe care aceasta le poate aduce companiei. Numai astfel se va

achiziţiona bunul dorit cu un maxim de efect si cu un minim de efort pentru companie.

Astfel trebuiesc luate în considerare următoarele avantaje ale leasingului :

1. Mecanismul de plată prin ratele de leasing constituie un avantaj pentru utilizator prin

economisirea în faza iniţială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;

2. Nu necesită garanţii suplimentare;

3. Flexibilitatea ce derivă din posibilitatea formulării mai multor variante de leasing;

4. Reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate şi de dezvoltare a activităţii;

5. Mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;

6. Durata de închiriere poate fi stabilită astfel încât întreprinderea să fie dotată permanent cu

maşinile cele mai moderne şi cu cel mai bun randament;

7. Posibilitatea de a negocia modul de eşalonare a ratelor (rate mai mici la început);

8. Se poate conveni cu furnizorul să se înlocuiască utilajele cu altele mai moderne, beneficiarul

fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale care a devenit foarte intensă în condiţiile

revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale;

9. Obţinerea de utilaje pe perioade foarte scurte pe care nu se justifică cumpărarea (operaţii de

hire-renting);

10. Posibilitatea folosirii în continuare şi după încheierea contractului, a maşinilor solicitându-se

însă chirii mai reduse;

11. Posibilitatea de a achiziţiona bunul la încheierea contractului la un preţ mai scăzut dat de

valoarea reziduală;

12. Cheltuielile cu redevenţele plătite societăţilor de leasing sunt, în ţările dezvoltate, în totalitate

deductibile din profitul impozabil. Există şi opinia potrivit căreia această deductibilitate trebuie

să ţină seama de reglementările privind impozitul pe profit, şi anume cheltuielile deductibile să

fie aferente veniturilor obţinute de utilizator prin exploatarea utilajelor obţinute prin leasing, în

caz contrar, realizându-se un act contrar de evaziune fiscală ;

13. Pentru bunurile provenite din import, plata taxelor vamale şi a accizelor se calculează doar la

valoarea reziduală (la noi, potrivit reglementărilor legale în vigoare, acestea nu se pot calcula la

o valoarea reziduală sub 20 % din valoarea de intrare a bunului);

14. Graficul de plăţi a unei operaţiuni de leasing este mult mai flexibil decât al unui credit bancar;

15. Utilizatorul poate beneficia la preţuri modice de know-how privind exploatarea optimă a

maşinilor, utilajelor, instalaţiilor aflate în folosinţa sa, pregătirea personalului şi creşterea

nivelului de calificare;

16. Bilanţul contabil al întreprinderii locatare nu este afectat în cazul sistemelor de contabilitate

grefate pe principiul „prevalenţei aparenţei juridice supra realităţii economice” („form over

substance principle”) dar şi pentru sistemele de contabilitate ce aplică principul „prevalenţei

realităţii economicului asupra aparenţei juridicului” („substance over form principle”) însă aici

numai pentru leasingul operaţional;

17. Avantaj pentru obţinerea unui credit bancar, prin faptul că leasingul oferă o mai bună imagine

financiară a întreprinderii prin influenţarea indicatorilor determinaţi pe baza bilanţului contabil

(mai ales în cazul aplicării principiului contabil „form over substance principle”). Totuşi pe o

piaţă funcţională investitorii nu se mai lasă păcăliţi cu asemenea trucuri transparente;

18. Permite depăşirea anumitor dificultăţi legate de legislaţie, de exemplu atunci când legislaţia

naţională interzice anumite importuri de utilaje;

Însă, pe lângă aceste avantaje există şi o serie de limite şi riscuri ale leasingului asupra

societăţii:

1. Este eficient numai în condiţiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing în

toată perioada de închiriere;

2. Adeseori este mai costisitor decât cumpărarea pe credit, iar opţiunea pentru o astfel de

operaţiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile;

3. Prezintă condiţii restrictive în ceea ce priveşte obligaţiile de întreţinere a bunului mai ales în

cazul leasingului operaţional;

4. În cazul leasingului financiar, imposibilitatea rezilierii contractului înainte de termen chiar dacă

bunul devine inutilizabil; rezilierea contractului poate avea loc numai prin plata unei penalităţi

substanţiale din partea utilizatorului care să-i asigure finanţatorului profitul proiectat şi să

acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză;

5. Avantajul reducerii impozitului datorat prin includerea ratelor de leasing pe cheltuieli

deductibile este adeseori supraestimat, putând conduce la decizii greşite privind unele oferte

de leasing.

Astfel, în luarea deciziei de finanţare prin leasing trebuie puse în balanţă atât avantajele

economico-financiare cât şi dezavantajele pe care leasingul le poate avea pentru societate. Aşa

cum am arătat şi în capitolul anterior, faţă de alte modalităţi de finanţare, leasingul este net

superior atât din punct de vedere economico-finaciar cât şi din punct de vedere contabil, iar

avantajele sunt multiple.

Din punct de vedere al locatorului, este esenţial faptul că contractul de leasing îi protejează

dreptul de proprietate şi deci poate acţiona direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se

achită de obligaţiile contractuale. De asemenea, obiectul finanţării fiind legat direct de contract şi

fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei şi este mult mai uşor de luat

o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului.

Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. Acesta

poate să plătească dreptul de folosinţă şi, în cele din urmă, să achiziţioneze un bun investiţional pe

măsură ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenţate încât să permită plata ratelor şi

chiar obţinerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare. De exemplu, pentru

activităţi sezoniere - cum ar fi industria zahărului - ratele pot fi orientate spre sfârşitul perioadei de

producţie, când veniturile înregistrate din vânzarea produselor vor permite achitarea obligaţiilor de

plată. În aceste cazuri, ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau semestriale; dimpotrivă, pentru

activităţi unde încasările sunt ritmice şi se întind pe tot parcursul anului - cum ar fi panificaţia,

industria laptelui - ratele pot fi lunare.

Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puţin un an. Nu există o cerinţă expresă

ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, dar Ordonanţa nr. 51 reglementează clauzele obligatorii

într-un contract de leasing, astfel că forma scrisă trebuie subînţelesă.

Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi pus în executare contra

utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei proceduri judiciare) dacă utilizatorul refuză să

înapoieze bunul, în următoarele situaţii:

la sfârşitul perioadei de leasing, dacă acesta nu a formulat opţiunea cumpărării bunului

sau a prelungirii contractului;

în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.

Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse înregistrării în Arhiva

Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în condiţiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate faţă de

terţi, dar interesul unei astfel de înregistrări este al locatorului, iar nu al utilizatorului (ca în cazul

leasing-ului imobiliar).

Achiziţionarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele TI) prin leasing financiar

intră sub incidenţa legislaţiei referitoare la amortizare (în principal, Legea nr. 15/1994 privind

amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, astfel cum a fost modificată şi

republicată), astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi tratată diferenţiat. Astfel, o parte a

ratei este deductibilă ca dobândă, o altă parte ca primă de asigurare şi o altă parte ca preţul de

achiziţionare a bunului, acesta din urmă fiind determinat conform legislaţiei referitoare la

amortizare.

Ordonanţa nr. 51 conţine şi unele reguli speciale privind taxele vamale. Astfel, bunurile care

sunt introduse în ţară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte

de leasing încheiate cu societăţi de leasing, persoane juridice străine, sau de societăţi de leasing

persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice

sau juridice române, bunul se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata

contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de

import. Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului la sfârşitul perioadei de leasing, el va fi

obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a

bunului (preţul plătit de locator furnizorului). Cu toate acestea, din punctul de vedere al

regulamentelor vamale, utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data

încheierii contractului.

Se pare că, pe fondul descreşterii economice, dezavantajele leasingului ca sursă de finanţare

au cântărit mai greu în ultima perioadă. Acest lucru se observă prin scăderea pieţei de leasing în

comparaţie cu anii precedenţi precum şi din dificultatea recuperării creanţelor cu care se confruntă

societăţile de leasing.

2.4 Importanţa leasingului faţă de alte operaţiuni financiare

Leasingul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc să îşi achiziţioneze

utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi financiare. Această tehnică de finanţare care

presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite

de la bănci, ori nu vor să-şi greveze bunurile mobile şi imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri,

sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri

împrumutate a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta,

leasingul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde întreprinderea beneficiară

suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea, leasingul ca tehnică de finanţare vizează în

primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea performanţelor, iar pe plan

mai general, asigură progresul tehnic.

În opţiunea utilizatorului asupra achiziţionării bunului, din multiplele variante pe care le are,

costul net al achiziţiei are un rol primordial. Acesta se calculează ţinând seama, pe lângă preţul de

achiziţie al bunului, şi de o serie de alte elemente ce influenţează mărimea acestuia:

- economia fiscală

- factorul de actualizare

- diferitele tipuri de asigurare pe care utilizatorul este obligat să le efectueze

- cheltuieli specifice fiecărui tip de achiziţionare

Achiziţionarea bunului cu plata cash

În cazul opţiunii pentru această variantă, utilizatorul va imobiliza întreaga sumă a bunului ce

se achiziţionează.

Dreptul de proprietate va reveni utilizatorului în momentul livrării bunului. De asemenea,

utilizatorul va plăti contravaloarea impozitului pentru sumele avansate.

Întru-cât finanţarea achiziţiei bunului poate fi realizată din fonduri de investiţii, este posibilă

existenţa unor facilităţi fiscale care să diminueze mărimea impozitului. Ideal ar fi ca sumele totale

avansate să fie echivalente cu preţul bunului achiziţionat.

Achiziţionarea bunului prin contractarea unui credit bancar

Creditul este un element indispensabil în tranzacţiile comerciale, de aceea funcţionează în

prezent mecanisme de finanţare complexe, realizate de regulă prin bănci; creditul este o formă de

finanţare tradiţională, deoarece pentru investiţii se apelează de obicei la credit.

Este o variantă destul de dificil de pus în practică datorită condiţiilor actuale ale economiei

romaneşti şi mărimii dobânzilor la creditele acordate.

Dacă utilizatorul optează pentru această variantă, trebuie să ţină seama de următoarele

elemente:

- de obicei valoarea creditului reprezintă 80% din valoarea investiţiei, restul de 20%

reprezintă aport propriu, însă aportul propriu poate fi şi mai mare;

- operatorul trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puţin egală cu creditul;

- utilizatorul este obligat să efectueze asigurarea CASCO, dacă este vorba de un automobil

sau autoutilitar;

- pe lângă această asigurare, utilizatorul trebuie să realizeze asigurarea bunului cu care

gajează (Asigurare Property)

- comisionul de gestiune perceput de bancă;

- cheltuielile cu realizarea studiului de fezabilitate care sunt destul de ridicate;

- rata dobânzii;

- perioada de acordare a creditului;

- creditarea se face după o analiză foarte complexă realizată de inspectorii de credite;

- finanţatorul pune accentul mai mult pe analiza situaţiilor financiare într-o viziune

postfaptică şi mai puţin previzională

Achiziţionarea bunului cu plata în rate

În cazul vânzării cu plata în rate, cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a plăti preţul unui bun

din veniturile salariale realizate prin reţineri lunare.

Opţiunea pentru această variantă trebuie să ţină seama de următoarele elemente:

- avansul reprezintă 40% din valoarea bunului;

- utilizatorul - trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puţin de 2 ori mai mare

decât valoarea bunului contractat;

- trebuie să efectueze obligatoriu asigurarea CASCO şi Property;

- trebuie să plătească asigurarea de risc de neplată. Asigurarea de risc de neplată (de risc

financiar) se realizează între societatea furnizoare a bunului şi o societate de asigurări pentru

asigurarea situaţiilor în care utilizatorul nu-şi mai respectă obligaţiile financiare. În acest caz

societatea de asigurări despăgubeşte societatea ce comercializează bunul în rate prin plata tuturor

obligaţiilor pe care societatea beneficiară a bunului 1e mai avea de plată până la sfârşitul

contractului, şi de asemenea se ocupă de recuperarea bunului sau a garanţiilor. Într-un contract de

asigurare pentru vânzarea de bunuri cu plata în rate, riscurile acoperite sunt atât riscul de neplată,

cât şi riscurile generale pentru care se asigură bunul (incendiu, explozie, furt).

- dobânda percepută;

- contractul cu vânzarea în rate se desfăşoară pe o perioadă de 2 ani.

- cheltuielile deductibile în acest caz sunt reprezentate de amortizare, dobânda şi cele trei

tipuri de asigurări;

- prin operaţia cu plata în rate, un anumit bun este schimbat ca marfă, obţinându-se

echivalentul bănesc, şi deci este transferat astfel dreptul de proprietate, precum şi toate riscurile

către cumpărător;

- în acest caz, o dată cu achitarea ultimei rate, bunul intră automat în proprietatea deplină a

cumpărătorului;

- ratele au rolul de plată a preţului bunului.

Achiziţionarea bunului prin leasing

În acest paragraf sunt prezentate câteva argumente pro şi contra pentru achiziţionarea

bunului în leasing în comparaţie cu formele de achiziţionare prezentate.

În tabelele 2.1, 2.2 şi 2.3 sunt prezentate formele de achiziţionare amintite în comparaţie cu

achiziţionarea în leasing..

Comparaţia achiziţionării bunului prin leasing cu achiziţionarea cu plata cash

Tabel nr.2.1

Leasing Plata cash

Imobilizarea în prima lună este de 20%

(valoarea avansului).

Imobilizarea în prima lună reprezintă

preţul bunului şi impozitul plătit statului.

Plata bunului se face eşalonat, în rate

lunare, pe măsura obţinerii de rezultate

economice din folosirea bunului.

Plata se face în momentul încheierii

contractului.

Beneficiarul devine proprietarul bunului

la sfârşitul contractului.

Beneficiarul devine proprietarul în

momentul livrării bunului.

Nu există un decalaj de timp între

momentul efectuării plăţii şi deducerea

cheltuielilor.

Există un decalaj de timp între

momentul efectuării plăţii şi deducerea

cheltuielilor (plata se face în momentul

livrării, pe când deducerea cheltuielilor

cu amortizarea se face eşalonat, în

fiecare lună, pe toată durata normată de

funcţionare a bunului).

Se observă că, în acest caz, este mai avantajoasă achiziţia bunului prin leasing,

deoarece imobilizarea în prima lună, la plata cash reprezintă preţul bunului şi impozitul plătit

statului. La plata cash, după cum se poate observa şi din tabelul nr. 2.1, există un decalaj de timp

între momentul efectuării plăţii şi deducerea cheltuielilor (plata se face în momentul livrării, pe

când deducerea cheltuielilor cu amortizarea se face eşalonat, în fiecare lună, pe toată durata

normată de funcţionare a bunului), iar la achiziţionarea prin leasing nu există un decalaj de timp

între momentul efectuării plăţii şi deducerea cheltuielilor.

Comparaţia achiziţionării în leasing cu achiziţionarea prin contractarea unui

credit bancar

Tabel nr.2.2

Leasing Credit bancar

Nu se garantează cu active fixe din

proprietatea beneficiarului

Se garantează cu active imobilizate cu o

valoare mult mai mare decât creditul

contractat.

Politica de creditare este mult mai

dinamică, documentaţia cerută şi

analizele efectuate fiind mult mai simple

Exigenţele băncii privind bonitatea

firmei sunt mult mai mari; de aceea în

realitate, contractarea unui credit este

mai greu de obţinut.

Societatea de leasing, ca societate

finanţatoare, pune accentul în principal

pe analiza rentabilităţii proiectului ce va

fi finanţat prin leasing, deci are o viziune

previzională.

Finanţatorul pune accentul mai mult pe

analiza situaţiilor financiare într+o

viziune postfaptică şi mai puţin

previzională.

Nu există cheltuieli cu studiul de

fezabilitate

Sunt cheltuieli cu studiul de fezabilitate

Asigurarea CASCO se achită lunar Pe lângă asigurarea CASCO, apare şi o

asigurare pentru bunul ce reprezintă

garanţia

Dacă analizăm leasingul, în forma sa clasică, putem spune că acesta este asemenea unui

credit de investiţii chiar dacă beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din punct de

vedere al finanţatorului, „leasingul este un credit pe termen lung şi mediu, garantat de un drept de

proprietate”; iar din punct de vedere al beneficiarului, el „constituie o formă de creditare în cadrul

căruia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui

se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing şi în final a preţului rezidual”. Creditul astfel obţinut

este sub formă de echipamente şi nu bănească, dar în realitate, cele două noţiuni prezintă

caracteristici diferite cu privire la: gradul de finanţare, forma de acordare, garanţie, analiza

documentaţiei financiare şi politica de creditare.

Dacă luăm ca exemplu situaţia unei firme care doreşte să realizeze o investiţie într-un utilaj,

având posibilitatea să-şi finanţeze investiţia prin credit sau prin leasing, ea va realiza o analiză în

urma căreia să stabilească care modalitate este mai avantajoasă. Analiza se bazează pe compararea

obligaţiilor financiare. Din analiza fluxurilor de numerar în cele două cazuri, leasingul prezintă o

importanţă sporită faţă de credit fiind preferabil din mai multe motive:

– societatea de leasing are mai multe informaţii de specialitate, putând oferi

beneficiarului informaţii mai complete;

– chiria se înregistrează ca şi cheltuială, iar bunul care face obiectul contractului este

acceptat ca şi garanţie;

– capitalul firmei este protejat, deoarece leasingul asigură o finanţare de 100%;

– munca administrativă şi timpul necesar pentru obţinerea bunului prin leasing sunt mai

reduse decât cele pentru credit.

Din anumite puncte de vedere, leasingul se aseamănă cu o operaţie de vânzare-cumpărare

cu plata în rate. Asemănarea achiziţionării cu plata în rate faţă de leasing survine numai prin prisma

finalităţii operaţiunilor, ambele constau în cedarea dreptului de folosinţă asupra bunului.

Deosebirea se poate concretiza în ceea ce priveşte: dreptul de proprietate, dreptul de opţiune,

durata, dobânda utilizată, fiscalitatea aplicată (a se vedea tabelul nr. 2.3).

Comparaţia achiziţionării bunului în leasing cu achiziţionarea cu plata în rate

Tabel nr.2.3

Din cele prezentate putem concluziona că importanţa operaţiunilor de leasing faţă de celelalte

operaţiuni financiare rezidă din avantajele pe care acestea le prezintă faţă de beneficiar, faţă de

finanţator şi faţă de producător.

Sintetizând avantajele faţă de fiecare operaţiune prezentată putem prezenta o înşiruire a

acestora pe fiecare dintre cei trei participanţi la operaţiunile de leasing.

Importanţa pentru beneficiar este ilustrată prin câteva aspecte care ţin de: mecanismele de

negociere de plată a ratelor de leasing; posibilitatea utilizării mai multor variante de leasing; accesul

la tehnologii avansate de dezvoltare a activităţii; programarea riguroasă a cheltuielilor şi lipsa

garanţiilor suplimentare; posibilitatea folosirii bunului şi după expirarea contractului la chirii mai

reduse sau cumpărarea acestuia la valoarea reziduală; plata unor taxe şi accize pentru bunurile

Leasing Plata în rate

Achiziţionarea în leasing nu necesită

garanţii din partea beneficiarului.

Se garantează cu active imobilizate

aflate în proprietatea beneficiarului.

Cheltuielile cu asigurarea riscului de

neplată sunt mai mici.

Riscul de neplată este mai mare, de

aceea cheltuielile cu asigurarea de risc

de neplată sunt de obicei mai mari.

Dreptul de proprietate se transferă

beneficiarului la sfarşitu1 contractului,

la opţiunea acestuia.

Dreptul de proprietate revine

beneficiarului în momentul încheierii

contractului.

Durata pe care se fac plăţile este mult

mai mare, ideea fiind cea de finanţare a

clientului

Durata este de obicei mult mai scurtă,

pentru că se urmăreşte doar facilitarea

achiziţionării bunului de către beneficiar

Beneficiarul poate include redevenţele

direct pe cheltuieli

beneficiarul trece doar amortismentul

periodic pe cheltuieli, calculat prin

deducerea din masa impozabilă a unui

procent anume stabilit de actele

normative în vigoare.

provenite din import la valoarea reziduală şi nu în ultimul rând o finanţare avantajoasă cu bunuri

(instalaţii, maşini, utilaje) şi „know-how“ la preţuri modice.

Pentru societatea de leasing (finanţatorul) importanţa este ilustrată de aspecte care ţin de:

obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea utilajelor după perioada de

închidere de bază; păstrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor în regim de leasing şi facilităţi

la cumpărarea acestora în cazul când se specializează pe anumite bunuri sau cumpără de la acelaşi

furnizor.

Pentru producător (furnizor) importanţa utilizării operaţiilor de leasing se manifestă prin:

atragerea şi câştigarea de noi beneficiari şi clienţi, este o tehnică de marketing eficientă care a dus la

apariţia pe lângă exportul tradiţional şi a celui în leasing, depăşirea unor dificultăţi legate de

legislaţie în cazul importurilor, promovarea bunurilor de înaltă calitate, cu preţuri ridicate şi implicit

o rată a rentabilităţii mai mare în cazul vânzărilor tradiţionale.

CAPITOLUL III:

PIAŢA DE LEASING ÎN ROMÂNIA.

STUDIU DE CAZ: FINANŢAREA ACTIVITĂŢII PRIN INTERMEDIUL LEASINGULUI LA SC ART

ADVERTISING SRL

3.1 Leasingul în legislaţia românească

La fel ca multe alte fenomene economice, leasingul s-a impus mai rapid ca realitate

economică decât ca o entitate juridică. De aceea, până la apariţia primelor reglementări în

domeniu, în 1997, cu referire expresă la operaţiunile de leasing, desfăşurarea acestor operaţiuni se

realiza conform prevederilor Codului Civil, Codului Comercial şi a legislaţiei internaţionale, respectiv

din practica leasingului din ţările occidentale, după principiul conform căruia ceea ce nu este

interzis de lege este permis.

Înainte de 1989, leasingul era practicat în România într-o foarte mică măsură, de aceea

crearea unui cadru legislativ pentru aceste operaţiuni nu era justificată. După 1989 începe

formarea unui nou cadru legislativ, care să reglementeze funcţionarea activităţilor economice

conform mecanismului economiei de piaţă.

Principalele acte normative care reglementează operaţiunile de leasing din România

sunt12:

HG nr. 72/20.02.1993 prevede ca bunurile importate pe bază de contract de leasing să fie

considerate import temporar pe toată durata contractului (beneficiarul trebuie să deschidă o

garanţie bancară în favoarea vămii pentru taxele vamale datorate, calculate la valoarea de

achiziţie a bunului, urmând ca la finele perioadei de leasing să se efectueze vămuirea bunurilor

şi să se plătească taxele vamale la valoarea reziduală.

OG nr. 12/31.01.1995 completează HG nr.72/1993, eliminând obligaţiile garantării taxelor

vamale; impune anumite condiţii-bunurile să fie destinate producţiei, să nu aibă o vechime mai

mare de 2 ani, iar perioada de leasing să fie de maximum 3 ani.

12 www.leasing.ro

HG nr.3/17.10.1995 reglementează regimul TVA‚ în operaţiunile de leasing privind Normele

pentru aplicarea OG nr.3/1992 privind TVA.

Primele reglementări legale ale leasingului au fost date prin OG nr. 51/28.08.1997 privind

operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, publicată în M.O. al României nr.224/1997. Deşi

reuşeşte să impună ordinea într-un domeniu nou şi mai puţin cunoscut, acestui act normativ i

se aduc o serie de reproşuri.

Următoarea reglementare a leasingului a fost Legea nr.90/28.04.1998 pentru aprobarea

Ordonanţei Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,

publicată în M.O. al României nr.170 din 30 aprilie 1998. Această lege aduce o serie de

modificări destul de importante faţă de vechea ordonanţă: introduce noţiunea de „redevenţă”,

prevede posibilitatea cumpărării bunului la finalul contractului, introduce leasingul bunurilor

mobile, renunţă la o serie din exprimările defectuoase din vechea reglementare. Dar şi această

lege semnalează o serie de neajunsuri, iar la data de 27 mai 1999 se publică în M.O. al României

Legea nr.99 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei, prin care Guvernul şi-a asumat

răspunderea în faţa Parlamentului, cuprinzând, la Titlul II, modificarea şi completarea O.G.

nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.

Modificările aduse prin noua lege sunt majore: se defineşte distinct leasingul financiar de

cel operaţional, se aduc precizări pentru delimitarea mai exactă a drepturilor şi obligaţiilor fiecărei

părţi, se introduce prevederea conform căreia valoarea reziduală a bunurilor importate pentru

leasing, la finalul contractului, (preţul la care utilizatorul poate cumpăra bunul) este minim 20% din

valoarea de intrare. De asemenea, în cazul leasingului financiar, preţul la care utilizatorul poate

cumpăra bunul la expirarea contractului poate fi maxim 50% din valoarea de intrare a acestuia. O

altă îmbunătăţire adusă în acest sens vizează adoptarea principiului primordialităţii economicului

asupra juridicului (“substance over form principle”), care în domeniul leasingului s-ar traduce prin

preluarea în bilanţul contabil al locatarului a bunului ce face obiectul leasingului financiar,

considerându-se că acesta preia, în mare măsură, riscurile şi beneficiile de la locator.

Noua lege a leasingului este apreciată pozitiv de societăţile de leasing române, deoarece le

dă dreptul de a se bucura de acelaşi regim fiscal ca şi cele străine. Însă, prin faptul că prevede

valoarea reziduală de minim 20% pentru bunurile de import, legea determină scumpirea

leasingului, din două motive:

- pe de o parte, crescând valoarea reziduală (rămasă), cresc dobânzile plătite de utilizator,

pentru a acoperi riscul asumat de finanţator ca valoarea de piaţă a bunului la finalul contractului să

fie mai mică decât cea reziduală.

- pe de altă parte, creşte valoarea taxelor vamale ce se vor plăti în momentul cumpărării

bunului de către utilizator. Plata unor taxe vamale mai mari către bugetul statului a fost, de fapt,

raţiunea pentru care s-a introdus această prevedere neîntâlnită încă în legislaţia leasingului din alte

ţări.

Din cele prezentate mai sus, reiese clar existenţa unor perspective de perfecţionare a

leasingului în ţara noastră. Ca o consecinţă a demersului României către economia de piaţă este şi

procesul de normalizare contabilă. Scopul armonizării contabile româneşti la Standardele

Internaţionale de Contabilitate (IAS) constă în limbajul contabil comun, astfel încât situaţiile

financiare ale societăţilor comerciale să poată fi utilizate în lumea întreagă. În perspectiva aderării

la Uniunea Europeană, România a înţeles necesitatea alinierii la reglementările contabile şi a făcut

eforturi sporite de a se adapta acestor cerinţe.

Ultimele reglementări pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele

europene este O.M.F.P. nr.1752/17.11.2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006.

La data intrării în vigoare a ordinului se abrogă: O.M.F.P. nr. 94/2001 şi O.M.F.P.

nr.306/2002, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a

Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Apariţia OG 28/2006 , precum şi Legea 266 din 29.06.2006 pentru aprobarea OG 28/2006

privind reglementarea unor măsuri financiar – fiscale, a condus la apariţia Instituţiilor Financiare

Nebancare (IFN). Prin aceasta BNR obligă societăţile de leasing să-şi definească obiectul de

activitate ca leasing financiar, aşa cum este specificat în art. 7 al OG 28/2006. Aceeaşi ordonanţă la

art 8, pct (6) se referă la leasingul operaţional, astfel: “închirierea de bunuri mobile şi imobile către

terţe părţi, inclusiv leasing operaţional, cu condiţia ca valoarea bunurilor mobile şi imobile să nu

depăşească o limită care se stabileşte prin norme de către BNR13.”

13 www.diamant2000.ro/legislatie-leasing

Un alt ordin este Ordinul ministrului finanţelor publice nr.84 din 17 ianuarie 2007 privind

aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe

valoare adăugată şi accizelor datorate în vamă în cazul operaţiunilor de leasing aflate în derulare la

data aderării, publicat în Monitorul Oficial nr. 80 din 1 februarie 2007.

Potrivit legii, pot face obiect al contractului de leasing: bunurile imobile (construcţiile şi

terenurile pe care se află acestea); bunuri mobile de folosinţă îndelungată aflate în circuitul civil

(aparate electrocasnice, mobilier etc.); echipamentele industriale (maşini, instalaţii, utilaje etc.).

Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing trebuie să fie în proprietatea societăţii de leasing

(ca urmare a achiziţionării sau fabricării lor) sau construite pentru aceasta (în cazul imobilelor)

pentru a putea fi date, ulterior, în folosinţă utilizatorului. Ele rămân în proprietatea societăţii de

leasing pe toată durata contractului de leasing.

Nu pot face obiectul contractelor de leasing: înregistrările pe bandă video şi audio; piesele

de teatru; manuscrisele; brevetele şi drepturile de autor; bunuri necorporale.

În România sunt reglementate şi derulate trei forme ale leasingului şi anume: leasingul

financiar, leasingul operaţional şi leas-back-ul*. (vezi tabelul nr. 3.1)

Părţile într-un contract de leasing sunt: locatorul/finanţatorul (societatea de leasing),

respectiv locatarul/utilizatorul, fiecare având o serie de drepturi şi obligaţii în corelaţie şi strânsă

interdependenţă.

Perioada de valabilitatea a contractului de leasing nu poate fi mai mică de un an, acesta

putând înceta la termenul convenit între părţi sau înaintea acestui termen, ca urmare a voinţei

părţilor sau a producerii unui eveniment.

În România, legislaţia în vigoare stabileşte în mod diferit maniera de determinare a ratelor

de leasing în cazul leasingului financiar, respectiv operaţional (vezi tabel nr.3. 2). Dacă, din cauze

fortuite, bunul închiriat este pierdut, distrus sau avariat, utilizatorul va continua plata ratelor de

leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing.

* Art.2 literele e) şi f) din OG nr. 51/1997 republicată în 2000 se abrogă, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod fiscal ala României. Potrivit acestui din urmă act normativ, la art.7 sunt definite contractele de leasing operaţional şi financiar. Operaţiunile de lease-back rămân reglementate de prevederile OG nr. 51/1997, republicată în 2000.

Potrivit legislaţiei în vigoare din ţara noastră, în cazul în care, utilizatorul nu execută

obligaţia de plată a ratelor de leasing, timp de două luni consecutive, finanţatorul are dreptul de a

rezilia contractul, utilizatorul fiind obligat să restituie bunul şi să plătească ratele scadente, cu

daune interese, dacă în contract nu se prevede altfel. De asemenea, refuzul de primire a bunului la

termenul stipulat în contractul de leasing atrage după sine dreptul societăţii de leasing de a rezilia

contractul, cu daune-interese. În contract se pot înscrie clauze care permit finanţatorului să solicite

rezilierea contractului, dacă continuarea lui poate deveni periculoasă pentru el (în caz de

reorganizare judiciară sau faliment al utilizatorului, în cazul cesiunii activităţii utilizatorului sau a

diminuării garanţiilor iniţiale), din momentul acceptării acestor clauze de către utilizator.

Forme ale leasingului reglementate în România

Tabel nr. 3.1

Calcularea ratelor de leasing potrivit legislaţiei din România

Tabel nr. 3.2

Forme ale

leasingului

Caracteristici

Leasingul

financiar

- operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din

următoarele condiţii:

a) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra

utilizatorului la momentul la care contractului de leasing produce

efecte;

b) părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se

transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

c) perioada de leasing (orice perioada în care contractul poate fi prelungit)

depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face

obiectul leasingului.

Leasing

operaţional

- operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile

enumerate

mai sus;

Lease–back - operaţiune care constă în vânzarea de către o întreprindere (locatar) a

unor imobilizări către o societate de leasing (locator) urmată de

închirierea lor imediată, de către întreprinderea care le-a cedat.

Forme ale

leasingului

Formula de calcul a ratelor de leasing

Leasing

financiar

Rata de leasing = cota parte din valoarea de intrare a

bunului + dobânda de leasing

Valoarea de intrare a bunului este valoarea de dobândire a bunului de

către finanţator.

Dobânda de leasing este convenită prin acordul părţilor.

Leasing

operaţional

Chiria se stabileşte prin acordul părţilor contractante.

În majoritatea cazurilor contractul de leasing încetează la termenul prevăzut, utilizatorul

având o triplă opţiune: de a achiziţiona bunul la valoarea reziduală convenită în contract, de a-l

restitui în starea în care se află, fără a depăşi starea de uzură normală cauzată de utilizarea sa sau

de a continua contractul de leasing, noul contract cuprinzând dispoziţii diferite de cele din vechiul

contract, deoarece bunul se află într-un anumit stadiu de uzură cauzat de folosinţa anterioară,

ratele de leasing şi valoarea reziduală trebuind calculate în consecinţă.

Potrivit legislaţiei din ţara noastră dreptul de opţiune al utilizatorului trebuie exercitat

conform prevederilor contractuale, fără a depăşi 7 ani de la data introducerii bunului în ţară,

indiferent dacă părţile au prevăzut în contract o perioadă mai mare, respectiv de 14 ani în cazul

mijloacelor destinate transportului aerian.

În România, potrivit prevederilor legale, utilizatorul se poate întoarce direct împotriva

furnizorului, pentru reclamaţii privind livrarea, calitatea bunului, asistenţa tehnică şi service-ul în

perioada de garanţie şi post-garanţie, locatorul/finanţatorul fiind exonerat de orice răspundere.

3.2 Piaţa de leasing în România

Prima societate de leasing în România a fost înfiinţată în 1994 – ROMLEASE S.A. (devenită

UniCredit Leasing Corporation IFN, din 2002), iar primele referiri legislative la operaţiunile de

leasing s-au făcut în O.G. nr.12/1995, în legătură cu regimul vamal al produselor importate în baza

contractelor de leasing. În 1996, Romlease S.A. împreună cu alte trei societăţi comerciale: General

Leasing S.A., Austro Leasing S.A. şi Net Leasing & Factoring Co. au fondat Uniunea (în prezent

Asociaţia) Societăţilor de Leasing din România (ASLR). Ca urmare a reglementării leasingului în

România, acesta a luat o amploare tot mai mare, astfel încât, din septembrie 2002, ea devine

membră LEASEUROPE, reprezentând un pas important pentru piaţa leasingului din România,

intrând astfel în circuitul organizaţional european.

Piaţa de leasing financiar a scăzut în 2009 (vezi graficul 3.1) mai mult decât s-au aşteptat

operatorii de profil, ceea ce a dovedit slăbiciunile din sistem vizavi de analiza clientului şi

structurarea afacerii în sine. A reieşit cu claritate că există încă multe lucruri de îmbunătăţit în

industria locală a leasingului. Criza economică nu a făcut decât să urgenteze acest deznodământ, în

condiţiile în care, în perioada 2006-2008, s-au acordat finanţări în leasing pe bandă rulantă, în

varianta adaptată a „creditului cu buletinul“, care s-a dovedit, după cum se ştie, un dezastru pentru

bănci. În condiţiile date, a scăpat cine a putut. Companiile mari care au continuat să finanţeze, chiar

şi la dimensiuni mult reduse, au asigurat practic continuitatea pe piaţă. Din păcate, numărul

societăţilor de leasing care contează prin volumele finanţate este în scădere, la ora actuală fiind în

jur de zece.

G

rafic nr. 3.1: Evoluţia pieţei de leasing financiar, în România

Sursa: Revista Piaţa Financiară, Supliment Februarie 2010, Finleasing

Urmărind anexa nr. 3, se observă că primul loc, printre operatorii de leasing financiar din

România, este ocupat de Unicredit Leasing Corporation IFN, care avea aceeaşi poziţie şi în anul

2008. Se observă că valoarea bunurilor finanţate este de aproximativ 280 milioane euro (conform

estimării Piaţa Financiară).

Deşi pentru BCR Leasing volumul contractelor noi a fost mai mic în 2009 faţă de anul

precedent, compania a reuşit să-şi păstreze poziţia secundă, înregistrând chiar o uşoară creştere a

cotei de piaţă, estimată la 9-10%. „Compania a continuat să oferteze pe toate segmentele care au

consacrat leasingul. În acelaşi timp, şi-a canalizat eforturile pe noile direcţii de acţiune determinate

de mediul economic de criză: risc, colectare şi remarketing. Optica de abordare a proiectelor noi a

fost orientată către prudenţialitate, calitatea serviciilor, selectivitate faţă de clienţii noi şi cultivarea

celor existenţi, precum şi gestionarea corespunzătoare a contului de profit şi pierdere“, subliniază

Thomas Tolazzi, noul director general al societăţii14. Porsche Leasing ne-a demonstrat că există şi

excepţii de la regulă. Într-o piaţă auto cu serioase probleme la capitolul vânzări, societatea a reuşit

să-şi păstreze poziţia în clasament. Principalul său obiectiv a fost acela de a-şi menţine cota de piaţă

14 Revista PIAŢA FINANCIARĂ, Supliment Februarie 2010, FINLEASING, pag. 4

şi de a creşte rata de penetrare în cadrul vânzărilor Porsche România, care la sfârşitul anului trecut

au ajuns la 46%. „Încheierea de contracte noi a constituit o prioritate, fiind principalul mecanism de

creştere a activităţii, ceea ce creează premisele unui portofoliu solid. În acelaşi timp, ne-am

concentrat pe fidelizarea clienţilor existenţi”, arată Kurt Leitner, CEO Porsche Finance Group

România15.

Evoluţia Impuls-Leasing România contrazice faptul că în vremuri de criză nu pot fi atinse

obiective strategice, că precara piaţă auto nu a oferit oportunităţi finanţatorilor. Ţinta propusă

pentru 2009 – locul al cincilea în ierarhia societăţilor de leasing financiar – a fost atinsă, devansând

astfel pe BRD Sogelease şi VB Leasing România.

Căderea abruptă a unor jucători mari, precum Raiffeisen Leasing, Romstal Leasing şi chiar

Ţiriac Leasing, a lăsat cale liberă nu numai pentru VBL, dar şi pentru restul competiţiei. De o astfel

de situaţie a beneficiat şi NBG Leasing, în urcare cu trei poziţii faţă de acum un an. Elementele cheie

ale strategiei sale pentru 2009 au fost un proces de rebranding şi consolidarea activităţii companiei.

În urcare în top 15 se află şi RCI Leasing România, care a reuşit să îndeplinească o bună

parte a angajamentelor pentru 2009 luate faţă de grup. Astfel, şi-a mărit cota de piaţă pentru

finanţările realizate la nivelul grupului, a introdus o ofertă de servicii asociate finanţărilor în leasing

şi şi-a conservat marja de profit la un nivel comparabil cu cel al anilor anteriori.

În pofida crizei, în seria primilor cincisprezece jucători a intrat, anul trecut, în 2009,

Immorent România, care a devansat companii cu nume sonore precum ING Lease România sau

Piraeus Leasing, recunoscute în anii anteriori pentru portofoliile solide de leasing imobiliar.

Pe fondul căderii accentuate a pieţei auto, în 2009, finanţările în leasing au scăzut aproape

la jumătate pentru autoturisme şi cu 70-80% pentru vehicule comerciale.

Astfel, dacă în 2008 au fost comercializate peste 270.000 de autoturisme, din care mai mult

de 75.000 de unităţi au făcut obiectul unor contracte de leasing, anul trecut cifra totală a vânzărilor

a scăzut la 130.193, din care nici 30.000 au fost finanţate în leasing. Pentru vehiculele comerciale

uşoare, contractele au privit circa 6.200 de unităţi, faţă de aproximativ 14.000, în 200816.

15 Idem, pag. 616 www.zf.ro

Grafic nr. 3.2: Piaţa de leasing din România, finanţarea vehiculelor

Sursa: ALB - România

Cea mai proastă situaţie a fost înregistrată anul trecut la categoria vehicule comerciale grele

– peste 1.300 unităţi, faţă de aproape 8.000, în 2008. Vânzările de maşini noi, la preţuri ce au

coborât cu până la 30%, au fost temperate şi de stocul impresionant de autovehicule second-hand,

cu miile provenind din reposesii în baza unor contracte de leasing eşuate.

În 2009, cele mai serioase pierderi au înregistrat firmele de leasing la capitolul reposesii de

bunuri, în marea lor majoritate autoturisme, dar şi echipamente şi chiar proprietăţi imobiliare.

Există câteva explicaţii ale numărului mare de reposesii care sufocă practic multe firme de

leasing. Bunurile finanţate în 2008 au fost poziţionate la valoarea lor maximă, în condiţii de minimă

prudenţă – avansuri mici şi contracte pe perioade lungi. Evident că, imediat după corectarea

preţului pe piaţa respectivului bun, utilizatorii care s-au trezit că trebuiau să plătească 150.000 euro

pentru un camion, să spunem, pe care puteau să-l cumpere imediat cu 70.000 euro, au renunţat la

contractul de leasing.

Grafic nr. 3.3: Structura pieţei de leasing din România

după tipul bunurilor finanţate 2007 - 2009

Sursa: ALB - România

Pentru echipamentele finanţate în leasing, 2009 a fost marcat îndeosebi de tendinţa de

returnare a acestora de către utilizatori decât de încheierea de noi contracte. Informaţiile furnizate

publicaţiei Piaţa Financiară de principalele companii de leasing financiar le-a permis acestora o

estimare a valorii echipamentelor finanţate anul trecut de circa 230 milioane euro, sub estimarea

ALB-România, de 259,400 milioane euro. Domeniile acoperite, cât de cât, au fost: medical (în

creştere de la 3% la 8%), agricol (ajuns la 12%, faţă de 5%, cu un an în urmă), IT şi software (în

creştere de la 4% la 8%) şi procesarea metalelor (de la 5% la 7%)17.

Leasingul imobiliar s-a regăsit în puţinele contracte noi din 2009 aproape printr-un singur

produs – sale & lease-back, generator de lichidităţi pentru afaceri îngheţate. Ca valoare a bunurilor

imobiliare finanţate în leasing, vorbim de 110-120 milioane euro, la jumătate faţă de estimarea

ALB-România.

3.3 Activitatea economico – financiară la SC Art Advertising SRL

SC ART ADVERTISING SRL este o societate cu răspundere limitată cu asociat unic, persoană

juridică română, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi prezentul statut.

Aceasta societate s-a înfiinţat în anul 1995, iar durata de activitate a societăţii este

nelimitată. SC ART ADVERTISING SRL are sediul în Rm-Vâlcea, str. Regina Maria, nr. 7, bl. C1, sc. C,

MEZANIN II.

Domeniul principal de activitate este Comerţ cu amănuntul al ziarelor şi articolelor de

papetărie, în magazine specializate, căruia îi corespunde grupa CAEN 476, iar printre activităţile

secundare se ocupă şi cu transporturi rutiere de mărfuri.

În prezent, capitalul social este de 127000 lei, aport în numerar, fiind împărţit într-un

număr de 12700 părţi sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială, aparţinând în totalitate

asociatului unic.

Obiectul principal de activitate îl constituie distribuirea presei. În prezent societatea are în

derulare peste 200 de contracte, atât pentru abonamente de presă (contracte încheiate atât cu

17 Conferinţa de presă ALB – România, Martie, 2010

persoane fizice, cât şi cu persoane juridice), cât şi pentru transportul presei (contracte încheiate cu

mari jucători de pe piaţa presei la nivel naţional, dar şi la nivel local).

Dacă la început societatea s-a ocupat cu distribuirea presei doar către persoanele juridice şi

avea doar un singur angajat, în prezent are 24 de angajaţi şi pe lângă distribuirea presei către

persoane juridice şi fizice, se ocupă şi cu transportul acesteia de la edituri până la distribuitori.

Extinderea reţelei teritoriale prin deschiderea de noi puncte de lucru: Bucureşti, Piteşti –

1998, Curtea de Argeş – 2004, Craiova – 2006, Sibiu – 2007, Tg. Jiu – 2008, Alba Iulia, Tg. Mureş –

2010, a făcut posibilă păstrarea liniei ascendente pe care se situează compania. Pentru

aceasta anul acesta se vor mai deschide alte puncte de lucru pentru a putea veni în întâmpinarea

clienţilor şi din alte oraşe.

Într-un termen relativ scurt, societatea s-a facut cunoscută pe piaţa presei datorită

condiţiilor financiare competitive acordate, relaţiilor foarte bune cu clienţii care au scos în evidenţă

profesionalismul şi seriozitatea salariaţilor în abordarea situaţiei fiecărui client.

3.4 Contractarea în regim de leasing de către SC Art Advertising SRL

Pentru a-şi putea desfăşura activitatea de distribuţie a presei, dar şi pentru transportul

acesteia de la diferite edituri către alte societăţi de distribuţie, societatea a avut nevoie de

autoturisme şi autoutilitare. Aceste autoturisme şi autoutilitare au fost achiziţionate în sistem

leasing sau prin credite bancare, astfel:

1) Dacia 1310, an fabricaţie 1987, cumpărată, prin credit bancar de la BCR, în anul 2000,

preţ 1230 Dolari Cip.

2) Volkswagen Caddy, an fabricaţie 2003, cumpărată în sistem leasing prin UniCredit

Leasing Corporation IFN, în anul 2003, preţ 9600 Euro Cip.

3) Volkswagen Caddy, an fabricaţie 2003, cumpărată în sistem leasing prin UniCredit

Leasing Corporation IFN , în anul 2003, preţ 9600 Euro Cip.

4) Citroen Jumper, an fabricaţie 2007, cumpărată în sistem leasing prin Porsche Leasing

România IFN, în anul 2007, preţ 17500 Euro Cip.

5) Citroen Jumper, an fabricaţie 2007, cumpărată în sistem leasing prin Porsche Leasing

România IFN, în anul 2008, preţ 17500 Euro Cip.

6) Daewoo Matiz, an fabricaţie 2008, cumpărată în sistem leasing prin Raiffeisen Leasing IFN

SA, în anul 2008, preţ 4496 Euro Cip.

Pentru a evidenţia de ce în marea majoritate a cazurilor, administratorul societăţii a decis

cumpărarea acestor maşini în leasing şi nu pe credit bancar, vom lua ca exemplu ultimul autoturism

achiziţionat.

Autoturismul dorit pentru achiziţie a fost un DAEWOO, model MATIZ EURO 4 E, în valoare

de 4496 Euro Cip, diesel, capacitatea cilindrică 796cmc, culoarea alb casablanca, autoturismul fiind

nou, fabricat în 2008.

Furnizorul autoturismului a fost DAEWOO AUTOMOBILE ROMANIA SA, iar dealer-ul SC

AUTOSERVIL SA Rm-Vâlcea, agent autorizat Daewoo.

Astfel, SC ART ADVERTISING SRL, reprezentată prin Grecu Marius, societate ce are ca obiect

principal de activitate distribuţia presei, a dorit achiziţionarea autoturismului în sistem leasing sau

prin credit bancar. Căutând oferte, cele mai bune de pe piaţă la acea dată, au fost RAIFFEISEN

LEASING IFN SA pentru leasing şi BCR pentru achiziţionarea prin credit bancar.

Oferta RAIFFEISEN LEASING IFN SA de finanţare pentru autoturisme a fost18:

- bune condiţii de finanţare de pe piaţa;

- flexibilitatea operaţiunilor;

18 Date furnizate de SC Art Advertising SRL

- operativitate în analiza cererii de finanţare;

- posibilitatea de leasing şi pentru autoturisme second-hand;

- finanţarea prin leasing se acordă persoanelor fizice şi juridice;

- avans: minim 15%, maxim 50% din preţul de achiziţie de la furnizorul

autoturismului;

- durata contractului de leasing poate varia între 1 şi 5 ani;

- valoarea reziduală minim 20% din valoarea autoturismului;

- taxa de administrare 10% din valoarea reziduală;

- rata dobânzii variază între 8,5%-13%.

- plăţile se efectuează lunar.

Oferta BCR de creditare pentru autoturisme a fost19:

- bune condiţii de creditare de pe piaţă;

- operativitate în analiza cererii de creditare;

- posibilitatea de creditare şi pentru autoturisme second-hand;

- creditul se acordă atât persoanelor fizice cât şi juridice;

- valoarea creditului reprezintă 80% din valoarea investiţiei, restul de 20%

reprezintă aport propriu;

- operatorul trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puţin de două ori

mai mare ca a creditului;

19Date oferite de SC Art Advertising SRL

- utilizatorul este obligat să efectueze asigurarea CASCO;

- pe lângă această asigurare, utilizatorul trebuie să realizeze asigurarea bunului cu

care gajează (Asigurare Property) — în valoare de 0,07% din valoarea acestuia;

- comisionul de gestiune perceput de bancă (3,9% din valoarea creditului);

- cheltuielile cu realizarea studiului de fezabilitate 200 – 400 €;

- rata dobânzii la valută este de 13% pe an;

- creditul se acordă pe o perioadă de 2 – 3 ani;

Având cele două oferte, dar ţinând cont şi de documentaţia cerută, s-au analizat aspectele

celor două oferte:

Privind analiza documentaţiei financiare

- la credit, finanţatorul pune accent mai mult pe analiza situaţiei financiare într-o viziune

postfaptică şi mai puţin previzională;

- la leasing, societatea de leasing, ca societate finanţatoare, pune accent în principal pe analiza

rentabilităţii proiectului ce va fi finanţat prin leasing, deci are o viziune previzională;

Referitor la garanţie

- la credit, investiţia este grevată de o serie de sarcini reale (gaj, ipotecă);

- la leasing, garanţia este constituită de chiar dreptul de proprietate asupra bunului închiriat;

În ceea ce priveşte politica de creditare

- la credit, creditarea se face după o analiză foarte complexă realizată de inspectorii de credite,

documentaţia cerută este mai complexă;

- la leasing, politica de creditare a societăţii de leasing este mult mai dinamică, documentaţia cerută

şi analizele efectuate sunt mult mai simple.

Alte aspecte

- la credit, pe lângă asigurarea CASCO, trebuie şi asigurare Property, pentru bunul cu care garantezi;

- la leasing, asigurarea CASCO este efectuată de către societatea de leasing, urmând ca aceasta să

recupereze banii de la utilizator în rate lunare;

- la credit, rata dobânzii este mai mare, faţă de leasing;

- la credit există cheltuieli cu studiul de fezabilitate, pe când la leasing nu;

- comisionul de administrare este mai mare la credit;

Punând în balanţă cele de mai sus, administratorul a decis achiziţionarea autoturismului

prin leasing.

Pentru a evidenţia contractarea în regim de leasing la SC ART ADVERTISING SRL, vom analiza

în continuare paşii pe care a trebuit să-i parcurgă societatea în vederea achiziţionării, ultimului

autoturism, în sistem leasing financiar. După cum am mai spus vom analiza cel de-al şaselea

autoturism contractat în sistem leasing şi anume DAEWOO MATIZ.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vom analiza în continuare etapele pe care a

trebuit să le parcurgă SC ART ADVERTISING SRL, în vederea obţinerii finanţării prin RAIFFEISEN

LEASING IFN SA:

1. Oferta preliminară: SC ART ADVERTISING SRL, denumită în continuare client, şi-a

manifestat interesul pentru obţinerea finanţării prin RAIFFEISEN LEASING IFN SA şi a intrat în

contact direct cu unul dintre consultanţii de vânzări, în vederea stabilirii paşilor ce trebuie urmaţi.

În urma discuţiei cu potenţialul client , consultantul de vânzări a fost informat asupra solicitărilor

clientului, şi pe baza acestora el a întocmit oferta preliminară privind finanţarea şi a pus la

dispoziţie clientului lista cu actele necesare pentru analiza societăţii.

Ca urmare a analizării ofertei primite de la RAIFFEISEN LEASING IFN SA, cei de la SC ART

ADVERTISING SRL au luat decizia de demarare a formalităţilor de obţinere a finanţării prin

RAIFFEISEN LEASING IFN SA,deoarece oferta corespundea cerinţelor lor şi a fost mult mai bună

decât ofertele primite de la alte firme de leasing de pe piaţă.

2. Întocmirea dosarului de leasing, analiza şi aprobarea de către RAIFFEISEN LEASING IFN

SA – dosarul de leasing a fost întocmit conform listei cu acte necesare primită de SC ART

ADVERTISING SRL de la consultantul de vânzări, acesta conţinând20 :

Statutul societăţii;

Certificatul constatator, de o vechime maximă de două săptămâni;

Certificatul de Înmatriculare la Registrul Comerţului;

Certificat de Înregistrare Fiscală

Certificat de Atestare Fiscală, de o vechime de două săptămâni;

Un extras de cont

Fişa cu specimen de semnătură în bancă;

Ultimele două bilanţuri anuale contabile certificate (dec 2006-dec2007)

Ultimele două balanţe de verificare întocmite de către firmă;

Contractul de închiriere/ Acte de proprietate –care atestă sediul social.

Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor / Acţionarilor pentru încheierea contractului de

leasing(dacă sunt mai mulţi asociaţi/acţionari).

Împuternicire pentru persoana care semnează contractul

Copii după buletinele de identitate pentru persoanele autorizate să reprezinte firma

Formulare primite spre completare de la RAIFFEISEN LEASING IFN SA:

- solicitare de finanţare

- chestionar de analiză

- acordul de consultare în centrala riscurilor bancare

Odată depus dosarul la societatea de leasing, consultantul de vânzări a demarat procedurile

necesare pentru ca în cel mai scurt timp clientul să primească un răspuns. În funcţie de cele

prezentate, RAIFFEISEN LEASING IFN SA a stabilit condiţiile de finanţare şi apoi i s-a comunicat

clientului răspunsul, stabilind cu acesta o întâlnire pentru semnarea contractului de leasing.

3. Semnarea contractului de leasing financiar – ca urmare a agreării condiţiilor de finanţare

oferite de RAIFFEISEN LEASING IFN SA clientul a decis semnarea contractului de leasing, acest lucru

20 Date furnizate de SC ART ADVERTISING SRL

făcându-se la sediul societăţii de leasing în prezenţa consultantului de vânzări al firmei de leasing.

Odată cu contractul de leasing, SC ART ADVERTISING SRL a semnat şi anexe la contractul de leasing

cuprinzând: factura proformă, scadenţarul preliminar, garanţiile, declaraţia privind asigurarea

obiectului de leasing, condiţiile generale de leasing financiar.

Datele incluse în Contractul de Leasing au fost următoarele(vezi anexa 4):

1. Finanţatorul SC RAIFFEISEN LEASING IFN SA şi datele de identificare

2. Utilizatorul SC ART ADVERTISING SRL şi datele de identificare

3. Obiectul leasingului DAEWOO MATIZ E

4. Condiţii contractuale

- Durata leasing-ului: 36 luni

- Moneda contractului: EURO

- Valoarea de intrare, fără TVA: 4496 EURO

- Avans, fără TVA: 20%

- Valoarea finanţată: 3596,8+TVA

- Valoare reziduală, fără TVA: 899,2 EURO

- Taxa de administrare, fără TVA: 89,92 EURO

- Dobânda: EURIBOR la 3 luni+ 4,11

- Valoarea ratei de leasing: conform Anexei B

- Tipul ratei de leasing: LUNARĂ

- Valoarea totală a CLF: conform Anexei B

- Toate plăţile se efectuează în lei, fără a fi diminuate de taxe şi impozite, deduceri

sau reţineri. Odată cu avansul şi taxa de administrare, Finanţatorul va factura Utilizatorului şi o taxă În contractul de leasing prescurtarea CLF reprezintă Prezentul Contract de Leasing Financiar

logistică, taxă ce include cheltuieli în legătură cu serviciile de înmatriculare, transfer de proprietate.

Pentru executarea obligaţiilor de plată, Finanţatorul acordă Utilizatorului un termen de graţie de 10

zile calendaristice, care nu afectează scadenţa respectivelor obligaţii de plată.

5. Fidejusorul: Grecu Marius şi datele sale de identificare

6. Biletele la ordin: Utilizatorul se obligă ca la semnarea CLF să emită în favoarea

Finanţatorului, cu titlu de garanţie, două Bilete la ordin cu menţiunea „fără protest”

7. Alte garanţii: în cazul în care sunt necesare alte garanţii, părţile au dreptul să renegocieze

şi să ataşeze aceste garanţii la CLF, printr-o anexă.

8. Asigurarea: obiectul contractului va fi asigurat pe toată perioada derulării contractului,

prin intermediul unui asigurator agreat de Finanţator.

9. Dreptul de folosinţă al OL se extinde şi asupra: angajaţilor Utilizatorului

10. Declaraţia Utilizatorului: Utilizatorul declară că la sfârşitul duratei leasing-ului va

cumpăra OL; dreptul de proprietate asupra OL se va transfera de la Finanţator la Utilizator numai în

urma plăţii ultimei rate şi a valorii reziduale, precum şi a tuturor celorlalte obligaţii pecuniare

(costuri, taxe, impozite etc.).

11. Dispoziţii finale: Prin semnarea prezentului CLF, Utilizatorul confirmă că a primit, citit,

înţeles şi acceptat prezentul CLF şi anexele care îi sunt ataşate

Contractul s-a încheiat în 3 (trei) exemplare originale, fiecare parte, inclusiv Fidejusorul,

primind câte un exemplar.

4. Plata avansului şi a asigurărilor : SC ART ADVERTISING SRL a plătit avansul şi asigurările

în conturile specificate de SC RAIFFEISEN LEASING IFN SA.

Avansul a fost plătit în lei, conform contractului, în valoare de 5371,25 lei, iar taxa de primă

înmatriculare 364,84 lei. ( a se observa în anexa 5)

5. Livrarea autoturismului: după livrarea autoturismului s-a întocmit procesul verbal de

predare-primire al autoturismului, conform contractului de leasing, SC RAIFFEISEN LEASING IFN SA

a pus la dispoziţia utilizatorului numerele de leasing valabile pe toată perioada leasingului.

Având în vedere etapele prezentate, părţile trebuie să respecte toate punctele semnate în

contractul de leasing financiar.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Lăsând la o parte criza economică, creşterea ponderii sectorului privat în România,

creşterea mediului concurenţial în care companiile activează a determinat o mult mai atentă şi

judicioasă organizare a resurselor financiare şi direcţionarea lor către cât mai multe sectoare de

activitate. În acest fel, leasing-ul a devenit un instrument de finanţare din ce în ce mai folosit,

avantajele acestuia, în comparaţie cu alte modalităţi de finanţare, l-a promovat ca fiind un factor

important al creşterii economice la nivel global.

Leasing-ul este soluţia ce permite depăşirea dificultăţilor generate de un mediu economic

necorespunzător - finanţări limitate şi scumpe, birocraţia sistemului bancar - şi permite companiilor

obţinerea dreptului de folosinţă, cu eforturi financiare iniţiale minime, asupra unor maşini, utilaje,

echipamente tehnologice ce le permite creşterea productivităţii, rentabilizarea activităţii, ceea ce

conduce la creşterea profitului.

Leasingul este o operaţiune complexă, care prin noutatea şi provocările care le aduce s-a

impus ca metodă de stimulare a investiţiilor publice şi private în economia românească. Ritmul

rapid al creşterii volumului operaţiunilor de leasing se explică prin rolul multiplu pe care îl

îndeplineşte leasingul:

- În primul rând, este o formă de finanţare pentru utilizator, care nu obţine prin leasing capitalul

necesar pentru cumpărarea de utilaje, ci direct utilajele dorite, fără a-şi asuma riscurile şi obligaţiile

aferente dreptului de proprietate asupra acestora.

- În al doilea rând, este o formă de autofinanţare tot pentru utilizator, care plăteşte ratele de

leasing prin vânzarea bunurilor obţinute cu utilaje închiriate.

- Leasing-ul apare şi ca formă de comercializare pentru producător, care beneficiază de avantajul

plăţii pe loc a bunurilor achiziţionate de societatea de leasing.

- Leasing-ul poate fi şi un instrument de marketing, în cazul leasingului direct, prin care

producătorul îşi face cunoscute produsele.

- Leasing-ul se poate aplica cu succes ca metodă de privatizare a întreprinderilor de stat, caz în care

statul, păstrând dreptul de proprietate asupra acestora le va asigura un management de calitate,

având ca rezultat creşterea eficienţei economice a acestor întreprinderi.

Leasing-ul este opţiunea aleasă, în general pentru avantajele pe care le prezintă atât pentru

client cât şi pentru furnizor. Aceste avantaje se măsoară prin eficienţa operaţiunii de leasing.

Leasingul poate constitui şi o formă de privatizare, prezentând numeroase avantaje atât

pentru stat, deoarece conservă proprietatea asupra unităţilor economice respective, ele putând fi

definitiv privatizate numai după ce clientul şi-a dovedit calităţile manageriale, cât şi pentru clienţi,

pentru că în această acţiune de mare complexitate social – economică pot fi atraşi manageri

capabili care, neavând capital, nu ar fi putut realiza asemenea afaceri economice pe cont propriu.

Pentru societatea de leasing, eficienţa rezultă din încasarea taxelor de leasing, al căror nivel

este de regulă ridicat: nivelul ridicat este justificat , în mare măsură de riscurile pe care le comportă

aceste operaţiuni.

Pentru beneficiari, determinarea eficienţei operaţiunii de leasing se face, de regulă, prin

comparaţie cu alte operaţiuni, cum ar fi cumpărarea cash sau prin credit.

Pentru client, plata în sistem leasing constituie un avantaj prin economisirea în fază iniţială,

a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie.

Pentru omul de afaceri, ceea ce contează este substanţa şi nu forma.

În concluzie leasing-ul prezintă avantaj atât pentru beneficiar cât şi pentru societatea de

leasing.

Leasing-ul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanţare a investiţiilor productive,

oferind un plus de siguranţă deţinătorului de capital. Statele trebuie să încurajeze finanţările prin

intermediul leasingului a unor investiţii de interes general. Nu în ultimul rând, leasingul combinat

cu facilităţi fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.

În prezent, în ţările cu economie dezvoltată peste o treime din investiţii este finanţată în

sistem leasing. Dacă nu am lua în calcul criza economică, în România industria leasingului este la

începuturi, căutând soluţii pentru dezvoltare, dar expansiunea ei este limitată de cadrul juridic

existent.

BIBLIOGRAFIE

1. Achim M. Leasing – O afacere de succes, Editura Economică, Bucureşti, 2005

2. Bantaş A.,

Năstăsescu V.

Dicţionar economic englez-român, Editura Minulescu, Bucureşti, 1997.

3. Capatina O. Aspecte noi în cercetarea contractelor internaţionale, Revista de drept comercial nr. 3 /1991

4. Cărpenaru S.,

Deak Francisc

Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex 1993

5. Chamand Cl. Le leasing, J.c.P. 1985

6. Clocotici D.,

Gheorghiu Gh.

Operaţiuni de leasing, Editura Lumina Lex 1998

7. Cohen Alain Le credit-bail immobilier, Editura Dalloz 1996

8. Coraş M. Invenţii şi inovaţii, nr.2/1974

9. Costin M. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor Vol. I - II, 1996

10. Ionescu V. Revista de drept comercial, nr. 9/1996

11. John F. Lamemert,

M.A.I

R.M. Investor’s perspective on single tenant net lease transactions în “The Appraisal Journal”, July 1997

12. Voiculescu D.,

Coraş M.

Leasing, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985

13. Nicolae M. Discuţii privitoare la răspunderea solidară în obligaţiile comerciale, în RDC nr. 33/2004

14. Popa I. Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economică, 1998

15. Puiu. Al. Management internaţional, Tratat Vol. II, Editura Independenţa Economică, Brăila, 1999

16. Rouzi R. Il leasing, Editura Giuffre, Milano, 1981

17. Safta E. Dreptul de proprietate privată şi publică în România, Editura Graphix, Iaşi, 1993

18. Stătescu C. Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1973

19. Şuta N.,

Şuta-Selejan S.

Istoria comerţului mondial şi a politicii comerciale, Editura All, 1997

20. Turcu I.,

Pop I.

Contractele comerciale - formare şi executare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997

21. Ţole M. şi colab. Finanţele agenţilor economici, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007

22. Zinveliu I. Contractele civile, Editura Dacia, Cluj, 1978

23. ARTICOLE Companii de Leasing de top- 2009 - Editura FinMedia

24. ARTICOLE Piaţa Financiară, Supliment februarie, Finleasing, 2010

25. ARTICOLE Totul despre Leasing, Editura Meteor Press, actualizat 18 iulie 2005

26. INTERNET www.diamant2000.ro

27. INTERNET www.finzoom.ro

28. INTERNET www.leaseeurope.org

29. INTERNET www.leasing.ro

30. INTERNET www.zf.ro

ANEXA 1

Reglementări internaţionale în domeniul leasingului21

Potrivit Convenţiei privind leasingul financiar internaţional adoptată la Ottawa în anul 1988,

comisia de pe lângă Institutul internaţional de uniformizare a dreptului privat (UNIDROIT), prin

redactare unor norme uniforme, şi-a propus ca obiectiv elaborarea şi salvgadarea unui echilibru de

interese între principalele părţi implicate în aceste operaţiuni. Elementele principale ale convenţiei

care pot fi luate în considerare la elaborarea contractelor de laesing sunt următoarele:

- contractul de leasing financiar având ca obiect bunuri de echipament, se stipulează între

un finanţator şi un utilizator ce-şi au sediul în state diferite (ce au aderat la convenţie);

- caracteristicile esenţiale ale operaţiunii sunt: utilizatorul alege bunul şi potenţialul furnizor,

potrivit necesităţilor sale şi le face cunoscute societăţii de leasing finanţatoare; bunul este

cumpărat de către societatea de leasing în baza unui contract de leasing, încheiat între furnizor şi

utilizator, de care furnizorul are cunoştinţă; ratele de chirie fixate prin contractul de leasing sunt

calculate ţinând cont mai ales de amortizarea totală sau numai a unei părţi din costul bunului;

- utilizatorul poate avea sau nu, chiar de la început sau ulterior, opţiunea de a cumpăra

bunul sau de a prelungi contractul de leasing pe un alt interval de timp şi, pornind de la faptul că

această opţiune poate fi exercitată la un preţ sau rată de chirie inferioară;

- finanţatorul este exonerat de orice responsabilitate în legătură cu bunul respectiv faţă de

utilizator, făcând excepţie pentru cazul în care bunul a suferit daune din cauza încrederii repuse în

capacitatea de exerciţiu a finanţatorului, cât şi din cauza intervenţiei acestuia din urmă în alegerea

furnizorului şi a caracteristicilor tehnice ale bunului;

- finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru daune cauzate

persoanelor terţe sau bunurilor acestora de către bunul închiriat;

- finanţatorul garantează pe deplin dreptul de folosinţă al bunului respectiv de către

beneficiarul-utilizator;

21 Al. Puiu, Management internaţional, Tratat Vol. II, Ed. Independenţa Economică, Brăila, 1999, pag.

- utilizatorul trebuie să aibă grijă de bunul respectiv, să-l folosească în mod raţional şi să îl

păstreze în starea în care i-a fost predat, făcând excepţie pentru uzura fizică şi pentru orice

modificare adusă bunului prin acord între părţi;

- când contractul de leasing ajunge la scadenţă, utilizatorul trebuie să restituie bunul

finanţatorului în starea descrisă la punctul anterior, cu excepţia cazului când el se decide să

cumpere sau să ia , din nou în leasing bunul;

- utilizatorul va acţiona direct asupra furnizorului, ca şi cum acesta ar fi parte din contract,

dar nu va putea anula contractul de livrare fără consensul societăţii de leasing;

- dacă bunul nu este livrat sau ese livrat cu întârziere sau în conformitate cu contractul,

utilizatorul are dreptul să refuze bunul sau să rezilieze contractul;în cazul rezilierii contractului de

leasing, utilizatorul poate obţine rambursarea tuturor ratelor de chirie plătite sau a sumelor

anticipate, deducând suma corespunzătoare beneficiarului care l-a avut de pe urma folosirii

bunului;

- în cazul insolvabilităţii, fără remediu apropriat, a utilizatorului, societatea de leasing poate,

fie să pretindă plata anticipată a ratelor de chirie restante, când aceasta este prevăzută în contract,

sau să rezilieze contractul şi după aceea să recupereze bunul şi să obţină o despăgubire care să

acopere valoarea ce ar fi trebuit să o verse, în continuare, utilizatorului, dacă şi-ar fi îndeplinit

obligaţiile prevăzute prin contractul de leasing;

- utilizatorul poate ceda dreptul de folosinţă al bunului sau orice alt drept care derivă din

contractul de leasing, cu condiţia ca societatea de leasing să consimtă la această cesiune.

Cea mai importantă critică care s-a adus convenţiei este aceea că exclude din caracteristicile

esenţiale ale contractului posibilitatea opţiunii finale de cumpărare. Conţinutul acestei convenţii

trebuie, însă, apreciat în mod deosebit, ţinând cont de faptul că, comisia ar trebui să concilieze

norme juridice foarte diferite, din ţări unde această formă de finanţare este, mai mult sau mai

puţin, reglementată prin lege.

ANEXA 2

Contract de leasing

nr……din……

I. Părţile

S.C. ............................, cu sediul în ............................, înmatriculată la R.C. sub nr ....../.............. cod

fiscal ................, cont bancar ............../.................., reprezentată fiind prin ..............., în calitate

de .........................., denumită în continuare: LESSOR (LOCATOR, PROPRIETAR) şi

S.C ……………………, cu sediul în ………………………….., înmatriculată la R.C. sub nr …../……….. cod

fiscal…………., cont bancar …………/……………, reprezentată fiind prin …………, în calitate de

……………….., denumită în continuare: BENEFICIAR (UTILIZATOR, CHIRIAŞ), au convenit asupra

închirierii prezentului contract în condiţiile mai jos negociate.

II. Obiectul şi durata contractului

Art. 1. Obiectul prezentului contract îl constituie încheierea în regim de leasing (denumită

în continuare LEASING) a bunurilor menţionate în anexa de la contract, generic denumite în

contract echipamente, de către LESSOR, în calitate de proprietar, BENEFICIAR-ului, căruia i se

conferă, în condiţiile prezentului contract, posesia şi folosinţa echipamentelor.

Art. 2. Configuraţia echipamentelor constituie alegerea exclusivă a BENEFICIAR-ului iar

LESSOR-ul nu are nici o responsabilitate dacă această configuraţie nu va corespunde utilizării

preconizate de BENEFICIAR.

Art. 3. Contractul se încheie pe o perioada de ....... luni, începând cu data livrării şi

încetează la expirare sau la momentul exprimării opţiunii de cumpărare de către BENEFICIAR.

III. Obligaţiile părţilor

Art. 4. Conform prezentului contract LESSOR-ul se obligă să livreze, să închirieze şi să

menţină funcţionale echipamentele obiect al LEASING-ului, iar BENEFICIAR-ul se obligă să preia, să

plătească tranşele de plăţi aferente şi să exploateze echipamentele potrivit contractului.

Art. 5. La expirarea prezentului contract, BENEFICIAR-ul are dreptul triplei opţiuni:

a) de a deveni proprietar al echipamentelor închiriate prin exercitarea opţiunii de cumpărare,

plătind preţul rezidual stabilit prin negociere.

b) de a încheia un nou contract de leasing pentru valoarea reziduală, în condiţii ce vor fi

negociate de părţi;

c) de a returna echipamentele obiect al LEASING-ului.

Art. 6. LESSOR-ul se obligă să vireze echipamentele obiect al contractului la termenele şi

locul de livrare menţionate potrivit anexei la contract.

LESSOR-ul poate/nu poate livra echipamentele în avans faţă de termenele stabilite.

LESSOR-ul poate decala termenul de livrare în situaţia în care BENEFICIAR-ul nu-şi

îndeplineşte propriile obligaţii contractuale al căror termen de execuţie este anterior obligaţiei de

livrare a LESSOR-ului

Art. 7. Livrarea echipamentelor se face pe baza recepţiei cantitative si calitative efectuate la

sediul LESSOR-ului/BENEFICIAR-ului încheindu-se un proces verbal de recepţie-autorecepţie, a cărui

dată constituie data livrării.

Art. 8. Transportul echipamentelor intră în obligaţia LESSOR-ului/BENEFICIAR-ului. La data

predării echipamentelor se transmit riscurile privind utilizarea conform normelor specifice a

acestora. La predarea echipamentelor, LESSORUL va înmâna documentul de livrare, certificatul de

calitate, procesul verbal de recepţie.

Art. 9. Echipamentele ce fac obiectul LEASINGULUI sunt şi rămân pe durata contractului

proprietatea LESSORULUI.

BENEFICIARUL nu va întreprinde nici o acţiune şi nu va omite să întreprindă vreo acţiune,

dacă aceste acţiuni sau omisiuni ar putea afecta titlul de proprietate al LESSOR-ului asupra

echipamentelor sau în general drepturile LESSOR-ului şi ale societăţii de asigurare in conformitate

cu prezentul contract şi cu poliţa de asigurare.

Art. 10. LESSOR-ul păstrează proprietatea atât asupra echipamentelor cât şi asupra

modificărilor aduse acestora în procesul de întreţinere. LESSOR-ul nu va interveni în modul de

utilizare de către BENEFICIAR a echipamentelor.

Art. 11. În calitatea sa de proprietar al echipamentelor, LESSOR-ul îl garantează pe

BENEFICIAR pentru evicţiune.

Art. 12. BENEFICIAR-ul se obligă să efectueze plata chiriei (plată de leasing; redevenţă)

astfel:

a) avans ….. % plus TVA;

b) plată la livrare ….plus TVA;

c) …. plăţi lunare la data de …. plus TVA (plăţile lunare se fac în avans, în prima zi a lunii,

considerând că prima zi a primei luni începe la data livrării).

Art. 13. Plata chiriei se face în contul LESSOR-ului nr .………deschis la ……………..

LESSOR-ul va emite o factură pentru fiecare plată şi tranşă de plată, care va fi transmisă

BENEFICIAR-ului cel mai târziu în ziua scadentă a plăţilor convenite. Neprimirea în termen a facturii

nu îndreptăţeşte pe BENEFICIAR să nu plătească chiria la scadenţă.

Art. 14. BENEFICIAR-ul nu poate subînchiria echipamentele obiect al contractului, nu le

poate gaja şi nu le poate scoate de pe teritoriul României fără acordul expres şi prealabil al LESSOR-

ului.

BENEFICIAR-ul este răspunzător de pierderea sau deteriorarea culpabilă a echipamentelor.

Art. 15. Echipamentele vor fi utilizate de către BENEFICIAR în condiţii normale de

exploatare, în strictă concordanţă cu instrucţiunile emise de LESSOR şi în condiţii corespunzătoare

de siguranţă şi securitate. Intervenţiile de reparaţie sau modificare a echipamentelor se vor face

exclusiv de către LESSOR după convenirea condiţiilor specifice cu BENEFICIAR-ul.

Art. 16. Echipamentele închiriate potrivit prezentului contract vor fi asigurate în totalitate,

pe întreaga durată a contractului de leasing, primele de asigurare fiind plătite separat de către

BENEFICIAR dacă ele nu au fost incluse în plăţile de leasing. Societatea de asigurare va fi aleasă de

către LESSOR, BENEFICIAR-ul angajându-se să comunice asiguratorului orice informaţii pretinse de

acesta prin poliţele de asigurare sau prin solicitări separate.

Art. 17. BENEFICIARUL va informa de îndată pe LESSOR în legătură cu orice pierdere, furt

sau daună produsă echipamentelor sau oricăror părţi componente ale acestora, ca şi orice situaţie

care poate conduce la o pretenţie către asigurator.

IV. Garanţie şi asistenţă tehnică

Art. 18. Perioada de garanţie asigurată de către LESSOR începe odată cu întocmirea

procesului-verbal de recepţie al echipamentelor şi se întinde pe toată durata de valabilitate a

contractului.

BENEFICIAR-ul se obligă să manipuleze, transporte, depoziteze, să pună în funcţiune şi să

utilizeze echipamentele conform prescripţiilor date de LESSOR. LESSOR-ul nu răspunde pentru

defecţiunile apărute ca urmare a nerespectării acestor prescripţii de către BENEFICIAR.

Art. 19. Echipamentele se vor afla în întreţinerea LESSOR-ului, care , pe perioada

contractuală are obligaţia să înlocuiască cu titlu gratuit, la sediul BENEFICIAR-ului orice componentă

sau echipament defecte din motive acoperite de garanţia LESSOR-ului.

Art. 20. În cazul în care BENEFICIAR-ul cumpără echipamentele prin exercitarea opţiunii de

cumpărare sau prin plata valorii rămase neamortizate înainte de expirarea perioadei de garanţie,

garanţia LESSOR-ului va continua până la expirarea termenului stabilit contractual.

Art. 21. Operaţiunile de întreţinere şi service pot fi efectuate de LESSOR sau de firme de

service autorizate de către acesta. Numai constatările consemnate în documentele firmelor

autorizate dau dreptul ca remedierile să fie făcute în contul LESSOR-ului.

LESSOR-ul acordă asistenţă tehnică şi service pentru defecţiunile apărute în perioada de

garanţie, care nu-i sunt imputabile. Asistenţa tehnică şi ,,service”-ul în perioada de garanţie şi post-

garanţie ca şi livrarea de consumabile fac obiectul unui contract separat ce se semnează odată cu

contractul de leasing.

Art. 22. LESSOR-ul este autorizat în mod irevocabil de către BENEFICIAR să verifice

funcţionarea şi modul de întreţinere al echipamentelor, inspectarea putându-se face fără preaviz,

în timpul programului de lucru al BENEFICIARU-lui pe baza unei împuterniciri scrise emise de

LESSOR.

V. Răspunderea contractuală

Art. 23. Pentru neexecutarea totală sau parţială, ori pentru executarea necorespunzătoare a

obligaţiilor contractuale, părţile datorează despăgubiri cât şi penalităţi stabilite conform prezentei

clauze penale:

a) LESSOR-ul datorează penalităţi de .....% / zi / valoarea echipamentelor nelivrate în termenul

contractual.

b) LESSOR-ul datorează penalităţi de ....% / zi / valoarea echipamentelor defecte nereparate sau

neînlocuite, când această operaţiune intră în atribuţiile sale.

c) În cazul nerespectării obligaţiilor asumate de către LESSOR, BENEFICIAR-ul poate opta pentru

rezilierea contractului, cu despăgubiri:

d) BENEFICIAR-ul datorează penalităţi de .....% / zi / valoarea, în cazul depăşirii scadenţei de

plată a avansului, plăţii la livrarea, cât şi a chiriilor lunare;

e) următoarele situaţii pot fi considerate de către LESSOR, drept încălcări grave ale contractului

de către BENEFICIAR:

- nepreluarea la termen a echipamentelor;

- orice act sau neglijenţă care ar putea pune în pericol securitatea, siguranţa, integritatea şi

buna funcţionare a echipamentelor;

- orice act sau neglijenţă din partea BENEFICIAR- ului care poate conduce la anularea

asigurării;

- orice act sau neglijenţă a BENEFICIAR- ului care ar putea afecta titlul de proprietate al

LESSOR- ului asupra echipamentelor.

În cazul constatării unor astfel de situaţii LESSOR-ul poate rezilia contractul, cu preluarea de

îndată a echipamentelor şi pretinderea de daune interese, nivelul cuantumului valoric al chiriei rest

de plătit până la expirarea contractului.

În completare LESSOR-ul poate solicita şi alte despăgubiri a căror suportare o poate dovedi.

Art. 24. Contractul poate fi reziliat cu pretinderea despăgubiri de către LESSOR şi în

următoarele situaţii:

a) BENEFICIAR-ul devine insolvent sau este declarat falit;

b) BENEFICIAR-ul îşi suspendă activitatea;

c) se constată că actele financiare prezentate de BENEFICIAR la încheierea contractului conţin

date nereale.

Art. 25. În cazurile menţionate, care conferă LESSOR-ului dreptul de reziliere a contractului,

preluarea echipamentelor obiect al contractului se face de îndată în virtutea dreptului de dispoziţie

al LESSOR-ului cu o simplă notificare adresată BENEFICIAR-ului.

Art. 26. Prezentul contract este considerat comercial şi este guvernat de dreptul pozitiv

românesc.

Art. 27. Soluţionarea eventualelor litigii ce nu au fost stinse pe cale amiabilă, este de

competenţa instanţei judecătoreşti de pe raza sediului LESSOR-ului.

Părţile pot conveni pe cale de compromis distinct, soluţionarea litigiului pe cale de arbitraj.

IV. Clauze speciale

Art. 28. Prin prezentul contract LESSOR-ul garantează BENEFICIAR-ului o opţiune de

cumpărare a echipamentelor, în condiţiile tehnice în care acestea se află la expirarea contractului,

la un preţ de cumpărare de.....(valoare reziduală) cu condiţia ca BENEFICIAR-ul să notifice intenţia

de cumpărare cu.... zile înainte de încetarea leasing-ului.

Art. 29. Notificarea cuprinzând intenţia de cumpărare are valoare de acceptare irevocabilă,

ambele părţi fiind obligate la întocmirea formalităţilor de transfer al proprietăţii echipamentelor.

Art. 30. BENEFICIAR-ul poate notifica intenţia sa de cumpărare a echipamentelor oricând pe

durata contractului de leasing oferta fiind fermă şi irevocabilă, de a plăti valoarea integrală a sumei

rămase neamortizate, conform anexei la contract.

Nerespectarea de către LESSOR a opţiunii BENEFICIAR-ului privind cumpărarea

echipamentelor, conferă acestuia din urmă dreptul la acţiune judiciară fie pentru obţinerea

execuţiei silite, fie pentru plata de daune egale cu valoarea reziduală a echipamentelor.

Art. 31. Orice alte taxe în afara plăţilor negociate contractual privind derularea contractului

de leasing după livrarea echipamentelor, incumbă BENEFICIAR-ului.

Art. 32. Plăţile se fac în contul şi banca ce vor fi indicate de către LESSOR.

Art. 33. Orice comunicări între părţi în legătură cu prezentul contract se vor face în scris la

adresele indicate de către părţi.

Art. 34. Prezentul contract nu poate fi modificat decât prin acte adiţionale convenite şi

semnate de către ambele părţi.

Art. 35. Clauzele prezentului contract sunt considerate de către părţi confidenţiale în raport

cu alţi agenţi economici, divulgarea acestora cu consecinţa prejudicierii intereselor părţilor putând

atrage răspunderea părţii în culpă.

VII. Forţa majoră

Art. 36. Constituie caz de forţă majoră orice eveniment pe care partea care-l invocă nu-l

putea prevedea la momentul încheierii contractului şi căruia ea nu-i putea împiedica sau preveni

efectele, care este de natură să facă imposibilă tempor sau definitiv, în tot sau în parte, executarea

obligaţiilor contractuale, cu excluderea evenimentelor făcând executarea mai dificilă sau mai

oneroasa.

Art. 37 . Contractul care invocă o cauză de exonerare ar obligaţia de a aviza de acest lucru

cealaltă parte într-un termen de...zile decurgând de la momentul când ea are cunoştinţă de

eveniment sub sancţiunea decăderii, descriindu-l cu precizie sub aspectul incidenţei şi duratei

asupra exercitării obligaţiilor contractuale. Încetarea evenimentului de forţă majoră va fi

comunicată în acelaşi termen de partea care se prevalează de el.

VIII. Dispoziţii finale

Art.38. Anexele la contract fac parte integrantă din contract.

Art. 39. În legătură cu derularea prezentului contract părţile desemnează ca persoane de

contract pe ............... din partea LESSOR-ului şi ..................... din partea BENEFICIAR-ului.

Art. 40. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării şi are o durată de valabilitate de

............

Încheiat în două exemplare originale astăzi ..........., la sediul ......................

LESSOR, BENEFICIAR,

……………………………… …..........................................

Principalii operatori de leasing financiar ANEXA 3

2009 la 31.12 2009 la 30.09 2009 la 31.06 2009 la 31.03 2008 la 31.12VBF

(mil.euro)NC

VBF(mil.euro)

NCVBF

(mil.euro)NC

VBF(mil.euro)

NCVBF

(mil.euro)NC

UniCredit Leasing Corporatio

280* n/a 250* n/a 197* n/a 100* n/a 555,56 14234

n IFNBCR Leasing IFN

1394814

103,879

3350

73,12187

371131

46014744

Porsche Leasing Romania IFN

1217108

94,55562

724103

42,92598

29716.323

Afin Leasing IFN

109,605

1061

105,31 881 86,913 623 35,297 298 298,93 2.832

IMPULS-Leasing Romania IFN

84,1875810

68,7884689

46,3323186

231629

206,233

14.042

BRD Sogelease IFN

73,791284

55,926 n/a 37 n/a 20 n/a237,274

3.439

VB Leasing Romania IFN

68,2563316

58,052725

39,051820

12,71 659147,614

8057

NBG Leasing IFN

67,2101786

60,31557

44,041243

12,92 303 179,73 3997

RCI Leasing Romania IFN

51,2116077

42 n/a n/a n/a 20,606 n/a171,141

18.917

Ţiriac Leasing IFN

34* n/a 28* n/a 14 n/a 10 n/a 220 5.686

Italo Romena Leasing IFN

30* n/a 27 n/a 21 n/a n/a n/a 6 n/a

Immorent Romania IFN

30 n/a 20 29 n/a n/a 2,022 10 54 n/a

VFS Interna]ional Romania IFN

25,865 455 23,933 520 14 219 5,3 n/a 118 n/a

ING Lease Romania IFN

20 n/a 17 n/a 12,9 n/a n/a n/a 154 n/a

Piraeus Leasing IFN

17* n/a 17 n/a 7,25 n/a 2 n/a 176,08 n/a

EFG Leasing IFN

13,745 530 8,798 436 6,345 329 2,691 213 153,19 1634

TBI Leasing IFN

12 n/a n/a n/a n/a n/a n/a n/a 53,83 2088

Raiffeisen Leasing IFN

10* n/a 10* n/a n/a n/a 0 0 190,6 2929

OTP Leasing IFN

10* n/a 10* n/a n/a n/a n/a n/a 161 n/a

GE Money Leasing IFN

9* n/a 9* n/a 6,441 n/a n/a n/a 161 7600

BT Leasing Transilvania IFN

8,9 n/a 8,8 n/a 6,626 n/a n/a n/a 55 n/a

Credit Europe Leasing IFN

7 n/a 6,5 n/a 2 n/a n/a n/a 77 1114

Romstal Leasing IFN

6,5* n/a 6 n/a 5,595 n/a n/a n/a 188,98 5862

Alpha Leasing IFN

3 n/a 3 n/a n/a n/a n/a n/a 79 n/a

MKB Romexterra Leasing IFN

2,7 n/a 2,4 n/a 1,743 n/a 1 n/a 58 n/a

VBF: valoare bunuri finanţate aferente contractelor noi; NC: număr contracte noi; * estimat Piaţa Financiară.

Sursa: Piaţa Financiară,Finleasing, Februarie 2010

Piaţa românească de leasing auto ar putea ajunge la nivelul din 2007/2008 peste câţiva ani, cel mai probabil în 2016/2017, iar anul acesta va fi unul de “creşteri treptate, dar sigure”, a declarat pentru NewsIn directorul general al Porsche Finance Group, Kurt Leitner.

Segmentul de leasing auto, principala afacere a companiilor de pe piaţă, a avansat cu doar 1% în 2008, până la 3,384 miliarde euro, faţă de 3,36 miliarde euro în 2007. În 2010, piaţa de leasing auto a scăzut cu 12%, la 712 milioane euro.

“Considerăm că anul 2011 va fi un an de creşteri treptate, dar sigure, iar acest lucru a început deja să se vadă. Cu toate acestea, deşi din punctul nostru de vedere piaţa va recupera teritoriul pierdut treptat, ne aşteptăm să atingem nivelul din 2007/2008 prin 2016/2017″, a menţionat Kurt Leitner.

Directorul general al Porsche Finance Group a mai spus că îmbunătăţirea situaţiei de pe piaţa locală de leasing este strâns corelată cu evoluţia pieţei auto şi, prin urmare, cu situaţia economică a României. “Astfel, un factor important care duce la o situaţie mai bună a pieţei de leasing auto este situaţia economică. Desigur, aceasta este corelată cu ofertele companiilor, alături de succesul programului REMAT”, a mai spus Kurt Leitner.

Totodată, şeful Porsche Finance Group crede că piaţa a atins minimul în 2010. “Anul acesta ne aşteptăm pentru prima dată la o creştere treptată şi la redresarea pieţei”, a precizat Kurt Leitner.

Porsche Finance Group este prezent pe piaţa românească din 1999 şi include cinci companii: Porsche Leasing, Porsche Bank, Porsche Broker de Asigurare, Porsche Mobility şi Porsche Asigurări.