ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

București

2014

1

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

GESTIONAREA DEȘEURILOR MUNICIPALE

București

2014

2

CUPRINS

Pagina

Introducere..........................................................................................................................................4

Capitolul 1: Dezvoltare urbană şi problemele de mediu.................................................................5

1.1 Procesul de urbanizare, realităţi şi tendinţe...........................................................................5

1.2 Generarea deşeurilor municipale, aspect cantitative si calitative........................................9

1.3 Reciclarea, opţiune pentru gestionarea deşeurilor municipale...........................................15

Capitolul 2: Analiza gestionării deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov..................19

2.1 Caracteristici economice şi demografice ale regiunii...........................................................19

2.2 Dinamica generării deşeurilor municipale............................................................................24

2.3 Societăţi comerciale implicate în gestionarea deşeurilor.....................................................26

2.4 Programe si proiecte pentru promovarea reciclării............................................................31

Capitolul 3: Propunere de proiect pentru colectarea selectivă a deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov...................................................................................................................35

3.1 Obiective...................................................................................................................................35

3.2 Activităţi şi resurse..................................................................................................................36

3.3 Impactul ecologic, social şi de mediu.....................................................................................37

Concluzii............................................................................................................................................39

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................41

3

Introducere

Lucrarea de licenţă abordează problematica gestionării deşeurilor munincipale din perspectiva

urbanizării accelerate la nivel naţional şi în cadrul regiunii 8 Bucuresti-Ilfov.

Deşeurile municipale constituie o problemă de strictă actualitate, ţinând seama de pericolul potenţial

pentru sănătate şi mediu, precum şi de faptul că, conţin o serie de materiale reciclabile a căror

valorificare are drept scop economisirea de resurse naturale şi diminuarea consumurilor materiale şi

energetice.

În prezenta lucrare termenul de “deşeuri municipale” desemnează atât deşeurile menajere cât şi

deşeurile voluminoase colectate separat şi deşeurile rezultate de la curăţirea spaţiilor publice

(deşeuri din parcuri, din pieţe, deşeuri stradale), colectate de operatorii de salubritate. În structura

deşeurilor municipale din România, cea mai mare pondere o au deşeurile menajere (circa 81%).

Capitolele unu şi doi descriu situaţia gestionării deşeurilor, ce reprezintă una dintre problemele

importante cu care se confruntă România în ceea ce priveşte protecţia mediului. Aceasta se referă la

activităţile de colectare, transport, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor. Responsabilitatea

pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului

„poluatorul plăteşte” sau după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea

producătorului”.

În capitolul trei am elaborate o propunere de proiect în vederea selectări responsabile a deşeurilor

într-un mod simplu şi sigur. Acest proiect are scopul de a diminua pierderlie de deşeuri reciclabile

deoarece o mare cantitate din acestea este eliminată inutil, o bună parte putând fi reciclate sau

reutilizate dacă s-ar organiza sisteme adecvate de colectare separată şi sortare. În consecinţă, deşeuri

ca de exemplu articole din gospodării, ambalajele de sticlă, hârtia şi cartonul, deşeurile textile,

recipientele de aluminiu, chiar şi PET-urile care pot fi colectate pentru a fi reciclate se amestecă şi

se pierd iremediabil prin amestecare cu deşeurile menajere. Alte deşeuri, cum sunt cele din

construcţii şi demolări, din grădini, de echipamente electronice, de vehicule scoase din uz, deşeurile

periculoase din deşeurile menajere, anvelope uzate şi acumulatori nu-şi au locul în depozite ci

trebuie colectate separat şi reciclate prin facilităţi adecvate şi specializate de dezmembrare.

4

Capitolul 1: Dezvoltare urbană şi problemele de mediu

1.1 Procesul de urbanizare, realităţi şi tendinţe

Termenul de urbanizare are două semnificaţii distincte (Enyedi, 1988): pe de o parte descrie

procesul de concentrare a populaţiei în oraşe precum şi creşterea numărului de localităţi de tip

urban. Procentul populaţiei urbane în cazul unei ţări se poate realiza în consecinţă fie prin migraţie

de tip rural-urban, fie prin redefinirea administrativă – oarecum artificială – a unor localităţi în

oraşe. Termenul de urbanizare este însă strâns legat de urbanism, un fenomen care surprinde un

proces legat mai degrabă de aspecte culturale, şi anume în ce constă aşa numitul mod de viaţă şi

cultură urbană, respectiv modul în care aceasta tinde să devină general nu doar în oraş ci şi în cazul

tuturor tipurilor de localităţi.1

Spaţiul urban este definit deseori ca un teritoriu material, produs permanent al intervenţiilor sociale,

determinat permanent de sistemul economic şi politic.

El nu se caracterizează decât printr-o relative stabilitate, deoarece se măreşte sau se micşorează sub

influenţa factorilor din cele mai diverse categorii; de cele mai multe ori însă creşte, datorită valului

general de urbanizare. Urbanizarea este, sub toate aspectele, trăsătura cea mai frapantă şi specifică a

perioadei contemporane; un proces ireversibil de transformare a spaţiului şi de răspândire în

teritoriu a condiţiilor generale caracteristice mediului urban.

“Urbanizarea este o luptă care se dă nu numai între medii sociale diferite, ci înăuntrul fiecărui

mediu şi chiar înăuntrul fiecărui om” (M.Constantinescu, H.Stahal, I.Drăgan, 1974)

Urbanizarea a fost şi va rămâne un proces global progresiv. Multidimensional, ce înglobează la

rândul ei o serie de procese în timp. Ea constituie o parte integrantă a dezvoltării economico-sociale

a unui teritoriu, a ţării în ansamblu, care se asociază cu creşterea rapidă a economiilor şi

preponderenta activităţilor neagricole (V.Cucu, 1975).

Urbanizarea înseamnă un proces de dezvoltare intense a oraşelor existente şi de creştere, în ritm

accelerat, a numărului oraşelor şi populaţiei urbane, ce are la bază dezvoltarea social economică şi

evoluţia politică a ţării (dezvoltarea activităţilor de producţie, dezvoltarea şi diversificarea

serviciilor, dezvoltarea circulaţiei şi transporturilor etc.)

1 http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana, accesat în data de 05.02.2014 la ora 19:005

În România, procesul de urbanizare, de dezvoltarea fenomenului urban a urmat aceleaşi legi

generale pe care le-a urmat fenomenul pe plan mondial, manifestându-se însă în forme specific,

conform unor particularităţi geografice şi istorico-sociale din diferite etape.2

Modificările cantitative şi calitative complexe care au survenit în dezvoltarea economică şi socială a

României în secolul al XX-lea imprimă fenomenului urban un conţinut şi o semnificaţie nouă şi cu

totul specifică.Sub influenţa directă a procesului de industrializare oarecum forţată şi a” repartiţiei

judiciare, echilibrate a forţelor de producţie în teritoriu” - ca suport al pătrunderii elementelor

specific mediului urban în rural şi factor polarizator al forţei de muncă – în perioada “socialistă”,

populaţia ţării noastre a suferit mutaţii profunde în ceea ce priveşte redistribuirea teritorială, dar mai

ales structură pe medii a fondului demografic.

Permanenta concentrare a populaţiei în oraşe, într-un ritm mediu anual de circa 57% (1812-1998),

constituie un element constant în aprecierea influenţei aşezărilor urbane asupra procesului de

urbanizare, una dintre “măsurile” generale ale acestui proces. Dintre factorii de importantă majoră

care determină creşterea numerică a populaţiei urbane, modificând direct caracteristicile cantitative

ale urbanizării sunt: sporul natural al populaţiei urbane, sporul migratoriu, decretarea de noi oraşe,

înglobarea unor aşezări de imediată apropiere a oraşului în limitele administrative ale acestuia (în

urma extinderii sale teritoriale).

Participarea acestor factori ai creşterii populaţiei urbane la sporirea numărului locuitorilor din oraşe,

raporturile ce se stabilesc între aceştia variază în funcţie de ritmul procesului de industrializare şi

urbanizare, profilul economic şi dezvoltarea economico-socială a spaţiului respectiv, în ansamblu,

mărimea şi caracterul funcţional al oraşului.

În condiţiile ţării noastre, cu o reţea de aşezări relativ densă, datând de multe secole, construirea de

noi oraşe “pe loc gol” a avut un rol foarte redus la creşterea reţelei urbane.

Extinderea reţelei urbane în secolul XX a avut loc în trei etape:

· Prima jumătate a secolului XX (1912-1948), caracterizată printr-o dezvoltare ascendentă,

liniară, cu momente de regrese în timpul celor două războaie mondiale;

· A doua perioadă, cuprinsă între 1948-1966, de două ori mai scurtă decât prima, poate

fi considerate o etapă intermediară a intensificării procesului de urbanizare;

2 Florina B., Melinda C., Irina C., (2006), Organizarea,amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic, Editura: Universitara Bucuresti, pp. 291-298

6

· Perioada de după 1966, când procesul de urbanizare a cunoscut o intensificare fără

precedent, cu o creştere ascendentă şi continuă a numărului de oraşe şi a populaţiei

urbane.3

Un argument pentru acceptarea acestei periodizări îl reprezintă intensitatea diferită a ritmului de

creştere a populaţiei oraşelor în cele trei intervale. Dacă în primul interval de 36 de ani populaţia

urbană a crescut cu 166,3%, adică într-un ritm mediu anual de 1,8% (populaţia urbană sporind de la

16,3% din populaţia totală, la 23,4%), pentru perioada 1948-1966 creşterea a fost de 181,0% -

respective, 4,5% în medie pe an, ponderea populaţiei ajungând de la 38,2%. După anul 1966,

creşterea medie anuală s-a produs într-un ritm de numai 3,1%, ponderea populaţiei urbane

apropiindu-se de 55% din populaţia ţării (54,9% în anul 1998).

La începutul secolului XX (1912 pentru sudul şi estul ţării şi respective, 1910 pentru Transilvania şi

nordul Moldovei), în cadrul actualului teritoriu al României reţeaua urbană cuprindea 119 oraşe, cu

o populaţie de 2.079.860 de locuitori. Această reţea era formată în proporţie de de 80% din oraşe

vechi, antice sau feudale (sec XII-XVI).

În anul 1968, prin reorganizarea administrative teritorială au fost trecute în rândul oraşelor un număr

de 49 de locate, selectate pe baza a mai multor criterii (numărul populaţie, peste 5.000 de locuitori,

profilul economic, gradul de echipare tehnico-edilitara, poziţia geografică avantajoasă etc.).De

asemenea un număr de 55 de oraşe şi-au extins teritoriul prin înglobarea a 136 localităţi.În acest

mod s-a ajuns la un număr de 236 de oraşe (1968), din care 111 oraşe existau în 1912. Prin ponderea

de peste 50% a oraşelor populaţia poate fi considerate relative tânără.

În această perioadă care a urmat anului 1968 se observă că sporul migratoriu a fost aproape dublu

faţă de sporul natural, populaţia caracteristică în general intervalului postbelic.În medie, anual,

populaţia oraşelor a sporit cu circa 191.000 de persoane, creşterea datorându-se creşterii naturale,

migratorii, apariţia oraşelor noi, extinderii celor 55 de oraşe etc. Deşi s-a încercat realizarea unei

reparaţii echilibrate a oraşelor în teritoriu, chiar şi în prezent gradul de urbanizare a judeţelor

oscilează între limitele foarte largi, de la 7,1% populaţie urbană în cazul judeţului Ilfov, sau 30,9%

în judeţul Giurgiu, până la peste 70% în judeţele Constantă, Braşov, Hunedoara.

Reţeaua urbană a ţării cuprinde în anul 2001 un număr de 265 de oraşe (24 decretate în decembrie

1989, restul de cinci eşalonat în anii în care au urmat), din care 156 oraşe mici sub 20.000 de

locuitori (58,9% din numărul total al oraşelor); 85 de oraşe mijlocii, cu 20.000-100.000 de locuitori

3 Idem7

(32,0%) şi 23 de oraşe mari, cu peste 100.000 de locuitori (8,7%), la care se adaugă Municipiul

Bucureşti cu peste 2 milioane de locuitori.

Din analiza căilor de creştere şi a dinamicii oraşelor se desprind unele trăsături principale, din care

reţinem:

· Factorul principal în creşterea oraşelor din România rămâne mult timp sporul migratoriu;

forţa de atracţie a oraşelor mari, principalele beneficiare ale sporului migratoriu, se exercită

atât asupra populaţiei rurale, cât şi asupra oraşelor mici;

· Oraşele mici prezintă o mare varietate de situaţii; unele se caracterizează printr-o creştere

foarte redusă sau chiar o scădere a populaţiei lor, datorită plecării forţei de muncă tinere spre

oraşele mai mari din apropiere, fapt ce atrage după sine reducerea sporului natural; altele au

cunoscut o creştere rapidă, ca urmare a sporului migratoriu considerabil provocat de

ascensiunea economică şi socială, până în 1989, a localităţilor respective;

· În perspectivă, rolul sporului natural în creşterea oraşelor prezintă tendinţa evidentă de

creştere, atât datorită masei tot mai mări a populaţiei urbane, cât si accentuării stabilităţii

populaţiei

rurale şi instalării unui fenomen de” respingere” urbană a forţei de muncă disponibilizate.

Oraşul ecologic este un obiectiv prioritar în urbanismul viitorului. Conferinţa Naţiunilor Unite

asupra mediului înconjurător (Rio de Jeniro, 1992) şi asupra aşezărilor umane (Hbitat II, Istanbul,

1996) au condus la crearea unui mediu deosebit de favorabil pentru implementarea schimbărilor în

concepţia urbanistică.

Oraşul ecologic se individualizează prin măsura în care considerentele de mediu sunt incorporările

în elaborarea deciziilor atât în sectorul public, cât şi în cel privat.4

1.2 Generarea deşeurilor municipale, aspect cantitative si calitative

In contextual unei urbanizări accelerate, asigurarea la un nivel corespunzător a elementelor de

infrastructura si a celor de servicii de gospodărie comunala (apa, canal, termie, transport, salubritate

etc.) presupune un efort deosebit din partea edililor si a factorilor de decizie.

4 Idem8

Se impun noi soluţii, noi tehnici, noi echipamente si nu in ultimul rand noi concepţii si strategii de

abordare.

Legat de deşeuri, este necesar a menţiona ca acestea se reproduce in prezent mai repede ca oamenii.

Ele au o viaţă mult mai lunga si presupun uneori sute sau chiar mii de ani înainte de a se

descompune total, ca forma de reintegrare in natura.

La scara unei naţiuni, a unei antreprize sau a unui simplu cetăţean, nimeni nu mai poate ignora acum

faptul ca asemănătoare unor forme de relief, munţii de deşeuri cresc cu câţiva metri in fiecare an,

transformând peisajele, poluând apa, aerul si solurile si reducând in mod semnificativ resursele in

materii prime, reprezentând un simbol al unei societăţi ce iroseşte într-un mod nepermis resursele

naturale.

Pana nu demult deşeurile produse de oameni nu reprezentau o problema însemnata deoarece:

· Populaţia, predominant rurala, utiliza in cea mai mare parte deşeurile ce le producea

· Obiectele create de om erau constituite din material degradabile

In vârful” producătorilor” de deşeuri menajere se afla SUA cu peste 700 kg/loc/an, in special din

cauza aportului adus de ambalaje, iar pentru tarile europene nu se poate face o corelaţie intre nivelul

de civilizaţie – de dezvoltare sa spunem – sau de preocupare pentru mediu si de cantităţile produse:

Cehia si Grecia au cel mai mic nivel, iar Finlanda cel mai mare, România situându-se la nivel mediu

cu 400 kg/loc/an, cifra fiind discutabila, deoarece numai doua depozite de deşeuri urbane: Bucureşti

si Timişoara, au bascule pentru cântărit autogunoierele. Cantitatea de deşeuri produsa nu este totul

insa, caci la fel de importanta este si procentul in care ele sunt reciclate.

La modul general, dealurile sunt un rezultat inevitabil al activităţilor si evoluţiei societăţii umane

având următoarele cauze:5

· Biologice – rezultat al ciclurilor vitale in lumea plantelor, animalelor si a omului

· Chimice – toate reacţiile chimice sunt guvernate de principiul conservării energiei rezultând

in final un produs utilizabil dar si elemente neutilizabile. Chiar si energia pierduta prin

căldura, vibraţii, zgomote produce poluare, chiar daca nu este luata in considerare ca desu;

· Tehnologice – din procesele de prelucrare si transformare a materiilor prime si materialelor;

5 Rojanschi V., Bran F.,(2002), “Politici si strategii de mediu”, Bucuresti: Ed.Economica, pp.182-1859

· Economice – toate produsele au o durata fizica, sau depinzând de actualitate sau chiar moda,

limitata;

· Comerciale – atractivitatea unor noi produse le elimina pe cele vechi, iar ambalajele joaca

uneori un rol hotărâtor in reclama si marketing, devenind rapid deşeuri

· Accidentele – in cadrul inevitabilelor disfuncţionalităţi ale sistemelor de producţie si a

riscurilor tehnologice si natural majore

· Ecologice – întrucât chiar activităţile de depoluare creează deşeuri; de exemplu depoluarea

izolaţiilor din azbociment de la izolaţii.

In România problema deşeurilor orăşeneşti – menajere a devenit tot mai acuta datorita pe de o parte

creşterii cantităţii acestora, iar pe de alta parte datorita impactului lor negative, tot mai pronunţat,

asupra mediului înconjurător.6

Sesizarea pericolului pe care îl reprezintă acumularea deşeurilor, a declanşat in România acţiunea de

cunoaştere, urmărire si dorinţa de îmbunătăţire treptata a circuitului deşeurilor, de la apariţia lor, la

sursa, si pana la eliminarea lor finala.

In prezent, in practica eliminării deşeurilor se parcurge insa o perioada dificila prin creşterea

continua a cantităţii de deşeuri si lipsa mijloacelor tehnice (instalaţii, utilaje adecvate) pentru

colectarea, prelucrarea, reciclare si valorificare. Conştientizarea acestei situaţii oblige la eforturi

pentru unirea posibilităţilor interne cu sprijinul extern – material sau financiar – in scopul creării

bazelor unui sistem de gestiune care, in timp, sa conducă la “ecologizarea”, din punct de vedere al

deşeurilor, a tuturor activităţilor.

Producerea de deşeuri este rezultatul activităţilor economice si gospodăreşti. Cantitatea si calitatea

deşeurilor urbane depinde de standardul de viaţă si de modul de consum al populaţiei, iar deşeurile –

industrial – atât cele periculoase, cat si cele nepericuloase – depind de tehnologiile folosite pentru

prelucrarea materiilor prime in cadrul proceselor de fabricaţie.

Majoritatea deşeurilor de producţie se elimina fie pe depozitele industrial ale producătorilor, fie pe

depozitele reintroduse in circuitul economic in cadrul aceluiaşi proces tehnologic (reciclarea

industrial) ori utilizate ca materii prime secundare sau combustibile in alte procese tehnologice ale

aceleiaşi întreprinderi (acţiuni de minimizare). Anumite tipuri de deşeuri sunt vândute ca materii

6 Idem10

prime secundare altor întreprinderi, care fie le reciclează direct, fie le pregătesc in vederea reciclării

(agenţi economici tip REMAT).7

Deşeurile municipale reprezintă totalitatea deșeurilor generate în mediul urban şi rural din

gospodării, instituţii, unităţi comerciale, unităţi economice (deșeuri menajere şi asimilabile), deșeuri

stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, precum şi deşeuri din construcţii şi

demolări colectate de operatorii de salubrizare.

Colectarea deșeurilor municipale este responsabilitatea municipalităţilor, direct (prin serviciile de

specialitate din cadrul Consiliilor Locale) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilităţi pe bază

de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).

Pentru colectarea, validarea şi prelucrarea datelor și informaţiilor referitoare la generarea și

gestionarea deșeurilor Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţiile Judeţene pentru

Protecţia Mediului realizează ancheta statistică privind generarea şi gestionarea deșeurilor,

cunoscută ca aplicaţia MEDIUS.

Baza de date, MEDIUS cuprinde 5 tipuri de chestionare care sunt completate de operatorii

economici, astfel:8

· PRODDES – date furnizate de generatorii de deșeuri;

· MUN – date furnizate de operatorii de salubritate;

· TRAT – date furnizate de operatorii instalaţiilor de tratare a deșeurilor;

· COLECTARE/TRATARE – date furnizate de operatorii economici cu cod CAEN rev.1

5157, 3710 şi 3720;

· NĂMOL – date furnizate de operatorii staţiilor de epurare orăşeneşti şi industriale.

Baza de date cuprinde toţi parametrii necesari pentru a asigura atât urmărirea implementării

legislaţiei în domeniul deşeurilor, cât și elaborarea rapoartelor care trebuie transmise la

CE/EUROSTAT.

În anul 2010, cantitatea de deșeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii

specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 5,82 milioane tone. Faţă de

cantitatea de deșeuri municipale generată în anul 2009, în 2010 aceasta a înregistrat o scădere de

aproximativ 16%. Pe fondul crizei economice, consumul mai redus a dus la generarea unei cantităţi

mai mici de deșeuri atât de la populaţie cât şi din sectorul economic.

7 Carmen T. , Managementul mediului , (2004), Bucuresti: Edidura ASE, pp.125-1268 http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf, accesat în data de 07.02.2014 la ora 11:00

11

Din cantitatea totală de deșeuri municipale colectată, 78,5% este reprezentată de deșeurile menajere

și asimilabile.9

Deşeuri totale colectate de municipalităţi, in anul 2010

Tabel 1Deseuri colectate Cantitatea colectata-mii tone Procent %deseuri menajere 4572,06 78,50%deseuri din servicii munincipale

753,75 12,90%

deseuri din constructii/demolari

497,51 8,60%

TOTAL 5823,31 100% Sursa:Agentia Nationala pentru Protectia Mediului

Compoziţia procentuală, pe tip de material, a deşeurilor menajere colectate în 2010Tabel 2

MATERIAL PROCENTAJHartie si carton 9,9Sticla 4,1Metale 2,3Materiale plastice 9,9Biodegradabile 56Altele 15,8Lemn 2Total 100%

Sursa:baza de date Medius 2010

Deşeuri municipale colectate, pe principalele categorii de deșeuri, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (- mii tone -)

Tabel 3Regiuni de dezvoltare

Total Deşeuri menajere şi asimilabile

Deşeuri din servicii

municipale

Deşeuri din construcţii şi

demolăriBucureşti-Ilfov 1151,31 813,58 185,63 152,1Sud-Est 895,14 711,86 160,18 23,1Nord-Vest 851,28 739,1 87,16 25,02Centru 691,08 525,36 92,45 73,26Nord-Est 681,75 526,5 54,71 100,55Vest 676,36 545,23 64,52 66,61Sud-Muntenia 586,69 452,69 83,65 50,34Sud-Vest Oltenia 289,7 257,74 25,45 6,52

Total 5823,31 4572,06 753,75 497,5

9 Idem12

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului10

Colectarea deşeurilor municipale în regiunile de dezvoltare ale RomânieiFigura 1

Bucureş

ti-Ilfov

Sud-Es

t

Nord-Vest

Centru

Nord-Es

tVest

Sud-M

untenia

Sud-Vest

Olte

nia0

200

400

600

800

1000

1200

1400

Evoluția cantităților de deșeuri municipale generate în perioada 2006-2010 (- mii tone -)

Tabel 42006 2007 2008 2009 2010

Total deșeuri municipale generate, din care:

8866,42 8895,19 9251,00 8440,00 7073,42

1. deșeuri generate şi necolectate (estimate)*

2057,58 1973,53 1879,83 1501,29 1250,10

2. deșeuri municipale colectate, din care:

6808,84 6921,66 7371,17 6938,71 5823,31

- deșeuri menajere și asimilabile 5362,44 5243,18 5669,12 5283,35 4572,06

- din servicii municipale 972,05 944,76 889,23 981,42 753,75

- construcţii şi demolări (inclusiv alte tipuri de deșeuri)

474,35 733,72 812,82 673,94 497,51

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

Analizând datele din tabelul de mai sus se constată o tendinţă de creștere a cantităţii de deșeuri

municipale generată până la nivelul anului 2008, după care urmează o descreştere a acestei cantități,

aceasta datorându-se situaţiei economice din perioada respectivă (criza economico-financiara,

10 Idem13

diminuări salariale în sectorul bugetar, etc.). Această tendinţă este comparabilă cu rata anuală de

creştere a produsului intern brut (PIB) şi a consumului final (CF), indicator care exprimă folosirea

bunurilor și serviciilor. Astfel, se constată faptul că, pe fondul crizei economico-financiare ce a

afectat întreaga lume începând cu cea de a doua jumătate a anului 2008, valoarea PIB al României,

începând cu anul 2009, înregistrează o diminuare semnificativă faţă de intervalul de timp imediat

precedent.

Indicatori de generare a deșeurilor municipal

Tabel 5Anul Deşeuri municipale (kg/loc.an)2006 4102007 4122008 4302009 3932010 330

Media 395Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului11

1.3 Reciclarea, opţiune pentru gestionarea deşeurilor municipale

Recuperarea şi reciclarea materialelor refolosibile nu prezintă o activitate de dată recentă. Din

totdeauna au existat oameni preocupaţi să colecteze, să prelucreze şiş a folosească produse

degradate sau disponibilizate de primii utilizatori.

Declanşarea primului şoc petrolier (1972) a făcut însă ca omenirea să se vadă, pentru prima dată,

confruntată cu o realitate dură, şi anume: resursele natural sunt limitate cantitativ, ceea ce a impus

necesitatea de a gândi dezvoltarea economică în noi termini.

S-a ajuns astfel, la înţelegerea realităţii că recuperarea şi reutilizarea resurselor reciclabile reprezintă

mijloace de soluţionare a contradicţiei dintre cerinţele procesului de creştere economică şi caracterul

restrictive al resurselor.

În acelaşi timp a conştientizat o altă primejdie care pândea - degradarea ecologică continuă - ceea ce

a adăugat o nouă dimensiune problematicii reciclării materialelor. Cele două domenii – cel al

reciclării şi cel al protecţiei mediului – interferă profund, intensificarea reciclării diminuând sensibil

presiunea poluantă asupra mediului.

11 Idem14

Abordând problema recuperării şi recirculării resurselor refolosibile din acest unghi, numeroase ţări

au trecut la o coordonare unitară, pe ansamblul complexului lor, economic a acestei activităţi,

opţiunile fiind diferite, în funcţie de condiţiile specific ale fiecăreia.

S-au intensificat acţiunile pentru reglementarea activităţilor de recuperare, cele pentru stabilirea

formelor organizatorice de colectare, precum şi eforturile de cercetare pentru găsirea celor mai

eficiente căi de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile.

Odată cu dezvoltarea acestei activităţi, a apărut necesitatea realizării unor dialoguri la nivel

internaţional, ceea ce a condus la apariţia unor organisme specializate. În acest context este demn de

menţionat Biroul Internaţional al Recuperării (constituit încă din 1948 la Paris, din iniţiativă a 4 ţări:

Franţa, Marea Britanie, Olanda şi Belgia), organizaţie fără scop lucrative, ai cărei membrii sunt

federaţii naţionale reprezentând firme de reciclare din întreaga lume. 12Necesitatea unei cât mai

corecte şi mai rapide informări a participanţilor la procesul de reciclare a determinat apariţia unor

publicaţii de specialitate, care influenţează vizibil generatorii şi utilizatorii de resurse refolosibile,

precum şi raporturile opţionale ce se stabilesc între aceştia.

O mare parte din deșeurile pe care le aruncăm pot fi reciclate. Reciclarea reduce cantitatea de

deșeuri care ajung la depozitele de deșeuri, reducând în acelaşi timp volumul de materiale obţinute

din mediul natural. Acest lucru este important deoarece Europa este dependentă de importurile de

materii prime, iar reciclarea furnizează industriilor UE resurse esenţiale provenite din deşeuri, cum

ar fi hârtie, sticlă, plastic și metale, precum și metale preţioase extrase din aparatele electronice

utilizate. Politica UE referitoare la deșeuri urmăreşte ca acestea să fie utilizate pe cât posibil ca

materii prime pentru producerea de noi produse. De asemenea, prin reciclare se realizează și o

economie de energie: de exemplu, prin reciclarea unei cutii de aluminiu se economiseşte

aproximativ 95% din energia necesară pentru producerea aceleiaşi cutii din materii prime. UE a

stabilit obiective de reciclare pentru multe tipuri de deșeuri, inclusiv vehicule scoase din uz,

echipamente electrice și electronice, baterii şi ambalaje, deșeuri municipale și deșeuri provenite din

construcţii şi demolări.

Statele membre se străduiesc să pună în aplicare sisteme pentru a asigura îndeplinirea acestor

obiective. Aceste sisteme includ responsabilitatea extinsă a producătorului, atribuind producătorilor

responsabilitatea pentru întregul ciclu de viaţă al produselor și pentru ambalajele pe care le produc,

inclusiv ultima etapă a ciclului de viaţă, atunci când acestea devin deșeuri.13

12 Vladimir R., Florina B., Gheorghita D., (1997) , Protectia si ingineria mediului, Bucuresti: Ed. Economica, pag.28313 http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf, accesat în data de 15.02.2014 la ora 19:30

15

În România, primele unităţi organizate de recuperare datează din anul 1949. Astăzi, în ţara noastră

funcţionează circa 250 de societăţi specializate în recuperare (cu capital de stat şi privat) şi care

lucrează efectiv, la care trebuie să adăugăm alte numeroase firme din sfera de producţie sau a

cercetării preocupate sau chiar antrenate efectiv în activităţi de reciclare.

Graţie eforturilor acestor societăţi, sprijinite în marea majoritate a cazurilor de organele

administraţiei publice locale, s-au reuşit recuperarea unor volume apreciabile de material reciclabile,

care înseamnă nu numai tot atâtea cantităţi de materie primă pentru o serie de sectoare din economie

şi uneori economie valutară, dar reprezintă, în acelaşi timp, tot atâţia factori poluanţi sau de

dezechilibru ecologic mai puţin.

Ne mai întâlnim cu afirmaţia de genul – Reciclarea este un sector în care nu se face aproape nimic

sau Reciclarea – activitate aproape complet neglijată.Este foarte adevărat că nivelul recuperării a

scăzut, comparative cu 1989 – de exemplu – dar cauzele trebuie căutate nu în sfera “lipsei de

interes, de iniţiative sau a nepriceperii celor angajaţi în aceste activităţi”.

Când analizăm activitatea de recuperare, în mod obligatoriu trebuie să avem în vedere evoluţia

producţiei industriale, a consumului intern şi de ce să nu recunoaştem, gradul de capitalizare actual

al societăţilor de recuperare şi nivelul blocajului financiar – care influenţează şi activitatea acestor

agenţi, îndeosebi în relaţia cu populaţia.14

Organizarea şi gestionarea mai eficientă a materialelor refolosibile în ţara noastră se impune ca o

prioritate de prim ordin în procesul tranziţiei economiei româneşti la modelul de piaţă, în eforturile

de stabilire şi relansare a activităţii economice.

În conturarea liniilor directoare ale dezvoltării în perspectivă a secolului reciclării materialelor

refolosibile în economia ţării noastre, trebuie pornit de la câteva premise esenţiale, majoritatea

încurajatoare:

· Potenţialul de material refolosibile este ridicat, aceasta constituind un argument de bază în

evaluarea eficienţei activităţii economice;

· Suportul tehnic şi tehnologic la nivel naţional al acestei activităţi ete relative modest, dar

poate fi simţitor îmbunătăţit fără eforturi investiţionale deosebite;

14 Vladimir R., Florina B., Gheorghita D., (1997) , Protectia si ingineria mediului, Bucuresti: Ed. Economica pag.28316

· Organizarea structural a activităţii de reciclare a materialelor refolosibile la nivel naţional

este suficient de simplă, suplă şi eficientă; îmbinarea în viitor, în cadrul acesteia, a formelor

de proprietate de stat şi private este în măsură să-i sporească apreciabil valenţele;

· Nivelul de sensibilizare a agenţilor economici şi a populaţiei cu privire la importanţa şi

imperativele reciclării materialelor este redus, dar poate fi sensibil îmbunătăţit prin acţiuni

concertate de mediatizare, susţinută şi de industrie la scară amplă.

Strategia în domeniul reciclării vizează următoarele obiective principale:

1. Prevenirea formării deşeurilor prin promovarea tehnologiilor curate şi a ecoproduselor;

2. Valorificarea deşeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare şi triere colectivă;

3. Eliminarea finală a deşeurilor care nu şi-au găsit o soluţie de valorificare.

Aceste obiective vor fi realizate prin:

- Crearea cadrului legislative specific;

- Încurajarea activităţii de recuperare şi reutilizare;

- Reducerea depozitării deşeurilor;

- Promovarea cercetării ştiinţifice;

- Monitorizarea;

- Programe educaţionale.15

Ierarhia deşeurilorFigura 2

15 Idem17

Ierarhia deșeurilor stabilește în general o ordine de priorități pentru ceea ce reprezintă cea mai bună

opțiune din punct de vedere al protecției mediului în materie de deșeuri.Prevenirea este primul pas

în ierarhia deşeurilor, ca primă opţiune pentru evitarea generării de deşeuri prin acţiuni şi măsuri

premergătoare încă din faza de proiectare sau prin eficientizarea proceselor.Prevenirea generării de

deşeuri, precum şi promovarea reciclării şi valorificării deşeurilor, conduce la creşterea eficienţei

utilizării resurselor ca bază a creşterii economice durabile.

Capitolul 2: Analiza gestionării deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov

2.1 Caracteristici economice şi demografice ale regiunii

Teritoriul pe care se află Bucureştiul şi localităţile ce intră în componenţa judeţului Ilfov cuprinde

două subunităţi ale Câmpiei Vlăsiei: în nord, Câmpia Snagovului şi în sud, Câmpia Bucureştiului.

Bucureştiul se află situat în Câmpia Vlăsiei (parte componentă a Câmpiei Române), la 54-90 m

altitudine, pe râurile Dâmboviţa şi Colentina, la intersecţia paralelei de 44º25′50″ lat N cu

meridianul de 26º06′50″ lon E. Oraşul, cu o suprafaţă de 228 km2, are o formă circulară cu axe

măsurând 24 km nord - sud şi 22 km est - vest.16

Harta Regiunii Bucureşti-Ilfov

16 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15, accesat în data de 17.02.2014 la ora 13:00

18

Figura 217

Câmpia Snagovului se desfăşoară pe cea mai mare parte a judeţului Ilfov şi prezintă altitudini

absolute de 80-110 m (98,9 m - Mogoşoaia; 85,8 m - Tunari; 103,7 m - Corbeanca) şi o uşoară

înclinare spre sud-est. Are mai multe păduri (Cocioc, Ciolpani, Snagov), reprezentând resturi din

codrii de odinioară ai Vlăsiei. Este străbătută, pe direcţia NV-SE, de unele râuri precum

Cociovaliştea, Vlăsia, Ialomiţa şi de lacul Snagov rezultat prin bararea zonei de vărsare a râului

Snagov în Ialomiţa de către aluviunile acesteia.

Câmpia Bucureştiului are un aspect plan, prezentând o înclinare uşoară spre SE şi se situează la

altitudini absolute variind între 96,3 m la Chiajna şi 54,5 m în Valea Dâmboviţei, la Popeşti-

Leordeni. Singurele văi care o fragmentează pe direcţia NV-SE sunt cele ale Dâmboviţei şi

Colentinei, adâncimea acestora înregistrând 15-20 m.

În arealul oraşului, din cauza densităţii mări a construcţiilor şi a amenajărilor urbanistice, valorile

hipsometrice ale reliefului sunt atenuate, distingându-se greu aspectele microreliefului.

Valea Dâmboviţei, ce trece prin centrul oraşului, străbătându-l pe direcţia NV–SE, are o luncă largă

de cca. 22 km lungime cu lăţimea maximă de 2,5 km. Valea Colentinei este mai îngustă şi are un

coeficient de sinuozitate mai ridicat; la Străuleşti sau la Herăstrău atinge o lăţime de 1–1,5 km.

17 http://www.rapitori.ro/harti_judete.php?title=harta+bucuresti,+ilfov&id=23, accesat în data de 17.02.2014 la ora 21:00

19

Înclinarea sa uşoară în profil longitudinal favorizează crearea de-a lungul ei a unei salbe de lacuri

(Străuleşti, Mogoşoaia, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Cernica, Pantelimon) ce conferă un

caracter deosebit de pitoresc unei importante zone a oraşului.18

Clima oraşului este temperat continentală, cu uşoare nuanţe excesive şi cu unele diferenţieri ale

valorilor temperaturii aerului cauzate de încălzirea suplimentară a reţelei stradale din interiorul său,

de arderile de combustibili industriali şi casnici, de radiaţia exercitată de zidurile clădirilor etc.

Astfel, valorile temperaturii medii anuale cresc de la periferia oraşului spre centrul acestuia.

Temperatura maximă absolută înregistrată a fost de 42,4 ºC (5 iulie 2000, la staţia meteorologică

Bucureşti Filaret), iar minima absolută de –32,2 ºC (25 ianuarie 1942, la staţia meteorologică

Bucureşti Băneasa). Verile sunt calde uneori toride şi deseori secetoase, iar iernile sunt reci, cu

zăpezi abundente însoţite frecvent de viscole. În general iernile durează de la sfârşitul lunii

noiembrie până la sfârşitul lunii februarie. Primăverile sunt de obicei scurte, cu contraste termice

evidente de la o zi la alta. Cantitatea de precipitaţii însumează cca. 600 mm anual, cele mai mari

valori înregistrându-se în perioadă mai - iulie, ploile având şi caracter torenţial. Prima ninsoare cade

de obicei în ultima decada a lunii noiembrie, iar ultima, către sfârşitul lunii martie. Vânturile

dominante bat dinspre E şi NE (îndeosebi iarna), cu viteze medii anuale de 3-4 m/s şi dinspre S şi

SV în restul anului. Cele mai mari viteze ale vântului se înregistrează iarna, spulberând şi viscolind

zăpada. Creşterea continuă a gradului de poluare în interiorul oraşului, ca urmare a numărului mare

de întreprinderi industriale, automobile, şantiere de construcţii etc., sporeşte considerabil numărul

de zile în care se produce ceaţa.19

Evolutia populatiei toatale din regiunea Bucuresti-Ilfov (1990 – 2013)Figura 3

18 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15, accesat în data de 18.02.2014 la ora 15:0019 Idem

20

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

200 2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2100000

2150000

2200000

2250000

2300000

2350000

2400000

Populatie toatala

Sursa:INSSE20

Regiunea Bucuresti-Ilfov este cea mai densă populată regiune a României, având o populaţie de

peste 2.000.000 locuitori (cu o densitate de aproximativ 12000 locuitori pe ), fapt ce o

încadrează în categoria regiunilor NUTS 2, asimilate regiunilor cu un prag demografic situat între

800.000 şi 3.000.000 milioane de locuitori.

În perioada 2005-2011 regiunea şi-a sporit numărul de locuitori, de la 2.209.768 persoane în anul

2005, la 2.267.419 în anul 2011, în valori procentuale creşterea fiind de 2,6%.

Populaţia regiunii este distribuită invers proporţional cu dimensiunea celor două entităţi

administrative. Populaţia municipiului Bucureşti, este cea mai mare aglomerare urbană din România

(cu o densitate de peste 8000 locuitori/ ), reprezintă circa 85% din populaţia regiunii, iar

populaţia judeţului Ilfov acoperă restul de 15% din total.

Structură pe sexe a populaţie evidenţiază o repartizare aproape echilibrată a populaţiei în regiunea

Bucuresti-Ilfov, 47% din populaţia totală a regiunii fiind bărbaţi, iar 53% femei.21

La nivelul regiunii Bucuresti-Ilfov, populaţia încadrată în grupa de vârsta 0-14 ani prezintă o

traiectorie ascendentă, crescând cu 14% între anii 2005-2011 şi acoperind un procent de 12% din

totalul populaţiei regionale. Numărul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani a crescut în

perioada 2005-2011 cu aproape 1% şi acoperă un procent de peste 73% din totalul populaţiei

regionale. Populaţia din grupa de vârsta 64 de ani şi peste îşi diminuează numărul cu aproape 1,2%

între anii 2005-2011 şi acoperă un procent de aproape 15% din totalul populaţiei regionale.

20 https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP101A, accesat în data de 20.02.2014 la ora 19:3021 http://www.adrbi.ro/media/8530/2.4 Structura socio demografica a populatiei.pdf, accesat în data de 20.02.2014 la ora 22:00

21

Fenomenul îmbătrânirii populaţiei s-a evidenţiază în toată perioada 2005-2011, numărul persoanelor

cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani fiind în scădere la nivel naţional, la fel ca şi numărul persoanelor

din categoria populaţiei active (15-64 ani), în timp ce numărul persoanelor cu vârsta de peste 64 ani

este în creştere.

În ceea ce priveşte structura etnică a regiunii Bucuresti- Ilfov, în conformitate cu rezultatele

recensământului din anul 2011, 86,3% din totalul populaţiei regiunii este de etnie română.

Următoarea etnie care se remarcă prin ponderea importantă în totalul populaţiei regiunii este cea

romă, cu o pondere de 1,74%. Celelalte 3 etnii cu ponderi importante în regiune sunt: maghiarii

(0,16% din totalul regional), turcii (0,13% din totalul regional) şi chinezii (0,08% din totalul

regional).

Durata medie a vieţii (speranţa la viaţă) a populaţiei din Regiunea Bucuresti-Ilfov în 2011 a fost de

75,55 ani (71,94 ani – masculin şi 78,92 ani – feminin), în creştere cu aproximativ 2 ani, faţă de

valoarea înregistrată în 2005, 73,84 ani (70,21 ani – masculin şi 77,24 ani – feminin).

Rata mortalităţii infantile, la nivelul regiunii Bucuresti-Ilfov, prezintă un trend descrescător în

intervalul 2005-2013, diminuându-şi valoarea de la 9,5% în anul 2005, la 5,7% în anul 2011.22

Mediul economic al regiunii este deosebit de atractiv datorită structurii instituţionale existente, a

forţei de muncă calificate şi a sistemului de comunicaţii mai dezvoltat decât în alte regiuni ale ţării.

Potenţialul şi structurile economice sunt diferenţiate între judeţ şi municipiu: agricultura are o

prezenţă dominantă în economia judeţului Ilfov, iar economia capitalei este caracterizată de

dezvoltarea sectoarelor de servicii. Sectorul serviciilor este bine dezvoltat, cu precădere în ceea ce

priveşte telecomunicaţiile, intermedierile financiare, educaţia şi cercetarea, transportul şi

depozitarea, turismul şi serviciile culturale, serviciile către întreprinderi (inclusiv software) şi

comerţul. Având în vedere funcţia de capitală pe care o îndeplineşte Bucureştiul, administraţia

publică concentrează, de asemenea, un număr important de angajaţi.23

Bucureştiul este o zonă urbană, în timp ce Ilfov are caracteristicile unui judeţ predominant rural.

Valorile indicatorilor economici pentru Bucureşti sunt mai mari decât cele pentru Ilfov, în termeni

de PIB şi de numărul întreprinderilor la 1000 locuitori; economia Bucureştiului este mult mai

orientată spre servicii, în timp ce cea din Ilfov este orientată spre industrie.

22 Idem23 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15. accesat în data de 21.02.2014 la ora 11:00, RaportstareamediuluiregionalARPMBucureti2012.doc, pp.6-10

22

Infrastructura este subdezvoltată în Ilfov, atât în comparaţie cu Bucureştiul, dar şi cu media

României, în special în ceea ce priveşte reţelele de apă.

Bucuresti-Ilfov se situează pe poziţia 175 în Clasificarea Regională a Europei (dintr-un număr total

de 280 regiuni), după Budapesta (47), Bratislava (67), Praga (87), Varşovia (104).24

2.2 Dinamica generării deşeurilor municipale

Deşeurile sunt un produs logic al vieţii societăţii moderne şi ca atare sunt generate peste tot; în toate

procesele de producţie şi consum şi în cantităţi care par din ce în ce mai mari.

Deşeurile conţin de obicei o proporţie însemnată de materiale valorificabile care pot fi (re) utilizate

în procesul de producţie, ceea ce face să scadă nevoia de a folosi mereu materiale noi. Într-un sistem

sănătos, bine organizat, de colectare a deşeurilor, împrăştierea necontrolată a deşeurilor în mediu

este prevenită, creându-se şi întărindu-se posibilitatea reutilizării acestor materiale.25

Termenul de “deşeuri menajere” face referinţă doar la deşeurile provenite din activităţi casnice sau

asimilabile cu acestea, colectate în amestec sau selectiv, dar şi cele asimilabile cu acestea (care

prezintă compoziţie şi proprietaţisimilare) generate în instituţii, industrie, comerţ, sectorul public

sau administrativ.

Termenul de “deşeuri municipale” desemnează atât deşeurile menajere cât şi deşeurile voluminoase

colectate separat şi deşeurile rezultate de la curăţirea spaţiilor publice (deşeuri din parcuri, din pieţe,

deşeuri stradale).

Termenul de “nămol orăşenesc” se referă la nămolul rezidual de la instalaţiile de tratare a apelor

uzate care tratează apele uzate urbane şi menajere şi nămolul rezidual de la fosele septice şi alte

instalaţii similare de tratare a apelor menajere.

Termenul de “deşeuri din construcţii şi demolări” face referinţă la deşeurile rezultate din activităţi

precum construcţia clădirilor şi infrastructurii civile, demolarea totală sau parţială a clădirilor şi

infrastructurii civile, modernizarea şi întreţinerea străzilor.

Termenul de “deşeuri biodegradabile” desemnează atât deşeurile de la populaţie şi din activităţi

comerciale care suferă descompunere anaerobă sau aerobă cât şi deşeurile alimentare şi vegetale,

hârtia şi cartonul (de calitate joasă). Deşi, hârtia şi cartonul fac parte din grupa deşeurilor

biodegradabile, este indicată reciclarea şi recuperarea acestora, mai ales în cazul unei calităţi

24 http://mdrl.ro_documentescheme_grantdoc_referintabio_RMDB_7.pdf, accesat în data de 01.03.2014 la ora 21:0025 http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/fluxuri_deseuri.htm, accesat în data de 01.03.2014 la ora 23:00

23

ridicate, pentru atingerea obiectivelor propuse pentru reciclarea şi recuperarea materialelor

reciclabile. În conformitate cu Hotărârea de Guvern 856/2002 privind evidenţa gestiunii

deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, în categoria

deşeurilor municipale şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii, nămolul orăşenesc şi

deşeurilor din construcţii şi demolări sunt cuprinse tipurile de deşeuri care se regăsesc la codurile:26

Generarea deşeurilor depinde de factori precum: activităţile economice, producţia şi consumul de

bunuri, modificările demografice, inovaţiile tehnologice, etc. Măsuri de prevenire concrete pot fi

luate din faza de proiectare (respectiv, politica produsului şi minimizarea conţinutului substanţelor

chimice periculoase) prin întărirea rolului educaţiei şi informaţiei în promovarea producţiei şi a

consumului durabil, precum şi prin promovarea importanţei achiziţiilor publice verzi.

Principalii parametri care pot influenţa generarea deşeurilor sunt:

· evoluţia populaţiei;

· schimbări economice;

· schimbări privind cererea şi natura bunurilor de larg consum;

· schimbări în tehnologiile de producţie;

· metode noi de tratare a deşeurilor.

Producerea deşeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura interacţiunii dintre

activităţile umane şi mediu. Generarea deşeurilor urmează, de obicei tendinţele de consum şi de

producţie.

Deşeurile municipale şi asimilabile celor menajere sunt deşeurile menajere generate în gospodăriile

populaţiei, în unităţi economico-sociale, deşeurile din pieţe şi grădini, deşeurile stradale, deşeurile

din construcţii şi demolări şi nămolurile de la staţiile de epurare ale apelor uzate orăşeneşti.27

În ceea ce priveşte generarea deşeurilor municipale, se constată că atât în România cât şi la nivelul

întregii UE se înregistrează tendinţe de creştere a acestor cantităţi. În intervalul 1995–2009,

cantităţile de deşeuri municipale generate au crescut cu cca. 6% în România, la nivelul întregii UE

înregistrându-se o creştere mai accelerată, de cca. 15% în acelaşi interval.

26 http://pmb.ro/servicii/gestionare_deseuri/docs/Plan%20Gestionare%20deseuri.pdf, accesat în data de 05.03.2014 la ora 18:0027 http://apmct.anpm.ro/generarea_si_gestionarea_deseurilor-3994, accesat în data de 05.03.2014 la ora 19:00

24

În structura deşeurilor municipale din România, cea mai mare pondere o au deşeurile menajere (cca

81%), în timp ce deşeurile stradale şi deşeurile din construcţii şi demolări au aproximativ aceeaşi

pondere (10%, respective 9%) 3. Peste 90% din deşeurile municipale colectate sunt eliminate prin

depozitare.

De asemenea, în România, colectarea separată a deşeurilor municipale în vederea valorificării

deşeurilor de ambalaje provenite din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale

plastice) se practică într-o mică măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte iniţiate de societăţile

de salubrizare şi primării, în colaborare cu operatorii economici care pun pe piaţă ambalaje şi

produse ambalate. Aceste proiecte sunt în derulare, în colaborare cu asociaţiile de locatari (pentru

populaţie), şcoli, instituţii şi operatori economici, extindere a lor în funcţie de rezultatele obţinute

fiind legată de fondurile disponibile. În anul 2011 au fost identificate 698 localităţi unde s-a

implementat colectarea selectivă.28

În Bucureşti producţia specifică de deşeuri este estimată la 442 kg/loc/an în 2003 şi este cu aproape

15% mai mult decât media pentru România, calculată de Eurostat la 383 kg/loc/an pentru 2003.

Valoarea este relativ mare comparativ cu ţări ca Polonia, Cehia, Slovacia şi Statele Baltice, toate ţări

integrate în UE cu un fundal economic similar.29

2.3 Societăţi comerciale implicate în gestionarea deşeurilor

Gestionarea deşeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea

acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deșeuri după închidere.

În România, responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale aparţine administraţiilor

publice locale, care, prin mijloace proprii sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un

operator autorizat, trebuie să asigure colectarea (inclusiv colectarea separată), transportul, tratarea,

valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.

La nivelul anului 2010, cca 95% din cantitatea de deșeuri municipale (exclusiv deșeurile din

construcții și demolări), colectată de operatorii de salubrizare, a fost eliminată prin depozitare, ratele

de reciclare şi valorificare a acestor tipuri de deșeuri fiind încă foarte reduse. În anul 2010, din

5325,81 mii tone deșeuri municipale colectate de operatorii de salubritate (exclusiv deșeuri din

28 http://www.mmediu.ro/file/2012-10-26_eipsngd.pdf, accesat în data de 07.03.2014 la ora 21:4529 http:// pmbuc.anpm.ro/.../ARPM%20 BUCURESTI / Deseuri /PRGDRegiunea8 , accesat în data de 07.03.2014 la ora 23:30

25

construcţii şi demolări), au fost valorificate 296,14 mii tone, prin reciclare materială sau valorificare

energetică. Valorificarea energetică se realizează, în primul rând, în fabricile de ciment care sunt

autorizate pentru coincinerarea deșeurilor municipale care sunt improprii reciclării materiale.

Gradul de valorificare redus are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistenţa infrastructurii de

colectare separată și de sortare în cele mai multe zone ale ţării, respectiv lipsa capacităţilor de

reciclare pentru anumite tipuri de materiale), dar și economică (lipsa unor instrumente financiare

care să stimuleze/oblige operatorii de salubrizare să livreze deșeurile colectate către instalaţii de

tratare/valorificare şi nu către eliminare). Menţionăm şi faptul că, în paralel cu activitatea

operatorilor de salubrizare, există circuite paralele de colectare şi sortare a deșeurilor reciclabile din

deșeurile municipale (puncte de colectare autorizate, sortări ad-hoc la intrarea în depozitul de

deșeuri), dar care nu sunt cuantificate ca atare, ceea ce conduce la o scădere aparentă a valorii

ratelor de reciclare/valorificare a acestora, per ansamblu.30

În acelaşi timp, pentru anumite tipuri de deșeuri încă nu există practic opţiuni viabile de reciclare pe

plan naţional (de exemplu, pentru sticlă, se înregistrează atât o capacitate tehnică relativ redusă a

fabricilor de sticlă pentru a prelucra deșeuri, cât şi o lipsă de interes, având în vedere calitatea slabă

a deșeurilor de sticlă furnizate, respectiv costurile suplimentare care ar fi necesare pentru a obţine

deșeuri de calitate corespunzătoare).

Eliminarea deșeurilor municipale se realizează exclusiv prin depozitare. Până în prezent, în

România nu au fost puse în funcţiune instalaţii pentru incinerarea deşeurilor municipale.

Depozitarea deșeurilor municipale, în anul 2010, s-a realizat atât pe depozite conforme (27) care pot

continua operarea, cât și pe depozitele neconforme (106) care sistează activitatea conform

perioadelor de tranziţie aprobate de UE (prevăzute în H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea

deșeurilor).

În cursul anului 2010 au fost în funcţiune 106 depozite neconforme pentru deșeuri municipale, din

care 26 au sistat activitatea la 16 iulie 2010, în conformitate cu calendarul de sistare prezentat în

Planul de implementare al Directivei 1999/31/CE, precum și în H.G. nr. 349/2005 privind

depozitarea deşeurilor. Pe restul depozitelor de deșeuri municipale neconforme, cu perioadă de

tranziţie etapizată până la 16 iulie 2017, în prezent se efectuează îmbunătăţiri ale activităţilor de

operare și monitorizare.

30 http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf, accesat în data de 10.03.2014 la ora 21:20

26

De asemenea, au fost luate măsurile necesare pentru constituirea fondului de închidere şi urmărire

post-închidere (la momentul solicitării actelor de reglementare, deţinătorii de depozite au fost

obligaţi să prezinte dovezi privind constituirea fondurilor de închidere şi urmărire post/închidere a

depozitului).

În perioada 2004-2010, s-a sistat activitatea de depozitare pe 163 de depozite municipale

neconforme (conform anexei nr.5 din HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor), pentru care sunt

în curs de realizare studiile de fezabilitate și proiectele de închidere. Tot în această perioadă s-a

sistat activitatea de depozitare și pe două depozite conforme (Băicoi şi Câmpina-Băneşti, judeţul

Prahova), datorită epuizării capacităţii de depozitare a acestora31

În Municipiul Bucureşti, activitatea de colectare şi transport a deşeurilor menajere şi stradale

(DMS) se realizează de către societăţile S.C. REBU S.A. şi S.C. Compania Romprest Service -

Bucureşti în sectorul 1, S.C. SUPERCOM S.A. în sectorul 2, S.C. ROSAL GRUP S.R.L. în sectorul

3, S.C. REBU S.A. în sectoarele 4 şi 5, S.C. URBAN S.A. în sectorul 6, S.C. SALSERV

ECOSISTEM S.A.

În toate Consiliile Locale din judeţul Ilfov, există servicii de salubritate (din cele 40 de Consilii

Locale, în 8 serviciul de salubritate este asigurat de operatori economici ai Consiliului Local, iar în

32 Consilii Locale serviciul de salubritate este concesionat unor operatori economici de salubrizare,

alţii decât cei creaţi de Consiliul Local).

Aceştia sunt următorii: S.C. Compania ROMPREST Service S.A., S.C. RER Ecologic Service

București REBU S.A., S.C.ROSAL ECOLOGIC&RECYCLING SYSTEM S.R.L, S.C. SAL-

TRANS EXIM S.R.L., S.C. SALSERV Ecosistem S.R.L., S.C. Servicii Salubritate București S.A.,

S.C. URBAN S.A., S.C. Supercom S.A., Bucureşti, S.C. ECOVOL S.A., S.C. PROD Service Act

Snagov S.A.

Depozitarea deşeurilor menajere colectate de pe raza Municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov se face

pe următoarele amplasamente:

- Depozitul IRIDEX din Rudeni, Chitila;

- Depozitul VIDRA-Ecosud;

- Depozitul GLINA-Ecorec.

31 Idem27

În paralel cu depozitarea directă, o parte din deşeuri este supusă operaţiilor de sortare şi

balotare, reducând considerabil cantitatea de deşeuri depozitată pe depozitele ecologice.De

asemenea, marea parte din deşeurile biodegradabile sunt procesate în staţia S.C. URBAN S.A. din

Bd. Preciziei nr. 40, sector 6, Bucureşti şi trimise spre valorificare în instalaţiile de coincinerare din

ţară, fără a mai ajunge pe depozite.32

Situaţia Staţiilor de Sortare în 2011

Tabelul 6

JudetDenumirea

proiectului de investitie/adresa

BeneficiarFacilitati prevazute in proiectul de investitie

Stadiul actual

(in Capacitati

32 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15, accesat în data de 11.03.2014 la ora 22:15

28

amplasamentuluioperare/in

curs de realizare)

Bucureşti

Sortarea fluxului de deseuri colectate

selectiv, de la populatie si agenti

economici; adresa :Bdul Preciziei

40 A, Sucursala Bucuresti

SC Urban SA

statie sortare in operare 30.000 t/an

BucureştiBalotarea deseurilor reciclabile de plastic,

carton si aluminiu

SC Urban SA

statie balotare in operare 15.000 t/an

Bucureşti

tratarea prin maruntire mecanica, a sortului ramas de la

statia de sortare, deseuri vegetale si

voluminoase

SC Urban SA

statie tratare in operare 20.000 t/an

Ilfov

Statie de sortare/oras Popesti-Leordeni, str. Soseaua de Centura,

nr. 2

SC Ecorec SA

SC Rosal Grup SA

- sortare deseuri: H+C,

mase plastice,metalice;

se face balotare.-banda transportoare a

resturilor de dupa sortare in corpul depozitului

functional11741,76

t/an/capacitate proiectata

Ilfov

Statie de sortare/com. Vidra, amplasament depozit conform de

deseuri

SC Ecosud SRL

sortare manuala cu 64 locuri,

balotarefunctional

1250 t/zi capacitate proiectata

IlfovStatie sortare/

oras Pantelimon, bd. Biruintei, nr. 98

SC Rosal Grup SRL

sortare manuala cu 14 locuri,

balotarefunctional 1100 t/an

IlfovStatie de sortare/oras Bragadiru, str. Soseua Alexandriei, nr. 229

SC Recycle Internation

al SRL

colectare, sortare manuala deseuri

nemetalice; are in dotare o instalatie de balotare

functional 300 t/an33

Ilfov Statie de sortare /com Copăceni

CL Copăceni

Colectare, sortare manuala deseuri nemetalice; are in dotare o instalatie de balotare

nu este funcţională

250 t/an

Ilfov Staţie de sortare /com Mogoşoaia

CL Mogoşoaia

colectare, sortare manuala deseuri

funcţională 250 t/an

33 Idem29

nemetalice; are in dotare o instalatie de balotare

Ţinta anului 2011 de reducere de la depozitare a deşeurilor biodegradabile; pentru judeţul Ilfov,

ţinta a fost: 12759 tone (calculată din ţinta anului 2013).

Prin Planul Regional pentru Gestiunea Deşeurilor pentru Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov s-au

stabilit cantităţile de deşeuri biodegradabile ce trebuie reduse de la depozitare în anii 2010 şi 2013.

Cartea Verde privind gestionarea deşeurilor biologice în Uniunea Europeană precizează ce

înseamnă deşeuri biologice.

În România, materia biodegradabilă din deşeurile municipale reprezintă o componentă majoră.

În această categorie - deşeuri biologice - sunt cuprinse:

- deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;

- deşeuri vegetale din parcuri, grădini;

- deşeuri biodegradabile din pieţe;

- teoretic, hârtia este biodegradabilă, dar din punctul de vedere al Planului Naţional de

Gestionare a Deşeurilor, hârtia face parte din materialele reciclabile şi nu va fi inclusă în

categoria biodegradabilelor, excepţie făcând hârtia de cea mai proastă calitate, ce nu poate fi

reciclată.

Procentul de reducere de la depozitare a deşeurilor biodegradabile în judeţul Ilfov, la ţinta anului

2011 a fost de 31 %.

Restul de 69 % (8661 tone) din deşeurile biodegradabile au fost depozitate în depozitele conforme

autorizate cu Autorizaţie integrată de mediu existentă în Reg. 8 Bucureşti-Ilfov.În Reg.8 Bucureşti-

Ilfov nu există staţie de compostare (aerobică sau anaerobică) a deşeurilor biodegradabile.

Cantitatea depozitată reprezintă 69 % din ţinta anului 2011.34

2.4 Programe si proiecte pentru promovarea reciclării

Gestionarea deşeurilor de ambalaje cuprinde: colectarea separată, sortarea, reciclarea sau

valorificarea energetică a acestora şi numai în ultimul rând eliminarea prin depozitare sau

incinerare.

34 Idem30

În conformitate cu planul de implementare al Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile

de ambalaje şi a Hotărârii Guvernului nr. 621/2005, modificată şi completată prin H.G. nr.

1872/2006, ce reglementează gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, autorităţile şi

instituţiile administraţiei publice locale împreună cu alţi factori implicaţi, au obligaţia să realizeze

colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, unul din angajamentele pe care

România şi le-a asumat în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană.

În vederea întocmirii bazei de date la nivel naţional pentru anul 2011, s-au solicitat informaţii cu

privire la colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje aflată în derulare în municipiul Bucureşti.

S-a realizat monitorizarea semestrială a extinderii implementării sistemului de colectare selectivă la

nivelul întregii ţări concomitent cu introducerea sau modernizarea serviciului de colectare.

Ca urmare a dezvoltării sistemelor de colectare a deşeurilor reciclabile, se vor avea în vedere crearea

şi dezvoltarea unor instalaţii de sortare şi procesare a deşeurilor în vederea reciclării.

Colectarea deşeurilor municipale este responsabilitatea municipalităţii, direct (prin serviciile de

specialitate din cadrul Consiliilor Locale), sau indirect (prin cedarea acestei responsabilităţi pe bază

de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).

Colectarea selectivă a deşeurilor municipale (ambalajele şi deşeurile de ambalaje), se realizează în

Municipiul Bucureşti prin continuarea proiectelor pilot, iniţiate de către societăţile de salubrizare şi

primării, în colaborare cu asociaţiile de locatari (pentru populaţie), şcoli, instituţii şi agenţi

economici, fiind în continuă extindere, funcţie de rezultatele obţinute şi de fondurile disponibile35

În ceea ce priveşte colectarea selectivă în Judeţul Ilfov, aceasta este prezentă într-un număr restrâns

de localităţi, datorită neimplicării autorităţilor locale, care au obligaţia să asigure spaţii şi containere

pentru desfăşurarea acestei activităţi, în conformitate cu H.G. 621/2005, art. 19.

În condiţiile în care aproape toţi agenţii economici au predat responsabilitatea atingerii ţintelor

prevăzute de lege societăţii SC ECO-ROM AMBALAJE SA, putem, în baza raportului pentru anul

2011 al acestei societăţi să afirmăm că acestea au fost atinse şi chiar depăşite.

Obiectivele minime de reciclare şi valorificare energetică pentru anul 2011 au fost: hârtie şi carton-

60%, plastic 22,5%, PET 42%, sticlă 54%, metal 50%, aluminiu 17%, lemn 15%.

35 http://apmbuc.anpm.ro/raport_anual_privind_starea_mediului_la_nivelul_regiunii_bucuresti_ilfov-659, accesat în data de 12.03.2014 la ora 17:00

31

Operatorii de salubritate - SC ROSAL ECOLOGIC SA şi SC ECOVOL SA au colectat selectiv din

comunele şi oraşele judeţului Ilfov în anul 2011 o cantitate de 6523 kg PET şi 4595 kg plastic,

11345 kg hârtie şi carton, predate la SC COMAGRA SRL respectiv la SC DEMECO SRL. Deşi SC

COMPANIA ROMPREST SERVICE SA, are încheiate contracte cu Baloteşti, Brăneşti, Grădiştea,

Gruiu, Periş, Nuci, Dimieni, Dascălu, Moara Vlăsiei, Ştefăneşti, Chitila, Dragomireşti, încă nu a fost

implementat serviciul de colectare selectivă.36

În Municipiul Bucureşti se derulează 8 proiecte pilot pentru colectare selectivă şi pentru reciclare

PET-uri, sticlă, hârtie şi carton (colectate şi sortate), astfel:

· Proiectul” Să colectăm selectiv în gospodărie” aflat în derulare şi care este finanţat de S.C RER

Ecologic Service REBU S.A, beneficiare fiind Asociaţiile de Locatari de pe raza sectorului 1

Bucureşti.

· Proiectul "Si eu ocrotesc natura" aflat în derulare şi care este finanţat de S.C RER Ecologic

Service REBU S.A, beneficiare fiind unităţi de învăţământ din sectorul 1.

· Program cu proiectele "Să colectăm selectiv în gospodărie" şi " Verde Curat" aflat în derulare şi

care este finanţat de S.C. RER Ecologic Service REBU S.A, beneficiare fiind 31 Asociaţii de

proprietari de pe raza sectorului 4.

· Program "Şi eu ocrotesc natura", finanţat de S.C. RER Ecologic Service REBU S.A, care se

derulează pe perioada anului şcolar în 13 unităţi de învăţământ din sectorul 4.

· Programul " Primul pas spre reciclare e al tău!" cu proiectele "ERA Colect" şi "Ajută Natura- Te

va ajuta", finanţat de S.C. URBAN S.A. în cartierele Crângaşi şi Militari din sectorul 6.

· Proiectul” Colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile municipale publice” cu valoarea de

13500 EURO aflat în desfăşurare din martie 2005 este finanţat din sursele proprii ale S.C. Rosal

Group S.R.L., beneficiari fiind Locuitorii sectorului 3/S.C. Rosal Group S.R.L.

· Proiectul” Colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile de la asociaţiile de proprietari şi agenţii

economici” cu valoarea de 10500 EURO aflat în desfăşurare din iulie 2005 este finanţat din

sursele proprii ale S.C. Rosal Grup S.R.L., beneficiare fiind Asociaţiile de proprietari şi agenţii

economici/S.C. Rosal Group S.R.L.

· Proiectul” Staţie de sortare deşeuri urbane Glina” cu valoarea de 1.900.000 EURO aflat în

desfăşurare din martie 2007 este finanţat conform Contractului de asociere în participaţiune

36 Idem32

încheiat între S.C. Rosal Grup S.R.L. şi S.C. ECOREC S.R.L., beneficiari fiind locuitorii

sectorului 3.

ÎN JUDEŢUL ILFOV:

Operatorul de salubritate - SC URBAN SA filiala Otopeni, desfăşoară proiectul pilot: "Să reciclăm

hârtia, Să reciclăm materialele plastice", finanţat din surse proprii desfăşurat de către SC URBAN

SA, în localitatea Otopeni. Această societate are contract cu SC ECOROM AMBALAJE SA în

vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a

deşeurilor de ambalaje. Populaţia prinsă în acest proiect conform datelor furnizate de operator este

de 9300 de locuitori, pe raza oraşului Otopeni sunt amplasate un număr total 314 containere

repartizate astfel: PET:14 containere - 1,1 mc; 96 containere - 0,24 mc; Hârtie/Carton: 14 containere

- 1,1 mc; 96 containere - 0,24 mc; sticlă:10 containere de 1.1 mc; 74 containere de 0.24mc. Din

datele primite de la SC URBAN SA prin acest proiect, în anul 2010 s-au colectat 34900 kg PET şi

285370 kg hârtie şi carton.37

Judeţul Ilfov beneficiază de proiecte finalizate derulate prin Programul PHARE prin intermediul

Agentiei de Dezvoltare Regionala Bucureşti-Ilfov-Departamentul Programe Guvernamentale şi de

Pre-Aderare, astfel:

1. PHARE 2004 «Schema de investiţii pentru proiecte mici de gestionarea deşeurilor (Faza

extinsă)»

Beneficiari:

- Consiliul Local Mogoşoaia : « Colectarea selectivă a deşeurilor în comuna Mogoşoaia, jud. Ilfov »

- perioada de implementare : 25.11.2006 – 25.05.2009.

- Consiliul Local Vidra : « Imbunătaţirea sistemului de gestionare a deşeurilor menajere în comuna

Vidra, jud. Ilfov » - perioada de implementare : 25.11.2006 – 25.05.2009.

2. PHARE 2005 CES « Schema de investiţii pentru sprijinirea iniţiativelor sectorului public în

sectoarele prioritare de mediu »

Beneficiar :

37 Idem33

- Consiliul Local Copăceni : « Imbunatăţirea calităţii mediului prin colectare selectivă, transport şi

depozitarea deşeurilor menajere în comuna Copăceni, jud. Ilfov » - perioada de implementare :

01.03.2008 – 01.06.2010.

3. PHARE 2006 CES « Schema de investiţii pentru sprijinirea iniţiativelor sectorului public în

sectoarele prioritare de mediu » (Schema de granturi : Investiţii publice în sectoarele de mediu)

Beneficiar :

- Consiliul Local Buftea : « Inchiderea depozitului neconform Buftea » - perioada de implementare :

01.12.2008 – 30.11.2009.

Implementarea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje în anul 2010, pentru

Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov38

Capitolul 3: Propunere de proiect pentru colectarea selectivă a deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov

“Colectezi şi un voucher primeşti!”

3.1 Obiective

Proiectul pilot “Colectezi şi un voucher primeşti!” constă în introducerea unor sisteme inteligente de

colectare selectivă a deşeurilor din hârtie sau carton, sticle PET şi doze de aluminiu. Aparatul va

permite colectarea selectivă a deşeurilor de la populaţie, primele dintre acestea vor fi instalate în

incinta mall-urilor şi a câtorva hipermarketuri şi blocuri din sectorul 4 al capitalei, cele din mall-uri

şi hipermarketuri fiind accesibil tuturor clienţilor acestora.

Astfel, aparatul identifică imediat ambalajul preluat în baza unor parametri avansaţi cum ar fi

componenţa chimică a acestuia, formă sau greutatea şi astfel calculează valoarea garanţiei care

trebuie rambursată depunătorului, prin tipărirea unui voucher ce poate fi folosit în hipermarketurile

cu un astfel de aparat sau în hipermarketurile din incinta mall-ului respectiv.

38 Idem34

Voucherele vor fi un instrument de marketing. Va fi decizia fiecărui magazin, dacă tichetul va avea

valoarea de 10 bani, 50 de bani, de un leu sau de doi lei, sau dacă pe baza voucherelor vor acorda

preţuri promoţionale la anumite produse.

În cazul blocurilor voucherele se vor strânge în număr cât mai mare şi se vor putea folosi pentru o

reducere de până la 5% la întreţinerea lunară.

Tehnologia utilizată permite funcţionalitatea în cel mai sigur mod, folosind un sistem automat de

colectare şi compactare a sticlelor PET, hârtiei şi a dozelor de aluminiu, pentru a economisi spaţiul

şi pentru a putea fi transportate ulterior, într-un mod cât mai eficient, la fabricile de reciclare.

Echipamentul ocupă mai puţin de 1,9 metri pătraţi amprentă la sol şi poate susţine prin containerele

de colectare aproximativ 60 de kilograme de plastic compactat, 70 de kilograme de hârtie şi carton

şi 50 de kilograme cutii de aluminiu de 0,5 litri şi sticle PET mixte de 0,5 litri până la sticle de 10

litri fiind capabil să preia până la 30 de recipienţi pe minut. În momentul în care recipienţii de

colectare din interior sunt umpluţi, pot fi schimbaţi de către un operator într-un mod sigur şi simplu.

Ambalajele din hârtie, sticlele PET şi cele de aluminiu vor fi colectate din aparatele de sortare

amplasate în marile lanţuri de magazine, respectiv în incinta blocurilor, treptat şi la o dată stabilită,

în funcţie de acordul încheiat cu reciclatorul.

Aparatul inteligent de colectare selectivă oferă un sistem automat de colectare şi compactare a

deşeurilor din sticlă PET, hârtiei sau carton şi a cutiilor de aluminiu, emitere de vouchere valorice ce

pot fi folosite pentru reducerea bonului de la casa de cumpărături, sistem antifraudă, siguranţa că

deşeurile vor ajunge de la consumator direct la reciclator şi un mediu mai sigur şi sănătos prin

posibilitatea reutilizării resurselor.

Obiectivul general: rezolvarea problemei amestecului de deşeuri reciclabile cu cele menajere, aşa

cum se întâmplă frecvent cu recipienţii sau pubelele destinate colectării selective.

“În România, cantitatea de deșeuri procesată pe cap de locuitor este de 308 kg, 99% fiind

depozitată în gropile de gunoi și doar 1% fiind reciclată.”39

Obiectivul secundar 1: să ajungem la cât mai multe aparate automate, amplasate în cât mai multe

blocuri sau puncte strategice pentru ca toţi locuitorii din sectorul 4 să aibă acces şi să beneficieze de

o colectare ideală a deşeurilor. Acestea vor reprezenta o adevărată reţea inteligentă de preluare a

deşeurilor.

39 http://maimultverde.ro/blog/tag/deseuri/, accesat în data de 11.05.2014 la ora 19:2035

Obiectivul secundar 2: soluţia oferită cetăţeanului pentru a colecta responsabil şi corect faţă de

mediu, primind în acelaşi timp o valoare pentru deşeurile depuse în acest aparat.

Succesul pentru a avea o trasabilitate clară și corectă a deșeurilor și o reciclare conform standardelor

poate fi dat de modalitățile prin care se face colectarea și reciclarea, de cantitățile reale de materiale

recuperate și de schimbarea atitudinii comunității.

3.2 Activităţi şi resurse

Pentru a vedea cât de eficient este acest proiect pilot, se va instala pentru început 20 de astfel de

sisteme inteligente, ce vor fi amplasate după cum urmează:

· Patru aparate în mall-urile ce aparţin de sectorul 4 şi anume: Sun Plaza, City Mall, Grand

Arena și Vitantis Shopping Center.

· Şase sisteme în hipermarketurile: Metro Berceni (Bd. Metalurgiei 130 A sector 4), Selgros

Berceni (Str. Turnu Măgurele nr. 92-108, 041711 Bucureşti, sector 4), Auchan Berceni

(Dealul Bisericii nr. 67 - 109, Sector 4, 042157, Bucureşti), Mega Image Piaţa Sudului

(Şoseaua Olteniţei nr. 208, Sector 4, Bucureşti), Lidl Bucureşti (Strada Turnu Măgurele nr.

230-232, Sector 4), Carrefour Vitantis (Şoseaua Vitan - Barzesti nr. 7A, sector 4, Bucureşti)

· Zece aparate vor fi destinate pentru zece blocuri, acestea vor fi selecţionate prin tragere la

sorţi din de numărul de cereri depuse de către reprezentanţii blocurilor din sectorul 4

(cererile vor conţine semnăturile a cel puţin jumătate din locatarii unui bloc).

Un astfel de aparat costă 30.000 de euro, sumă la care se adaugă costurile de întreţinere, transport şi

montat, atingând valoarea de 40.000 de euro. În total se vor aloca fonduri în valoare 800.000 de

euro. Proiectul este unu pilot realizat de către Primăria Sectorului 4 Bucureşti, în parteneriat cu

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu

(POS Mediu).

3.3 Impactul ecologic, social şi de mediu

Tot mai mulți oameni sunt interesați de importanța mediului în viața lor; în zilele noastre este o

realitate faptul că cetățeanul, consumatorul, dorește să se implice în îmbunătățirea spațiului în care

36

trăiește. Să ajuți mediul, să ajuți economia, să te ajuți pe tine în cele din urmă, sunt avantajele pe

care acest sistem ni le poate oferi.

Dacă ar fi să facem o comparație între metodele folosite în trecut la colectare cu cele prezente,

situația nu s-a schimbat foarte mult. Rata de colectare selectivă este scăzută, multe dintre coșurile de

gunoi sau tomberoane conțin material reciclabil (hârtie, sticlă, PET, metale etc.). În ultimii ani au

apărut tot felul de sisteme de colectare selectivă prin care se încearcă separarea materialelor

reciclabile direct de la sursă: cetățeanul depune în recipientul de colectare deșeul, automatizat o dată

sau de două ori pe săptămână un camion și un operator ridică aceste containere, destinația lor fiind

către stația de reciclare. Din păcate, acest sistem, venit să îmbunătățească nevoile consumatorului,

nu este eficient din multe motive: recipienții de colectare sunt vandalizați sau există cazuri în care

companiile care operează aceste sisteme ridică în același timp recipienții, amestecând deșeurile.

Practicile neadecvate de gestionare a deșeurilor moștenite din trecut, care sunt, de asemenea,

utilizate și astăzi, au condus la un număr mare de depozite de deșeuri neconforme și la depozitarea

neadecvată a unor cantități mari de deșeuri care continuă să fie generate în natură.

Impactul enorm pe care îl au aceste noi aparate inteligente este acela de a anihila orice problemă

legată de colectarea iresponsabilă sau greşită a deşeurilor şi de a evita acumulară munţilor de

deşeuri amestecate şi totodată vor dispărea din ţinta oamenilor străzii care vandalizează şi uneori

dau foc la containerele destinate sortării.

Un important beneficiu adus de aparatele automate va fi colectarea dozelor de aluminiu. Potrivit

datelor existente la nivelul Ministerului Mediului, în România se reciclează în prezent doar 3 % din

dozele existente pe piaţă, iar la gunoi ajung peste 10.000 de tone de aluminiu de înaltă puritate. În

alte state europene, procentul de recuperare a acestui tip de deşeuri variază între 40 % şi 70 %.

În momentul de față ambalajele din PET și dozele de aluminiu reprezintă o sursă majoră de poluare

a mediului înconjurător provocând daune imense ecosistemului.Cu ajutorul acestor aparate vom

diminua poluarea excesivă pe care o producem în fiecare an.

Datorită faptului că aceste aparate vor elibera vouchere, oamenii vor conştientiza că reciclarea nu

înseamnă doar reducerea poluării și protejarea mediul, ci poate aduce şi beneficii directe.

Concluzii

37

Ř Referitor la gestionarea deşeurilor în România se poate spune că odată cu creşterea gradului

de conştientizare a populaţiei cu privire la impactul negativ pe care deşeurile le au asupra

mediului şi odată cu promovarea unui sistem de colectare selectivă a deşeurilor generate

viabil, atât în rândurile cetăţenilor din mediul urban şi rural, cât şi al societăţilor industriale

şi comerciale, se pot face paşi importanţi în crearea unei baze pentru un mediu mai curat.

Ř În prezent, având în vedere noile evoluții, obiective și direcții în gestionarea deșeurilor,

trebuie luate în considerare noi tehnologii. Opțiunile tehnologice care ar conduce la

atingerea obiectivelor și țintelor trebuie să fie fezabile pentru caracteristicile României și

regiunii, să nu fie prea complexe pentru a fi ușor de implementat. Dar ţinând cont că sectorul

de gestionare a deşeurilor este privatizat complet, atingerea ţintelor depinde şi de abilitatea

sectorului privat de a aloca budgete pentru investiţiile necesare ţinând cont că încasările

realizate de agenţii de salubritate din tarife trebuie să acopere costurile.

Ř Pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei sunt necesare: instrumente de reglementare,

instrumente economice, instrumente statistice, alte instrumente.

Ř Pentru a putea îndeplini obiectivele naţionale şi europene în domeniul gestionării deşeurilor

este necesară implicarea, practic, a întregii societăţi, reprezentată de: autorităţile publice

centrale şi locale; generatorii de deşeuri; asociaţiile profesionale şi institute de cercetare;

societate civilă.

Ř Legat de cantitatea de deşeuri municipale (deşeurile menajere şi asimilabile din comerţ,

industrie, parcuri etc.) tragem concluzia că este influenţată atât de evoluţia populaţiei şi de

aria de acoperire cu servicii de salubrizare, dar şi de dezvoltarea economică şi veniturile

populaţiei.

Ř Implicarea activă a populaţiei şi separarea corectă în gospodărie a fracţiilor de deşeuri

reciclabile reprezintă elemente esenţiale pentru obţinerea cantităţii şi calităţii materialelor

reciclate. Deci, proiecte permanente de conştientizare şi informare a populaţiei sunt un

ingredient important în atingerea acestor ţinte.

Ř Elaborarea mai multor proiecte de mediu, vor avea ca scop crearea cadrului necesar pentru

dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din

punct de vedere ecologic şi economic.

38

Ř O modalitate foarte eficientă de a implica populaţia şi celelalte surse de generare a deşeurilor

menajere este stabilirea de modalităţi de aplicare a principiului „poluatorul plăteşte”: cu cât

poluezi mai mult (în acest caz prin generarea de deşeuri), cu atât vei plăti mai mult. În acest

sens sistemul de taxare ar trebui să aplice acest principiu şi populaţia şi ceilalţi generatori de

deşeuri ar trebui informaţi în permanenţă şi cu claritate cu privire la acest lucru.

BIBLIOGRAFIE

1. Bran F., Candea M., Cimpoeru I., (2006), Organizarea, amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic, Bucuresti: Ed. Universitara

2. Bran F., Ioan I., (2004), Ecologie Generala, Bucuresti: Ed. ASE39

3. Bran F., Ioan I., (2002), Ecosfera si politici ecologice, Bucuresti: Ed. ASE4. Octavian V., Mărăcineanu G. A., (2004), Depozitarea, tratarea si reciclarea deseurilor si

materialelor, Bucuresti: Ed. Matrix Rom5. Rojanschi V., Bran F.,(2002), Politici si strategii de mediu, Bucuresti:Ed.Economica6. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., (1997) , Protectia si ingineria mediului, Bucuresti:

Ed. Economica7. Trica C. , Managementul mediului , (2004), Bucuresti: Edidura ASE 8. http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf 9. http://www.mdrap.ro/schema-de-investitii-pentru-proiecte-mici-de-gestionare-a-

deseurilor 10. http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana 11. http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15 12. http://www.rapitori.ro/harti_judete.php?title=harta+bucuresti,+ilfov&id=23 13. https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP101A 14. http://mdrl.ro_documentescheme_grantdoc_referintabio_RMDB_7.pdf 15. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/fluxuri_deseuri.htm 16. http://pmb.ro/servicii/gestionare_deseuri/docs/Plan%20Gestionare%20deseuri.pdf 17. http://apmct.anpm.ro/generarea_si_gestionarea_deseurilor-3994 18. http://www.mmediu.ro/file/2012-10-26_eipsngd.pdf 19. http://pmbuc.anpm.ro/.../ARPM%20BUCURESTI/Deseuri/PRGDRegiunea8 20. http://apmbuc.anpm.ro/

raport_anual_privind_starea_mediului_la_nivelul_regiunii_bucuresti_ilfov-65921. http://greenly.ro/deseuri/sistemul-inteligent-de-colectare-selectiva-aparatul-sigurec 22. http://www.ecomagazin.ro/automat-de-reciclare/ 23. http://maimultverde.ro/blog/tag/deseuri/ 24. http://www.adrbi.ro/media/8530/2.4 Structura socio demografica a populatiei.pdf

40