Nazismul sau național-socialismul german a fost o ideologie și o politică totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a statului german, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în Germania între 1933 și 1945. Naționalismul extremist si rasismul sunt principalele caracteristici ale ideologiei teoretizate de Hitler, ideologie pe baza căreia au fost înfăptuite toate acțiunile extremiste din timpul regimului nazist. Prima caracteristică își are originea în frustrările cauzate Germaniei de prevederile umilitoare ale Tratatului de la Versailles. Hitler dorea atât reunirea tuturor germanilor sub granițele aceluiași stat, cât și expansiunea teritorială, pentru spațiul vital considerat necesar Germaniei Mari. Cea de-a doua își gasește fundamentul in convingerea lui Hitler că omenirea este alcătuită pe baza unei ierarhii valorice a raselor, că darwinismul social are nevoie de lupta între rase pentru ca cea mai puternică să caștige și să conducă lumea. Rasa ariană era considerată acea rasă superioară care trebuia sa conducă rasele inferioare și să extermine toate grupurile considerate indezirabile. Pornind de la aceste concepții extremiste, au început și actele pe măsură, astfel pentru a-și îndeplini primul scop menționat, naziștii în frunte cu Hitler au pus stăpânire pe mai multe teritorii învecinate, ba chiar prin invadarea Poloniei la 1 septembrie 1939, au început cel de-al Doilea Război Mondial, războiul fiind considerat cel mai înalt grad de manifestare a extremismului. Naziștii au înlaturat pe oricine se opunea regimului lor; în acest sens, cel mai cunoscut act extremist este Noaptea cuțitelor lungi, când regimul nazist a executat cel puțin 85 de oameni din motive politice. Pentru atingerea celui de-al doilea scop, atrocitățile au căpătat o anvergură greu de imaginat. Se dorea atât purificarea rasei ariene prin exterminarea celor ce o contaminau, cât si înlăturarea tuturor raselor considerate indezirabile. Astfel a apărut fenomenul Holocaustului. Acest termen este folosit în sens larg pentru a descrie uciderea tuturor acelora ce se considera că stau în calea supremației rasei ariene. Așadar aproximativ șase milioane de evrei, aproximativ o jumătate de milion de rromi, milioane de prizonieri de război sovietici, homosexualii, persoanele handicapate fizic și/sau psihic, cetățeni polonezi și ai altor popoare slave, opozanți religioși (martori ai lui Iehova, prelați romano-catolici) și opozanți politici au fost trimiși în  lagăre de concentrare în care deținuții erau folosiți ca sclavi până mureau de extenuare sau de boală,  lagăre de muncă forțată și exterminare, unde, dacă supraviețuiau transportului de sute de kilometri in trenuri de marfă de la ghetourile în care erau ținuți inițial, cei mai mulți erau uciși prin gazare în încăperi special amenajate. Inițial au existat închisori înființate pentru a încarcera, tortura sau ucide doar deținuți politici, cum ar fi comuniști sau social-democrați, pentru ca ulterior să fie consolidate și transformate în lagăre complete, administrate central și aflate în afara orașelor. Se estimează că germanii au înființat 15.000 de lagăre în țările ocupate, țări în care au impus politica lor. În acst fel ei au format un sistem complex de astfel de lagăre de concentrare în întreaga Europa, în care erau trimiși mai ales evreii. O altă cruzime înfiorătoare caracteristică acestor lagăre erau experimentele medicale efectuate pe deținuți.După terminarea acestora, subiecții supraviețuitori erau aproape întotdeauna uciși și supuși unei autopsii. Holocaustul a fost înfăptuit în special  ca parte din soluția finală a problemei evreiești, programul de exterminare a evreilor, deoarece exterminarea acestora devenise principalul scop al naziștilor.