Negru pe alb - valecsa.files.wordpress.com · NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele au fost reproduse dup[: C. Negruzzi, Opere, vol. I, P[catele tinere\elor. Edi\ie critic[, cu studiu introductiv,

$Page 1: Negru pe alb - valecsa.files.wordpress.com · NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele au fost reproduse dup[: C. Negruzzi, Opere, vol. I, P[catele tinere\elor. Edi\ie critic[, cu studiu introductiv,$

Constantin

NEGRU PE ALB

NEGRUZZI

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ...................................................................................... 2Tabel cronologic ........................................................................................... 3

I. AMINTIRI DE JUNE|E

CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE ............................................................... 6ZOE .......................................................................................................... 15O ALERGARE DE CAI (ÑÊÀ×ÊÀ) ............................................................ 29TODERIC{ ................................................................................................ 55

II. FRAGMENTE ISTORICEAPRODUL PURICE .................................................................................... 67ALEXANRDU L{PU+NEANUL ................................................................... 84SOBIESKI +I ROMÂNII ........................................................................... 107REGELE POLONIEI +I DOMNUL MOLDAVIEI ......................................... 114CÂNTEC VECHI ...................................................................................... 118

III. POEZIEPOTOPUL .................................................................................... 124MELANCOLIA.............................................................................. 130GELOZIE ..................................................................................... 134LA M*** ..................................................................................... 136MAR+UL LUI DRAGO+ ................................................................ 137DOIN{ NOU{.............................................................................. 139EU SUNT ROMÂN... .................................................................... 140+ALUL NEGRU ............................................................................ 142

PRINCESEI CATINCA CONACHI VOGORIDE ............................... 145APOLOG ...................................................................................... 146

IV. TEATRUMUZA DE LA BURDUJ{NI ...................................................................... 149

V. NEGRU PE ALB (Scrisori la un prieten)SCRISOAREA I (Primblare) ......................................................... 175SCRISOAREA II (Re\et[) ............................................................. 179SCRISOAREA III (Vandalism) ...................................................... 181SCRISOAREA IV (Un poet necunoscut) ....................................... 185SCRISOAREA V (Iepur[rie) ......................................................... 189SCRISOAREA VI (Catacombele M. Neam\u) ............................... 190SCRISOAREA VII (Calipso) .......................................................... 194SCRISOAREA VIII (Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni) ................. 196SCRISOAREA IX (Fiziologia provin\ialului) ................................. 208SCRISOAREA X (Despre Mitropolia Moldaviei) ........................... 211SCRISOAREA XI (Amintire funebr[) ........................................... 213SCRISOAREA XII (P`cal[ =i T`ndal[) .......................................... 215SCRISOAREA XIII (Lum`n[ric[) ................................................. 220SCRISOAREA XIV (Critic[) .......................................................... 222SCRISOAREA XV (Critic[) ........................................................... 226SCRISOAREA XVI (Critic[) .......................................................... 229SCRISOAREA XVII (Critic[) ........................................................ 230SCRISOAREA XVIII (Slavonisme) ................................................ 232SCRISOAREA XIX (Ochire retrospectiv[) .................................... 234SCRISOAREA XX (Statistica lupilor) ........................................... 241SCRISOAREA XXI (Trisfetitele) ................................................... 244SCRISOAREA XXII (Istoria unei pl[cinte) .................................... 246SCRISOAREA XXIII (HtnÕp° tn .)................................................... 248SCRISOAREA XXIV (Un vis) ........................................................ 250SCRISOAREA XXV (Omul de \ar[) .............................................. 254

SCRISOAREA XXVI (Proprietate p[gubitoare) ............................. 257SCRISOAREA XXVII (Un pro\es de la 1826)................................ 259SCRISOAREA XXVIII (Pelerinagiu) .............................................. 262SCRISOAREA XXIX (Judanii =i florile) ......................................... 272SCRISOAREA XXX (B[ile de la Ems) ........................................... 276SCRISOAREA XXXI (Alexandru Donici) ...................................... 281SCRISOAREA XXXII (Despre limba rom`neasc[) ........................ 285

Aprecieri ...................................................................................... 295

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[: C . N e g r u z z i , Opere, vol. I, P[cateletinere\elor. Edi\ie critic[, cu studiu introductiv, comentarii =i variante de LiviuLeonte. Bucure=ti, Editura Minerva, 1974; C . N e g r u z z i , Opere complete,vol. I. Proz[, Bucure=ti, Editura Institutului de Arte Grafice Minerva, 1905;C . N e g r u z z i , P[catele tinere\elor, Editura Minerva, Bucure=ti, 1983 (seria“Patrimoniu”); C o n s t a n t i n N e g r u z z i, Negru pe alb, Casa de editur[Litera, Chi=in[u, 1996.

A fost p[strat[ ortografia autorului, unificându-se conform normelor ]nvigoare cuvintele “]mprotiva” =i “]mpotriva”, “(a) ]ntra” =i “(a) intra” etc.

ISBN 9975–904–13–0 © LITERA

Coperta: Isai CârmuIlustra\ii de Emil Childescu

CZU 859.0–8N 42 CUPRINS

1808 S-a n[scut Constantin (Costache), fiu al lui Dinu Negru\ =i al Sofiei(n[scut[ Hermeziu), la Trife=tii Vechi de lâng[ Ia=i. (Un timp s-a vehicu-lat ideea c[ Negruzzi s-ar fi n[scut ]n 1800.)

1816-1820 Viitorul scriitor ia lec\ii de limba greac[ cu dasc[lul Chiriac =i delimba =i literatura francez[ cu emigrantul politic polon Brankovitz. }n1820 Costache ]nva\[ române=te de sine st[t[tor, dup[ cum ni sedest[inuie ]n scrisoarea Cum am ]nv[\at române=te.

1821 Din cauza mi=c[rii eteri=tilor familia Negru\ se refugiaz[ la mo=ia sadin +[r[u\i, \inutul Hotin.

1822 Familia Negru\ se mut[ la Chi=in[u. Din aceast[ perioad[ sunt primele]ncerc[ri literare ale scriitorului (“Z[b[velile mele din Basarabia ]n anii1821, 1822, 1823...”).

1823 Familia Negru\ se ]ntoarce la Ia=i. Viitorul scriitor traduce “Mnemon”de Voltaire.

1824 Traduce “Pirostia Elenei” de Marmontel.1825 C. Negruzzi ]=i ]ncepe cariera de func\ionar la Vistierie (Ministerul de

Finan\e), devenind diac.1826 Moare tat[l scriitorului, tân[rul Costache r[mânând f[r[ vreo sus\inere

material[. E f[cut c[minar.1829 Scrie nuvela romantic[ Zoe.1835 E f[cut postelnic. Public[ traducerea melodramei “Treizeci ani sau via\a

unui juc[tor de c[r\i” de V. Ducange =i M. Dinaux.1837 Este ales deputat al jude\ului Ia=i. Public[ “anecdotul” Aprodul Purice

=i câteva traduceri din V. Hugo, Al. Dumas =i A. Pu=kin.1838 E surghiunit pentru scrisoarea Vandalism (ap[rut[ ]n decembrie 1837).

Este ales secretar al Ob=te=tii Adun[ri. E f[cut sp[tar.1839 Se c[s[tore=te, la 6 iulie, cu Maria Gane. Public[ Re\et[, Catacombele

M[n[stirii Neam\ului, Riga Poloniei =i Prin\ul Moldaviei, Un poetnecunoscut, Au mai p[\it-o =i al\ii, La Maria*** =i alte opere.

1840 Este ales primar al ora=ului Ia=i =i e numit codirector al TeatruluiNa\ional, al[turi de M. Kog[lniceanu =i V. Alecsandri. }n “Dacia litera-r[“ (nr. 1) public[ nuvela istoric[ Alexandru L[pu=neanul. V[d luminatiparului O alergare de cai, Fiziologia provincialului =i alte opere.

TABEL CRONOLOGIC

CUPRINS

4 Constantin Negruzzi

1841 Apare scrisoarea Slavonisme. }mpreun[ cu M. Kog[lniceanu public[ 200re\ete cercate pentru bucate =i alte treburi gospod[re=ti.

1842 E ales din nou deputat de Ia=i. Public[, ]n “Albina româneasc[“, scri-soarea Pâcal[ =i Tândal[.

1843 Este numit director (ministru) al Vistieriei. }n “Foaie pentru minte, inim[=i literatur[“ public[ lucrarea Cântec vechi.

1844 }n revista “Prop[=irea” sunt publicate 4 scrisori negruzziene desprelimb[. Vede lumina tiparului nuvela Toderic[, localizare dup[ o nuvel[a lui P. Mérimée, dup[ care e din nou surghiunit la mo=ia sa. Traducedin satirele lui Antioh Cantemir.

1845 Se ]nvrednice=te de titlul de ag[. Apare nuvela Sobieski =i românii.1846 Vede lumina tiparului lucrarea negruzzian[ Elemente de dreptul politic

despre mai mul\i autori.1847 C. Negruzzi traduce Les femmes savantes de Molière.1848 R[mâne departe de mi=carea revolu\ionar[ a anului. Este numit postel-

nic =i efor al =colilor.1849 Public[ vodevilul Doi \[rani =i cinci cârlani. Vede lumina tiparului un

fragment din Femeile savante de Molière, tradus de C. Negruzzi.1851 Revine ]n fruntea conducerii Vistieriei. }i apar piesele Carantina =i Muza

de la Burduj[ni.1852 Public[ scrisoarea Pelerinagiu.1855 }ntreprinde o c[l[torie la Berlin =i Ems, impresiile servindu-i la crearea

scrisorii B[ile de la Ems. }n “România literar[“ a lui V. Alecsandri public[scrisoarea Un proces de la 1826.

1856 E numit vornic =i, din nou, ministru al Vistieriei.1857 Devine membru al Divanului domnesc. Public[ volumul P[catele

tinere\elor.1859 E numit director al Statisticii centrale =i membru al unei comisii pentru

]ntre\inerea =i ]mbun[t[\irea activit[\ii teatrale.1861 E numit din nou ]n fruntea Vistieriei (ministru de finan\e). Public[

bro=ura Despre capitala României.1862 Voteaz[ pentru unirea definitiv[ a Principatelor. Public[ Studii asupra

limbii române.1865 Public[ un necrolog la moartea lui Alecu Donici.1866 Numele lui C. Negruzzi figureaz[ printre membrii Societ[\ii literare

române.1867 Este ales membru al Societ[\ii Academice. }n “Convorbiri literare” ]i

apare Flora român[.1868 24 august. C. Negruzzi ]nceteaz[ din via\[, fiind ]nmormântat ]n cimi-

tirul bisericii din Trife=tii Vechi.

IAMINTIRI DE JUNE|E

CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE

Pe când uitasem c[ suntem români =i c[ avem =i noi o limb[,pe când ne lipsea =i c[r\i =i tipografie; pe când toat[ lumea searuncase ]n dasii =i perispomeni ca babele ]n c[\ei =i motani, c[cila =coala public[ se ]nv[\a numai grece=te; când, ]n sfâr=it, litera-tura român[ era la darea sufletului, câ\iva boieri, rugini\i ]n româ-nism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc,catadicsesc =.c.l., toate ]n esc, create de diecii vistieriei, pentru c[atunci ]ntre ei se plodea geniul, =edeau tri=ti =i j[leau pierderealimbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Bra=ov, de unde le veneaupe tot anul calendare cu pove=ti la sfâr=it, =i din când ]n cândcâte o bro=ur[ ]nv[\[toare me=te=ugului de a face zah[r din cioc[-l[i de cucuruzi, sau pâine =i crohmal[ de cartofe.

Tot ]ns[ mai r[m[sese o =coal[ pre care ace=ti buni b[trâni opriveau ca singur azilul prigonitei limbi, =coal[ unde se ]nv[\a]nc[ române=te, aproape de Ia=i, ]n monastirea Socola.

Tat[l meu era unul din românii ace=tia. Nu ie=ea nici un ca-lendar care s[ nu-l aib[ el ]nt[i, nici o carte bisericeasc[ care s[n-o cumpere, nici o traduc\ie care s[ nu puie s[ i-o pescrie.

}ntr-o zi, viind de la =coal[, l-am g[sit cu o mare carte in-foliodinainte.

— Cete=te-mi, ]mi zise, o via\[ d-a sfin\ilor din cartea aceasta.— Iart[-m[, p[rinte, eu nu pot ceti române=te.— Cum! apoi dar ce ]nve\i tu?

CUPRINS

7Negru pe alb

— Eline=te, am r[spuns p[unindu-m[. De vrei, s[-\i cetesc toat[tragedia Ecubei, unde e acest frumos hor a troienelor, pre care ]l=tiu pe dinafar[:

Aura, pontiaV aura, Ate pontoporouV komizeiVQoaV akatouV ep’oidma limnaVpoµ me tan melean porevseiV;

— Poate s[ fie frumoase acele ce tu spui, zise tat[l meu, dar eru=ine s[ nu =tii limba ta! Mâine vei veni cu mine la Socola, undeeste examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om pre-]nv[\at; =i nu m[ ]ndoiesc c[ tu te vei sili a ]nv[\a degrab[, pentruc[ =tii c[ asta ]mi face mul\[mire.

— O, negre=it! am r[spuns cu bucurie.Ne ]ntârziesem a doua zi c[ci, când am ajuns, am g[sit exame-

nul pe la sfâr=it. Se cercetase istoria, geografia =.c.l. Sala era plin[.Auditoriul se alc[tuia mai ales din dame b[trâne, mume a b[ie\ilor,care ascultau ]ntr-o religioas[ t[cere.

Profesorul român avea un nas cu totul antiromân, c[ci las-c[era grozav de mare, dar apoi era cârligat, ]ncât sem[na mai multa proboscid[ decât a nas.

— Pre-evghenico=ilor boieri =i cucoane, zicea el, am avut cin-ste a ]nf[\o=a d-voastre prohorisirile ucenicilor mei ]n istorie, ce-tire, scriere, aritmetic[. Acum voi avea cinste a ar[ta c[ limbanoastr[, pre care to\i socot c[ o =tiu, dar nime nu o =tie cumse-cade, nu este f[r[ gramatic[, f[r[ sintaxis =i f[r[ ortografie; cimai ales ]n acest pont al ortografiei ]ntrece pe multe altele. Dou[pilde voi ar[ta.

Sfâr=ind, ]=i puse ochilarii, tinse tabla neagr[, =i chemând unb[iat ca de nou[ ani, ]i dete condeiul de cred[.

B[iatul scrise:

, ` , `,`


Fat[ Sarr[!Eu \i-am zis asar[,S[ vezi oul cum se sar[.

— Pre-evghenico=ilor, urm[ profesorul, vede\i c[ toate astefrasis se sfâr=esc cu sar[, dar, precum a\i v[zut, au deosebire ]nscris. Asemene ve\i videa =i cu a doua paradigm[.

B[iatul mai scrise:

Maic[-ta de-i vueBine ar fi s[ vηePân-la noi la vie.

Dascalul tinse bra\ul spre cuvintele scrise, cu un gest maies-tos. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. B[rba\i, femei, copii,to\i s[rir[ =i s-apropier[ de tabl[, strigând bravo de r[suna sala.Mumele uimite suspinau sub bonetele ]nhorbotate. Lacrimi debucurie izvorau din ochii lor odat[ frumo=i poate, dar acum stân=i=i ]mpregiura\i de un cerc purpuriu; aste lacrimi, strecurându-sepe lâng[ zbârciturile nasului ca pe ni=te uluce fire=ti, ajungeausub buza dedesubt, unde barba ]ntoars[ ]n n[untru le oprea ca ostavil[. Bunele b[trâne nu se puteau dumeri cum de sunt atât de]nv[\a\i dr[gu\ii lor =i, cl[tind din cap, priveau pe dascal ca pe ofiin\[ surnatural[. B[rba\ii ]l fericitau, ]i mul\[meau, ]i strigauaferim de se zguduiau p[re\ii; =i b[trânul socolean, doborât subgrindina laudelor =i a aferimilor, se lasase pe un scaun, unde-l]mpregiuraser[ copiii, ame\it, r[pit, cuprins, ca acel ]mp[rat ro-man ce striga la moartea sa: “Je sens que je deviens dieu!”

Ce f[ceam eu ]n vremea aceasta? Eu r[m[sesem ]ncremenit,cu ochii holba\i, cu gura cascat[, c[ci nu ]n\elegeam nimic, eucare m[ \ineam c[ =tiu ceva! Dascalul acesta lu[ ]n ochii mei unchip m[re\, academic, piramidal, ne]n\eles ca =i sinonimele sale;mi se p[rea c[ v[d un Platon, un Aristotel... Cât m[ umilise de

9Negru pe alb


tare! cum ]mi c[zuse trufia! cât m[ sim\eam de mic ]n asem[narecu b[iatul acel ce scria sar[ =i vie ]n trei osebite feluri!

Ne-am ]ntors acas[. Tat[l meu, v[zându-m[ gânditor, m[]ntreb[ ce am.

— Gândesc la adânca erudi\ie a acestui dascal.— Adev[rat, e un om plin de =tiin\e, =i l-am poftit s[ vie ca

s[-\i dea lec\ii de trei ori pe s[pt[mân[. De mâine va ]ncepe.O, cât am r[mas de recunosc[tor bunului p[rinte pentru aceast[

dorit[ veste! }ndat[ am g[tit caiete, condeie nou[, negreal[ bun[,nimic n-am uitat; ]ntocmai ca bravul soldat care ]=i perie unifor-ma, freac[ bumbii, cur[\[ armele ]n ajunul b[t[liei. Aceste preg[-tiri m-au ocupat p[n[ seara, când m-am culcat gândind la nouldascal; iar piste noapte am visat c[ avem un nas cât a lui de mare.

A doua zi profesorul veni =i, dup[ acea de datorie bun[-di-minea\[, scoase din sân o bro=ur[ cartonat[ cu hârtie pestri\[,zicându-mi c-un zâmbet plin de ]ncredere ]n sine:

— N[dejduiesc c[ ne vom ]n\elege amândoi. Aceast[ filad[ nusunt la ]ndoial[ c[ ]n pu\ine zile o vei ]nv[\a.

“O! am gândit, acesta e negre=it vrun extract lesnicios asistemului s[u de ]nv[\[tur[.” Am luat-o cu toat[ onoarea cuve-nit[ operii unui literat =i, deschizând-o, am v[zut c[ era un abece-dar cu slove d-un palmac de mari!

Am r[mas mut de o\erire =i de ru=ine. Ce batjocur[! s[ m[puie pe mine, care nu mai eram un copil, aveam treisprezece ani,s[ ]nv[\ a b c ! pre mine, care ]n\elegeam pre Erodian din scoar\[]n scoar\[! Era un ]nfrunt care iubirea mea de sine nu-l puteamistui. Hot[râi s[-mi r[zbun =i ideea asta m[ mai lini=ti.

}n vremea aceasta, dascalul ]=i a=ezase ochilarii pe tronul lor(pare c[ privesc ]nc[ acei ochilari \uguie\i pe nasul lui uria=, caun turc calare p-un harmasar roib), trase tabac, str[nut[, tu=i sprea-=i drege glasul =i ]ncepu rar =i cu dese pauze:

— Net[g[duit este c[ omul nenv[\at e ca un copac ne]ngrijit,care nici o road[ nu aduce. Drept aceea, ]nv[\[torul este pentruun tân[r aceea ce este gr[dinarul pentru pom; sau ca plugarul

11Negru pe alb

bun care cur[\[ de m[r[ciuni \arina sa p[n[ a nu sem[na ]n eas[mân\a cea bun[.

Dup[ aceste parabole, adaose:— Pentru a-\i paradosi limba româneasc[ dup[ toat[ rânduia-

la, ca s[ o ]nve\i cumsecade, spre a o =ti precum se cuvine, tre-buie s[ ]ncepem de la ]nceput. Vei =ti deci c[ limba româneasc[are patruzeci =i una de slove, care se ]mpart ]n trei soiuri: glas-nice, neglasnice =i glasnico-neglasnice; =i anume, glasnice sunt:Az, Est, Ije, I, On, , Ier (ú), hti , Io ( ), @ia, Ia, Ipsilon, ωmega.Neglasnice: Buche, Vede, Glagol, Dobru, Juvete, Zemle, Kaku,Liude, Mislete, Na=, Pocoi, Râ\[, Slov[, Tferdu, Fârta, Heru, Csi,Psi, |i, Cervu, +a, +tea, θita, Gea. Glasnico-neglasnice: Zalu, Ieri,Ucu, n.

F[r-aceste slove nu se poate alc[tui nici o frasis, nu se poateproforisi nici o silavi, c[ci ele sunt temelia limbii. Drept aceea,d-ta vei binevoi a le ]nv[\a pe de rost, pentru ca s[ le po\i cuvântacurat =i pe ]n\[les, pentru c[ v[d c[ dascalii d-tale, grecul =ifran\uzul, pre care dracul s[-i iaie! \-au stricat proforaua, nu po\irosti pe ], [, =, ci, =i altele vro câteva. Am n[dejde c[ poimâine mile vei putea spune pe dinafar[, =i atunci vom ]ncepe a doua ma-θθθθθim[, Ba, Be,Bi,Bo, =i mai la vale. Cred c[ ne ]n\elegem?

— Ba nu ne ]n\elegem nicidecum, am strigat ie=ind din ame\ea-la ce m[ cuprinsese ]ntru auzul barbarelor numiri a buchilor lui,nu ne ]n\elegem! D-ta vrei s[ m[ batjocure=ti, s[ m[ pui la alfavita,pre mine care =tiu grece=te mai mult decât oricare tân[r de vrâstamea, =i care scriu fran\uze=te sous la dictée, f[r[ a face mai multdecât =epte-opt gre=ale pe fa\[! D[-mi o gramatic[, arat[-miconstruc\ia verburilor, ortografia. Spune-mi pentru ce scrii vie =isar[ ]n trei feluri?

— }\i voi spune-o la vreme.— Pentru c[ ai o duzin[ de i, a=a e? Dar cum scrii mas[ (ta-

ble) =i mas[ (pret. verbului mânere)? Cum scrii lege (loi) =i lege(imper. verbului legare)? A=a e c[ tot un fel, pentru c[ n-ai doi a=i doi e? Apoi pentru ce ]ncurci =i ame\e=ti pe b[ie\i?


— Aceea nu e treaba d-tale, ]mi r[spunse cu un zâmbet cesem[na a strâmbet; ]nva\[ buchile pe de rost ca s[ le =tii poimâine.

— Ba nici gândesc, zisei azvârlind abecedarul sub mas[.— Ha, ha, ha! La ]nceput se pare greu, dar te vei deprinde.

R[d[cina ]nv[\[turii este amar[, dulci sunt ]ns[ rodurile sale.Sfâr=ind, strânse ochilarii, ]=i lu[ =licul =i ie=i. Sim\ii c[ mi se

lu[ o greutate de pe inim[.— A! pedant ignorant =i ]ngâmfat, strigai, vrei s[ ]nv[\ buchile

tale! S[ m[ necinstesc! A! chinezule, care ai o sut[ de litere, maimulte decât orice limb[! A! tu ai slove amfibii, nici glasnice, nicineglasnice! A! tu soco\i c[ limba mea deprins[ cu Omer se va puteasuci ca s[ zic[ fârt[, tferdu, glagol =.c.l.; numiri s[lbatice cu caretu ai poreclit bietele litere! A! tu vrei s[ m[ necinstesc, s[ ]nv[\buchile tale! Dar s[ cr[pi macar, nu le voi ]nv[\a! Las-c[ te-oi jucaeu! N-am trebuin\[ de tine ca s[-mi ]nv[\ limba mea!

Am alergat la biblioteca tat[lui meu, care era ]ntr-o lad[ mare,purure deschis[, ]n coridor. Ajutat de o slug[, i-am f[cut inven-tariul, =i pintre mul\imea calendarilor =i a c[r\ilor ]n limba gre-ceasc[ modern[, iaca ce am g[sit:

TIP{RITE:

Vie\ile sfin\ilor din toate lunile.Moartea lui Avel (poem de Gesner).Numa Pompilius (roman\ de Florian).Patimile Domnului nostru, ]n versuri.Istoria lui Arghir =i a pre-frumoasei Elene, idem.Despre ]nceputul românilor, de Petru Maior.Floarea darurilor.}ntâmpl[rile fran\ezilor =i ]ntoarcerea lor de la Moscva.Talmudul jidovesc.

13Negru pe alb

MANUSCRISE:

Letopise\ul lui Nicolai Costin.Cavalerii Lebedei (roman\ de M-me Genlis).}ncungiurarea cet[\ii Ro=ela (roman\, idem).Lentor, tragedie ]n versuri.Sapor, idem.Matilda (roman\ de M-me Cottin).Manon Lesco, roman\.Tarlo sau str[inii ]n Elve\ia, idem.Zelmis =i Elvira, idem.Cuget[ri de Oxenstern etc.,etc.

S[rman[ bibliotec[! Uitat[ ]n secriul ei la bejenia anului 1821,toat[ a slujit de fultuial[ ianicerilor! Ce n-a= da acum ca s[ amuna din acele c[r\i de sute de ori cetite de tat[l meu.

M-am cercat s[ cetesc un roman\ din acele manuscrise, darscrisoarea era atât de ]ncâlcit[, ]ncât le-am lasat, f[g[duindu-lede a le vizita cum voi putea deprinde a ceti scrisoarea acea iero-glific[ ce se obicinuia atunci pe la noi; =i, luând Istoria românilorde Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, ]n pu\ine ceasuri am]nv[\at a ceti. P[n-]n sear[, eram capabil s[ spun pe carte câtoricare anagnost de r[pide. Seara am cetit tat[lui meu tot cântul]nt[i din Moartea lui Avel, singura carte care avea puterea a-ladormi. Bunul p[rinte se bucur[, =i atribuind =tiin\a mea la vred-nicia ]nv[\[torului, porunci s[ cumpere cinci co\i postav vi=iniude un beni=, pre care ]l trimise dascalului.

Eu ]ns[ nu puteam uita ]nfruntul ce-mi f[cuse. F[când un con-gres de b[ie\i — con=colari ai mei de la dascalii fran\ez =i grec —dup[ mai multe opinii, care de care mai stravagante, o idee sata-nic[ veni unuia ]n minte.

— Fra\ilor, zise el, socotin\a mea este s[ ]nchipuim ni=te]ntreb[ri atât de grele, ]ncât s[ nu le poat[ t[lm[ci, ca s[-i dovedimc[ e numai un gogoman pedant...

— Ευγε! Bravo! Ευοι! Hura! Παιαν ! Vivat! strigar[ to\i.


}ntreb[rile s-au alc[tuit, s-au aprobat de toat[ adunarea =i mis-au ]ncredin\at.

A treia zi dascalul veni, =i ]ntrebându-m[ de =tiu buchile pedinafar[, spre r[spuns am deschis cartea lui Petru Maior =i i-amcetit un ]ntreg capitol. Profesorul r[mase ]nlemnit.

Sfâr=ind, am urmat ]n tonul acel pedantic cu care ]mi vor-bise el:

— De vreme ce vezi, loghiotate, c[ am ]nv[\at a ceti f[r[ lesni-ciosul metod al abecedarului d-tale — care mi-ai spus c[ este teme-iul limbii — nu sunt la ]ndoial[ c[ voi ]nv[\a a scrie iar[=i f[r[ajutor d[sc[lesc. }ns[ fiindc[ cunosc =i simt cu des[vâr=ire c[ das-calul, pentru un tân[r, este aceea ce este gr[dinarul pentru unpom, v[d c[ eu am foarte multe lucruri de ]nv[\at, c[ci sunt caun copac neroditor. Drept aceea, am f[cut aceste cinci ]ntreb[ri,pre care d-ta vei binevoi a mi le t[lm[ci. Asta va fi singura mealec\ie. Pe toat[ ziua ]mi vei deslega câte cinci de aste nedumeriri.Spune-mi dar:

1. Pentru ce uneori vara plou[ cu broa=te, iar nu cu cristei frip\i,precum odinioar[ la judani?

2. De unde au luat Adam =i Eva ac =i a\[ de au cusut frunzelede smochin, ]n vreme ce pe atunci nu era ]nc[ nici o fabric[?

3. Cum...?— P[gân! m[ curm[ dascalul astupându-=i urechile =i s[rind

de pe scaun, ca un om ce calc[ pe un =erpe; hul[ grozav[ =ipâng[rit[! Iaca frumoasele ispr[vi a ]nv[\[turii papista=ilor!

Zicând aceste, ]=i lu[ =licul =i o ]mpunse de fug[ pe u=[.De atunci nu l-am mai v[zut.Astfel Petru Maior m-a ]nv[\at române=te.

15Negru pe alb

ZOE

I“Amour en latin faict amor;Or donc provient d’Amor la mort:Et paravant, soulcy qui mord,Deuil, pleurs, pièges, forfaicts,

remord.”

B l a s o n d e l ’ A m o u r

Aceasta au urmat la 1827.De abia ]nserase, uli\ile era ]ns[ pustii. Din când ]n când =i

foarte rar se auzea pe pod duruitul unei cale=ce, ]n care era vreunboier ce se ducea la o partid[ de c[r\i, sau un fiacru ce trecea cas[geata =i l[sa s[ se z[reasc[ ni=te bonete femeie=ti. Nici un pe-destru nu era pe uli\i, afar[ de fanaragiii care striga regulat raita;pentru c[ la 1827 septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pejos singur pe uli\i, dup[ ce ]nnopta. Pojarul de la 20 iulie pref[cuse]n cenu=[ mai mult de jum[tate a ora=ului Ia=ii, =i fanaragiii,masalagiii, potlogarii de care gemea ora=ul, =[zând ascun=i pin-tre râsipuri, pândeau pe nesocotitul pedestru care z[bovise a se]ntoarce acas[, =i adeseori, el pierdea ]mpreun[ cu punga =i via\asau cel pu\in s[n[tatea. }n zadar ]mblau streji de arn[u\i =i desimeni; nu puteau stârpi aceste ]nr[ut[\iri, nici descoperi bandelevagabonzilor.

O caleasc[ trecu ]n fuga cailor pe uli\a mare, apuc[ uli\a Sf.Ilie, =i f[când ]n stânga, lu[ la deal pe lâng[ zidul Sf. Spiridon, =itot suindu-se p[n[-n mahalaua S[r[riei, st[tu la porti\a uneic[su\i, cu dou[ ferestre cu perdele verzi. Din tr[sur[ se cobor] untân[r elegant cocona=, a c[rui costum era dup[ moda cur\ii.

El purta un antereu de suvaia alb, era ]ncins cu un =al ro=u cuflori, din care o poal[ i se slobozea pe coapsa stâng[, iar capetile,alc[tuind un fiong dinainte, c[deau apoi peste papucii lui cei gal-beni. Pe sub giubeaua de pambriu albastru, bl[nit[ cu samur, purta

CUPRINS


una dintr-acele scurte ca\aveici, numite fermenele, broderia c[ria,cu fir =i cu tertel, ]i acoperea tot pieptul. }n cap avea un =lic de ocircoferen\[ cel pu\in de =apte palme.

}ntr-un cuvânt, orice dam[ l-ar fi v[zut ]n ceasul acela nu s-arfi putut opri de a se coti cu vecina sa =i de a zice ]n jargonul vremiide atunci: ah, psihimu, uit[-te cât e de nostim!

Chipul s[u era, de nu frumos, dar pl[cut. Lafater, din cea ]nt[ivedere, l-ar fi judecat dup[ fruntea lui strâmt[, buzile groase =isprincenile r[dicate cu dispropor\ie dasupra ochilor; dar =i nefi-ind cineva fizionomist putea, f[r[ a se gre=i, s[-l boteze de n[t[r[u,dup[ c[ut[tura cea speriat[ =i neclintirea figurei sale.

}n camera unde intr[, pe un crevat cu perdele ponceau, =[dea ofeti=oar[ rez[mat[ ]ntr-un cot pe perin[. Fusta ei de atlaz albastru-deschis, de sub care se z[rea un picioru= gras =i mic; p[rul ei casta-niu ce se slobozea ]n unde de m[tase pe albii ei grumazi; pozi\ia eicea lenoas[, ]n sfâr=it lumina murind[ a unei lampe ar fi ]nfl[c[ratpe Xenocrat, dac[ ar fi fost la Ia=i la 1827, ]n camera aceea.

Z[u era frumoas[ tân[ra fat[! când ]ns[ =i-a ]ntors tânjitoriiochi c[prii, umbri\i de lungi gene =i sc[lda\i ]ntr-o rou[ dedesf[tare, când s-a repezit =i a apucat ]n bra\e pe tân[rul ce intrase,trebuia s[ aib[ cineva toat[ nesim\irea lui, ca s[ nu cad[ ame\itla picioarile ei.

— Ah! tu e=ti, Iancule, tu e=ti! Vezi c[ eu te a=teptam. Gân-deam la tine, pentru c[ numai la tine gândesc. Pesemne tu nu =tiic[ te iubesc mai mult decât orice alt pe lumea asta =i tu iar m[iube=ti. A=a e c[ m[ iube=ti? Nu voi s[ m[ iubeasc[ al\ii. Zic[ce-a vrea lumea, eu te iubesc — =-apoi ce-mi pas[ de lume. Tue=ti al meu! al meu! Te iubesc, te s[rut, sufle\elul meu!

+i ginga=a copil[ ]l acoperea de s[rut[ri focoase.— Ce te-ai f[cut de o s[pt[mân[ de când nu te-am v[zut? Unde

ai fost? Oh! \i-am scris =i nici n-ai vrut s[-mi r[spunzi. Când ai =ticât am plâns! Uit[-te, ochii mei sunt ro=ii ]nc[; a=a e c[ sunt ro=ii?Spune-mi, m[ iube=ti?

17Negru pe alb

— M[ ]ntrebi un lucru care poate \i l-am spus de o mie de ori,r[spunse cu r[ceal[ nesim\itul amorez. — Caraimane, d[-mi unciubuc!

Un arn[ut must[cios intr[ =i ]ntinse st[pânului s[u un lungciubuc. }ntr-un minut, c[m[ru\a se umplu de un fum gros, pintrecare Zoe se z[rea ca o zei\[ prin nori. Aceast[ ]ntrerumpere aunei vorbe amorezate p[trunse pe biata fat[ , care t[cu, l[sânds[ scape din sânul ei o oftare de acele ce sfâ=ie inimi.

— Mi-ai scris c[ ai s[-mi spui un lucru mare. S[ vedem, ceeste? spune, pentru c[ n-am când z[bovi, ad[og[ tân[rul, scutu-rând ciubucul.

— Ah! zise Zoe, ]nturnându-=i l[crâma\ii ochi spre el, odinioar[]\i p[rea c[ zboar[ ceasurile ca minutile lâng[ mine; atunci m[iubeai, acum nu m[ mai iube=ti ca atunci, m[car c[ eu tot aceeasunt =i tot aseminea te iubesc. Oh! Iancule, tu niciodat[ nu veiajunge la acel grad a dragostei care eu ]\i p[strez! Preaiubitul meu!spune-mi, când m[ vei numi so\ia ta? Când voi putea a nu mait[inui de lume acest amor de care inima mea este plin[? Vezi tu,acesta e singurul meu gând. +tii pozi\ia mea. +tii c[ de am gre=it,pentru tine numai am fost o slab[ fat[. Ah! când ai =ti cât sunt defericit[! am s[-\i spui o veste care a s[ te ]mple de bucurie. Eu o s[fiu mum[! — +i copila ]=i ascunse rumena fa\[ ]n sânul cocona=ului.

}ntru auzul cuvântului acestuia, Iancu s-a posomorât, a b[gatmâna ]n buzunar, =i sco\ând ni=te metanii de coral de vro doi co\ide lungi, ]ncepu a se juca cu ele, pre]mblându-s[ ]n lung =i ]nlarg prin mica c[m[ru\[.

Zoe ]l privea neclintit[.— Ascult[, draga mea; cred c[ nu te ]ndoie=ti cum c[ te iubesc.

Vestea ce mi-ai dat m-a ]mplut de bucurie. Dar v[d ni=te maripiedici la ]nso\irea noastr[. Unchiul meu a aflat leg[tura noastr[=i e foarte mânios asupra mea. }mi zice c[ nu e de cinstea mea s[iau o fat[ s[rac[, orfan[ =i câte altele. Eu ]ns[ nu zic c[ nu te voilua, dar trebuie r[bdare. S[ vedem.


Mi=elul! vorbile lui era loviri de cu\it pentru Zoe. Ea tremura.— Vai mie, nenorocita! iat[ la ce am ajuns! iat[ ]n ce stare m-

ai adus! m[ despre\uie=ti dup[ ce m-ai ]n=[lat! nu \i-e mil[ de otic[loas[ fat[, pe care ai adimenit-o cu juruin\i mincinoase. G[se=tipretexturi ca s[ m[ p[r[se=ti =i pe mine =i pe copilul t[u. Nu tetemi de p[cat! nu socote=ti c[ voi muri dac[ m-]i l[sa! oh! fie-\imil[! fie-\i mil[!

+i s[rmana se târa la picioarile lui, v[rsând =iroaie de lacrimi=i frângându-=i mâinile.

— Cuget[ c[ de m[ vei p[r[si, voi muri negre=it =i vei avea ada seam[ lui Dumnezeu, pe care de atâte ori l-ai luat marturjur[mintelor tale.

Suspinurile ]n[du=ir[ glasul fragedii copile, care acum ]nt[i]ncepuse a gâci inima amorezului s[u.

Sf[r[mat[ de durere, c[zu le=inat[ la picioarile lui.Iancu o râdic[ =i o puse ]n pat, dup[ aceea, chemând pe b[trâna

ei slujnic[, a l[sat-o lâng[ ea. El a ie=it =i s-a suit ]n caleasc[.— La bal, la curte! a strigat arn[utul vizitiului, =i caleasca a

purces ca vântul.“De=an\at[ preten\ie! zicea cocona=ul r[sucindu-=i muste\ile.

Zice c[ i-am jurat s-o iau, ca când astfel de jur[minte se mai \invreodat[“.

II

“Cinga il brando, ed abbia questaL‘asta in pugno, e l’elmo in testaE con Pallade in bellezzaGià potrebbe contrastar.”

Metastasio

Zoe era fiica unui boierina=, care prin slujbile sale se ridicasela o treapt[ cinstit[. }nc[ ]n fa=e, pierduse pe maic[-sa, iar la vrâstade cincisprezece ani, moartea o lipsise =i de tat[l s[u. De atunci,

19Negru pe alb

s[rmana fat[, l[sând o mo=ioar[, iubitul loc a copil[riei sale, carer[m[ses[ mo=tenire fra\ilor ei, venise la Ia=i. Curând n-a lipsit ase molipsi de aerul acestui ora=. Se v[zu ]ncungiurat[ de o droaiede curtezani, pe care ]i tr[gea deosebita ei frumuse\e. Focul june\ii=i simplitatea cre=terii sale o f[cur[ s[ plece urechea la m[guliriledesfrâna\ilor. Ea iubi, iubi, oh! cum iubi! Ne=tiind ce e amorul =ineprepuind urm[rile lui, se dete cu totul la aceast[ patim[ dulce =iamar[, pl[cut[ =i groaznic[. Se dete cu gând, cu inim[, cu suflet.

Iat[ o ]ntâmplare ce va ar[ta ce fel iubea tân[ra copil[.Cel ]nt[i ce g[si loc ]n inima ei fu un ofi\er al gvardiei cur\ii;

tân[r galant, cinstit =i birbant, Iliescul era cu totul contra cocona-=ului, pe care l-am v[zut figurând la ]nceputul acestei foarte ade-v[rate istorii. Frumos =i bine f[cut, el n-a avut mult[ greutate acâ=tiga inima ei. El o iubea =i se mira c[ o iube=te ca =i ]n ziuacând culesese cea ]nt[i dulce s[rutare pe buzele ei. +i de=i Zoenu cuno=tea adimenirile cochet[riei, tot ]ns[ \inu ]n lan\ul ei pefluturatecul tân[r o lun[ de zile! O lun[ de zile pentru Iliesculera o vecinicie. }ncepu a se s[tura de un amor f[r[ sfezi, f[r[ ]mp[-c[ciuni =i f[r[ rivali. Se arunc[ iar[=i ]n vârtejul lumei.

}ntr-o zi, el dormea dup[ prânz.Un arn[ut veni ]n curtea lui, merse drept la camera unde el

dormea, deschise u=a, intr[ =i, sco\ând un pistol din cing[toare,]l slobozi ]n el. Glon\ul trecu al[turea cu capul tân[rului, bortiliperina pe care se r[z[ma =i se ]nfipse ]ntr-o c[r[mid[ din p[rete,a c[ria sf[r[m[turi s[ re]ntoarser[ =i c[zu pe pieptul dormitoru-lui. Iliescul s[ri =i se r[pezi ca fulgerul la noul venit, care scoseseal doilea pistol. Arma i se smânci din mân[ =i o ]mbrânc[tur[arunc[ pe uciga= pe o canapea. Negre=it c[ ceasul mor\ii ar fi sunatpentru acel cutez[tor, dac[ ]n c[derea sa, turbanul nu i s-ar fidesf[=urat. Ni=te coame castanii undoioase se r[sfirar[ pesteumerii =i pieptarul lui ]nfirat. Aceasta era Zoe.

— Doamne sfinte! strig[ tân[rul cunoscându-o, tu e=ti, Zoe,cine ar fi putut crede! tu e=ti care vrei s[ m[ omori! aceasta er[splata dragostei mele? Vrei s[ m[ omori! =i pentru ce?


— Pentru c[ e=ti un nelegiuit, strig[ fata cu un glas precur-mat de suspinuri, pentru c[ m[ vinzi, pentru c[ despre\uie=tiamorul meu =i pentru c[ ai gândit c[ vei putea, dup[ ce m-ai]nv[\at dragostea, dup[ ce mi-ai ar[tat dulcea\a vie\ii, s[ m[lepezi ca pe o juc[rie ce nu-\i mai place! nesocotitule! pesemnenu =tii c[ pe noi, femeile, dac[ un paing ne sparie, moartea nicicum nu ne ]ngroze=te? Iat[ dovada vânz[rii tale, =i ]i tinse unbilet scris pe o hârtie roz[. — Cete=te, tic[losule! sau mai binelas-s[ \i-l cetesc eu. Ascult[: “St[pâna mea! m[ ]nvinov[\e=tinedrept. Cum ai putut crede c[ o proast[ feti=oar[ m[ va faces[ fiu necredincios acei ce singur[ ]mp[r[\e=te ]n inima mea?N[d[jduiesc s[-\i dovedesc ]n ast[-sear[ c[ de am =i fost poater[t[cit, o secund[ n-am ]ncetat de a fi pentru de-a pururea, aldumitale credincios rob.” A! tic[losule! nu e slova ta? T[g[du-ie=ti, zi c[ n-ai scris r[va=ul acesta; o proast[ feti=oar[! oh! m[defaim[ pentru c[-l iubesc din toat[ inima.

— Acest r[va= e pentru tine, zise Iliescul ]nv[lm[=it.— Pentru mine! =i de când mi-ai schimbat numele de iubit[

pe acel de st[pân[? Când mi-ai mai zis vrodat[ dumneata? A! nuc[uta s[ m[ am[ge=ti, c[ci dac[ mâna mi-a tremurat ast[zi, s[=tii c[ alt[ dat[ va fi mai sigur[.

— Omoar[-m[ dar, adaose Iliescul cu un aer teatral, ne=tiindce s[ mai zic[; omoar[-m[, dac[ te sup[r[ amorul meu. V[d c[cau\i pricinuiri =i iai de dovad[ ]nsu=i ]ncredin\[rile dragosteimele. Omoar[-m[! via\a-mi e nesuferit[ f[r[ amorul t[u. Iat[pistolul, =i ca s[ nu m[ gre=e=ti, raz[m[ \eava de inima mea, ]l\iu eu, n-ai decât s[ tragi piedica.

Zicând, dezv[le=te pieptul =i se apropie de feti=oar[. El era atâtde frumos, ]ntristarea r[spândit[ pe fa\a lui ar[ta atâta adev[r,]ncât ginga=a copil[ se sim\i p[truns[ =i ]nfiorat[ de o fapt[ lacare o ]mpinsese o pornire furioas[ de gelozie.

— Oh! eram s[ te omor, a strigat plângând, Dumnezeul meu!cum am putut avea un a=a gând! s[ te omor pe tine, pe care te

21Negru pe alb

iubesc cu sufletul! =i apoi ce a= fi f[cut singur[ pe lume? Vezi tu,crudule, când am slobozit pistolul ]n tine, nu =tiu ce putere str[in[=i amarnic[ ]mi ]mpingea mâna. Socoteam c[ te-am omorât =ivoiam s[ m[ omor =i pe mine. Dar tu nu e=ti r[nit? Tu m[ iube=ti,a=a e? R[va=ul a fost pentru mine! oh! zvârle pistolul acela, c[mi-e fric[ de el. +i se arunc[ ]n bra\ele lui.

Dup[ ce, peste un ceas, Zoe ie=i ]ntr-un fiacru =i se duse, Ilies-cul se ]mbr[c[ cu dulama lui stacojie cusut[ numai fir; se ]ncinsepe deasupra =alului cu o curea lat[, coperit[ cu \inte aurite, ]ncare b[g[ dou[ pistoale suflate cu aur =i atârn[ pe coapsa stâng[o sabie ]ncovoiat[. La scar[ ]l a=tepta un frumos arm[sar negru.

Ie=ind, v[zu arn[u\ii s[i, care sta roat[ ]mpregiur.— Asculta\i, le zise; ast[zi un talhar a intrat la mine când dor-

meam. A slobozit un pistol asupr[-mi, dar nu m-a nimerit. Nuam putut pune mâna pe el =i a sc[pat. S[ nu mor cre=tin, ci spurcatca voi, dac[ va mai intra cineva la mine, f[r[ s[-mi da\i mai naintede =tire, de nu, ve\i lua fiecare câte o sut[ baltage cârjalie=ti petalpe. +ti\i c[-mi ]mplinesc juruin\ile.

Arn[u\ii strigar[: ma=alla! ]nchinându-s[ p[n[ la p[mânt.“Zoe a vrut s[ m[ omoare, zicea ]n sine tân[rul, ]nc[lecând;

Domnul =tie ce-mi vor mai face celelalte trei, pe care nu le pociam[gi a=a lesne. Bl[stemata de slug[! a gre=it r[va=ile; ]n loc s[dea pe cel verde Zoei, i-a dat pe cel roz; a=a va fi f[cut =i cucelelalte.

M-am b[tut f[\i= cu Beilicciul =i cu Fedele=1 f[r[ s[ simt ce efrica, dar acum z[u! m[ tem”.

1 Vesti\i tâlhari la 1827.


III

“Oh! n’insultez jamais une femmequi tombe!

Qui sait sous quel fardeau la pauvreâme succombe!”

V. Hugo

Mai mult de un an acum trecuse de la ]ntâmplarea aceasta.Iliescul aflase chip a se deslega pe nesim\ite dintr-un lan\ ce nuera potrivit cu u=ur[tatea inimei sale =i Zoe ]ncepuse a cunoa=tec[ a gre=it, judecând pe oameni dup[ inima sa. Am[git[ ]n n[dej-dea sa, se l[s[ la o melancolie ce o f[cu mai interesant[, dar inimaei ce se hr[nea de dragoste, nu putea via f[r[ amor.

}ntre toiul ne]nsemna\ilor tineri ce o sup[rau cu curtea lor, eadeosebi pe Iancul B... }l vedea mai t[cut =i mai retirat. Sfiala lui olu[ drept dovada statorniciei, macar c[ era semnul n[t[r[iei. Pealt[ parte, ca s[ scape de gura lumei, acestei pricinuitoare de atâtenenorociri, =i cunoscând c[ trebuie ]n sfâr=it s[-=i ia un loc oare-care ]n so\ietate, ascult[ mincinoasele propuneri ce ]i f[cu Iancuc[ o va lua de so\ie. Dep[rt[ pe to\i ceilal\i ai s[i sl[vitori. Iubi peIancul; ]l iubi s[rmana fat[, cum =tia ea s[ iubeasc[ =i curând elnu mai avu nimic s[ mai doreasc[. Nu mult dup[ aceasta, sim\iurm[rile nesocotin\ei sale, =i ]ngrijindu-se, ]=i m[rturisi starea ceade critic[ amorezului s[u. Atunci Iancul lep[d[ masca, ]=i dizv[liurâtul haracter =i, pu\in[ vreme dup[ ]ntâlnirea ce am v[zut c[ aavut cu ea la ]nceputul acestii istorii, ]i scrise r[va=ul urm[tor:

“Coconi\[! ]mi pare de=an\ c[ dumneata ai luat un capri\ dreptamor =i ]nc[ pretinzi s[ te iau de so\ie! Las-c[ rudele meleniciodat[ nu mi-ar ierta un a=a pas, dar apoi nici inima mea n-are plecare a se robi. A=adar, te rog nu te mai m[guli cu o n[dejdece niciodat[ nu se poate ]mplini =i binevoie=te a m[ uita =i a nu-mimai scri.”

23Negru pe alb

Ginga=a copil[ ceti r[va=ul f[r[ s[ zic[ nimic, f[r[ s[ versemacar o lacrim[. Inima ]i era plin[ =i suspinele, gr[m[dindu-se]n sânul ei, o ]n[du=eau. Dup[ o ]ndelungat[ =i cumplit[ t[cere,c[zu ]ngenuncheat[ dinaintea icoanei mântuitorului, zicând:“Dumnezeule, fie-\i mil[ de mine =i nu m[ aduce la desn[d[jduire!”

Sanda, b[trân[ femeie care o slujea, care o hr[nise cu sânuls[u ]n pruncie =i o crescuse ]n copil[rie, stând ]ntr-o camer[ al[-turat[, se apropie de o u=[ cu geamuri, prin care se vedea ]n odaiast[pâne-sei, =i ridicând perdeaua, v[zu aceast[ desn[d[jduire,aceast[ durere atât de adânc[. Ea nu ]ndr[zni s[ intre, respectândcuceria st[pâne-sei; dar neauzind nimic =i v[zându-o tot ]ngenun-cheat[ cu fa\a la p[mânt, intr[ ]n odaie ca s[ o scoa\[ din ni=tecuget[ri atât de triste. }n zadar ]ns[ ]i vorbi; deci apropiindu-se og[si rece, ]nghe\at[, o socoti moart[.

Lu[ ]n bra\e pe aceast[ biat[ fat[ pe care o leg[nase =i cu care]mp[r\ise soarta sa. O numi cu acela= nume de Zoi\[, precumodinioar[, =i o dismierd[ ca =i atunci. Silindu-se s-o de=tepte dinacea dureroas[ letargie =i, ne=tiind de trebuie s[ doreasc[ a ovedea ]nviind ca s[-=i afle iar[=i durerea, sau mai bine s[ vaz[moartea pecetluind acest secret de nenorocire, “s[rmana Zoi\[!zise, =i o lacrim[ c[zu din ochii bunei b[trâne, cât e de frumoas[!poate ar fi mult mai bine pentru dânsa s[ nu se mai trezeasc[!”Aceast[ dorin\[, de=i barbar[, se cuno=tea c[ vine dintr-o inim[credincioas[ c[tre st[pân[-sa.

O puse ]n pat =i, peste pu\in, Zoe deschise ochii.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— Du-te, mam[, acas[ la N... =i las[ r[va=ul acesta la o slug[a lui, ca s[-l dea, când se va ]ntoarce din c[l[toria sa, sau s[-ltrimi\[ cu po=ta unde s[ va fi aflând. Spune s[ nu se piard[, c[ci]n el este o cosi\[ din p[rul meu.

Astfel vorbea Zoe c[tr[ Sanda, dadaca =i singura sa prieten[,câteva zile dup[ ce priimise scrisoarea sus-]nsemnat[ =i b[trâna


a ie=it cl[tind din cap =i zicând: “Maica Domnului s[-=i fac[ mil[de fata mea!”

}ndat[ ce s-a dep[rtat b[trâna, Zoe deschise garderobul s[u,alese o rochie de catifea neagr[, un v[l de blond[ alb =i un =al negru=i, ajutat[ de o copil[ ce avea ]n cas[, se ]mbr[c[ ]mpodobindu-seca pentru o s[rb[toare. Dup[ ce se g[ti, se puse pe un jâl\, unde=ezu absorbit[ ]n gânduri. Uneori un tremur fioros o apuca, alteorirâdica frumo=ii s[i ochi spre cer =i, suspinând, ]=i frângea mâinilecu desn[d[jduire. Un gând fioros se p[rea c[ se lupt[ ]n ea. Deodat[apoi se scul[ =i cu o oftare: “oamenii a=a au vrut, zise; Dumnezeullor va cere seam[. Oamenii ace=ti minciuno=i =i vicleni nu =tiu cât[t[rie este ]n inima unei tinere fete ce s-a dat pentru toat[ via\a;afle dar acum!” Zicând aceste, a ie=it.

Mergând cu un pas r[pede, curând a ajuns la porti\a unei case.B[tând, un arn[ut veni =i deschise.

— Acas[ e st[pânul t[u, Caraimane? ]ntreb[ Zoe.— Ba nu, coconi\[, dar cred c[ nu va z[bovi, c[ci mâine este

alai =i trebuie s[ vie ca s[ se g[teasc[.— Apoi dar ]l voi a=tepta, zise fata; =i intr[ ]n odaia tân[rului.— Eu sunt silit s[ ies, ad[og[ Caraiman, apoi dumneta sin-

gur[ s[ r[mâi?— Du-te, du-te; eu ]l voi a=tepta p[n[ ce va veni.Arn[utul se duse.Zoe se primbla palid[ =i perit[ la fa\[ prin odaia lui Iancu.

“Iat[ a doua oar[, ]=i zise, ce sunt ]n camera aceasta, ]nt[i cândera bolnav =i am venit de l-am v[zut; atunci am ie=it, dar acum...iat[ a=ternutul s[u; perna cusut[ de mine ]nc[ tot o are... iat[pistoalile lui, care i le-am cerut ca din partea fr[\âne-meu, c[ci atunci]nc[ nu-l iubeam... cu ele eram s[ omor pe Iliescul. Iliescul! ]ncaiacela nu m-a am[git, eu am fost slab[!... oare-s ]nc[rcate?— +ic[ut[ pistoalele. Unul e ]nc[ plin. Unul! =i ce trebuie amândou[?...o mi=care de degit =i s-a sfâr=it! Oh! pistolul acesta!... s[-l a=teptoare s[ vie? =i pentru ce? El mi-a hot[rât soarta =i a mea =i a

25Negru pe alb

copilului s[u!... S[rmanul prunc! ]l sim\ cl[tinându-se ]n sânulmeu... s[rman[ tic[loas[ fiin\[, bl[stemat[ p[n[ a nu vedea lu-mina!... ah! el e ru=inea =i nenorocirea maicei sale. Mai bine s[moar[, s[ nu cunoasc[ pe tat[-s[u, care m[ calc[ ]n picioare...Cine =tie, poate ]ntr-o zi va fi ca =i el de nelegiuit, sau ca =i maic[-sa de nenorocit[!”

Sufletul ei s-a l[sat la acest discuraj, care este groaznic când ecineva singur; pe urm[, nu =tiu ce ]nfrico=[toare presim\iri a unuitrai viitor am[rât =i chinuit au venit =i au sfâ=iat biata sa inim[;pe urm[ o fric[ fantastic[ i-a ]nchipuit ni=te n[luciri fioroase.S[rmana fat[ sim\i sângele sleindu-se ]n vinele sale.

Se duse la mas[, =i luând un condei, scrise c-o mân[ tremu-rând[:

“Eu mor!... M[ duc s[ aflu lini=tea pe care mi-ai r[pit-o. }\iiert moartea mea, dar nu-\i voi ierta niciodat[ pe aceea a nevino-vatului prunc ce port ]n sânul meu... La ziua judec[\ii, când iarne vom ]ntâlni, el te va trage la poalile scaunului celui vecinic, cas[ dai seam[ de dou[ mor\i.”

Apoi, sim\ind o fierbin\eal[ mare, ]=i lep[d[ =alul =i v[lul, lu[pistolul cel ]nc[rcat =i r[zim[ \eava de inima sa. O detunare r[sun[!

Plumbul intrând sub \â\a stâng[, a frânt o coast[, =i petrecândinima, a ie=it prin spate. Zoe c[zu moart[.

IV

“Hélas! que j’en ai vu mourir dejeunes filles!”

V. H u g o

}n ziua aceea era parad[ domneasc[.De diminea\[ pompierii stropiser[ podul, =i la toate r[spintinile

câte un zapciu al agiei oprea carele s[ nu se vâre, p[n[ dup[trecerea alaiului.


Parada se ]ntindea ca un =[rpe pe =ov[ita uli\[. }nainte mer-geau suitarii c[l[ri cu nalte c[ciuli flocoase, la care atârna câte olung[ coad[ de vulpe, ]mpingând pe norodul ce se ]nghisuia. Apoiurmau pan\irii ispr[vniciei, darabanii agiei, aprozii vorniciei, simeniihatmaniei, to\i ace=tia triste r[m[=i\i a acelor viteje o=ti ce muiaser[ambi\ia polonilor =i a ungurilor =i ]nfruntaser[ trufia semilunei. Mai]n urm[ era arma=ul ]ncungiurat de l[utari ce juca din vioare aerul:mititico. Apoi veneau ofi\erii cur\ii...

Doi tineri mergeau al[turea la pas.Unul, c[lare pe un arm[sar negru, purta un costium arn[u\esc.

Broderia de aur l[sa abia s[ se vad[ catifeaua topor[=ie a haine-lor sale. Fa\a lui tân[r[ =i b[rb[teasc[ ]nsufla ]ncredere, iar ochiilui alba=tri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj =i nefric[. Cela-lalt, asemene c[lare =i nu mai pu\in elegant, se deosebea prinm[rimea =licului =i largile mânici a beni=ului s[u.

— }nchipuie=te-\i, Iliescule, zicea acest din urm[, asear[ cândm-am dus acas[, ce s[ v[d? Odaia =i patul meu pline de sânge =ipe dânsa moart[! oh! nu-\i po\i face o idee cum m-am sp[riat! olun[ de zile de acum nu mai dorm acas[.

— S[rmana fat[, atât de tân[r[ =i de frumoas[! z[u! când s-arputea s-o ]nvie, mi-a= da armele =i pe Haiduc, calul meu. Presufletul meu! s[ se fi ]ntâmplat aceasta din pricina mea, pe loc a=zice: r[mâi s[n[toas[, lume! m-a= duce ]n vreo seh[strie dinCeahl[u, ca prin post =i rug[ciuni s[ cap[t iertarea acestui p[catde la Dumnezeu.

— A=a s[ tr[iesc! zise Iancul B... râzând, a= fi vrut s[ te v[dsehastru; poate te-ai fi f[cut =i prooroc.

— +i mai po\i râde! N-ai mustrare de cuget? Nu-\i pare r[u?— R[u ]mi pare cum ]\i pare =i \ie =i cum trebuie s[ le fi p[rând

tuturor tinerilor ce au cunoscut-o; dar mustrare de cuget pentru ces[ am? Dar, las[ vorba asta, spune-mi cum a r[mas cu balul de...

Iliescul nu-l asculta; trecuse ]nainte =i ochii lui era plini delacr[mi.

27Negru pe alb

“Tic[losul, zicea el, nu pl[te=te s[ strice cineva un glon\ ]ntr-]nsul. S[rmana Zoe!”

Un car coperit cu o rogojin[ =i ]ntov[r[=it de doi oameni detes[ ias[ ]n uli\a mare. Un zapciu ]l opri ]n r[spinteni.

— Ce ave\i ]n car?— Un mort.— }ng[dui\i p[n[ va trece alaiul.+i mortul fu silit s[ a=tepte, p[n[ va trece de=[rt[ciunea!Dup[ ce a trecut parada, carul =i-a urmat drumul. Un tân[r ca

de dou[zeci ani, cu sprincene negre, ]l urma de departe =i o]ntristare adânc[ se vedea pe fa\a lui cea smolit[.

“Ce veac! ce oameni! zicea el; pentru c[ o biat[ slab[ fiin\[ ac[zut sub sarcina tic[lo=iei vie\ii, pentru c[ n-a mai putut suferichinurile sale, oamenii nu vor s[-i dea nici o rug[ciune, nici treico\i de p[mânt ]n locul unde or s[ se ]ntoarc[ =i ei. Ei fac peDumnezeu r[u =i nemilostiv. St[pânitorul ce vars[ ]n r[zboaiepâr[ie de sânge pentru ambi\ie, ministrul ce despoaie pe v[duv[=i pe orfan adunându-=i o pomenire de bl[stemuri, uciga=ul ce\ine drumurile merg cu parad[ de s[ pun cu obr[znicie lâng[]nsu=i loca=ul Dumnezeului drept[\ii =i al ]ndur[rii; =i pe biatafat[ p[mântul nu o priime=te! Iart[-le lor, Doamne! c[ nu =tiu cefac!”

Carul, ajungând pe malul Bahluiului, se opri =i cioclii, cobo-rând pe moart[, ]ncepur[ a s[pa groapa.

— Ce s-a f[cut baba cea care \ipa =i nu ne l[sa s[ lu[m trupul?— Ea nebunise; au dus-o la Golia.— Uit[-te ce frumoas[ rochie neagr[! o s[-mi fac un pieptar

mie =i femeiei o ca\aveic[.— D-apoi eu?—Tu nu e=ti ]nsurat. Ia m[t[s[ria cea alb[, col\unii, colanul =i

ce mai are.— S[ nu v-atinge\i de dânsa, strig[ tân[rul, care, stând

p[truns de mâhniciune (pentru c[ =i el o iubise p[n-a nu se duce


]ntr-o c[l[torie, de unde de cu sear[ sosind, priimise r[va=ul =icosi\a de p[r ce i-o trimisese Zoe, dar nu apucase s-o afle ]nvia\[), auzise numai cele de pe urm[ cuvinte a cioclului. +i learunc[ o pung[ de bani.

Pe urm[ se apropie de moart[, =i desf[=urând v[lul de blond[ce era lâng[ ea, o coperi cu el.

Cioclii au coborât secriul ]n groap[, au aruncat \[râna, =iispr[vind, s-au dus la o crâ=m[, unde s-au pus s[ bea pre\ul haine-lor mortului.

Tân[rul r[mase singur lâng[ mormânt. El =[zu privind aceaproasp[t[ movili\[ de p[mânt, p[n[ ce soarele ]ncepu a se cobor]spre apus.

Mult[ vreme dup[ aceea, prietenii lui se mirau v[zându-l c[era tot trist.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

+i de ce boal[ a murit Iancul B...? ]ntreba, dup[ trecere de optluni, tân[rul cu sprincene negre pe un doctor.

— De o stra=nic[ inflama\ie de crieri. Am =[zut lâng[ el p[n[=i-a dat duhul. Ne]ncetat i se p[rea c[ aude ]mpu=c[turi =i c[ vedepe o femeie sângerat[ c[-l ]mbr[\o=eaz[. }nchipuire fantastic[!precum vezi, efect a dezorganiza\iei crierilor! Aceast[ boal[ tre-buia meditat[. Am cerut s[-i fac autopsie, dar n-au vrut rudelenicidecum. A= fi putut face o frumoas[ diserta\ie asupra boalelorce se ]ncuib[ ]n cap.

1829, apr.

29Negru pe alb

O ALERGARE DE CAI(ÑÊÀ×ÊÀ)

IO ALERGARE DE CAI

Tot ora=ul Chi=in[ului se adunase ca s[ priveasc[ alergareade cai, ce se prelungise p[n-]n luna lui septemvrie cu a=teptaread. conte Voron\ov, guvernatorul general a Nuorusiei =i a Besara-biei; dar trecerea lordului Durham, ambasadorul Marei Britaniilâng[ curtea Petersburgului, pe la Odesa, ]mpiedecându-l, aler-garea r[mase a se face numai ]n fiin\a d. guvernator civil, gene-ralul Fedorov.

Locul alerg[rii este zece minute afar[ de ora=, unde este g[tit[o galerie de scânduri ]n felul chinezesc, pentru privitorii nobili.Prostimea sau, ]n limba aristocratic[, canalia, =ede ]mpr[=tiat[pe câmp, sau ]n=irat[ pe marginea unui odgon ]ntins ce n-o las[s[ se gr[m[deasc[. Slab[ stavil[, dac[ n-ar fi sprij[nit[ de jan-darmii poli\iei!

Pia\a se ]ntinde oval[ pe un neted =es, ]ntr-o cercoferin\[ detrei verste, ]nsemnat[ cu stâlpu=ori de lemn de 3-4 stânjini de-parte unul de altul, iar dinainte galeriii este bariera de unde pleac[alerg[torii, carii, ]ntr-o fug[, sunt datori a face giurul pie\ii depatru ori, adec[ o cale de dou[sprezece verste (ca jum[tate po=t[);=i doi, care ]ntrec pe ceilal\i, ajungând mai nainte \inta, priimesc,cel ]nt[i un vas de argint pre\uit 1500 ruble asigna\ii; cel al doile,500 ruble, care bani ]i d[ vistieria ]mp[r[teasc[.

Alerg[ri de cai se fac pe tot anul ]n toate guverniile Rusiei.Scopul este ca prin aceast[ ]ncurajare s[ se ]mbun[t[\easc[ soiul

CUPRINS


hergheliilor =i e foarte nemerit, pentru c[ acum toat[ c[l[rimease ]ndestuleaz[ din \ar[, ]n vreme ce mai demult era nevoie ase cump[ra cai din staturile vecine. Am uitat s[ spui c[ numaiarmasari =i iepe sunt priimi\i s[ alerge; cai nu, =i nu de alt soidecât de loc.

Fiin\a func\ionarilor civili =i militari, to\i ]mmundira\i, da aces-tei priveli=ti o pomp[ solenel[ ce aducea aminte de turnerile cava-lerilor vrâstei de mijloc, cu aceast[ deosebire c[ aceia se luptauca s[ capete o ochire de la dama inimei lor, =i ace=tia alearg[ cas[ câ=tige 1500 de ruble.

Galeria era ticsit[ de dame frumoase, frumu=ele =i mai sluti=oa-re, toate cu deosebite capele =i mode de contraband[, pentru c[Odesa, fiind port franc, se ]ns[rcineaz[ a ]mbr[ca pe chi=ineence; =ie curios a le vedea pe toate cu toalete r[coroase =i frumoase =i stofeleengleze=ti =i fran\eze cum fo=nesc trecând cu despre\ pe sub barbavami=ilor, care le privesc strâmbându-se =i strângând din umeri.

Un frumos landau de Viena venea ]nh[mat de patru telegariroibi. Vezeteul, ]n vechi costium rusesc cu barba lung[, ]i mânacu h[\uri coperite cu \inte de argint, p[zind un aer grav, vrednicde un magistrat. Un lu[tor-aminte ]ndat[ ar fi cunoscut c[ acelatelagiu, de=i rusesc, avea o form[ cu totul moldoveneasc[; adec[era mai elegant =i covâr=ind m[surile obiceiului, c[ci caii de laroate era cel pu\in de trei stânjini dep[rta\i de nainta=ii pe care-imâna un frumos b[iet ca de 16 ani, strigând ne]ncetat: padi! padi!cu un glas ce r[suna ca piculina ]ntre instrumentele unui orhestru.

}n acel echipagiu, dinapoi era o tân[r[ dam[ blond[, a c[riafigur[ avea acea blânde\[ ce se vede ]nvecinicit[ de penelul luiRafael =i un june brunet care, de pe barbet[ =i muste\i, se cuno=teac[ era str[in. Dinainte era un om balan, ce putea s[ aib[ 35 ani.Chipul s[u era frumos =i interesant, dar o ]ntristare desn[dejduit[se vedea pe fa\a sa palid[. El purta ochilari verzi =i \inea mâiniletinerei dame strânse ]ntru ale sale, cu o familiaritate neiertat[altui decât unui barbat.

31Negru pe alb

Cât pentru str[inul brunet, el p[rea c[ nu bag[ seam[ c[ elâng[ o frumuse\[ =i nu se uita la scena conjugal[, care urmarea lui dovedea sau c[ acea jun[ femeie ]i era rud[, sau c[ inimalui era prins[, sau c[ era un nesim\itor; pentru c[ dama (precumam mai spus) era atât de frumoas[, ]ncât v[zându-o cineva, tre-buia, dac[ nu s-ar fi ]namorat, cel pu\in s[ o priveasc[ ca pe uncap d-oper[ a naturei.

Tân[rul om smolit eram eu; ceilal\i, d. Ipolit P. =i so\ia sa, d-naS., vara mea.

Sosind la galerie, ne-am dat jos. Vara mea lu[ bra\ul barbatu-lui s[u, iar eu, f[cându-mi loc pintre dame cam c[l[re=te (cava-lièrement), c[lcând pe b[t[turile mo=negilor carii m[ da la to\idracii, cotind uniforme ]n dreapta =i ]n stânga cu zicerea pardon,talisman care ]nchide gura ghionti\ilor =i c[lca\ilor, am alergat lacelalalt cap[t a galeriei, unde z[risem o capel[ roz[ ]mp[n[=at[ca o pasere de paradis. St[pâna acei capele era fanalul care m[lumina, magnetul ce m[ tr[gea...

Nu voi ]ntreprinde a descrie frumuse\ele doamnei B., pentruc[ sim\ c[ acum, dup[ trecere de cinci ani, oricât a= voi s[ fiu denep[rtinitor, suvenirea ei ar sili imagina\ia mea s[ galopeze f[r[voie =i a= c[lca hot[rârea ce am f[cut de a spune adev[rul ]n toat[simplitatea sa. Nu voi vorbi deci nici de farmecul ochilor ei, nicide glasul ei ce sem[na cu suspinul amorului, nici de a ei talieml[dioas[...

Net[g[duit este c[ eu sl[vesc pe toate femeile tinere =i cin-stesc pe b[trâne ]n amintirea trecutei lor frumuse\i; dar cu toat[plec[ciunea rog pe damele care nu vor avea o talie frumoas[, s[m[ ierte dac[ le prefer pe cele nalte =i sub\iri. Asta este o gre=al[de care e vinovat gustul meu.

Doamna B. m[ priimi cu un zâmbet ]ncânt[tor, =i v[zând ne-gura de gelozie ce se r[spândise pe fa\a mea ]ntru viderea unuitân[r ofi\er de l[nceri ce vorbea cu dânsa:

— }\i recomand pe d. Arsenie Timofeevici J., ]mi zise.


— O! noi ne cunoa=tem, am r[spuns zâmbind cu sil[ c[tr[rus.— Bonjur, mon cher; te =tiam la Hotin.

— Ieri numai am venit, =i mâine m[ duc.— Cum! a=a digrab[ ne la=i? am adaos ]ncre\ând fruntea =i

r[dicând sprincenele, ca s[-mi dau un aer mâhnit.— Slujba o cere. Slujba milit[reasc[ are mai multe nepl[ceri

decât mul\[miri.— +i mai vârtos ]n vreme de r[zboi. Pururea ]n buza tunului,

sili\i a bivuaca sub un cort care nu v[ poate ap[ra de nestatorniciav[zduhului, meni\i poate a muri departe de ai vo=tri, f[r[ alt[petrecere decât ceaiul =i stosul...

— A! r[zboiul e cea mai mare pl[cere a vitejilor, urm[ el cuun aer fanfaronic, dar pacea, pacea e nesuferit[. A =edea f[r[ trea-b[ ]ntr-o cetate, ]n tov[r[=ia unui b[trân comandant plin de reu-matismuri =i de decora\ii...

— V-a\i afundat ]n strategie, domnilor, zis[ doamna B., =i nulua\i seama c[ alerg[torii au s[ plece.

Ofi\erul ne l[s[.— De mult venise l[ncerul acesta? am ]ntrebat.— N-aibi nici o grij[, ]mi r[spunse doamna B., râzând; ]mi

vorbea de fortifica\iile cet[\ii Hotinului. Nu =tii ]ns[ cât m-amul\[mit ]ntâlnirea voastr[. F[ceam o compara\ie ]ntre voi cândvorbea\i; tu atât de negru, el atât de alb; era un contrast deminune.

— V[d c[ compara\ia nu-mi era ]n favor.— Oh! e=ti nesuferit. Taci. Iat[ domnul R., unul din judec[torii

câmpului (juges de camp).Domnul R. ne spuse c[ se va da semnalul alerg[rii, ]ndat[ ce

se vor cânt[ri concuren\ii.— Cum? am ]ntrebat.— To\i se cânt[resc cu acel ce se socoate a fi mai greu =i celor

mai u=ori li se pune plumb pe =ea, p[n[ ce sunt to\i deopotriv[grei.

33Negru pe alb

— Asta e nedrept. Dac[ natura m-a f[cut u=or, pentru ce s[m[ ]ngreuie cât un grosoman, ce trage poate opt sute de litre?

— A=a e regula.— Care soco\i c[ va lua premiul? ]ntreb[ doamna B. pe

judec[torul de câmp.— Precum gândesc, Meleli va câ=tiga, c[ci e bun c[l[re\.— Care e Meleli? am zis.— Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, ]ncât pare c[ e

de ]mprumut.— Slab[ n[dejde, am urmat, c[ci n-are nicicum aer c[l[resc.— S[-l vede\i pe cal, ve\i judeca altfel; dar aud chemându-

m[. M[ ierta\i, m[ rog.Judec[torul alerg[ =i, g[sind toate formalit[\ile ]mplinite, dete

semnalul strigând: allez!Alerg[torii plecar[ ca s[geata.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— M[ uit la vara d-tale, ]mi zise doamna B., =i sim\esc o nes-pus[ comp[timire pentru soarta ei; atât de tân[r[ =i atât de ne-norocit[! Abia ]ncepuse a gusta dulce\ile unei c[s[torii potrivite,cu ]nt[iul ei barbat, colonelul D., tân[r, frumos, viteaz, =i moartea]l secer[ sub zidurile Silistrei.

Acum, acest al doile...— O! ea ]l iube=te.— Nu m[ ]ndoiesc, c[ci d. Ipolit merit[ a fi iubit, dar ce amar

trebuie s[ fie ]n sufletul lui =i cât[ jale ]n inima so\iei sale, careseam[n[ Antigonei sprijinind pe Edip.

— Cu deosebire c[ acel vestit rege a Tebei era b[trân =i d. Ipoliteste ]nc[ ]n floarea june\ei.

— Vai de el! cu atâta e mai de tânguit, pentru c[ ]n vrâsta]nfocat[ a tinerelor sim\iri, via\a i s-a f[cut o povar[ dureroas[.

— }n adev[r, am luat seama c[ nu vede bine, dar asta poate fio boal[ trec[toare.


— Nicidecum. E des[vâr=it orb. }n zadar s-au silit cei maiiscusi\i doctori ai Petersburgului =i ai Odesei, nu l-au putut folosi,ci mai vârtos, pe lâng[ desn[dejduirea de a se vedea vindecat, decare p[timi moralul s[u, fizicul lui suferi ]ntr-atât ]ncât pare c[ eun b[trân trecut!

O, Dumnezeule!Bl[stemul Olghii se ]mplini!...Zgomotul gloatei ne curm[ vorba. Alerg[torii veneau.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Doisprezece concuren\i purceseser[ =i numai cinci se ]nturnau.Curând =i din ace=tia mai r[maser[ trei. Doi rivali era acum: unarmasar negru =i o iap[ sur[. Calul era mic de trup, dar plin defoc; picioarele-i era atât de delicate, ]ncât p[reau c[ numaidecâtor s[ se frâng[. Pe dânsul era Meleli. El sta ]nfipt pe =ea =i atât deneclintit, ]ncât omul =i dobitocul sem[nau un trup, un centaur. Ca-lul era numai spum[; mu=chii i se ]ntinseser[ ca coarda unui arc =iaburi gro=i ie=eau din el. Fruntea c[l[re\ului =iroia de sudoare; ellegase frâiele de oblâncul =elei =i se \inea de coama cursierului.

Iapa sur[, pe care o ]nc[leca un jochei a nu =tiu c[rui domn,era mai mare decât armasarul; trupul ei lung[re\ o ar[ta c[ efugari\[. }ntinsese capul ]nainte, urechile le l[sase pe spate, =ialergând al[turea cu dânsul, =uieratul largilor ei n[ri era ca bol-dul unui pinten pentru armasarul care atunci =i mai tare se r[pezeala fug[, ]ns[ ea nu-i da pasul.

Amândoi era acum ca la cinci sute pa=i de \int[, când Meleli]nfipse ambi pinteni ]n coastele armasarului. Un sânge purpuriuv[psi pielea lui lucie ca atlazul =i negru ca pana corbului. Rânche-zând de durere, se r[sufl[ sfor[ind stra=nic, zburli unduioasacoam[ =i, aruncându-se ]n zece copce, ajunse \inta, nobilul dobitoc!

}ndat[ ]l urm[ =i iapa.— Hura! strig[ gloata, b[tând ]n palme.Meleli priimi vasul de argint pe care era s[pate arm[turile

Besarabiei.

35Negru pe alb

Arm[turile aceste sunt: capul zimbrului moldav, \iind ]n coar-nele sale pajura ]mp[r[teasc[ cu aripele ]ntinse.

}ntov[r[=it de jandarmi =i de to\i privitorii, cu muzic[ ]naintesunând mar=, Meleli intr[ ]n ora=.

Ast[ intrare triumfal[ se pomene=te =i se va pomeni mult[vreme ]n capitala Besarabiei, precum se pomeneau la Roma tri-umfele lui Cesar, August =.c.l.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— Ce Olg[, doamna mea, =i ce bl[stem? am ]ntrebat.— Asta e o lung[ =i trist[ istorie, pe care ]\i voi spune-o desear[,

]mi zise doamna B., suindu-se ]n tr[sur[.R[dicând storile, ]mi zâmbi, f[cându-mi un semn de adio cu

buchetul de flori ce avea ]n mân[. Ochii mei au urmat careta p[n[ce au pierdut-o din vedere.

Seara am alergat la doamna B., pe care am g[sit-o singur[,a=teptându-m[.

Iat[ ce ]mi spus[:P.S. Istoria unei femei, spus[ de o femeie, are un farmec deo-

sebit. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B., ]ncre-din\at fiind c[ cetitorul ]mi va r[mânea mul\[mitor.

II

OLGA

“Sunt acum câ\iva ani de când tr[ia ]n ora=ul nostru o tân[r[dam[. Nime nu o =tia de unde este =i cine este. Unii spuneau c[ ev[duva unui nobil polon ce pierise la Ostrolenko; al\ii adevereauc[ b[rbatul s[u, pe care ]ns[ nu-l cuno=teau, are pro\esuri ce ]l\in ]n Petersburg; al\ii c[ e o vântur[toare ce cutrier[ lumea pentrupl[cerile ei; ]n sfâr=it, acei mai rezonabili judecau c[ ea trebuies[ fie vro nenorocit[ p[c[toas[, care venise s[ se sp[seasc[ ]n


urâtul monotoniei Chi=in[ului. }n scurt, aceea ce se aflase maisigur pentru dânsa era c[ se numea Olga =i era polonez[.

Olga vie\uia foarte retirat[; rareori o putea vedea cineva lagr[dina ]mp[r[teasc[, cetind sub umbra unui tei. Mi s-a ]ntâm-plat s-o v[d odat[, =i n-o poci uita nici acum.

}nchipuie=te-\i una din acele femei ce slujesc de ]ndreptarenaturei pentru toate slutele ce a f[cut din gre=al[1. Figur[ nobil[=i melancolic[; ni=te sprincene pe care penelul nu le-ar fi ]ncor-dat cu atâta delicate\[ ]ncoronau ochii ei negri ca mura, cu c[u-t[tur[ tânjitoare; albea\a fe\ei =i a grumazilor ei, pe care fluturaulungi repantiri, picioarele ei ce p[rea c[ se joac[ ]n ni=te mici pan-tofi; talia sa care avea acea disinvoltura cu care natura ]nzestreaz[pe femeile de miaz[zi. }ntr-un cuvânt, oricare din aceste frumuse\i]n parte ar fi fost de ajuns ca s[ de=tepte un simtiment de miraresau un fior de amor. Ea s[ p[rea a nu avea mai mult de dou[zeciani; dar câte suferiri au trebuit s[ aib[ acei fatali ani, de vreme ce=terseser[ roza de pe crin =i ]nneguraser[ o a=a ]ngereasc[ frunte!V[zându-ne mergând spre ea, trecu ]n alt[ alee =i se f[cu nev[zut[.

— }n adev[r, am zis d. Ipolit care ]mi da bra\ul, dama necu-noscut[ nu se pare a-\i fi compatriot[; brunet[ =i polonez[!

— Pintre garofele albe, de multe ori cre=te câte una de alt color,]mi r[spunse.

— R[spunsul este poetic; dar ast[ s[rman[ garof[ se vedefoarte suferind[, =i, z[u! eu de a= fi ]n locul d-tale, a= c[uta s-omâng[i macar pentru dragostea na\iei.

— D-tale ]\i e lesne a vorbi cu a=a u=or ton! D-ta n-ai iubit, niciai s[ iube=ti vrodat[, pentru c[ te-ai deprins a socoti amorul o za-bav[, nimic mai mult. Cât pentru mine, m[ cutremur la singur[ideea de a iubi, pentru c[ cunosc urm[rile acestei grozave patimi!

— Ah! m[ sparii, am strigat. +i de vreme ce este a=a, iat[f[g[duiesc a nu iubi niciodat[.”

1 Expresie luat[ de doamna B. de la Balzac.

37Negru pe alb

— +i ai putut lua o asemene sumea\[ hot[râre? am curmateu.

— Oh! s[ dai sam[ dac[ am c[lcat-o, r[spuns[ ea tinzându-mimâna...

Eram fericit!Dup[ pu\in, doamna B. urm[:“Ajungând ]n cap[tul aleei, ne-am pus pe o canapea de brazde.

D. Ipolit g[si ni=te t[bli\i c[zute lâng[ un copac; negre=it c[ Olgale pierduse.

— A! am zis, iat[ acea ce ne va l[muri asupra misterioaseidame.

Lu[i t[bli\ile, le deschisei =i pintre multele versuri =i note le=e=ti=i ruse=ti, iat[ ce g[sii:

“On s’égare un seul instant de la vie... aussitôt une pente inévitable nousentra]ne et nous perd; on tombe enfin dans le gouffre, et l’on se réveilleépouvanté de se trouver couvert de crimes avec un coeur né pour la vetru...”

Pe alt[ fa\[:

“Occhi, piangete; accompagnate il coreChe di vostro fallir morte sostiene”.

Mai ]nainte:

“Vergessen sie nicht, dass zwischen ihrem Brautkuss das Gespenst einerSelbstmörderin stürzen wird”.

— Rousseau, Pétrarque, Schiller, ce mozaic de poe\i! am zis.Precum v[d, doamna Olga e o poliglot[; =i nu sf[tuiesc pe cinen-a fi cetit pe ace=ti autori s[-i fac[ curte. Dac[ ast[ ginga=[ Luiz[caut[ vrun Ferdinand, negre=it c[ nu-l va g[si ]n Chi=in[u.

Ipolit nu m-asculta, dedat fiind cu totul a ceti cele scrise ]nt[bli\i. Amândoi p[zeam t[cere gândind, el la Olga, eu... la toale-ta pentru balul de la club.


— Oare va veni la bal? am ]ntrebat dup[ pu\in.— Nu =tiu.— D-ta ]ns[ vei fi.— Poate.— O! T[bli\ile aste \i-au luat min\ile.Uitasem =i Olg[ =i t[bli\i, când, dup[ vro dou[ luni, am ]ntâlnit

pe Ipolit la primblare. Trebuie ]ns[ s[ =tii c[, sau ]ndemnul meu,de care m[ voi c[i toat[ via\a, sau acele fatale t[bli\i au fost n[scutun priete=ug ]ntre Olga =i Ipolit, priete=ug ce se schimbase ]n celmai ]nfl[c[rat amor. Toat[ lumea zicea c[ el o iube=te =i c[ estehot[rât a o lua, mai ales c[ acum =i locuiau ]mpreun[; ]ns[ eap[rea c[ ]nc[ mai mult se retr[sese din lume.

— }\i cer o mie de iert[ri, ]mi zise el, apropiindu-se; este omul\ime de vreme de când n-am venit la d-ta. Pricina...

— Pricina e frumoasa polonez[, am curmat râzând, =i vreus-o iert c[ci mi-a r[pit un prietin, de vreme ce a izbutit a domolio inim[ s[lbatic[.

— Adev[rat, ]mi r[spunse; nu t[g[duiesc c[ Olga m[ iube=tecu toat[ frenezia amorului; asemenea o iubeam =i eu la ]nceput,dar acum ]\i m[rturisesc c[ nu mai simt acel foc, acea be\ie.Amorul meu se pref[cu ]n comp[timire. Olga e minunat[, e un]nger, dar pururea trist[, pururea plâns[, m[ teme, m[ chinuie=te,]mi scoate sufletul cu atâta dragoste. Eu o iubesc acum mai multde mil[...

— A, e=ti o fiar[, domnule!— Tânguie=te-m[, doamna mea, =i nu m[ osândi. Simt, cu-

nosc, v[d c[ sunt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei?suferin\ile ce am tras de la sexul d-voastre mi-au stricat inima,au dep[rtat-o din cararea acea ]nflorit[ pe care o viseaz[ o inim[de dou[zeci ani. Eu am acum treizeci =i doi ani =i am cercat preamulte chinuri. Pururea vândut de femeile care ]mi jurau un tân[r=i vecinic amor =i apoi m[ p[r[seau lep[dându-m[ ca pe o mod[veche, f[r[ macar a cugeta c[ prin aceasta omoar[ o fiin\[ ome-

39Negru pe alb

neasc[, am sfâr=it prin a le cunoa=te =i a le pre\ui pentru aceea cesunt: ni=te draci frumo=i l[sa\i pentru a ne chinui.

— Mul\[mesc de compliment, am zis.— Iart[-m[, doamna mea, =i ]\i rezic, j[le=te-m[ =i nu m[

osândi.— Dar dac[ ai o inim[ a=a stricat[, am adaos, dac[ nu e=ti ]n

stare s-o iube=ti pre cât te iube=te, pentru ce nu te dest[inuie=tiei? pentru ce o ]mbrânce=ti, jucându-te, ]n râpa pierirei?

— Am cercat, doamna mea, dar, ce pot face, când singura ideee ]n stare s[ o omoare. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, darnec[jicios. N[dejdea mi-e la vremea care vindec[ toate.

Sfâr=ind, m[ las[ ca s[ alerge ]naintea unei tinere dame cevenea spre noi.”

— Vara mea, colonela D.? am zis eu.— Ea ]ns[=i, ]mi r[spunse doamna B. Ipolit acum o iubea pe

dânsa =i uitase pe Olga... Ah! oameni, oameni ]nr[ut[\i\i! Vede\io biat[ femeie nevinovat[, tân[r[, cu inima simpl[ =i lini=tit[. Ourm[ri\i, v[ \ine\i ca ni=te duhuri necurate de ea, p[n[ ce prinademenirile voastre o face\i de-=i calc[ datoriile sale de femeie,uit[ virtutea, leap[d[ cinstea ca s[ s-arunce ]n bra\ele voastre =iapoi, spre r[splata tuturor acestor jertfe, o azvârli\i cu despre\,zicând: atâta e tot!... cruzi, nesim\itori, infami, nelegiui\i!...

Toat[ aceast[ frumoas[ chiriel[ de epitete se adresa la mine.Am vrut s[ m[ ap[r.— }n adev[r, am zis râzând, cum de nu cade tr[snetul s[ ard[

pe ni=te asemenea necredincio=i?— Râzi, domnule, dar eu nu râd... Oh! ai un aer nestatornic

care m[ ]ngroze=te!— Ah! am strigat, luând un aer cât am putut mai melodrama-

tic, po\i a m[ judeca acest fel? Socote=te c[ eu n-am ]nc[ treizeciani =i prin urmare sunt cinstit. De nu vrei s[ m[ crezi, vezi ce ziceBalzac ]n Papa Gobsek...


Balzac era autorul favorit al doamnei B. care, mul\[mindu-sede acest bun martur, ]mi zâmbi sorbind infuzia cop[celului deChina din cea=ca de vermeil, =i dup[ pu\in urm[:

“Ipolit iubea pe colonela D. =i uitase de Olga... Olga nu maiera acum pentru dânsul decât o sup[rare de care c[uta vrun mijloca sc[pa! Nu doar[ c[ t[g[duiesc caracterul lui cinstit =i nobil; din]mpotriv[, =tiind cât[ delicate\[ are ]n suflet, nu-l osândeam, ci ]lj[leam =i plângeam pe acea nenorocit[ femeie care abia o cuno=-team =i care, jertf[ unei crude fatalit[\i, era silit[ a bea un noupahar de durere!

Toat[ lumea vorbea c[ Ipolit a s[ ia pe colonela D. Pe mine]ns[ inima nu m[ l[sa a crede la atâta necredin\[. }mi p[rea grozava-mi ]nchipui amorul atât de nedrept, ]ncât s[ voiasc[ a-=i stricael ]nsul lucr[rile lui.

}ntr-o zi, aflându-m[ singur[ acas[, ]mi vestir[ pe doamna Olga.Ast[ vizit[ ]mi pricinui mirare, c[ci, precum am zis, noi abia necuno=team. De=i eram negata, am luat un =al =i am priimit-o.

Pare c-o v[d! nu era acum Olga acea pe care cu cinci luni ]nurm[ o v[zus[m atât de frumoas[, de=i palid[, la gr[din[; fa\a eiera atât de slab[... atât de schimbat[. Peli\a ei s[m[na cu batistasub\ire, f[r[ pic de via\[; o moarte s[ vestea ]n ochii ei scânteitori.Ar fi zis cineva o statuie de marmur[, ie=it[ din mâinile lui Canova.

Am alergat ]nainte-i, am luat-o de mân[ — mâna ei ardea —=i am pus-o lâng[ mine.

— Ah, doamna mea! ]mi zise, =i glasul ei era ]necat de sus-pine, iart[ cutezarea mea; oh! sunt foarte nenorocit[!

Lacrimile ]i ]mplur[ ochii.— Lini=te=te-te, doamn[, i-am r[spuns. Oh! ]n\[leg! ]n adev[r,

e=ti foarte nenorocit[!— A=a e c[ se ]nsoar[? strig[ ea cu glas sp[riat, sculându-se;

a=a e c[ m[ las[? O, Dumnezeul meu, ]ndur[-te!— De d.Ipolit vorbe=ti, doamn[? Zic c-a s[ se ]nsoare, dar nu

cred c[ poate fi ]ntr-atâta de crud. +i ]n sfâr=it, fiind aceasta, pentru

41Negru pe alb

ce s[ te mâhne=ti? S[ vede c[ e nevrednic de amorul d-tale. Unnestatornic se despre\uie=te =i se uit[...

— S[-l uit! eu s[ uit pe Ipolit? Pesemne d-ta nu =tii, doamn[,c[ el mi-a f[g[duit un amor f[r[ sfâr=it? Pesemne d-ta n-ai iu-bit, doamn[? Nu =tii ce venin este acesta? Oh! te fericesc dac[e=ti nesim\itoare! Vai mie! eu am cunoscut amorul; ]nc[ o dat[am iubit =i acel ]nt[i amor m-a nenorocit, acesta m[ omoar[.Voi muri negre=it... El era bucuria mea, sufletul meu, =i s[ m[lase? C[ci ]n adev[r voie=te a m[ l[sa... Oh! ]l voi omor] =i pe el=i pe so\ia lui!...

}nfurierea ei m-a ]ngrozit. Era de o frumuse\[ fioroas[. Astfeltrebuie s[ fi fost Didona când hot[r] a se ]ngropa subt ruineleCartagei. M-am sculat.

— Te spariu, doamna mea, ]mi zise dup[ pu\in[ t[cere, — iart[-m[! Când ai =ti cât foc este ]n ast[ tic[loas[ inim[! E un vulcanpe care numai moartea ]l va stinge!... +tiu c[ d-ta ]i e=ti prieten[,pentru aceea, dup[ Dumnezeu, la d-ta mi-e n[dejdea. Ajut[-m[,doamn[! Scap[ un suflet de la osând[! Zi, f[, mijloce=te s[ num[ lase!

— +i ce pot sfaturile mele, când lacrimile d-tale nu folosesc?am zis.

— Ah! când gândesc c[ ieri, nu mai departe, lu[ crucea =i sejur[ pe s[n[tatea lui, pe via\a lui, pe ochii lui, c[ m[ iube=te =i c[va fi al meu!... Oare Dumnezeu va suferi s[ se calce ast feljur[mintele f[cute ]n numele s[u? Oare tr[snitele ceriului s-austins?... Pentru c[ =i s-a jurat, doamn[, ]n mii de rânduri. Eu ]ns[m[ temeam de amorul lui! De câte ori ]mi spunea c[ m[ iube=te,vorba asta m[ ]mplea de fiori. O presim\ire amar[ ]mi zicea c[omul acesta, care-l vedeam jurându-se pe ochii lui dinaintea icoa-nei =i luând martur[ dumnezeirea cu atâta u=ur[tate, este untr[d[tor. Lacrimile ce v[rsa la genunchii mei m[ sp[riau; inima]mi spunea c[ sunt minciunoase. +i ]ns[, fiin\[ tic[loas[ ce sunt!adormeam pe n[dejdea f[g[duin\elor lui; visam fericirea ]n bra\ele


ce erau s[ m[ vând[!...Ah! c[ci nu mi-a curmat moartea zilele ]nceasurile acele! A= fi murit norocit[ =i n-a= fi silit[ acum a-lbl[stema =i a plânge!

+iroaie de lacrimi curgeau din frumo=ii ei ochi. Un tân[r om,de ar fi v[zut-o atunci, negre=it c[ nu s-ar fi stânjinit cât de pu\ina ]njunghia pe nelegiuitul ce o adusese ]n starea aceasta. Cât pen-tru mine, ne=tiind cum s-o mâng[i, am ]nceput =i eu a plânge.

Ea urm[:— Hot[râsem s[ m[ duc la rivala mea, s[-i spun nelegiuirea

omului c[rui va s[-=i ]ncredin\eze soarta. Nu o cunosc, dar aud c[e o femeie tân[r[, bun[, sim\itoare; poate c[ s-ar fi ]ndurat de ne-norocirea mea. Oh! i-a= fi sp[lat picioarele cu lacrimi =i ar fi tre-buit s[ calce peste trupul meu ca s[ se duc[ a se cununa cu el; dar]n minuta când voiam a m[ duce, puterile m-au l[sat. Ne=tiind ces[ mai fac, am hot[rât s[ viu la d-ta. +tiu c[ el te stim[, =tiu c[ \i-eprieten; d-tale \i-e mil[ de mine, d-ta e=ti bun[, plângi... Fie-\i mil[de o nenorocit[! Scap[-m[, doamna mea, mântuie=te-m[!...

+i biata femeie ]ngenunchease dinaintea mea =i ]mi s[ruta mâi-nile f[r[ s[ poat[ articula un singur cuvânt de greutatea suspine-lor. Eu plângeam ca =i ea =i cine ne-ar fi v[zut ]n momentul acelan-ar fi putut deosebi care e mai nenorocit[, Olga sau eu.

M-am pus la scriitoriul meu =i am scris lui Ipolit ca ]ndat[ s[vie la mine. Am sunat; o slug[ intr[ cu un bilet ]n mân[.

— Du acest r[va= la d.Ipolit P., i-am zis; s[-l g[se=ti numaidecât.— D. Ipolit e la doamna colonel[ D., ]mi r[spunse. O slug[ de

acolo a adus acest bilet.— Ad[, am zis; dar Olga ]l luase mai ]nainte. O v[zui tremu-

rând când cetea. Deodat[, \ipând stra=nic, sc[p[ biletul =i ie=ir[pede.

}n bilet scria:“Doamna B. este rugat[ s[ binevoiasc[ a veni la 5 ceasuri

disear[ la biserica catedral[ spre a asista la cununia d. Ipolit P. cud-na colonela D.”

43Negru pe alb

Ceasornicul ar[ta patru. Abia aveam vreme a-mi face toaleta.Toat[ nobilimea era la biseric[ când am intrat. M-am pus la unloc de unde puteam privi pe miri. G[lbineala fireasc[ a lui Ipolitse f[cuse mai grozav[ la lumina f[cliilor de cear[ =i sudoarea rouramelancolica lui frunte. Se cuno=tea c[ se lupta ]n sine mustrareacugetului =i presim\irea. Din ]mpotriv[, cât[ senine\[ pe fa\atinerei lui so\ii, cât[ bucurie, câte n[dejdi de fericire!

Ceremonia se sfâr=ise. To\i fericitau pe tinerii so\i, g[tindu-se a-i ]ntov[r[=i acas[. }n momentul acela, v[zui pe poli\maistruc[ veni de afar[ cu grab[ =i vorbi cu doctorul S., care =edea lâng[mine.

— Ce este? l-am ]ntrebat.— Nimic, ]mi r[spunse cu o barbar[ flegm[, o femeie s-a

otr[vit. +i ie=i ]ndat[ cu doctorul.Cuvintele lui Schiller ce le cetisem ]n t[bli\ele Olg[i ]mi ve-

nir[ ]n minte.“Nu uita\i c[ ]ntre s[rutul ]nso\irei voastre se va pune fanto-

mul acelei ce s-a ucis din pricina voastr[.”O greutate ]mi ap[sa inima; un nor ame\itor veni =i se puse pe

ochii mei. Mi se p[rea c[ biserica se ]nvârte=te cu mine =i ni=teluciri scânteioase ]mblau ]mpregiurul meu. Sim\ind picioarele-misl[bind, am ]nchis ochii =i m-am \inut de stran[ ca s[ nu cad. Nu=tiu cât \inu ast[ fantasmagorie, c[ci, când m-am de=teptat, eramsingur[ ]n biseric[. Tremurând =i cuprins[ de spaim[, am ie=it.

Sosind acas[, slugile ]mi spuser[ c[ poli\maistrul =i cu doc-torul S. m[ c[utaser[ =i c[ ei veneau de la Olga pe care, cândajuns[ser[, au fost g[sit-o moart[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Abia trecuser[ patru luni de la ]nsurarea lui Ipolit =i de lamoartea Olg[i =i el se boln[vi de ochi. Curând i-au lipsit viderile=i bl[stemul Olg[i se ]mplini. Acum e de tot orb. Sim\irea neno-rocirei lui, mustrarea cugetului, pomenirea p[catului s[u i-au ata-


cat s[n[tatea =i, ]n vârsta de treizeci =i cinci ani, a=teapt[ =i dore=temoartea ca o fericire.

Iat[ ispr[vile d-voastre, domnule. Ah! ferice cine nu iube=te =inu simte!”

Doamna B. oft[; eu nu mai râdeam.

III

TRISTE|{

Viind la birtul unde g[zduiam, am g[sit un mare pachet cuscrisori de la Ia=i. Toate ]mi vesteau câte o sup[rare. Una un pro\es,alta niscaiva ve=ti politice mâhnicioase. }n sfâr=it, una mai mic[]mi spunea c[ m[ a=teapt[, c[ m[ iube=te, c[ m[ dore=te. Astaera o frumoas[ fat[ care credea c-o iubesc.

Nu, nu te iubesc, s[rman[ copil[! De \i-am =i spus-o, am min\it,am vrut poate s[ te ]n=[l ca un tic[los. Nu, nu sunt eu vrednic deamorul t[u! De te-a= fi iubit, n-a= =[dea ferecat ]n lan\ele doam-nei B., femeia ast[ ne]n\eleas[, care-mi spune c[ m[ iube=te ca =icum m-ar ]ntreba ce mai fac; ves[l[, zburdatec[, judecând amorulo trecere de vreme, f[g[duindu-mi o vecinic[ dragoste =i ]ntre-bându-m[ când m[ ]ntorc la Ia=i. Nu; eu nu voi s[ fiu iubit astfel.Voi o femeie cu ochii plân=i, cu fa\a mâhnit[, care s[ m[ team[,s[ m[ iubeasc[ =i s[ moar[ cum a murit Olga.

+i ]ns[ merit eu oare un as[menea amor, eu, care tot foculamorului tân[r, tot delirul june\ei cei mai ]nflorite le-am cheltuit]n adimenirele unei cochete...

}n adev[r, numai un amor poate avea cineva =i acela numainu se uit[. Aceasta este o loterie a inimei. Dac[ un tân[r ]ntâlne=teo inim[ simpl[ =i nevinovat[, el este ferice; inima lui fraged[ =icurat[ ia o opinie ]ncânt[toare pentru amor; iar de se face parteaunui suflet fa\arnic =i tr[d[tor, atunci pierde toat[ iluzia =i, ]n loculfericirei, cap[t[ pizm[ =i ]mpietrire.

45Negru pe alb

Oh! când ar voi femeile s[ =tie ce ]nalt[ solie au priimit de lacer; când ar voi s[ =tie c[ sunt l[sate ca s[ ne p[zeasc[ de r[u,s[ ne ]ndure inima, s[ fac[ fericirea vie\ii noastre, f[r[-ndoial[c[ iubirea lor n-ar \inea numai p[n[ ce se usuc[ s[rutul nostrude pe buzile lor!

Eu totdauna am gândit c[ ]ngerul p[zitor pe care provedin\al-a dat fiec[rui om nu este decât femeia c[ria el a j[rtfit amoruls[u; =i ]ns[, pentru ce las[ ele a intra ]ntr-o inim[ plin[ de iubire]ndoiala =i ura?... O! nu sunt eu vinovat, s[rman[ copil[, dac[ nute iubesc precum meri\i; dea seam[ grozavele fiin\i ce mi-au stri-cat inima... Voie=ti a fi iubit[? g[se=te vrun ]nger, precum e=ti tu!

Sluga mea intr[ cu un bilet. Aceasta era o poftire la prânz pea doua zi de la d. Ipolit. R[va=ul era scris de so\ia lui. Dedesubtscria: Vom fi numai noi.

M[ invita la mas[! +i ce figur[ eram s[ fac eu privindu-i sta-rea, dup[ cele ce-mi spusese doamna B.? S[ v[d un om lipsit desim\ul cel mai scump; care este ]ntr-o vecinic[ noapte; pentru caresoarele n-are raze, nici câmpul flori. Un om care iube=te cu tinere\[pe ginga=a lui so\ie =i ]ns[ nu o poate vedea. +i ea, oborât[ subap[sarea soartei, privind pe acest b[rbat f[r[ s[ poat[ afla uncuvânt cu care s[-l poat[ mâng[ia =i gândind la cel mai ]nt[i precare moartea i l-a luat; v[duv[ de doi barba\i (Ipolit se putea so-coti ca mort) la 21 ani, ]n cea mai ]nflorit[ frumuse\[! — Amr[spuns cerându-mi iertare =i pretextând o pricin[ ]ns[mn[toare.

M[ sim\eam foarte trist. Voiam s[ plâng =i nu puteam. Am des-chis fereastra. Ceriul era turburat; nori gro=i se primblau ca ni=temun\i pe el, l[sând ]n urma lor o cea\[ cenu=ie; luna se ascunsese;câteva stele pribage se iveau unde =i unde pintre nori. Vedeamora=ul adormit desf[=urându-se sub mine ca o mare umbr[. Lini=-tea domnea pretutindeni, numai inima mea era turburat[. Curând,un vis de=tept ]mi ]nf[\o=[ toate ]ntâmpl[rile vie\ii mele, de la 17ani când am pierdut pre tat[l meu, când am r[mas singur ]n lume=i p[n[ la 28. Gândeam la maic[-mea pe care abia o cunoscusem,


gândeam la valurile ce m[ cuprinseser[ ]n lume, gândeam la toateacele fiin\i pe care le iubisem, de la cocheta pe care o iubisem]nt[i, p[n[ la copila care-mi scria, p[n[ la doamna B., pre care oiubeam acum. Mi se p[rea c[ le v[d pe toate trecând pe dinainte-mi,frumoase, vesele, triste, plânse, râzânde...

Tunetul vuia ]n dep[rtare; cerul acum se ]nv[lea cu o hain[posomorât[; stelele piereau pe rând. De a= fi fost poet, a= fi privitcu pl[cere aceast[ scen[ m[rea\[ a naturei, dar timperatura avupururea o deosebit[ influen\[ asupra fizicului meu. Un soare fru-mos, o noapte senin[ m[ ]nvesele=te; din ]mpotriv[, o vreme urât[m[ ]ntristeaz[; ]n adev[r, gândeam, dac[ englezii au tot asemeneavreme, au dreptate s[ se sinucid[. Ce vifor se g[te=te! Stelelestr[lucesc de o mai vie lumin[! Spun c[ de câte ori moare un om,sufletul lui merge de-=i ia loc ]ntre stele; oare care va fi steaua Olg[i?poate c[ acea care e acolo ]n cap[t. M[ uitam la Ursa mic[.

— Domnule, ]mi zise sluga, tr[gându-m[ de hain[, gazda]ntreab[ de nu vrei a cina.

— Nu vreu, am r[spuns.— Domnule, s[ ]nchid fereastra; vremea e turbure, curând a

s[ tune.— +-apoi?— +tiu c[ d-tale nu-\i place tunetul.— A=a este, când e aproape =i când tr[sne=te; dar când vuie=te

]n dep[rtare ]mi place.— O, cum fulger[ de stra=nic, ad[og[ bl[stematul, groaznice

tunete o s[ avem! trebui s[ tr[sneasc[ undeva.Acest din urm[ argument m[ f[cu s[ m[ trag de la fereastr[.

}nturnându-m[, v[zui pe gazd[ cu =ervetul pe mân[.— Dac[ domnul va s[ cineze, ]mi zise el, i-am g[tit un holod-

noi minunat, blinee cu icre fierte ]n unt =i...Singur numele bucatelor era de ajuns ca s[-mi taie apetitul.Gazda mea era un mo=neag ca la 65 ani, scurt =i gros. }n junia

sa se vede c[ fusese balan, c[ci ochii lui avea ]nc[ o u=ure v[psea

47Negru pe alb

de alb-albastru. Fa\a lui ro=ie ca morcovul =i fruntea f[r[ nici ozbârcitur[ ar[ta c[ pentru el via\a n-avusese zile negre.

— De mult e=ti ]nsurat, mo=ule? l-am ]ntrebat.— De patruzeci de ani.— Ai copii?— Trei b[ie\i =i o fat[.— +i unde sunt?— Doi slujesc ]n oaste; cel mai mic e pisar =i fata mea tr[ie=te

la Tulcin. O! Sa=a mea...— Sa=a? ce va s[ zic[ Sa=a?Ivan, sluga mea, ]mi spuse c[ e diminutivul din Alexandra.— Sa=a mea, urm[ mo=neagul, e dam[ mare; am m[ritat-o

dup[ un cinovnic de la Tulcin. Barbatul s[u este guberskii-secre-tar. S[ o vezi, domnule, aceea e femeie; mai nalt[ cu dou[ palmedecât mine. Seam[n[ bunului s[u care a fost grenadir, =i groas[cât mine. +-apoi, frumoas[, ro=ie ca un bujor; numai când eramic[ a c[zut din scrinciob =i de atunci e cam =chioap[; v[rsatul astricat-o pu\in =i i s-a scurs un ochi. — +i ]nv[\at[, domnule, caun diac. Scrie, cete=te groznic. Când a fost ast[-prim[var[ la mine,mi-a l[sat ni=te c[r\i foarte frumoase; p[cat c[ nu =tiu a ceti.

— Trimiti-mi-le s[ le v[d, am zis.Acesta era Florian tradus ruse=te.— Cete=te tu =i eu voi asculta, am zis lui Ivan.El ]ncepu:“Dup[ ce alerg[ de la o turm[ la alta, ca s[ se gudure la Elicio

=i la Galatea, câinele ]ncepe a alerga prin m[gur[; =i se ia dup[un ied s[lbatec. Iedul fuge =i trece lâng[ p[stori\e...”

— Deschide ]n alt loc.“Estela se ro=i uitându-se la maic[-sa. Margareta ]i d[ voie s[

priimeasc[ prezentul =i p[stori\a st[ ]nc[ nehot[rât[. La urm[,c-o mân[ tremurând[, apuc[ cordela verde, care era ]n grumaziiberbecului...”

— E! d[-mi pace cu p[stori\ele =i cu berbecii cu cordele verzi.


V[zând c[ pastoralele d. Florian nu-mi pot ]mpr[=tia melan-colia, m-am culcat, ]ns[ de abia apucasem a adormi, =i un vis fan-tastic veni =i-=i puse asupr[-mi negrele sale aripi.

P[rea c[ m[ aflam ]ntr-un mare salon ]mbr[cat ]n doliu, undeardeau dou[ mari policandele cu lumin[ri de cear[ galben[. Olgadormea culcat[ pe o canapea. Ipolit o privea stând la capul ei.Doamna B. se g[tea la oglind[ fredonând aria din vodevilul rusescKozac[ stihotvore\[. Prin salon se primblau oi cu cordele verzi lagât =i Sa=a s[rea, schiop[tând =i strâmbându-m[. Nu =tiu cât \inuacest popuri de vedenii, c[ci, când am deschis ochii, era ziua mare.

IV

CÂTEVA R{VA+E

Era câteva luni de când m[ ]nturnasem la Ia=i. Vârtejul so\iet[-\ii, pro\esuri, intrigile politice m[ cuprinseser[ ]ntr-atât, ]ncât,neaflând minut[ de r[gaz, am fugit la \ar[: ]ns[ acolo singur[tatea,aerul curat, privirea naturei de=teptar[ ]n inima mea suvenireadoamnei B. }n zadar c[utam a sc[pa de prigonirea acestui amoratât de ]nflorit. El se \inea de mine =i m[ f[cea a cerca toate chinu-rile desp[r\irei. De m[ duceam la vânat, mi se p[rea c[ r[sunetulpu=cii mele trece Prutul =i merge de moare la u=a doamnei B. Devoiam s[ cetesc, doi ochi frumo=i se puneau dinaintea literelor =i]n orice fras g[seam o espresie a doamnei B. Nemaiputându-m[lupta, am scris s[-mi vie pasportul. Am lep[dat toate roman\ele =im-am apucat de cetit pre Tucidid =i pre Xenofon. Dumnezeu s[ m[ierte =i pre mine =i pre ace=ti vesti\i =i limbu\i autori! Neideat ]nstrategie, n-am putut pre\ui nici frumoasa retirad[ a celor zece mii,nici r[zboaiele peloponisiace. Aruncam c[r\ile =i m[ duceam de pri-veam Prutul cum curge =i fericeam pe cazacul cu barba lung[ de lapichetul din cea parte. }mi era drag cazacul. Au nu era =i el de

49Negru pe alb

acolo de unde era doamna B.? Aflam mult[ poezie ]n nasul lui tur-tit =i ochii mici =i mult[ armonie ]n strig[tul lui monoton: kto idiot?

Xenofon =i Tucidid se duseser[ pe urma lui Balzac =i a lui WalterScott. }mi m[rginisem cetirea numai ]n amoroasele r[va=e a doam-nei B.

F[r[ ]ndoial[, ziceam, acesta e limbajul adev[ratului amor!Laconic =i ]nfocat. Doamna de Sévigné =i Ninon de Lenclos nicio-dat[ n-au putut scrie astfel. Ah, cât m-a iubit de stra=nic! +i eucare socoteam c[ e o cochet[ =i...

Ivan ]mi curm[ monologul. El ]mi aducea pasportul =i dou[scrisori cu timbrul Chi=in[ului. Cunoscui pe adresa unuia slovadoamnei B. Tremur]nd de fericire, am deschis-o. Iat[ ce-mi scria:

“Prietenul meu! Sunt foarte nenorocit[! Aud c[ te g[te=ti s[vii iar[ ]n Basarabia =i nu =tii cât m-a sup[rat vestea aceasta...”

}nceputul era original.“Te-ai fost dus; gândeam c[ m[ vei fi uitat. Ah! când ai =ti cât

te-am iubit, dar acum nu te mai iubesc. Iart[ sinceritatea mea,dar când ai =ti cât sunt de nenorocit[! De când te-ai dus, toatenefericirile m-au ]mpresurat; am pierdut pre Bibi! }nchipuie=te-\i c[ se vede c[-i das[ supa fierbinte sau cine =tie ce! Pe la miezulnop\ii aud un grozav hârcâit pe canapelu\a unde el dormea. Sardin a=ternut. Ce s[ v[d? bietul Bibi era ]n spasmele agoniei. Oh!nu-\i po\i face o idee de ce am cercat! Oh! s[-l fi v[zut cum m[privea cu ochi l[crim[tori! Cum se vârcolea ]n bra\ele mele! Amsculat toat[ casa; am trimis dup[ doctor; dar saracul era ]n celede pe urm[ minute. Nemai=tiind ce s[ fac, i-am turnat pe gât câtevalinguri\i de ap[ de Colonia. S[rmanul! S[rmanul! trebuia s[-l vezicum urla, cum se zbuciuma! Oh, grozave minute pe care ]n vecinu le voi uita! Când a venit doctorul, ]l g[si mort =i pre minele=inat[... Lacrimile m[ opresc de a-\i mai scrie, dar te rog ]nc[ odat[, de vei veni ]n Basarabia, s[ te faci c[ nici nu m[ cuno=ti.Când ai =ti cât sunt de nenorocit[!

P.S. Rupe scrisoarea aceasta.”


Am sc[pat scrisoarea din mân[ =i am deschis pre ceealalt[.“Prietenul meu! Tu m[ ]ntrebi atâte lucruri deodat[ ]ncât nu

=tiu la care s[ r[spund mai ]nt[i. V[d ]ns[ c[ ]ncepi cu doamnaB. =i sfâr=e=ti cu doamna B. A=adar de dânsa ]\i voi vorbi, c[cipentru celelalte interese nu-\i prea ba\i capul =i ai dreptate, pentruc[ =tii c[ m-ai l[sat ]n locul t[u =i nu te ]ndoie=ti de sârguin\amea, de vreme ce mul\[mirea mea o cuno=ti c[ e s[ m[ t[v[lescprin presudstvii (tribunaluri); =i cu venirea ta (care cred c[ va fi]n curând) te vei ]ncredin\a c[ prietenul t[u a f[cut pentru tinemai mult decât tine, pentru c[ pre dânsul amorul nu-l târâie denas dup[ doamna B.

Tu ]mi scrii s[ te ]n=tiin\ez ce face? cum sufere dep[rtarea ta=i dac[ durerea-i s-a mai alinat. S[rmane prietene! mi-e jale detine, c[ci tu e=ti f[cut a fi cât vei tr[i ]n=elat de femei. Mâng[ie-te,sim\itoriule Verter, +arlota ta nici a murit, nici s-a ]njunghiat, nici=i-a f[cut seam[, nici s-a boln[vit (decât numai când i-a muritc[\elu=ul), ci din ]mpotriv[, a doua zi s-a aruncat ]n bra\ele unuitân[r ofi\er de l[nceri...”

— Fecior! d[-mi =ipul cu o de Colon.— N-avem aici la \ar[ o de Colon.— D[-mi ceva! d[-mi un pahar de ap[ cu ghea\[...“... s-a aruncat ]n bra\ele unui tân[r ofi\er de l[nceri. Tu ]l

cuno=ti; leitenantul Arsenie Timofeevici J. }\i aduci aminte cumrâdeam de dânsul c[ =ede ca o fat[ mare cu ochii pleca\i, =i cândvorbe=te cu femeile, tremur[. Adev[rat, nu e nici o asem[nare]ntre voi amândoi; capul t[u e de poet =i al lui de o=tean =i el tenumea ucionaia golova; tu de când e=ti nu te-ai ]ngrijit de toalet[,]n vreme ce Arsenie Timofeevici, balan mai mult decât to\i bala-nii, e frumos ]n feliul lui =i e ]n stare a se boln[vi dac[ ar videa c[un fir de p[r dintr-un favorit e mai lung decât celalalt. Aceea ]ns[]n care te ]ntrece, prietenul meu, =i cu care te-a g[tit, este dan\ul.}nchipuie=te-\i c[ el este cel ]nt[i mazurist din toat[ noua Rusie=i tu cuno=ti sl[biciunea doamnei B. ]ntru aceasta. Tu, s[rmane

51Negru pe alb

filosof, nu po\i face o singur[ antre=a; stâng[cia ta e nespus[.Ascult[ dar cum s-a legat acest amor. +tii c[ ne g[team s[ d[mun bal bunului nostru guvernator. Balul a fost a doua zi dup[purcederea ta. De=i n-am mul\[mire ]n adun[rile zgomotoase undedomne=te eticheta, aveam curiozitatea s[ v[d pre doamna B. =is[ studiez soarta ta ]n ochii ei, pre care tu ]i asem[nai cu viorele]nrourate =i — cu câte alte acele. Nu t[g[duiesc c[ ]n seara aceea,ea era de minune; avea un aer a=a de dulce, a=a de ]ncânt[tor,a=a non so che; un aer care zicea: iubi\i-m[, nu m[ l[sa\i s[ m[pr[p[desc. Damele ]=i =opteau =i se ghionteau; tinerii o priveaucu amor =i ]nfocare, zicându-=i ]ntre ei: cât e de frumoas[! Se]ncepu mazurca. Doamna B. ]ncepea cu l[ncerul. Ce s[-\i maispun? Era ]n elementul ei =i, fiindc[ =tiu c[-\i place stilul poetic,o voi asem[na cu Atalanta alergând pe luciul valurilor. }nsul guver-natorul se scul[ de la c[r\i =i veni s-o priveasc[. Ru=ii striga: pre-voshodno! Moldovenii: minunat! Pe lâng[ ea, toate celelalte femeiera slute. Asta nu e pu\in când o zice o gur[ indiferent[, mai alescând — =tii — c[ la noi sunt multe frumu=ele. Toat[ seara n-avorbit decât cu Arsenie Timofeevici, n-a v[zut decât pre ArsenieTimofeevici, n-a dan\at decât cu Arsenie Timofeevici, numai euunul am f[cut un tur de val\ cu dânsa, eu care n-am dan\at depatru ani. }n ]nvârtirea val\ului, am pomenit numele t[u. Gâce=tece mi-a r[spuns? “Nu-l v[d la bal. A! Uitasem c[ s-a dus!...” Cum]\i pare, prietene, r[spunsul e de minune. }n scurt, ce s[-\i maiprelungesc? Tu e=ti uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. L[ncerul=ede toat[ ziua la ea; dar b[iatul nu e a=a de prost cât seam[n[.Mi-a ar[tat ieri un r[va= de la dânsa; iat[ ce-i scria:”M[ ]nvino-v[\e=ti nedrept. Nu, nu l-am iubit pre el (acel el e=ti tu), gândulmeu era tot la tine de când te-am v[zut la alergarea de cai...Oh! te iubesc, du=inca! M[ jur pre ochii ace=ti care zici c[ ]\iplac”=.c.l., =.c.l”

— Tic[loasa! se jura pre ochi, nu gândea la Ipolit!


“Rusul ]ns[ n-o iube=te =i cocheta face pe nevinovata. S-o vezicât s-a f[cut de bisericoas[; =ede toat[ ziua ]nchis[, merge numaila biseric[ =i la parad[. Adio, =.c.l.”

Trebuie s[ aib[ cineva 26 ani =i s[ iubeasc[ cum iubeam eu,ca s[ simt[ aceea ce am sim\it! }n scrisoare mai era un post-scriptum:

“Dup[ o ]ndelungat[ suferire, ]n sfâr=it, Ipolit a murit...”Hârtia ]mi c[zu din mâini =i ochii mi se ]mplur[ de lacrimi,

aducându-mi aminte de nenorocita mea rud[. Apoi, ]n ciuda =i ne-cazul ce aveam asupra doamnei B., mi-am adus aminte c[ babelela noi gonesc pre necuratul afumând pene prin cas[. Am cerut oc[\uie =i foarfeci; am t[iat f[r[mele scrisoarea =i r[v[=elele vicle-nei =i le-am pus pe j[ratecul din c[\uie. Privind fumul ce se ridica=i apoi pierea cum pierise amorul ei, am zis slugii mele s[ se duc[=i s-afume odaia cu hârtiile aceste. El m[ privea cu ochii holba\i.

— Ai auzit?— Bine; apoi?— Apoi s[ zici s[-mi ]n=ale ]ndat[ calul =i s[ te g[te=ti s[ mergi

cu mine.— Unde?— La c[lug[rie.Ivan se dep[rt[ cl[tinând din cap. Negre=it c[ m[ socotea nebun.A=teptând calul, m-am dus la malul Prutului. Cazacul, cunos-

cându-m[, m[ salut[. O! cât mi-a p[rut el de slut! Eu m-am puspe \[rm =i sfâ=iind pasportul, aruncam buc[\elele ]n ap[, zicând:ce viclenie! s[ m[ uite pentru c[ nu mai sunt fa\[, pentru c[ nu =tiumazurca, pentru c[ nu port epolete, pentru c[ nu-s balan. S[-mi zic[f[r[ pic de mustrare a cugetului c[ nu m[ mai iube=te, pre minecare o iubeam ca sufletul! S[-mi spuie c[ pre Bibi nu-l va uita ]ntoat[ via\a! Vas[zic[, c[ mai mult iubea pre c[\el? Bine zice prietenulmeu c[ sunt oameni meni\i a fi cât vor tr[i ]n=[la\i de femei.

}n vremea aceasta, calul era gata. }ndat[ purcesei ca un duhde spaim[ ]mboldit de fierbin\eala frigurilor, =i când m[ de=teptai

53Negru pe alb

din ame\eala mea, v[zui calul numai spum[ =i coastele lui sânge-rate de pinteni.

— Ivane, unde suntem?— Intr[m ]n Ia=i. Iat[ se ]ntorc de la Copou.Plecasem s[ m[ duc la vro seh[strie, s[ fug de lume =i m[ trezii

]n Ia=i.}nsera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca s[ nu scap

reprezenta\ia de la teatru.Se da: Est-ce un rêve?

1836, august

N.B. Trecuser[ 22 ani, de când nu fusesem ]n Besarabia, când]n iarna trecut[, guvernul nostru m[ ]ns[rcin[ cu o misie laChi=in[u. }n sfâr=it, eram s[ v[d locuri dorite, rude, prieteni cenu-i rev[zusem de 22 ani! o via\[ de om! }n c[l[torie, toateamintirile juniei se gr[m[deau ]n ]nchipuirea mea, =i mi se p[reas[ privesc pe Meleli calare =i pe doamna B. v[lsând cu ofi\erul del[nceri.

Era diminea\[ când am intrat ]n ora=. M-am dus la vechea meagazd[, unde m[ a=tepta cea ]nt[i decep\ie.

}n locul mo=neagului de la 1835, atât de ro= =i de vesel, m[]ntâmpin[ un neam\ sarb[d =i flegmatic, care cârmuia birtul.

Lu[i un fiacru =i vizit[i ora=ul pre care ]l g[sii sporit ]n m[rime,de nu =i ]n frumuse\[.

La urm[, m[ hot[râi s[ m[ duc la doamna B. Nu =tiu pentruce, cum pusei acest gând, inima ]ncepu a mi se bate, =i sim\ii onelini=te oarecare. Era aceasta oare o aducere aminte a vremiitrecute? Nu cred. Se strecurase atâta timp, se petrecuser[ atâte]ntâmpl[ri, ]ncât nu putea fi alt[ decât acea impresie a tinere\ei,care r[mâne pururea ]n sufletul omului.

O slug[ m[ anun\[. Intr[i ]ndestul de uimit ]ntr-un salon undem[ a=tepta o nou[ decep\ie. G[sii o b[bu\[ zbârcit[, ]ncungiurat[de c[\ei =i de motani, care, dup[ ce cu polite\[ m[ invit[ lâng[


dânsa, ]mi prezent[ o priz[ de tabac! Niciodat[ n-a= fi gâcit c[b[trâna asta ce purta ochilari =i priza tabac era frumoasa doamnaB., odinioar[ fala Chi=in[ului!

— Cum, doamna mea, por\i ochilari?— Ce? ai ple=uvit?— Tragi tabac?— |i-au c[zut din\ii? =.c.l., =.c.l.Dup[ o convorbire atât de prozaic[, ]n care vreme ne uitam

unul la altul, am sfâr=it prin a râde noi ]nsu=i de noi, =i a nemâng[ia de pozna=ele ispr[vi a timpului.

Am petrecut dou[ s[pt[mâni vesele ]n capitala Besarabiei, undeam g[sit cea mai bun[ priimire =i cea mai cordial[ ospe\ie.

1857, mai

55Negru pe alb

TODERIC{

“Eu nu sunt de când povestele; sunt decând se potcovea puricele cu nou[zeci =inou[ oc[ fer la un picior =i tot ]i p[reac[-i u=or” =.c.l.

P r o l o g u l p o v e s t e l o r

Pe când tr[ia Statu-Palm[, Barb[-Cot =i ]n Academia din Po-dul Iloaei da lec\ii vesti\ii dascali Pâcal[ =i Pepele, era ]n Ia=i untân[r boierina= cu numele Toderic[, frumos =i bun la inim[, dardesfrânat cât se poate, pentru c[-i era dragi c[r\ile, vinul =i fe-meile. Nu se spoveduise de când era =i se ducea la biseric[ numaica s[ vad[ pe cele frumu=ele. Iat[ dar s-a ]ntâmplat c[ Toderic[,dup[ ce s[r[ci ]n c[r\i pe doisprezece cocona=i, carii de despera\iese f[cur[ voinici de codru =i murir[ cu cinste ]n iarmaroc, pr[p[di=i el, cât ai bate ]n palme, tot ce câ=tigase =i mo=tenirea de latat[-s[u pe deasupra, afar[ de o mic[ r[ze=ie ]n \inutul Her\ii,unde se duse s[-=i ascund[ p[catele =i tic[lo=ia. Trei ani erau acumde când tr[ia ]n singur[tate, ziua ]mblând la vânat =i seara jucândstos cu vatavul lui =i f[când pasians, când ]ntr-una din zile, deabia intrase acas[ cu torba plin[, c[ci avusese noroc ]n ziua aceea,iat[ c[ Domnul nostru ]mpreun[ cu sfin\ii apostoli au venit =i,b[tând la u=[, l-au ]ntrebat de-i bucuros de oaspe\i. Toderic[, care,precum am spus, era bun la inim[, se bucur[ c[-i venir[ musafiritocmai când avea cu ce s[-i osp[teze; =i a=a ]ndat[-i pofti ]n cas[=i porunci de mas[, rugându-se de iertare, dac[ nu-i va puteaosp[ta cum se cuvine unor persoane ca dumnealor, fiindu-i f[r[veste vizita dumilorsale.

Domnul nostru, râzând de minciuna lui Toderic[:

CUPRINS


— Ne vom mul\[mi cu ceea ce ai, i-au zis, numai bucatele s[fie gata mai devreme, pentru c[ dumisale ]i este a mânca, au adaosar[tând pe Sf. Petru.

Toderic[ ]ndat[ puse s[ g[teasc[ demâncatul =i, vrând s[cinsteasc[ pre oaspe\ii s[i cu ceva mai mult decât cu vânat,v[zându-i mai vârtos c[-s cam mul\i, zise vatavului s[ taie un iedce-i mai r[m[sese =i s[-l fac[ friptur[.

G[tindu-se bucatele, compania s-au pus la mas[. Toderic[ semâhnea c[ n-are vin mai bun ca s[ cinsteasc[ pre oaspe\ii s[i:

— Domnilor, zise, ]mi pare r[u c[ nu mi-au venit ]nc[ bu\elecu vin de la viile din jos.

Domnul nostru se zâmbi pe sub muste\i de minciuna ce câr-pise Toderic[ =i, gustând vinul:

— Nu-mi spui c[ vrei s[ ne am[ge=ti? i-au zis, vinul dumitaleeste foarte bun. }ntreab[ =i pe dumnealui care cunoa=te, ad[ogiar[tând pe Sf. Petru.

Apostolul, sugând un pahar, strig[ c[ ]nc[ de la nunta din Cananu b[use a=a vin minunat =i pofti pe gazd[ s[-l cerce. Toderic[,care toate aceste le lua de complimente, ]=i ]mplu paharul, darr[mase cu gura c[scat[, când se ]ncredin\[ c[ cu adev[rat asemi-ne vin nu b[use de când era. Cunoscând deci din minunea aceasta=i din vorba apostolului ]nf[\i=area mântuitorului, se scul[ ]ndat[de la mas[ ca un nevrednic de a mânca ]n asemine companiesfânt[, dar Domnul ]i porunci s[ =ad[ la mas[ =i trebui s[ asculte.

Dup[ ce au mântuit de mâncat friptura, Domnul nostru s-audus cu apostolii ]n odaia ce li se g[tise; iar Toderic[, r[mâindsingur a jucat stos dup[ obicei cu vatavul, bând ce mai r[m[sesedin vinul cel blagoslovit, a f[cut pasians =i apoi s-a culcat.

A doua zi, sfin\ii c[l[tori adunându-se ]n tind[ ]mpreun[ cugazda, Domnul nostru au zis lui Toderic[:

— Suntem pre-mul\[mi\i de priimirea ce ne-ai f[cut =i vrems[-\i r[spl[tim. Drept aceea, cere-ne trei lucruri oricare vrei =i \ile vom da, c[ci toat[ puterea avem ]n cer, pe p[mânt =i ]n iad.

57Negru pe alb

Atunci Toderic[, sco\ând din buzunar c[r\ile ce le purta tot-deauna cu el:

— Doamne, zise, f[ s[ câ=tig de câte ori voi juca cu c[r\ileaceste.

— Bine, r[spunde mântuitorul.Sf. Petru, care era lâng[ Toderic[, i-au zis ]ncet:— Nebunit-ai, p[c[tosule? Cere via\a de veci =i iertarea f[rdele-

gelor tale!— Nu-mi prea bat capul de aceasta, zise Toderic[.— Mai ai ]nc[ dou[ lucruri de cerut, zise Domnul nostru.— Doamne, urm[ gazda, fiindc[ e=ti a=a de buni=or, f[, m[

rog, ca cine se va sui ]n p[rul acest care umbre=te u=a mea, s[ nuse poat[ cobor] de n-oi vrea eu.

— Fie a=a! a zis Domnul.Auzindu-l sf. apostol Petru nu-l mai putu r[bda, deci ghiontin-

du-l cât ce putu cu cotul:— P[c[tos n[tâng =i ]nd[r[pnic, i-a zis, au nu te temi de iadul

ce este g[tit pentru nelegiuirile tale? Cere, zicu-\i, la st[pânul unloc ]n sfântul s[u rai; mai ai ]nc[ un lucru...

— Te poftesc, d[-mi pace =i-\i caut[ de treaba d-tale, ]i r[spunseToderic[ fugând de lâng[ apostol; =i Domnul nostru, ]ntrebân-du-l care este a treia a lui cerere:

— A= vrea, zise, ca cine se va pune pe sc[uie=ul ist de lâng[gura cuptorului s[ nu se poat[ scula p[n[ n-oi vrea eu.

— Amin! zise mântuitorul =i, l[sându-i ziua bun[, se duse cuapostolii.

N-apucase ]nc[ bine cel de pre urm[ apostol s[ p[=easc[ pra-gul =i Toderic[, vrând s[ cerce puterea c[r\ilor, chem[ pre vata-vul =i se puse la jucat stos. }i b[tu toate c[r\ile de-a rândul. Deci,nemair[mâindu-i ]ndoial[, se sui ]ntr-o c[ru\[ de po=t[ =i, ajun-gând la Ia=i, trase la cel mai bun birt, unde n[imi cele maifrumoase od[i. }ndat[ ce vestea sosirei lui s-a ]mpr[=tiat, to\itovar[=ii birbantariilor lui au alergat s[-l vad[.


— Gândeam c[ te-ai pr[p[dit, i-a zis Andronache Zimbolici;auzisem c[ te-ai f[cut sihastru.

— A=a este, r[spunse Toderic[.— Ce dracu ai f[cut de trei ani de când nu te vezi?— Am petrecut cu postul =i cu rug[ciunea, fra\ilor! +i iat[

molitfele mele, adaose, sco\ând din buzunar c[r\ile.To\i au buhnit de râs de r[spunsul acesta =i to\i au r[mas cu

ideea c[ Toderic[ =i-a ]ndreptat starea ]n \[ri str[ine, unde, cumse vede, g[sise niscaiva juc[tori mai pro=ti decât acei carii veni-ser[ s[-l vad[ =i carii se uscau de dor s[-l pungeasc[ ca mai nainte.Unii acum se =i a=ezau la o mas[ de joc, dar Toderic[ ]i pofti ]nt[is[ guste ceva =i a=a trecur[ ]n sal[, unde din porunca lui se g[tiseun osp[\ minunat.

Masa aceasta au fost mai vesel[ decât cina apostolilor, macarc[ vin str[in avea numai Tokai =i de Rin, care se jura Regensburgpe sufletul r[posatei sale so\ii1, c[ vinea chiar din viile prin\uluiMetternich, iar de loc era ni=te Odobesc vechi de zile =i ni=teCotnar uitat de vro duzin[ de ani, ]ntr-un poloboc din pivni\[.

P[n[ a nu sosi oaspe\ii s[i, Toderic[ se ]ngrijise de a mai aveaun joc de c[r\i asemine cu cele blagoslovite, pentru ca s[ le poat[lua ]n locul celorlalte când va cere trebuin\a =i, dând dou[-treic[r\i dup[ ce va bate opt-nou[, s[ dep[rteze tot prepusul de lapontatorii s[i. Pusese unele ]n dreapta =i altele ]n stânga.

Dup[ ce au mâncat to\i, s-au pus ]mpregiurul unei mese =i To-deric[ scoase ]nt[i c[r\ile cele proaste; dar, v[zând c[ hojma pier-de, porunci s-aduc[ vutc[ =i, ]n vreme ce ceilal\i bea ]n s[n[tateaElencilor =i a Catincilor, Toderic[ ascunse c[r\ile cele proaste =ipuse ]n loc pre cele blagoslovite. Nemaic[utând la jocul s[u, fiindsigur c-a s[ câ=tige, ]ncepu a lua seama pontatorilor s[i =i ]i v[zu

1 Nu se va p[rea un paradox, dac[ va judeca cineva c[ Regensburg deatunci a putut fi tot acel de ast[zi dup[ vestitul sistem a metempsicozii luiPitagor.

59Negru pe alb


c[ ]mblau cu furat =i cu =ulerie. Putea deci s[ le scurg[ ]n cugetcurat toate paralele, pentru c[ ei ]l s[r[ciser[ pre dânsul! =i acumvedea c[ i-au fost luat banii prin ]n=[l[ciune =i tâlh[rie, iar nudoar c[ =tiau juca mai bine sau avuseser[ noroc! +tiindu-se presine cinstit =i fiind ]ncredin\at c[ are s[ câ=tige =i s[-=i r[zbune,sim\i nu pu\in[ bucurie; aducându-=i ]ns[ aminte de vremea trecu-t[ =i de cei doisprezece cocona=i pre care ]i s[r[cise =i gândind c[poate numai aceia au jucat cinstit, s-a c[it c[ el a fost pricina pieiriilor; o cea\[ i-a acoperit razele de voie bun[ ce i se vedeau ]n fa\[=i a oftat b[tând toate c[r\ile pontatorilor s[i.

}n scurt, ]n seara dint[i, Toderic[ a potrivit s[ câ=tige numaiatâta cât s[ pl[teasc[ masa =i chiria od[ilor pe o lun[. Tovar[=iis[i, cu buzele ]mflate, au f[g[duit s[ vie a doua zi.

A doua zi =i ]n zilele urm[toare, Toderic[ a câ=tigat o averestra=nic[. }ndat[ s-a mutat de la tractir ]ntr-un palat mare, unde,din vreme ]n vreme, da baluri str[lucite. Cele mai de soi cocoanese sf[deau pentr-o singur[ ochire a lui; la mas[ avea totdeaunacele mai bune vina\e =i casa lui era capi=tea desf[t[rilor.

Dup[ ce a petrecut un an de zile, jucând cu chibzuial[ =i slujin-du-se când cu c[r\ile cele blagoslovite, când cu celelalte, a hot[râts[-=i r[zbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. Pentruacest sfâr=it, pref[când ]n juvaieruri cea mai mare parte din baniis[i, i-a poftit a doua zi dup[ Sfântul Gheorghe la un bal mare,care avea s[ se sfâr=easc[ cu un banc de cele mai zarife.

Acei ce n-aveau bani au luat cu dobând[ de la jidovi; ceilal\iau adus câ=tigurile mo=iilor ce le priimiser[ de cu sear[ =i tot cemai aveau; Toderic[ i-a ras pre to\i =i peste noapte s-a f[cut nev[-zut cu aurul =i cu juvaierurile.

De atunci a hot[rât s[ nu joace cu c[r\ile cele blagoslovite,decât cu juc[torii carii jucau necinstit, sim\indu-se ]ndestul de tareca s[-=i deie piept cu ceilal\i. A ]mblat prin toate ora=ele p[mân-tului, câ=tigând pretutindeni =i cheltuind pe orice g[sea pe placuls[u. Cu toate aceste, aducere-aminte a celor doisprezece cocona=i]l sup[ra ne]ncetat =i ]i ]nvenina toate pl[cerile.

61Negru pe alb

}ntr-una din zile, hot[r] ori s[-i scape din munc[, ori s[ sepiard[ =i el cu ei.

Puind acest gând, a purces s[ se duc[ la iad c-un toiag ]n mân[=i c-un sac d-a spinare. Sosind la Târgul-Ocnii, s-a coborât ]ntr-oocn[ p[r[sit[, care i-o ar[tase o bab[ vr[jitoare, =i s-a dus, s-adus, s-a tot dus pe sub p[mânt, p[n[ a ajuns la poarta iadului.

— Cine e=ti tu? ]l ]ntreb[ ]mp[ratul adâncului, dup[ ce-l aduse]naintea lui.

— Eu sunt Toderic[, juc[torul de c[r\i.— Ce dracu cau\i aice?— Cinstite Scarao\chi! zise Toderic[, de soco\i c[ este vrednic

cel ]nt[i juc[tor de pe p[mânt s[ joace cu tine c[r\i, iat[ ]\i fac opropunere. S[ juc[m amândoi, =i pentru toat[ cartea ce-\i voi bate,s[ am voie a-mi alege câte un suflet din ]mp[r[\ia ta =i a-l lua cumine. Una macar de-mi vei bate tu, s[-mi iei sufletul =i s[ fie alt[u ]n vecii vecilor.

}ntru auzul cuvintelor acestora, Scarao\chi trânti un hohot derâs de se cutremurar[ p[re\ii tartarului =i se sp[riar[ to\i dracii.Apoi, ]ntorcându-se c[tr[ Toderic[:

— Pesemne n-ai femeie =i copii? ]l ]ntreb[.— Pas =i bête, r[spunse Toderic[, dar las-vorba. Spune, joci

ori ba?— Bucuros, zise Scarao\chi suflecându-=i mânicile, =i ceru mas[

=i c[r\i.Pe loc un dr[cu=or mititel =i frumu=el ce ]mplinea slujba de

jochei (ciocoi) preg[ti toate cele trebuitoare.— Ce vrei, stos sau banc? ]ntreb[ Toderic[.— Stos, r[spunse st[pânitorul tartarului; =tiu c[ la banc se

]ncap multe =ulerii.S-au pus la joc.Toderic[, b[tând cartea dintâi, a cerut sufletul lui +tef[nic[

Gândul (unul din cei doisprezece pe care voia s[-i scape) =i prii-mindu-l, l-a pus ]n sac; asemine =i pe al doile =i al treile p[n[ ladoisprezece, =i luând sufletele le-a pus toate ]n sac.


— Dac[ ]ntunecata voastr[ str[lucire, a zis Toderic[, voie=tes[ mai urm[m jocul, eu sunt gata.

— Prea bine, r[spunse Scarao\chi, care v[rsa sudori de necaz;dar aici este nu =tiu ce miros greu, ien s[ ie=im pu\in p[n-afar[.

Asta era numai ca s[ scape de Toderic[, c[ci cum a p[=it elpragul cu sacul de-a umere, Scarao\chi a =i strigat s[ puie z[voa-rele =i r[tezele =i l[c[\ile.

R[mâind afar[, Toderic[ b[g[ mâna ]n buzunar =i, ca un poz-na= ce era, scoase un condei de cred[, care-i slujea la c[r\i =i subtinscrip\ia vestit[:

“Lasciate ogni speranza voi ch’entrate”]nsemn[ pe grozavele acele por\i de aram[, o mare cruce, a=a:

†(+ese luni de zile, p[n[ ce creda se roase de cotleala aramii,

iadul r[mase ]ncuiat. Nu putu ]nghi\i nici un suflet, =i h[mesi\ide foame, dracii abia suflau. Pagub[ c[ Toderic[ n-a avut la el odalt[ ]n loc de cred[, ca s[ poat[ s[pa mântuitorul semn!)

Purcegând de la iad, Toderic[ a mers, a mers, a tot mers p[n[a ie=it ]n lume =i a ajuns ]n patria sa, plin de bucurie c[ a venit dehac lui Scarao\chi =i a mântuit sufletele cocona=ilor ce se munceaudin pricina lui.

Dup[ trecerea de patruzeci ani (Toderic[ era acum de =epte-zeci), Moartea a intrat la dânsul ]ntr-o zi =i l-a ]n=tiin\at c[, fiind-c[ i-a sosit ceasul, dumneaei a venit s[-l ieie, =i c[ s[ se g[teasc[.

— Sunt gata, a r[spuns b[trânul, dar te rog o, Moarte, f[-miun bine p[n-a nu m[ lua; d[-mi o par[ din copacul care este lau=[, ca s[-mi r[coresc arsura gâtlejului. F[-mi aceast[ mic[ pl[cere=i voi muri mul\[mit.

— Dac[-i vorba numai pentru atâta, a zis Moartea, bucuroas[.+i se sui ]n p[r ca s[ culeag[ o par[, dar când vru s[ se coboare,nu putu nicidecum, pentru c[ Toderic[ a=a voia.

63Negru pe alb

— Ah! Toderic[, m-ai ]n=[lat! strig[. V[d c[ sunt ]n putereata. D[-mi drumul, =i \-oi mai da zece ani de via\[.

— Zece ani! Mare treab[! zise Toderic[; de n-ai poft[ s[putreze=ti ]n copac, dr[gu\[, trebui s[ fii mai darnic[.

— |-oi da dou[zeci.— M[ iei ]n râs.— |-oi da treizeci.— }nc[ mai ai mult p[n-m-]i ajunge cu târgul.— Ce pârdalnic! Vrei s[ tr[ie=ti o sut[ de ani?— Tocmai acum ai nimerit, iubito.— Toderic[, n-ai minte.— Poate; dar mi-e drag a tr[i.— Fie o sut[ de ani, zise Moartea.}ndat[ putu s[ se coboare =i, luându-=i r[mas bun de la omul

nostru, se duse cu coasa de-a umere.Cum purcese ea, Toderic[ se trezi des[vâr=it s[n[tos =i ]ncepu

o nou[ via\[, având puterea june\ii =i cercarea b[trâne\ii. Tot ceam putut afla de traiul lui acesta, este c[ a urmat ca =i ]nt[i a-=i]mplini toate poftele =i mai ales cele trupe=ti, f[când bine cândg[sea prilej, dar f[r[ s[ gândeasc[ la mântuirea sufletului s[u, ca=i mai ]nainte.

Sfâr=indu-se acei o sut[ ani, Moartea a venit iar[=i:— Gata e=ti? l-a ]ntrebat.— Am trimis s[-mi cheme duhovnicul, r[spunse Toderic[;

pune-te pe cel sc[uie= lâng[ vatr[, p[n[ ce va veni. A=tept numais[ m[ spovedesc =i apoi s[ intru ]n noianul veciniciei.

Moartea, ca o bun[ =i ]ng[duitoare persoan[, se puse pesc[uie= =i a=tept[ un ceas s[ vie preotul. Dar v[zând atâta z[bav[,zise gazdei:

— Mo=nege, nu \-ai putut c[uta de suflet de un veac de cândnu ne-am ]ntâlnit?

— Z[u! n-aveam numai acea grij[, r[spunse b[trânul c-unzâmbet de luare ]n râs.


— Dac[ \i-e vorba a=a, strig[ Moartea sup[rat[ de nelegiuirealui, \i-oi ar[ta eu!

— +uguie=ti? zise Toderic[, v[zând-o cum se silea s[ se co-boare de pe vatr[; te =tiu c[ e=ti buni=oar[ =i c[-mi vei mai d[ruicâ\iva ani.

— Câ\iva ani, tic[losule! (=i se trudea s[ se deie jos de pe vatr[).— Negre=it; dar ast[ dat[ n-oi cere mult, c[ci m-am s[turat

de b[trâne\e; m-oi mul\[mi cu patruzeci de ani.Moartea sim\i c[ o putere nev[zut[ o \inea pe sc[uie= precum

odinioar[ ]n copac, dar de ciud[ =i de mânie nu voia s[ deie nimic.— +tiu un me=te=ug s[ te fac blând[, zise Toderic[; =i ]ndat[

puse pe t[ciunii ce fumegau ]n vatr[ un bra\ de vreascuri. Focul]ndat[ s-a aprins =i a ]mplut de par[ =i de fum ]ntr-atâta cuptorul,]ncât Mor\ii ]i venea s[-=i deie duhul.

— Valeu, valeu! a strigat, sim\indu-=i b[trânele oase pr[jindu-se; scap[-m[ =i f[g[duiesc s[-\i dau patruzeci ani de s[n[tate.

Atunci Toderic[ i-a dat drumul =i Moartea a fugit pe jum[tatepârlit[.

Sfâr=indu-se =i anii ace=tia, s-a ]nturnat s[-=i ieie omul, care oa=tepta la u=[ c-un sac de-a spinare.

— Ast[ dat[ n-ai ]ncotro cotigi, ]i zise, dar ce ai ]n sacul acela?— Sufletele a doisprezece juc[tori, prieteni ai mei, pre care

i-am scos din iad, sunt acum vro sut[ cincizeci de ani.— Vie dar =i ei cu tine! zise Moartea, =i apucându-l de chic[,

se ]n[l\[ ]n v[zduh, zbur[ spre apus =i se vâr] ]n ocna p[r[sit[.Sosind la por\ile iadului, b[tu de trei ori.— Cine bate? au ]ntrebat din n[untru.— Toderic[ juc[torul, r[spunse Moartea.— S[ nu cumva s[ deschide\i! strig[ Scarao\chi, aducându-=i

aminte de stosul ce jucase cu el; co\cariul acela-i ]n stare s[-mipustiiasc[ ]mp[r[\ia.

Scarao\chi nevrând s[ deschid[, Moartea, vrând-nevrând (c[cidorea s[-=i r[zbune) =i cu mare p[rere de r[u, a trebuit s[ plecespre ceruri.

65Negru pe alb

— Cine e=ti tu? ]ntreb[ sfântul Petre pe Toderic[, dup[ ceMoartea l-a pus dinaintea por\ii raiului.

— Vechea voastr[ gazd[, r[spunse el, acel care odat[ v-a osp[-tat cu vânatul s[u.

— Cum cutezi s[ te ]nf[\o=ezi aice ]n starea ce te v[d? Nu =tiic[ ceriul este ]nchis pentru cei ca tine? Bre! bre! bre! Tu e=ti bunde talpa iadului =i ai ]nc[ obraz s[ cau\i loc ]n rai!

— Sfinte Petre! zise Toderic[, mi se pare c[ eu nu te-am prii-mit a=a, când ai venit ]mpreun[ cu Domnul nostru de mi-a\i cerutg[zduire.

— Toate aceste-s frumoase =i bune, adaose apostolul cu un glas pecare voia s[-l ar[te aspru, de=i se cuno=tea c[-i este mil[; dar eu nuvoi s[-mi g[sesc beleaua dându-\i drumul ]n rai f[r[ de =tire. }ng[duiep[n[ voi spune st[pânului =i apoi vom vedea ce-om putea face.

Domnul nostru, ]n=tiin\ându-se de venirea lui Toderic[, au venitla poart[, unde el sta ]ngenuncheat pe prag cu sufletele sale, având=ese ]n dreapta =i =ese ]n stânga =i milostivindu-se:

— Bine, treac[ pentru tine, i-au zis; dar sufletele aceste suntdrepte a iadului, mi-e nu =tiu cum s[ le priimesc.

— Doamne! zise Toderic[, când am avut cinste a te priimi ]ncasa mea, erai ]ntov[r[=it de doisprezece c[l[tori =i eu v-am prii-mit pre to\i =i v-am osp[tat =i v-am g[zduit cum am putut mai bine.

— Nu-i chip de a o scoate la cap[t cu omul acesta, zise Dom-nul nostru cu un zâmbet ]ndur[tor. Haide intra\i, de vreme ce a\ivenit; ai noroc c[ m-ai g[sit ]n chef bun; almintrele n-a= ]ng[duiun lucru care poate da pild[ rea.

N.B. Povestea asta se tip[ri ]n foaia Prop[=irea mai mult ca s[ ]mplecoloanele jurnalului decât ca meritând vro ]nsemn[tate literar[. Cu toateaceste, nevinovata poveste servi de pretext Tartufilor politici ca s[ ]nchid[jurnalul =i s[ exileze pe autor!

II FRAGMENTE ISTORICE

APRODUL PURICE1486

“Fost-au acest domn om nu mare la stat, ]ns[]ntreg, drept, viteaz, =i me=ter la r[zboaie...+i era mare jale =i plâns ]n norod pentru pier-derea acestui domn bun.”

Vo r n i c u l U r e c h e , La via\a lui+tefan cel Mare

Ciocârlia cea voioas[ ]n v[zduh se leg[na+-]nturnarea prim[verii prin dulci ciripiri serba,Plugariul cu h[rnicie s-apucase de aratP[mântul ce era ]nc[ d-al s[u sânge rourat;Uitas-acum moldovanul trecutele lui nevoi,+i cu fluierul la gur[, p[storul pe lâng[ oiCânta dragostele sale. Vai! el nu putea gâciC[ vr[jma=u-ntr-a lui \ar[ se g[te=te-a n[v[li. Generalul cel mai falnic a dârjilor ungureni,Hroiot1 ros de-nver=unarea ce avea pe moldoveni —Care-n multe sângeroase lupte i-au fost ar[tatC[ nume de viteaz mare pe nedrept =i-a câ=tigat —Luând veste cum c[ +tefan domnul lor atunci s-afla}n \inuturi dep[rtate, având cu el oastea sa,Socoti c[ favorabil prilej altul n-a g[siDe moldoveni =i de +tefan deodat[ a-=i r[spl[ti,Ca s[ poat[ c-o lovire acea ru=ine sp[la,Ce române=tile arme au s[pat pe fruntea sa.A=adar adunând noaptea pre to\i ofi\erii sei,

1 Hroiot au fost unul din cei mai vesti\i capitani a o=tilor regelui ungurescMatias Corvinu. Vr[jma= ne]mp[cat moldovenilor, el purure a fost uneltitorcruntelor r[zboaie ce au nenorocit aceste \[ri vecine.)

CUPRINS


Le espuse-a sale planuri, =i le zise: “Fra\ii mei!+ti\i c-ace=ti români s[lbatici, vr[jma=i aprigi, ne-mp[ca\i,Au ucis mul\ime mare dintr-ai no=tri bravi solda\i,+ti\i c[ ]nseta\i de sânge ]n Ungaria au intrat,+i c[ foc =i pustiire pe-a lor urm[ au l[sat;Iar noi care b[rb[te=te n-am lipsit a ne lupta,De abia numai prin fug[ via\a ne-am putut sc[pa,+i cununile de lauri ce-n r[zboaie-am adunatMoldovanul cel obraznic ]n picioare le-au c[lcat;Oare-aceast[ ]nfruntare =i batjocor[ =i reu,N-a s[ aib[ r[spl[tire de la dreptul Dumnezeu?N-a s[ mai soseasc[ vremea s[ ne r[zbun[m =i noi,S-ar[t[m c[-n unguri curge viteaz sânge de eroi?Vremea este ]nd[mân[, prilejul favoritor,Oastea lor este departe, =i cu ea-i =i domnul lor;Merge\i dar, =i-n ast[ noapte to\i osta=ii v[ g[ti\i+i când va miji de ziu[, nesmintit c[l[ri s[ fi\i,Ca prin mar= iute =i grabnic, f[r[ veste s[-i c[lc[m,Cine sunt ungurii no=tri =i Hroiot s[ le-ar[t[m.” Se f[lea de=ertul ungur cu-acel vis am[gitor,C[ o \ar[ neap[rat[ va pustii prea u=or,+-]n a sa z[d[rnicie i se p[re c[ vedeaLacrimile cum se vars[, sângele cum =iroia!Dar dreptatea Provedin\ii n-au putut ]ng[duiGândul s[u cel sângeratic s[ se poat[ s[vâr=i;+i Dumnezeu milostivul p-al s[u popul credinciosNu-l va l[sa ]n c[lcarea ungurului fioros.Deci sfântul duh cu-ndurare pe un român ]nsuflând,Ce de mult se afla ]nc[ pintre unguri petrecând,+i carele auzise tot planul acel cumplit,Ce asupra \[rii sale ungurii au slimuit,De=i se g[sea nemernic, pribegit din \ara sa,Patriotic[ sim\ire ]n inim[-i tot s-afla;A=adar ]n v[lm[=agul ce g[tirea prileji,

69Negru pe alb

S-arunc[ p-un cal cu grab[ =i spre Moldova porni.Dup[ ce ie=i din lag[r alerg[ necontenitToat[ noaptea, p[n-ajunse când soarele-a r[s[rit}n ora= la Roman, unde pre pârc[labul aflând,+i primejdia ce vine abia a-i spune-apucând,De osteneal[ =i de trud[ a c[zut jos le=inat,Iar calul s[u lâng[ dânsul r[suflarea =-a =i dat.De ]ndat[ pârc[labul un minut n-a z[bovit+i un curier ]n prip[ la +tefan a r[pezit;Iar satelor de pe m[rgini, porunci a se g[tiCu s[curi, topoare, coase, cu ce vor putea g[si,Totodat[ dând de =tire =i pre la boierina=iCa cu oamenii de oaste, cu vecinii =i slujba=i,Cu to\ii, =i mic =i mare, s[ gr[beasc[-a alergaLa =esurile Moldovei unde el se va afla;Apoi strângând c[l[ra=ii =i parte din târgove\i}narma\i cu l[nci, cu s[bii, cu arce =i cu s[ne\i,Au ie=it din târg afar[ cu mica urdia sa,+i pre du=man f[r[ fric[ ca s[ vie-]l a=tepta. Precum norul de l[custe soarele ]ntunecândVine pre sus cu iu\eal[ \arinile-amenin\ând,}ncât tremurând a=teapt[ sp[rietul muncitorNe=tiind unde-a s[ cad[ acel nor ]ngrozitor;S-am[ge=te cu n[dejdea c[ ogoru-i va sc[pa+i-a sudorii sale roduri va putea ]nc-aduna;}ns[ d-odat[ l[custa cade toat[ pe câmpii+-]ntr-un clip ]n praf priface \arini, hoalde-ogoare, vii.Sau dup[ cum prim[vara om[tul cel adunatPintre râpi, =i d-a lui Febus calde raze s[getatSe tope=te =i s-azvârle, =iroi iute furios,}n pâr[ul care curge pintre flori ]n vale jos,}l turbur[, ]l m[re=te, ]l ]mfl[ cu al s[u val,+i nu-l las[ p[n-nu-l face de se vars[ piste mal;Câmpiile se ]neac[, iar p[storii sp[imânta\i


S-aciueaz[ cu-a lor turme ]n mun\ii ]nvecina\i;Acest fel sume\ii unguri ]n Moldova n[bu=esc.Orice-ntâmpin[ nainte robesc, taie, pârjolesc,Cu omor =i pustiire drumul lor se ]nsemna,Nainte lor merge groaza, =-]n urm[ foc fumega;Dar spre-a Romanului parte de ce se apropiaHroiot aflând pustii sate a-n\[lege nu putea,Care poate fi pricina acelui bej[n[rit,C[ci el crede c[ de dânsul nimene nici au gândit;Deci ]ndat[ porunce=te s[-i afle pre cinevaPrin colibe, prin bordeie, ca s[-l poat[ ]ntreba. Iat[ c[ ]mblând haiducii piste un mo=neag au dat,Gârbovit de b[trâne\[, ]ntr-un toiag r[z[mat;A sa barb[ ca z[pada, a lui plete argintii,Fa\a lui cea cuvioas[, ochii s[i m[re\i =i vii}l aseam[n[ c[ este ]ngerul ocrotitorAl acelor pustii sate, sau duhul tânguitor.El p[n[ la Hroiot vine cu pas lin =i m[surat,F[r[ grij[, de=i este de catane-ncungiurat,+i a=teapt[ s[-l ]ntrebe. — “Unchia=ule, ien s[-mi spuiDe ce pricin[ p-aicea nici un locuitor nu-i?”Astfel Hroiot ]i gr[ie=te. — “Pricina ]nsu\i o vezi,(}i r[spunde-atunci b[trânul) =i ]nc[ mai cercetezi?Pricina bej[n[riei =-a jalei ob=te=ti, tu e=ti,Ho\ turbat =i f[r[ lege care pr[zi =i pustie=ti!Care vii cu cete multe de tâlhari =i pr[d[toriS-aduci jale ]n loca=ul unor pacinici muncitori!Nu purta grij[! cu dân=ii curând te vei ]ntâlni+i amar ]\i vei da seama, foarte greu te-i r[fui.Dumnezeu mult milostivul nu gândi c[ te-a l[saS[ sfâ=ii cu-a ta turbare credincioas[ turma sa,Ce-=i va ]nturna urgia peste spurcat capul t[u,+-]l va detuna zdrobindu-l cu-nfocat tr[snitul s[u!”Zicând, face semnul crucii =i din greu a suspinat. —

71Negru pe alb

Cine-n minutul acela s[-l vaz[ s-ar fi-ntâmplatL-ar fi socotit c[ este din ceriuri vrun prooroc.— “Spânzura\i-l! ]n\epa\i-l! t[ie\i-l! da\i-l ]n foc!”Strig[ haiducii, husarii =i tot trupul ost[=esc.+-acum mii de l[nci =i s[bii pe deasupr[-i se-nvârtesc.B[trânul a=teapt[ moartea f[r[ a se o\[ri,El pentru \ara lui este mul\[mit a se jertfi;Dar Hroiot strig[ s[-l las[; catanele se supun,}i fac loc, se dau ]n l[turi, mâna pre el nu mai pun.Generalul lor sim\e=te dup[ câte auzi,C[ u=oar[ biruin\a, cum gânde=te, nu-i va fi.Deci ]n cete d-o potriv[ o=tenii s[i adunând,Pre haiduci puind ]n mijloc, c[l[rimea ]n=irând,Las[ trupul cel mai mare sub ni=te vechi ofi\eri+i el c-o parte aleas[ de c[l[re\i volonteri,Purcede mai ]nainte ner[bd[tor de a =tiDac[-n drumul s[u vro oaste de români va ]ntâlni. Dup[ ce câteva ceasuri merser[ cu un pas desV[zur-aproape de Roman, pe-ntinsul Moldovei =es,Un pu\in num[r de oameni, tot ]n cete ]mp[r\it;}ns-acea adun[tur[ era mândr[ de privit.D-o parte boierina=ii, d-a lor slugi ]ncungiura\i,C[l[ri pe arm[sari ageri =i felurit ]mbr[ca\i,Fie=tecare dintr-]n=ii câte-o dovad[ purtaDe la du=manul, pre care l-a fost ]nvins mâna sa.Unul c-o sabie-]ntoars[, c-un capot ro= ]nfirat+i haine ]naurite, este turce=te-mbr[cat;Altul ]ncalec[ iar[=i un cal de Don c[z[cesc,Poart[ o suli\[ lung[, =i un hanger calmucesc;}mbr[cat c-un ceapchin verde, =i bl[nit tot cu samur,Un tân[r se here\e=te p-un sirep arm[sar sur;Chingile, =eaua lui, frâul, ferecate cu argintArat[ cum c[ luate de la vrun mare leah sânt.


Pe a altuia frumoas[ ]naurit[ har=ea}ntr-un col\ se vede-un vultur ce-o cruce-n gur[ \inea,Nu r[mâne ]ndoial[ c[ acel odor bogatDe la domnul Vlad sau Radul, ]n r[zboi a fost luat.Al\ii cu s[ge\i =i arce au c[ciule t[t[re=ti,}ns[ cea mai mare parte poart[ cu=me \urc[ne=ti1. De acolo nu departe \[ranii stau aduna\i,Cu securi, cu l[nci, cu coase =i topoare ]narma\i;A lor mâneci suflecate, aerul posomorât,T[cerea lor, toate-arat[ c[ spre r[zboi s-au g[tit. Pârc[labul mai nainte era cu-ai s[i c[l[re\i,Având strân=i pre lâng[ dânsul slujba=ii =i târgove\i;Deci v[zând cum c[ vr[jma=ul cât putea venea spre ei,Se ]ntoarce =i le zice: — “Iat[ du=manul, fl[c[i!N[v[li\i la el cu to\ii, voinice=te v[ lupta\i,|ara =i casele voastre ]n prad[-i s[ nu l[sa\i.Da\i de tot! s[ n-ave\i mil[ d-un vr[jma= ce ne-au pr[dat,Care cu foc =i cu sânge urma lui =-au ]nsemnat;Buciuma\i, =i Doamne-ajut[!” — Cu to\ii strig[:”Amin!Aide\i fra\i din \ara noastr[ s[ alung[m pre p[gân!”2

D-abia dobele =i surle semnul b[t[ii vestesc,

1 }n veacul XV când România se cârmuia de prin\ii s[i independen\i, la]ntâmplare de r[zboi, to\i boierina=ii ce locuiau pe la mo=iile lor erau datoris[ se o=teasc[ ]mpotriva du=manilor; =i oricare proprietar =i boier aducea cudânsul atâ\i oameni de arme, pe cât starea =i puterea sa ]l ierta. Aceast[româneasc[ pospolit[ alc[tuia un corp stra=nic.

2 |[ranul român cinstit, dar supersti\ios, nu putea crede c[ ungurul carenu se \ine de tractaturi =i nu poste=te vinerea =i miercurea, nu este p[gân.Vrând s[ ar[te pe un om necinstit =i ateu, ]l numea papista=, =i aceast[]nver=unare asupra catolicilor le era ]nsuflat[ de misionarii ierar=iei constan-tinopolitane, care de la Consiliul Floren\ii, totdeauna s-au ]ngrijit s[ nu scapedin mân[ aceste \[ri. Zicerea aceasta p[n[ ast[zi ]nc[ este oc[râtoare ]n gura\[ranului moldovan.

73Negru pe alb

}ndat[ cu to\i ]n oastea ungurilor n[v[lescStrigând:”Ucide\i! ucide\i! da\i tot de tot! nu v[-ndura\i!Pre vr[jma=ii ce ne prad[ nu milui\i! nu cru\a\i!”Cu-a lor groznic[ n[val[ cai, c[l[re\i oborând,Aduc neorânduial[ ]ntr-a du=manilor rând;}n zadar stau ungurenii =i vitije=te se bat,Românul nu-i bag[ seam[, =i \[ranul ]ncruntatFace jertf[ r[zbun[rii =i pre prins =i pre r[nit.}n zadar =i ofi\erii, =i Hroiot o=tean vestit,Ca s[-i mai ]mb[rb[teze, d-a valma pintre solda\iSe lupt[; nu v[d, n-ascult[ husarii ]nsp[imânta\i,+-amenin\ându-i din urm[ cu\itul moldovenesc,S[ plece acum de fug[ se ]ndeas[, se g[tesc.Iat[ c-atunci ceea oaste se ivea dintr-un ponor,Ungurenii prind la suflet v[zând c[ vine-ajutor,Se ]ntorc cu b[rb[\ie, se ]n=ir[ iar la loc,+i r[zboiul se-ncle=teaz[, mai uciga=, mai cu foc. Dup[ câteva minute toat[ oastea le-au sosit,Husari, haiduci =i c[tane pe români au n[p[dit;Deci ]ndat[ toat[ fa\a b[t[ii au pref[cut,C[ci m[car c[ moldovenii cump[tul nu =i-au pierdut,Dar de mult[ ungurime n[du=i\i, ]ncungiura\i,C[deau precum snopii vara, de sabie s[cera\i.Dos la dos, spate la spate, se bat desn[dejduit,Lovirile le-s grozave ]ncât nu-i de povestit;Subt a românului palo= sângele curge p[r[uP[n-când bra\u-i amor\e=te fiind r[nit foarte greu,Scap[ sabia din mân[; ]n sfâr=it =i el c[zând,R[stoarn[ ]nc[ pe-un du=man ce-l vede lâng[ el stând.Dumnezeule! la tine n[dejdea lor au r[mas,}nal\e-s[ p[n-la tronu-\i a lor trist =i jalnic glas!+i trimite-le din ceruri un ]nger ]ntr-ajutorC[ci se bat pentru scaparea =-ap[rarea \[rii lor.


Coperi\i de rane grele, f[când semnul sfintei cruci,}=i dau duhul sub cu\itul s[lbatecilor haiduci!Pârc[labul plin de scârb[, cu câ\iva boierina=i,Mai având pe lâng[ sine vro sut[ de c[l[ra=i,N[dejde de mântuire de nic[iuri a=teptând,+i decât trai cu ru=ine moarte mai bine-alegând,Hot[r[=te s[ s-arunce ]ntre du=mani desperat,+i s[ moar[ cum se cade unui brav adev[rat.Când deci ast[ hot[râre a ]mplini se g[tea,Iat-un c[l[re\ z[re=te ce-n fug[ spre el venea,De pulbere ce r[dic[ calul s[u cel ]nspumatNu putea ca s[-l cunoasc[, dar inima i-a s[ltat,Ea parc[-i spunea c-acela aduce vrun ajutor,Pentru bravii ce de unguri f[r[ mil[ se omor.Nu trecu mult =i atunce ochilor nu a crezut,Când pre Purice aprodul lâng[ dânsul a v[zut,Purice, care-n r[zboaie a fost pururea vestit,Român vrednic ]ntru toate, a lui +tefan favorit.—”Pârc[labe, s[n[tate! (zice), +tefan a plecatCum lu[ ]n=tiin\area ce prin cartea ta i-ai dat;+i m-a =i pornit la tine ca s[-\i spun s[ te gr[be=tiS[ aduni oameni de oaste câ\i vei putea s[ g[se=ti,+i-naintea lui ]ndat[, cu to\ii s[ alerga\i...”— “Oamenii mei, iat[-i, frate, cu vr[jma=u-nc[iera\i!}i r[spunde pârc[labul, de trei ceasuri ne-ncetatSe lupt[ cu vitejie =i mult sânge s-a v[rsat,C[ci a du=manilor no=tri num[rul e ]nzecit,+i zece-odihni\i unguri stau p-un român ostenit!” Aprodul atunci ]i zice: ”De este a=a, apoiS[ te tragi cu cât[ oaste \i-a r[mas ]nc[ spre noi,C[ci acum la Siret, +tefan trebuie s[ fi sosit,Eu m[-ntorc, te las cu Domnul, solia mi-am ]mplinit”.Sfâr=ind, f[r[ de zabav[, s-arunc[ pe calul seu,

75Negru pe alb

}i d[ pinteni, =i le strig[: ”R[mâne\i cu Dumnezeu!” }ndat[ =i pârc[labul semn de retirad[ dând,+i restul o=tilor sale la un loc tot adunând,}ncepur[ a se trage cu regul[ =i ]ncet,Spre oaste ce t[b[râse la +cheie lâng[ Siret.

*

Cum a primit curierul de pârc[labul trimes+tefan din toat-a sa oaste a treia parte-a ales,+i mergând cu un mar= grabnic toat[ noaptea p[n-]n zi,A doua zi pe amiaz[ ]n =es la Siret sosi:Acolo spre r[suflarea o=tilor a t[b[rit,+-]n trei trupuri osebite oastea sa a ]mp[r\it,Darabanii cei cu plete, to\i s[ne\e lungi purtând,Arm[=eii cei s[lbateci barbe stufoase având;Simenii cei iu\i cu arce, =i cu m[ciuci ]n f[lii,To\i ace=tia pedestri, num[r ca la =[pte mii;Era sub vornicul Boldur, o=tean vechi =i ispitit,}n r[zboaie =i ]n taberi crescut =i ]mb[trânit;Paharnicul Coste iar[=i avea pe seama lui da\iPan\irii =i leficiii to\i cu zale ]mbr[ca\i1

Iar copiii =i aprozii, de boierina=i feciori,Carii ost[=escul prapur a p[zi erau datori,Pre voievod totdeauna la r[zboaie str[juiau,

1 Corpul darabanilor subt comanda capitanului de darabani, corpul sime-nilor subt aga =i arm[=eii sub vel-arma= (]n seama c[rora era =i artileria) alc[tuiao oaste de 20 mii pedestra=i; aseminea =i c[l[rimea ce se ]mp[r\ea ]n pan\iri =ileficii cuprindea iar[=i un trup de 10 mii. Aceste era puterile moldovenilor ]nvreme de pace; iar la vreme de r[zboi i se ]ndoiau =i se ]ntreiau trupele acestea.Pârc[labul de Hotin alerga cu corpul lipcanilor, serdarul de Orhei cu regimentelel[pu=nene, to\i ispravnicii cu slujitorii lor, capitanii plaiurilor cu pl[ie=ii, =i ]nsfâr=it to\i boierina=ii cu oamenii lor de arme.


+i haine foarte frumoase =i bogate arme-aveau1;}n mijlocul lor c[lare eroul +tefan era,+i vechiul steag a Moldovei ]nainte-i flutura.(Pe dânsul era d-o parte cap de zimbru-nf[\o=at,Iar dincolo sfântul Gheorghe c[lare =i ]narmat.)Acolo se afl[ iar[=i al o=tilor veteran,Arbur hatmanul ce-n mân[ poart-un groaznic buzdugan,Pre care ca pre o mince de copil ]l arunca,Dar azi omul cel mai tare de abia l-ar r[dica,Alt[ arm[ el nu are, nici voie=te-a mai avea,C[ci ]i place când pre du=man c-o izbire ]l turtea. Iat[ se aude zgomot, ]mpu=c[turi =i strig[ri,Chiote de biruin\[, =-a cailor rânchez[ri;Piste pu\in se z[re=te =i steagul pârc[l[besc,}ncungiurat de vitejii ce-l ap[r[ =i-l p[zesc,Pe-mpregiurul lui gr[mad[ stau ca zid ner[zb[tut,S[ puie pe dânsul mâna ungurul nici c-a putut;Plini de pulbere =i sânge, de rane acoperi\i,Ace=ti bravi se lupt[ stra=nic, c[ci sunt desn[dejdui\i.Se-nfioar[ ungureanul =i st[ trist a socotiC[ aceast[ biruin\[ mult[ oaste ]i jertfi,Dar bucuria izbânzii ]ntristarea-i ]ntrecea,C[-i aproape r[spl[tirea lui prin gând nu ]i trecea,Pentru c[-ntr-o lunc[ deas[ oastea româneasc[ sta,+i porunca s[ ]nceap[ b[t[lia a=tepta. Deci +tefan l[sând ]n urm[ o straj[ de c[l[ra=i,Orânduie=te pre Boldur cu-ai s[i harnici pedestra=i,S[ mearg[ s[ n[pusteasc[ ]n haiducii ungure=ti,Iar pan\irii s[ loveasc[ aripele du=m[ne=ti;

1 Copiii de cas[ =i aprozii alc[tuiau gvardia domneasc[. Ei erau to\i c[l[ri,purtau c[ciuli \urc[ne=ti cu pene, dul[mi de catifea cu nasturi de argint (Vorn.Ureche).

77Negru pe alb

Dup[ aceasta s-]ntoarce =i acest fel le gr[i:“Osta=i! Voi =ti\i foarte bine c[ spre a ne biruiAl\i mai ]nsemn[tori du=mani ]n zadar s-au ispitit,Ce a s[biilor noastre ei cercar[ ascu\it;Apoi suferi-vom ast[zi ca ace=ti cutez[tori,Vrednici d-a purta mai bine nume de ho\i pr[d[tori,S[ vie cu sume\ie chiar ]ntr-al nostru p[mântS[ robeasc[ =i s[ prade? Nu; cât eu ]n via\[ sântNu va fi. Dumnezeu sfântul ne va ]mputernici,Sume\a lor cutezare s[ o putem pedepsi.Precum la Soci, la Soroca, la Lipni\[ v-a\i purtat,La Baia, la Cursul-Apei, =i la Râmnicu-S[rat1,Ast[zi =i cu ungurenii tot a=a s[ v[ purta\i;+i la orice ]ntâmplare totdeauna s-alerga\i,Unde-\i z[ri ast[ pan[ de la gugiumana meaPre care pe drumul slavei pururea o ve\i vedea.”2

Zice: =i s-arunc-]n du=manii de aprozi ]ncungiurat,Vornicul Boldur atuncea =i el n[val[ a dat;Arbure viteazul hatman cu c[l[rimea cea grea,N[p[de=te-n hus[rime =i ]ncepe a t[ia;Vai =i amar de acela nenorocit ungurean,Pre care ]l ]ntâlne=te stra=nicul lui buzdugan!Precum când o stânc[ mare dintr-un munte s-a surpatZdrobe=te, oboar[, sfarm[, orice-n drumu-i a aflat;Casele de pe costi=[, gr[dini, saduri, livezi, vii,

1 +tefan a biruit: la Baia, pe unguri, unde s-au =i r[nit regele lor Matias.La Lipni\[, pe t[tari, luând prins =i pe fiiul Mainac Han care-i comanda. LaSoroca, pe le=i =i pe cazaci, hatmanii c[rora Lobod =i Nelivaiko prinzându-i i-au t[iat. La Soci, Cursul Apei =i la Racova, pe turci =i pe românii din Valahia,sub comanda lui Vlad |epelu= =i Radul cel Frumos.

2 Aceste a zis Enric IV o=tilor sale. }mi va sluji de iertare c[ci le-am pus ]ngura eroului român, vitejia lui, de care a dat dovezi ]n 40 de r[zboaie]mpotriva a du=mani groaznici, =i ]n care au fost pururea biruitor.


Pr[vale, rostogole=te cirezi, turme, herghelii,P[n[ ce se ]ntâlne=te cu ni=te-nvechi\i stej[riUita\i de timp =i de veacuri pe a muntelui d[rm[ri,Uria=a stânc-atunce toat[ puterea pierzândNu mai face stric[ciune neclintit[ r[mâind,Iar norodul de pe vale care sta ]nsp[imântat,D[ lui Dumnezeu m[rire v[zându-se c-au sc[pat.Sau dup[ cum ho\ul noaptea prin codru c[l[torind,+i la prada ce-a s[ fac[ cu mul\[mire gândind;Se bucur[ când prive=te ceriul ]nv[lit cu nor,C[ci are bun[ n[dejde c-a putea pr[da u=or,+-acum calul s[u prin pinteni ]l sile=te-a alerga.Dar fulger[ =i tr[sne=te tocmai dinaintea sa!Calul sare, sfor[ie=te, =i tâlharu-ncremenitScap[ dârlogii din mân[ socotindu-se pierit.Astfel =i Hroiot r[mas[ când pre +tefan a v[zut,Ce din luptele trecute ]i era pre cunoscut;}ns[ trebui s[ stea fa\[, n-are-]ncotro cotigi,E pierdut =i el =i oastea dac[ nu va izbândi.A cailor rânchezare, pocnetul cel de s[ne\iFream[tul =i =uieratul a mii de mii de s[ge\i,Z[ng[nitul cel din s[bii, pulberea ce p[n-]n noriSe ]nal\[ ]n vârteje de l-atâ\a lupt[tori,A trâmbe\elor =i surle r[sunet scâr\iitor,|ipetele, v[itarea, geam[tul celor ce mor,}ngrozesc pre c[l[torul ce-=i urmeaz[ calea sa,+i urechile-astupându-=i, se ascunde undeva. Românii cu-a lor iu\eal[ pr[v[lind r[stoarn[ tot;Ungurii s[ stea-mpotriv[ se silesc =i ei cât pot,}ns[ furia român[ sparge, sfarm[ orice greu.}n zadar =i ofi\erii se lupt[, se bat mereu,}n zadar mai fac manevre =-]n tot chipul se sucesc,

79Negru pe alb

Nimic[ nu pot a face, nimic[ nu ispr[vesc. Acum to\i plecau de fug[ cu sufletul ]ngrozit,Când Hroiot cu b[rb[\ie ]nc-o dat[ i-au opritStrigându-le: “Unde merge\i? ]ncotro vre\i s[ fugi\i?Au doar c[ sunte\i aproape de cas[ v[-nchipui\i?}ns[ p[n-la \ara noastr[, eu v[ pot ]ncredin\a,C[ nici unul din noi ast[zi nu va mai putea sc[pa.Nu-i alt mijloc de sc[pare decât to\i s[ n[v[lim}n corpul unde e +tefan =i pre el s[-l oborim,De-l vom omor] pre dânsul s[ =ti\i bine c-am sc[pat;Acolo izbi\i cu to\ii =i v[ bate\i desperat.”Deci urmând planul acesta, ei spre +tefan n[bu=esc.Copiii =i cu aprozii ce pre domnul ocolesc,Se lupt[ cu vitejie to\i pre lâng[ prin\ul lor,Sfarm[, taie =i dumic[, fac ]nfrico=at omor,Dar haiducii sunt ca zidul =i desn[d[jduit dau,Se bat bine =i husarii =i neclinti\i pe loc stau.Viteazul bra\ al lui +tefan prin vr[jma=i c[r[ri f[cea,De a sângelui v[rsare p[mântul se ]nro=ea;Când d-un plumb dintr-o s[nea\[ calul s[u r[nit fiind,Sfor[ie=te =-apoi cade ]nc[-o dat[ nechezind.Cade =i eroul +tefan, zicând: “Copii, nu v[ da\i!+i pre domnul vostru prad[ du=manilor nu l[sa\i.”Hroiot strig[ ]n glas mare: “Fra\ilor, am biruit!Fiorosul nostru du=man a c[zut =i a pierit;Pe trupul lui pune\i mâna, hran[ corbilor s[-l d[m,Ca =i ei s[ se-ndulceasc[, când =i noi ne r[zbun[m.” Sume\indu-se vr[jma=ii n[v[lesc mai furio=i;}ns[ nu pot s[ r[zbat[ pintre-aprozii credincio=i.To\i ]mpregiuru-i s-a=eaz[, se lupt[ ca ni=te lei, }n zadar ungurii ]mbl[ s[-= fac[ loc pintre ei;De sabia româneasc[ se ]njunghe, se omor,Se fac jertv[ cutez[rii =i obr[zniciei lor.


}n vremea aceasta +tefan s[ se scoale izbutind+i din c[derea aceea nimic[ nep[timind,Cere alt cal; deci ]ndat[, Purice desc[lec[,+i \iind frâul =i scara la domnul s[u ]l tr[s[Zicând: “Doamne! Iat[ calul, arat[-le mai curândC[ de tine ungureanul n-au sc[pat ]ntr-acest rând.”Dar de stat fiind mic, +tefan nu putea ]nc[leca.Purice-atunci iar ]i zice: “De voie=ti m[ria ta,Eu un mo=inoi m-oi face pe carele s[ te sui”.+-]ndat[ pe brânci se pune jos la picioarele lui.Deci cu mijlocul acesta, eroul ]nc[lecând,C[tr[ dânsul se ]ntoarce =i ]i zice-a=a zâmbind:“De va vrea Dumnezeu ast[zi s[ putem ca s[ sc[p[m,De primejdia aceasta ]ntru care ne afl[m,S[ =tii, Purice, b[iete, c[ nu-i mai fi mo=inoi,Ce, spre vrednic[ r[splat[, movil[-a te face vroi.”1

Atunce din nou ]n du=mani se arunc[ mai cumplit.Ungurul v[zându-l iar[=i r[mâne ]ncreminit,Pierde toat[ b[rb[\ia ce n[dejde-i ]nsufl[,+i ori pleac[ ca s[ fug[, sau prins de r[zboi se d[. Iat[ c-un vuiet de dobe se aude r[sunând,+i un daraban spre +tefan ]n fuga mare-alergând(Plin[ de colb =i de sânge era-mbr[c[mintea sa),De departe ]i =i strig[: “S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!Du=manii se biruir[, =i de fug[ au plecat;Arbur hatmanul din urm[ de goan[ acum i-au luat.” C[l[rimea cea u=oar[ ce-napoi au fost r[masDup[ porunca ei dat[, ajungând ]ntr-acel ceas,Cu o nou[-nfuriere ]n unguri au n[v[lit;R[zboiul ce \inea ]nc[ ]ndat[ l-au hot[rit. Atuncea spaima =i groaza pre protivnici au cuprins,

1 Istoric.

81Negru pe alb

Se ]mpr[=tie ca apa pe =esul acel ]ntins;}mplu dealurile, câmpii, unde pot se mistuiesc:Unii se dau prin=i la du=mani, la mila lui n[zuiesc,Al\ii iar r[mân pe drumuri c[lca\i de cai =i zdrobi\i,Cei mai mul\i cad =i-= dau duhul d-osteneal[ obosi\i. Pârc[labul plin de sânge, de moarte fiind r[nit,P[n[ la viteazul +tefan s[-l duc[ a poruncit,Lâng[ care aducându-l, el a suspinat din greu,Zicându-i: “P[rinte doamne, a sosit minutul meu!Eu ast[zi c[tr-a mea \ar[ datoria-mi ]mplinii,+i lui Dumnezeu dau slav[ c[ci te v[z p[n-nu murii.Dar o fiic[ pre-iubit[ =i so\ia mi-au r[masF[r[ nici o mâng[iere. Eu ]n seama ta le las!...S[-\i fie mil[ de ele!” Zicând ]nal\[-un ochi slabSpre +tefan, =i ]=i d[ duhul bunul vrednic pârc[lab! Sângerând din dou[ rane, obosit =i desperatHroiot alerga spre munte pe al s[u cal ]nspumat,Dar norocul ce-i zâmbise p[n-atunci l-a p[r[sit;Ceasul r[spl[tirii drepte, ceasul mor\ii i-a sosit!Purice care din urm[ ]l gonea ne]ncetat}l ajunge, =i ]ndat[ capul s[u i-a retezat;Apoi ]nfigând ]n lance acest sângeros trofeu,Se ]ntoarce de-l ]nchin[ lui +tefan, domnului seu.

* Soarele-acum cu m[rire se pleca c[tr-asfin\it,Luminând câmpul acela de cadavre coperit;+tefan acolo cu oastea atunce desc[lecând,Boierii, el, capitanii, to\i genunchile plecând,Aduc laud[ =i slav[ cerescului ]mp[rat,Mul\[mindu-i c-umilin\[ de mil[ ce-au r[v[rsatPiste \ara ce sl[ve=te numele s[u cel m[rit,


Nel[sându-o ]n prada ereticului cumplit1. S[vâr=ind aceast[ sfânt[ datorie-au poruncitTrupurile s-adune vitezilor ce-au pierit}n aceast[ b[t[lie patria lor ap[rând;Carii cu prohod de lacrimi ]ntr-un =an\ mare-ngropând,D-asupra lor o movil[ cu m[rire-au ]n[l\at,Ca s[ fie totdeauna monument nestr[mutat.A doua zi diminea\a oastea toat[ cu lin pasSosi-n Roman, unde +tefan la biseric[ au tras;(Acolo pre-cuviosul Tarasie l-a=tepta,|iind cartea mântuirii, =i crucea ]n mâna sa);Dup[ ce dar sfânta slujb[ cu slav[ s-a s[vâr=it,+i Dumnezeu ]nduratul prin tedeum s-au m[rit,Capitanii =i osta=ii la gazde s-au a=ezat;Iar voievodul ]ndat[ au trimis de i-a chematPre trista pârc[l[beas[, c[ria dac[ veni,Cu o blând[ duio=ie el aceste ]i gr[i:“B[rbatul t[u, jupâneas[, luptându-se cu HroiotA c[zut pe câmpul slavei ca un viteaz patriot;Pierderea acestui vrednic moldovan adev[rat,Crede-m[ c[ =i pre mine nu pu\in m-a ]ntristat,C[ci a= fi ales mai bine s[ pierd un ]ntreg \inut;Dar astfel l-a menit soarta =i cerul a=a a vrut.De voi d-acum ]nainte trebui eu s[ ]ngrijesc,Deci \ie din visterie pensie ]\i rânduiesc;}ns[ p[n-a nu-=i da duhul fiindc[ mi-a ar[tatC[ are =i o copil[, ]n vrâst[ de m[ritat,

1 P[n-a nu ]ncepe r[zboiul, moldovenii nu lipseau a se ruga lui Dumnezeupentru izbânda armelor lor. Dup[ biruin\[, cea ]nt[i a lor datorie era s[mul\[measc[ acelui care cu al s[u puternic bra\ i-au ]nt[rit =i i-au f[cut]nving[tori. Pietatea lui +tefan IV, de drept numit cel Mare, se arat[ prin 40de mon[stiri =i biserici ce a zidit, dup[ num[rul izbânzilor sale.

83Negru pe alb

Vei afla =i pentru dânsa ceea ce-am hot[rât eu;Mâng[i-te, jupâneas[, mul\[mind lui Dumnezeu!”Apoi pre Purice-aprodul chemându-l ]i zise-a=a:“Purice! cunosc bravura, laud b[rb[\ia ta;Te-ai purtat cu vitejie, =i eu sunt ]ndatoratS[-mi ]mplinesc juruin\a ce la r[zboi \i-am fost dat.Deci de acum ]nainte Movil[ te vei numi,Ca numele t[u cu slav[ s[ se poat[ pomeni.Iar fiindc[ tu ieri calul mi l-ai fost dat ]mprumut,}\i dau cinci mo=ii cu sate ]n al Sorocii \inut;+i ca via\[ fericit[ s[ petreci precum dorescCu-a pârc[labului fat[ voi s[ te c[s[toresc;Ca s[ =tii =i cât pre\ are ]n ochi-mi un bun osta=,Te ]nal\ spre r[spl[tire la rangul de vel-arma=.”1

Sfâr=ind, hatmanul ]ndat[ pre Movil[-a ]mbr[catC-un contu= frumos de nurc[, =i +tefan ]n mâini i-a datBuzduganul arm[=iei de argint =i poleit,+i ceremonia asta acest fel s-a s[vâr=it. A doua zi ]ngroparea pârc[labului f[când,+i pre Movil[ arma=ul cu fata lui cununând,Viteazul +tefan cel Mare cu oastea sa s-au pornit,+i la cetatea Sucevei ]n bun[ pace-au sosit.

Neamul lui Movil[-arma=ul mult[ vreme-a fost vestit+i pe tronul României mul\i domni din el au st[tut,Dar din multele prefaceri ce pe \ar[ au venit,De abia acum mai este ]ntre nobili cunoscut.

1 Istoric.


ALEXANRDU L{PU+NEANUL1564 — 1569

I

Dac[ voi nu m[ vre\i, eu v[ vreu...

Iacov Eraclid, poreclit Despotul, pierise ucis de buzduganul lui+tefan Tom=a, care acum cârmuia \ara, dar Alexandru L[pu=nea-nul, dup[ ]nfrângerea sa ]n dou[ rânduri, de o=tile Despotului,fugind la Constantinopol, izbutise a lua o=ti turce=ti =i se ]nturnaacum s[ izgoneasc[ pre r[pitorul Tom=a =i s[-=i ia scaunul, precare nu l-ar fi pierdut, de n-ar fi fost vândut de boieri. Intrase ]nMoldavia, ]ntov[r[=it de =epte mii spahii =i de vro trei mii oastede strânsur[. }ns[ pe lâng[ aceste, avea porunci ]mp[r[te=ti c[tr[hanul tatarilor Nogai, ca s[-i deie oricât ajutor de oaste va cere.

L[pu=neanul mergea al[turea cu vornicul Bogdan, amândoic[l[ri pe arm[sari turce=ti =i ]narma\i din cap p[n[ ]n picioare.

— Ce soco\i, Bogdane, zise dup[ pu\in[ t[cere, izbândi-vom oare?— S[ nu te ]ndoie=ti, m[ria-ta, r[spunse curtezanul, \ara geme

subt asuprirea Tom=ei. Oastea toat[ se va supune cum i se vaf[g[dui mai mare simbrie. Boierii, câ\i i-au mai l[sat vii, numaifrica mor\ii ]i mai \ine, dar cum vor vedea c[ m[ria-ta vii cu pu-tere, ]ndat[ vor alerga =i-l vor l[sa.

— S[ deie Dumnezeu s[ n-aib nevoie a face ceea ce au f[cutMircea-vod[ la munteni; dar \i-am mai spus, eu ]i cunosc preboierii no=tri, c[ci am tr[it cu dân=ii.

— Aceasta r[mâne la ]nalt[ ]n\elepciunea m[riei-tale.Vorbind a=a, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposir[ la o

dumbrav[.

CUPRINS

85Negru pe alb

— Doamne, zise un aprod apropiindu-se, ni=te boieri sosindacum cer voie s[ se ]nf[\i=eze la m[ria-ta.

— Vie, r[spunse Alexandru.Curând intrar[ sub cortul unde el =edea ]ncungiurat de boierii

=i c[pitanii s[i, patru boieri, din care doi mai b[trâni, iar doi juni.Ace=tii erau vornicul Mo\oc, postelnicul Veveri\[, spatarul Span-cioc =i Stroici.

Apropiindu-se de Alexandru-vod[, se ]nchinar[ p[n[ la p[mânt,f[r[ a-i s[ruta poala dup[ obicei.

— Bine-a\i venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi.— S[ fii m.ta s[n[tos, r[spunser[ boierii.— Am auzit, urm[ Alexandru, de bântuirile \[rii =i am venit

s-o mântui; =tiu c[ \ara m-a=teapt[ cu bucurie.— S[ nu b[nuie=ti, m[ria-ta, zise Mo\oc, \ara este lini=tit[ =i

poate c[ m[ria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; c[ci a=a esteobiceiul norodului nostru, s[ fac[ din \ân\ar, arm[sar. Pentru aceeaob=tia ne-au trimis pre noi s[-\i spunem c[ norodul nu te vrea,nici te iube=te =i m.ta s[ te ]ntorci ]napoi ca ...

— Dac[ voi nu m[ vre\i, eu v[ vreu, r[spunse L[pu=neanul, ac[ruia ochi scântier[ ca un fulger, =i dac[ voi nu m[ iubi\i, eu v[iubesc pre voi =i voi merge ori cu voia, ori f[r[ voia voastr[. S[m[-ntorc? Mai degrab[-=i va ]ntoarce Dun[rea cursul ]nd[r[pt.A! Nu m[ vrea \ara? Nu m[ vre\i voi, cum ]n\[leg?1

— Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi suntem datoria-\i spune adev[rul. Boierii sunt hot[râ\i a pribegi la unguri, lale=i =i la munteni, pe unde au to\i rude =i prieteni. Vor veni cu o=tistreine =i vai de biata \ar[ când vom avea r[zboaie ]ntre noi =i poate=i m[riei-tale nu-i va fi bine, pentru c[ domnul +tefan Tom=a...

— Tom=a! El te-au ]nv[\at a vorbi cu atâta dârzie? Nu =tiu cinem[ opre=te s[ nu-\i sf[rm m[selele din gur[ cu buzduganul acesta,zise apucând m[ciuca de arme din mâna lui Bogdan. Tic[losulacel de Tom=a v-au ]nv[\at...?

1 Miron Costin.


— Tic[los nu poate fi acel ce s-au ]nvrednicit a se numi unsullui Dumnezeu, zise Veveri\[.

— Au doar nu sunt =i eu unsul lui Dumnezeu? au doar numi-a\i jurat =i mie credin\[, când eram numai stolnicul Petre? Num-a\i ales voi? Cum au fost obl[duirea mea? Ce sânge am v[rsat?Care s-au ]ntors de la u=a mea, f[r[ s[ câ=tige dreptate =i mân-gâiere? +i ]ns[, acum nu m[ vre\i, nu m[ iubi\i? Ha! ha! ha!

Râdea; mu=chii i se suceau ]n râsul acesta =i ochii lui hojmaclipeau.

— Cu voia m[riei-tale, zise Stroici, vedem c[ mo=ia1 noastr[ as[ cad[ de isnoav[ ]n c[lcarea p[gânilor. Când ast[ negur[ deturci va pr[da =i va pustii \ara, pe ce vei domni m[ria-ta?

— +i cu ce vei s[tura l[comia acestor cete de p[gâni ce aducicu m[ria-ta? ad[ogi Spancioc.

— Cu averile voastre, nu cu banii \[ranilor pre care-i jupi\ivoi. Voi mulge\i laptele \[rii, dar au venit vremea s[ v[ mulg =ieu pre voi. — Destul, boieri! ]ntoarce\i-v[ =i spune\i celui ce v-autrimis, ca s[ se fereasc[ s[ nu dau peste el, de nu vrea s[ fac dinciolanele lui surle =i din pielea lui c[ptu=eal[ dobelor mele.

Boierii ie=ir[ mâhni\i; Mo\oc r[mase.— Ce-ai r[mas? ]ntreb[ L[pu=neanul.— Doamne! Doamne! zise Mo\oc, c[zând ]n genunchi, nu ne

pedepsi pre noi dup[ f[r[delegile noastre! Ad[-\i aminte c[ e=tip[mântean2, ad[-\i aminte de zisa scripturii =i iart[ gre=i\ilor t[i!Cru\[ pre biata \ar[. Doamne! sloboade o=tile aceste de p[gâni;vin[ numai cu câ\i moldoveni ai pe lâng[ m[ria-ta =i noi chize=-luim c[ un fir de p[r nu se va cl[ti din capul ]n[l\imii-tale; =ide-\i vor trebui o=ti, ne vom ]narma noi cu femei =i copii, vomr[dica \ara ]n picioare, vom r[dica slugile =i vecinii no=tri.}ncrede-te ]n noi!

1 Patria.2 Patriot.

87Negru pe alb

— S[ m[-ncred ]n voi? zise L[pu=neanul ]n\elegând planul lui.Pesemne gânde=ti c[ eu nu =tiu zic[toarea1 moldoveneasc[: “Lupulp[rul schimb[, iar n[ravul ba”? Pesemne nu v[ cunosc eu =i pretine mai vârtos? Nu =tiu c[, fiind mai mare peste o=tile mele, cumai v[zut c[ m-au biruit, m-ai l[sat? Veveri\[ ]mi este vechi du=man,dar ]ncai niciodat[ nu s-au ascuns; Spancioc este ]nc[ tân[r, ]n inimalui este iubire de mo=ie; ]mi place a privi sume\ia lui, pre care nuse sile=te a o t[inui. Stroici este un copil, care nu cunoa=te ]nc[ preoameni, nu =tie ce este ]mbunarea =i minciuna; lui i se par c[ toatepaserile ce zboar[ se mânânc[. Dar tu, Mo\oace? ]nvechit ]n zilerele, deprins a te ciocoi la to\i domnii, ai vândut pre Despot, m-aivândut =i pre mine, vei vinde =i pre Tom=a; spune-mi, n-a= fi unn[t[r[u de frunte, când m-a= ]ncrede ]n tine? Eu te iert ]ns[ c-ai]ndr[znit a crede c[ iar m[ vei putea ]n=ela, =i ]\i f[g[duiesc c[sabia mea nu se va mânji ]n sângele t[u; te voi cru\a, c[ci ]mi e=titrebuitor, ca s[ m[ mai u=urezi de bl[stemurile norodului. Sunt al\itrântori de care trebuie cur[\it stupul.

Mo\oc ]i s[rut[ mâna, asemenea câinelui care, ]n loc s[ mu=ce,linge mâna care-l bate. El era mul\[mit de f[g[duin\a ce câ=tigase;=tia c[ Alexandru-vod[ a s[ aib[ nevoie de un intrigant precumera el. Deputa\ii erau porunci\i de Tom=a ca, neputând ]nturnapre L[pu=neanul din cale, s[-=i urmeze drumul la Constantino-pol, unde, prin jalobe =i dare de bani, s[ mijloceasc[ mazilia lui.Dar v[zând c[ el venea cu ]nsu=i ]nvoirea Por\ii; pe de alta, sfiin-du-se a se ]ntoarce f[r[ nici o isprav[ la Tom=a cerur[ voie s[r[mâie a-l ]ntov[r[=i. Acesta era planul lui Mo\oc ca s[ se poat[lipi de L[pu=neanul. Voia li se dete.

1 Proverbul.


II

Ai s[ dai sam[, doamn[!...

Tom=a, nesim\indu-se ]n stare a se ]mpotrivi, fugise ]n Valahia=i L[pu=neanul nu ]ntâlnise nici o ]mpiedicare ]n drumul s[u. Noro-dul pretutindene ]l ]ntâmpina cu bucurie =i n[dejde, aducându-=iaminte de ]nt[ia lui domnie, ]n care el nu avusese vreme a-=idezv[li urâtul caracter.

Boierii ]ns[ tremurau. Ei aveau dou[ mari cuvinte a fi ]ngriji\i:=tiau c[ norodul ]i ur[=te, =i pre domn c[ nu-i iube=te.

}ndat[ ce sosise, L[pu=neanul porunci s[ ]mple cu lemne toatecet[\ile Moldaviei, afar[ de Hotin =i le arse, vrând s[ strice prinaceasta azilul nemul\[mi\ilor, carii de multe ori, subt ad[postulzidurilor acestora, urzeau comploturi =i a\â\au revolte. Ca s[ seceinfluin\a boierilor =i s[ stârpeasc[ cuiburile feudalit[\ii, ]i despoiade averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de sin-gurul mijloc cu care puteau ademeni =i corumpe pre norod.

Dar nesocotind de ajuns planul acesta, ]i omorea din când ]ncând. La cea mai mic[ gre=al[ dreg[toreasc[, la cea mai mic[plângere ce i s-ar[ta, capul vinovatului se spânzura ]n poarta cur\ii,cu o \idul[ vestitoare gre=alei lui, adev[rate sau pl[smuite, =i elnu apuca s[ putrezeasc[, când alt cap ]i lua locul.

Nime nu ]ndr[znea a gr[i ]mpotriva lui, cu cât mai vârtos alucra ceva. O gvardie numeroas[ de lefecii albanezi, serbi, un-guri, izgoni\i pentru relele lor fapte, ]=i aflaser[ sc[pare lâng[Alexandru, care, pl[tindu-i bine, ]i avea h[r[zi\i; iar o=tile mol-dovene, sub c[pitani creature a lui, le \inea pe margeni; slobozind]ns[ pre osta=i pe la casele lor, le m[rginise ]n pu\in num[r.

}ntr-o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. Avu-sese o lung[ vorb[ cu Mo\oc, care intrase iar ]n favor =i care ie=ea,dup[ ce ]i ]nf[\o=ase planul unei nou[ contribu\ii. Se p[reanestâmp[rat, vorbea singur =i se cuno=tea c[ mediteaz[ vreo nou[

89Negru pe alb

moarte, vreo nou[ daun[, când o u=[ l[turalnic[ deschizându-se,l[s[ s[ intre doamna Ruxanda.

La moartea p[rintelui ei, bunului Petru Rare=, care — zicehronica — cu mult[ jale =i mâhniciune a tuturor s-au ]ngropat ]nsf. monastirea Probota, zidit[ de el, Ruxanda r[m[sese ]n fraged[vrâst[, sub tuturatul a doi fra\i mai mari, Ilia= =i +tefan. Ilia=, ur-mând ]n tronul p[rintelui s[u, dup[ o scurt[ =i desfrânat[ dom-nie, se duse la Constantinopol, unde ]mbr[\o=[ mahometismul =i]n locul lui se sui pe tron +tefan. Acesta fu mai r[u decât frateles[u; ]ncepu a sili pre str[ini =i pre catolici a-=i lep[da relegea, =imulte familii bogate ce se locuiser[ ]n \ar[ pribegir[ din pricinaaceasta, aducând s[r[cie p[mântului =i c[dere nego\ului. Boieriicare, cei mai mul\i, era ]ncuscri\i cu polonii =i cu ungurii, sesup[rar[, =i cor[spunzându-se cu boierii pribegi, hot[râr[ pieirealui. Poate ar fi mai ]ntârziat a-=i pune ]n lucrare planul, dac[ des-frânarea lui nu l-ar fi gr[bit. “Nu h[l[duia de r[ul lui nici o jupâ-neas[, dac[ era frumoas[“, zice hronicarul ]n naivitatea sa. }ntr-ozi, când se afla la |u\ora, nemaia=teptând sosirea boierilor pri-begi, boierii ce erau cu dânsul, ca s[ nu-l scape, au t[iat frân-ghiile cortului sub carele el =edea =i, dând n[val[, l-au ucis.

Acum numai Ruxanda r[m[sese din familia lui Petru Rare= =ipre dânsa boierii uciga=i o hot[râser[ a fi so\ie un oarec[rui nu-mit Jolde, pre care ei ]l aleses[r[ de domn. Dar L[pu=neanul, alesde boierii pribegi, ]ntâmpinând pre Joldea, ]l birui =i prinzându-l]i t[ie nasul =i-l dete la c[lug[rie; =i ca s[ trag[ inimile norodului]n care via ]nc[ pomenirea lui Rare=, se ]nsur[ =i lu[ el pre fiica lui.

Astfel ginga=a Ruxanda ajunses[ a fi parte biruitorului.Când intr[ ]n sal[, ea era ]mbr[cat[ cu toat[ pompa cuvenit[

unii so\ii, fiice =i surori de domn.Peste zobonul1 de stof[ aurit[, purta un beni=el de felendre=2

albastru bl[nit cu samur, a c[ruia mânice atârnau dinapoi; era

1 O hain[ lung[ deschis[ dinainte.2 Catifea.


]ncins[ cu un colan de aur, ce se ]nchia cu mari paftale de ma-tostat, ]mpregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atârna osalb[ de multe =iruri de margaritar. +licul de samur, pus cam]ntr-o parte, era ]mpodobit cu un surguci alb =i sprijinit cu o floaremare de smaragde. P[rul ei, dup[ moda de atuncea, se ]mp[r\eadespletit pe umerii =i spatele sale. Figura ei avea acea frumuse\[,care f[cea odinioar[ vestite pre femeile României =i care se g[se=terar acum, degenerând cu amestecul na\iilor str[ine. Ea ]ns[ eratrist[ =i tânjitoare, ca floarea espus[ ar=i\ii soarelui, ce nu arenimic[ s-o umbreasc[. Ea v[zuse murind pre p[rin\ii s[i, privisepre un frate lep[dându-=i relegea =i pre celalalt ucis; =i mai ]nt[ihot[rât[ de ob=tie a fi so\ia lui Jolde (pre care nici ]l =tia), acumfusese silit[ de aceea=i ob=tie, care dispoza de inima ei f[r-a omai ]ntreba, a da mâna lui Alexandru-vod[, pre care cinstindu-l=i supunându-i-se ca unui b[rbat, ar fi voit s[-l iubeasc[, dac[ arfi aflat ]n el cât de pu\in[ sim\ire omeneasc[.

Apropiindu-se, se plec[ =i-i s[rut[ mâna. L[pu=neanul o apuc[de mijloc, =i r[dicându-o ca pre o pan[, o puse pre genunchii s[i.

— Ce veste, frumoasa mea doamn[? zise el s[rutându-o pefrunte; ce pricin[ te face ast[zi, când nu-i s[rb[toare, a-\i l[safusele? Cine te-au trezit a=a de diminea\[?

— Lacrimile jupâneselor v[duve care se vars[ la u=a mea =icare strig[ r[spl[tire la domnul Hristos =i la sfânta n[sc[toare,pentru sângele care ver=i.

L[pu=neanul posomorându-se, desf[cu bra\ele; Ruxanda c[zula picioarele lui.

— O, bunul meu domn! viteazul meu so\! urm[ ea, destul!Ajung[ atâta sânge v[rsat, atâte v[duvii, atâ\a s[rimari1! Gânde=-te c[ m[ria-ta e=ti prea-puternic =i c[ ni=te s[raci boieri nu-\ipot strica. Ce-\i lipse=te m[riei-tale? N-ai cu nime r[zboi; \ara

1 Orfani.

91Negru pe alb

este lini=tit[ =i supus[. Eu, Dumnezeu =tie! cât te iubesc! =i copiiim[riei-tale sunt frumo=i =i tineri. Judec[ c[ dup[ via\[ este =imoarte =i c[ m[ria-ta e=ti muritor =i ai s[ dai seam[! Pentru c[,cu mon[stirile nu se r[scump[r[ sângele, ci mai ales ispite=ti =i ]n-frun\i pre Dumnezeu, socotind c[ f[când biserici ]l po\i ]mp[ca, =i...

— Muiere nesocotit[! strig[ L[pu=neanul s[rind drept ]n pi-cioare =i mâna lui, prin deprindere, se r[z[m[ pe junghiul1 dincing[toarea sa; dar ]ndat[, st[pânindu-se, se plec[ =i r[dicând preRuxanda de jos:

— Doamna mea! ]i zise, s[ nu-\i mai scape din gur[ astfel devorbe nebune, c[, z[u, nu =tiu ce se poate ]ntâmpla. Mul\[me=tesfântului mare mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir, a c[rui hramse pr[znuie=te la biserica ce noi i-am f[cut la Pâng[ra\i, c[ ne-auoprit de a face un p[cat, aducându-ne aminte c[ e=ti mama copi-ilor no=tri.

— De a= =ti c[ m[ vei omor], nu pot s[ tac. Ieri, când voiam s[intru, o jupâneas[ cu cinci copii s-au aruncat ]naintea r[dvanului2meu =i m-au oprit ar[tându-mi un cap \intuit ]n poarta cur\ii. “Ais[ dai seam[, doamn[! ]mi zise, c[ la=i pre b[rbatul t[u s[ netaie p[rin\ii, b[rba\ii =i fra\ii... Uit[-te, doamn[, acesta-i b[rbatulmeu, tat[l copiilor acestora, care au r[mas s[raci! Uit[-te!” =i ]miar[ta capul sângeros =i capul se uita la mine grozav! Ah! St[pâne!de atunci ne]ncetat v[d capul acela =i mi-e tot fric[! Nu pot s[m[ odihnesc!

— +i ce vrei? ]ntreb[ L[pu=neanul zâmbind.— Vreu s[ nu mai ver=i sânge, s[ ]ncetezi cu omorul, s[ nu

mai v[d capete t[iete, c[ sare inima din mine.— }\i f[g[duiesc c[ de poimâine nu vei mai vedea, r[spunse

Alexandru-vod[; =i mâine ]\i voi da un leac de fric[.

1 Un cu\it a c[ruia mâner se ascundea ]n teac[ =i care slujea spre]njunghierea du=manului ]nvins. }n Fran\a se numea miséricorde.

2 Un fel de caret[ a=ezat[ pe dricuri.


— Cum? ce vrei s[ zici?— Mâine vei vedea. Acum, drag[ doamn[, du-te de-\i vezi copi-

ii =i caut[ de cas[ cum se cuvine unei bune gospodine =i pune lacale s[ ne g[teasc[ un osp[\, c[ci mâine dau mas[ mare boierilor.

Doamna Ruxanda ie=i dup[ ce iar[=i ]i s[rut[ mâna. B[rbatuls[u o petrecu p[n[ la u=[.

— Ei! pus-ai toate la cale? ]ntreb[ el, viind grabnic c[tr[arma=ul s[u, care intrase atunce.

— Tot este gata.— Dar oare vor veni?— Vor veni.

III

Capul lui Mo\oc vrem...

De cu sear[ se f[cuse de =tire tuturor boierilor s[ se adune adoua zi, fiind s[rb[toare, la mitropolie, unde era s[ fie =i domnul,ca s[ asculte liturghia =i apoi s[ vie s[ prânzeasc[ la curte.

Când sosi Alexandru-vod[, sfânta slujb[ ]ncepuse =i boierii erauto\i aduna\i.

}mpotriva obiceiului s[u, L[pu=neanul, ]n ziua aceea, era]mbr[cat cu toat[ pompa domneasc[. Purta corona Paleologilor=i peste dulama polonez[ de catifea staco=ie, avea cabani\a tur-ceasc[. Nici o arm[ nu avea alta decât un mic junghi cu pl[selelede aur; iar pintre bumbii dul[mii se z[rea o zea de sârm[.

Dup[ ce a ascultat sf. slujb[, s-a coborât din stran[, s-a ]nchi-nat pe la icoane =i, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel nou, s-aplecat cu mare smerenie =i a s[rutat moa=tele sfântului. Spun c[]n minutul acela el era foarte galben la fa\[ =i c[ racla sfântuluiar fi tres[rit.

Dup[ aceasta, suindu-se iar[=i ]n stran[, se ]nturn[ c[tr[ boieri=i zise:

93Negru pe alb


“Boieri dumneavoastr[! De la venirea mea cu a doua domnie=i p[n[ ast[zi, am ar[tat asprime c[tre mul\i; m-am ar[tat cum-plit, r[u, v[rsând sângele multora. Unul Dumnezeu =tie de numi-a p[rut r[u =i de nu m[ c[iesc de aceasta; dar dumneavoastr[=ti\i c[ m-a silit numai dorin\a de a vedea contenind gâlcevirile =ivânz[rile unora =i altora, care \inteau la r[sipa \[rii =i la pieireamea. Ast[zi sunt altfel trebile. Boierii =i-au venit ]n cuno=tin\[;au v[zut c[ turma nu poate fi f[r[ p[stor, pentru c[ zice mântu-itorul: “Bate-voi p[storul, =i se vor ]mpr[=tia oile.”

Boieri dumneavoastr[! S[ tr[im de acum ]n pace, iubindu-neca ni=te fra\i, pentru c[ aceasta este una din cele zece porunci:S[ iube=ti pre aproapele t[u ca ]nsu=i pre tine =i s[ ne iert[m uniipre al\ii, pentru c[ suntem muritori, rugându-ne Domnului nostruIisus Hristos — ]=i f[cu cruce — s[ ne ierte nou[ gre=alele, precumiert[m =i noi gre=i\ilor no=tri.”

Sfâr=ind aceast[ de=[n\at[ cuvântare, merse ]n mijlocul bis[ricii=i, dup[ ce se ]nchin[ iar[=i, se ]nturn[ spre norod ]n fa\[, ]ndreapta =i ]n stânga, zicând:

— Ierta\i-m[, oameni buni =i boieri dumneavoastr[!— Dumnezeu s[ te ierte, m[ria-ta! r[spunser[ to\i, afar[ de

doi juni boieri ce sta gânditori, r[z[ma\i de un mormânt lâng[u=[, ]ns[ nime nu le-a luat seama.

L[pu=neanul ie=i din biseric[, poftind pre boieri s[ vie ca s[osp[teze ]mpreun[; =i ]nc[lecând, se ]nturn[ la palat. To\i se]mpr[=tiar[.

— Cum ]\i pare? zise unul din boierii care i-am v[zut c[ nuiertase pre Alexandru-vod[.

— Te sf[tuiesc s[ nu te duci ast[zi la dânsul la mas[, r[spunsecelalalt; =i se amestecar[ ]n norod. Ace=tii erau Spancioc =i Stroici.

La curte se f[cuse mare g[tire pentru osp[\ul acesta. Vestea se]mpr[=tiase c[ domnul se ]mp[case cu boierii; =i boierii se bu-curau de o schimbare ce le da n[dejde c[ vor pute ocupa iar[=iposturi, ca s[ adune nou[ avu\ii din sudoarea \[ranului. Cât pen-

95Negru pe alb

tru norod, el era indiferent; el din ]mp[carea aceasta nu a=teptavreun bine, nici prepunea vreun r[u. Norodul se ]nvoia cu obl[-duirea lui Alexandru-vod[; cârtea numai asupra ministrului s[uMo\oc, care ]ntrebuin\a creditul ce avea la domn, spre ]mpilareagloatei. C[ci de=i era necontenite jalobele ob=tiei pentru j[fuirilelui Mo\oc, L[pu=neanul sau nu r[spundea, sau nu le asculta.

Ceasul prânzului apropiindu-se, boierii ]ncepur[ a veni c[l[ri,]ntov[r[=i\i fie=tecare de câte dou[-trei slugi. Luau seam[ ]ns[ c[curtea era plin[ de lefecii ]narma\i =i c[ patru tunuri sta ]ndreptatespre poart[; dar socoteau c[ sunt puse pentru a serba, dup[ obi-cei, ceremonia prin salve. Unii, poate c[ =i prepuneau vreo curs[,dar odat[ intrând, nu se mai putea ]nturna; c[ci por\ile eraustr[juite =i p[zitorii porunci\i a nu l[sa s[ ias[ nime.

Adunându-se boierii, 47 la num[r, L[pu=neanul se puse ]n capulmesei, având ]n dreapta pre logof[tul Trotu=an =i ]n stânga prevornicul Mo\oc. }ncepur[ a zice1 din surle: =i bucatele se aduser[pe mas[.

}n Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese ]nc[ modamânc[rilor alese. Cel mai mare osp[\ se cuprindea ]n câteva fe-luri de bucate. Dup[ bor=ul polonez, veneau mânc[ri grece=ti fiertecu verde\uri, care pluteau ]n unt; apoi pilaful turcesc =i, ]n sfâr=it,fripturile cosmopolite. Pânza mesei =i =ervetele erau de filaliu2

\esute ]n cas[. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele =ipaharele erau de argint. Pe lâng[ p[rete sta a=ezate ]n rând maimulte ulcioare pântecoase, pline de vin de Odobe=ti =i de Cot-nar =i la spatele fie=tec[ruia boier dvorea câte o slug[, caredregea3. Toate aceste slugi erau ]narmate.

}n curte, pe lâng[ dou[ junci =i patru berbeci frip\i, erau treipoloboace desfundate, pline de vin; slujitorii mâncau =i beau;

1 A cânta — cuvânt vechi.2 O \es[tur[ foarte sub\ire.3 Turna vin — cuvânt vechi.


boierii mâncau =i beau. Acum capetele ]ncepuser[ a se ]nfierbân-ta; vinul ]=i f[cea lucrare. Boierii ]nchinau =i urau pre domn cuvivate zgomotoase, la care r[spundeau lefeciii prin chiote =i tu-nurile prin bubuit.

Acum era aproape a se scula de la mas[, când Veveri\[ râdic[paharul =i ]nchinând zise:

— S[ tr[ie=ti ]ntru mul\i ani, m[ria-ta! s[ st[pâne=ti \ara ]npace =i milostivul Dumnezeu s[ te ]nt[reasc[ ]n gândul ce ai pusde a nu mai strica pre boieri =i a bântui norodul...

N-apuc[ s[ sfâr=easc[, c[ci buzduganul arma=ului lovindu-ldrept ]n frunte, ]l obor] la p[mânt.

— A! voi oc[râ\i pre domnul vostru! strig[ acesta; la ei, fl[c[i!}n minut, to\i slujitorii de pe la spatele boierilor, sco\ând jun-

ghiurile, ]i lovir[; =i al\i osta=i, adu=i de c[pitanul de lefecii, intrar[=i n[pustir[ cu s[biile ]n ei. Cât pentru L[pu=neanul, el luas[ preMo\oc de mân[ =i se tr[ses[ lâng[ o fereastr[ deschis[, de undeprivea m[cel[ria ce ]ncepuse. El râdea; iar Mo\oc, silindu-se a râdeca s[ plac[ st[pânului, sim\ea p[rul zburlindu-i-se pe cap =i din\iis[i cl[n\[ind. +i cu adev[rat era groaz[ a privi aceast[ scen[sângeroas[.— }nchipuiasc[-=i cineva ]ntr-o sal[ de cinci stânjenilung[ =i de patru lat[, o sut[ =i mai mul\i oameni uciga=i =i hot[-râ\i spre ucidere, cal[i =i osândi\i, luptându-se unii cu furia des-n[dejdei =i al\ii cu aprinderea be\iei. Boierii, neavând nici o grij[,surprin=i mi=[le=te pe din dos, f[r[ arme, c[deau f[r-a se mai]mpotrivi. Cei mai b[trâni mureau f[cându-=i cruce; mul\i ]ns[din cei mai juni se ap[rau cu turbare; scaunele, talgerele, tacâ-murile mesei se f[ceau arme ]n mâna lor; unii, de=i r[ni\i se]ncle=tau cu furie de gâtul uciga=ilor =i, nesocotind ranele ce pri-imeau, ]i strângeau p[n-]i ]n[du=eau. Dac[ vreunul apuca vreosabie, ]=i vindea scump via\a. Mul\i lefecii pierir[, dar ]n sfâr=itnu mai r[mas[ nici un boier viu.

Patruzeci =i =epte de trupuri z[ceau pe parchet! }n lupta =itrânta aceasta, masa se r[sturnase; ulcioarele se sp[rses[r[ =i vinulamestecat cu sânge f[cuse o balt[ pe lespezile salei.

97Negru pe alb

Odat[ cu omorul de sus, ]ncepuse uciderea =i ]n curte. Slugileboierilor, v[zându-se lovite f[r[ veste de solda\i, plecar[ de fug[.Pu\ini care sc[par[ cu via\[, apucând a s[ri peste ziduri, das[ larm[pe la casele boierilor; =i ]nvitând pre alte slugi =i oameni boiere=ti,burzuluiser[ norodul =i tot ora=ul alergase la poarta cur\ii, pre care]ncepuse a o t[ia cu securile. Osta=ii ame\i\i de be\ie f[ceau numaio slab[ ]mpotrivire. Gloata se ]nt[rta din mult ]n mai mult.

L[pu=neanul, pre care ]l ]n=tiin\ase de pornirea norodului, tri-mise pre arma=ul s[-i ]ntrebe ce vror =i ce cer? Arma=ul ie=i.

— Ei, vornice Mo\oace, zise apoi ]nturnându-se spre acesta,spune, n-am f[cut bine c[ m-am mântuit de r[ii ace=tii =i am sc[pat\ara de o a=a râie?

— M[ria-ta, ai urmat cu mare ]n\elepciune, r[spunse mâr=avulcurtezan; eu de mult aveam de gând s[ sf[tuiesc pre m.ta la aceas-ta, dar v[d c[ ]n\elepciunea m[riei-tale au apucat mai nainte =iai f[cut bine c[ i-ai t[iat; pentru c[... fiindc[... era s[...

— V[d c[ arma=ul ]ntârzie, zise L[pu=neanul curmând preMo\oc, care se ]nv[lm[=ea ]n vorb[. }mi vine s[ poruncesc s[ deiecu tunurile ]n prostimea acea. Ha, cum soco\i =i dumneata?

— A=a, a=a, s[-i ]mproa=te cu tunurile; nu-i vro pagub[ c-ormuri câteva sute de mojici, de vreme ce au pierit atâ\a boieri. Da,s[-i omoare de istov.

— M-a=teptam s-aud asemene r[spuns, zise cu o\[râre L[pu=-neanul, dar s[ vedem ]nt[i ce vor.

}n vremea aceasta, arma=ul se suise pe poarta cur\ii =i, f[cândsemn, strig[:

— Oameni buni! M[ria-sa vod[ ]ntreab[ ce vre\i =i ce ceri\i? =ipentru ce a\i venit a=a cu zurba?

Prostimea r[mas[ cu gura c[scat[. Ea nu se a=tepta la aseme-nea ]ntrebare. Venise f[r[ s[ =tie pentru ce au venit =i ce vrea.}ncepu a se strânge ]n cete, cete, =i a se ]ntreba unii pe al\ii ce s[cear[. }n sfâr=it ]ncepur[ a striga:

— S[ mic=ureze d[jdiile! — S[ nu ne zapciasc[!


— S[ nu ne mai ]mplineasc[! — S[ nu ne mai j[fuiasc[!— Am r[mas s[raci! — N-avem bani! — Ne i-au luat to\i Mo\oc!

— Mo\oc! Mo\oc! — El ne bele=te =i ne prad[! — El sf[tuie=tepre vod[! — S[ moar[!

— Mo\oc s[ moar[! — Capul lui Mo\oc vrem!Acest din urm[ cuvânt g[sând un eho ]n toate inimile, fu ca o

scânteie electric[. Toate glasurile se f[cur[ un glas =i acest glasstriga:“Capul lui Mo\oc vrem.”

— Ce cer? ]ntreb[ L[pu=neanul, v[zând pre arma=ul intrând.— Capul vornicului Mo\oc, r[spunse.— Cum? ce? strig[ acesta s[rind ca un om ce calc[ pe un =[rpe;

n-ai auzit bine, fârtate! vrei s[ =uguie=ti, dar nu-i vreme de =ag[.Ce vorbe sunt aceste? Ce s[ fac[ cu capul meu? ]\i spun c[ e=tisurd; n-ai auzit bine!

— Ba foarte bine, zise Alexandru-vod[, ascult[ singur. Strig[rilelor se aud de aici.

}n adev[r, osta=ii nemai]mpotrivindu-se, norodul ]ncepuse a sec[\[ra pe ziduri, de unde striga ]n gura mare: “S[ ne deie preMo\oc! Capul lui Mo\oc vrem!”

— Oh! p[c[tosul de mine! strig[ tic[losul. Maic[ precurat[fecioar[, nu m[ l[sa s[ m[ pr[p[desc!... Dar ce le-am f[cut euoamenilor acestora? N[sc[toare de Dumnezeu, scap[-m[ de pri-mejdia aceasta =i m[ jur s[ fac o biseric[, s[ postesc cât voi maiave zile, s[ ferec cu argint icoana ta cea f[c[toare de minuni dela mon[stirea Neam\ului!... Dar, milostive doamne, nu-i ascultapre ni=te pro=ti, pre ni=te mojici. Pune s[ deie cu tunurile ]ntr-]n=ii... S[ moar[ to\i! Eu sunt boier mare; ei sunt ni=te pro=ti!

— Pro=ti, dar mul\i, r[spunse L[pu=neanul cu sânge rece; s[omor o mul\ime de oameni pentru un om, nu ar fi p[cat? Judec[dumneata singur. Du-te de mori pentru binele mo=iei dumitale,cum ziceai ]nsu\i când ]mi spuneai c[ nu m[ vrea, nici m[ iube=te\ara. Sunt bucuros c[-\i r[spl[te=te norodul pentru slujba ce mi-

99Negru pe alb

ai f[cut, vânzându-mi oastea lui Anton Sechele1 =i mai pe urm[l[sându-m[ =i trecând ]n partea Tom=ii.

— Oh! nenorocitul de mine! strig[ Mo\oc, smulgându-=i bar-ba, c[ci de pe vorbele tiranului ]n\elegea c[ nu mai este sc[parepentru el. }ncai l[sa\i-m[ s[ m[ duc s[-mi pun casa la cale! fie-v[mil[ de jupâneasa =i de copila=ii mei! l[sa\i-m[ s[ m[ spoveduiesc!

+i plângea, =i \ipa, =i suspina.— Destul! strig[ L[pu=neanul, nu te mai boci ca o muiere! fii

român verde. Ce s[ te mai spoveduie=ti? Ce-i s[ spui duhovni-cului? c[ e=ti un tâlhar =i un vânz[tor? Asta o =tie toat[ Moldova.Haide! lua\i-l de-l da\i norodului =i-i spune\i c[ acest fel pl[te=teAlexandru-vod[ celor ce prad[ \ara.

}ndat[ arma=ul =i capitanul de lefecii ]ncepur[ a-l târâi. Tic[itulboier r[cnea cât putea, vrând s[ se ]mpotriveasc[; dar ce puteaub[trânele lui mâini ]mpotriva acelor patru bra\e zdravene care-ltr[geau! Vrea s[ se sprijineasc[ ]n picioare, dar se ]mpiedica detrupurile confra\ilor s[i =i luneca pe sângele ce se ]nchegase pelespezi. }n sfâr=it puterile ]i sl[bir[, =i sateli\ii tiranului, ducându-lpe poarta cur\ii mai mult mort decât viu, ]l ]mbrâncir[ ]n mul\ime.

Tic[losul boier c[zu ]n bra\ele idrei acestei cu multe capete,care ]ntru o clipal[ ]l f[cu buc[\i.

— Iat[ cum pl[te=te Alexandru-vod[ la cei ce prad[ \ara! ziser[trimi=ii tiranului.

— S[ tr[iasc[ m[ria-sa vod[! r[spunse gloata. +i mul\[min-du-se de ast[ jertf[, se ]mpr[=tii.

}n vreme ce nenorocitul Mo\oc pierea acest fel, L[pu=neanulporunci s[ r[dice masa =i s[ strâng[ tacâmurile; apoi pus[ s[ r[te-ze capetele uci=ilor =i trupurile le arunc[ pe fereastr[. Dup[ aceea,luând capetele, le a=[z[ ]n mijlocul mesei pe ]ncet =i cu rânduial[,puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt =i pe a celor mai marideasupra, dup[ neam =i dup[ ranguri, p[n[ ce f[cu o piramid[de patruzeci =i =epte c[p[\ine, vârful c[ria se ]nchia prin capul

1 Vestit general ungur.


unui logof[t mare. Apoi, sp[lându-se pe mâini, merse la o u=[l[turalnic[, trase z[vorul =i drugul de lemn care o ]nchidea =i intr[]n apartamentul doamnei.

De la ]nceputul tragediei acestia, doamna Ruxanda, ne=tiindnimic de cele ce se petreceau, era ]ngrijit[. Ea nu putea afla pri-cina zgomotului ce auzise, c[ci, dup[ obiceiul vremii de atunci,femeile nu ie=eau din apartamentul lor =i slujnicele nu puteau ase risca ]n mijlocul unei o=timi ce nu cuno=tea ce este disciplina.Una din ele, mai ]ndr[znea\[, ie=ind, auzise vorb[ c[ este zurbaasupra lui vod[ =i adusese aceast[ veste st[pânei sale.

Buna doamn[, temându-se de furia norodului, era sp[riat[, =icând a intrat Alexandru, a g[sit-o rugându-se dinaintea icoanei,având copiii pe lâng[ dânsa.

— A! strig[ ea, slav[ Maicei Domnului c[ te v[d! Mi-au fosttare fric[.

— Pentru aceea, precum \i-am f[g[duit, \i-am g[tit un leac defric[. Vin[ cu mine, doamn[.

— Dar ce \ipete, ce strig[ri se auzeau?— Nimic. Slujitorii s-au fost luat la sfad[, dar s-au lini=tit.

Zicând aceste lu[ pre Ruxanda de mân[ =i o aduse ]n sal[.}ntru vederea grozavei priveli=ti, ea slobozi un \ipet stra=nic =i

le=in[.— Femeia tot femeie, zise L[pu=neanul zâmbind; ]n loc s[ se

bucure, ea se sparie. +i luând-o ]n bra\e, o duse ]n apartamen-turile ei. Apoi ]nturnându-se iar[=i ]n sal[, g[si pre c[pitanul delefecii =i pre arma=ul a=teptându-l.

— Tu pune s[ arunce peste zid hoiturile câinilor acestora, iartitvele lor s[ le ]n=ire pe zid, zise lefeciului. Iar tu, adresându-sec[tre arma=, s[-mi pui mâna pe Spancioc =i pe Stroici.

}ns[ Stroici =i Spancioc erau acum aproape de Nistru. Gona=ii]i ajunser[ tocmai când treceau hotarul:

— Spune\i celui ce v-au trimis, strig[ c[tr[ ei Spancioc, c[ nevom vedea p[n-a nu muri!

101Negru pe alb

IV

De m[ voi scula, pre mul\i am s[popesc =i eu...

Patru ani trecuser[ de la scena aceasta, ]n vremea c[rora Ale-xandru-vod[, credincios f[g[duin\ei ce dase doamnei Ruxandei,nu mai t[iese nici un boier. Dar pentru ca s[ nu uite dorul lui celtiranic de a vedea suferiri omene=ti, n[scoci feluri de schingiuiri.

Scotea ochi, t[ia mâini, ciuntea =i seca pe care avea prepus;]ns[ prepusurile lui erau p[relnice, c[ci nime nu mai cuteza a cârticât de pu\in.

Cu toate aceste, era nelini=tit, c[ci nu putuse pune mâna peSpancioc =i pe Stroici, care =edeau la Cameni\a, a=teptând =i pân-dind vreme. De=i avea doi gineri grafi cu mare influin\[ la curteaPoloniei, era ]ngrijit de ace=ti doi boieri, s[ nu invite pre poloni,care nu c[utau decât pretexte, spre a intra ]n Moldavia; dar ace=tidoi români erau prea buni patrio\i ca s[ nu judece c[ r[zboiul =ivenirea o=tilor str[ine ar fi fost pieirea patriei.

L[pu=neanul le scrisese ]n mai multe rânduri ca s[ vie, legân-du-se prin cele mai mari jur[minte c[ nu le va face nimic[, dar ei=tiau cât pre\uie=te jur[mântul lui. Ca s[-i privigheze mai deaproape, se mut[ ]n cetatea Hotinului, pe care o ]nt[ri mai cuos[bire; ]ns[ aici se boln[vi de lângoare. Boala f[cu r[pezi ]nain-t[ri =i ]n curând tiranul se v[zu la u=a mormântului.

}n delirul frigurilor, i se p[rea c[ vede toate jertfele cruziei sale,fioroase =i amenin\[toare, ]ngrozindu-l =i chemându-l la judecataDumnezeului drept[\ii. }n de=ert se ]nvârtea ]n patul durerii, c[cinu putea afla ragaz.

Chemând pre mitropolitul Teofan, pre episcopi =i pre boieri =ispuindu-le c[ se simte sosit la sfâr=itul vie\ii, ]=i ceru iertare de lato\i, umilindu-se; pe urm[ ]i rug[ s[ le fie mil[ de fiiul s[u Bogdan,pre care ]l las[ mo=tean scaunului =i s[-l ajute c[ci, fiind ]n fraged[vrâst[, ]ncungiurat de puternici vr[jma=i, nu se va pute ap[ra nici


pre sine, nici pre \ar[, de nu va fi unire ]ntre boieri =i de nu vorave dragoste =i supunere c[tr[ domn.

— Cât pentru mine, urm[ a zice, de m[ voi =i ridica din boalaaceasta, sunt hot[rât a m[ duce la c[lug[rie ]n mon[stirea Slati-na, unde s[ m[ sp[sesc, câte zile ]mi va mai l[sa Dumnezeu. Deci,v[ rog, p[rin\i arhierei, de m[ ve\i vedea aproape de moarte, s[m[ tunde\i c[lug[r...

Nu putu vorbi mai mult. Convulsiile ]l apucar[ =i un le=ingrozav ca moartea ]i ]nghe\[ trupul, ]ncât mitropolitul =i episcopii,crezând c[ se sfâr=[=te, ]l c[lug[rir[, puindu-i nume Paisie, duprenumele Petru, ce avea p[n-a nu se face domn.

Dup[ aceasta, salutând pre doamna Ruxanda de regent[ ]nvremea minorit[\ii fiiului ei, proclamar[ pre Bogdan de domn.Apoi ]ndat[ pornir[ stafete pe la boierii din \ar[ =i emigra\i =i pela capitanii o=tilor.

Abia amurgise când Stroici =i Spancioc sosir[.Desc[lecând pe la gazde, alergar[ cu prip[ la cetate. Cetatea

era mut[ =i pustie ca un mormânt de urie=. Nu se auzea decâtmurmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stâncoasele ei coastesure =i goale =i strig[tul monoton a osta=ilor de straj[, carii ]ntrulumina crepusculului se z[reau r[z[ma\i pe lungile lor lance. Suin-du-se ]n palat, ]i cuprinse nu pu\in[ mirare ne]ntâlnind pre nime;]n sfâr=it, o slug[ le ar[t[ camera bolnavului. Voind s[ intre, auzir[un mare zgomot =i se oprir[ ca s[ asculte.

L[pu=neanul se trezise din letargia sa.Deschizând ochii, v[zu doi c[lug[ri stând unul la cap =i altul

la picioarele sale, neclinti\i ca dou[ statuie de bronz; se uit[ pedânsul =i se v[zu coperit cu o ras[; pe c[p[t[iul s[u sta un potcap.Vru s[ r[dice mâna =i se ]mpiedec[ ]n ni=te metanii de lân[. I sep[ru c[ viseaz[ =i iar[=i ]nchise ochii; dar redeschizându-i pestepu\in, v[zu acelea=i lucruri, metaniile, potcapul, c[lug[rii.

— Cum te mai sim\i, frate Paisie? ]l ]ntreb[ unul din monahi,v[zându-l c[ nu doarme.

103Negru pe alb

Numele acesta ]i aduse aminte de toate cele ce se petrecuser[.Sângele ]ntr-]nsul ]ncepu a fierbe =i, sculându-se pe jum[tate:

— Ce pocit[nii sunt aceste? strig[. A! voi v[ juca\i cu mine!Afar[, boaite! Ie=i\i! c[ pre to\i v[ omor! +i c[uta o arm[ pe lâng[el, dar neg[sind decât potcapul ]l azvârli cu mânie ]n capul unuic[lug[r.

}ntru auzul strig[rilor lui, doamna cu fiiul ei, mitropolitul,boierii, slugile intrar[ to\i ]n odaie.

Chiar atunci cei doi boieri veniser[ =i sta ascultând la u=[.— A! voi m-a\i c[lug[rit, striga L[pu=neanul cu glas r[gu=at =i

sp[rios; gândi\i c[ ve\i sc[pa de mine? Dar s[ v[ ias[ din minte!Dumnezeu sau dracul m[ va ]ns[n[to=a, =i...

— Nenorocite, nu huli! ]l curm[ mitropolitul; ui\i c[ e=ti ]n ceasulmor\ii! Gânde=te, p[c[tosule, c[ e=ti monah; nu mai e=ti domn!Gânde=te c[ prin hulele =i strig[rile tale sparii pre ast[ femeienevinovat[ =i pre acest copil ]n care razem[ n[dejdea Moldaviei...

— Boait[ f[\arnic[! ad[og[ bolnavul, zbuciumându-se a sescula din pat; tac[-\i gura; c[ eu, care te-am f[cut mitropolit, eute desmitropolesc. M-a\i popit voi, dar de m[ voi ]ndrepta, premul\i am s[ popesc =i eu !1 Iar pre c[\eaua asta voi s-o tai ]n patrubuc[\i ]mpreun[ cu \âncul ei, ca s[ nu mai asculte sfaturile boai-telor =i a du=manilor mei... Minte acel ce zice c[ sunt c[lug[r! Eunu sunt c[lug[r, sunt domn! Sunt Alexandru-vod[!... S[ri\i, fl[c[i!Unde-s voinicii mei?... Da\i! da\i de tot! Eu v[ poruncesc. Ucide\i-ipre to\i... Nici unul s[ nu scape... A! m[-n[du=!... Ap[! ap[! ap[!— =i c[zu r[sturnat pe spate, hârcâind de turbare =i de mânie.

Doamna =i mitropolitul ie=ir[. La u=[ ]i ]ntâmpinar[ Stroici =iSpancioc.

— Doamn[! zise Spancioc apucând de mân[ pe Ruxanda, omulacesta trebuie s[ moar[ numaidecât. Iat[ un praf, pune-l ]nb[utura lui...

1 Miron Costin.


— Otrav[! srig[ ea, ]nfiorându-se.— Otrav[, urm[ Spancioc. De nu va muri ]ndat[ omul acesta,

via\a m[riei-tale =i a copilului acestui este ]n primejdie. Destul atr[it tat[l =i destule a f[cut. Moar[ tat[l ca s[ scape fiiul.

O slug[ ie=i.— Ce este? ]ntreb[ doamna.— Bolnavul s-a trezit =i cere ap[ =i pre fiiul s[u. Mi-au zis s[

nu m[ duc f[r[ el.— Oh! vrea s[-l omoare, r[cni duioasa mum[, strângând cu

furie copilul la sân.— Nu-i vreme de stat pe gânduri, doamn[, ad[ogi Spancioc.

Ad[-\i aminte de doamna lui +tef[ni\[-vod[1 =i alege ]ntre b[rbat=i ]ntre fiiu.

— Ce zici, p[rinte? zise s[rmana femeie, ]nturnându-se cu ochil[crâm[tori spre mitropolitul.

— Crud =i cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumne-zeu s[ te pov[\uiasc[. Iar eu m[ duc s[ g[tesc tot pentru purcede-rea noastr[ cu noul nostru domn; =i pre cel vechi, Dumnezeu s[-lierte =i s[ te ierte =i pre tine. Zicând aceste, cuviosul Teofan sedep[rt[.

Ruxanda lu[ un p[har de argint plin de ap[, pre care-l aduceasluga; =i apoi, mahinalice=te =i silit[ mai mult de boieri, l[s[ s[cad[ otrava ]n el. Boierii o ]mpinser[ ]n camera bolnavului.

— Ce face? ]ntreb[ Spancioc pre Stroici, carele cr[pase u=a =ise uita.

— }ntreab[ de fiiul s[u — zice c[ vrea s[-l vad[ — cere deb[ut — doamna tremur[ — ]i d[ paharul — nu vre s[-l iaie!...

Spancioc s[ri =i scoase junghiul din cing[toare.— Ba ]l ia, bea... S[-\i fie de bine, m[ria-ta!Ruxanda ie=i tremurând[ =i galb[n[ =i, r[zemându-se de

p[rete:

1 Miron Costin.

105Negru pe alb

— Voi s[ da\i seam[ ]naintea lui Dumnezeu, zise suspinând,c[ voi m-a\i f[cut s[ fac acest p[cat.

Mitropolitul veni.— S[ mergem, zise doamnei.— Dar cine va c[uta de nenorocitul acesta?— Noi, r[spunser[ boierii.— Oh! p[rinte, ce m[ f[cu=i s[ fac! zise doamna c[tr[ mitro-

politul =i se duse cu el plângând.Amândoi boierii intrar[ la bolnav.Otrava ]nc[ nu ]ncepuse a-=i face lucrarea. L[pu=neanul sta

]ntins cu fa\a ]n sus, lini=tit, dar foarte slab. Când intrar[ boierii,el ]i privi ]ndelung =i, necunoscându-i, ]i ]ntreb[ cine sunt =i cevoiesc?

— Eu sunt Stroici, r[spunse acesta.— +i eu Spancioc, ad[ogi celalalt; =i aceea ce voim este s[ te

vedem p[n-a nu muri, cum \i-am f[g[duit.— Oh! vr[jma=ii mei! suspin[ Alexandru.— Eu sunt Spancioc, urm[ acesta, Spancioc pre care ai vrut

s[-l tai, când ai ucis 47 de boieri =i care a sc[pat din gheareletale! Spancioc, a c[rui avere ai j[fuit-o, l[sându-i femeia =i copiiis[ cer=[toreasc[ pe la u=ile cre=tinilor.

— Ah! ce foc simt c[ m[ arde, strig[ bolnavul, apucându-secu mâinile de pântece.

— Zi acum sloboze=te, c[ci ai s[ mori. Otrava lucreaz[.— Oh! m-a\i otr[vit, nelegiui\ilor! Doamne! fie-\i mil[ de

sufletul meu! O, ce foc! Unde-i doamna? Unde-i copilul meu?— S-au dus =i te-au l[sat cu noi.— S-au dus =i m-au l[sat! m-au l[sat cu voi! Oh! omorâ\i-m[,

s[ scap de durere! Oh! ]njunghe-m[ tu, tu e=ti mai tân[r, fie-\imil[! scap[-m[ de durerile ce m[ sfâ=ie! ]njunghe-m[! zise,]nturnându-se spre Stroici.

— Nu-mi voi spurca vitejescul junghi ]n sângele cel pâng[rital unui tiran ca tine.


Durerile cre=teau. Otr[vitul se zbuciuma ]n convulsii.— Oh! strig[, ]mi arde sufletul! oh! da\i-mi ap[... da\i-mi ceva

s[ beu!— Iat[, zise Spancioc, luând paharul de argint de pe mas[; au

r[mas drojdiile otr[vii. Bea =i te r[core=te!— Ba; ba, nu, nu vreu, zise bolnavul strângând din\ii.Atunci Stroici ]l apuc[ =i-l \inu neclintit; iar Spancioc, sco\ând

cu\itul din teac[, ]i descle=t[ cu vârful lui din\ii =i ]i turn[ pe gâtotrava ce mai era ]n fundul paharului.

L[pu=neanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul =i secureace a s[-l loveasc[, voi a se-nturna cu fa\a spre p[rete.

— Ce, vrei s[ nu ne mai vezi? ziser[ boierii. Ba, se cade spreosânda ta s[ ne prive=ti; ]nva\[ a muri, tu care =tiai numai a omor].+i apucându-l amândoi, ]l \ineau nemi=cat, uitându-se la el cu obucurie infernal[ =i mustrându-l.

Nenorocitul domn se zvârcolea ]n spasmele agoniei; spumef[cea la gur[; din\ii ]i scrâ=neau, =i ochii s[i sângera\i se holba-ser[; o sudoare ]nghe\at[, trist[ a mor\ii prevestitoare, ie=ea cani=te nasturi pe obrazul lui. Dup[ un chin de jum[tate de ceas, ]nsfâr=it, ]=i dete duhul ]n mâinile c[l[ilor s[i.

Acest fel fu sfâr=itul lui Alexandru L[pu=neanul, care l[s[ opat[ de sânge ]n istoria Moldaviei.

La monastirea Slatina, zidit[ de el, unde e ]ngropat, se vede =iast[zi portretul lui =i al familiei sale.

107Negru pe alb

SOBIESKI +I ROMÂNII1686

Pe drumul ce duce c[tr[ cetatea Neam\u, pe la sfâr=itul luiseptemvrie 1686, se vedea o oaste mergând. Dup[ un trup del[nceri ce deschidea mar=a, urmau dou[sprezece tunuri mari trasede boi, apoi o ceat[ de ofi\eri c[l[ri ]n fruntea c[rora erau trei;unul ]n floarea vrâstei, posomorât, gânditor, nec[jit, =i doi maib[trâni. Tustrei ]n haine poloneze. }n sfâr=it venea duiumul o=tei:tr[suri, bagaje, pedestra=i, =leaht[ pospolit[, amesteca\i, ]n ne-regul[, cu steagurile strânse, cu capul plecat, cu armele r[sturnate,cu ]ntristarea pe fa\[ =i cu durerea ]n inim[. Nu se auzea nici surl[,nici dob[, numai tropotul cailor, =i pasul oamenilor ce abia semi=cau, pentru c[ de zece zile caii n-au ros decât coaja copacilor,=i oamenii s-au hr[nit numai cu poame.

+i ]ns[ aceast[ oaste, ]n stare a=a tic[loas[, e acea ce a ]ngiositde atâte ori trufia semilunii, iar acei trei frunta=i ofi\eri sunt hat-manii Iablonovski =i Poto\ki, =i cel din mijlocul lor ]nsu=i IonSobie\ki, regele Poloniei.

+i cum s[ nu fie sup[rat =i nec[jit vestitul rege? El, Sobie\ki,fala le=ilor, eroul cre=tin[t[\ii, mântuitorul Vienii, s[ fie nevoitpentru a doua oar[ a da pas turcilor, a se trage dinaintea tatarilor=i a moldovenilor, a-=i privi oastea tic[lo=it[ de lipsa merindelor,horopsit[ de du=manii carii ]l urmeaz[ mi=ele=te, f[r[ a ]ndr[znis[-=i deie piept f[\i= cu el, =i fac prad[ tot ce cade, tot ce r[mâne peurm[; a nu ]ntâmpina ]n drumul s[u decât o fioroas[ pustietate!

CUPRINS


Cum am zis, mergea ]ncet =i gânditor. Hatmanii lâng[ dânsulp[zeau t[cere, respectând sup[rarea sa de care =i ei se ]mp[rt[=eau.

— Ce castel e acesta? ]ntreb[ Sobie\ki când, r[dicând capul,z[ri pe sprinceana dealului, ]n[l\ându-se trufa=[ dinaintea lui,cet[\uia Neam\u. Cu bun[ seam[ vrun cuib a talharilor acestorde moldoveni!

— La vreme de r[zboi, aici domnii Moldovei obicinuiesc a-=itrimite averile lor, r[spunse Poto\ki.

— A=a! S[ mergem dar s[-l lu[m. Oh! voi s[-mi r[zbun preCantemir care m[ ]n=[l[, =i m[ f[cu s[ pierd atâ\a viteji!

— Eu a= zice s[ l[s[m cetatea aceasta, zise Iablonovski, =i s[ne urm[m drumul ]nainte. Avem tunuri de câmp, nu de asalt.

— Ba, pre numele patronului meu! nu va zice lumea c[ o cetates-a ar[tat dinaintea lui Sobie\ki f[r[ a i se cuceri? N-avem tunuri?Vom lua-o dar cu mâinile.

— Numele m.tale e destul tun, zise Poto\ki.Trufia polonului m[gulindu-se de aceast[ groas[ lingu=ire, fa\a

i se ]nsenin[ la ideea unei izbânzi atât de lesnicioase =i ]ndat[dete porunc[ s[ se ]n=ire oastea c[tr[ cetate.

}n cet[\uie se afla optsprezece pl[ie=i, trimi=i de ispravniculde Neam\ pentru str[juire, ]n lipsa garnizoanei, care era la F[lciipe lâng[ domnul Cantemir, unde t[b[râse armia turceasc[. Cucâteva ceasuri mai nainte sosise ]nc[ un tân[r pl[ie=, a c[rui calasudat p[=tea ]n=elat troscotul ce cre=tea pe lâng[ ziduri.

— Mai bea o du=c[, b[iete, zise un b[trân de care se vedea c[ascult[ to\i, =i ne spune ce ai mai v[zut la Ia=i?

— Ce s[ v[d, tat[? Bl[st[m[\ie! Târgul ]i ]n jac. Le=ii prad[ =idezbrac[ pe bie\ii oameni.

— +-apoi zic c[-s cre=tini!— Cre=tini! au pr[dat bisericile =i mon[stirile de odoare. Nu

=ti\i ]nc[? S-au dus s[ ieie pe sfânta1 de la Triisfetitele.

1 Moa=tele sf. Paraschevii de la Epivata, aduse cu cheltuiala domnuluiVasile-vod[.

109Negru pe alb

— Doamne fere=te! ziser[ pl[ie=ii f[cându-=i cruce.— A=a, urm[ tân[rul, eram acolo când au mers s[ ieie racla

sfintei, dar c[lug[rul, sim\ind, au ]nchis poarta, =i n-au vrut s[deschid[; atunce...

— Pui de om, c[lug[rul! strigar[ ascult[torii.— Atunce craiul lor au poroncit s-aduc[ tunurile ca s[ sparg[

por\ile, dar mai ]nt[i au trimis r[spuns c[lug[rului, care =edea ]nclopotni\[, s[ deschid[, ori face mon[stirea praf =i pulbere.

— Auzit-a\i acolo litfa cea p[gân[! +i ce au f[cut popa?— El au r[spuns c[ nu se a=tepta s-aud[ a=a vorb[ de la un

]mp[rat care se zice cre=tin, =i c[ m.s. ]i mare =i puternic, poates[ fac[ ceea ce zice, dac[ nu se teme nici de Dumnezeu, nici desfin\ii lui, dar el nu deschide poarta, ci s-a ]ngropa sub zidurilebisericii =i apoi lumea va judeca ]ntre dânsul, atât de slab, =i ]ntrem.s. atât de tare. Auzind aceste, leahul s-au f[cut foc de mânie =idas[ acum poronc[ s[ ]mpu=ce, când unul din hatmanii lui i-auzis nu =tiu ce. Cum ]mi spunea oamenii, i-au zis c[ nu se cade s[fac[ a=a lucru, s[ strice casa Domnului =i altele multe. }ndestulc[ l-au ]nduplecat s[ deie pace bisericii.

— +i ce fac acum le=ii la Ia=i?— Este o s[pt[mân[ de când s-au dus, dup[ ce au v[zut c[ nu

mai au merinde pentru o=ti, =i au purces pe Bahlui ]n sus, gândindc-or g[si de toate; dar acolea s[ vede\i. Vod[, din lag[rul turcilor,cum au auzit de aceasta, au =i pornit dup[ dân=ii un mârzac c-omul\ime de tatari =i vro cinci steaguri de moldoveni, iar mai ]nt[iau trimis pe loc pre capitanul Turcule\ c-o straj[ de c[l[re\i care,apuc[nd ]nainte, au scos to\i oamenii de prin sate, au dat pojarfânului =i fâna\elor, au ascuns prin gropi grâul =i orzul, =i du=manulau g[sit tot pustiu ]n drumul s[u, ]ncât, agiungând la Cotnar, nug[sea s[ m[nânce decât poamele copacilor; ba ]nc[ au pus prinb[l\i =i ni=te ierburi veninoase de care cum bea, cr[pa; =i vai decapul lor! piereau cu sutele =i ei =i caii, iar care r[mânea pe urm[


c[dea ]n mâinile moldovenilor, carii, f[r[ mai mult[ judecat[, ori]l spânzura, ori ]l ]n\epa.

— Osânda sfintei Paraschevii! zise b[trânul. Dar tu cum le-aiaflat aceste toate?

— Eu — =ti\i c[ m-a\i trimis la Ia=i s[ v[d ce mai este. Dup[ ces-au dus le=ii, m-am luat cât colea pe urma lor p[n[ la Cotnar,unde m-am ]ntâlnit cu capitanul Turcule\, care mi le-au spus;=-apoi, dup[ ce am v[zut c[ du=manii =i-au luat drumul spre \aralor, am apucat de-a dreptul piste codri... Dar oare ce bucium[str[jerul?

— F[-i semn s[ se coboare de pe zid, =i s[ vie ]ncoace.Nu trecu mult =i pl[ie=ul de straj[ viind, spuse c[ o oaste mare

se apropie de cetate.}ndat[ to\i alergar[ pe ziduri.— Le=ii sunt! strig[ tân[rul ce venise de curând =i pre care l-am

auzit vorbind; =i-au schimbat drumul, =i vin aici...— La por\i, fl[c[i! zise b[trânul. }ncuie\i-le =i gr[m[di\i bolo-

vanii pe ziduri. A=eza\i-v[ to\i pe la metereze. S[ nu zic[ leahulc-au intrat ]ntr-o cetate româneasc[, ca ]ntr-o \arin[ pustie.

— Dar noi suntem numai nou[sprezece =i asta-i o oaste ]ntrea-g[, observ[ unul; cum se ...

— Taci, mucosule! ]l curm[ b[trânul. Te temi c[-i pieri! Marepagub[! un mi=el mai pu\in.

Vân[torul astfel ]nfruntat se trase ru=inat =i se sui pe ziduri.}n vremea aceasta, oastea se apropiese. Regele trimise un ofi\er

ca s[ vorbeasc[ cu cei din cetate.Solul veni la poart[. B[trânul ]l salut[ de pe zid.— Bine ai venit, domnule, ce pofte=ti de la noi?— M[ria-sa regele Poloniei, mare duc[ de Lituania =.c.l.(urma

titlurile), v[ face cunoscut c[ s[ v[ ]nchina\i =i s[-i cuceri\i ce-tatea ]mpreun[ cu toate averile =i merindele; atunci garnizoanava fi slobod[ a ie=i cu arme =i bagaje, f[r[ a i se face nimic[, iar

111Negru pe alb

cutezând a se ]mpotrivi, cetatea se va cotropi, =i garnizoana se vatrece subt ascu\itul sabiei.

— Du r[spuns m.sale, zise b[trânul, c[ laude =i ]ngroziri deaste am mai auzit noi, =i tot nu ne-am sp[riet. Mai bine m.s. =i-arc[uta de drum =i ar da pace unor oameni care nu i-au f[cut nimic[.Cetatea n-avem gând s[ i-o d[m cu una, cu dou[, macar c[ nusunt ]n ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbuldin pu=ce, pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, f[r[ s[ se maiosteneasc[ s[ vie ]nuntru.

— Pleca\i-v[, zise trimisul, =i nu v[ pune\i capul ]n primejdie.— Nu purta grij[ de capul nostru, domnule. Gândi\i mai bine

la al vostru.— }nc[ o dat[ v[ ]ntreb, v[ ]nchina\i ori ba?— Ba.Parlamentarul se duse.Asaltul ]ncepu. Tunurile a=ezate pe scaune de lemn b[teau

necontenit cetatea. Pl[ie=ii r[spundeau cu gloan\e care nu f[ceaugre=. Fie=tecare ]mpu=c[tur[ obora câte unul din vr[jma=i, =i maiales din ofi\eri, asupra c[rora erau \intite flintele lor. Le=ii piereauf[r[ a face spor.

}n ziua dint[i, doi vân[tori pierir[. A doua zi =i a treia zi maic[zur[ cinci =i se r[nir[ doi. A patra zi c[zu ]mpu=cat ]nsu=i co-mandantul artileriei le=e=ti, dar mai pierir[ trei din moldoveni.Num[rul bravilor sc[dea pe toat[ ziua. Seara, adunându-se pelâng[ foc, v[zur[ c[ au sfâr=it =i muni\iile =i merindele.

— Ce este de f[cut, tat[? ]ntreb[ tân[rul vân[tor pe b[trânul,care, r[nit la un picior, sta ]ntins pe o lavi\[.

— Câ\i au pierit d-ai no=tri?— Zece.— +i nu mai avem nici praf, nici merinde?— Nu.— Dac[-i a=a, apoi mâini diminea\[, urc[-te pe poart[ =i leag[

]n vârful s[ne\ii un =tergar alb; spune c[ ]nchin[m cetatea, cu


tocmal[ s[ ne les[ slobozi s[ ie=im =i s[ ne ducem unde vom voi.A=a se urm[. Le=ii primir[ toate condi\iile cerute. Oastea se

]n=ir[ ]n dou[ rânduri, l[sând prin mijlocul ei loc ca s[ treac[garnizoana, =i poarta se deschise.

Atunci, ]n loc de o straj[ numeroas[, se v[zur[ ie=ind =ese oa-meni, din care trei duceau pe umerele lor pe al\i trei ce erau r[ni\i.

— Ce este aceasta? strig[ Sobie\ki r[pezindu-se calare ]naintealor. Ce sunte\i voi?

— Str[jerii din cetate, r[spunse b[trânul r[nit, din spatele fi-iului s[u.

— Cum! atâ\a sunte\i?— Zece din noi au pierit din mila m.tale.— Voi a\i cutezat a v[ ]mpotrivi mie =i a-mi omor] atâ\a viteji?

zise regele. O, asta nu se va trece a=a! urm[ turbat de mânie; trebuio pild[ pentru cei asemine vou[, =i pilda va fi groaznic[ =i vrednic[de fapt[. Nu merita\i a muri de sabie, ci de =treang. — Spânzura\i-i!

Pe loc osta=ii ]ncungiurar[ pre pl[ie=i, carii, depuind jos r[ni\ii,]=i f[cur[ semnul crucii =i, r[z[mându-se pe s[ne\e, se uitau cunep[sare la preg[tirile ce se f[ceau pentru moartea lor. Ofi\eriipriveau cu ]nduio=are aceast[ scen[.

— Fie-mi iertat, sire, zise atunci Iablonovski, apropiindu-se curespect de regele care =edea posomorât =i mânios, a ar[ta m.talec[ ace=ti viteji n-au f[cut decât datoria lor, datorie patriotic[ =ivrednic[ de toat[ lauda, =i c[ au avut norocirea a câ=tiga f[g[duin-\a marelui Sobie\ki c[ vor fi slobozi =i nesup[ra\i.

— }\i mul\[mesc, vrednice al meu tovar[= de arme, zise Sobie\kica de=teptat din somn, ]\i mul\[mesc c[ m-ai oprit de a face ofapt[ def[imat[. Ai cuvânt; oamenii ace=tii s-au purtat viteje=te.S[ li se deie fiec[ruia câte cincizeci de zlo\i. Apoi, ]nturnându-sec[tr[ români: Voinicilor, zise, sunte\i slobozi, merge\i ]n pace =ispune\i copiilor =i fra\ilor vo=tri c[ a\i avut cinstea a v[ ]mpotrivicinci zile regelui de Polonia.

113Negru pe alb

}ndat[ se f[cu loc moldovenilor, carii, luându-=i r[ni\ii, se]ndreptar[ c[tr[ mun\i, ]n vreme ce oastea se cobora ]ncet la vale;iar cetatea cu por\ile deschise, purtând pe zidurile sale urmelebombelor du=m[ne=ti, r[mase singur[ pe culmea ]nverzit[, ca unmare schelet de uria=.

N.B. Fragmentul acesta a servit d. V. Alecsandri, pentru a compune o dram[istoric[ ce fu jucat[ ]n iarna trecut[ cu un mare succes pe scena noastr[.


REGELE POLONIEI +I DOMNUL MOLDAVIEI1713

Carol XII, regele svezilor, adusese spaim[ ]n tot nordul Europei;dar nebuneasca lui sume\ie se sf[rm[ ]n sfâr=it de statornicacump[nire a lui Petru I, ]mp[ratul Rusiei, =i acest june rege, pier-zând sub Pultava rodul tuturor trecutelor sale biruin\i, abia sc[paser[nit ]n Moldavia la Tighine (Bender).

Nenorocirea lui Carol aduse ]ns[ =i c[derea regelui Stanislav,pre care el ]l suise pe tronul Poloniei, de unde coborâse pre Au-gust Electorul de Saxonia. Dar trebui s[ d[m mai ]nt[i o l[muriredespre acest rege polon.

Carol v[zuse pre palatinul Stanislav Le=cinski când ]i fusesetrimis deputat de confedera\ia Varsaviei. Junele palatin pl[cu cu-ceritorului sved. El avea o fizionomie norocit[, era franc, brav,deprins cu ostenelele =i iubit de vasalii s[i. Regele svezilor cunos-cându-l, zise: “Omul acesta ]mi va fi purure prieten”, =i ]n guralui Carol aceste vorbe ]nsemnau: Omul acesta va fi rege. Curânddup[ aceasta, se porunci Adun[rii s[-l aleag[ rege. Cardinalulprimat se ]mpotrivea.

— Ce-i lipse=te lui Le=cinski? ]l ]ntreb[ regele sved.— Sire, e prea june...— E de vrâsta mea, ]l curm[ Carol posomorându-se; =i bietul

cardinal ie=i, se duse acas[ =i, nu dup[ mult, muri de necaz =i deru=ine c[ zisese o dobitocie.

CUPRINS

115Negru pe alb

La 4 octomvrie 1705, Stanislav Le=cinski =i so\ia sa CarlotaOpalinska se ]ncoronar[ =i se proclamar[ rege =i regin[ Poloniei.1

Carol ]ns[ biruindu-se, c[zu puterea ce sprijinea pre Stanislav.Mai multe partide se ridicar[ =i August reintrând ]n Polonia, le=iise unir[ cu el, iar Stanislav se trase ]n Pomerania cu o mic[ gvardiece avea. De acolo sub numele unui francez maior ]n oastea sved[ce-l chema Haran, ]ntov[r[=it de baronul Sparre — care a fostmai apoi ambasador ]n Englitera =i ]n Fran\a — =i de un colonel,plec[ pe ascuns ]ntr-o noapte spre a merge ca s[ se ]ntâlneasc[cu regele sved.

}ntâmpinând mai multe necaze =i primejdii ]n calea lor, ]nsfâr=it ajunser[ la hotarele Turciei, de unde baronul Sparre se]nturn[ ]n Pomerania, iar Le=cinski intr[ ]n Moldavia, unde dom-nea atunce Nicolai Mavrocordat.

Dup[ prebegirea domnului Dimitrie Cantemir, Moldavia r[m[-sese ]ntr-o stare tulburat[. Duhurile era a\â\ate =i inimile ]ngri-jite. Planul lui Cantemir, mai mult personal decât ob=tesc, izbutisenumai a da prepusuri Por\ei, care ]ncepuse a privi Moldavia ca o\ar[ du=m[neasc[ =i cine =tie ce urâte urm[ri ar fi avut stareaaceasta, dac[ din o norocit[ ]ntâmplare nu s-ar fi rânduit domnNicolai Mavrocordat.

Acesta era unul dintr-acei oameni rari care stau ascun=i ]numbr[, p[n[ ce timpul =i ]ntâmpl[rile ]i scot la lumin[. El, de=imoldav de vi\[, fusese n[scut la Fanar =i crescut ]n diploma\iaacea greceasc[, din care ades izbucnea mari lucruri, mari pozne.}nzestrat =i cu duh firesc, el cuno=tea mai toate limbile Europei;era bun cârmuitor, aspru c[tr[ aristocra\i, pre care =tia a-i \inea]n respect, =i blând c[tr[ norod.

}ntr-o zi, cum =[dea singur ]n palatul domnesc, un edecliu in-trând, ]i dete o scrisoare de la vornicul Manolache Roset, pre careun ]nadins o adusese ]n minuta aceea.

1 Voltaire, Histoire de Charles XII.


Prin acea scrisoare, acest boier ]l ]n=tiin\a c[ “]ntâmplându-sela un sat de lâng[ Bac[u a fiiului s[u +tefan =i v[zând multelesup[r[ri =i bântuiri ce fac osta=ii le=i =i svezi care veniser[ laiernatic ]n Moldavia, s-au sculat cu slugile sale =i cu oameni destrânsur[ câ\i au putut g[si ]n prip[ =i lovind pre acei osta=i f[r[veste, i-au spart, =i ]i aduce pre to\i ]n butuci cu steagurile =i ofi\eriilor”. Ad[ogea c[ “au mai nimerit acolo trei ofi\eri svezi cu patruslugi =i c[ se v[d a fi oameni de treab[, care, v[zând prindereale=ilor, ar fi juruit mul\i galbini de aur ca macar pre dân=ii s[-ilas[ a se ]ntoarce la Ardeal de unde au venit; dar c[ el le-ar fir[spuns c[-i dator a-i aduce ]naintea domnului, c[ ei s-ar fi primit,rugându-l numai s[ nu intre ziua ]n Ia=i; =i c[ vine =i el cu dân=iila mon[stirea Galata”1.

A doua zi seara, sosi vornicul Manolache =i cu acei trei ofi\eri=i, l[sând pre doi cu fiiul s[u +tefan la monastire, veni cu cel altreile la curte. Mavrocordat ]l primi, de=i era aproape de miezulnop\ii. Vorba ]ntre ei urma latine=te. Ofi\erul se recomend[ ca unfrancez ]n slujba regelui de Svedia.

— Dar ce rang ai? ]ntreb[ Mavrocordat.— Major sum, r[spunse acesta.— Imo maximus es, zise prin\ul zâmbind =i, sculându-se, ]l

salut[ cu respect, c[ci ]l cunoscu c[ era regele Stanislav, pentruc[ a fost v[zut pe tat[l s[u Le=cinski (cu care acesta sem[na foarte)când fusese ambasador lâng[ Poarta Otoman[.

}ndat[ porunci s[-i g[teasc[ gazd[ la Trisfetitele, unde rândui spreslujba sa din ]nsu=i curtenii s[i pre cuparul, camara=ul al doile, vatavulde copii =i pre caminarul Spandonie cu un capitan de osta=i.

}n urm[toarea zi, ]n vreme ce regele polon mergea la bisericacatolic[ ca s[ se comunice, stafetele lui Nicolai-vod[ plecau ca s[vesteasc[ vezirului, hanului =i pa=ii de Bender venirea acestuioaspet la Ia=i.

1 Nicolae Costin, Hron.

117Negru pe alb

A=teptând r[spuns, Mavrocordat se ]ntâlnea ades serile cuStanislav care nu ie=ea, ascultând liturghia ]n cas[, pe care o zi-cea ]n toate dimine\ile un preot franciscan.

R[spunsul n-a ]ntârziat. El cuprindea c[ domnul Moldaviei s[trimi\[ ]ndat[ sub bun[ paz[ pe regele Poloniei la Tighine.

Spun c[ Stanislav auzind hot[rârea aceasta, =i-a adus amintede Fran\isc I, regele Fran\iei, care dup[ fatala b[t[lie de la Pavia,unde c[zuse prins, scria maicei sale aceste neuitate cuvinte:

Tout est perdu fors l’honneur!


CÂNTEC VECHI

Odinioar[, \inutul Hârl[ului era unul din cele mai frumoase a\[rii. Ast[zi ]ns[ =i-a pierdut p[n[ =i numele =i, ]n adev[r, e p[cat,c[ci f[r-a vorbi de podgoria Cotnarii, vestit[ prin vina\ele sale, ]nel g[se=te cineva dealul Catalinei, de care, de=i istoria nu pomene=-te, tradi\ia ne spune c[ se nume=te astfel de pe numele uneiprin\ese române, care sc[pase de o naval[ du=m[neasc[ ]n vârfullui, unde, f[când =an\uri =i baterii, se ap[r[ cu slugile sale; ruinelepolitiei Cotnarii, unde un domn1 a ]ntemeiat o universitate vestit[pe acele vremi; dou[ biserici, una ortodox[, alta catolic[, zidit[de doi prin\i români; beciuri gigantice, pre care, oricât s-a ]ncercatciocanul vandalilor, tot nu le-a putut ]nc[ surpa de tot; Dumbrava-Ro=ie, fapt[ barbar[ =i mare a unui mare domn2, care, ca s[ las[un monument fieros a viteziei sale, ]njug[ le=ii la plug =i sem[n[o ]ntreag[ câmpie cu ghind[. Ghinda a produs stejari uria=i =i,când vântul clatin[ frunzele lor, se aude un gem[t tânguios ca ]np[durea Dodonii. Mai ]ncolo, vezi un istm de p[mânt, numit Podulde lut, care une=te dou[ pr[p[stii =i al[turea un izvor ce se cheam[Fântâna cerbului.

}n locul acesta a fost t[iat bravul Dragomir, care cutezase a se]namora cu fiica lui Radu Mihne, pâng[rind cu plebea lui sângelepatrician =.a., =.a.

1 Iacov.2 +tefan.

CUPRINS

119Negru pe alb

Toate aceste vechi r[m[=i\e a gloriei str[mo=e=ti, f[cute pem[sura oamenilor mari =i pe care noi, mirmidoni degenera\i, nule putem nici pre\ui, nici ]n\elege, le vizitam c[l[uzit de un b[trânmazil din Cotnari, la care tr[sesem la gazd[.

— Nu =tii care e balta unde au pierit atâta c[l[rime le=easc[]n vremea domnului Constantin Cantemir? am ]ntrebat prec[l[uzul meu.

— N-a fost niciodat[ balt[, ci numai un loc hleios, plin demla=tine, colo devale.

— Unde mi se ]nglodaser[ ro\ile tr[surii?— A=a; =i ]nc[ acum e var[, dar toamna nu e de ]mblat =i le=ii

au venit despre toamn[. }mi spunea tat[l meu c[-i spunea bunuls[u — care a fost ]n b[t[lia aceea cu c[pitanul Turcule\ — c[mul\i le=i au pierit aice =i c[ ]mp[ratul lor de necaz mare ]=i b[teaulanii cu sabia =i le zicea: “Nadba umirác jak psy”, adec[: “Ru=ines[ muri\i ca câinii”.

— Cantemir s-a purtat cu mare minte atunci; el era bun domn.— Bun =i nu prea. A omorât doi bunatate de boieri, pentru

c[-i da pe foaie =i nu-l lasa s[-=i fac[ mendrele; dar a=a a fost decând e \ara noastr[. Dreptul ]mbl[ totdauna cu capul spart.

— Poate; ]ns[ mi se pare, mo=ule, c[ nu pre ave\i dreptate a v[plânge tot de domni =i nu =i de boierii care ]ncungiur[ pre domni.

— Acei doi pre care i-a t[iat nu-l sf[tuiau de r[u. }i ziceaunumai: “M[ria-ta, mai des cu paharul =i mai rar cu birul, c[ nupoate \ara”. E, cine-i asculta!

— Miron logof[tul =i Velicicu hatmanul erau prieteni luiCantemir. El nu i-ar fi omorât de nu l-ar fi ]ndemnat ministruls[u Iordache Roset visternicul =i Cantemir a plâns mult c-a f[cuta=a p[cat. Judecând deci c[ =i domnitorii au sl[biciunile lor ca =iceilal\i oameni, trebuie a osândi pe sfetnicul ce-l ]mpinse la asta.

— Poate c[ ai cuvânt d-ta. Las-s[ se mânânce lupii ca s[ mair[sufle oile. Când au murit boierii aceia, ie=ise =i un cântec care-l=tia tat[l meu pe de rost; ]l =i pescrisesem eu...


— M[ rog, caut[-l =i mi-l d[, am strigat.— Ce s[ faci d-ta cu el? Cântecul acesta nu-i f[cut de boieri,

nici pentru boieri. +tii d-ta c[ boier la boier nu-=i face cântec. Corbla corb nu scoate ochii.

— Fie cum zici, numai d[-mi cântecul.Ajungând acas[, mazilul mult[ vreme l-a c[utat; ]n sfâr=it, ]ntr-

un unghi pe poli\[, g[sind un ghizdan vechi, ]l deschise =i, dintr-un smoc de t[rf[loage de mo=ie (care-l s[r[ciser[ de tot cujudec[\ile), scoase o hârtie afumat[ pe care mi-a dat-o.

Cetindu-o, m-am ]ncredin\at c[ oamenii de pe atunci nu scri-au mai r[u decât acum.

M-am pus de l-am pescris ]ntocmai dupre a mo=neagului:

CÂNTEC

Cantemir era un domnAltfel pre de treab[ om,Numai \ara cam pr[da.Boierii, v[zând a=a,}i zicea: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.

Domnul la mas[-i poftea+i cu cotnar ]i cinstea,P[n[ ce ]i ]mb[ta.Boierii când ]nchina}i zicea: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.El ]ns[ nu-i auzea,Mânca, bea =i j[cuia,+i-n seam[ nu le baga.

121Negru pe alb

Boierii se sup[ra+i-i zicea:”M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.

}ntr-o zi s-au adunat+-au f[cut ]ntre ei sfat,Când la divan i-a chemaPe norod a judeca,S[-i zic[: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.

Domnul dac[ au v[zutC[ de =ag[ s-au trecut,+i c[ vor a-l d[r[ma,C[ci boierii nu-ncetaA-i zice: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”,

Foarte mult s-au mâniat;Pre doi din ei i-au t[iat.Ca doar de ei va sc[pa,+i nu-i va mai ascultaZicându-i: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.Ei la moarte se duceaVeseli, vorbea =i râdea,Fric[ nicicum ar[ta,+i-n gura mare striga:“Ien auzi, m[ria-ta!


Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.

Spun c[ cum i-au omorât,Pe loc domnul s-au c[it,C[ci ]ndat[ ce-nopta,Amândoi i s-arata+i-i zicea: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.

Pe la schituri, seh[strii,Au dat multe liturghii,C[ doar ]i va ]mp[ca:Dar prin somn tot ]i visaZicându-i: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.

Neavând nicicum ragaz,De ciud[ =i de necaz,Muri ]n[l\imea-sa.Norodul ]l ]ngropaZicându-i: “M[ria-ta!Cu paharul ]ndese=te,Dar cu birul mai r[re=te”.

IIIPOEZIE

POTOPUL

}n ziua aceea s-au desf[cut toate izvoareleadâncului, =i jgheaburile cerului s-au deschis.

Fa c e r e , cap.7

Negur-amenin\[toare orizonul ]nv[lise,Iar prin n[du=itul aer vântul ager vâjia,Dup[ nouri gro=i =i negri soarele-acum asfin\ise,+i scaldat[-n sânge luna ]n prejma lui r[s[rea.

Iat[ mare ]ntuneric preste univers se las[,+i grozavul ceresc tunet ]ncepu a bubui,Tot p[mântul se cl[te=te; marea din matca sa ias[;Preste lumea vinovat[ n[v[lind a se l[\i.

Bolta cerului se sparge subt a apei greutate,Ploaia se arunc[ râuri ca pe gura unui scoc,Sate, târguri =i ora=e, cet[\i, turnuri ]necate,Se v[d numai când prin nouri ]=i fac fulgerele loc.

Dumnezeu apuc[-n mân[ palo=ul de r[zbunare,El e mult-]ndur[torul, dar =i drept-judec[tor,Vrea s[ pedepseasc[ lumea pentru-a sfintei legi calcare,+i sume\ul om s[ vad[ c[-i un vierme muritor!

Mun\ii, m[gurile nalte sta subt ap[ ]ngropate,Undele sp[imânt[toare preste ele s-arunca;

CUPRINS

125Negru pe alb

Numai a unei stânci cre=tet prin talazele turbatePrecum un uria= stra=nic din adâncuri s-ar[ta.

V[lm[=al[ zgomotoas[ ocolea coastele sale,Pre care apele negre cu pornire le izbea;Omenirea ]mpregiuru-i scotea \ipete de jale,Nevoindu-se cu sil[ s[ se urce p[n-la ea.

O, ce r[cnete grozave! ce amar[ suspinare!Dar moartea plutind pe valuri glasul lor nu asculta,Ea venea =i preste dân=ii ap[sând recile-i gheare,}n noianul pr[p[dirii f[r[ mil[-i cufunda.

Acolo un crac de munte se dezghin[ cu pornire,Pr[v[lindu-se cu vuiet ]n talazul r[zvr[tit,Tic[lo=ii ce pe dânsul sta cuprin=i de ]ngrozire,Cad cu el — moartea-i a=teapt[ — undele i-au coperit!

Mai ]ncoaci un =iroi iute pe un tân[r fiiu cuprinde,Când s[rmanul vrea s[ scape pe al s[u tat[ b[trân,+i s[ duc[ mai departe unde apa nu se-ntinde,Pe maic[-sa care \ine fr[\iorul lui la sân.

Nu e mijloc de sc[pare de a Domnului urgie,Pretutindini este moarte, pretutindini ocean,Numai stânca uria=[ se ]nal\[ cu mândrie,Ar[tându-=i golul cre=tet preste groaznicul noian.

P-acea mare ]n[l\ime singuri doi tineri sc[par[,Ginga=a fat[ Selmina =-amorezul s[u iubit,Ei v[d moartea cum spre dân=ii se apropie amar[,Mul\[mi\i c[ =i atunce soarta nu i-au desp[r\it.


Amândoi au r[mas singuri din grozavnica pierire,Cungiura\i de negre ape, d-acel vifor furios;Ploaia preste ei se vars[ ca =iroiul ]n pornire,Clocotesc fierbând deasupra tunetele fioros.

Iar prin latul ]ntuneric ce se-ntinde pe t[rieCând de când br[zduind cerul fulgerul scânteitor,Preste undele muginde le-ar[ta cu groz[vieCum plutea ca ni=te plaghii le=ile fra\ilor lor.

A Selminei line lacrimi cu ploaia amestecateSe pr[val ca dou[ râuri pe-ovilit[ fa\a sa,Inima-i din loc s[rit[ de abia ceva se bate,Ca s-arate c[ via\[ ]n ea ]nc[ mai era.

Ca o floare ]ncujbat[ d-a criv[\ului suflare,Se lipe=te lâng[ pieptul pre scumpului ei Edvin,+i privindu-l mult[ vreme, cu o lung[-mbr[\o=are}n sfâr=it astfel gr[ie=te, slobozind un slab suspin:

“Nu ne-a mai r[mas, Edvine, de n[dejde nici o raz[,A sosit a vie\ii noastre sfâr=itul ]ngrozitor,Prive=te cum sluta moarte c[tr[ noi ]nainteaz[!O, durere-a desp[r\irei! O, al nostru trist amor!

Ah! care din aste valuri, unelte-a mor\ii cumplite,Care e acel ce soarta pentru noi l-a hot[rât?Pu\inele mele zile iat[-le de-acum sfâr=ite!Sprijine=te-m[ ]n bra\e-\i, s[ mor l-al t[u sân iubit.

}n curând a s[ soseasc[ mâna mor\ii cea de ghea\[+i de draga ta Selmin[ s[ s-ating[-nfiorat,

127Negru pe alb

S[ m[ ia de lâng[ tine, de lâng[ scumpa mea via\[Ca s-afunde ]n adâncuri un suflet nevinovat!...”

}n fiorii sp[imânt[rii le=in[ tân[ra fat[,Undoioasele ei coame viforul le-nv[luia;Sem[na ca o ml[di\[ de-un vânt ager sf[r[mat[.+i — furtuna nu-ncetase, =i apa se tot suia!

}n a sale slabe bra\e Edvin strâns la piept o \ine,C[utând s[ o ]nvie cu-al s[u rece s[rutat;Nu gânde=te la pieirea ce era pe lâng[ sine.Lumea, viforul, potopul, via\[, moarte a uitat.

Nimic alt[ el nu vede decât pe-a sa mult-iubit[+i-n vederea ast[ trist[ ]n inima lui sim\indO durere mult mai crud[ decât moartea cea cumplit[,Fa\a ei muiat[-n lacrimi o s[rut[ suspinând,

Zicând: “Draga mea Selmin[! ah! rogu-te, te treze=te,Fie-\i mil[, o pre-dulce, de-al meu plâns, de-al meu oftat,Mai deschide ochi=orii, pe iubitul t[u prive=te!Ah! al t[u sufle\el poate c[tr[ ceruri a zburat!”...

De-a iubitului s[u lacrimi =i duioas[ s[rutareSe de=teapt[ biata fat[ din acel le=inat greu,+i-n[l\ând spre ceruri ochii, c-o adânc[ suspinareZice: “Oh, cât e de mare mânia lui Dumnezeu!

O, tu sfânt[, prea-]nalt[, fiin\[ misterioas[!Tu care ai locuin\[ ]n acest cer ]nfocat,Dumnezeule cumplite! de ce mâna-\i mânioas[Preste noi nenoroci\ii cu urgie-ai ap[sat?


Care fu a noastr[ vina, prea-puternice-mp[rate!De vrei s[ ne pierzi cu lumea care \ie a gre=it?Au doar sunt atât de grele =i mari a noastre p[cate?}ns[ noi n-am f[cut alt[ decât numai ne-am iubit.

Oh! cât e=ti de stra=nic, Doamne, ]n a ta dreapt[ mânie,Cât d-amar este paharul ce-l bem ]n acest minut!...Ah! din mintea mea nu ias[ acel ceas de groz[vieCând ]n undele turbate pe-al meu tat[ am v[zut.

Cum se lupta ]mpotriva ]nviforatelor ape,Nevoindu-s[ s[ poat[ p[n-la noi a se urca,+i v[zând c[ nu-i r[mâne vro n[dejde ca s[ scape}ntinses-a sale bra\e spre-a m[ binecuvânta;

Când deodat[ preste dânsul c[zând valul cu pornire+i d-aceast[ de pe urm[ mâng[iere m-a lipsit;}ns[, scumpule Edvine, oricare nenorocireA= uita fiind cu tine, vie\uind cu-al meu iubit...

Dar ce poate face omul ]mpotriva voiei sfinte?Cine poate ]n\elege scopul ei acel ascuns?Iart[ cârtirile noastre, Dumnezeule p[rinte!C[ci ele scap dintr-un suflet ce durerea l-a p[truns.”

Edvin sprijinea ]n bra\e p-a lui scump[ amorez[Ce de silnica suflare a furtunii s-alignea,C[uta nenorocitul ca s[ o ]mb[rb[tez[,S[-i astâmpere durerea, =i aceste ]i zicea:

“Draga mea! Nici o fiin\[ pe lume nu mai tr[ie=te,Din ob=teasca pr[p[dire nici un om n-a mai r[mas,

129Negru pe alb

Numai noi mai viem ]nc[, dar =i pentru noi sose=teMoartea s[ ne-mbr[\o=ez[ ]n acest amarnic ceas.

Cum a rou[i pic[tur[ soarele de diminea\[O usuc[ =i o scurge, ca =i când nu ar mai fi,Astfel, scumpa mea Selmin[, fu =i trista noastr[ via\[,Se usc[ precum =i roua, =i cât =i dânsa tr[i.

Dumnezeu acest puternic, a c[rui suntem lucrare,Pedepse=te pe dreptate pe omul cel vinovat;El ne-au f[cut, el ne pierde. — S[ ne plec[m cu r[bdare,Neuitând c[ el de este drept, e =i mult-]ndurat —

Ca un st[pân =i p[rinte ceart[, dar =i miluie=te,Pentru noi, a sa zidire, ]ngrijire va avea,El o vecinic[ via\[ ]n ceruri ne preg[te=te.” —+i — furtuna nu-ncetase, =i apa se tot suia!...

De cuvintele acestea Selmina ]ncuragiat[,Sim\i o nou[ putere ]nc[lzind sufletul s[u,C[tr[ cer cu duio=ie ochii mai r[dic-o dat[Zicând: “L[udat s[ fie numele lui Dumnezeu!

De-acum poate sosi moartea, ea nicicum m[ ]ngroze=te,C[ci ]ncai mor mul\[mit[ lâng[ scumpul meu iubit...”Vorbind ]nc[, iat[ apa preste dân=ii n[v[le=te;Valurile-acoperindu-i ]n adânc i-au ]nghi\it.

1837, noiemv.


MELANCOLIA

O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivireM[ ]ndeamn[ s[ cânt ast[zi acea tân[r[ sim\ireCe-n singur[tate numai ]=i are loca=ul seu,Dar ceresc trimis ]n lume din sânul lui Dumnezeu.Fie ca aceste versuri ce curând vor fi uitateS[ aduc[ alinare vrunor inimi ]ntristate,+i resfirând pe-a lor cale ni=te nemernice flori,S[ le-mpr[=tie necazul =-ai sup[r[rilor nori;C[ci pl[cerile sunt multe care vin din bucurie,}ns[ nu pu\ine are =i dulcea melancolie;+-un om sim\itor alege, decât agere cl[tiri,Pe ale melancoliei lini=titele uimiri.}l prive=ti c[tând s[ afle ]n al artelor loca=eNu icoane renumite, pomeniri mândre, trufa=e,Ci tabloul melanholic unde-un june-amorezatSt[ j[lind pe str[ini \[rmuri de iubita-i dep[rtat;Sau un tân[r ce suspin[ ]ntru-o singur[tate,Suferind pentru-a sa \ar[, pentru drept =i libertate. Câte ori a zilei raz[ ]l g[se=te ]nc[ treaz,Adâncit ]n reverie =i cu lacrimi pe obraz!Câte ori petrece noaptea absorbit ]ntru gândireaUnui fulger de n[dejde ce-i menise fericirea,Cugetând la suvenirea unor dulci ]mbr[\o=eri,Uitând via\a =-ale lumii minciunoasele pl[ceri!Ah! Amorul e virtute pentru cine-l pre\uie=te,Pentru cel care ]l simte, =i din inim[ iube=te!Fericit cine-l cunoa=te! fericit cine-l sim\i! Iat[ lina prim[var[ ]ncepu a ne zâmbi;Mii de flori ]nsmalt[ câmpul r[v[rsând a lor miroase,Iar zefirii pintre frunze cu-a lor aripi r[coroaseR[spândesc un dulce sunet pe natur[-nveselind,

CUPRINS

131Negru pe alb

+i la glasul lor f[ptura se resimte ]nviind.Dar decât acel lux mare a naturii ]nfloritePrefer[m mai bine umbra celor r[diuri lini=tite;Acolo ]n ]ncântare sub frunzi=ul nep[truns,Inima ]=i dezv[le=te simtimentul s[u ascuns.Când copaci plecând asupr[-\i a lor frunte despletit[}\i ]ntov[r[=esc pa=ii pe-o carare mult iubit[;Când zefirul care-n =esuri de abia r[sufl[ lin,Pintre frunze se aude ca un gem[t de suspin;Toate chem la reverie, toate plec la ]ndurare,+i-n r[coarea acea dulce inim-afl[ stâmp[rare.C[ci condus[ de natur[ spre mai tinere gândiri,Cu pl[cere-=i aminte=te trecutele suferiri. Vezi p[râul acest trândav, sc[ldând paji=tea cea verde,Cum prin flori trufa= se primbl[, =i subt arce verzi

se pierde?Valul s[u pare c[ poart[ lacrimi limpezi =i oft[ri,}ndemnând cu-a sa murmur[ la duioase cuget[ri;Lâng[ el o mândr[ salce cu lungi ramuri atârnate}=i ]mplânt-]ntr-a lui ape cosi\ele-i resfirate;Acea und[ gem[toare, acel arbure j[lindParc[ sunt doi juni prieteni ce, al nostru chin privind,Se ]ndur l-a noastre patimi, la a noastr[ grea durere,+i ne-aduc prin a lor fream[t o pl[cut[ mâng[iere;Noi iubind comp[timirea ce ei vor a ne-ar[ta,Afl[m vie mul\[mire lâng[ dân=ii a ofta.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

S-ascult[m, ce se aude? Ce nou glas r[sun[ oare?A dumbr[vii cânt[rea\[, ginga=a privighetoare,Prin accente iscusite r[diul tot a ]ncântat;Ascultând-o simt c[-n sine-mi un nou ce s-a de=teptat.Cât iubesc s[-mi opresc pa=ii subt umbra de desf[tare


Unde cade ]n suspine a ei jalnic[ cântare!Gânditor =i dat cu totul s-aud dulcele ei glas,Sub copaciul acest mândru ]n uimire am r[mas,Nu bag seam[ c[ deasupr[-mi vijelie se stârne=te,Sau c[ soarele apune, ori c[ tunetul vuie=te,+i c-a zilei luminare de pe cer acum s-a stâns;Simt a ei durere numai, ascult numai al ei plâns,Dar t[cu — nu mai r[sun[ tânguioasa-i melodie,Eu stau ]nc[, ascult ]nc[ cuprins de melancolie. Steaua zilei ostene=te tânjitoarele-mi vederi;Ochiul meu muiat ]n lacrimi afl[ mai multe pl[ceriCând pe nori d-azur =i aur c[utând se obose=teLumina ce nu se vede, dar tot ]nc[ se sim\e=te:Ziua ast[ care moare, noaptea care s-a ]ntins,Umbra cea misterioas[ ce p[durile-a ]ncins,Dulcea paserei cântare ce treptat se mic=ureaz[,Trandafirul ce s-ascunde, râul care murmureaz[,+esul, câmpii ce de umbr[ peste tot s-au ]nv[lit,R[coreala ce r[vars[ un v[zduh ]mb[ls[mit,Luna gale=[ ce-ncepe s[ se nal\e cu trufie,Ar[tându-=i printre neguri a sa frunte argintie,Linul zuzet ce din ap[ se r[dic[ cu amor,A nemernicei bufni\e cântecul ]ngrozitor,Aduc mult[ alinare la a inimii durere,+i sub v[lul s[u natura are-o mai vie pl[cere. Toamna ve=ted[ =i trist[ are iar[=i frumuse\iCa =i omul ce ajunse ale vrâstei c[runte\i.Când din v[i cu turb[ciune achilonul se r[dic[,+i când frunza-ng[lbenit[ l-ai copacilor trunchi pic[,Muritorul melancolic v[zând natura murind,La al s[u iubit prieten departe de el gândind,Afl[-o crud[ mul\[mire ]n a firei dezbracare,C[ci frumoasa prim[var[ ]nfrunta a sa-ntristare;

133Negru pe alb

}ns[ toamna suferind[ potrivit[ cu-al s[u chinE un leac l-a lui durere, un p[rta= l-al s[u suspin.Acel =es, acea dumbrav[ =i colnicele cernite}l privesc, =i de-a lui jale parc[-s =i ele mâhnite.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cât iubesc printre ruine s[ m[ primblu-adeseori,Monumente p[r[site a c[ror locuitoriF[ceau lumea s[ r[sune de-a lor fapte l[udate,Trei lucruri iubind ]n via\[, onor, glorie, dreptate.Dar pierir-acum eroii, =i ai lor urma=i mi=ei,Interesul au pova\[ =i-nvr[jbirea ]ntre ei! —Nu mai sunt! — A lor cenu=[ ce-n v[zduh fu aruncat[De fii corci =i f[r[ cuget cu dispre\ este c[lcat[!Ah! curând sosi-va vremea tic[lo=ii a sim\i}n ce râp[ egoismul are a-i pr[p[stui!... Cugetând la vechi eroii, =i privind a lor morminteDe Saturn desfigurate, ]mi aduc ades aminteCât de mari au fost odat[, câte neamuri au ]nvins,+i simt ochi-mi c[ se ]mplu de un patriotic plâns.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

V[d o veche monastire, sfânt azil de poc[in\[,Unde nevinov[\ia ]=i aleas[ locuin\[.Al aramei tristul sunet gândul meu a de=teptat,Spre loca=ul mântuirii pa=ii mei a ]ndreptat.}n aceste ziduri sfinte unde Domnul se m[re=te,P[c[tosul alinare con=tiin\ei lui g[se=te;Aici suflete viteze, p[r[sind a lumii greu,}=i petrec restul vie\ii l[udând pre Dumnezeu.Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia,Când ]i v[d, un nou pre\ are ]n ochi-mi melancolia,Judecând c[-n lumea asta ne e dat s[ suferim...


Unde sunt? Unde m[ aflu? — Lâng[-un jalnic \interim!

Ce cucernic[ privire! Ce icoan-]navu\it[!Câte gânduri mâng[ioase pentr-o inim[ r[nit[!}ns-aice nu se vede nici un falnic mausoleu,Care s[ ]nveciniceasc[ pomenirea vrunui reu;Nu, nici marmur[, nici aur, nici aram[ se z[re=te,Pe-a saracilor morminte numai iarb[ verde cre=te.

Te salut, loca= cucernic s[rmanului muncitor,Care-a fost toat[ via\a statului folositor!Te salut! pentru c[ traiu-i pururea ]n asuprire,De abia aice afl[ o adânc[ lini=tire;Cu respect =i duio=ie m[ ]nchin astui mormânt...Patriot a fost acesta, de folos l-al s[u p[mânt.Nu un trântor ce ]n via\[ numai r[u =tiu a face+i din a \[rii lui sânge s[ se-ngra=e-n bun[ pace.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aurora se ive=te vestitoarea dimine\ii.Alt[ zi — Luna s-ascunde — Un nou pas pe calea vie\ii!

1838, septemv.

GELOZIE

+tii, drag[, pentru ce când te v[d, m[ mâhnesc?+tii pentru ce ades când mai mult te privesc,M[ vezi posomorât, =i ne-ncetat oftez,Când tu m[-mbr[\o=ezi, eu tac =i m[-ntristez?Când tu credin\[-mi juri, =i-mi dai ]ncredin\[riDe cel mai dulce-amor, r[spund prin suspin[ri?

CUPRINS

135Negru pe alb

+tii pentru ce? — Ba nu. — Ah! trebui s[ \i-o spun.Destul e de când chin ]n sufletu-mi adun!}n inim[-mi s-a-nfipt un ghimpe veninos,+i p[timesc, =i v[d, =i simt c[ sunt gelos!Când ]mi ]nchipuiesc c[ numai DumnezeuFu-n stare a crea un suflet ca al t[u,Când =tiu c[ n-a mai fost nici poate a mai fiCa tine pe p[mânt s[ poat[ a iubi,M[ tem de orice om se-ntâmpl[ de-ntâlnescS[ nu-\i zic[ cumva cuvântul: te iubesc!Cunosc c[ m[ iube=ti, o v[d ne]ncetat,Dar oare n-ai avut vrun alt amorezat?Noaptea când toate dorm, vrodat[ n-ai gânditLa altul careva ce iar[=i te-a iubit?Când luna str[lucind s[lteaz[ pintre nori,+-un grier r[gu=at cânt[ ascuns prin flori,Nu-\i la=i capul ades plecat pe mâna ta,+-aminte nu-\i aduci atunci de cineva?Vrun ideal prin somn, spune-mi, nu ai visat,+i dup[ acel vis cumva n-ai suspinat?Tu-mi zici c[ m[ iube=ti c-un dulce blând surâs,Dar oare-acest cuvânt la altul nu l-ai zis?+tiu c[ nu pot tr[i f[r[ al t[u amor,Dar sunt gelos, gelos! =i simt c[ o s[ mor!

1839, mai.


LA M***

Cât e de crud, s[ te-afli ]ntre ai t[i str[in!

E l i a d , Visul

Copil[ tineric[, frumoas[ ca pl[cerea,De ce voie=ti s[ afli cumplitul meu necaz?Ah! numai aste lacrimi ]mi pot curma durerea.Când vin ca roua dulce de-nund[-al meu obraz.

}ntrebi care e chinul ce darm[-a mea junie?De ce privirea-mi trist[ se pleac[ spre p[mânt?Amara mea durere, ah! nime nu o =tie,+i nime nu va =ti-o p[n-voi intra-n mormânt.

O inim[ ce simte e vrednic[ de jale,Ca floarea cea pl[pând[ ce cre=te pe-un \[rm sec,A patimilor vifor uscând frunzele sale,O las[ ve=tezit[ de-o calc[ to\i câ\i trec.

Nici ura, nici amorul, nici lumea-n=el[toareCe ne-ncetat m-adap[ cu fiere =i venin,Nu pot s[ fac[ alt[ decât s[ m[ omoare.Dar ]ns[... nu-s aceste ce-mping al meu suspin.

Aceea care trista-mi via\[-noureaz[,E un secret ce zace ]n inim[-mi ascuns,Iar raza bucuriei ]n veci nu-l lumineaz[,+i dulcea mâng[iere ]n ea nu a p[truns.

. . . . . . . . . . . . . . . . .

De n-a= fi sim\it poate a= fi =i eu ]n lumeAsemene cu al\ii ce au al ei favor,

CUPRINS

137Negru pe alb

Ce orbi de fumul slavei ]=i cump[r[ un numeVânzându-=i con=tiin\a =i Dumnezeul lor.

Eu nu am fost ca dân=ii, de-aceea-n suferin\[Petrec, lipsit de toate pl[cerile lume=ti,Dar cugetul ]mi spune c[ n-oi avea c[in\[,C-am fost =i eu unealt[ la rele omene=ti.

Via\a-mi negurat[ tu po\i s-o faci senin[,Copil[ tineric[, cu ]ngrijirea ta;Când v[d ochii t[i umezi, zâmbirea ta cea lin[,A= vrea — de-ar fi putin\[ — durerea-mi a uita.

+i toate-mi par frumoase, s[ fiu numai cu tine,Dumbrava, râul, câmpul, azurul cel ceresc.Când seara luna iese, =i tu e=ti lâng[ mine,Mai mare fericire pe lume nu doresc.

Dar — nu-ntreba pricina ce darm-a mea junie,De ce privirea-mi trist[ se pleac[ spre p[mânt;Amara mea durere, ah, nime nu o =tie,+i nime nu v-a =ti-o p[n-voi intra-n mormânt!

1839, august

MAR+UL LUI DRAGO+

(Doin[)

Azi este s[rb[toare!Români, s[ ne gr[bim,}n =es la vân[toarePe Drago= s[-nso\im.

CUPRINS


Griji\i armele voastre,Curând s[ alerg[m,Din locurile noastreHo\i, feare s-alung[m.

Doin[! Doini\[!Zân[ pl[vi\[!Vino cu noi;Tu ne scute=te,+i ne fere=teDe-orice nevoi.

Optzeci de oi despoaie,+i prin frig[ri le pun;De surle, de cimpoaieP[durile r[sun.Vitezii se a=eaz[Pe lâng-un mare foc+i Drago= osp[teaz[Cu dân=ii la un loc.

Doin[! Doini\[!Zân[ pl[vi\[!Vino cu noi;Tu ne scute=te,Tu ne fere=teDe-orice nevoi.

Sunt gata, stau cu to\iiS[ plece la izbânzi,Ca s[-ntireasc[ ho\ii,S[ capete dobânzi.Drago= merge naintePe-un cal cu ager curs,

139Negru pe alb

El preste-mbr[c[mintePoart[-o piele de urs.

Doin[! Doini\[!Zân[ pl[vi\[!Vino cu noi;Tu ne scute=te,+i ne fere=teDe-orice nevoi.

Veseli de sârg pornir[Românii mult voinici,Ca lan\ul ce ]n=ir[Pe-a plaiului potici.Nevestele cu jalePrivindu-i, l[cr[mând:}i auzeau la valeCum se cobor cântând:Doin[! Doini\[!

Zân[ pl[vi\[!Vino cu noi;Tu ne scute=te,+i ne fere=teDe-orice nevoi.

1848, mai

DOIN{ NOU{

De când eram ]nc[ mic,Doina =tiu, =i Doina zic,C[ci românul, cât tr[ie=te,Tot cu Doina se mândre=te.Eu cu Doina m[ pl[tesc

CUPRINS


De bir =i de boieresc;Boii mei când aud Doin[,Ar[ \elin[ =i moin[,+i ]mi sam[n cel ogor,Cântând Doinele cu dor.Iar de aud vreo feti\[Cântând Doina-n poieni\[,Alerg fuga de-o g[sesc,+i de Doina ]i vorbesc.Ea m-ascult[ bucuroas[,C[ci ]i mândr[ =i frumoas[,+i-mi zice c[ m-a iubi,Dac[ Doina i-oi vorbi.V[ spun drept, orice mi-\i face,Doina =tiu =i Doina-mi place.

EU SUNT ROMÂN...

(Cântec)

Fran\ez, neam\, rus, ce firea te-a f[cut,P[mântul t[u e bine-a nu uita;Oricui e drag locul ce l-a n[scut.Eu, fra\ii mei, oriunde-oi c[uta,Nu mai g[sesc ca dulcea Românie,De-o =i hulesc câ\i se hr[nesc ]n eaCorci venitici. Dar oricum va fi, fie,Eu sunt român, =i-mi place \ara mea.

Laud[ mul\i pe fran\ezul voios,Pe mândrul rus, pe neam\ul regulat,La dân=ii, spun, c[-i bine =i frumos;

CUPRINS

141Negru pe alb

Dar, fra\ii mei, eu oricât am ]mblatPe drumuri lungi cu =ine ferecate,Nu m[-nvoiam; =i vre\i s[ =ti\i de ce?Pentru c[-mi plac =oselele s t r i c a t e .Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea.

Str[ine \[ri ]mi place-ades s[ v[d,Dar sunt s[tul lumea de-a colinda;}n \ara mea de-acuma voi s[ =[d;C[ci, fra\ii mei, oriunde voi ]mbla,N-o s[ g[sesc acea bun[ primireCe m-am deprins ]n \ar[-mi a videa;+i ]n str[ini e rece g[zduire!Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea.

Tân[r eram =i s[rutam cu-amorC[priii ochi zburdatecei Dridri.Ea m[ vându! =i eu voiam s[ mor,Când m[-ntâlni o blond[ m i l a d y.Dragostea ei sc[p[ a mele zile,Dar m[-nghe\a, =i m[-nc[lzi abiaDulcele-amor româncelor copile...Eu sunt român, ]mi place \ara mea.

La mas[ beau adese vin str[in,Tocai, bordo, =ampanie iubesc,Iar mai ales prefer vinul de Rin,Dac[ nu am cotnar =i odobesc;Când ]ns[ am, de=ert pline pahare,Apoi ]ncep s[ cânt vreo m a n e a ,+i sunt tot beat cât \in zilele-amare!Eu sunt român, mi-e drag[ \ara mea!

1853, august


+ALUL NEGRU

(Traduc\ie)

La =alul cel negru m[ uit ]n t[cere+i sufletu-mi rece e nemâng[iat,Pentru c[ de jale, de chin =i durere

Este sf[=iat!Eu ast[zi la lume a spune voiesc,Din care pricin[ cumplit p[timesc.

Când eram mai tân[r iubeam cu dulcea\[O ginga=[ greac[ cu p[rul frumos,Cu negre sprincene, cu rum[n[ fa\[

+i trup ml[dios;C[ci atunce lesne ]n amor credeam,+i am[r[ciunea-i ]nc[ n-o =tiam.

Iscusita fat[ cu a sa iubire,Cu-a ei c[t[tur[ ce ]nfl[c[ra,Singurul meu bine, =-a mea fericire

Pe lume era.Dar statornicie este pe p[mânt?...Credin\a e vorb[, amorul cuvânt!

}ntr-una din zile, poftisem la mas[Câ\iva buni prieteni, cu care vorbindM[ sim\eam ferice, la greaca frumoas[

Gândul meu fiind.C[ci de zile negre grij[ nu purtam;Vro nenorocire nici macar visam.

Iat-un mâr=av jidov vine =i-mi =opte=te:“Greaca ta, st[pâne, ce-atât o iube=ti,

CUPRINS

143Negru pe alb


Te vinde pre tine =i te viclene=te,Iar tu nici gânde=ti!”

Eu ]i d[dui aur =i ]l bl[st[m[i,+i pe credinciosu-mi rob atunci chem[i.

Pe calul meu ager s[rii cu gr[bire,+i l[sându-i frâul ca vântul zburam,Nu sim\eam durere, nici comp[timire,

Ca piatra eram.O negur[ ochii ]mi p[injini,+i ]nghe\ul mor\ei inima-mi slei.

Dar când casa grecei z[rii de departe,Sl[bi tot curajul =i puterea mea;Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte,

+i intru la ea.O, vai! o, turbare! o, chin nedescris!V[z... aievea oare sau e vrun r[u vis?V[zui f[r[delege, v[zui pâng[rire!Pe-un arman ]n bra\e \inea strâns la sân,+-a lor buzi lipite ar[tau sim\ire,

Numai prin suspin.Iute ca un fulger palo=ul am scos...C-o crunt[ lovire i-am pr[v[lit jos!

Apoi a lor trupuri c[lcând cu turbare,Priveam a feti\ei chipul cel pl[cut,Guri\a-i deschis[ cerea s[rutare

+-]ntr-acel minut.Atunci de pe capu-i =alul am luat,+-am =ters ]n t[cere fierul sângerat.

145Negru pe alb

Tot ]nc[ \iu minte ruga ei duioas[,+i cum din grumazu-i sânge gâlgâia...De-acum se sfâr=ir[ greaca cea frumoas[,

+-amoriul cu ea!De-acum pentru mine zi senin[ nu-i!Cui s[-mi spun durerea? Amor s-ar[t cui?

Robul lu[ ]mbe trupurile-n spate,+i-ndat[ ce-a nop\ei umbr[ se ivi,Merse, =i ]n apa Dun[rei spumate,

El le azvârli.Ah! cu trupul grecei ]n val ]ngropat,+-a mea bucurie s-a acufundat!

Nici minut, nici oar[ nu mai am de-atunceDe-amor, de odihn[, ci numai de chin,Nu mai am ochi negri s[ mai s[rut dulce,

Via\a mea-i suspin!La =alul cel negru ]n t[cere cat,+i tristul meu suflet e nemâng[iat!

PRINCESEI CATINCA CONACHI VOGORIDE24 ianuarie 1856

Afar[ este vicol, austrul vâjâie=te+i zguduie coliba s[rmanului lipsit,

El tremur[ =i geme, suspin[ =i hule=tePalatul de al[turi ce-l vede str[lucit.

“Acolo — el gânde=te — bogatu-n desf[tarePetrece, d-ale lumei pl[ceri ]ncungiurat!

Nu vede pre s[racul ce pâine macar n-are,El lipsei =i nevoiei de ceri e condemnat!”

CUPRINS

146

Constantin Negruzzi

A=a nenorocitul cârtea, =i-n desperarePleca ]n jos privirea cu jale =i cu dor,

Când iat[ i s-arat[ un ]nger de-ndurareCe vine cu gr[bire s[-i deie ajutor.

O! multe ai =ters lacrimi =i mult[ mâng[iereA dat nenorocirei frumosul t[u ]ndemn!

Fii vesel[, o doamn[! c[ci po\i s-alini durere,+i po\i de ]ndurare s[ dai un mare semn.

Bogatul =i s[racul te binecuvânteaz[;Bogatul, c[ci ia pild[ de nobile sim\iri,

S[racul, c[ci prin tine de chin se u=ureaz[,+i scap[ de a lipsei cumplite suferiri.

APOLOG

P§n metrsn �aristsn

Tot timpul care oameniiPe lume ]l petrec,

Preste roata NoroculuiA se sui se-ntrec;

Iar când acum se bucur[C[ s-au urcat pe ea,

Gândind s[-=i fac[ mendrelePrecum n[dejduia,

Rotunda roat[ r[pedePe schi\e se-nvârti,

+i mândrul poticnindu-se,Cade cum nu gândi.

Iar omul ce de ra\ieSe tot c[l[uzi,

+i-n toat[ vremea cump[na

CUPRINS

Saburo K Tokano

Saburo K Tokano

Saburo K Tokano

147Negru pe alb

}n ori=ice p[zi,Nu-i pas[ dac[ vifore

Pe lume s-au stârnit,Vârtejele-ntâmpl[rilor

}l afl[ lini=tit.El =tie c[ furtunele

Nu pot lung timp \inea,Curând veni-va soarele

Ce le va-mpr[=tia.Cunoa=te juc[riile

Vicleanului Noroc,De-a lui favoruri putrede

Râzând, ]=i bate joc.

Acest fel traiu-i limpedeSe trece lini=tit,

+i când moartea s-apropie}l afl[ preg[tit.

1857, iulie

IVTEATRU

MUZA DE LA BURDUJ{NI

FARS{ }NTR-UN ACT

D i s t r i b u \ i e

Persoane Actori

Cucoana CALIOPI BUSUIOC . . . . . . . . . . . . . d. Millo+at. TROHIN, vame= =i amorezat de c-na Caliopi . . . . . N. TeodoruDR{G{NESCU, nepotul s[u . . . . . . . . . . . . . * * *

TEODORINI, actor românBARON FLAIMUCSIGNIOR TURLUPINIKIR LACHERDOPOLOS

ST{NIC{, b[iet de \[ran, slug[ la c-na Caliopi: . . . . . P. Neculau

Scena se petrece la Burduj[ni, ]n casa c-nei Caliopi

. . . . . . . . . . . . Teodorini

CUPRINS


SCENA 1(Teatrul ]nf[\i=eaz[ un salon)

D R { G { N E S C U (singur). }n sfâr=it iat[ ziua cea mare...Of! =i tare-s ]ngrijit! P[n[ aici, slav[ Domnului, toate merg bine.Cucoana Caliopi a priimit tustrele r[va=ele, =i a r[mas ]ncântat[de dânsele. A=teapt[ cu cea mai vie ner[bdare vizita pe\itorilorei; =i ideea unor izbânde a=a de frumoase o fac rea =i amarnic[c[tr[ mo=u-meu. Macar de l-ar face s[ se las[ de dânsa!

Când se-ntâmpl[ de se leag[Amorul de vrun b[trân,S[ m[ crezi c[ nu-i de =ag[,Leag[-l de gard =i-i d[ fân.Toat[ mintea-=i pr[p[de=teCa =i bietul mo=ul meu;St[ricica-=i r[sipe=te+-apoi ]mbl[ teleleu.

SCENA 2DR{G{NESCU, ST{NIC{, =-apoi TEODORINI

S T { N I C { . Cucona=ule, te-ntreab[.D R { G { N E S C U . Cine?S T { N I C { . Unu cu straie nem\e=ti, care zice c[ vine de la d-

ta =i nu te-o g[sit.D R { G { N E S C U . Nu-l cuno=ti?S T { N I C {. Nu l-am v[zut de când sunt.D R { G { N E S C U. Zi-i s[ intre.S T { N I C { (la culise). Poftim ]nuntru, domnule. (Teodorini

intr[.)D R { G { N E S C U. Ce? tu e=ti, Teodorine?(C[tr[ St[nic[.) Ce

face cuconi\a?

(bis)

151Negru pe alb

S T { N I C {. S-o pus la taulet[.D R { G { N E S C U. Bine, du-te de-\i caut[ de treab[. (St[nic[

iese.) Avem vreme de vorbit.TEODORINI. Viu de la tine, mi-au spus c[ e=ti aice, =-am venit

]nadins ca s[-mi dai cele de pe urm[ =tiin\i.D R { G { N E S C U. Tronc! tocma când o s[ ne apuc[m de

treab[! E=ti a=a de struluibatec, ]ncât sunt sigur c-ai uitat tot ce\-am spus.

T E O D O R I N I. A=a \i se pare? Ascult[ dar s[-\i repetez lec\iamea. Tu iube=ti pe duduca Anica, fata unui proprietar de aice;p[rin\ii \-au f[g[duit-o, dac[ mo=u-t[u s-a face danie \ie, darmo=u-t[u nu vrea s[ se lege, p[n[ nu s-a ]ncredin\a de vrea sauba s[ mearg[ dup[ dânsu c-na Caliopi Busuioc, care-i f[g[duie=tec[ l-a lua de zece ani acum. Deci, ca s[ dezb[r cu totul pe mo=u-t[u, eu, Teodorini, actor român =i prietinul t[u, am scris treir[va=e sus-pomenitei c-ne Busuiocese, ]n care sub trei numedeos[bite ]i cer de trei ori mâna sa, mâna aceasta ce o a=teapt[mo=u-t[u de atâta vreme; =i n[dejduiesc c[ voi izbuti ca p[n[ ]nsear[ s[ aleag[ numita c-n[ Busuioceas[ macar pe unul dintustrele persoanele ce o s[ reprezentez, de nu pe tustrele.

D R { G { N E S C U. Minunat! Ce vrei dar s[ mai =tii?T E O D O R I N I. Vreu s[ =tiu mai l[murit, acea ce tu mi-ai spus

din fug[. De pild[, ce lucru-i ast[ c-n[ Caliopi Busuioc, care deatâta vreme face s[ suspine inima cea de vame= a mo=u-t[u?

D R { G { N E S C U. O alc[tuire de toate ridiculele trecute,prezente =i viitoare, o fat[ b[trân[ =i nebun[ care-=i ]nchipuie=tec[ nebune=te pe to\i b[rba\ii, =i socoate c[ nu-i po\i zice bun[diminea\[ f[r[ s[-i faci o declara\ie de amor. Când rea =i nesuferi-t[, când simtimental[ =i cochet[, s-aprinde =i se alint[ ca o copil[brudnic[, =i deodat[ o vezi c[ se arunc[ ]n diserta\ii metafizice =i]n dispute literare, de n-o mai ]n\[lege nici dracul. Toat[ dorin\aei e s-aud[ vorbind de dânsa. }nchipuie=ti-\i c[ se socoate poet[=i muzicant[, ]ncât bietul târgu=orul nostru geme de versurile =i


de sonatele ei; de aceea noi to\i o numim Muza de la Burduj[ni.T E O D O R I N I. Cum dracu mo=u-t[u, un om a=a de rece =i

de flegmatic, s-a ]namorat de dânsa?D R { G { N E S C U. O cunoa=te de mult. S-a deprins v[zând-o

]n toate zilele; =-apoi au fost odat[ amândoi tineri; lumea a =i vorbitmulte de dân=ii pe vremea aceea. Vrea pesemne s[-=i r[scumperep[catele tinere\ilor.

T E O D O R I N I. Mai are ea niscai resturi de frumuse\[?D R { G { N E S C U. Ce are a face? O groaz[, frate! orice \-ai

]nchipui e mai pu\in decât cum e ]n fiin\[.T E O D O R I N I. M[ri, ce spui?D R { G { N E S C U. Te-i ]ncredin\a când ]i vide-o.T E O D O R I N I. Planul meu e gata. Sub numele de neam\ o

s[ atac sim\itatea ei, cochet[ria sa sub acel de italian, =i s-o fac s-oapuce n[b[d[icile sub acel de grec; las-pe mine, =i haidem acas[la tine, trebuie s[-mi fi adus costiumele; =i fiindc[ =i casa ta echiar al[ture, n-a s[ urmeze z[bav[ ]ntre vizitele mele.

D R { G { N E S C U. Toat[ n[dejdea mea-i la tine! (Iese amân-doi; St[nic[ intr[.)

SCENA 3

S T { N I C { (singur). Iaca, bre! cucona=ii i=tia se duc, parc[se tem de cuconi\[. Doamne! cât ]i de amarnic[ azi! nimic nu-imai place. Am ]nchiet-o de trei ori =i tot s-o rupt sferile, curgeaapa de pe mine; pe urm[ o trebuit s-o v[ruiesc din cap p[n[ ]npicioare, da ]ncai acu-i alb[ =i ro=[ ca o p[pu=[.

Parc[-i scoas[ din cutie,Z[u a=a-i de pupuic[,}ns[ geaba! n-a s[ fieNiciodat[ frumu=ic[.

153Negru pe alb

O feti\[ de la \ar[N-are-atâte fesfesele,Se g[te=te la izvoar[Cu ghioci =i viorele;Nu ca aste târgove\eCe se dau hojma cu hum[,}ncât seam[n[-a lor fe\eVâzdogi b[tute de brum[.

Eu nu =tiu de ce nu-=i tocme=te o fat[ ]n cas[? M-o luat pemine, pentru c[ m-o crescut =i m-o ]nv[\at carte; zice c[ fetele]mbl[ dup[ b[ie\i, parc[ b[ie\ii nu ]mbl[ dup[ fete, h[, h[, h[!Ian s[-i g[tesc benghiurile, =i s[-i pun oglinda la soare ca s[ sevad[ ghine. Aha! o aud cântând, pesemne s-o schimbat vântul.Dinioarea era pozn[!

SCENA 4C-na CALIOPI, ST{NIC{

C - n a C A L I O P I (cântând).Azi cu o peti\iuneM-adres[i c[tr[ Amor,+i-l rug[i cu-ncord[ciune,S[ astâmpere-al meu dor.De-a mea trist[ pus[ciune,Te ]ndur[, zeu de foc!De nu vrei protest[ciuneS[ ]ntind ]n orice loc.

Azi am compus versurile aceste. Cum ]\i par, St[nic[?S T { N I C {. Frumos, cuconi\[, tare frumos. Cam mult ciune

=i t[ciune.


C A L I O P I. Taci, n[t[r[ule, dac[ nu conprinzi limba cea frumoa-s[, =i d[-mi un scaun. (St[nic[ aduce un scaun.) Nu aice; pune-ldinaintea oglinzii, prostule! (Se pune jos.) A=a-i c[-s bine, St[nic[?ha! cum ]\i pare! Ce zici de pana asta care am pus-o ]n vârfulcapului, a=a-i c[ m[ prinde minunat?

S T { N I C { (]n parte). Parc[-i de cei care joac[ pe frânghie.C A L I O P I. Ce-ai zis?S T { N I C {. Zic c[ tare bine ]\i =ede.C A L I O P I. A=a-i? \ine, caut[ aici ]n ridicol =i f[-mi lectura

celor trei bilete, ]n vreme ce eu ]mi voi pune benghiurile.S T { N I C { . Cuconi\[! D-apoi \i le-am mai cetit de vro trei ori.C A L I O P I. Nu face nimic; nu se satur[ cineva de ceea ce place.S T { N I C {. De la care s[-ncep?C A L I O P I. Fie ori de la care.S T { N I C {. Iaca a neam\ului.(Cete=te.)

“ C u c o n i \ [ ,Mul\i prietini a mele mi-au spus c[ in di gan\e Moldau nu e

nimic mai curioz decât d-ta; =i fiindc[ eu vreu la mine un femeecurioz, purced ast[zi de la Cernovi\ cu aine iudi=e ailvaghen cas[ aduc ]n fuga mare inima mea la picioarele d-tale, cu care ihhabe di ere...=.c.l.

B a r o n F l a i m u c ”C A L I O P I. +tii c[-i curioz om, germanul acesta? treci la al

italianului, stilul lui ]mi place mai mult decât a celorlal\i, seservirarisarise=te de espresiiuni mai alese. Cete=te, zicu-\i.

S T { N I C { (cete=te). “Principesa mea!”C A L I O P I (curmându-l). Principesa mea! cât e de gentil, cât

e de galant! s[-\i spun drept, St[nic[, inima mea simte o ne]nvingi-bil[ at[=[ciune pentru amantul acesta! urmeaz[... Principesa mea!

S T { N I C { . Nu =tiu unde r[m[sesem.C A L I O P I. E, gogomane, la principesa mea!S T { N I C { (cete=te). “Principesa mea! De este adev[rat c[

siete corta e gros[...” C-ni\[, parc[ nu-i cinstit lucru ce spune el aice?

155Negru pe alb

C A L I O P I. A=a se pare deodat[, dar, s[ vezi, ]nadins o zice;se cunoa=te c[-i om de gust. Zi ]nainte... S[ vezi cum ]nobileaz[ elceea ce spune.

S T { N I C { (cetind). “C[ siete corta e grosa, precum m-au asi-gurat mai multe persoane, m[ jur... Dac[ va fi cu volia d-tale... s[te ieu de spoz[.” Spuz[? ce va s[ zic[ el cu spuza?

C A L I O P I . Spoz[, va s[ zic[ so\ie, ne-nv[\atule!S T { N I C { (cetind). “De când am speran\[ c[ vei fi mia, nu

mai tr[iesc, mor, am murit! a=a, principesa animei mele!...”C A L I O P I (curmându-l). Auzi tu? Nu-s numai principes[

simpl[, sunt principesa animei lui. Ah! m[ ]ncânt[!S T { N I C { (cetind). “A=a, principesa animei mele! m[ dau

d-tale cu totul, vei fi zei\a mea...”C A L I O P I (curmându-l). Zei\a sa! ce stil! zei\a sa! un zeu

m[ face p[rta=[ divinit[\ei sale! pare c[ v[z Olimpul, tot ce estesublim =i mare la poalele tronului meu... zei\a mea! ah, gustambroziune, beu nectar! asta m[-mbat[!

S T { N I C { (cetind). “Vei fi zei\a mea, =i eu ]\i voi fi sclav...”C A L I O P I (curmându-l). Eu ]i voi fi zei\[, =i el ]mi va fi sclav.

Ce antitez[! o zei\[ =i ]ndat[ un sclav! O, cât de u=oare vor filan\urile sale! Nu te teme, ginga=e str[ine! }\i voi s[m[na via\acu roze, toate zilele tale se vor petrece ]n lângori amoroase, =iputerea mea va fi ]ntrebuin\at[ numai ca s[ aduci gelozie la lumea]ntreag[. Destul, St[nic[ f[tul meu, nu mai urma, c[ m[ pr[p[-de=ti. — D[-mi biletele.

S T { N I C {. Da s[ nu cetesc pe acel a grecului de la Gala\i?C A L I O P I. Fi! stilul s[u cade greu; persoana sa trebuie s[-\i fi

dând colici.S T { N I C {. Poate, cuconi\[, mie ]ns[ ]mi pare r[va=ul lui tare

cu gust; sunt multe lucruri bune de mâncat ]ntr-]nsul.C A L I O P I. Cete=te-l dar, oricum =i aceasta este o conside-

raciune, adus[ frumuse\ilor mele, =-apoi cum zice poetul:“Cine are gust s[-mi cread[ c[ amoriul am iubit,Nu ]n ranguri, nu ]n titluri, ce ]n omul iscusit”.


S T { N I C { (cetind).“ C h e r a m u !

Eu sunt un boiar negu\itor, pentru c[ de=i sunto sluziaris sânto=i bacalis. Am auzito de d-ta c[ e=ti foarte mucalit[, pozna=[ =ibogat[, =i fiindc[ mie-mi plac ta cabazlichia che ta grosachia, amluat cai de posta, =i viu s[-\i spun, c[ de-i voi s[ fii femeia mea, tefur, te duc la Gala\i, =i-\i a=tern la poale toate putinele cu icre, cumasline, toate chiupurile cu marinate =i licorini, =i toate cutiilecu halva =i rahatlicumia, care sinto is to bacalico tu dulu sas.

S l u z e a r i s L a c h e r d o p u l o s ”C A L I O P I. Ce-i drept, e de=[n\at[ scrisoarea lui; ideea s[

m[ fure e original[.S T { N I C {. M[ mir numai de un lucru, cuconi\[! cum dracu

s-o potrivit ei s[ vie tot ]ntr-o zi?C A L I O P I. Bizarerie, b[iete, a micului zeu Cupidon care vrea

s[ m[ loveasc[ prin ]ntreite asalturi! (S-aude b[tând la u=[.)S T { N I C {. S-aude b[tând.C A L I O P I. Ah! atacul a s[-nceap[; vezi cine-i, St[nic[.(St[nic[

iese.) Caliopi, Caliopi, p[z[=te-te! strune=te-\i inima; =tii c[ \-auf[cut destule pozne.

SCENA 5C-na CALIOPI, =at.TROHIN, ST{NIC{

S T { N I C {. Cuconu Trohin!CALIOPI (]n parte). Of! nesuferita gânganie! St[nic[, d[-mi

degrab[ colec\iunea poeziilor mele. (St[nic[ ]i d[ caietul.)T R O H I N. Bun[ diminea\[, cuconi\[.C A L I O P I (cu glas moale). Ai gând s[ =[zi mult, arhon =atrar!

am o migren[ grozav[, =-a=i vre s[ fiu singur[.T R O H I N. G[teala d-tale nu seam[n[ a bolnav[; mi se pare

c[ cine nu se simte bine nu trebuie s[ se strâng[ a=a tare.

157Negru pe alb

C A L I O P I. Cine \-a spus c[-s strâns[?T R O H I N. Se vede cale de-o po=t[.C A L I O P I. Ai vrea poate s[ ]mblu ]n habacii ca d-ta. Nu =tiu

ce manie e asta s[ ]mble a=a ]ncoto=m[nat?T R O H I N. A=a m-am deprins de la p[rin\i.C A L I O P I. Când te v[d a=a, mi se zgârcesc nervile.T R O H I N. Ce pot s[-\i fac eu?C A L I O P I. Ce po\i s[ faci? Po\i s[ te ]mbraci dup[ mod[. }n

locul n[dragilor acelor ro=i, s[ pui un pantalon elegant, botine deglan\, un bonjur f[cut dup[ jurnal ca toat[ lumea bine educat[, =-atunci a= putea suferi viderea d-tale, dar ]n halul acesta, o ceriule!m[ sparii!

T R O H I N. M[! de când te-ai f[cut a=a sp[rioas[, cucoan[!\iu minte c[, ]ntr-o vreme, nu te prea sp[riam.

C A L I O P I. Ce vrei s[ zici, boierule?T R O H I N. M[ pricepi d-ta, dar vorba mult[, s[r[cie, spune-mi,

c-ni\[, luatu-\-ai de seam[? O s[ sfâr=im vrodat[, ori ba? Destui-szece ani de când m[ por\i cu vorbe. Z[u m-am s[turat; a= vrea s[m[ v[d =i eu pus la cale.

C A L I O P I . Trebuie s[ se cunoasc[ cineva, p[n[ a nu sedetermina a-=i lega soarta.

T R O H I N. Mi se pare c[ de dou[zeci de ani am avut destul[vreme s[ ne cunoa=tem bine.

C A L I O P I (iute). Du-te afar[, St[nic[! (St[nic[ iese.) Ai ni=tevorbe incovenante, care sunt insuferibile. Ne cunoa=tem dedou[zeci de ani! aceste mai trebuia s[ le spui dinaintea b[ietuluiacestuia. N-ai nici o delicate\[ =i când te porne=ti la hodorogit,nu te mai poate nimic opri... dou[zeci de ani!

T R O H I N. Dar, dar, dou[zeci de ani, dac[ nu mai mult.C A L I O P I. Haide, haide, zi boierule, zi ce-\i iese ]nainte.

Dou[zeci de ani! — N-oi fi niciodat[ femeia unui om care m[cunoa=te de dou[zeci de ani.


T R O H I N. Bun! }n sfâr=it \-ai c[lcat pe inim[, mai bine a=a;]ncai s[ se =tie; mie-mi plac lucrurile pe fa\[; =-apoi s[-\i spununa, pentru ce gânde=ti c[ vreu s[ m[-nsor cu d-ta? pentru c[sunt singur =i vine o vrâst[ unde are cineva trebuin\[ de otov[r[=i\[. D-ta e=ti cam vorbari\[, cam nestâmp[rat[, m-a= fi luatcu d-ta =i mi-ar fi trecut poate de urât... Dar s[ nu mai vorbim deasta. Am pus la cale s[ ]nsor pe nepotul meu, lucru care-mi paremult mai cuminte decât s[ te ieu pe d-ta; m[ fac danie lui cutocmal[ c-a veni cu femeia lui s[ =ad[ cu mine, =-atunci fire=te oiavea cu cine a-mi pitrece vremea, f[r[ s[ mai am b[taie de cap.

C A L I O P I. Minunat! ]nz[streaz[-\i nepotul, ]nsoar[-l, f[ ce=tii cu dânsul, ce-mi pas[ mie? +tii c[ nu-l pot suferi, un imperti-nent care caut[ toate chipurile s[ m[ ieie ]n râs. Dar, fire=te, poftesc]n casa mea s[ nu mai calci. Destul e de când m[ comprometezi,dep[rtând partizile ce mi se ]nf[\o=eaz[. }n adev[r, când vedecineva pe un om c[ se \ine litc[ de poalile unei biete tinere femei,cine mai are curajul s[ se prezenteze? }ntre noi, dar, s-a sfâr=it,nu mai avem nimic de-mp[r\it ]mpreun[. Vezi c[ =i eu fire=te =tiua m[ hot[r] ca =i d-ta de lesne. Sluga, arhon =atrar. Sluga.

T R O H I N. Plec[ciune, cucoan[; ne-am hot[rât fire=te a nune mai videa ca ni=te oameni ce se cunosc de dou[zeci de ani,dar poate, cine =tie, \i-i mai lua de seam[. (Iese, St[nic[ intr[.)


C A L I O P I. N-am s[-mi mai ieu de seam[. (Lui St[nic[:) Ianspune-mi, b[iete, uimit[-s?

S T { N I C {. Unde, cuconi\[?C A L I O P I. Fa\a nu mi-e schimbat[? Figura nu mi-e tulburat[,

pref[cut[-s?S T { N I C {. Z[u, cuconi\[, ai pus atâta zugr[veal[, ]ncât nu

se mai cunoa=te.

159Negru pe alb

C A L I O P I. D[-mi s[ beu ca s[ m[ lini=tesc. (St[nic[ ]i d[ deb[ut.) Parc[ s-aude nu =tiu cine; vezi cine-i, St[nic[, ]ntreab[numele =i anonseaz[ frumos. (St[nic[ iese.) N-oi mai auzi vorbindde vrâsta mea de-acum, slav[ Domnului!

Dac[ crud timpul cu-a lui ravagiuri,Natura noastr[ o vesteze=te,Ne r[mân ]nc[ multe-avantagiuri;Inima arde =i sfârâie=te.Precum =i vinul când se-nveche=teE mai puternic, mai cu pl[cere,Astfel femeia de ce iube=te,De ce tot ]nc[ amor mai cere.

SCENA 7

Cucoana CALIOPI, baron FLAIMUC, ST{NIC{

S T { N I C { (anun\ând). Baron Flaimuc.C A L I O P I. Bonjur, domnule baron. (Sculându-s[, las[ s[ cad[

basmaua.)F L A I M U C. Untertenigster. Fon di cuconi\[ ai dat jos... (Arat[

basmaua.)C A L I O P I (luându-=i basmaua). Mersi, baron.F L A I M U C. Se pare poate curioz la cuconi\a vizita meu, dar

zo precum Dioghenes grihi=er filozof c[uta un om, eu gnedigefrailain, caut un baronesa pentru mine, un curioz baronesa. Cautmult un curioz baronesa, =i acum mi se pare am g[sit pe dânsul.(Ar[tând cu degitul la c-na Caliopi.)

C A L I O P I (alintându-se). Diogen c[uta un om des[vâr=it.F L A I M U C. Eu am g[sit un femeie, care are tot sfâr=it.C A L I O P I. Galanteria dumitale, domnule baron, m[ ]ncânt[,

de=i m[ ]ngrij[=te c[ n-oi pute ]ndestul r[spunde la opiniuneace v[ face\i de mine.


F L A I M U C. O, ia; la noi, cuconi\[, femeile au obicei s[ sem[rite ca s[ fac[ chinder; eu doresc un femeie care s[ fac[ lamine poezii zo vi der +iller, vi der Ghete.

C A L I O P I. Ghete! +iller! ce nume ]nalte ai rostit, baron!Feblele mele talente cum vor r[spunde la a=teptarea dumitale?

F L A I M U C. Sile=te =i poate. Aber nu trebui s[ gânde=ti cheasta opre=te pe noi de a face chinder, und chinder und poezi. Ia,main =a\!

CALIOPI. Ah! Limbagiul acesta testimoneaz[ c[ sim\ibilul amor=-au stabilit lucr[toria ]nfocatelor sale darde ]n sânul vostru.

F L A I M U C. Frumos, aber fer=tee niht. — Câ\i ani ai ladumneta?

C A L I O P I. Dou[zeci.F L A I M U C. Tân[r, pre tân[r... Saperment! asta sup[r mult

la mine... Atâta tot?C A L I O P I. Nu =tii, baron, c[ o femeie asupra vrâstei niciodat[

nu-=i sloboade cel pe urm[ cuvânt.F L A I M U C. Sloboade, sloboade, ih bite.C A L I O P I . Trebuie dar s[ m[ m[rturisesc ca unui duhovnic;

am dou[zeci =i trei.F L A I M U C. Zer venig. Nu se poate s[ faci treizeci?C A L I O P I. Doamne fere=te, baron, nu se poate. Pune dou[zeci

=i cinci, =i s[ nu mai fie vorb[.F L A I M U C. Fie, finf und \van\ig... Când ]i fi baronesa mea, ]i

spune mai mult la mine.C A L I O P I. Cu neputin\[. Eu sunt p[n-acuma o ieder[ fragil[,

neavând stejar de care s[ m[ sprijinesc.F L A I M U C. Eu oi fi der stejar =i ne-om sprijini ale baide. Când

nunta?C A L I O P I. Ah, ce grab[! D[ vreme sfielei mele s[ se gân-

deasc[ p[n-a nu r[spunde.F L A I M U C. A! zi zind bolnava de sfial[? O!... p[n[ mâini

trece, a=[-i?

161Negru pe alb

C A L I O P I. O! cât e=ti de grabnic.F L A I M U C. O, ia, trebuie, p[n[ mâini s[ treac[ sfiala; =-apoi

du bist maine, ih bin daine, om cânta, om s[ri, om juca.— Apropo,dan\en-zi?

C A L I O P I. Ceva.F L A I M U C. O, himel!(Baron Flaimuc ia pe cucoana Caliopi =i

face un tur de val\. Orhestru cânt[: O du liber Augustin. Baronul=i cucoana Caliopi fac o promenad[ cu trei pa=i cu mare flegm[.Trecând pe lâng[ ramp[, c-na Caliopi strig[ la orhestru: Plus vite.Orhestra joac[ repede, baronul face un tur iute =i cu multe grimasecu c-na Caliopi, p[n[ ce ea, obosit[ cade pe un jâl\.)

F L A I M U C. |um viderzeen, maine libe; dain pur tujur.CALIOPI (abia r[suflându-se). Ah! ah! Adio, barona=ul meu!

(Baronul iese.)

SCENA 8

C-na CALIOPI, ST{NIC{(Cucoana Caliopi se scoal[ =i-=i face vânt cu evantaiul.)

S T { N I C {. {ra! cuconi\[! Da ce fel de ibovnic ]i aista! Nicite-o luat ]nc[ =i te-o pus la joc; =tii c[-i pozna=? Eu de-a= fi femeie,nu l-a= lua, Doamne ap[r[.

C A L I O P I. N-ai luat seama, St[nic[, c[ n-au conferit nimicdespre figura mea?

S T { N I C {. Eu nu mai =tiu, pesemne are orbu g[inilor. Hi, hihi! au fost degeaba toat[ boiala. Hi, hi, hi!

C A L I O P I. Ah! dragul meu St[nic[! cât e de tânguibil[ o jun[femeie, când urmeaz[ a-=i decida soarta! Dac[ =i ceilal\i doi or fitot a=a, o s[ fiu sâlit[ s[ m[-ntorc la =atrarul, de care ]ns[ m[cotorosisem din toat[ inima.

S T { N I C {. Te-ai cotorosit de cuconu Trohin? Z[u, bine aif[cut, cuconi\[. Dac[ este s[ am st[pân, mai bine pe cuconu baron;el mai tare-mi place.


163Negru pe alb

C A L I O P I. N-ai grij[, b[iete, n-a fi nici unul, nici altul. Nu;am o presim\ire =i inima-mi spune c[ scumpul meu Turlupini valua m[rul.

S T { N I C {. Eu socot, cuconi\[, c-ar fi bine dumneta s[ nu-idai nici m[r, nici par[, p[n-nu-i videa =i pe grecul cel cu putinile=i cu chiupurile... Acela are multe lucruri bune.

C A L I O P I. Nu te teme.S T { N I C {. Vezi dumneta, cuconi\[, c[ nu =tiu cum dumneta

nu te prea \ii; ce nevoie era s[ joci =tair cu neam\ul, =i s[-i zicibarona=ul dumitale?

CALIOPI. Asta nu va s[ zic[ nimic[. Trebuia s[-i dau o ideebun[ de mine, ca s[ nu-l las s[ se r[ceasc[.

Amorul glume=te,Juc[rii iube=te,Deci trebui strunit,

Menajarisit.

De-l slobozi pre tare,Dai de sup[rare,Deci trebui strunit,

Menajarisit.

De-l \ii ]n respect}i f[r-de efect,Deci trebui strunit,

Menajarisit.

SCENA 9

Cei din urm[, TURLUPINI

TURLUPINI (iute). Intru f[r[ a m[ anun\a, adorabila mea, a=ade mare impacien\[ am de a-\i c[dea la picioare. (Schimbândtonul.) Ma m[ ]nselo cu bun[ seam[, madamigel[; voi nu sunte\i


persoana che io caut; nu s[m[na\i dup[ vrâst[ s[ fi\i damigel[de m[ritat.

C A L I O P I. Ce ]n\elegi cu vrâsta, domnule?T U R L U P I N I. Este foarte giovine, foarte tener[.C A L I O P I. E! când are cineva =eptesprezece ani, nu-i a=a tân[r.

(Se alint[.)T U R L U P I N I. A, minunat! sono transportato, incantato!C A L I O P I (]ncet lui St[nic[). A=a-i c-aveam dreptate, St[nic[;

vezi cât e de amabil?T U R L U P I N I. Che ochi! che gura! che figura! ia s[ v[d

din\ii?(Cucoana Caliopi ]=i arat[ din\ii.) O, perle di Oriento! nondubito che la siniorina salta, joaca, dan\a, canta.(Rugându-o.) O,la sua voce!

C A L I O P I. Sunt cam r[gu=it[, sinior!T U R L U P I N I. Nu-i nimic[, cvalche coza, una barcarola, una

arieta italiana.C A L I O P I. Trebuie s[ m[ supun.T U R L U P I N I. Faciamo una =ena dramatica e tragica.T U R L U P I N I

Che mi servi che sei bella,Se non m’ami, o, crudella!Sveniro quel nero cor.Che tradissi il mio amor.

C A L I O P IPietà, Signore, chiedo.

T U R L U P I N IInumana, non ti credo.

C A L I O P ISon un’povera donzella.

T U R L U P I N IMa sei cruda, infidella!

CA L I O P ISventurata, a ! son io!

165Negru pe alb

T U R L U P I N ITu tradisti l’amor mio.Sveniro quel nero cor,Che tradissi il mio amor!(Aice o ucide cu ev[ntaliul ei.)

C A L I O P I . Ai nu m[... c[ m[ gâdil...T U R L U P I N I. Crudela! a= vrea s[ te pap, s[ te mânânc, s[

te ]nghit.C A L I O P I. O, sinior! tare e=ti aprins!T U R L U P I N I. Che delicioas[ petrecere o s[ avem. Te-oi adora,

mi-i adora, ne-om adora, =-apoi om s[ri, om juca, om cânta...C A L I O P I (cu nevinov[\ie). Numai atâta o s[ facem, siniore?T U R L U P I N I. Aste sono numai bagatele... ]i videa, te-i mira...

Ma che b[iet este acesta? \i-i ficior, \i-i frate, \i-i v[r? fie oriche,carrisima, zi-i s[ ias[ afar[; prezen\a lui m[ sup[r[.

C A L I O P I (cu fric[). Ba, ba, s[ nu te duci St[nic[, s[ nu cumvas[ te duci. Dar ce vrei de la mine, siniore? m[ faci s[ tremur. O,ceriule! ce amor!

T U R L U P I N I. Numai dumneta po\i inspira asemine amor; =i,zei\a mea, te ador; (Cade ]n genunchi =i se scoal[ ]ndat[) ma voi?

C A L I O P I. }n adev[r nu =tiu ce s[ r[spund.T U R L U P I N I. Che? nu vrei s[ te marita con il sinior Turlupini?C A L I O P I. Nu zic asta.T U R L U P I N I. Apoi che zici, per dio! r[spunde; m[ faci s[

suf[r un milion de mor\i, nu =tii che...

A! când so\ia vei fiLui sinior Turlupini,Vom d[n\a =i vom cânta,Vom dormi =i vom mâncaParmezan cu macaroane,+i confete =i bomboane.


A! când so\ia vei fiLui sinior Turlupini,Ne-om duce la opera,Ne-ncetat ne-om adora,+i vom merge la primblareCâte pe-un catâr c[lare.

A! când so\ia vei fi etc.

C A L I O P I. +tiu, sinior, dar sunt ]ngrijit[. N-am mai v[zut omca dumneta.

T U R L U P I N I. Pricina este c[ tuti li omeni sono di ghea\a, eio sono di foco. R[spunde-mi, cara, m[ iube=ti? m’ami?

C A L I O P I (c-o oftare). Poate s[ te vad[ cineva f[r[ s[ teiubeasc[, când nutre=te ]n piept un tezaur de amor?

T U R L U P I N I. O, gra\ie! Mile gra\ie! S-a ridicat un mare greude pe sufletul meu... Acum, cara mia spoz[, d[-mi o idee de inimadumitale. Sunt eu cel ]nt[i care a f[cut-o s[ palpite?

C A L I O P I. Mai ai ]ndoial[?T U R L U P I N I. Ma nime altul nu te-a curtenit?... nu rispo-

ndi!(Cu furie.) Corpo din Baco, cine-i obraznicul acela?C A L I O P I. Vame=ul de aici.T U R L U P I N I. Spusu-i-ai s[ nu-ndr[zneasc[ s[ gândeasc[?C A L I O P I. Da.T U R L U P I N I. Mai spune-i o dat[; scrie-i dinaintea mea, te rog.C A L I O P I. }i de prisos, sinior, l-am ]nl[turat.T U R L U P I N I. Molto bene. M[ duc subito, s[-mi trimit caii,

caleasca, oamenii...C A L I O P I. Dar mai ]ng[duie, mai avem treab[.T U R L U P I N I. Che a fost mai greu, e fato.C A L I O P I. Nu cred.T U R L U P I N I. Ha, ha, ha! Bagatele! Adio, adio! Vengo subito.

(Iese.)

167Negru pe alb

SCENA 10Cucoana CALIOPI, ST{NIC{

S T { N I C {. A=a-i c[-i gata =-aista, cuconi\[?C A L I O P I. Nu =tiu, f[tul meu, dar gr[birea lui care-i arat[

amorul m-a subjugat...S T { N I C {. R[mâne bietul grec cu putinile!

Z[u, cuconi\[, pacatu mare!Eu v[d c[ grecul aista areLucruri pl[cute, bune bucate,Tot cam s[rate =i chip[rate,+tiu c[ stomahul mi-ar fi tot plinDac[ bacalul mi-ar fi st[p]n.

Z[u cuconi\[, ie-l, m[ ascult[,F[r-a mai face vorb[-a=a mult[,Toate sunt bune c]nd omul are}n toat[ vremea de-ajuns mâncare.+tiu c[ stomahul mi-ar fi tot plinDac[ bacalul mi-ar fi st[pân.

C A L I O P I. S[ videm. }nc[ n-am luat nici o deciziune.S T { N I C{. Parc[ m-a= apuca c[ domnul Pirlipipi a s[-mi hie

st[pân.C A L I O P I. Dar ia spune drept, St[nic[; ce foc; ce limbu\ie!

Eram n[t[roaic[ pe lâng[ dânsul. Cum \-am p[rut ?S T { N I C {. Ca totdeauna. Da n-ai auzit, cuconi\[, c[ m[

socotea c[ \i-s ficior.C A L I O P I. S[rmanul! =tia el ce mai zice? Amorul ]i ]nvârtise

capul.S T { N I C {. Pesemne =i a dumitale cap era ]nvârtit, dac[ ziceai

c[ e=ti de =eptesprezece ani?

(bis)

(bis)


C A L I O P I. M[ rog, de unde ai luat s[ =ezi ]n cas[ când ammusafiri? Unde ai mai v[zut o slug[ s[ =ad[ ]nfipt ca un par ]nodaia st[pân[-sa, când nu-i singur[?

S T { N I C {. Z[u cuconi\[, mi s[ pare c-am f[cut eu bine. Denu m[-ntâmplam ]n cas[, Domnul =tie ce p[\eai cu domnulPirlipipi; cum ]ncepus[... z[u...

C A L I O P I. Gândeai c[ m[ temeam? cât e=ti de prost! A=a autrebuit s[ m[ fac, c-a=a-i moda.

S T { N I C {. S-aude nu =tiu cine... ]mi pare c[-i grecu... s[ =ad]n odaie?

C A L I O P I. Ba.S T { N I C { (iese pu\in =i apoi intr[ de anun\[). Cuconul

sulgerul Lacherdopulu de la Gala\i.(Iese.)

SCENA 11Cucoana CALIOPI, sulgerul LACHERDOPULOS

L A C H E R D O P U L O S. Calimera, che calos orisa! =tii, chera mu,c[-i departe de la noi =i p[n-la voi? de la un cap[t de \ar[ la altul.

C A L I O P I. Vii de la Gala\i, domnule?L A C H E R D O P U L O S. Chiar din politia Gala\ii; da s[ vorbim

de treaba noastr[. Ai primit revasul meu? Cum ti se pare? Ha,ha, ha, ai v[zut c[ eu vreu s[ m[ ]nsor c-o femeie cu duh =i cuparale, ca s-ar[t g[l[\enilor c[ =tiu alege. Am auzit-o che joci =iChera Marghiola; me tin adian sas. (O ia la joc =i cânt[ amândoi.)

L A C H E R D O P U L O S.Ah, chera Marghiola,De \e ai spart ola?

C A L I O P I.Dac-am spart-o ti che ti,Chi o horos cala crati.

169Negru pe alb

L A C H E R D O P U L O SAh, chera Marghiola,Scoate-m[ din bola.

C A L I O P IDe e=ti bolnav ti che ti,Chi o horos cala crati.

L A C H E R D O P U L O SAh, chera Marghiola.Amu nebuneala.

C A L I O P IDe e=ti nebun ti che ti,Chi o horos cala crati.

L A C H E R D O P U L O S. Paraxeno pragma! sunt lucruri carese ]n\[leg foarte lesne. Paradigmatos harin, eu a= pute gâci câteoca tragi dumneta. (Râde.) He, he, he, nici n-am trebuin\[ s[ ]ntrebde e=ti tân[r[ =i frumoas[, pentru c[ m-ar râde oamenii. (Râde.)He, he, he, dar de ai pnevma, asta n-o pot cunoa=te.

C A L I O P I. Când nu-i cineva gogoman, poate lesne cunoa=te.L A C H E R D O P U L O S. Iaca ce mi am zis ego. Duduca asta

se vede c[ are duh, de vreme ce i-a mers buhu de la Burduzanip[n[ la Gala\i... Zice parimia: de n-ar fi foc n-ar fi fum; dar iarbine c[ \-a r[mas macar atâta, dup[ ce le-ai prap[dit pe celelalte.Ma, ia spune-mi, m[ rog, ce te-ai ]mpopo\onat a=a? duhul ce aiar trebui s[-\i ar[te c[ nu te prinde diolu.

C A L I O P I. De unde vezi c[ m-am ]mpopo\onat? sunt de abia]mbr[cat[, sunt ]n neglije, ]n cel mai mare neglije.

L A C H E R D O P U L O S. Ma cum te ]mbraci dar când e=ti g[tit[?C A L I O P I. Ca muzele, domnule sulger, ca muzele, f[r[ =emi-

zet[, cu bra\ele, spatele =-aista (ar[tând pieptul) goale.L A C H E R D O P U L O S. More, s[ nu faci mascaralicuri de aste

când ]i fi la noi.C A L I O P I. Mascaralicuri! nu te teme c[ n-am de gând s[ fac

nici de-aieste, nici de altele.


L A C H E R D O P U L O S. Vezi c[ g[l[\enii no=tri sunt ]n stares[ cread[ c[ e=ti nebun[.

C A L I O P I. Nebun[! Auzi, nebun[!L A C H E R D O P U L O S. Contos psalmos, aleluia; eu am spus

la tot Gala\ul c[ e=ti un ipochimen deosebit; te a=teapt[ dar; ]i s[fii ca o didascalos a politiei, s[ le ar[\i ta marafetia, ta cabazlichiacare =tii; s[-i ]nve\i s[ fac[ stihus, che ta lipa... che ta lipa...

C A L I O P I. Le-oi ar[ta cum trebuie s[ primeasc[ ni=te obraz-nici ca dumneta.

L A C H E R D O P U L O S . Pola cala, arat[-le tot ce vrei, numainu le-ar[ta ce mi-ai ar[tat mie.(Arat[ pieptul.)

C A L I O P I (mânioas[). M[ rog, mult ]i s[ m[ sco\i din r[b-dare?

L A C H E R D O P U L O S. Te gr[be=ti s[ te m[ri\i? He, he, he,agali, agali. Te-i face sulzereasa n-ai habar. (Râde.) He, he, he,cum se uit[ la mine! se cunoa=te c-odinioar[ a fost ceva. Fost-ai,leleo, când ai fost, he, he, he!

C A L I O P I (furioas[). St[nic[! St[nic[! St[nic[!

SCENA 12

Cei din urm[, ST{NIC{

S T { N I C {. Ei! ce este, cuconi\[?C A L I O P I. D[-l pe dumnealui afar[.L A C H E R D O P U L O S (c[tr[ St[nic[). Nu te apropia, cater-

gari! (C[tr[ cucoana Caliopi:) Ti ine, chera mu? ]\i vorbesc cre=ti-ne=te =i-mi r[spunzi alantala. Bre ti musa! more a me sto calo! tetiamutra g[sesc eu =i la Gala\i. (Iese.)

C A L I O P I. A! (Cade pe un scaun.) A! mor!

171Negru pe alb

SCENA 13

Cucoana CALIOPI, ST{NIC{

S T { N I C { (]n sine). O! ce p[cat; cuconi\a n-a s[-l iee nici peaista, =-aista tare-mi vine mie la socoteal[. Cine =tie! se vede c[n-o =tiut cum s-o ieie, de s-o mâniet pe dânsul. Cu cuconi\a nutrebuie multe marafeturi.(Uitându-se la cucoana Caliopi careseam[n[ l[=inat[.) Cuconi\[, n-auzi, cuconi\[, cuconi\[ h[i!pesemne \-o f[cut ceva omul aista? Iaca, dac[ eram eu ]n cas[,nu-l l[sam.

C A L I O P I (sculându-se iute). D[-mi un pahar de vin curat.A! ]mi vine le=in; zi s[-mi fac[ degrab[ ni=te pârjoale.

S T { N I C { (se duce p[n-la culise =i strig[). Condurache!cuconi\ei nu-i e pre bine, f[ degrab[ ni=te pârjoale.(G[tind de b[ut,]n parte:) Asta-i bun, când o v[d c[ cere vin curat =i pârjoale, =tiuc[ n-are nimic.

SCENA 14

Cei din urm[, TEODORINI

T E O D O R I N I (v[zând-o bând, cu accent nem\esc). Das ist gut,face bun di baronesa.

C A L I O P I. Ce pofte=ti dumneta?T E O D O R I N I (accent italian). Per che, principesa mia, non

cono=ti pe il sinior Turlupini?C A L I O P I. Dumneta?T E O D O R I N I (accent grecesc). O arhon satraris, o vamesis

m-a poftit s[-\i dau r[v[selul a\esta. (}i d[ un r[va=.)C A L I O P I. St[nic[, ce ]nsemneaz[ asta?T E O D O R I N I (accent firesc). Cuconi\[, am venit s[-mi cer

iert[ciune. Pentru ca s[-\i plac, a= fi dorit s[ m[ fac ]n patru, darnu m-am putut ]mp[r\i decât ]n trei =i ]mi pare foarte r[u. Amcinste a m[ recomenda, c[ eu sunt baron Flaimuc, sinior Turlupini,=i sulgerul Lacherdopulos, totodat[ =i sluguli\a matale. (Fuge.)



C A L I O P I. A=a-i c[ tu n-ai fi ghâcit c[-i tot o persoan[? Eum-am priceput ]ndat[ c[ trebuie s[ fie o glum[ a =atrarului. }ns[s[ vedem ce-mi scrie. (Cete=te:)

“Cuconi\[!A=a precum singur[ ai hot[rât, c[ ]ntre noi s-au sfâr=it, apoi

am sfâr=it =i eu c[s[toria nepotului meu, c[ruia m[ =i fac danie;prin urmare aceasta fire=te m[ ]mpiedic[ de a fi ca p[n-acum, adumitale plecat[ slug[ =.c.l.”

S T { N I C {. A=a-i, cuconi\[, c[ asta n-ai ghâcit-o? +tii c[ tareseam[n[ c[-i s[ r[mâi fat[?

C A L I O P I. Pu=che-\i pe limb[, prostule! D[-mi colec\iuneade poezii.

S T { N I C {. Iac[t[-o. (I-o d[.)C A L I O P I (c[tr[ public). S[ v[ cetesc o elegie de-a mele? Ba

mai bine s[ v[ cânt un cântic.

Când o fat[ tot alege,Ea adeseori culege,}ns[, ah! ce desperare,Când =i ce culege n-are!Apolon o p[r[se=te,Dorul o ]mb[trâne=te;Din a lumii visuri goaleSe de=teapt[ cu ...

S T { N I C { (aducând un talger cu pârjoale). Pârjoale!C A L I O P I (mâncând). Ah! ]n ce oribil[ pus[ciune se g[se=te

o jun[ femeie când trebuie s[ dispuie... de inima sa, =i se vedenevoit[ a face o transac\iune... cu sentementul onorului! (}n vremece ea mânânc[ =i vorbe=te, intr[ =atrarul Trohin, Dr[g[nescu cu

173Negru pe alb

mireasa, Teodorini, tineri, dame etc. =i formeaz[ o hor[ ]mprejurulcucoanei Caliopi cântând:)

S[ tr[iasc[! s[ tr[iasc[!Muza de la Burdujeni,Buhul ei s[ se vesteasc[,De la Ia=i la Boto=eni.

CALIOPI (uimit[, cu talgerul de pârjoale ]n mân[). Ce va s[zic[? Ce ghet apan? domnilor, lasa\i-m[! (Vre s[ ias[ din cerculhorei, care cânt[ iar.)

S[ tr[iasc[, s[ tr[iasc[ etc.

( P e r d e a u a c a d e )

N o t [

Noi am fost zis — nu ne mai aducem aminte unde — c[ sunt mul\i careschingiuiesc =i sfâ=ie frumoasa noastr[ limb[, =i ]n loc de creatori se faccroitori, =i croitori r[i.

Asta ne-a ]ndemnat a compune aceast[ mic[ comedie, crezând c[ facemun bine ar[tând ridicolul unor asemine neologi=ti.

Publicul ne-a ]n\eles, =i ne-a r[spuns prin aplaudele sale, din care ]ns[partea cea mai mare se cuvine jocului arti=tilor no=tri.

}n adev[r, d. Teodorini e atât de bufon ]n ]ntreita sa rol[, d. P. Nicolauatât de prost[l[u ]n St[nic[, ]ncât =i nevrând te fac s[ bufne=ti de râs.

Cât pentru d. Millo, directorul Teatrului Na\ional, noi credeam c[ dup[Ni=corescu, Kir Gaitanis =i Baba Hârca, nu mai are cum fi mai comic; dar ne-am am[git, c[ci originalitatea cu care a creat rola Muzei ne face a gândi c[d-sa are o zân[ ves[l[ care-l ]nsufl[ de ne vr[je=te; =i c[ de la ]ndoitul s[utalent de autor =i actor, sau mai bine zicând de la iscusita sa pan[ =i minunatuls[u joc, teatrul are ]nc[ mult a a=tepta.

V NEGRU PE ALB

Scrisori la un prieten

SCRISOAREA I(Primblare)

Mai 1837

Dup[ ce trece Podul Iloaei — mi=eni\[ de judani strem\o=i =iputuro=i — c[l[torul respir[ mai u=or mergând prin bogate fâna\e=i m[noase sem[n[turi, ]ntov[r[=it de melodioasa cântare a cres-toasei ciocârlii =i a fricoasei prepeli\e, pre care o precurm[ dincând ]n când cristeiul cu r[gu=itul glas. El s-ar lasa bucuros la odulce reverie, dac[ pocnetele biciu=cei postilionului =i prozaicelelui r[cnete nu l-ar turbura. Dar iac[ te apropii de Târgul-Frumos!S[ nu te luneci a judeca dup[ nume =i lucrul! câte lucruri =i câ\ioameni ]=i ascund nimiccia sub pompoase numiri!

Acest târg a fost odat[ rezidin\[ domneasc[; acum ]ns[ nici ourm[ de antichitate ]n el nu se mai vede, decât numai o biseric[f[cut[ de +tefan Marele; pe urm[ ajunse a fi capitalie de \inut, iaracum nici aceea nu este. Târgul-Frumos de ce merge, se face urât.

Nu departe de aici, sunt apele minerale de Strung[, de ]nsem-n[tor folos la felurite boale; ele sunt ]ns[ ne]ngrijite. P[tima=ulnu numai c[ nu g[se=te ]ndemân[rile trebuitoare, dar e nevoits[-=i fac[ =i cas[ de locuit; pentru aceasta, mul\i p[r[sesc de a-=ic[uta lecuirea ]n patria lor, =i sunt sili\i a cheltui sume ]nsemn[-toare ca s[ se duc[ s[ g[seasc[ asemine ape la Mehadia sau la Baden.}n campania trecut[ mul\i din bolnavii ru=i s-au vindecat aice.

Aproape de Târgul-Frumos sunt ]ncânt[toarele domene a Ru-ginoasei. C[l[torul primind aici ospitalitate, uit[ necazele unuisup[r[tor drum. El pare c[ se treze=te transportat ca prin un

CUPRINS


farmec ]n un castel descris de Walter Scott, unde g[se=te pe lâng[m[rirea feodalit[\ii, gospod[ria Poloniei =i elegan\a Fran\ei; =idac[ vechii no=tri boieri — sprijeni a patriei =i a tronului — ar fiavut idee de arta heraldic[, negre=it n-ar fi uitat a scrie pe scutullor deviza vechii Engliteri Dieu et mon droit. Dar s[ ne ]ntoarcemla drumul nostru. Vezi ]ntr-acea vale frumoas[ — adev[rat peizaja Elve\iei — acel palat gotic, ]mpregiurat de modeste case \[r[-ne=ti? Acolo sunt Micl[u=enii. O cucerie sfânt[ te cuprinde privindcea bisericu\[ cungiurat[ de morminte ]mbr[cate de r[coroasapaji=te. Crucele aste de lemn umbrite de salcii pletoase vorbescmai mult inimii decât m[re\ele mausolee de bronz =i marmor[ cearat[ lumei de=ert[ciunea oamenilor. Toate vestesc aici lini=teasufletului =i dulcea\a vie\ii câmpe=ti.

S[ ne oprim aici ]n deal, ca s[ ne uit[m pu\in la acea frumoas[cas[ de pe culme, ce se pare zidit[ de mâna zânelor. Acolo este+cheea.

Pe =esul acesta s-au ]nfrânt ambi\ioasele planuri a ungureni-tului român Matias Corvin, c[rui de i-ar fi lipsit ambi\ia, dupretalentele =i virtu\ile lui, istoria pe dreptul l-ar pune ]n rândullui Tit, ce numea pierdut[ ziua ]n care nu i se ]nf[\o=a prilej s[fac[ vreun bine. Nu =tiu ]ns[ de ce privirea se ostene=te a seuita mult la aceast[ prea regulat[ arhitectur[; poate pentru c[lucr[rile nou[ n-au acel grandios ce se vede ]n toate lucrurileb[trâne. Aici pe vale curge Siretul; mai ]ncolo, pe un pestri\prundi= se leag[n[ trândava Moldov[. }ntocma ca o cochet[,dup[ ce face multe cotituri, ]n sfâr=it lâng[ Roman, vine de s-arunc[ ]n bra\ele Siretului, amorezului ei.

Drumul mare este prin mijlocul a câteva sate de unguri, adu=i=i locui\i aice de domnii români ]n vremea necurmatelor b[t[liice aveau cu rigatul Ungariei, c[ci \ara pustiindu-se adese den[p[dirile du=m[ne=ti, domnii o ]mpoporau cu prin=ii ce luau dela vecinii lor. Colonii de aceste sunt =i ]n Besarabia, unde multesate sunt locuite =i p[n[ ast[zi cu ru=i (malorosiani).

177Negru pe alb

}n vremea aceasta am ajuns la Roman, dar trebui s[ ne co-borâm din tr[sur[, =i n-ar fi nici o gre=al[ dac[ am merge pe josp[n[ la gazd[, c[ci prin bortele =oselei de pe uli\a Romanului,suntem ]n risc s[ ne pr[v[lim, =i s[ ne rupem gâtul.

Politia Romanului ]ntemeiat[ de romani =i numit[ PraetoriaAugusta =i mai apoi Forum Romanorum, este catedr[ episcopal[=i capital[ de \inut. Biserica episcopiei nu se deosebe=te prin alt[decât prin o clopotni\[ de mul\i ani ]nceput[ =i tot nesfâr=it[. Nimicmai frumos decât situa\ia acestui târg pe un vesel podi= ]mbr[\o=atde Siret =i Moldova, =i nimic mai urât =i mai trist decât casele lui.Un lan\ de dughene le lemn, mucede de vechie, cu lungi =i spân-zurate stre=ine, ]n care pentru toat[ marfa un rufos judan ]ntindetraiste, frânghii =i b[uturi, alc[tuiesc una =i singura uli\[ a Ro-manului. Odat[ ]ns[ acest târg a fost mai locuit, cum se cunoa=tedin multe case ce sunt acum pustii.

Aproape de Roman, pe mo=ia Gâdin\ii, se mai v[d ]nc[ urmedin risipurile cet[\ii Smeredava. Dar iac[ am venit la Moldova.Vornicul Ureche zise c[ numele \[rii vine de la ea =i de la c[paucalui Drago=; gre=[=te ]ns[ bunul b[trân ]n ast[ ]nchipuire ce =i-af[cut-o singur. |ara fu numit[ pentru frumuse\a ei de romani MolisDacia sau Molis Davia, =i râul =i-a luat nume de la \ar[. Aici iarpedestri trebui s[ trecem podul, dac[ vrem s[ sc[p[m ]ntregi, c[cipodelele joac[ ca tu=ele clavirului.

Negura de nepl[cere ce ]\i d[ ]n[untrul Romanului se ]mpr[=tie]ndat[ ce ai ie=it din el. Drumul de ce merge se face mai vesel =imai pitoresc. Culmele aste ]mbr[cate cu r[diuri umbroase, sateleaste cu a=ez[rile mândre, mun\ii azurii ce se privesc ]n dep[rtare,vegeta\ia ast[ vie, toate te fac s[ ui\i urâtul târgurilor. Satul princare trecem este Bozienii; dincolo ]n stânga sunt Bude=tii. Toatesunt frumoase ]n \inuturile Romanul =i Neam\ul ce se par ogr[din[. Natura pe toate le-a ]nzestrat deopotriv[; le deosebe=tenumai gustul proprietarului.


S[ nu trecem cu neb[gare-n seam[ pe lâng[ B[l[ne=ti. }niazul acesta, precum odinioar[ ]n fântâna Ipocreni, ades sescald[ Muzele1.

Mergând ]nainte nu te po\i opri de a privi cu r[pire ast[]ncânt[toare vale ce se desf[=ur[ dinainte-\i ca un covor. Vezi celpârâu care o despic[ ]n lung =i seam[n[ de departe cu o cordea alb[?Se nume=te Crac[u. Artistul ar zugr[vi con amore acele sate vesele]mpregiurate de gr[dini ce se prelungesc pe ambe malurile lui, =iacest ]ntreit =ir de mun\i ce se ]ntind ]n amfiteatru pe orizon, tufo=i=i cre\i ca freza unei marcheze din veacul XIV, deasupra c[rora ]ndep[rtare domne=te Pionul, sp[rgând norii cu ple=uvul s[u cre=tet.

Iac[ intr[m ]ntr-o v[g[un[ ce pe ce merge se strâmteaz[. Vezicele c[su\e gr[m[dite sub poalele stânco=ilor mun\i? Ia-\i p[l[ria=i te pleac[; acesta e târgul Petrii! Râule\ul care l-am trecut devro trei ori, c[lcându-l ]n picioare cu dispre\, profund de o palm[=i abia zuzuind pe prundi=, cutremur[-te, c[ci e Huejdul! CândCarpa\ii se mânie pe petreni =i le trimit nori ca s[-=i verse ploaiepiste târgul lor, Huejdul acest lin =i ticnit, râule\ul acest nensem-nat se ]mfl[, pr[vale orice-i ias[ nainte, =i furios sparge, trage,]neac[ =i dup[ ce ]=i r[zbun[ de cei ce nu-l bagau ]n seam[, mergespumegând de se pierde ]n alte ape, agerul pârâu!

Biserica ast[ ro=ie este iar de +tefan ]n[l\at[ ]n cinstea Mer-g[torului ]nainte. }ndat[ ce câ=tiga o izbând[ asupra neprietini-lor, el nu lipsea a ridica =i un monument ]n care s[ se m[reasc[Dumnezeul r[zboaielor =i a ]ndur[rilor; pentru aceasta ]n rar târga Moldaviei nu vei g[si vreo urm[ de a lui; =i ]n vreme ce pome-nirea multor urma=i ai s[i cu sunet a pierit, lucr[rile eroului romândup[ trei veacuri =i jum[tate stau ]nc[ ]ntregi ]n Moldavia ca =inumele lui ]n inimi române.

Mai la vale este alt[ bisericu\[ f[cut[ de eteri=ti; singur[ urm[ce a mai r[mas din vestita Eterie! Dup[ fuga lui Ipsilanti =i a ce-

1 Pe atunci locuia acolo prietinul nostru fabulist A. Donici.

179Negru pe alb

lorlalte c[pitenii, Iordache Olimpioti intrând ]n Carpa\i veni cupu\ini bravi la Peatr[ =i f[cu ast[ biseric[; apoi statornic ]n cugetuls[u, merse de se ]ngrop[ pentru relege =i patrie sub zidurile Secului.

Pozi\ia Petrii e foarte poetic[. Ea st[ ]ntre doi ascu\i\i mun\i=ori.Cest mai nalt se nume=te Petricica, celalalt Cozla. Amândoi staufalnici =i amenin\[tori deasupra ei, sc[ldându-=i picioarele ]n apeleHuejdului ce =erpuie=te ]n vale, ]n vreme ce pe malurile lui, junaromân[ culege nu m[ uita ca s[ fac[ un buchet pentru amorezul ei.

Muntele e lasat pentru poet, =i poetul pentru munte. Aici pri-vind maiestatea naturii, el se inspir[ de a cânta amorul =i gloria,nu ]n zgomotul ora=elor unde câte o privighitoare pribag[, ]n aleetrase cu sfoara, sloboade ni=te sonuri tânjitoare =i regulate camuzica din califul de Bagdat.

Osian cânta ]ntre z[pezile Nordului, sub un cer brumos =i po-somorât.

Vale e me ama.

SCRISOAREA II(Re\et[)

April 1838

Una din cele mai mari sup[r[ri a traiului din provin\ie estecuriozitatea care un ia=an de=teapt[, când, din nenorocire, vronevoie ]l sile=te a ie=i ]n \inut. Abia apuc[ a se cobor] din tr[sur[,=i gloata curio=ilor ]ncungiur[ pre postilion.

— Cu cine ai venit?— C-un boier. (Pentru postilion tot ce nu e \[ran este boier.)— Cum ]l cheam[?— Nu =tiu.— De unde vine?— De la posta din urm[. +i râzând c[ l-a pâcâlit, postilionul

las[ pre curios s[ caute pre al\ii, ca s[-i deie mai l[murit r[spuns.

CUPRINS


}n vremea aceasta, locuitorul capitalei se culc[ =i doarme f[r[s[ =tie ce revolu\ie a f[cut venirea lui. Dar târgul fierbe p[n[ seara,când to\i provin\ialii se adun[ =i se a=eaz[ la preferan\. Nu e vorb[decât de noul venit; =o=otesc, vorbesc, n[scocesc, alc[tuiesc.

— Oare ]nsurat e? — Tân[r e? — B[trân e? — Ce caut[? cevrea? la ce a venit? — +tie fran\oze=te? — Cum ]l cheam[? — Cefamilie? — A s[ =ead[ aici? — +tie contradan\ul cel nou?— =i....=i... }i vine cuiva, auzindu-i, s[ cr[pe de necaz.

M[i d[un[zi vorbeam c-un june prieten de ast[ sup[r[cioas[boal[ de \inut, ce asupre=te pre bie\ii ia=eni.

— Eu am aflat o re\et[, ]mi r[spunse, cu care am sc[pat. Amavut trebuin\[, sunt acum vro trei luni, s[ m[ duc p[n[ la târgul...Cum am ajuns, a doua zi am dat un prânz mare, la care am invitatpre to\i magna\ii târgului, mari, mijlocii =i mici; barba\i, femei,babe, fete =.a.

S-au cam mirat de ast[ poft[, dar au venit cu to\ii. Am mân-cat, am b[ut, =i când am v[zut c[ erau gata a se duce, i-am rugats[ mai ]ng[duie pu\in, =i suindu-m[ ]n picioare pe un scaun, le-amf[cut acest cuvânt:

“Boieri, cucoane =i cuconi\e!“Eu sunt de la Ia=i;“+ed ]n cas[ cu chirie ]n mahalaua P[curarii.“Tr[iesc din venitul unii mo=ioare ce am.“M[ numesc B.B.“Am venit aici ca s[ scap de tina =i de pulberea Ia=ilor, =i o s[

=ed vro lun[.“Sunt trei ani de când a murit tat[l meu, =i =epte de când a

murit maic[-mea.“Am o sor[ m[ritat[ ]n Bucovina, care tr[ie=te foarte bine cu

b[rbatu-s[u ce \ine mo=ii cu anul, =i are velni\[ cu ma=in[, =i ununchi la Bucure=ti, care =ede pe Podul Mogo=oaiei n.751.

“Sunt holtei, =i n-am gând s[ m[-nsor.“Dup[ slujb[ nu ]mblu.“Nu-mi bat capul de politic[, =i n-am nici o opinie.

181Negru pe alb

“Nu sunt nici bun, nici r[u. La biseric[ merg rar. Nici fac, niciprimesc vizite. Vorbesc pu\in. Nu =tiu nici mazurc[, nici val\. Nujoc nici stos, nici vist, nici preferan\.

“Obicinuiesc a m[ culca la =epte, =i a m[ scula la unsprezece ceasuri.“M[ b[rbieresc de trei ori pe s[pt[mân[.“Iarna port pieptar de flanel[ =i galo=i bl[ni\i.“Am dou[ frace, trei surtuce =i patru p[rechi pantaloni.“Boieri, cucoane =i cuconi\e!“V[ rog s[ nu b[nui\i c[ vi le spun aceste, fiind chiar ]n intere-

sul domniilor-voastre ca s[ nu v[ mai osteni\i a le afla. — M[]nchin cu plec[ciune!”

Ideea acestui june p[rându-mi original[ =i nimerit[, o ]mp[rt[-=esc d-tale, ca una ce poate s[-\i slujeasc[ =i pe acolo.

Adio!

SCRISOAREA III(Vandalism)

Ianuarie 1838

Imperiile =i na\iile au avut m[rirea =i c[derea lor; ele ]ns[ =i-au p[zit na\ionalitatea subt orice ]mpregiur[ri, c[ci de=i preface-rile ]nrâureau ]n fiin\a lor politic[ sau moral[, fiecare p[stra ]nc[o raz[ a vechiei sale, raz[ scump[ pre care o \inea ca un paladiuspre a-i sluji de scut ap[r[tor ]mpotriva clevetitorilor originei sale.Din nenorocire ]n Dacia nu fu a=a. Dacul se pref[cu ]n roman,romanul ]n român, =i românul corcindu-se cu neamuri barbare =istr[ine de el, ajunse ]n acea demoraliza\ie =i ignoran\[ ]n care =iacum zace, =i de care va fi greu a-l cur[\i.

Pre daci, na\ie scitic[ liber[ =i viteaz[, grecii ]n mândria lor ]inumeau barbari, dupre proverbul lor favorit: Παζ µη Ελλην βαρ−βαροζ. Nu =tiu ]ns[ de se cuvine acest nume unei na\ii care, ]nvin-gând pre ]nving[torii lumii, avea un st[pânitor ce cerea Cesaru-

~

`, ` `

CUPRINS


lui Dometian s[-i trimit[ me=teri iscusi\i ]n orice m[iestrii pentru\ara lui, =i c[uta p[n-]n fundul Asiei alian\a regelui partilor, vr[jma=jurat a romanilor, precum de asta ne spune Plinie cel june.

Traian cucerind Dacia o coloniz[ cu romani. Dacii se pr[p[dir[.Cei mai ]nsemna\i din ei, urmând pildei regelui lor Decebal, seuciser[ unii pre al\ii ca s[ nu slujeasc[ de triumf la cei ce le fuse-ser[ tributari, iar care au mai r[mas, se romanir[. Atunci Marele}mp[rat a=ezând o=ti ]n cet[\ile dace, zidi =i altele ca s[ fie destavil[ provin\iilor nou cucerite ]n contra barbarilor. Când ]ns[puterea colosal[ a romanilor ]ncepu a se pleca spre apus, cândRoma ]ncet[ de a mai na=te Bru\i =i Catoni, nori de ghinte bar-bare n[p[dind asupra ei, to\i se strecurar[ prin Daco-România,aducând feluri de prefaceri triste ]n coloniile lui Traian. Ele z[cur[deci pustiite =i nepomenite de istorici p[n[ la sfâr=itul veaculuiXIII, când cu ]nturnarea prin\ilor lor din Transilvania, se ]ncepuo nou[ er[ pentru români.

Câte pu\in-pu\in, adunându-se pe lâng[ domnii lor, româniitreptat ajunser[ sub +tefan Marele =i Mihai Viteazul a fi respecta\ide ]nvecinatele popoare; dar soarta lor fiind zavistuit[ de puterilevecine, Valahia obosit[ de atâte sângeroase b[t[lii =i necurmatezbucium[ri, se subjug[ de puterea otomanilor ce era pe atunci ]napogeul s[u. Moldavia privea cu lacrimi soarta sorei sale, =i neputân-du-o ajuta, curând dup[ moartea lui +tefan, se supuse =i ea protec-\iei falnicului Suleiman ce ]ngrozise cre=tin[tatea cu armele sale.

Sub jugul unei na\ii ce despre\uia =tiin\ele, România — ce pri-mise cre=tinismul ]n veacul III — c[zu subt influin\a misionarilorgreci a Constantinopolii, carii folosindu-se de credulitatea dom-nilor dup[ vreme, introduser[ ]n Daco-România slovele slavoane=i gonir[ literele str[mo=e=ti. Aceasta fu cea ]nt[i cauz[ a ignoran-\ei ]n care se v[zu România ]nf[=urat[, c[ci maimu\ind preDumnezeul creator care poruncise s[ se fac[ lumin[, c[lug[riir[spândir[ ]ntunericul, strigând: Fiat nox!

Pe lâng[ aceasta, ]ndarn aste nenorocite provin\ii suspinau dup[un repaos dorit, c[ci a\â\ându-se r[zboaiele ]ntre Rusia =i Turcia

183Negru pe alb

ele slujeau de teatru. Transilvania sc[p[ de acest r[u. Ea pare c[ sebucura de o lini=te oarecare, lini=te minciunoas[ =i amar[!...

}n adev[r, sc[paser[ \[rile de tatari, pre care ]i stârpiser[ armeleRusiei, dar c[zuser[ sub osânda altor tatari mai cumpli\i, pentruc[ ace=tia nu pr[dau o lun[ sau dou[, pr[dau regulat câte =epteani, =i apoi când se duceau, ne l[sau spre r[splata averilor ce aufost stors, ciocoismul, luxul =i corup\ia!...

Cine nu i-a cunoscut? Cine cu ]nfiorare nu-=i aduce aminte de ei?Tratatul de la Adrianopoli aduse \[rilor recâ=tigarea a parte

din drepturile pierdute de atâta vreme. Românul de=teptându-sedin letargia sa, ]ncepu a se ]ntreba pre sine ce gânganie biped[este el pe lume, =i ]n ce clas de animale ar putea intra? Cercetândorigina =i limba lui, se v[zu c[ e roman, c[ci de=i ]i zic valah,valah va s[ zic[ italian, =i moldav sau mol-dac nu va s[ zic[ slav.Ca s[ se ]ncredin\eze ]ns[ mai bine c[ut[ o istorie a \[rii lui.Cantemir ]n hronicul s[u merge numai p[n[ la ]nturnarea dom-nilor din Maramur[=. Ureche, Miron =i al\i hronicari au scris maito\i dup[ tradi\ii f[r-a ]ngriji datele. A trebuit deci s[-=i caute is-toria ]n monumente =i ruine!

}n Ardeal nu mai afl[ nici o urm[ str[mo=easc[. }n Valahiavizit[ Caracalul, Turnul Severin; v[zu restele podului lui Traian,c[ci valurile Dun[rei respectaser[ aceea ce oamenii n-ar fi respec-tat. Voi ]n sfâr=it s[ g[seasc[ =i ]n Moldova urmele str[mo=e=ti.La Roman c[ut[ s[ vad[ cetatea Smeredava (cetate dac[), dar ]ispuser[ c[ la 1755 episcopul Ioanichie o d[rmase cu poruncadomnului Constantin Racovi\[, pre care ]l ]ncredin\ase c[ ]n rui-nele ei sunt comori, =i cu peatra cet[\ii f[cuse zidiul episcopiei =ia Precistei! Alerg[ la Gala\i s[ vad[ cetatea Caput bovis numit[de locuitori Ghertina. Vai! =i pre aceasta vandalismul o surpa. Cio-canele sp[rgeau catacombele romanilor =i cenu=a lor o aruncau]n vânt; iar cu peatra ei pavelau uli\ile Gala\ilor! Bietul meu ar-heolog ]ncremeni la viderea unei asemene barbarii. |ipa, se]ncle=ta de pietre; ]l socotir[ nebun =i pu\in a lipsit s[-l ]nchid[.}n sfâr=it vrând s[-l aline, ]i ar[tar[ dou[ statuiete de bronz, un


vas cu vro trei mii monede, =i o colonet[ de porfir1. “Vandali! strigaromânul nostru, judecând de pe aceste, câte altele se vor fi stricatsau se vor fi luat, ce-a\i f[cut capitelele, bareliefele, lespezile cuinscrip\ii? Nu v[ teme\i c[ se vor scula romanii ce au locuit aici,=i v[ vor face praf =i pulbere?” Nime nu-l asculta; râdeau de omulacesta smintit, care credea c[ ni=te pietre pot sluji spre alt[, decâta se zidi pivni\i, case, sau a se pavela uli\e; c[ci ce le p[s[ lor c[sunt români =i sfarm[ urme romane? Ce le p[s[? ]ntemeiau ]nc[o a opta minune a lumii, un monstruos monument vrednic deace=ti barbari, un târg pavelat cu anticvit[\i ]n veacul XIX!

Z[u, este ru=ine =i p[cat a videa pe toat[ ziua pierzându-secâte o urm[ a Moldaviei ]mpreun[ cu peatra pe care era ]nsem-nat[! Pe toat[ ziua rupem câte o foaie din frumoasa carte a vechiei;=i curând, când vom mântui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine,nu ne va mai r[mânea decât a striga ca acel troian care cel pu\inluase cu sine pre Dumnezeii s[i:

Fuit Illium!...Ce frumos ar fi — zice un literat englez2 — de a videa pre vechea

Rom[ ]nviind ]n una din coloniile, ce ea ]ntemeiase ]n cap[tulimperiei sale! Dar când toate monumentele noastre vor fi numai ocenu=[, oricare str[in va avea obr[znicia a ne zice c[ am furatnumele acest de român pre care ]l purt[m, =i ce-i vom r[spunde?

}ntru durerea ce ne sfâ=ie la privirea d[r[p[n[rii romanit[\ii,nu putem decât a striga asupra vandalismului, =i a face o chemarela inimi nobile, =tiind c[:

A tous les coeurs bien nés que la patrie est chère!3

1 Monedele acestea le-au ]mp[r\it B... S... ]ntre ei. Ce a fost mai ]nsem-nat ]ntre anticvit[\ile g[site le-au luat dd. Mavros =i Ventura =i care a vrut =ia apucat. La cabinetul din Ia=i nu s-a trimis mai nimic.

2 David Urquart.3 Autorul acestui articol ce s-a publicat ]n “Albina româneasc[“ cu ]nvoirea

cenzurei, fu exilat la mo=ia sa nejudecat =i neosândit — de=i se g[sea deputat— pentru ca s[ ]nve\e a nu mai spune adev[ruri crude.

185Negru pe alb

SCRISOAREA IV(Un poet necunoscut)

Mai 1838

Natura a lasat oameni meni\i a trece necunoscu\i pe calea vie\ii.Toat[ misia le este s[ res[deasc[ câteva flori ]n drumul lor.

Daniel Scavinschi era de neam român din Bucovina. R[mâindorfan ]n tân[r[ vrâst[, se duse la Liov ]n Gali\ia, la o rud[ a sa ceera spi\er, pe lâng[ care, slujind calf[, ]nv[\[ pu\in[ botanic[. Cas[ se supuie modei polone, mai ad[ogi un schi la porecla sa, =idin Scavin se f[cu Scavinschi. }nv[\[ limba nem\easc[ =i o cuno=-tea bine, dar nu iubea pre nem\i; pentru aceea, când muza român[]ncepu a-l supara, prefer[ a traduce din fran\ez[, de=i o =tia maipu\in decât pe cea german[.

Pe când el ]=i petrecea zilele pl[m[dind cantaride =i pisândchinchin[, la 1823, un boier moldav, ]nturnându-se de la Viena,]l cunoscu, =i v[zând ]n el dispozi\ii poetice =i spirit de=tept, ]l]ndemn[ s[ vie la Ia=i ca s[-=i caute norocul, povestindu-i deacest Eldorado mai tot acele minuni ce le spune Sinbad marinarul]n cele O mie =i una de nop\i.

Scavinschi p[r[si bucuros o \ar[ unde nu câ=tigase decât unschi la sfâr=itul poreclei, =i alerg[ la Ia=i, dar s[r[cia =i lipsa ]l]ntov[r[=ir[ =i aici. Muzele sp[imântate =i Apolon cu p[rul m[ciuc[]n cap fugiser[ care ]ncotro de groaza ianicerilor. Nime nu maigândea la poe\i ce =edeau ascun=i prin poie\i. (Iart[-mi acest r[ucalambur.) }n darn Scavinschi scria imne asupra fericirii patriei,sonete pentru r[s[rita stea a Moldaviei, ode, epitalame ]n careto\i zeii din Olimp figurau; cu folosul lor abia departa de unpalmac lipsa, ast[ nedesp[r\it[ tov[r[=i\[, care-l \inea strâns ]n]nghe\atele ei bra\e! Hot[r] s[ vând[ participuri, dar pu\ini amatorig[si de limba nem\easc[, =i apoi pedagogismul era stahia lui. Eliubea lini=tea, =i copiii ]i tocau la cap toat[ ziua; iubea muzele, =i

CUPRINS


copiii f[ceau juc[rei cu poeziile lui. De multe ori l-am g[sitdescleind un smeu ca s[ copieze vreun vers, pre care acum unb[iet ]l f[cea s[ zboare mai presus de Parnas!

Pre lâng[ aceste, el era o adev[rat[ juc[rie a naturii. De ostatur[ microscopic[, precum ]nsu=i n-o ascundea, zicându-=i:

...Daniel Scavinschi cel mititel la statur[,Pre care-a pl[cut naturii a-l lucra-n miniatur[,

=i de o constitu\ie foarte delicat[, era un original de frunte. Eltrei lucruri iubea ]n lume cu un amor religios, cucernic, ]nfocat.Aste trei lucruri erau poezia, medicina =i — muste\ile sale.

}n adev[r, natura ]l ]nzestrase cu o p[reche de muste\i resuciteatât de mari, ]ncât ar fi fost de fal[ celui ]nt[i husar ungur; darele f[ceau un contrast foarte ciudat cu statura lui care — precumam spus — era mai mic[ decât mic[.

}ns[ mania sa cea v[t[m[toare, pre care o câ=tigase de cândfusese la spi\erie, era ideea ce-=i f[cuse c[, de nu va lua ]ntr-o zimedicamente, trebuie s[ moar[. }n toat[ diminea\a, dup[ ce sfâr-=ea toaleta muste\ilor, bea câteva pahare de dicoct; la tot ceasullua hapuri, =i seara pic[turi. Spi\eriile stricându-i s[n[tatea, ]nghi-\eau pu\inii bani ce câ=tiga, pentru c[ de multe or] ]i lipsea pâine,iar medicamente niciodat[. }ntr-o zi, ducându-m[ s[-l v[d, l-amg[sit ]nf[=at piste tot ]ntr-un pleaster.

— +tii, i-am zis, c[ ai ]ntrecut pre bolnavul lui Molière? Ceeste de capul t[u? Nu vezi c[ te omori singur? Vrei s[ te faci s[n[-tos =i s[ scapi de ipocondria asta? Trimite pre Esculap =i pe Ipocrat]n pustii; vino cu mine la \ar[ =i urmeaz[ dieta care o urmez eu:

Diminea\a vom mânca cotlete =i vei bea un pahar de porter ]nloc de dicoct; la prânz jambon, macaroane, alivenci, cu vin deOdobe=ti. Seara vom veni acas[ osteni\i, vom bea câte un ponci,ca s[ ne r[corim; apoi vom cina cu un ostrop[\ de iepure.

Ascultându-m[, poetul se f[cuse galb[n ca ceara, =i ]ntinzândbra\ul spre mine, strig[:

187Negru pe alb

— Ah! taci, m[ rog, contene=te! Taci, zic, dac[ cre=tin e=ti! Nuvezi c[ mai ]mi dau duhul de când de aste vorbe=ti? Jambon,alivenci, porter!!! numai auzindu-le simt ]ndoindu-se suferin\amea! Oh, m[ tem c[ nu-mi va lucra pleasterul!

— Dar ce ai?— Singur nu =tiu, dar nu m[ sim\ bine.+i s[ nu socoteasc[ cineva c[ consulta vreun doctor; ]nsu=i ]=i

]nchipuia ordonan\ele, ]=i f[cea leacurile =i se trata, de=i acumnu-i mai lucra nici o medicin[, deprins fiind cu ele.

Abia de trei zile m[ ]nturnasem din Rusia, unde z[b[visemcâteva luni, când am primit un rava= de la el, ]n care m[ ruga s[m[ duc s[-l v[z ]ndat[. L-am g[sit ]n pat, =i c[utându-se ]ntr-ooglindioar[, scotea câte un fir din frumoasele lui muste\i =i lepunea ]ntr-o cutiu\[ ca pre ni=te pre\uoase scule.

— Ah! bine ai f[cut c-ai venit, ]mi zise, socoteam c[ voi murif[r[ s[ te v[d.

— Iar \i-a venit ipocondria?— Acum e moartea, a ei var[ primare, o cunosc bine. Asear[,

v[zând c[ nu-mi lucreaz[ alte doctorii, am luat o doz[ mare demercuriu, =i azi m[ trezesc c[-mi cad muste\ile...

Nenorocitul se otr[vise! Am s[rit ca s[ trimit dup[ un doc-tor. M-a ]n\eles, =i ]ntinz[nd mâna sa rece =i ve=ted[, m-a apu-cat de bra\.

— E de prisos, ]mi zise; macar de a= =ti c[ voi scapa, tot nu vois[ mai tr[iesc. Nu voi s[ zic[ oamenii v[zându-m[:

Iaca Daniel Scavinschi, cel mititel la statur[,C[rui ]i c[zu mustea\a, =i e chiar caricatur[.

|ine acest pachet, urm[; s[-l dai la adresa sa.(Pe pachet scria: Scrieri a lui D. Scavinschi, s[ se deie la d.

aga A. Sturza Micl[u=eanul, ca s[ fac[ ce va voi cu ele.)


— Sunt mult dator acestui boier, ad[og[ dup[ pu\in[ t[cere;el pururea m-a ajutat la nevoie, =i fiindc[ n-am cum ]i mul\[mialtfel, ]i las aste scrieri ca o suvenire de recuno=tin\[.

Privirea acestui nenorocit a=a de lini=tit ]ntr-o stare atât dejalnic[, la vrâsta de 32 ani, m[ ]ncremenise!

— Scavinschi! i-am zis, de ce atâta dezgust pentru via\[? Cine=tie poate...

— Via\a mea, ]mi r[spunse curmându-m[, a fost foarte tic[loa-s[. Din cea mai fraged[ vrâst[ m-am ]nso\it cu lipsa, =i numaimoartea m[ va desp[r\i de ea. Totdeauna am gândit c[ voi murica Gilbert ]ntr-un spital.

— Asta e soarta poe\ilor, dar numele ]\i va r[mânea nemuri-tor; p[cat c[ l-ai polonizat.

— De a= fi tr[it ]n Rusia mi-a= fi zis Scavinov; ]n Germania,Scavinemberg, la Paris, Scavinevil, =i la Bucure=ti, Scavinescu.

}n vremea ce-mi vorbea c-un a=a aer vesel, sfâr=ise opera\iasmulgerii muste\ilor (care, roase de veninul argintului viu, ie=eaucum le atingea) =i ]nchise cutia.

— Asta voi s[ m[ ]ntov[r[=easc[ ]n mormânt, zise; apoi lu[ olingur[, o ]mplu dintr-o steclu\[ =i o ]nghi\i. }n steclu\[ era opiu.Se l[s[ pe o perin[ =i adormi zicând: “somn — lips[ — muste\i...”

Doctorul (dup[ care trimisesem f[r[ =tirea lui) intr[, se apropii,]l apuc[ de puls, dar ]ndat[ l[s[ mâna s[ cad[ ...

— Nu trebuie doctor, trebuie preot.— Cum!— Mort.O sudoare rece ]mi inund[ fruntea; p[rul mi se zburli pe cap.

Am ie=it tremurând =i f[când cele mai triste cuget[ri asupra aces-tei tic[loase fiin\e ce se nume=te om.

Napoleon muri zicând: ”Fran\ie — oaste”.Scavinschi zicând: “lips[ — muste\i”.Hoffmann moare de jale c[ i-a pierit motanul.Scavinschi pentru c[ i-au c[zut muste\ile.Fire=te, judecând, deosebirea nu e atât de mare...

189Negru pe alb

SCRISOAREA V(Iepur[rie)

Februarie 1838

— Am venit s[-\i spun, ]mi zicea d[un[zi un domn (a c[ruianume ]l voi t[cea de respect pentru familia lui), c[ asear[ ]n bufetulteatrului, N... mi-a zis mi=el =i mi-a dat o palm[ pentru c[ spu-neam c[ demoazel Désirée...

— +i când v[ bate\i?— S[ ne batem! Tu quoque, Brute! D-ta, pe care te socoteam

mai cu minte decât al\ii, m[ ]ndemni s[ m[ bat c-un obraznicpentru c[ mi-a zis mi=el =i mi-a dat o palm[? Dar a= dori s[ m[-nve\i d-ta cum se poate feri cineva de brutalitatea unui groso-man? Eu m-am ad[pat cu sfintele precepte a lui Rousseau, =idespre\uiesc ]njurarea; apoi n-am fost destul de maltratat de lim-ba =i de mâna cutez[torului acestuia, ca s[ m[ mai apuc acum s[m[ espun =i \intei pistolului s[u? c[ci de=i m[ sup[r[ c[ mi-a zismi=el, dar m-ar sup[ra mult mai r[u de mi-ar zice r[posat. Dac[a=i fi pironit ]ntr-un secriu, de ar putea s[ se laude ]n gura marec[ m-a trimis ad patres. Mai bine s[ fiu de fa\[ ca s[-i ar[t c[ nicivreu s[-l =tiu. S[ zicem c[ l-oi omor]. +i pentru ce s[ m[ fac uciga=,eu care nu sunt n[scut v[rs[tor de sânge? +i apoi oamenii or s[zic[ c[ l-am gonit din lume pentru c[ m[ temeam s[ fiu cu dânsul]n ea. Se laud[ dl c[ nu se teme de moarte. De vrea ca s[-l credem,omoar[-se singur, nime nu-l opre=te, =i ]i f[g[duiesc c[ =asezecide ani voi ]ntreba pre to\i ]nv[\a\ii =i c[rturarii ca s[ aflu de af[cut bine ori ba; =i de-mi vor zice c-a f[cut bine, atunci — numaiatunci — m[ voi sârgui p[n[ ce d-ta nume=ti poltronerie =i precare eu o numesc b[rb[\ie; c[ci, s-o =tii d-ta, e b[rb[\ie =i curagiua ]nfrunta cineva valurile lumii minciunoase, =i a voi s[ tr[iasc[cât de mult ]n ast[ vale a plângerei! Fanfaronul acesta poate =i-aurât zilele; poate nu vrea s[ mai vad[ soarele faptele lui. Fricosul!

CUPRINS


Eu care-mi ]nchipuiesc cât e de ]ntuneric ]n mormânt, =i careiubesc lumina, nu voi s[ m[ lipsesc de ea. Eu s[ m[ s[cer ]n floareavrâstei, când am ]nc[ o gr[mad[ de trebi ]n via\[, pentru o tic[loa-s[ palm[ care puteam s[ i-o dau eu cum mi-a dat-o el? S[ nu-itreac[ prin gând! +i apoi ce mare treab[ a omor] un om? câtevagr[un\e de =oriceas[ face cât =i plumbul lui. Nu =tie n[t[r[ul c[un purice viu face mai mult decât Napoleon mort!

Ei, spune-mi acum, domnul meu, care e mai brav, canibalulacesta care vrea sânge, sau eu, omul p[cii, ce voi s[ tr[iesc ca s[-iar[t cât ]l despre\uiesc, de vreme ce n-am gând s[ m[ bat cu el?

Nu =tiu p[n[ la ce punt iepur[ria poate degrada pre un om;n-am gândit ]ns[ c[ ea poate a-l face s[ afle sofisme, ca s[ vreie a]ncredin\a c[ face bine s[ se lase insultat =i batjocorit.

+tiu c[ duelul este un prejude\ ramas din timpurile barbare.+tiu c[ e o absurditate a se bate cineva pentru ochii unei actri\e,fie verzi ori alba=tri, =i o nebunie a c[uta sfezile =i gâlcevile; sunt]ns[ cazuri fatale când un om ce are cel mai mic simtiment de onornu poate face altfel =i trebui s[ se fac[ uciga= sau jertf[, dac[ nuvoie=te a lasa o pat[ numelui s[u, =i o ru=ine familiei sale.

F[ceam aste reflexii, uitându-m[ la domnul acest care nu voias[ se bat[, =i care a=tepta un r[spuns. Dar nepricepându-m[ cer[spuns s[-i dau altul, l-am luat de spate =i l-am dat pe u=[ afar[.

Nu =tiu de am f[cut bine.

SCRISOAREA VI(Catacombele M. Neam\u)

August 1839

Nu departe de cet[\uia Neam\u — a c[ria ruine se mai v[d]nc[ d[râmate de oameni =i de timp — mai ]n sus, pe o vale ce se]ntinde verde =i r[coroas[ ]ntre dou[ =iruri de mun\i=ori umbro=i,

CUPRINS

191Negru pe alb

Alexandru cel Bun f[cu la 1402 o bisericu\[ de lemn ]n cinstea s.Ioan Teologul, pe lâng[ care se adunar[ câ\iva monahi; =i pentruad[postirea lor =i a altor cre=tini ]n timpurile acelea pe când Mol-davia se bântuia de r[zboaie =i de r[scoale, zidi aproape de bise-ric[ =i un turn de peatr[.

Pe atunci ]nturnându-se de la Viena, Ioan Paleologul trecu prinMoldavia. Alexandru ]l primi cu tot onorul cuvenit mo=teanuluiimperiei Bizantine, ]nso\indu-l p[n[ la Gala\i. Spre r[splataospe\iei ce primise, Ioan suindu-se pe tron ]i trimise lui purpur[=i coron[ ]mp[r[teasc[, iar mitropolitului Iosif sacos =i mitr[; darspre a-=i ]nvecinici pomenirea, trimise doamnei Anei, so\iei luiAlexandru, =i o icoan[ f[c[toare de minuni a Maicei Domnului.

Icoana aceasta se puse ]n bisericu\a mai sus ar[tat[. Dup[ tre-cere mai de un veac, +tefan Marele, v[zând c[ s-a m[rit num[rulc[lug[rilor, ]ncepu a zidi la anul 1497, lâng[ bisericu\a lui Ale-xandru-vod[, o alt[ biseric[ mare de peatr[ cu hramul ]n[l\[rii,dar murind el la 1503, o sfâr=i fiiul s[u Bogdan, =i aduse icoanaFecioarei acea h[r[zit[ de Paleologul ]n biserica ast[ nou[, undeeste =i p[n-]n ziua de ast[zi.

Aceast[ icoan[ se cunoa=te c[ e f[cut[ pe când arta zugr[vieiera ]n decadin\[ la greci. Desenul este grosier =i coloritul slab.

Monastirea Neam\ul — ce luase ast[ numire de la pârâul cecurge aproape — lu[ o ]ntindere mare. Prin pietatea domnilor =ia boierilor c[p[t[ venituri ]nsemnate, =i ast[zi aceast[ lavr[nutre=te la o mie cinci sute monahi, =i oricare sarac afl[ ]n toat[vremea aici c[utare =i osp[tare.

Mai multe biserici =i paraclise se zidir[ pe lâng[ aceasta, darbisericu\a s. Ioan Cuvânt[torul de Dumnezeu, acea f[cut[ de Ale-xandru cel Bun, de=i ]nvechit[, sta pe lâng[ ele ca o sfânt[ relicviedoveditoare c[ ea a fost ]ncep[toare acestui loca= dumnezeiesc;]ns[ ]nvechindu-se foarte, se f[cu ]n acela=i loc alta de peatr[, tot]n numele s. Teolog, dar de o arhitectur[ nou[. De=i aceasta emai frumoas[, mai gra\ioas[, e de j[lit acea veche de lemn, =i era


de dorit ca ast[ de acum s[ se fi f[cut ]ntocmai dupre modelulbisericu\ei lui Alexandru-vod[. Din norocire tot a mai r[mas tur-nul de care \i-am vorbit mai sus, care st[ ]nc[ ]ntreg cuprins]ntr-un unghi a zidului monastirii.

Lâng[ biserica aceasta e mormântul monahului Chiril Carp1,unul din ostenitorii =i fundatorii ei. Al[turea st[ mormântulmonahului Platon, ucenic a cuviosului stare\ Paisie. Fra\ii ne-auspus l[udata via\[ a acestui c[lug[r, care de=i privit de toat[ob=timea ca un cuvios, era cel mai smerit ]ntre to\i, urmând po-runca evangelic[: “Cel ce vrea s[ fie mai mare ]ntre voi, s[ fie vou[slug[.” Prev[zându-=i sfâr=itul, cucernicul Platon s-a rugat s[ nu-l]ngroape cu parad[, ci numai un preot s[-l ]ntov[r[=easc[ lagroap[ spre a-i ceti rug[ciunile mor\ilor; dar nu fu ascultat[ ce-rerea lui. To\i slujba=ii monastirii ]mbr[ca\i ]n aurite vestmânte,cu cânt[ri, t[mâieri =i f[clii, plecar[ ca s[ ]nso\easc[ r[m[=i\elesfântului barbat; când iac[ cerul se ]nt[rât[, vântul stânge lu-minele, =i ploaie v[rsându-se ]n =iroaie, sile=te pre to\i a-=i c[utaaciuare prin chilii.

}ns[ ]ndat[ ce a r[mas mortul cu un singur preot, soarele spargenorii, ploaia st[ atârnat[ ]n aer f[r-a cuteza s[ caz[, =i ]nmormân-tarea cuviosului monah se sfâr=e=te ]n pace =i lini=te.

Sub biserica ast[ nou[ sunt catacombele monastirii, ]n care sepun oasele mor\ilor c]nd le dezgroap[ din umedul lor loca=, ca s[deie locul lor altor mor\i mai proaspe\i. Aceast[ hrub[ e boltit[;are =ese stânjini lungime, trei l[\ime =i =ese palme de n[l\ime. Osingur[ ferestric[ ce sloboade o raz[ misterioas[ pe o icoan[ aMântuitorului care st[ pe un tetrapod ]n fund, lumineaz[ acestloc funerar.Trei rânduri de poli\i zidite de-a lungul p[re\ilor, iarpe sub ele dulapuri.

Ce se ]n=ir[ pe poli\i ?—Tidve de mor\i ! — Ce se pune ]ndulapuri ? — Oase de mor\i !

1 Fiind laic, se numea Constantin Carp.

193Negru pe alb

Când s-a deschis u=a =i m-am coborât ]n acest azil a mor\ii, unsfânt fior m-a cuprins ; =i de n-a= fi fost preg[tit pentru o aseme-nea priveli=te sau de eram singur, a= fi c[zut ]n genunchi, umilin-du-m[ dinaintea lui Dumnezeu, ]n fa\a acestei mul\ime de mor\i.}n adev[r, omul se simte cât e de mic ]naintea marei puteri a luiDumnezeu, ]naintea astor oase mucede ce au avut odinioar[ carne=i sânge ca noi!

Dup[ aceste ]nt[i cuget[ri triste, altele mai lume=ti m-au cu-prins. Aste capete a=ezate cu simetrie pe poli\i, aste oase puse curegul[ ]n dulapuri, m-au mâhnit =i m-au sup[rat. Ce sunt ele alt[decât noi, r[m[=i\e a celor ce au fost ca noi? +i nou[ nu ne placea videa c[ se joac[ cineva cu noi când tr[im cu atât mai vârtosdup[ ce am murit. Lini=tea mormântului e mai de preferat decâtast[ regul[, unde tidvele noastre figureaz[ ca =ipurile ]n maga-zinul unui spi\er.

Mai bine de dou[ sute capete sunt pe aceste poli\i de peatr[;fiecare are lipit pe el câte o \idul[ pe care e ]nsemnat numelecelui ce l-a purtat. Este de luat seama c[ unele din ele sunt maipe jum[tate putrede de rugina p[mântului sau de boalele de careau p[timit ]n via\[. Un doctor Gall pip[indu-le, ne le-ar puteaspune, =i poate din =tiin\a cranologiei s-ar putea afla câte virtu\i,câte virtu\i au fost ]n ele.

C[utând aceste tidve, v[zui una mai mic[, mai delicat[; osulera alb =i luciu, dar nu avea nici o etichet[ lipit[ pe ea. Monahulce-mi slujea de cicerone mi-a spus c[ era a unii fete ce-a muritacolo, dar nu =tiu s[-mi spuie mai mult. Curiozitatea mea nu se]ndestul[ cu atâta. Am ]ntrebat, am cercetat =i am descoperit ofoarte trist[ dram[, pe care ]\i voi spune-o alt[ dat[, c[ci acumm[ gr[besc a lasa pre mor\i, ca s[ m[ ]ntorc ]ntre cei vii.


SCRISOAREA VII(Calipso)

Septembrie 1839

+tii c[ ]n anul 1821 a izbutit revolu\ia Greciei, =i c[ ea ]=i avu]nceputul la Ia=i. Precum ]n toate revolu\iile, asemene =i ]n aceas-ta s-au f[cut mai multe eccesuri, c[ci totdeauna pintre patrio\i sevâr[ oameni de acei care caut[ a se folosi de orice tulburare. Dup[stricarea eteri=tilor la Dr[g[=ani =i la Sculeni, toate c[peteniile ceerau mai de omenie fugind care ]ncotro, \[rile noastre r[maser[]n prada birban\ilor. Ia=ul se pustii. Or[=eanii bej[n[rir[ ]nBucovina =i Beserabie, unde g[sir[ azil.

Tat[l meu cu mine, dup[ ce am petrecut iarna ]n \inutul Hotinu-lui, ]n vara anului 1822 ne-am dus la Chi=in[u, ca s[ ne ]ntâlnimcu rude, prieteni, cunoscu\i, refugia\i ca =i noi.

Era curios a videa cineva atunci capitala Beserabiei, atât dede=eart[ =i de t[cut[, cât se f[cuse de vie =i de zgomotoas[. Plin[de o lume de oameni care tr[iau de azi pe mâine, care nu =tiaude se vor mai ]nturna la vetrele lor, ace=ti oameni, mul\[mi\i c[=i-au sc[pat zilele, se deprinser[ cu ideea c[ n-o s[ mai g[seasc[]n urm[ decât cenu=[, =i, neavând ce face alt[, hot[râr[ a amor\isuferin\a prin vesela petrecere, care cel pu\in ]i f[cea a uita ne-norocirea. De aceea, nu videai alt[ decât primbl[ri, muzici, mese,intrigi amoroase.

}n toat[ ]ns[ aceast[ so\ietate de emigra\i =i de localnici, dou[persoane numai ]mi f[cur[ o ]ntip[rire ne=tears[. Aceste erau unom tân[r de o statur[ mijlocie, purtând un fes pe cap, =i o jun[nalt[ fat[, ]nv[luit[ ]ntr-un =al negru, pre care le ]ntâlneam ]ntoate zilele la gr[din[. Afl[i c[ junele cu fesul era poetul A. Pu=kin,acest Byron a Rusiei, ce avu un sfâr=it atât de tragic1, iar tân[ra

1 El fu ucis ]n duel de cumnatul s[u.

CUPRINS

195Negru pe alb

cu =alul pre care to\i o numeau greaca cea frumoas[, o curtizan[emigrat[ de la Ia=i, numit[ Calipso.

Calipso ]mbla tot singur[. Numai Pu=kin o ]ntov[r[=ea când o]ntâlnea la gr[din[.

Cum vorbeau ei (c[ci Calipso nu =tia decât grece=te =i româ-ne=te, limbi care Pu=kin nu le ]n\elegea), nu =tiu. Se vede c[ 22 ania poetului =i 18 ani a curtizanei n-aveau trebuin\[ de mult ]n\eles.

Pu=kin m[ iubea, =i g[sea pl[cere a-mi ]ndrepta gre=alele cef[ceam vorbind cu el fran\oze=te. Câteodat[ =[dea =i ne ascultaoare ]ntregi pre mine =i pre Calipso vorbind grece=te; apoi ]nce-pea a-mi recita niscai versuri de a lui pre care mi le traducea.

Dar dup[ o lun[, m-am dus din Chi=in[u, =i ]n prim[vara anu-lui 1823 m-am ]nturnat ]n Moldavia, f[r[ s[ mai v[d pre Pu=kin,=i f[r[ s[ mai aud de greaca cea frumoas[. Câteodat[ ]ns[, cândceteam poeziile marelui poet rus, =i mai ales +alul negru, acesteversuri ce sunt un poem ]ntreg f[cute ]nadins pentru tân[ra fat[,]mi aduceau aminte de acea femeie cu chip ]ngeresc, =i doreams[ =tiu ce se f[cuse.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

}ntr-o sear[ a lunii noiemvrie 1824 — era vicol =i ploaie — lapoarta monastirei Neam\u ajunse un june om, care cerea voie s[intre. Hainele lui erau str[b[tute de ap[, =i el sem[na obosit deosteneal[. Portarul ]l primi =i ]l g[zdui p[n[ a doua zi când, dup[cererea sa, ]l conduse dinaintea stare\ului. El ar[t[ c[, fiind untân[r str[in =i orfan, voie=te a se c[lug[ri. Stare\ul ]l rândui spreascultare la un b[trân sehastru ce locuia afar[ de monastire, ]nmunte, unde el petrecu trei ani ]n cea mai mare cucerie =i umi-lin\[. }ntr-o diminea\[, chemând sehastrul pre ucenicul din chili-oara de al[turi, =i v[zând c[ nu-i r[spunde, se duse ca s[ vad[ ceface, dar ]l g[si dormind de — somnul cel vecinic.

Când erau s[-l ]ngroape, se g[si pe pieptul lui o hârtie ]n carescria aceste:


“Gre=it-am, Doamne! P[c[tuit-am, Doamne! =i nu sunt vred-nic[ a m[ uita la cer; dar covâr=easc[ ]ndurarea ta mul\imeaf[r[delegilor mele! Doamne! miluie=te =i iart[ pre p[c[toasaCalipso!”

Tidva grecei cei frumoase am v[zut-o ]n catacombele monas-tirei.

SCRISOAREA VIII(Pentru ce \iganii nu sunt rom`ni)

Iunie 1839

Nec[jit =i obosit de lucr[rile catagrafiei, la care m[ ]ndatoreasarcina mea de deputat, venisem ca s[ mai r[suflu câteva zile lamo=ioara mea, =i s[ m[ bucur de o mâncare mai bun[, dup[ o]mblare prin sate de cinci luni, vreme ]n care nu m[ hr[nisemdecât cu bor= de pui, =i de pui cu smântân[.

S[ nu soco\i ]ns[ c[ eu, patriot, despre\uiesc bucatele astena\ionale; dimpotriv[. Dar când cineva, atât-amar de vreme, n-amâncat decât pui, pare-mi-se c[ are dreptate a fi s[tul de ei.

A=teptând macaroanele, m[ primblam ]n gr[dini\a mea caresem[na cu un covor verde cusut cu flori, =i pentru ca s[ nu-mipar[ a=teptarea prea lung[, ceteam o bro=ur[ a d. Kog[lniceanu,intitulat[ Esquisse sur l’origine et la langue des Cigains. Cetirea astam[ aduse pe nesim\ite la idei filantropice; gândeam la sclaviaatâtor mii de oameni, =i proiectam s[ vorbesc la adunare ]n favorullor; apoi, figurându-mi disputa ce avea s[ stârneasc[ propunereamea, gesticulam vorbind singur, f[r[ s[ bag seam[ la un bunb[trân care m[ privea cu mirare de câteva minute, =i care negre=itm[ socotea smintit. Acesta era vecinul meu Bogonos, pre care,adâncit ]n ideile mele, nu-l v[zusem intrând.

Trebui s[ =tii, prietene, c[ vecinul meu Bogonos e floarea veci-nilor, =i de-mi va abate vrodat[ s[-mi vând mo=ia, am gând s[

CUPRINS

197Negru pe alb

pun ]n publica\ie, ca =i Temistocle, c[, pre lâng[ celelalte calit[\i,ea se bucur[ =i de un bun vecin. Figureaz[-\i unul din acei vechiboieri de \ar[, moldavi primitivi, cu deprinderi patriarhale, cuhaine lungi, cu fa\[ voioas[ =i p[lit[ de soare, care sunt totdeaunaveseli =i mul\[mi\i când seceri=ul a fost bun, care nu-=i bat capulde politic[; ]n scurt, un om de acei carii, necunoscând patimileora=elor =i intrigile ambi\iei, ]=i iubesc so\ia =i copiii mai mult dindatorie decât din amor, =i pre care moartea ]i g[se=te la mas[.

— Tot a=a e=ti, ]mi zise el smuncindu-mi cartea din mân[, totcu cetitul =i cu scrisul! Z[u, trebui s[ fi având un demirba= (capde fier) ca s[ bodog[ne=ti zi =i noapte povestele fran\ujilor! Uite,]mi pari mai galben =i mai ovilit decât ast[-iarn[ când — nu =tiupentru ce — te trimisese frumu=el aici la \ar[ unde =edeai singurca un cuc. Geaba am r[gu=at strigându-\i c[ te omori cu astfel detrai. Iaca, la treizeci de ani n-ai nicicum sânge ]n fa\[.

— S-a gr[m[dit tot la inim[, r[spunsei.— A=a, spune-mi mie vorbe de aste frumoase, când =tii c[, afar[

de psaltire =i ceaslov, eu nu =tiu decât Vie\ile sfin\ilor; ba am uitatc-am mai cetit pre Arghir =i Pustnicul, =i vezi c[, cu toate aste, ]mimerge bine. Prive=te, eu sunt rumen =i gras, iar d-ta seameni c-ogut[ie; pentru c[ nici po\i s[ fii altfel; tot cu nasul ]n c[r\i, bândnumai ceai =i cafea ca bolnavii, ]n loc s[ bei pelin =i vutc[ cacre=tinii. Poftim s[ mergi departe cu a=a deprinderi!

— Te ]n=eli, drag[ vecine. V[d c[ ]nc[ nu m[ cuno=ti bine. Nu=tii c[ ]n mine sunt doi oameni deosebi\i, românul vechi =i românulnou. Ca s[ \i-o dovedesc, vreu s[ ne-ntrecem la mas[, macar s[=tiu c[ m-oi chef[lui, cu tocmal[ c[ vei gusta porterul care mi l-aadus chiar ast[zi de la Gala\i.

— Cât pentru prânz, primesc bucuros, c[ci ]ncai masa d-tale ecre=tineasc[, dar pentru porter, foarte mul\[mesc. Nu mi-am urâtzilele ca s[ m[ otr[vesc.

— Voia la d-ta, vecine.


Ne-am pus la mas[. Bogonos ]nghi\ea buc[\ile ca un smeu. Cas[ nu compromit giuruin\a f[cut[, mâncam =i eu cât =epte, sigurc-ave s[-mi fie r[u.

}ncântat de apetitul meu, — Bravo! ]mi zicea la fiecare pahar;ian a=a te vreu. Iaca, ai ]nceput a te face ro=u. — Cred =i eu, c[nu mai puteam.

Dup[ prânz, ne-am dus ]n gr[din[, =i ne-am tologit sub unb[trân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile ]mbr[cate]n bogatele lor rochii colorate =i ginga=ii tamarini se leg[nau laadierea vântului, ]n vreme ce garoafele, rozetele =i mic=unelelene ]mb[ls[meau cu dulcele lor parfum. Fumând din lungi ciubuce=i sorbând delicioasa moca, eu m[ l[sasem la o lin[ reverie, re-citând ]ncet ni=te stan\e d-ale lui Anacreon, când un hohot de râsa vecinului meu m[ de=tept[ din acest semisomn voluptuos.

— Na-\-o bun[! strig[ el, ]n graba mea de a m[ duce la mas[,n-am luat seama c[ ]mpreun[ cu basmaua =i tabacherea, am ba-gat =i cartea d-tale ]n sân! — +i ce spune ]n cartea asta? ad[ogiel, deschizându-o.

— Asta e o schi\[ asupra originii =i a limbii \iganilor, f[cut[ ded. Kog[lniceanu tân[rul.

— Cunosc pre babaca d-sale. +i ce scrie dumnealui despre \igani?De=i nu eram dispozat a m[ face talmaci, am ]nceput a-i spune

]n scurt cuprinderea bro=urei, dar abia zisei câteva cuvinte, =ivecinul meu m[ curm[, zicându-mi c-un aer mâhnit:

— Nu-\i bate joc de mine.— Cum! ce vorb[ e asta? Eu s[-mi bat joc de d-ta! de d-ta,

cinstitul meu vecin, de d-ta care mi-ai dat votul la aleregea dinurm[? }mi pare r[u!

— De ce dar ]mi spui ni=te lucruri care nu pot s[ fie ]n carteaasta?

— Ba ]\i spun ce este, pre onorul meu!— Jur[-te altfel, dac[ vrei s[ te cred, pentru c[, vezi d-ta, c[

de când a ie=it onorul, a lipsit cinstea.

199Negru pe alb

— Pre cinstea mea! am zis, râzând de calamburul vecinului.— Apoi dar d. autor =-a b[tut joc de noi.— Cum a=a!— Eu nu-\i vorbesc pove=ti. Când ]\i spun c-am cetit istoria

\iganilor, tip[rit[ ]n via\a s. Grigorie...— }n via\a s.Grigorie! M[ treci cu =aga, vecine, urm[i râzând.— A=a, boierule, a=a, ]n via\a s. Grigorie. }n zadar râde\i,

d-voastr[ ace=ti carii nu =ti\i nimic, macar c[ hojma ceti\i. }nlocul flec[riilor fran\uze=ti, de ai fi cetit Vie\ile sfin\ilor, nu te-ai uita la mine a=a holbat. Dar v[ petrece\i numai vremea af[ta ni=te stihuri schil[voase, pre care nu le ]n\elege nime, =icare nu pl[tesc o slov[ din Arghir... A! afar[ de Aprodul Puricea d-tale, care m-a f[cut s[ râd de m[ durea inima.

Barbarul! gândea c[-mi face un compliment, =i nu =tia cât m[umilea! Auzi colo! f[cusem comic, f[r[ s[-mi treac[ prin gând.

— S[ venim la istoria d-tale, nene Bogonos, zisei ca s[ curmvorba literaturii.

— Bucuros, r[spunse; =i str[nutând =i tu=ind, ]ncepu:“Odinioar[ la Agrigenta, unde s.Grigorie era episcop, se afla o

parte de norod smreduit[ de eresuri, =i ]nver=unat[ asupra cuvio-sului barbat care voia s[-i scoat[ din r[t[cire. Dar ]n zadar bunulp[stor se silea a-i ]ndrepta. Ei ]=i b[teau joc de sfaturile lui, =i demulte ori ]n biseric[ li se ]ntâmplau s[ adoarm[ =i s[ hor[iasc[când era mai frumos. Cu toate aceste, sfântul (care nu e un sfântde rând, precum te po\i ]ncredin\a din ceaslov) nu se da, ci hojmale spunea de focul Gheenii =i de muncile ce-i a=teapt[ pentruf[r[delegile lor. Iat[ dar c[ ]ntr-o duminic[, oile aste pierdute —precum el le numea — se pun de pând[, =i când el ie=i din bise-ric[, ]ncepur[ a-l ]mpro=ca cu pietre, urmându-l cu sud[lmi =i cuoc[ri p[n-acas[.

Oricare altul, afar[ de s.Grigorie, i-ar fi lasat s[-=i peard[ su-fletele, el ]ns[ nu ]ncet[ de a-i mustra =i de a-i ]nv[\a, p[n[ ce ]nsfâr=it mul\i dintr-]n=ii, cunoscându-=i gre=ala, s-au ]ntors la cre-


din\[. Atunci ceilal\i s-au vorbit ]ntre dân=ii s[ deie jalob[ asupralui cu feluri de clevetiri, pârându-l c[ ar fi un fa\arnic dat la pofteletrupe=ti =.a. }n urmare, f[când o jalob[ mare, isc[lit[ de o mul\ime,o trimise la ob=teasca adunare”...

— Vecine, curm[i pre povesta=, ]mi pare c[ aiurezi. De undedracul ai g[sit ob=teasca adunare la Agrigenta?

— Dac[ nu m[ vei lasa s[ spun cum mi-e spusul, tac.— Spune dar ]nainte, am zis râzând.“Dup[ ce deci au dat jaloba lor la ob=teasca ad... sau dac[

vrei la boierii veli\i a \[rii, carii nu erau mai de treab[ decât ei,Divanul...”

— Dar, frate drag[, m[ treci cu deochiul cu boierii =i Divanuld-tale. Ce dracu!

— Foarte bine, tac.— Ba spune, spune m[ rog, =i-\i f[g[duiesc c[ nu zic nici cârc.“Au adunat pre vl[dicii =i arhimandri\ii de pe la eparhiile =i

monastirile lor, atât pre cei de loc cât =i din alte cr[ii =i ]mp[r[\ii,=i le s-au zis s[ fac[ cercetare la fa\a locului, s[ se ]ncredin\eze detoate ]mpregiur[rile acestei pricini =i s[ ]ncheie hot[râre.

}n vreme de o lun[, soborul s-au adunat. Erau vl[dicii de la s.sinod din Petersburg, de la Hina =i... iar vrei s[ m[ curmi? }ntr-uncuvânt, din toate p[r\ile lumii; to\i oameni cuvio=i, foarte pro-copsi\i =i bogoslovi. Prezidentul lor era un mitropolit de la noi, ac[ruia nume l-am uitat. Ora=ul era plin. Nu se auzea de diminea\[p[n-]n sear[ decât tocând =i tr[gând clopotele, =i to\i erau datoris[ slujeasc[ pe rând.

Când veni rândul s[ slujeasc[ =i s.Grigorie, c[ci el ca o gazd[r[m[sese cel din urm[, de cum miji de ziu[, norodul se gr[m[di]n biseric[ nu atâta de evlavie, cât ca s[ vad[ cum a s-o scoat[ lacap[t bietul vl[dic[. El ]ns[ nu-=i pierdu cump[tul la un ceas a=agreu, ci ]ncepu slujba ca omul care-=i =tie treaba.

}n vremea aceasta, du=manii s[i carii pândeau prilejul s[-i poat[face r[u, folosindu-se de nefiin\a sa, au mers acas[ la el, =i acolo

201Negru pe alb

au silit pe o tân[r[ fat[, pre care o adimeniser[ =i o aduseser[ cudân=ii, s[ se culce ]n crevatul sfântului, puind-o la cale s[ zic[c[-i \iitoare vl[dic[i.

Era o copil[ jun[ =i frumoas[, cu ochii mari =i negri, a c[riiap[r ca matasa c[dea ]n bucle undoioase pe umerii s[i de alabas-tru, ginga=[ =i ml[dioas[ ca o r[chit[ tân[r[. }ntr-un cuvânt, unadin acele fiin\i ]ncânt[toare care te fac s[-\i pierzi sufletul...” Râzi?

— Bre, bre, bre, m[ sparii, nene Bogonos; de unde dracu aiscos frazele aste de roman\? Cred c[ nu le-ai cetit ]n via\as.Grigorie!

— Nu. Mi-au r[mas de când am cetit cartea cea frumoas[Pustnicul.

“Dar s[ venim la prochimen. }\i spuneam c[ copila era acum]n patul sfântului, când acesta, dup[ ce detun[ pre to\i vr[jma=iis[i ]ntr-un cuvânt potrivit cu ]mpregiur[rile, se ]nturn[ biruitoracas[, ]ntov[r[=it de to\i c[lug[rii pre care ]i poftise s[ ieie dulce\i=i cafea la dânsul.

Te las s[ judeci care fu uimirea cuviosului =i a musafirilor ,când v[zur[ copila ie=ind din ietac ]n capot de noapte, =i ducân-du-se s[ s[rute m]na prezidentului. Popii se uitau unii la al\ii cani=te buim[ci\i. B[trânii, p[rându-le c[ v[d chiar pe satana, ]=if[ceau cruce boscorodind molitfe; tinerii o sorbeau cu ochii.

}n ast[ ame\eal[ ob=teasc[, mitropolitul l[sase s[-i apuce mânamahinalice=te, dar abia rumenile buzi=oare a feti\ei se atinser[de mâna ast[ ve=ted[ =i zbârcit[, el o trase ca =i când s-ar fi atinsde un fier ro=u.

— Tic[loaso! strig[, ce obr[znicie e asta s[ intri aici ]n aceast[scandaloas[ dezbracare?

— Pardon, r[spunse =ireata c-un zâmbet nevinovat; nu =tiamc[ s.sa — =i ar[ta pre s.Grigorie — avea musafiri. }i aduceammetaniile care, ]n graba de a se duce la biseric[, le-a uitat ]n creva-tul meu; =i apoi vream s[-l mustru pu\intel c[ m-a l[sat a=a cândse umizea de ziu[, dup[ ce petrecu toat[ noaptea ]n bra\ele mele.


S[ ias[ p[n-]n ziu[, pe r[ceal[, s[ capete vrun gutunar! S[ nu-\ip[ze=ti s[n[tatea care mi-e atât de scump[! fi! nu-i frumos, dom-nule, =i ca s[ te pedepsesc, n-o s[ te s[rut trei zile. Auzitu-m-ai?

Zicând aceste, se uita la cuviosul episcop, ]ncre\ind din sprince-nu\e =i strângând guri\a.

Acum ]nchipuie=te-\i, de po\i, mina c[lug[rilor. Cât pentrus.Grigorie, oborât sub ast[ nou[ lovire, r[dica numai ochii la cer=i suspina. }n sfâr=it, dup[ o t[cere de spaim[ =i de mirare ce \inucâteva minute...” Fost-ai la Br[ila când o b[teau ru=ii?

— Ba.“Precum când fitilul artilerului a dat foc minei care era s[

oboare o bucat[ din zidul cet[\ii ca s[ fac[ loc o=tilor s[ intre, =icare — ]ntre noi s[ r[mâie — nu se nimeri cum s-a=tepta, mai]nt[i nu s-au auzi decât un =uierat surd =i prelungit, =i pe urm[nimic[, =i pe urm[ un pocnet grozav; asemene =i soborul, dup[ce se mai desme\i, izbucni cu str[=nicie. U! O! Pi! Bre! Ce scan-dal! Ce nelegiuire! Doamne Dumnezeule! Sodom[! Niniv[! Filis-tean! Amalecit! =.a. Era un vuiet de nu se mai auzea. Abia dup[mult[ nevoie, prezidentul izbutind a-i face s[ tac[, se adres[ c[tr[s. Grigorie:

— Iat[ dar morala ta cea evangelic[, zise; asta \i-e evlavia ceaatât de l[udat[! Vas[zic[, aste nu erau decât o masc[ scârboas[cu care voiei s[ am[ge=ti lumea! Asta e pilda care dai oilor tale,p[storule? avea dreptate norodul s[ strige asupra ta! }n l[turi,p[c[tosule! S-ar c[dea s[ mori de ru=ine! — +i tu, fiica p[catului,tu hananeeanc[, tu Magdalin[, care ai cutezat s[ aduci p[n-aiciscandalul =i ispita prin veninul dr[ce=telor tale frumuse\i, spune,poam[ a iadului! cum ai putut ]n=ela pe acest nevrednic c[lug[r?

— S[ nu b[nuie=ti, pre-sfin\ite, r[spunse tic[loasa fat[ dândun hohot de râs, dar mi se pare c[ vorbe=ti cam ]n dodii f[cându-mi o asemine ]ntrebare. Eu s[-l ]n=el! o copil[ de =aisprezece ani!Zi mai bine c[ dumnealui m-a ]n=elat, f[g[duindu-mi multe detoate.

203Negru pe alb

Zicând aceste, salut[ cu gra\ie adunarea =i ie=i cântând ]nce-tinel:

Dulce odor ]mi lumineaz[...

— O, culmea hulii =i a batjocurii, strig[ prezidentul soborului,f[cându-=i cruce! Doamne! fie-\i mil[ de noi! Apoi adresându-sec[tr[ ceilal\i vl[dici: Fra\ilor, ]ntreb[, ce socoti\i? Ce pedeaps[vrednice=te omul acesta?

— Moarte! r[spunse ]ntr-un glas adunarea.— Moarte! strig[ s.Grigorie, pre care aceast[ zicere ]l trezise

din buim[ceala ]n care-l adâncise scena ce urmase, moarte! A,domni=orilor! Vre\i s[ m[ osândi\i la moarte? Se vede c[ a\i uitatcuvintele mântuitorului? E, bine! cel ce nu se =tie gre=it iaie piet-re =i m[ ucid[. Auzindu-v[, cineva ar gândi c[ sunte\i ni=tesfin\i=ori abia ie=i\i din rai. Dar pu\in[ r[bdare, =i v[ voi ar[ta c[toat[ comedia asta e o neru=inat[ napaste a clevetitorilor mei. S[se deschid[ u=ile! S[ intre toat[ lumea! Drept este Domnul! Elnu-mi va t[g[dui agiutorul s[u ca s[ pot obor] pre du=manii mei.

}ndat[ s-au deschis u=ile, =i gloata, care a=tepta afar[ rezultatuldelibera\iei soborului, n[bu=i ]nuntru ca un =iroi, aducând =i prejuna fat[ (care ]ntre aceste ]=i f[cuse toaleta) ca o martur[ vie.

— Domnilor! zise atunci episcopul, sfântul sobor, am[git deintrigile =i pârele voastre, m[ ]nvinov[\e=te cu un p[cat de moarte;dar fiindc[ mi-e mil[ de sufletele p[c[to=ilor, =i nu doresc s[-iv[d osândi\i pentru vecinicie din pricina mea, ce a\i zice dac[v-a= ar[ta c[ nimic nu-i adev[rat din toate prih[nirile ce a\i pusduhovnicescului vostru p[stor?

— Am zice c[ vrei s[ ne spui minciuni gogonate =i gugo=icornorate, =i nu te-am crede, c[ci avem dovezi; =i iac[t-o dovada,adaoser[ tic[lo=ii ]mpingând pe fat[ ]nainte.

— Apropii-te, fiic[, zise sfântul, =i m[rturise=te adev[rul, ]ncuget curat =i cu mâna pe inim[, pentru c[ de la asta atârn[ soartata de fa\[ =i viitoare.


Biata copil[ tremura ca frunza auzind aceste cuvinte.— Nu te teme, relu[ s.Grigorie. M[rturise=te adev[rul, =i vei

dobândi iertare.— E, bine! zise juna fat[, m[rturisesc c[ s.s. nici m[ cunoa=te,

=i c[ toate cele ce-am zis mi-au fost suflate de d-lor, care m-au]nduplecat s[ m[ culc ]n a=ternutul s.sale când era la biseric[,f[g[duindu-mi c[ m[ vor m[rita dup[ un tân[r pre care ]l iubesc=i care m[ iube=te, dar care fiind sarac ca mine...

— N-aibi grij[, o curm[ pre-cuviosul episcop, eu v[ voi ]nzes-tra =i voi binecuvânta ]nso\irea voastr[. Dumnezeu s[ te ierte,s[rman[ mielu=[ r[t[cit[, precum te iert =i eu de tot r[ul cefrumuse\a ta mi-a f[cut ]n ochii lumii.

Copila c[zu plângând la picioarele sfântului.— }ncredin\atu-v-a\i, pre-sfin\ilor? urm[ episcopul. Mai vre\i

=i alt[ dovad[ ca s[ v[ convinge\i c[ nu =tiu ce este p[catul curviei?Sta\i =i v[ uita\i, =i aceste zicând, dete ]n l[turi poalele antireului.

Adunarea r[mase ]ncremenit[, c[ci cuviosul era...” Bogonost[cu.

— Ce era? ]ntreb[i.— Era... Era... Nu ]n\[legi?— Era ca Abeilard de erotic[ pomenire?— Nu =tiu cine =i cum era Abeilard a dumitale, dar =tiu c[

sfântul era...— O, s[rmanul sfânt!“Te las s[-\i ]nchipuie=ti mirarea ce a c[=unat viderea astei nou[

dovezi. Gloata ru=inat[ au ie=it ca lupul fabulei:

C-urechile pleo=tite =i coada ]ntre vine.”

— Bravo! Nene Bogonos, nu te =tiam a=a c[rturar. Ai cetit preLafonten?

— Câteva fabule traduse.

205Negru pe alb

“— E, acum ce zice\i, domnilor, d-voastr[ care voia\i s[ m[osândi\i la moarte? ]ntreb[ s.Grigorie, vrând s[-i cam nec[jeasc[.

— Zicem c[ e=ti un mare sfânt, r[spunser[ to\i uimi\i, ]nchinân-du-i-se p[n[ la p[mânt.

Tot ora=ul era adunat ]n ograda episcopiei, a=teptând cu ]n-grijire sfâr=itul; când iat[, se deschiser[ u=ile balconului, =i sfân-tul se ar[t[ ]n vestminte arhiere=ti, \inut de subsuori de doi b[trânivl[dici. Mitropolitul ie=i ]nainte, urmat de tot clerul, =i f[când semnc[ are s[ vorbeasc[, se f[cu adânc[ t[cere.

— Cet[\eni a Agrigentei, zise, s-au aflat pintre voi oameni tic[-lo=i =i vicleni, care au cutezat a cleveti purtarea cuviosului vostrup[stor. Acei ]nr[ut[\i\i au iscodit deosebite pâri minciunoase, =iau mrejit feluri de intrigi asupra lui. Dumnezeu n-au p[r[sit ]naceast[ grea ]mpregiurare pre credincioasa sa slug[, ci prin dovezineprih[nite au luminat duhul sfântului sobor ca s[ cunoasc[ toat[de=ert[ciunea =i mâr=[via acestor urâte clevetiri. Deci, dup[canoanele sfintei noastre biserici pravoslavnice, tic[lo=ii ace=tiamerit[ a fi ar=i de vii, ca s[-=i cur[\e p[catul =i s[ se l[mureasc[prin foc de f[r[delegea lor; dar fiindc[ mântuitorul au zis: “Ierta\igre=i\ilor vo=tri”, sunte\i scuti\i de moarte; ]ns[ fiindc[ trebuie opild[ pentru viitorime, dup[ ]ndurata mijlocire a cuviosului epis-cop, soborul ]n unire hot[r[=te:

1. To\i acei ce au luat parte la ast[ hul[ s[ fie afurisi\i.2. Averile lor mi=c[toare =i nemi=c[toare s[ se iaie ]n folosul

bisericii spre plata rug[ciunilor ce se vor face pentru mântuireasufletelor lor.

3. Drept-credincio=ii vor fi datori a da sarindare pentru ca s[se cur[\e de amestecul ce au avut cu ei.

Auzind aceste, ]ndat[ to\i drept-credincio=ii s-au tras la o parte.Atunci mitropolitul, r[dicând glasul =i mâna dreapt[, tot cle-

rul au urmat pildei sale, ]ncepu a zice cu un glas s[rb[toresc =imormântal:

— Fi\i bl[stema\i, oameni r[i =i vicleni, care a\i clevetit preomul lui Dumnezeu! De trei ori bl[stema\i! Amin.


— Amin! repet[ tot clerul.— Fa\a voastr[ s[ se negreasc[ ca c[rbunele, limba voastr[ s[

fie ne]n\[leas[ pentru tot cre=tinul! Amin.Traiul vostru s[ fie mâr=av =i nemernic. S[ nu ave\i nici loc,

nici foc, =i s[ tr[i\i din furti=aguri. Amin.Via\a voastr[ s[ se petreac[ ]ntr-o vecinic[ robie din tat[ ]n

fiu. Ori a cui ve\i fi, s[ aib[ dreptul a v[ vinde ca pre dobitoace.S[ v[ numeasc[ \igani, adec[ tâlhari. Tot românul s[ v[ poat[bate =i porecli cioare =i stance, f[r[ s[ ave\i voie a-i r[spunde.

Fi\i bl[stema\i, oameni r[i =i vicleni, care a\i clevetit pre omullui Dumnezeu! De trei ori bl[stema\i! Amin.

— Amin! repet[ iar[=i clerul.Mitropolitul vorbea ]nc[, când orizonul ]ncepu a se ]ntuneca,

=i un nor negru-galben se deslipi de pe cer, =i coborându-se cuiu\eala unui fulger preste oamenii bl[stema\i, ]i cuprinse =i ]i ri-dic[ la o stra=nic[ ]n[l\ime. Pe unde trecu norul acesta, arse =i\arine =i fâna\e.

Agrigentinii se uitau ]nm[rmuri\i la aceast[ minune dumneze-iasc[, când deodat[ norul cr[pând, to\i nenoroci\ii aceia c[zur[jos ca ciocârliile. O minune! fa\a lor se ]nnegrise ca c[rbunele, =ivorbeau ]ntre ei o limb[ ne]n\[leas[.

}ndat[ românii n[v[lind, ]i legar[ =i ]i luar[ robi. De atunci ei=i copiii lor au r[mas robi, =i robi vor r[mânea p[n[ la sfâr=itullumii, pentru c[ au fost afurisi\i, precum am avut cinste a-\i spune.”

— }\i mul\[mesc, vecine, am zis lui Bogonos, v[zând c[ sfâr=ise,dar feti\a ce se f[cu?

— Când a v[zut norul coborându-se, se ascunse iute dinapoias.Grigorie, care se f[cu c[ nu o vede, dar, ca toate fetele Evei,curioas[ de a videa sfâr=itul, se ivi pu\in, =i un col\u=or de norajungându-o sub frunte, ]i r[mase un benghi negru ]ntre sprincene.

— Adec[, câ=tig[ o nou[ gra\ie.— Cât pentru s.Grigorie, vei =ti...— Nu voi s[ mai =tiu nimic, r[spunsei, c[ci pre pu\in m[ inte-

reseaz[.

207Negru pe alb

— Atâta pagub[, zise Bogonos cu ciud[. Apoi, luând o marepriz[ de tabac, =i privindu-m[ c-un aer ]ngânfat: Iat[, urm[, deunde se trag \iganii, iar nu cum ne-o spune domni=orul acela ]ncartea lui. E, ce gânde=ti?

— Gândesc, fârtate, c[ toate câte-mi ]n=iri acum de dou[ ceasurisunt numai o frumoas[ poveste, bun[ de adormit copiii de \â\[; =ic-ar trebui s[ fie cineva tare prost ca s[ cread[ asemene gogom[nii.

— S-au sfâr=it! strig[ vecinul meu cu o oftare ce ar fi putut]nvârti aripile unei mori de vânt, nu mai este n[dejde! Se ducevechea noastr[ Moldov[, =i ]n curând n-o s[ mai r[mâie ]n eadecât ni=te struluiba\i cu mintea stricat[ — n-o zic asta pentru d-ta— carii, prin scrierile lor, se silesc a sterpi s[mân\a credin\ii ce amai r[mas! Oameni de ieri! despre\ui\i relegea, nu p[zi\i posturile,nu face\i ca p[rin\ii vo=tri, v[ desp[r\i\i de so\ii, v[ place mai multteatrul decât biserica, =i dac[ ]ntâlni\i ]n drum un preot, arunca\icu ce v[ iese nainte dup[ el, ca s[ nu vi se ]ntâmple ceva r[u, cacând slujitorul Domnului este dracul ]mpeli\at. N-a s[ treac[ mult,=i v[ ve\i lep[da =i de Hristos, c[ci sunte\i ]n stare a face orice! —+i când vorbea aceste, Bogonos era sublim =i mare.

— Las[ proorociile, cinstite Bogonoase, r[spunsei. E=ti b[trân=i ]\i par toate celea negri, ]n vreme ce noi videm tot frumos. Nufacem ce f[ceau p[rin\ii no=tri? Nu, pentru c[ suntem fii a unui altveac, =i trebui s[ mergem cu veacul; c[ci dac[ duhul ominesc arr[mânea tot pe loc, \i s-ar crede ]nc[ povestele, =i ar fi to\i ignoran\ica mul\i carii cunosc. N-o zic asta pentru d-ta. Dar, las[ gluma,=i-mi spune, crezi ]n adev[r fabula ast[ cornorat[ despre \igani?

— De o cred? Negre=it c[ o cred. A fost scris[ de ...— De ni=te ipocri\i =i fanatici, care vrând s[ \ie lumea sub tutela

lor, iscodeau feluri de basne ca s[ o sparie. Cum poate cinevacrede, dac[ are cel mai mic bun sim\, toate aste ciudate minuni?B[t[liile acele ]ntre sfin\i =i diavoli; dracii ace=ti cornura\i =i cucoad[ lung[, carii n-aveau alt[ treab[ decât s[ supere singur[tatea


unor mizantropi? cât pentru mine, Dumnezeu m[ ierte, ]\i spuncurat c[ nu cred ]n al\i draci, decât ]ntr-acei draci de omenie,care sunt tineri =i bine f[cu\i, =i niciodat[ nu-=i arat[ coada =icoarnele. +i ian spune-mi, dumneata vecine, dumneata caresameni cu unul din cre=tinii catacombelor, v[zut-ai pe dracul? Z[u,eu a= vrea s[-l cunosc de curiozitate, ca s[ =tiu dac[-i a=a negrucum...

— Taci, strig[ cu glas n[du=it =i tremurând vecinul meu. Nuvorbi de aste când ]nsereaz[! Nu =tii ]n ce primejdie te pui! Acume ceasul când duhurile ]mbl[!

}n adev[r, soarele apusese dup[ un lung =ir de nori fantastici,pre care ]i poleia c-o bordur[ de purpur. Frunzele gemeau la suflulmelancolic a vântului. Noaptea ]=i ]ntindea pe ]ncetul tristul s[uhobot; =i florile ascunse ]n umbr[ se vesteau numai prin parfu-mul lor. Nu se z[rea ]n acest chiaroscur, decât arburii negri,]ntinzându-=i crengile ca bra\ele unor uria=i.

Aceste toate erau atât de frumoase, atât de m[re\e, ]ncât abialu[i seama ]n contempla\ia mea c[ vecinul meu se duce. A=adar,invitându-l pe a doua zi la prânz, am intrat ]n camera mea, undem-am apucat s[-\i scriu via\a s.Grigorie, precum mi-a povestit-oBogonos, silindu-m[ a p[zi cât s-a putut chiar =i espresiile sale.S[n[tate!

SCRISOAREA IX(Fiziologia provin\ialului)

Martie 1840

Nu =tiu dac[ cineva a cercat p[n-acum a descrie figura ast[curioas[, original[ =i crohmolit[ a boierului \inuta=. Voi ]ntre-prinde eu a face acest tablou, pentru c[ ar fi p[cat a r[mâneanezugr[vit un portret atât de caracteristic, cerându-\i ]ns[ ier-tare dac[ nu voi putea a \i-l ar[ta chiar ]ntocmai cum ]l vedem

CUPRINS

209Negru pe alb

când ni-l aduce posta sau harabagiul judan de-l trânte=te liop!pe paveaua Ia=ilor; =i mai vârtos c[ el are deosebit tip dup[\inutul din care vine, dup[ târgul din care ias[, dup[ vrâsta lui=i trebuin\a ce are ]n capitalie, =i e o lighioaie atât de variat[,]ncât ar fi o nespus[ greutate a ]nchide ]ntr-un singur cadru toatefe\ele =i coloarele lui.

Provin\ialul ]mbl[ ]ncoto=m[nat ]ntr-o grozav[ =ub[ de urs;poart[ arn[ut ]n coada dro=cii ]narmat cu un ciubuc ]nc[l[fat =ilulea ferecat[ cu argint; =uba de urs, arn[utul =i ciubucul suntcele trei neap[rate elemente a boierului \inuta=; f[r[ ele nu sevede nic[iuri. Figura lui e lesne de cunoscut; cele mai adese estegros =i gras, are fa\[ ]nflorit[, favori\i stufo=i =i muste\i r[sucite,dar pre lâng[ aceste fire=ti podoabe natura, ca o miloas[ mum[,a r[spândit asupr[-i =i un nu =tiu ce care vorbe=te mai tare ochilorispiti\i decât orice alt[; un nu =tiu ce care face a fi destul s[-l vezica s[-l cuno=ti, =i s[ gâce=ti din ce \inut sose=te, sau din ce bort[iese; un nu =tiu ce, ]n sfâr=it, care te face s[ râzi cum ]l z[re=ti.

Cum a sosit ]n capitalie, ]nt[ia lui treab[ este s[ se duc[ laMiculi, ca s[-=i cumpere ochilari sau lornet[ cu care se uit[ searaobr[znice=te prin toate lojele teatrului. De-l vei ]ntreba a doua zice s-a reprezentat, a s[-\i spuie c[ s-a jucat comedia lui Vodevilcare e foarte ghizdav[ =i nostim[, pre care ]ndat[ ]ncepe a o =icritica. Ca s[ scapi de ideile lui literare, intr[ pu\in ]n magaziaast[ din unghiul uli\ii, unde domne=te M. Ortgies,vestit prin fa-sonul jiletcilor =i nasul s[u. Vezi pe acest fl[c[u tomnatic ]mbr[catcu un frac f[r[ mânice, abia ]nseilat, pre care ]l scrie calfa pe latoate ]ncheiturile cu cred[? A venit la Ia=i ca s[ se-nsoare, sau s[intre ]n slujb[. Fracul ]l strânge de-i plesnesc ochii, dar croitorul]ncredin\eaz[ c[ parc[ e leit pe trupul s[u, ba ]nc[ ceva mai largdecât dupre jurnalul de pre urm[, c[ci ]n capitalie e de bon tons[ fie toate cele strimtorite.

Cine e acesta ce a s[ deie piste noi cu dro=ca? S[ ne ferim de]ntâlnirea lui, dac[ nu vrem s[ ne asurzeasc[. A s[ ne spuie ]n


gergul provin\ial, care zic c[ e fran\oze=te, c[ vine de la mo=ullogof[tul A., unde a g[sit pre mo=ul logof[tul B., cu care a s[prânzeasc[ la mo=ul logof[tul C., =i nu =tie ce s[ mai fac[, c[ci epoftit =i de ceilal\i ai s[i mo=i logofe\i =i vornici ca s[ le fac[ cin-ste a petrece cu dân=ii, =i nu-l mai ]ncape vremea, =i... =i... omul\ime de asemene flec[rii; pentru c[ am uitat s[-\i spun c[provin\ialul e fudul din n[scare =i evghenis din cap p[n-]n c[lc[ie.El e nepot tuturor boierilor mari =i v[r cu toat[ lumea. }ns[ de=ine spune c[ se sf[desc de la dânsul care s[-l aib[ =i s[-l primeas-c[, bunul om muceze=te ]n hanul lui Coroi sau a lui Petre Baca-lul! — O, lume!

De ai norocire a fi =i d-ta evghenis din protipendas, vlastare devi\[ aleas[, \andur[ de os sfânt, =i ai trebuin\[ a merge ]n provin\ie,fii sigur c[ ai s[ fii bine primit, g[zduit, c[utat =i osp[tat, pentruc[ e=ti a=teptat c-o nespus[ ner[bdare ca s[ cununi pre toate fetelece se m[rit[, =i s[ botezi pre to\i copiii nuoi n[scu\i, adec[ s[ tefaci cuscru =i cum[tru cu un târg ]ntreg, c[ci provin\ialul s-ar \ineanecununat =i nebotezat, dac[ n-ar fi cununat =i botezat de un boiermare. Pe urm[ ]ncep mesele =i cum[triile; o s[ te sileasc[ s[mânânci p[n[ nu vei mai putea, pentru c[, de vei refuza vrun felde bucate, gazda a s[ ]nceap[ a se j[lui c[ nu-\i plac bucatele =i aoc[r] pre bietul \igan buc[tar. Pe urm[ ai s[ bei vutc[; ai s[ ]nchinis[n[t[\ile tuturor verelor, tuturor m[tu=elor, tuturor nepoatelor=i a tot neamul. Pe urm[ ai s[ mergi la soirée (pentru c[ ]n provin\iee ]nc[ moda de soarele), unde o s[ te aleag[ la toate figurile demazurc[, unde o s[ fii ca o gânganie str[in[ la care o s[ \inteasc[to\i ochii. }ntr-un cuvânt, te po\i numi norocit de vei scapa din\inut cu capul teaf[r, =i cu stomahul s[n[tos.

Dar s[ ne ]ntoarcem la boierul \inuta=. Dup[ ce a sfâr=it baniide cheltuial[, vine acas[. Nevasta ]i iese ]nainte. Ea ]l a=teapt[ s[vie ispr[vnicit sau preziden\it; el vine cu plete lungi =i cu lornet[.Ce scene atunce, vrednice de penelul lui Hogart! Ca s-o lini=teasc[,barbatul s[u ]i aduce vrun turban vechi ]ndrugat de Dominica,

211Negru pe alb

sau vro ciudat[ capel[, capri\ioas[ cl[d[rie de pene, flori =icordele, care adun[ de doi ani tot colbul din magazia Ninei. Seara,to\i provin\ialii de ambe sexe n[v[lesc la dânsul. Dup[ cerimoniadulce\ilor =i a cafelei, cucoana ]ncepe a-=i ar[ta turbanul, =i boierula spune novitale. Spune cum a petrecut; cum s-a eglindisit la balla curte; ce mai confete =i ghe\ate a mâncat; cum ]l invitau toatedamele la dan\; cum era balul de frumos; sala era pardosit[ cuoglinzi, p[re\ii de por\elan, u=ile de cristal =i mobilile de chihlim-bar, =i alte multe minun[\ii =i mândre\e care fac pre prietenii s[is[ casce gurile ascultându-l; =i iaca materie de vorb[ cel pu\inpentru dou[ luni.

M[ gr[besc ]ns[ a sfâr=i acest tablou, de fric[ ca nu vrunprovin\ial om de duh (pentru c[ nu sunt to\i ca originalul ce \i l-am ar[tat) s[ se apuce a ne zugr[vi =i pre noi locuitorii din capi-talie cu toate metehnele =i tic[lo=iile noastre.

Errwso!

SCRISOAREA X(Despre Mitropolia Moldaviei)

Octombrie 1841

România era cre=tin[ ]nc[ din veacul III. Desele n[v[liri abarbarilor nu putur[ stârpi s[mân\a credin\ei, care de la Drago=luase o ]ntindere mai mare. Alexandru cel Bun urzi episcopiile deRoman =i de R[d[u\i, =i mitropolia Moldaviei, care p[n[ atunciera ]nchinat[ la Ohrida, fu prochiamat[ liber[ =i neatârnat[ prinun act a ]mp[ratului Bizan\iei, Ioan Paleologul. De atunci Bise-rica Moldaviei s-a p[storit de c[tr[ mitropoli\i ale=i de ]naltul cler=i de nobilime dintre arhiereii cei mai ]nsemna\i.

Dup[ emigra\ia lui Cantemir, c[zând \ara ]n ghearele fanario\i-lor, mitropoli\ii, la ]nsc[unarea lor, luase drept obicei a cere =i

CUPRINS


]ncuviin\area patriarhului de Constantinopoli, care totdeauna lise da. Pe atunce, mitropolitul Antonie ]ntâmplându-se a pribegi]n Rusia, patriarhia, f[r-a mai a=tepta alegerea, numi de-a dreptulla scaun pre arhiereul grec Nechifor, b[trân cucernic ce se afla demult[ vreme locuind ]n Moldavia. Faptele bune =i cuvio=ia aces-tui barbat potolir[ cârtirile poporului asupra acestei urm[ri arbi-trare; ]ns[ abuzul sporind din zi ]n zi, mitropolitul Iacov Putnea-nul adun[ un sobor de arhierei, arhimandri\i =i egumeni, =i la 1ianuarie 7260 (1752) slobozi o sinodiceasc[ carte isc[lit[ de totsoborul, prin care ar[tând drepturile mitropoliei Moldaviei, sfin\itede ]mp[ratul Paleologul =i ]nt[rite de un consiliu compus de pre-ferici\i patriarhi =i arhiepiscopi, drept sfânt =i firesc a popoarelorde care se bucura Moldavia de a avea p[stori spirituali numai dinp[mânteni; ]n sfâr=it suprema\ia ce-=i luase patriarhia Constanti-nopolii =i ]nsu=irea abuziv[ de a nu se rândui mitropolit f[r[ =tirea=i ]ncuviin\area ei, restatornice=te vechea legiuire a \[rii, blastem[=i afurise=te ]n viitor pre c[lc[torii acestui a=ez[mânt, =i legiuie=teca ]n veci s[ nu mai str[mute ast[ pravel[, =i s[ nu se mai]ncredin\eze cârma arhip[storeasc[ la str[ini ierarhi.

R[m[sese ]ns[ deprinderea ca fiecare mitropolit, dup[ ce sealegea, s[ ]n=tiin\eze pre patriarhie =i s[-=i capete ]ncuviin\area.Pu\in câte pu\in deprinderea se socoti datorie =i murind mitropo-litul Gavriil Calimah, domnul st[pânitor, cu unirea a tot clerul =ia nobilimei, chem[ la scaun pre Leon, episcopul de Roman, =i pen-tru polite\[ ]n=tiin\[ =i scaunul ecumenic. Patriarhia v[zând c[ as[ scape ]nrâurirea ce avea, se plânse Por\ei de aceasta, ar[tândc[ ar fi o jignire a dogmelor biserice=ti; dup[ care Devletul po-runci s[ se strice acea alegere, iar patriarhul sume\indu-se ]n aceaporunc[, argosi pre mitropolitul Leon.

Din toate privilegile Moldaviei, ale relegei r[m[seser[ ]nc[neatinse =i intriga voia a lovi =i ]n aceste! ]ns[ duhurile se re-voltar[; domnul, ]n unire cu toat[ ob=tia, nu voir[ a se supune, cise j[luir[ Por\ii de ast[ calcare a dreptului na\iilor, f[când o pome-

213Negru pe alb

nire a vechilor tractate cu care \ara se supusese protec\iei turce=ti.A=adar, sultanul, prin un firman adresat domnului AlexandruMavrocordat din anul Egirei 1200 (1785) pe la sfâr=itul lunii ge-maziel ahir (iulie), arat[ c[ ]ncredin\ându-se din caidurile (ar-hivele) ]mp[r[\iei de acest drept legiuit a Moldaviei, ]l ]nt[re=te=i porunce=te a fi pururea nestr[mutat.

Ce-au folosit ]ns[ =i sinodiceasca carte a lui Iacov Putneanul =ifirmanul sultanului? Atâta c[ grecii s-au ]nl[turat de la scaunulmitropoliei; dar ]nrâurirea lor secret[ tot r[mase, c[ci dac[ mi-tropolitul nu-\i d[ voie s[ te despar\i de so\ie, dac[ nu-\i ]nvoie=tem[riti=ul cu o rudenie =.c.l., e=ti sigur c[, mijlocind la patriarhie,ai s[ le cape\i. +i ce urmeaz[ din aceasta? Puterea relegii se calc[,mini=trii ei se despre\uiesc, pentru c[ ]n sl[biciunea lor tac, =i nucuteaz[ a protesta asupra unui abuz ce le sap[ independin\a, cenu poate s[ le-o contesteze nime. Vale!

SCRISOAREA XI(Amintire funebr[)

Decembrie 1842

Este un sunet c[rui altul nu se poate asem[na, sunet grav, jalnic=i fioros ce afl[ totdeauna un r[sunet ]n inimile cele mai tari.

Când bataia clopotului te face a tres[ri, când ]\i ]nchipuie=tic[ ea ]\i veste=te moartea unei rude, a unui prieten, a unui cu-noscut a c[ruia via\[ s-a stins cum se stinge ]n aer r[sunetul arameisacre, sim\i atunce triste\a ]nsinuându-se ]n pieptu-\i ca un junghide ghea\[, =i dac[ cre=tinismul nu ar veni s[-\i ]mpr[=tie marasmulcu dulcea sa filosofie, ai suferi acele chinuri morale ce nu se potdescrie, =i pre care le vindec[ numai moartea.

Moartea! Numele ei ]nfioreaz[ pre cel bogat, pre cel mare, precel care lumea nu-l ]nc[pea, =i care ]n ]mp[r\eala mormântului

CUPRINS


nu va avea mai mult loc decât saracul; c[ci amar[ trebuie s[ fieea pentru omul cu cugetul patat; pentru acel ce tr[ind numaipentru el, a fost de pagub[ compatrio\ilor s[i; pentru acel cestrânge averi, =i nu =tie cui le adun[ pre ele! Saracul ]ns[, privindu-oca o odihn[ dup[ o zi de munc[, adoarme ]n lini=te, =tiind c[atunci când se va scula ca s[ deie seam[ de cele ce a f[cut, va fir[spl[tit de ostenelile sale, =i locul ]i va fi ]nsemnat ]n dreapta.

Maiorul Ioan Bran muri ]n zilele aceste.Acest b[rbat ]n scurta lui via\[ câ=tigase numele de cinstit =i

drept ]ntr-atâta ]ncât era de ajuns a-l pomeni, pentru a ar[ta pro-bitatea personificat[; =i dac[ soartea l-ar fi pus ]ntr-o treapt[ mainalt[ unde s[ fie arbitru soartei oamenilor, sau s[ \ie cump[naTemidei, asupri\ii =i ]mpila\ii — atât de mul\i la num[r — ar fipierdut, pierzându-l, un mare sprijin =i ap[r[tor, pentru c[ el eraatât de neab[tut din drumul cel drept ]n care ]l c[l[uzea oneprih[nit[ con=tiin\[, ]ncât nici putea ]n\elege acele machiaveli-ce r[st[lm[ciri n[scocite de iscusi\ii lumii carii fac albul, negru =iziua, noapte. L-ar fi j[lit publicul cum ]l j[lesc cei ce l-au cunoscut=i carii ar fi dorit s[ mai tr[iasc[, pentru c[ oameni ca dânsulsunt atât de rari ]n societ[\ile noastre corupte, ]ncât e de mirarecum de se mai g[sesc ]nc[.

Zic c[ moartea e crud[; eu socot c[ este numai nedreapt[.Nedreapt[, pentru c[ ]n loc s[ cur[\e r[ii ce ]n[du=[ societatea,ea secer[ ce este bun =i trebuitor; =i de am fi putut r[scump[rapierderea lui I.Bran cu jertfa a zeci al\i, nicicum nu ne-am fi stân-jenit a face acest schimb, ]n care am fi fost ]ndoit câ=tiga\i.

215Negru pe alb

SCRISOAREA XII(P`cal[ =i T`ndal[)

Februarie 1842

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— Dar d-ta, mo=ule, n-o s[ ne spui ceva? am zis c[tr[ b[trânulp[durar ce ne primise ]n gazd[.

— Ce vre\i s[ v[ spun, fe\ii mei? r[spunse el. Ce s[ v[ spunvou[, oameni de ieri, eu omul veacului care port dou[ sute deierne ]n spate? Voi v[ zice\i români, =-apoi vorbi\i o limb[ precare eu n-o ]n\eleg. Purta\i ni=te haine sucite pe ni=te trupuri stri-cate ]n care m[ ]ndoiesc c[ este inim[. Sunte\i a=a de \ig[ri\i =iginga=i ]ncât de v-ar videa str[bunii vo=tri, ar plânge de jale.

— Toate sunt a=a, zise unul din noi râzând, dar ]nc[ tot nusuntem lipsi\i de sim\ul auzului, =i prin urmare ne place a ascultapove=ti frumoase din vremile trecute =i a= pune r[m[=ag c[ isto-ria vie\ii d-tale a s[ ne fac[ s[ adormim. Ia deci ]n bra\e cea plosc[burduhoas[ =i-\i r[core=te gâtlejul.

Propunerea aceasta zâmbi b[trânului, care urmând sfatului dat,de=ert[ plosca, ]=i drese glasul, =i ]ncepu:

“Trebui s[ =ti\i, fe\ii mei, c[ eu sunt fecior vestitului Strâmb[-Lemne, care lua stejarul cât de gros, ]l ]ndoia cu mâinile =i-l f[ceaobad[ de roat[. El era un om foarte ]nv[\at =i cunoscut pe vremealui. Copil[rise cu Ciub[r-vod[, cu care ]nv[\ase carte la dascalulPascal din Podul-Iloaei, ce =tia toat[ Alexandria pe de rost, f[cut[de numitul dascal Pascal, de unde nu =tiu cum a c[zut ]n mâiniled. Barac de a tip[rit-o. Petrecuse toat[ june\a sa la curtea lui L[-cust[, a lui Papur[ =i a lui Pârle-vod[. Ce mai vremi acele! Cândvinea prim[vara =i ie=eau oamenii la arat, dac[ nu le ajungeauboi la plug, se duceau la unguri sau la le=i, =i luând de acolo oa-meni, fie neme=i sau pro=ti, =leahtici ori mojici — nu mai alegeau— ]i ]njugau =i arau lanuri cât vezi cu ochii, unde sem[nau ghind[

CUPRINS


de cre=teau dumbr[vi pentru ca s[ aib[ str[nepo\ii lemne de ars.De aceea, luat-a\i seama când e ger iarna =i vântul vâjâie, c[ dac[v[ pune\i la vatr[ dinaintea focului, auzi\i unele lemne \ipând, =ivide\i strecurându-se din ele o ap[ fierbinte? Acele, fe\ii mei, suntsufletele le=ilor care \ip[, =i lacrimile ungurilor care picur[, c[cisufletele lor — pentru p[cate pesemne — le-a osândit DomnulDumnezeu s[ intre ]n copacii p[durilor, pre care le-au arat cusudoarea lor. Ce s[ mai zic de oamenii vremilor acelora? Ei eraunal\i ca brazii =i voinici ca smeii. Tat[l meu era nepot viteazuluiSfarm[-Peatr[, care avea obicei când se punea la mas[ s[ ]nghit[mai ]nt[i =epte-opt bolovani, ca s[-i fac[ poft[ de mâncare.

La vrâsta de dou[ sute optzeci ani, tat[l meu, v[zându-se fl[c[utomnatic, se ]nsur[ cu jupâneasa M[rica, minunat[ femeie, groas[=i frumoas[, dar cam prostan[, zicând adese ni=te vorbe chisno-vate, la care tat[-meu r[spundea: “Tronc, M[rico!” La patru lunidup[ ce se m[rit[ n[scu o fat[. Ast[ n[scare f[r[ vreme camsup[r[ pre tata, dar popa ]l lini=ti, spunându-i c[ asta se-ntâmpl[uneori, ]ns[ numai la facerea dint[i. Sor[-mea n-a tr[it, precumnici al\i dou[ sute de fra\i =i surori ce am avut. }n sfâr=it m-a n[scutpre mine =i v[zându-m[ a=a mic =i ovilit, mi-au pus numeleTândal[. Na=terea mea cost[ via\a mamei, iar tat[l meu, sim\indu-se c-a ]mb[trânit, chem[ pre na=u-meu Pâcal[, m[ ]ncredin\[ lui,=i apoi muri dup[ ce mânc[ trei oi fripte =i b[u o balerc[ de pelin,zicând c[ nu trebui s[ se duc[ pe ceea lume fl[mând =i ]nsetat. Elera atunci de patru sute optzeci =i trei de ani.

Na=u-meu Pâcal[ era un om foarte de duh; avea r[spuns laorice vorb[. El m[ puse ]nt[i la buchi, dar v[zând c[ ]ntr-o zi eras[ m[-n[du= c-un Tverdu ce mi se prinsese ]n gât, hot[r] a-mispune singur tabla pre care trebuia s[ o deprind pe dinafar[. Astami-a fost ]nv[\[tura.

Iaca ce-mi zicea el:“Fine! De vrei s[ tr[ie=ti bine =i s[ aibi ticn[, s[ te sile=ti a fi

totdauna la mijloc de mas[ =i la col\ de \ar[, pentru c[ e mai bine

217Negru pe alb

s[ fii fruntea cozii decât coada frun\ii. +ezi strâmb =i gr[ie=te drept.Nu baga mâna unde nu-\i fierbe oala, nici c[uta cai mor\i s[ le ieipotcoavele, c[ci pentru behehe vei pr[p[di =i pre mihoho.

Bate fierul p[n-e cald, =i f[ tot lucrul la vremea lui.Nu fii bun de gur[, gura bate c... Vorba mult[-i s[r[cie omului

=i toat[ paserea pe limba ei piere.Nu fii zgârcit, c[ci banii strâng[torului intr[ ]n m`na chel-

tuitorului, =i scumpul mai mult p[gube=te, lene=ul mai mult alear-g[; dar nici scump la t[râ\e =i ieftin la f[in[.

Nu te apuca de multe trebi odat[. Cine gone=te doi iepuri nuprinde nici unul. Nu te ]ntov[r[=i cu omul becisnic. Mai bineeste s[ fii c-un om vrednic la pagub[ decât c-un mi=el la dobând[.Nu te vâr] ]n judec[\i. }n \ara orbilor, cel c-un ochi e ]mp[rat.Cel mai tare e =i mai mare, =i dreptul ]mbl[ totdauna cu capulspart. La judec[tori, ce intr[ pe o ureche iase pe alta, c[ci s[tululnu crede celui fl[mând, =i mai bun[ e o ]nvoial[ strâmb[ decâto judecat[ dreapt[. S[ n-ai a face cu cei mari. Corb la corb nuscoate ochii. Ce iase din mâ\[, =oareci prinde, =i lupul p[rulschimb[, iar naravul ba.

Nu te-ncrede ]n ciocoi. Ciocoiul e ca r[chita; de ce-l tai, de cer[sare, =i din coad[ de câine, sit[ de matas[ nu s[ mai face. Nu fiidu=m[nos, c[ci cine face, face-i-se, =i nu e nici o fapt[ f[r[ plat[.

Fere=te-te de pro=ti =i de nebuni. Nebunul n-asud[ nici la deal,nici la vale, =i prostului nici s[-i faci, nici s[-\i fac[. El ]nva\[b[rbieria la capul t[u. +ede pe magar, =i caut[ magarul. Nu-l pri-mesc ]n sat, =i el ]ntreab[ casa vornicului. Prostia din nascare leacnu mai are. Cine se amestec[ ]n t[râ\e, ]l mânânc[ porcii; =-apoispune-mi cu cine te aduni, s[-\i spun ce fel de om e=ti.

Nu te hr[ni cu n[dejdea =i cu f[g[duin\ele. }n\eleptul f[g[-duie=te, nebunul trage n[dejde. S[ tr[ie=ti, murgule, s[ pa=ti iarb[verde. Ce-i ]n mân[ nu-i minciun[, =i e mai bine acum un ou decâtla anul un bou.

Chelbosului tichie de margaritar nu-i trebuie, pentru aceea nute apuca de lucruri mari, c[ci e lesne a zice pl[cinte, dar cu b...


de fat[ mare nu se fac ou[le ro=ii. Dobânda mare rupe ciochinile,=i p[n-a nu g[si mantaua, nu erai dator. Cu rudele bea =i benche-tuie=te, dar negu\itorii nu face, c[ci de=i sângele ap[ nu se face =ic[me=a e mai aproape decât anteriul, dar nepotul e salba dracului.Frate, frate, brânza e cu bani. Nu fii r[pitor. Mai bine nici oaia cudoi miei, nici lupul fl[mând. S[ nu vie vremea s[ dai cinstea peru=ine, =i s[-\i zic[: c..., lupe, ce ai mâncat. Las[ pre oameni ]nideile lor. Vântul bate; câinii latr[. Altui ]i e drag popa, =i altuiapreuteasa. Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul. Zic zece, tu taie una.Vrabia malai viseaz[, =i calicul comândare.

Nu da ]mprumut ca s[ nu-\i faci du=mani. D[-\i, popo, pinte-nii, =i bate iapa cu c[lc[iele; =-apoi, prinde orbul, scoate-i ochii.Nu te bucura la câ=tiguri mici, pentru c[ c-un rac tot sarac, c-unpitic, tot calic; dar când ]mbli cu miere, linge-\i degitele. Prime=teorice-\i vor da. Calul de dar nu se caut[-n gur[; =i cine n-are ochinegri, s[rut[ =i alba=tri. Când vei voi s[ te apuci de ceva, prindeiepurele cu carul. Mâ\a cu clopot nu prinde =oareci. Nu te-ngrijicum o s-o sco\i ]n cap[t. Nevoia ]nva\[ pre c[r[u=, =i cine are barb[are =i pieptene.

Nu te amesteca ]n intrigi. Nici pre dracul s[ vezi, nici cruce s[-\i faci. Nici lupul pre balaia, nici balaia pre lup. Ia-\i catrafusele,=i fugi ca dracul de t[mâie.

Nu te-ncrede ]n caracterul omului ]n slujb[. El este o brânz[bun[ ]n burduh de câine. F[g[duie=te multe, dar s[ deie Dumne-zeu, mam[, s[ fiu eu fat[! Nu gândi c-o s[ scapi de dânsul. Banulr[u nu se pierde, =i are ac pentru cojocul t[u, nici socoti c[ s-a]ndrepta; calul b[trân nu mai ]nva\[ a juca. Când nu-i ]n slujb[, eomul cel mai de treab[, dar poste=te robul lui Dumnezeu, c[ n-are ce mânca; =i câte spune sunt o frumoas[ poveste, dar mareminciun[, c[ci minciuna boiereasc[ trece ]n |ara Ungureasc[.Caut[ s[-\i fie supu=ii vrednici, ca s[ nu zic[ lumea c[ cum e turcul,e =i pistolul. D[-le pild[ bun[, pentru c[ pe=tele de la cap se-mpute.

Nu fii falnic, nici face din \ân\ar armasar. }n urma r[zboiului,

219Negru pe alb

mul\i voinici s-arat[. Vulpea dac[ n-ajunge, zice c[ pute. S[ nu fiidin cei carii zic: las[-m[ s[ te las, =i ia-l de pe mine c[-l omor. Nute certa cu cei ce =tiu mai multe decât tine. Haide, tat[, s[-\i ar[tpre mama. Nu ]mbla cu c... ]n dou[ luntri, nici te mândri, c[cimândrului ]i st[ Dumnezeu ]mpotriv[.

Nu te n[c[ji pre soart[. Norocul cine-l =tie? F[-m[ prooroc, s[ tefac bogat. Be\ivului =i dracul ]i iese cu oca nainte; ]ns[ vremea le]ndreapt[ toate. Vremea vinde lemnele, =i nevoia le cump[r[. Tufierbe mazirea =i taci. Joac[ ursul la cum[trul, poate a juca =i la tine.

Nu te mânia pre lume. Se mânie vacarul pre sat; satul nu =tienimic. Umile=te-te. Capul plecat nu-l taie sabia. Cine se ]nal\[ sesmere=te; =i dac[ ajunge cu\itul la os, =i petreci ca câinele-n car,tr[ie=te ca viermele ]n r[d[cina hreanului, p[n[ va veni vremeaca cui pre cui s[ scoat[. Nu fii obraznic... Vor crede c-ai p... totbutuci, =i-i da piste un omu=or care \-a face coastele pântece.

De te vor pofti la mas[, tu nu te trage sub mas[; dar nu fiisup[r[tor, c-or zice c[: mart din post nu mai lipse=te. De vei p[gubi]n vreo negu\itorie, s[-\i fie de ]nv[\[tur[, ca alt[ dat[ s[ nu temai apuci de ea. O dat[ vede na=ul p... finului; iar de vei câ=tiga,nu te mai apuca =i de altele, c[ci cine sare garduri multe, ]i d[câte un par ]n c... =i ulciorul nu merge de multe ori la ap[. Când\i s-or aprinde c[lc[iele, ]nsoar[-te p[n-a nu ]mb[trâni, c[ci ]nsu-ratul de tân[r =i mâncarea de diminea\[ n-au gre=; =i b[trânulamorezat e ca chiro=ca cu pasat. F[ cuno=tin\[ cu fata; n-o luanumai pe auzite, pentru c[ nu se mânânc[ tot ce zboar[, =i se-ntâmpl[ de departe trandafir, =i de aproape bor= cu =tir. Vezi cuma fost maic[-sa, c[ci pe unde a s[rit capra, mai presus a s[ sar[iada. De-i videa-o c[ nu vra s[ pl[m[deasc[ =i toat[ ziua cerne,cerceteaz[-\i casa, pentru c[ bataia e din rai. Fii român verde =irupe mâ\a ]n dou[. Bate =eaua, s[-n\eleag[ iapa, c[ci femeia-idracul; =ede ]n deal =i pr[vale carul ]n vale; dar nu ]ntinde a\a s[se rup[. Gospod[ria s[-\i fie m[surat[, c[ci la gospodina bun[,mul\i voinici s-adun[; =i de-i =i p[\i ceva, numai tu s[ =tii unde te


strânge ciubota. Nu te apuca s-o p[ze=ti; mai lesne po\i p[zi uncârd de iepuri; =i macar c[ g[ina b[trân[ face zeam[ bun[, fere=te-te de babe. Baba b[trân[ nu se teme de vorba groas[. Lumea piere,baba se peapt[n[. }n sfâr=it, mâng[ie-te la necazuri, gândind c[sacul =i-a g[sit petecul, =i roag[-te zi =i noapte s[-\i deie Dumnezeumintea moldovanului — cea de pe urm[.”

Avea ]nc[ multe de spus mo= Tândal[, când a luat seama c[nu-l asculta nime, c[ci noi cu to\ii adormisem =i hor[iam. A=adarf[cu =i el ca noi.

SCRISOAREA XIII(Lum`n[ric[)

Martie 1843

V[ aduce\i aminte de un sarac pre care ]l ]ntâlnea\i, sunt acumdoi ani, pe uli\i, prin pie\e, pre la biserici, cer=itorind milacre=tinilor =i ]mp[r\ind bogdaprostele ]n dreapta =i ]n stânga?

Lumân[ric[ nu mai este! — Dar cine era el, =i care fu solia luiaice jos? singur nu o =tia. De ]l ]ntrebai de unde este? “Nu =tiu,r[spundea; =tiu numai c[ mama când m-a l[ut mi-a zis: Ni\[,dragul meu! s[ cumperi lumân[rele =i s[ le ]mpar\i pe la bisericele.Atâta =tiu, atâta fac.”

Descul\, cu capul gol, ]ncins cu o funie =i cu traista ]n =old,Lumân[ric[ p[n-]n ziu[ colinda toate bisericile, ]mp[r\ind lumâ-n[ri =i cer=itorind, nu pentru dânsul — lui nu-i trebuia nimic[ —ci pentru al\ii.

La un schit sarac lipse=te clopotul; ]ndat[ Lumân[ric[ ]l ia dintârg, se pune cu dânsul ]n mijlocul unei pie\e, ]l trage, =i clopotulnu tace p[n[ ce nu-=i câ=tig[ plata. Curând arama sfânt[ va r[suna]n aer chemând pre credincio=i la rug[ciune, =i va spune ]n graiuls[u cel misterios l[udata fapt[ a s[racului cer=itor.

CUPRINS

221Negru pe alb

O biseric[ n-are vestminte; Lumân[ric[ ]i aduce stofe bogate,el care n-are decât o hain[ strem\oas[ ce abia ]i copere goliciu-nea trupului; c[ci ]n zadar voie=ti s[-l ]mbraci. D[-i o hain[, oc[me=[; piste un ceas nu o mai are; a dat-o altuia, pre care ]lsocoate mai nevoie= decât dânsul.

Vide\i aceast[ v[duv[ cu lipsa ]n fa\[ =i cu desn[dejdea ]ninim[. }ncungiurat[ de =epte copii ce plâng de foame, ]mbrâncit[de la u=a bogatului, unde nu i se dete voie a ]mp[r\i nici f[rm[tu-rile cu câinii lui, tic[lo=ia o apas[ sub greul ei genunchi. Lumân[-ric[ o vede, o mâng[ie, =i a doua zi ]i aduce o vac[, care s[turândcu laptele ei pre fl[mânzii copii, introduce iar[=i bucuria ]n bietulbordei.

Dar unde suntem noi ]n stare a ]n=ira toate bunele fapte a aces-tui sfânt om! Ajunge a =ti c[ s[racul acesta cer=itor, ]ndemnat deplecarea sa =i de o st[ruin\[ puternic[, a zidit p[n[ =i biserici. S[judec[m din aceasta, oare câ\i s[raci am putea face ferici\i cuabonamentul unei loje la teatru, unde ]nv[\[m a fi demoraliza\i,cu cheltuiala unui osp[\ ce ne ]mbuib[ pântecele =i ne stric[s[n[tatea, cu o g[teal[ de bal ce roade câte un col\ din mo=tenireacopiilor no=tri?

Dac[ Lumân[ric[ ar fi strâns to\i banii câ\i a ]mp[r\it mile =i acheltuit cump[rând lumân[ri, clopote, vaci, vestminte =.a. negre=itar fi fost bogat dup[ starea sa; dar tr[ind s[rac, el a murit s[rac.

}ntru o zi, trecând pe lâng[ o biseric[ am v[zut norod strâns, =iam auzit cântând rug[ciunile mor\ilor. }n mijlocul bisericei sta unmort ]nv[lit cu giulgiu. Biserica era iluminat[ =i ]mpodobit[ ca pen-tru un mort bogat, =i un arhiereu ]ncungiurat de un numeros clerslujea prohodul. Nu se vedea nici o rud[, nici un prieten v[rsândlacrimi minciunoase; numai o v[duv[ ]n haine negre sta la picioarelesecriului; iar pe fa\a tuturor s[racilor ce alc[tuiau cortegiul repau-satului, se videa ]ntip[rit[ o ]ntristare mut[, o jale dureroas[.

}n momentul acesta, arhiereul apropiindu-se dezv[li pre mort,=i ]nsemnând pe fa\a lui semnul crucei, zise cuvintele aceste:


“Doamne! odihne=te sufletul robului t[u Ioan ]n loc de pace,]n loc cu verdea\[, unde nu este ]ntristare, nici suspin, ci via\[f[r[ de sfâr=it”.

P[trun=i de mare puternicia mor\ii, am plecat capul, =i privindicoana Mântuitorului, ce sta pe pieptul mortului, am zis:

“Doamne! Doamne! Odihne=te dup[ moarte =i sufletul nostru]n locul unde ai odihnit sufletul lui Lumân[ric[.”

Poate voi\i a =ti cine f[cuse o a=a pompoas[ ]nmormântarecer=itorului?

}ntr-o diminea\[, o dam[ v[duv[ — a c[riia nume ]l vom t[cea,respectând frumoasa ei fapt[, — g[si la poarta casei sale trupullui Lumân[ric[, =i

V[duva ]ngrop[ pre s[rac!

SCRISOAREA XIV(Critic[)

Ianuarie 1844

}n trecutele zile un june, c[ruia nicicum geniu nu-i lipse=te,plin de idei nou[, mai mult bune decât gre=ite, ]mi ceti o compu-nere a sa, care n-ar fi rea, dac[ autorului nu i-ar fi fost drag a seface cunoscut prin originalitate mai mult decât prin simplitate,]ntrebuin\ând ziceri culese din vechii scriitori, pre care voie=te cude-a sila a le re-nvia, dând unora ]n\elesul ce poate au avut ]nt[i;]n sfâr=it, fabricând de la sine ziceri, =i vrute =i nevrute.

Am voit a-i ar[ta de=an\ata lui ]ntreprindere, spuindu-i c[ nue dat tuturor a crea ziceri =i a baga scalpelul ]n biata limb[, pentrua o struji cum li se pare; c[ nu sunt to\i creatori, ci croitori =icroitori r[i; c[ sunt multe piedice, fanatismul b[trânilor, deprin-derea, pedantismul, c[r\ile biserice=ti =.c.l.

M[ asculta cu o ner[bdare ce se videa ]n neastâmp[rul s[u,p[n[ ce s[rind de pe scaun:

CUPRINS

223Negru pe alb


— Iart[-m[, domnul meu, strig[: iart[-m[ c[ nu mai am rab-dare! Ce-mi vorbe=ti de fanatism =i de deprindere? De ne-am fipotrivit acestei vechi rugine, am purta ]nc[ barbe =i papuci gal-beni. Cât pentru pedantism, e o emblem[ a dobitociei. C[r\ilebiserice=ti? Dar ia, m[ rog, pe-acele tip[rite mai nainte =i ]n vre-mea mitropolitului Dositeu =i vei g[si zicerile: provedin\[, cre=-tin1, ]nger2, comentarie, =erb3 =.c.l. pre care acei nuoi — socotindc[ fac mai bine — le-au pref[cut ]n pronie, hristian, anghel,t[lm[cire, rob... ]n loc de =erbul lui Dumnezeu, robul lui Dumne-zeu; pare c[ Dumnezeu creator =i p[rinte are trebuin\[ de robi,nu de supu=i =erbi sau slugi, carii s[ ]mble ]n c[ile lui. Grecul nuzice: SklboV, ci DoÐloV toÐ qeoÐ =i asemene zic =i toate celelal-te popoare cre=tine. Ia seama, domnul meu, c[ ei nic[iri n-au voita ]ntrebuin\a timpul s[vâr=it a verbului, ci tot cel nehot[rât; nicio-dat[: avui, f[cui, fui, totdeauna: am avut, am fost, am f[cut, f[r[s[-=i deie cuvânt pentru ast[ arbitrar[ palm[ preste ochii gra-maticii. Ei — tot ace=ti noi — ]ntrebuin\eaz[ zicerile: ]nv[lire,mirare =.a., dar n-ar zice, Doamne fere=te: miracul =i v[l care sunttot una =i pe care le g[seau ]n c[r\ile vechi. Prin un capri\ ne]n\eles,luau verbul =i lasau substantivul!

Nu-\i place c[ zic: inim[, tinere\[, spirit, relege, virtute? Ai vois[ zic: suflet, dragoste, duh, lege, fapt[ bun[; pentru c[ la d-tainima, acest dar dumnezeiesc, ]nseamn[ acea bucat[ de carnemacr[ prin care circuleaz[ sângele; tinere\a, junie, spiritul, oesen\[ ]mb[t[toare; relegea, lege sau pravil[; virtutea, putereaanimal[ a trupului. De pild[, acest fras: L’âme qui aime avectendresse est inspirée par l’esprit de la religion et de la vertu, eu l-a=

1 Cre=tin, chrétien, cristiano.2 }nger, Angeru, Angelo. }n limba român[ l se schimb[ ]n r, d.p. gelo, geru;

sale; sare; popolo, poporu etc.3 +erb, servo. La români v se schimb[ ]n b; d.p. selvatico, s[lbatic; cervo,

cerb; voce, boce; polvere, pulbere etc.

225Negru pe alb

traduce a=a: “Inima ce iube=te cu tinere\[ e insuflat[ de spiritulrelegei =i a virtu\ii”. D-ta negre=it c[ astfel: “Sufletul ce iube=tecu dragoste, e insuflat de duhul legii =i a faptei bune”. Acum unoarecine care ar pricepe zicerile, f[r-a =ti =i ]n\elesul ce le-a\i datdv., vrând a retraduce din cuvânt ]n cuvânt traduc\ia d-tale ]nfran\ez[, ar trebui s[ zic[:”Le souffle qui aime avec amour est inspirépar l’odeur de la loi et de la bonne action =i ar râde, mirându-se ceai voit s[ zici d-ta prin acest fras smintit.

Zicerile ab[tut (abattu), umilit (humilié) =i alte câteva care nu-mi vin ]n minte, le-a\i botezat s[racele, cum v-au plesnit ]n cap.Prin ab[tut, ]n\elege\i aceea ce fran\ezul zice prin écarté, prinumilit, plecat (humble). Apoi dac[ se g[se=te un om ce vine depune tot cuvântul la locul lui, dându-i ]n\elesul cel primitiv, striga\ic[ e cu neputin\[ a strica obiceiul, vorb[ proast[ a oamenilor mi=ei,pentru care nu e nimic cu putin\[!

}mi zici s[ creez ziceri? Ce o s[ fac când ]mi lipsesc cuvinte cas[-mi ar[t ideile? }ns[ de vei c[uta bine, vei videa c[ =i acele zicerisunt sau române=ti uitate, sau ]mprumutate de la limbile surori.+i apoi, ]ntru aceasta am urmat pildei altora, carii =tiu ce va s[zic[ o limb[... Adio, domnul meu, urm[ luându-=i capela, e=ti ]ntr-o zi de spleen, nu vrei s[ m[ ]n\elegi. Sunt =erbul d-tale!

— Dar, poet al dracului! |i-am spus c[ sunt mai mul\i croitoridecât creatori, =i...

Poetul era acum ]n uli\[.Iaca cum judec[ acest june nevindecat ]n p[rerile lui. Mie mi-e

prieten =i a= dori s[-l pot ]ndrepta, dar — ]mi m[rturisesc p[catul— m[ cam ]nvoiesc cu ideile lui.

}n adev[r, folosul ce a izvorât din c[r\ile biserice=ti ]ntru aceeace prive=te relegea =i morala e net[g[duit, dar gramatica multp[timi. Dac[ limba ar fi ramas precum se vede ]n c[r\ile vechi =ise aude ]n gura poporului, =i vrun om ]nzestrat c-o =tiin\[ siste-matic[ a limbelor rude s-ar fi apucat a o aduna =i a o a=eza, pre-cum cer tipul =i origina ei, negre=it c[ am fi scapat de toate aceste


pleonasme, fiorituri =i cacofonii. Scriitorii nuoi biserice=ti =i pro-fani au introdus shimatismul limbei grece=ti ]mpreun[ c-o mul\imede ziceri, lep[dând pre cele române=ti.

Când ar zice cineva ast[zi ghint[, cor, columb, dard[, custodie,templu, generos, peregrin, ]nvestat =.a. — pre care le-au lep[dat— pu\ini l-ar ]n\elege; =i ]ns[ astfel se vorbea, se scria =i se ti-p[rea cu vro sut[ =i câ\iva ani ]n urm[.

Multe parascovenii — de mi-e iertat a ]mprumuta ast[ zicerepoporan[ — are limba noastr[, mai ales ]n zicerile luate din slavo-na. Nu-mi vin ]n minte toate =i nici voi a te sup[ra cu un glosariuce nu-=i are locul s[u ]ntr-o scrisoare, dar voi ]nsemna pentrucuriozitate una-dou[.

Substantivul slug[, a slugii, pref[cându-se ]n verb, face slujiresau a sluji, când ar trebui s[ fac[ slugire, sluga, slugii, slugire. Laast[ zicere slavon[, am pastrat verbul cu declina\ia lui =i am gre=it.Altele tot slavoane le-am schimbat =i iar am gre=it, pentru c[ nu=tiu de ce nu mai nimerim; d.p. viteaz, treaz, dârz, obraz =.a. laplural slavone=te nu schimb[ pe z ]n j, precum noi care zicemviteji, obraji =.c.l. ]n loc de vitezi, trezi, obrazi, dârzi =.a., o ano-malie nesuferit[ ]ntr-o gramatic[ regulat[.

Cu alt[ scrisoare, ]\i voi spune ceva =i de scriitorii vechi.Ca¶re!

SCRISOAREA XV(Critic[)

April 1844

}\i f[g[duisem s[-\i spun ceva de scriitorii vechi, dar poetul decare \-am vorbit mi-a dat ocazie a-\i spune acum deodat[ alt[ ceva,p[strându-mi f[g[duin\a pentru alt prilej. Iaca ce-mi zise poetulmeu, c[rui ]i ar[tam o critic[ ce nu =tiu cine f[cuse asupra lui.

CUPRINS

227Negru pe alb

— Nu-mi pas[ de critica domnului acelui.— +i pentru ce nu-\i pas[?— Pentru c[ n-are sim\ul comun; pentru c[ vorbe=te de pe ceea

lume, ]n sfâr=it, pentru c[ ]n isc[litura acestui critic g[sesc un q,doi w =i trei h

Zicând aceste, ne-am uitat unul la altul =i am pufnit amândoide râs.

A= fi voit s[-l sup[r, dar ce s[-i zic? Cu argumentul din urm[m[ f[cuse mar\i. Pas de cuteaz[ s[ iei partida unui om care are]n isc[litura sa un q, doi w =i trei h! Eu m[rturisesc c[ de a= aveanenorocirea s[ aib ]n numele =i porecla mea atâtea farafasticuri,nu mi-a= mai scoate obrazul pintre oameni. A= prefera s[ m[cheme Mitrofan, Ciupercovici, Bost[nescu sau oricum, =i nu mi-a= ierta na=ul dac[ mi-ar fi dat un nume ]n care s[ fiu silit a vâr]un q, doi w =i trei h.

Sunt oarecare nume care poart[ ridicolul ]n sine. Napoleon arfi fost aceea ce a fost, de l-ar fi chemat Martin sau Hubert? —Numele ]nrâureaz[ mult asupra soartei omului. Cunosc o fat[ carenu se putu m[rita, pentru c[ o chema Gaftona, =i un june foarte deisprav[ care se ]nsur[ macar c[ se numea Cornescu, =i apoi p[\i —aceea ce =tii. Eu (Doamne fere=te!) de-a= avea oi, nu mi-a= n[miun p[stor cu numele Lupu. — Dar s[ venim la treaba noastr[.

Voiam s[-\i spun c[ nu de mult am cetit o carte ruseasc[ cemi-a trimis-o autorul, tip[rit[ ]n St. Petersburg =i intitulat[: Na-certanie pravil valaho-moldavskoi grammatiki, adic[ Prescrierearegulilor gramaticii române=ti. Autorul ei este d. Hâncu, român,care — nu ]n\eleg pentru ce — adaose un of la porecla sa, =i dinHâncu ]=i zice Hinculof. Per gusto non disputare.

Ast[ c[rticic[ ce se alc[tuie=te din dou[ volume 8, mare cât de500 pagine, spune multe de toate pre care eu n-am vreme, nicicuragiu s[ \i le spun. Ajung[-\i atâta, c[ d. Hâncu sau Hinculofcu patriotic[ generozitate ne ]nzestreaz[ limba cu 47 slove, adic[cu 20 mai multe decât avem.


Patruzeci =i =epte! Z[u nu ne mai trebuie mult ca s[ ajungempre chinezi! }ntre aceste, sunt unele gâtlane, buzane, =i nu =tiucum le mai boteaz[ d.S...; prea destule ca s[ ame\easc[ capul unuibiet =colar.

Una din cele multe care ]nvecinicesc numele lui Eliad ]n lite-ratura românilor, este c[ ne-a scapat de atâte litere prisoselnice,ce ]ncetul cu ]ncetul ]ncepuser[ a se ]mp[mânteni ]n limba noastr[,=i dac[ le-ar fi lasat, cine =tie aceste câte altele ar fi f[tat? Este]ns[ o slov[ care a r[mas, slov[ venetic[ =i hâd[! dinainte c[riiap[n[ =i curagiul lui Eliad — =i asta nu e pu\in — s-a umilit. Aceast[slov[ iat-o, ]ntortocheat[ =i cârligat[ ]ntocmai precum se scrie:

Ú

}n zadar d. Seulescu voi s[ introduc[ un culbec (q) ]n locul ei,=i d. Gianili un par (I). Nerodnic[ osteneal[! De=eart[ trud[! Nimen-a voit s[-i asculte, ca =i când n-ar fi zis d.d. nimic!1

Ast[ slov[ din alfabetul cirilian, v[zând c[ ]n dialectele cederiv[ din slavona figureaz[ numai de form[ (pentru c[ n-areglas), se vâr] vicleana ]n limba noastr[, unde nicicum nu-=i avealoc, =i cu o machiavelic[ n[tângie izbuti a prinde locul tuturorvocalelor române=ti, d]ndu-ne acea pronun\ie gutural[ =i groas[de care nu ne putem dezb[ra.

S[ nu-\i par[ un paradox. Iaca cum uzurp[ ea dreptul vocalelornoastre; d.p.:

a. Cúntare, múnú ]n loc de cantare, mana (cantare, mano) etc.e. Vúnd, núnt, vúrs — de vend, vent, vers (vendo, vento, verso) etc.i. Rúspuns, rúde — de respuns, ride (risposo, ride) etc.o. Lúcuitor, múnústire, rútund, ]n loc de locuitor, monastire,

rotund etc.u. Sânt — de s nt (sunt) etc.

1 Vezi scrierile acestor domni.

229Negru pe alb

Vide\i din esemplul acesta cum se bag[ ]n totul, ]ncât e rar[zicerea ]n care ú s[ nu fie. Iaca ce rezultat aduce nebagarea deseam[ la invazia str[in[! O slov[ — ce treab[ mare e o slov[? —o slov[ nu o putem scoate, c[ci a prins r[d[cin[; cum vom puteadar scapa de prejude\e =i de lucruri str[ine, care pe toat[ ziua se]n\elenesc ]ntre noi!

V[d c[ m[ dep[rtez de \elul meu. Prefer dar a sfâr=i scrisoa-rea asta, a c[riia scop este de a chema ajutorul litera\ilor românispre izgonirea slovei parazite, de=i sunt desn[d[jduit, de vremece — precum am spus mai sus — p[n[ =i capete academice nu i-auputut face nimic.— Vale!

SCRISOAREA XVI(Critic[)

Octombrie 1844

Un proverb al nostru zice: bate herul pân-e herbinte...E! ce gerg e asta? a s[ strige d. Eliad. De unde ai luat tu,

moldoveane, pe cr[c[natul H ca s[-l substitui astfel de obr[znice=te]n locul lui F? Nu e de ajuns c[ vorbi\i a=a, ave\i ]nc[ cutezare a-lscrie =i a-l tip[ri!

Aveam de gând s[-\i spun nu =tiu ce, =i pentru ca s[ dauoarecare autoritate ziselor mele, ]ncepusem cu un dicton cunoscut,dar iat[ c[ Eliad nu m[ las[ ]n pace; m[ sile=te a-mi da cuvântulpentru ce zic her herbinte, ]n loc de fier fierbinte.

S-ar cuveni s[ m[rturisesc ]n toat[ naivitatea c[ m-a luat gurape dinainte, ]ns[ fiindc[ ]n natura omului e ]n\elenit[ n[tângia a-=i ap[ra gre=alele, voi s[ ar[t c[ a ]ntrebuin\a pre h ]n loc de f nue un provin\ialism moldav — precum ni se ]mput[ de al\i români— ci o deprindere ]mprumutat[ nu de la muma latin[, nici de lamai marea sor[ italiana, dar o suvenire mâng[ioas[, dulce =i

CUPRINS


scump[ de la o sorioar[ dep[rtat[, ginga=[ =i molatec[, crescut[sub umbra naranzilor (naranjas) =i boltele moresci a Alhambrei.

Din toate calit[\ile, ale inimei sunt acele mai pl[cute =i maipre\uoase; =i de n-a= fi român, ]nc[ a= iubi limba român[ pentrudragostea fr[\easc[ ce o caracterizeaz[. }n v[lm[=agul r[zboaielor,]n picioarele barbarilor, aruncat[ prin pozi\ia geografic[ ]ntre na\iistr[ine ]nceputului =i firei ei, româna nu-=i uit[ muma =i sororile;se \inu lipit[ de latina prin gramatic[, de italiana =i spaniola prinziceri, de portugheza prin pronun\ie.

Portughezul scrie o =i s, =i pronun\[ u =i = ca românul.Aceste sunt a=a; eu ]ns[ nu zic c[ trebui s[ zicem ca spaniolul

hiiu (hijo), her (hierro), herbinte (hirviente) =.c.l., ci fiiu, fier, fier-binte, c[ci astfel o cere gramatica; voi numai s[ ar[t: 1) c[ acestanu e un provin\ialism, =i 2) c[ am descoperit — eu cel ]nt[i — c[supa cu fidea (fideos) =i pepinii (pepinos) sunt de origin[ spaniol[.

Adios!

SCRISOAREA XVII(Critic[)

Decembrie 1844

“Dintr-o palm[ a s. sale este la sfânta episcopie la Roman obuc[\ea, =i la Buciule=ti un deget adus din |arigrad de Dumitra=culogof[tul, precum mi-au spus Iordache spatarul la masa Dabijei-vod[ — Dumnezeu s[-i pomeneasc[! +i eram eu un smerit Dosif-tei, episcop la acel sfânt scaun la Roman =.c.l.”

A=a scria pe la 1570, ]n via\a cuvioasei Parascheva, mitropo-litul Dosiftei, unul din b[rba\ii ]nv[\a\i, cu care se f[le=te pe dreptMoldavia. El a fost nu numai un bun p[stor duhovnicesc turmei]ncredin\ate lui, dar =i unul din scriitorii cei mai ale=i a timpuluiaceluia.

CUPRINS

231Negru pe alb

Iat[ o rug[ciune c[tr[ sfânta fecioar[ a lui Ioan Damaschin,tradus[ de Dosiftei, pe care o g[sesc ]n via\a acestui st. filosof,c[rui saracinul Hisiam, califul Damascului, porunci s[-i taie mânadreapt[, dup[ clevetitoarele ]ndemn[ri a iconoclastului ]mp[ratLeon Isaurul:

Domnitoare preacurat[ ce-ai n[scut f[r[ prihan[Pre Dumnezeu cumsecade =i cu fecioria-ntreag[,Pentru sfintele icoane mi s-au t[iatu-mi direapta!S-ta =tii =i pizma pentru care-mi face Leon;Sirguie=te de-mi agiut[, =i-mi is\ele=te direaptaA celui de sus direapt[ ce-i dintru tine-ntrupat[Multe minuni =tie face; deci pentru a ta rug[ciune+i direapta mea aceasta roag[-l s[ o is\eleasc[;S[-\i fac cânt[ri cumsecade, =i-ntrupatului din tineCu-nchieturi socotite, s[ le scriu precum se cade,De sprijineal[ s[ fie cre=tin[t[\ii direpte;C[ toate-\i sunt cu putin\[, lui Dumnezeu fiind maic[.

Maica Domnului se ]ndur[ de lacrimile sfântului poet =i ]i lipimâna la loc. Dar aice nu voiesc a spune minuni, ci a vorbi depoezia noastr[ din veacul al XVI-le. Poate gre=esc, domnule, eu]ns[ o prefer celei de ast[zi, oricât se pare ea de simpl[. }mi placepentru c[ e naiv[ =i f[r[ preten\ie, pentru c[ e moale =i neted[,nu aspr[ =i ciotoroas[ ca urm[toarea elegie a unui mare poet dintimpul nostru:

LA MOARTEA ELISEI

Osana! slav[! sfânt e=ti! sfânt! sfânt!Ce vrei se face-n cer, pre p[mânt.Glasul Elisei! — }l auzi\i?...Seraf azi cânt[! — N-o mai j[li\i,Auzi pe ]ngeri se ]ntrebând:Sfânta iubire ce are de gând? =.c.l.


Mai vrei ]nc[?

Jalea cuprinde orice sim\ire,De dorul pierderii piste fire =.c.l.

Poate tot nu \i-e destul? dar

De m-ai pune pe-un c[rbune,Mai departe nu \i-oi spune.

Apostroful ce taie semistihul, seraful ce cânt[, ]ngerii se]ntrebând ce are de gând s-ta iubire, dorul pierderii piste fire etc.,toate aceste formeaz[ o poezie hodorogit[, ]ncât ]n adev[r jaleacuprinde orice sim\ire, când vede cineva frumoasa noastr[ limb[c[znit[ =i schingiuit[ astfel!

Spune-mi, nu-\i place mai bine traduc\ia lui Dosiftei cu-nchieturisocotite, care nu te ostene=te când o cete=ti, nici are frase mari]ntortocheate =i scâlciate?

SCRISOAREA XVIII(Slavonisme)

Iulie 1844

Mul\i litera\i români au f[cut feluri de diserta\ii asupra ]ncepu-tului =i a construc\iei limbei noastre; laud[ numelui lor =i pace\[rânei celor ce nu mai sunt! Lor le era u=or, nu aveau trebuin\[a iscodi sofisme ca s[ detune pre n[p[stuitorii românilor, ar[tândlumei c[ ziua este lumin[ =i noaptea ]ntuneric. Adev[rul era v[zut=i pip[it, =i ]mpotrivitorii ]nvin=i =i ru=ina\i, ]nv[lindu-se cu t[cerea,se ascundeau ca paserile cobitoare ce nu pot suferi str[lucireasoarelui; ]ns[ asemene =erpelui care, murind strivit sub c[lc[iul

CUPRINS

233Negru pe alb

viteazului, se ]ntoarce =i mu=c[ pre puternicul s[u vr[jma=,slobozea din bortele lor un strig[t blestemat, pism[tare\, r[gu=eat,dar din nenorocire foarte adev[rat: — “Limba voastr[ e \esut[ cuziceri slavoane!”

Oh! p[catul este net[g[duit =i rana nevindecabil[! C]nd neamu-rile barbare au inundat România ca un r[pide =iroi, g[sind pânzalimbei urzit[, luau suveica =i, prin dreptul celui mai tare, aruncauunde =i unde câte un fir de b[t[tur[ de a lor, groas[ =i nodoroas[.Astfel se \esu limba noastr[. Pentru a scoate acum acele l[tunoioa-se fire, trebui a destrama toat[ pânza, =i prin urmare a crea olimb[ mai frumoas[, poate, mai nobil[ =i mai ]nv[\at[, c[reia ni-mic nu i-ar lipsi alta decât de a fi — româneasc[.

Aici ]ncep necurmatele dispute ]ntre ]nv[\a\ii pandemoniuluinostru literar carii se silesc:

Spirar nobil’ sensi a’ rozzi petti,

=i pre care noi ]i ]mp[r\im ]n trei clase. Liberalii zic (dupre Iorgovici=i dupre Maiori) c[ trebui a goni toate zicerile slavoane =i ungro-turco-grece — de=i aceste din urm[ sunt foarte pu\ine =i nou[,primite numai de ni=te capete bolnave =i stricate. — Modera\ii c[trebui a le sub\ia, a le ]nnobila =i a le români, =i eu m[rturisesc c[m-a= ]nvoi cu p[perea dr. sale. Vin ]n sfâr=it conservatorii, ast[veche rugin[, care strig[ cu glas de stentor c[ se stric[ limba, plân-gându-o =i bocindu-o ]n gura mare.

Dup[ p[rerea mea, a ]nvoi toate aceste capete ]nv[\ate e maigreu decât a g[si mi=carea perpetual[. E de j[lit ]ns[, c[ to\i ace=tiitr[gând fiecare la sine, sfâ=ie haina bietei limbi.

Fie-mi iertat a adunce un esemplu.Zavistia =i clevetirea — ziceri slavoane — care s-au ]ncuibat

]ntre români, le poate scoate cineva? De obid[ =i de sil[ ne poatemântui? Aici ]mi vine ]n gând acel vestit dicton scris pe poartaiadului a lui Dante:


Lasciate ogni speranza!

Dar v[d c[ m-am dep[rtat de scopul ce mi-am propus, careeste a-\i ar[ta o descoperire ce am f[cut ]ntr-un str[vechi manus-cris, ]n care am cetit urm[toarele:

“N[v[lind noroadele str[ine, au n[p[dit ca l[custele pisteromâni. Au sem[nat prin clevetiri zavistia pintre ei. Gre=aleleromânilor i-au sl[bit. Atunci vr[jma=ii, r[pindu-le prin sil[ dreptu-rile, le iscodeau vinov[\ii =i ]i munceau cu feluri de cazne. Acesteobide au adus robia =.c.l., =.c.l.”.

Iat[ ]n câteva rânduri mul\ime de ziceri slavoane!Eu din aceasta am ]n\[les — pentru care cred c[-mi vor fi

]ndatori\i acei ce se vor ocupa vrodinioar[ cu scrierea unei istoriia arheologiei românilor — c[ românii adu=i de Traian, p[n[ a nuveni barbarii preste ei, 1) nu =tiau vinov[\ia; 2) nu erau silnici,3) nu sufereau obidele =i 4) nu cuno=teau robia =.c.l.

Pe urm[ au venit toate de s-au amestecat pintre noi. Cum s[le lep[d[m acum? +i de am =i voi, oare pute-vom?

Vale!

SCRISOAREA XIX(Ochire retrospectiv[)

Iunie 1845

Dac[ te-ai ]ntâmplat a fi vreodat[ la apusul soarelui pe dealulCet[\uii, ]ntr-o sear[ a lunii lui iunie, dup[ ce ai privit steaua zileicoborându-se dup[ muntele Pionul, =i dup[ ce treptat razele lui]ncep a se stinge ]n umbrele nop\ii; ]n acel chiar-oscur priinciosochiului, spune-mi, ]nturnatu-\-ai viderea de pe culmile ]nvecinatepline de verdea\[ =i de bucurie asupra ora=ului ce zace la picioareletale, beat de vuiet, culcat pe costi=a lui ca s[-=i odihneasc[

CUPRINS

235Negru pe alb

m[dul[rile cele de granit? Luat-ai seama atunci la o cea\[ ce vine=i se ]ntinde ca un giulgiu mortuar piste vârful turnurilor =i aclopotni\ilor, cea\[ grea ca somnul tr[d[torului =i rece ca mânasoartei; care uneori ca un smeu se ]ncol[t[ce=te ]mpregiurulora=ului, sau ca un Briareu ]=i ]ntinde bra\ele ]n toate p[r\ile,]nsemnând feluri de figuri fantastice, precum un mare caleidos-cop? Nu \i-ai ]nchipuit oare atunci c[ acest nor gros este un meni-tor prevestitor soartei ora=ului =i a \[rii, =i p[truns de ideea aceas-ta, n-ai fi dorit s[ vezi pre Asmodeu, dracul =chiop, =i de se poate,s[-l ]ntov[r[=e=ti de la palatul bogatului ce se vârcole=te ]n patuls[u, p[n[ la coliba s[racului ce doarme pe a=ternutul s[u de paie?O! negre=it, ai fi descoperit multe crime, multe f[r[delegi, =i poateca =i Iona \-ai fi sfâ=iat haina, strigând vai! Pe urm[ ai fi alergats[ te ascunzi ]n vreun unghi, unde s[ nu te ajung[ intriga =i calom-nia, =i ai fi plâns precum un filosof pe ruinele Palmirei, gândindla trecuta m[rire a str[mo=ilor, la ale lor fapte mari de care nusuntem vrednici, noi, pigmei degenera\i, ce n-am fost crea\i dup[m[sura lor!...

D[-mi voie, prietene, a-mi dezv[li ideea, sau mai bine zicând, aspune aceea ce cugetam ]ntr-o sear[, când m[ aflam la apusul soareluipe dealul Cet[\uii; =i dac[ dup[ trecut putem judeca viitorul, s[ ne]ntoarcem cu câteva veacuri ]n urm[ ca s[ arunc[m o privire asuprast[rii noastre, m[rginindu-ne ]ns[ numai ]ntr-un mic cerc.

Drago=, fiiul lui Bogdan, prin\ român, vine la 1352 =i ]nte-meiaz[ statul Moldaviei, stat de oameni agricoli, care ]=i petrecvia\a cu agricultura =i p[storia. Pre dânsul ]l urmeaz[ mai mul\idomni buni, c[ci inima poporului ce ocârmuiau era bun[, nefiind]nc[ stricat[ de vi\iuri. Românii sub urma=ii lui Drago= petrec ovia\[ primitiv[, =i traiul lor ticnit, patriarcal =i virtuos adun[ lâng[ei pre pribegii lor fra\i. Colonia se m[re=te. R[pidea ei sporirea\â\[ invidia vecinilor lor; ei ]ns[ ]=i p[streaz[ na\ionalitatea.Fierul plugului se preface ]n lance, =i resping puterea cu putere.Atunci colonia se face stat, =i ]nc[ nu se ]mplinise jum[tate de


veac de la desc[lecarea lui Drago=, când Alexandru I d[ legipoporului s[u, ]nfiin\eaz[ o ierarhie bisericeasc[ =i politic[, zide=temonastiri =i cet[\i, leag[ alian\[ cu Iaghelon, regele Poloniei;Moldavia se face cunoscut[, =i ]mp[ratul Bizan\iei trimite domnito-rului ei hlamid[ =i coroan[ ca unui autocrator.

}nc[ o jum[tate de veac, =i Moldavia va fi mare =i puternic[.+tefan zdrobe=te pre Cazimir polonul, pre Matia= ungurul, preMainac tatarul, pre Lobod =i Nelivaicu cazacii, =i râvnind a unisub un singur sceptru provin\iile române, n[v[le=te asupra români-lor valahi, bate pre Vlad, sfarm[ pre Radul, care cheam[ ]n ajuto-rul s[u pre turci. Acesta fu ]nceputul necurmatelor r[zboaie =i atic[lo=iei ]mbelor prin\ipate, stârnite din ambi\ia lui +tefan =i mi=e-lia lui Radu. Dar, precum dup[ un veac trecut Mihai, nici +tefannu-=i poate ]mplini frumosul plan; trage numai toate oardele tur-ce=ti asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii.Viteazul se biruie=te, dar eroul nu-=i pierde cump[tul, =i b[rb[\iasa scap[ patria de pieire. }ns[ puterile fizice nu r[spund mareluis[u suflet. Via\a lui n-a fost decât un lung r[zboi, o necurmat[lupt[. Patruzeci =i =epte ani domne=te =i cincizeci de r[zboaie are.Eroul a ]mb[trânit, c[runte\ile i-au r[cit sângele, cercarea i-a poto-lit iu\eala, nenorocirea de la Valea-Alb[ i-a stins ambi\ia. }=i ]ntoar-ce privirea trist[ asupra patriei sale =i suspin[. Se uit[ la boieriipre carii el i-a ]n[l\at =i i-a ]mbog[\it; prevede vrajba, neunirea,nesa\iul =i tr[darea z[mislind ]n inimile lor =i ne]ncrezându-se ]nmo=tenitorul s[u, hot[r[=te a da patriei sale o protec\ie sub umbri-rea c[ria s[ vieze, p[n[ ce cerul va dispoza cum se va ]ndura deea. Alege imperia Turciei, n[st[vit poate de duhul ocrotitor a fiin\eipopoarelor, pentru ca s[ nu se sting[ cu totul numele de român.

S[ ne oprim aice, =i s[ ne ]nturn[m privirea ]napoi, pentru cas[ videm ce s-a petrecut ]ntr-un veac =i jum[tate, adic[ de lavenirea lui Drago=, =i p[n[ la moartea lui +tefan.

Domnii — precum am zis— erau buni, =i poporul era fericit.}nc[ aristocra\ia nu se ]naripase, =i capetele acestei idre stând ]ntre

237Negru pe alb

popor =i ocârmuitor nu ]ncepuser[ a mu=ca când pre unul cândpre altul. N[ravurile erau simple, c[ci domnii erau simpli; ei eraupontifeci, legiuitori =i p[rin\i supu=ilor; pentru aceea, ]n curs deo sut[ cincizeci ani, slobozia lui Drago= (cum am mai spus)spore=te de ]nminuneaz[ pre istoric, se face stat, ]=i ap[r[ gloriosna\ionalitatea ]n contra vecinilor puternici, =i c[l[uzi\i numai dedreptul firesc pre care l-au ]nv[\at de la natur[ =i de la cugetullor, st[pânitorul ]=i iube=te poporul, =i \[ranul, privind ]n domnpre c[petenia sa, ]l abordeaz[ cu piept deschis zicându-i: tudoamne! precum zice Dumnezeu, c[ci vede ]n el pre unsul s[u. }lnume=te m[ria-ta! pentru c[ domnii erau ]n adev[r mari, =ilingu=irea nu-i deprinsese a pretinde =i alte titule.

Veacul =i ]mpregiur[rile au silit pre +tefan s[ r[dice aristocra\ia.O=tirile erau compuse pe atunci din oameni ale=i, pre carii românii]i numeau boieri, ce alergau la lupte, unii pentru glorie, al\ii pentrupatrie, cei mai mul\i pentru dobânzi =i pr[zi. M[re\ul +tefan ]id[ruia cu sate =i cu mo=ii, =i darurile lui erau mari ca =i el; c[cipunea hotar p[mântului d[ruit culmile dealurilor, matcele apelor,adâncul v[ilor, =i uneori orizonul! Pentru ca s[ locuiasc[ p[mântuld[ruit, ]l ]mpoporau cu prizonieri de la vecini — de unde, aveau=i numele acesta. — Ace=tia, ca ni=te vasali =i servi, urmau prest[pânii lor la r[zboi.

Pe ]ncetul, aste feude se ]nmul\ir[. Boierii, pre carii bog[\ia ]isume\ise, ]ncepur[ a ambi\iona domnia; =i ]nc[ +tefan Marele nuputrezise bine ]n mormântul din monastirea Putna, când nepotuls[u +tefan V e silit s[ omoare câ\iva boieri, ca s[ sting[ ]n sângelelor complotul ce sta gata a s-aprinde. Sângele acesta strope=temai multe inimi ]n care odr[sle=te duhul vrajbei =i a r[zvr[tirii.Idra nu piere; ura =i du=m[nia se ]n\elenesc mai vârtos. Prilejulnu lipse=te. Ragialii iubesc banii; ajutorul =i favorul lor, domnii ]lcump[r[ cu bani, boierii dau bani, ca s[ oboare pre domni; =i deunde stoarce ast n[mol de aur? Din sudoarea poporului ce gemesub ]mpilarea despotismului =i a aristocra\iei!


De aice ]ncepe un =ir de domni r[i, pentru c[ boierii sunt r[i,c[rora, pentru ca s[ le plece cerbicea =i s[ le smereasc[ trufia, letrimitea cerul ocârmuitori, oameni de acei ]nsemna\i cu peceteap[catului pentru a fi cal[ii popoarelor, =i carii dup[ ce-=i plinescurâta solie, pier, l[sând o pomenire de bl[stemuri. |aranul set[v[le=te ]n lips[ =i ]n tic[lo=ie, p[r[se=te plugul, c[ci munca =isudoarea lui abia ]i dau cu ce s[ pl[teasc[ contribu\iile, c[rorane=tiind ce nume s[ le deie, le nume=te n[p[sti; iar vi\iurile —dupre pilda celor mari — se ]nr[d[cineaz[ ]n sufletul s[u. Stareapolitic[ era poate =i mai rea decât cea moral[; vr[jbile =i prigonirile]ntre boieri =i domni deter[ prilej turcilor a se amesteca ]n trebile\[rii, a-=i lua dreptul de st[pâni, c[lcând condi\iile tratatului deprotec\ie ce ]nchiese cu Moldavia, =i a surpa câte unul toate vechileprivilegii, ]ncât ]=i ]nsu=ir[ dreptul a numi =i pre domni, c[ci prinaceasta deschideau drum ambi\iei aristocratice ca s[ alerge s[cumpere domnia cu bani, pre care apoi ]i scoate de la popor.

Un veac era de când aristocra\ia domnea =i poporul gemea ]ntic[lo=ie =i asuprire! Atunci provedin\a, v[zându-o b[trân[ =islu\it[ de nelegiuiri, tinde mâna =i alege dintre ea pre un ne]nsem-nat boier, pre un oarecare Petre Stolnicul, om prost =i necunoscut.}l suie pe tron =i ]i d[ sabia r[zbun[rii ]n mân[.

Acesta, sub numele de Alexandru L[pu=neanul, va spargecuibul =i va strivi acest furnicar de intrigan\i ce f[cea =i desf[ceadomni. Dar oare fapta lui fost-a de folos poporului? Ba, c[ci ranelelui erau atât de adânci, ap[sarea despotic[ ]l ovilise ]ntr-atâta,]ncât p[storii lui Drago= =i osta=ii lui +tefan nu erau acum decâtni=te sclavi ]ngiosi\i a unei boierimi desfrânate, care ]i trata =i ]ivindea ca pre vite. }n adev[r, L[pu=neanul retezase trunchiul, darodraslele cre=teau, =i nu era el omul care s[ =tie a le seca puindu-le stavil[ pre ]nsu=i poporul; pentru aceasta, fapta lui fu judecat[de crud[, =i el de tiran.

Am spus c[ intrigile boierilor izbutiser[ a da turcilor dreptul anumi de la sine domni pre cine voiau; a=adar trista Moldavie se

239Negru pe alb

v[zu ocârmuit[ când de un serb, când de un arman, când de unsaxon, carii se ]ntreceau ]n nelegiuiri!... Dar s[ ne ]nturn[m privi-rea de la aceast[ amar[ epoh[, =i p[=ind cu pa=i gigantici aniiace=ti negri, s[ trecem un veac =i jum[tate ca s[ ajungem la undomn, care — de=i str[in — va fi totdeauna scump românilor.

Limba na\ional[, de=i se p[strase ]nc[ ]n gura poporului, darnecurmatele r[zboaie =i desele prefaceri nu l[saser[ a se cultiva.Literatura se m[rginea numai ]ntre cler, =i limba slavon[ se f[cuselimba cur\ii =i a bisericii, ]ns[ =i pre aceasta numai partea duhov-niceasc[ =i pu\ini din boierina=i — ce nu aveau alt[ n[dejde decât ]n pana lor — o ]n\elegeau. Un boier mare avea de ru=ine a=ti mai mult decât a se isc[li. Un Iacov Despotul (str[in) se ]ncerc[a ]ntemeia o universitate la Cotnar, dar scurta lui domnie nu-liert[ a-=i ]mplini l[udatul scop. Vasile-vod[ vine, =i ]nt[ia lui fapt[este a ]nfiin\a o tipografie, ]n care tip[re=te c[r\ile biserice=ti ]nlimba român[. Atunci poporul ]ncepe a asculta cuvintele relegii]n limba sa, lucru de care alte na\ii civilizate erau =i sunt ]nc[lipsite; =i morala evangelic[ ]ncepe a izgoni vi\iurile pre care oignoran\[ barbar[ le lasase a se ]ncuiba ]n inima românilor. }nte-meiaz[ =coale na\ionale pre care le ]nzestreaz[ cu mo=ii. Adun[pravelile lui Alexandru I, ce au fost r[mas uitate =i p[r[site cânddomnea numai dreptul celui mai tare, adaoge sau scade din ele, =ialc[tuie=te un cod de legi, care pentru ca s[ fie respectat, este aspru.

Soarta =i-a ar[tat toate capri\iile sale cu acest domn. Dup[ cel-a suit pe un frumos tron, când acum se mândrise de bog[\iilesale, de numeroasa lui familie, ]l ]nvr[jbe=te cu domnul Valahiei.Se ]ncurc[ ]n r[zboaie, ]n care e ]nvins. Vândut de ministrul s[u,p[r[sit de boieri, ]=i vede ginerele ucis, familia prizonier[; =i pentruc[ nenorocitul e totdeauna =i vinovat, cade sub urgia turcilor, carii,dup[ ce ]l \in ]nchis =i ]n fiare cât[va vreme, ]l slobod apoi ca s[moar[ ]n cea mai mare s[r[cie.

Nenorocitele r[zboaie a lui Vasile-vod[ sl[biser[ \ara =i demora-lizaser[ o=tile, care acum nu mai ]mpuneau turcilor. Asuprirea


crescu, =i \ara pierdu dreptul d-a mai avea domni p[mânteni.Moldavia se f[cu o arend[ ce se vindea celui ce da mai mult, =i lacare se ]ntreceau grecii ]ncuiba\i ]n foburgul Fanar din Constan-tinopoli. Foarte rar =i din când ]n când se mai numea câte un domnp[mântean, dar =i ace=tia, nestatornici ]n domniile lor, ca s[ ]nl[tureintrigile =i s[-=i fac[ favorabili pre mini=trii Por\ii, imitau politicagrecilor, care consista a da bani ca s[ izbuteasc[ ]n scopul lor.

Unul din ace=tia fu =i Dimitrie Cantemir. Mai mult om literatdecât politic, el se ali[ cu Petru a Rusiei, dar nenorocita campaniede la Prut z[d[rnici planurile sale. Silit a pribegi, ]=i l[s[ \ara subprepusul tr[d[rii, =i Moldavia se hot[r] de apanagiu fanario\ilor.

Un veac se mulse \ara de ace=ti arenda=i! Cu un veac se ]napoi]n toate! }n locul o=tenilor români, se aduser[ albanezi nemer-nici. }n locul =coalelor lui Vasile, se ]nfiin\[ =coala greceasc[.P[mântenii erau prigoni\i =i grecii ]n favor. Jude\ele se ocârmuiaude caiccii =i seizi. Moldavia se f[cu p[mântul f[g[duin\ei pentruacest neam, ce aducea cu sine corup\ia =i desfrânarea!...

E net[g[duit ]ns[ c[ unii dintr-ace=tia au f[cut =i bine. Constan-tin Mavrocordat desrobe=te vecinii. Grigore Ghica protesteaz[,neputând face alt[, la orice nou[ asuprire. Alexandru Muruz]nzestreaz[ ora=ul cu ape, ]l ]nfrumuse\eaz[ cu mândre ziduri =.c.l.,dar ce puteau ei face ]n scurta lor domnie de trei ani, la sfâr=itulc[reia aveau ]n videre =treangul?

Acum desn[dejdea ]ncepuse a se vâr] ]n inima românilor.Obiceile str[mo=e=ti =i tradi\iile na\ionale se pierdur[. Limbanecultivat[ =i despre\uit[ r[mase numai ]n gura poporului; nobi-limea ]nv[\a grece=te, limbagiul cur\ii. Boierul ]=i uit[ dignitateasa; se f[cu unealta str[inilor cu care se ]ncuscrea =i pre care ]it[mâia ca s[ le intre ]n favor. Fecioar[ p[n-atunci, limba patrieise ]mpestri\[ formând un gerg ce se ]ntinse ca o pecingene; c[cip[n[ =i la bisericile de ]nt[iul rang slujba se f[cea grece=te, iar lacelelalte se mai l[s[ strana a doua pentru limba na\ional[.

O asemenea stare a lucrurilor nu putea s[ mai \ie. Era omonstruozitate a videa o na\ie ]ntreag[ ]n cump[n[ a-=i pierde

241Negru pe alb

fiin\a. Dumnezeu se ]ndur[ =i ]=i r[dic[ urgia de asupra poporuluis[u. Anul 1821, d[r[mând edificiul efemer lucrat de fanario\i,re]nturn[ Moldaviei drepturile =i privilegile vechi. Poarta luminat[asupra intereselor sale ]i h[r[zi apoi, ]n ]n\elegere cu Rusia, oconstitu\ie care — de=i nedes[vâr=it[ — ]ncepu a preg[ti civiliza-\ia, a de=tepta na\ionalitatea =i a vindeca durerile trecute.

Nu ne vom cerca a ar[ta starea de ast[zi, =i dac[ urm[rile aur[spuns scopului; dac[ generalul Kiselev (omul acest scump ]nsuvenirea românilor) fu ajutat =i urmat precum s-ar fi cuvenit ]nfrumoasa lui solie. Asta e treaba istoriei. Voim numai s[ ar[t[mc[ moldavul — asemene p[tima=ului ce nu crede când se vede]ns[n[to=at — ]nc[ tot nu e sigur de viitorul s[u, pentru c[ de laai s[i nu a=teapt[ vreun bine, pentru c[ ai s[i totdeauna l-au]mpilat! +i ]n adev[r, e curios a observa c[ oricând s-a f[cut vreunbine ]n \ar[, s-a f[cut numai prin str[ini;

Un albanez p[streaz[ na\ionalitatea.Un grec desrobe=te \ara.Un rus preg[te=te civiliza\ia.Românul (nu =tim pentru ce) n-are ]ncredere ]n sine. La orice

primejdie strig[: Doamne! Doamne! când n-ar trebui s[ uiteproverbul ,,SÍn ’Aqhn§ ka° ceµra knei “.

SCRISOAREA XX(Statistica lupilor)

Februarie 1846

Viu de la vân[toare, prietene, unde am ]mpu=cat un lup. D[-mi voie deci s[-\i vorbesc despre el.

Toat[ lumea cunoa=te lupul, fiar[ ast[ carnivor[ =i nes[\ioas[,du=manul p[storilor =i groaza oilor. Din vremea regelui Edgar laanul 966, lupii n-au mai v[zut p[mântul Engliterii; =i când ]n toate

CUPRINS


staturile Europei erau proscri=i, numai ]n Moldavia — sunt acumcinci ani — vie\uiau ca ]n sânul unei republice, ]ncât era blagoslo-venie cum lupii =i judanii cre=teau =i se ]nmul\eau. }ns[ la 1841,ministerul trebilor din n[untru f[cu o legiuire prin care se pusepre\ capului de lup. |[ranii ]ncepur[ a-i ucide, p[storii a fi mailini=ti\i, =i oile a dormi mai f[r[ grij[.

Spun — nu =tiu de e a=a — c[ lupii, v[zând osânda ce li sepreg[te=te, au ales o deputa\ie dintre ei, care viind ]n capitalie,=i-au tocmit un vechil ca s[ le apere dreptul ce-=i ]nchipuiau c[au. Acesta le-a f[cut o jalb[ lung[ =i lat[, ]n care dovedea tetrago-nice=te c[, de la desc[lecarea lui Drago=, lupii au tr[it ]n bun[pace ]n \ar[, c[ n-au mai f[cut nime sprafc[ ca s[ vad[ câte oi s-aumâncat; c[ de vreme ce lupii sunt lasa\i ca s[ mânânce oi, =i oileca s[ fie mâncate de lupi, apoi dup[ toate formele, legile =i obiceiulp[mântului, lupii se cuvine a fi volnici s[ mânânce oi =.c.l.,=.c.l.

Ministrul Lupu Bal= le ]ntoarse jalba cu nadpis zicând c[obiceiul p[mântului poate sluji de lege, când nu este v[t[m[torlegii, =i numai atunci li se va lua ]n bagare de seam[ reclama\ia,când vor da ]n scris =i chize=ie, c[ nu vor mai mânca carne, ci vorpa=te troscot ca ni=te dobitoace ce sunt.

Deputa\ii ie=ir[ cu coada ]ntre vine, gândind la nedrept[\ileoamenilor. Viind la gazd[ =i sim\ind apetit, se puser[ la mas[.Osp[tarul le dete bor= cu miel, cotlete de miel =i friptur[ de miel.

— E bine! strig[ unul din ei, mai zi-mi c[ este dreptate ]n lumeaasta. Oamenii mânânc[ oi, =i noi s[ nu mânc[m!

— Ba s[ mânca\i, domnii mei, le zise un june supleant deprofesor; omul =i lupul sunt lasa\i ca s[ mânânce carne; din\ii lorcei câine=ti o dovedesc. Eu când nu mânânc carne, nu pot pronun\anici cel ]nt[i vers din Eneida:

Arma virumque cano etc.

Din vorb[ ]n vorb[, lupii spuser[ viitorului filosof scopul solieilor, =i neisprava cu care au ie=it de la ministru.

243Negru pe alb

— Avocatul ce l-a\i avut era un ignorant, le zise acesta. Suntsigur c[ nici rudimentele limbei latine, a limbii mume, nu lecuno=tea. Sunt sigur c[ peti\ia ce v-a f[cut era plin[ de barbarisme=i de solecisme, =i scris[ cu slove ciriliane. S[ v[ fac eu o suplic[cu litere latine =i ve\i vedea cum voi face capot pre ministrul cutot departamentul s[u.

}ndat[ le scrise o jalb[ cu litere latine, care se mântuia prinacest calambur:

Lup te cheam[ =i lup e=ti,Lupii dar ce prigone=ti?

Omonimul lor ministru le rupse jalba, zicând c[ nu-i plac poe\ii,=i c[ cu toat[ cuscrenie ce ei arat[ c[ ar avea cu dânsul, nu poatecalca datoria postului s[u; prin urmare porunci unui comisar depoli\ie s[-i ]ntireasc[ din ora=. Ajungând la barier[, nenorocitelefiare ]=i scuturar[ praful de pe copite, =i l[cr[mând, tinser[ labelespre cer, cuvântând acest bl[stem:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

De la 26 ianuarie 1841 p[n[ la sfâr=itul lui dechemvrie 1845,s-au ucis — dup[ cataloagele Visteriei — ace=ti lupi!

}n anul 1841. 113 lupi mari.— 1842. 198 idem— 1843. 318 . . . . . 59 pui— 1844. 340 . . . . . 111—— 1845. 261 . . . . . 101—__________________ ________________

1.230 mari 271 pui. Total 1.501

=i s-a pl[tit din Visterie 18.450 lei pentru 1.230 lupi mari, =i2.032 1/2 lei pentru 271 pui. }n totul 20.482 1/2 lei.


S[ vedem acum folosul acestei legiuiri.S[ ]nchipuim c[ fiecare lup era s[ mânânce pe an câte 12 oi

— Pare-mi-se c[ sunt destul de moderat. Care e lupul ce s-armul\[mi c-o oaie pe lun[? — }n cinci ani vine de lup câte 60 oi,care pentru 1.501 lupi face 90.060 oi. Socotind acum oaia câte20 lei, face 1.801.200 lei, din care sc[zând 20.482 1/2 lei pre\ulcapetelor a 1.501 lupi, r[mâne folos 1.780.717 1/2 lei.

SCRISOAREA XXI(Trisfetitele)

Noiembrie 1846

Când un istoric — ce ne lipse=te — s-ar ocupa a scrie istoriaRomâniei, nu ar putea g[si urmele caracterului na\ional decât ]ntimpul domnirii prin\ilor români, adic[ de la venirea lui Drago==i p[n[ la emigra\ia lui Cantemir.

}n aceast[ epoh[, mai bine de trei veacuri =i jum[tate g[se=tecineva ni=te fapte eroice, m[re\e =i crude care aduc groaz[ =imirare. Mai mul\i domni buni s-au deosebit prin patriotismul =imai vârtos prin pietatea lor. Ast[zi ]nc[, culmile sunt ]ncununate=i ora=ele sem[nate de bisericile ce ei au ridicat ]ntru m[rireaatotputernicului; =i fiecare din zidirile aceste erau monumentulvreunei izbânde asupra du=manilor puternici de care România era]ncungiurat[.

Unul din domnii scumpi ]n pomenirea viitorimii a fost =i VasilieLupu. El ]nt[i ]ntemei =coale, el puse s[ se traduc[ =i s[ setip[reasc[ c[r\ile ]n limba patriei, el ]n sfâr=it aduse moa=telesfintei Parascheva de la Epivata, pentru care dete trei sute pungide bani, =i le a=ez[ ]n biserica zidit[ de dânsul ]n Ia=i. Aceast[cuvioas[ patroan[ a ora=ului niciodat[ =i dup[ orice ]mpregiur[rinu-=i p[r[si loca=ul, ci totdeauna scutitoarea politiei =i \[rii, ecomoara cea mai pre\uoas[ ce are Moldavia.

CUPRINS

245Negru pe alb

Istoria prin\ului Vasilie ]nf[\o=eaz[ ni=te episoade atât detragice, ni=te jocuri a norocului atât de de=an\ate, ]ncât ]mi parer[u c[ nu m[ iart[ cuprinsul acestei scrisori de a le descrie.Hronicarii români, istoriografii poloni =i unguri, diaconul arabPavel au scris mult pentru el. P[n[ când poate ]ntr-o zi voi aveaprilej a \i-o ar[ta pre larg, voi s[-\i dau o mic[ idee de bisericaS.S. Trei-Ierarhi.

Biserica aceasta de stil mestecat gotic =i bizantin e pe dinuntruzugr[vit[ in fresco. }n dreapta st[ racla sfintei, ]n[l\at[ pe câtevatrepte. Aici pe p[rete e zugr[vit[ solenitatea aducerii moa=telorcu pompa ce a urmat. Turcul capugiba= calare ]nainte, arhiereiipurtând racla, domnul, boierii =i poporul ]n urm[. Pe alt p[retestau atârnate portretele lui Vasilie =i a familiei lui cusute ]n aur =imatas[.

Aceea ]ns[ care d[ o figur[ original[ astei zidiri e c[ pe dinafar[este toat[ ]mbr[cat[ cu bareliefe, ]nchipuind deosebite arabesce,gra\ioase =i elegante.

Turnul clopotni\ei deasupra por\ii =i de un stil modern, e celmai nalt a capitaliei. P[n[ nu de mult slujea pentru privighere defoc, =i clopotul cel mare niciodat[ n-a sunat ]ntr-o usn[ f[r[ s[puie tot ora=ul ]n mi=care. Uneori când poporul se sim\ea asuprit=i jignit ]n drepturile sale, se auzea sunetul clopotului de dandana.Atunci mahalalele ]=i v[rsa gloata piste ora=, =i norodul nu selini=tea, nici clopotul nu t[cea, p[n[ nu se videa scapat de ang[rii=i u=urat de ]mpil[ri. Ast[zi ]ns[ oamenii s-au pref[cut, n[ravuriles-au ]mblânzit, =i nu se mai aude clopotul de dandana. Sunetullui cheam[ numai pre credincio=i la rug[ciune.


SCRISOAREA XXII(Istoria unei pl[cinte)

Decembrie 1847

}\i aduci aminte de copil[ria noastr[ — care s-a dus ca s[ nuse mai ]ntoarc[! — ce pl[cut[ impresie ne f[cea strigarea: coooo-vrigi! gugo=eeeele! Cum alergam to\i, copii =i b[trâni, =i cei maimari =i cei mai mici; cu ce ner[bdare a=teptam s[-=i puie pl[cin-tarul jos tablaua din cap, =i cât de iute i-o de=ertam!

Ast[zi pl[cintele au pierdut valora lor =i pl[cintarul poezia lui;civiliza\ia l-a omorât. To\i l-au p[r[sit, =i surâsul se vede pe buzelelui numai când e cungiurat de b[ie\i =i de copii, singurii ce i-aumai r[mas credincio=i. Ace=tia uneori ]i mai de=eart[ tablaua, iarcele mai adese se ]ntoarce seara acas[ cu dânsa plin[. Atâta numaic[ marfa lui e marf[ ce nu aduce pagub[; ce nu se vinde semânânc[.

La 1821, dup[ spargerea eteri=tilor, pa=a din Ia=i, v[zând c[nu poate scoate pre ianiceri din \ar[ ceru ajutor. I se trimiser[deci spre acest sfâr=it câteva mii de tulimeani (mili\ie). }n toatezilele urma colizii ]ntre ei, =i ele se sfâr=eau totdeauna prinmoartea a câ\iva.

}ntr-una din zile — era iarmaroc pe =esul Frumoasei — unpl[cintar s-a dus cu o pohace s-o vând[; un tuliman o târguia,când un ianicer vine =i vrea s-o ieie. Tulimanul ]ns[ nu o d[. Iata-ganele iese din teac[. Tulimeni =i ianiceri se amestec[ la sfadapl[cintei, =i comedia se mântuie cu uciderea a vro treizeci de in=idin ambe p[r\ile; iar pl[cinta, trista cauz[ a acestei dispute, =iautorul ei au r[mas turti\i =i h[cui\i ]ntr-o balt[ de sânge.

}n vremea domnilor fanario\i, pl[cintele =i gugoa=ele erau multmai c[utate. Un domn grec — a c[rui nume ingrata istorie a uitata ne-l p[stra — era un mare mânc[u de pl[cinte. Caimac, gugoa=e,

CUPRINS

247Negru pe alb

alivenci, iaurt, seralii, baclavale, pl[cinte, ]nvârtite =.c.l. se ]ngro-pau ]n stomahul lui ca ]ntr-un abis f[r[ fund. }n toat[ diminea\a— p[n-a nu face divan — trata cu becerii s[i despre felul pl[cinte-lor ce trebuia s[ aib[ la mas[.

Un curtezan — unde nu-=i vâr[ ei coada! — care ]mbla de mults[ se fac[ vornic, nu =tia ce mijloc s[ mai ]ntrebuin\eze, =i =edeatrist odat[ cu so\ia sa la mas[. Iehnelele =i cataifurile treceau pedinaintea lui f[r[ macar s[ le ating[, când iaca se ]nf[\o=eaz[ opl[cint[ pântecoas[ cu o ghirland[ de gugo=ele, ]mp[r[teasapl[cintelor, cap d-oper[ ]n gastronomie.

— Nevast[, strig[ boierul meu s[rind de la mas[, m-am f[cutvornic.

— Când?— Acum.— Cum?— Vezi pl[cinta asta? Din pântecele ei a s[ iase vornicia mea.}ndat[ pl[cinta s-a trimis la curte.}n[l\imea-sa se pusese la mas[, dar fa\a-i era posomorât[.

Edicliii =i iciolanii stau ]nm[rmuri\i dinaintea lui, cu mâinile lapiept. Curtea toat[ tremura; c[ci nu era vorb[ de nimic alt[, decâtde a trimite la Ocn[ pe =ese beceri, a pune la falang[ pre stolniciicur\ii, =i a bate cu urechea ]n stâlp pre credincerul cel mare. Pentruce ast[ urgie? — Pentru c[ tic[lo=ii au uitat s[ fac[ pl[cinte lamasa m[riei-sale. Uitare vinovat[ =i neiertabil[!

Când acum era s[ se puie ]n lucrare ]nalta hot[râre, iaca noro-cita pl[cint[, de care am vorbit, ]nc[ adus[ pe o tipsie de argint.De a= fi fost fa\[, a= putea s[-\i descriu ]ncântarea ce a c[=unatsosirea astei ancore mântuitoare, dar eu ]nc[ nu eram pe lume;precât ]ns[ am auzit din b[trâni, bucuria a fost mare, =i credince-rul, stolnicii =i becerii au scapat de pedeapsa meritat[.

Trimisul s-a ]ntors bogat r[spl[tit, aducând =i pentru curtiza-nul nostru urm[torul bilet din partea marelui postelnic:


“Arhon...}n[l\imea-sa mi-a poruncit s[-\i fac cunoscut c[ mâine dimi-

nea\[ s[ te ]nf[\o=ezi la curte, ]n sp[t[rie, spre a ]mbr[ca caftande vornic mare.

P.S. Nu uita s[ trimi\i mâine, pentru masa m[riei-sale, o pl[cint[ca cea de ast[zi.”

A doua zi, mehterhaneaua juca ]n ograda boierului cu pl[cinta,care =[zând ]n balcon, ]=i netezea barba cu mul\[mire; iar când]nceta câte pu\in scâr\iitorul \ipet a surlei lui mehterba=a, s-auzea]ntre norodul gr[m[dit la poart[ cântând:

Cu iaurt, cu gugo=ele,Te f[cu=i vornic, mi=ele!

SCRISOAREA XXIII(HtnÕp° tn)

Iunie 1848

Nu =tiu pentru ce, domnul meu, eu stim pre femei mai multdecât pre barba\i. Dup[ a mea idee, de=i suntem partea tare aneamului omenesc, nu suntem ]ns[ =i cea bun[; c[ci e net[g[duitc[ de la ]nceputul lumii =i p[n[ ]n ziua de ast[zi, femeile ne-au]ntrecut nu numai ]n iubire, ce =i ]n patriotism.

L[sând la o parte Corneliile, Lucre\iile =i toate femeile istoricegrece, romane =i de alte na\ii, ]\i voi vorbi numai de femeiaromân[, acest tip de amor =i de virtute.

Câte vi\iuri s-au strecurat ]n frumoasa noastr[ \ar[ sub ocroti-rea unui guvern prieten a ]ntunericului, care favoriza patimile cas[-l demoralizeze =i s[-l \ie ]n slug[rie! câte rele au spurcat inimabietului român! }ns[ nici una din ele n-a putut pata haina ceaalb[ a femeii românce, ci ea r[mase tot curat[ =i neprih[nit[. +i

CUPRINS

249Negru pe alb

de unde vine aceasta? De la educa\ie? Nicidecum. Educa\iafemeilor la noi e atât de ne]ngrijit[, ]ncât nici trebui a mai pomenide ea. Vine de la natur[, aceast[ ]nv[\[toare a lumii toate; de la natur[,care a s[dit ]n inima femeii acea dragoste de familie, acea abnega\iede sine, pentru a se consacra so\ului, p[rin\ilor, copiilor ei.

S[ o privim ]n toat[ vrâsta.Vezi-o fecioar[, f[r[ prihan[, tân[r[ =i frumoas[. }n ochii ei

str[luce=te dulcea\a, =i ]n inima sa amorul. Iat-o acum so\ie, mum[de familie, cungiurat[ de copiii s[i, ]ngrijind de casa sa, =isârguindu-se a ]mpr[=tia cu senine\a =i blânda ei mâng[ierenegurile sup[r[rilor de pe fruntea so\ului s[u. }n sfâr=it matroan[respectabil[, pov[\uind c[tr[ cele bune pre fiii =i fiele sale,uitându-se cu mul\[mire la trecuta ei via\[, ]n care nu are a-=ib[nui nici de o gre=al[; =i a=teptând sfâr=itul ca un somn dup[ oostenitoare c[l[torie. Ea =tie c[ Dumnezeu a creat-o nu pentrudânsa, ci pentru familia ei, de aceea egoismul nu afl[ loc ]n sufletuls[u, =i misia ]i e ]mplinit[, dac[ ]n calea vie\ii sale a putut =tergecâteva lacrimi, sem[na câteva flori, =i l[sa o suvenire duioas[ ]ninimile scumpe!

De=i se pare u=oar[ solia ei, iaca ce zice filosoful Genevii:”Omul, f[când bine, nu atârn[ decât de sine, =i poate bravajudecata public[; dar femeia, f[când bine, n-a f[cut decât jum[tatedin ]ns[rcinarea sa, =i trebui s[-i pese de ceea ce gândesc de dânsanu mai pu\in decât de ceea ce este ]n fiin\[... Opinia este mormân-tul virtu\ii pintre b[rba\i, =i tronul s[u pintre femei.” Greu e aputea ]nl[tura cineva calomniile =i invidia lumii, femeia ]ns[ =tiec[ nu ajunge a fi virtuoas[, trebui s[ nu fie nici prepus[. Cât pentrumine, domnul meu, mi-ar pl[cea s[ tr[iesc ]ntr-o republic[ defemei, unde ele s[ porunceasc[ =i noi s[ ascult[m. Crede-m[ c[n-ar merge trebile mai r[u. Dar v[d c[ m-am dep[rtat de \elulmeu, =i vorbesc de moral[ =i de politic[, când voiam s[-\i vorbescnumai de patriotismul femeilor. Htnhp° tn, zicea aceavestit[ spartiat[, dând scutul fiiului s[u — ]ns[ am uitat c[ ampromis a nu vorbi de femeile Romei =i a Greciei.

,` , `


Trei veacuri =i jum[tate au trecut de la muma lui +tefan, care]ncuie por\ile cet[\ii fiiului s[u =i ]l trimite la biruin\[, =i p[n[ ladoamna I..., care cu arma ]n mân[ ]mb[rb[teaz[ norodul, se pune]n fruntea lui, =i scap[ pre ale=ii poporului de complotul unortic[lo=i parveni\i, ce voiau s[ stâng[ ]n noaptea despotismuluisteaua României abia r[s[rind[. Câte =i câte tr[suri eroice se vorfi petrecut ]n vremea aceasta, care ]ns[ s-au trecut cu viderea, =is-au uitat! Un popor deprins ]n slug[rie, care miserrimam servitu-tem pacem appellant, nu e vrednic nici s[ le vad[, nici s[ le pre\uiasc[.

SCRISOAREA XXIV(Un vis)

Iulie 1848

Luna lui iunie se ar[tase cu fioroase prevestiri. Holera ]ncepusea s[cera mai ]nt[i slab, apoi mai tare, pe urm[ cu o iu\eal[grozav[. To\i acei ce aveau unde =i cu ce fugi, p[r[siser[ Ia=ii;numai s[r[cimea =i acei pu\ini ]mpiega\i ce nu se ]ndurau a sedeslipi de can\eleria lor — de fric[ c[-=i vor g[si locul ocupat deal\ii — mai r[m[seser[. Locuitorii satelor, sp[ria\i de boal[, ]nce-tar[ de a mai aduce merinde ]n ora=; =i acum pre lâng[ mortalitate,se ad[ogi =i lipsa hranii. Toate cur\ile se pustiir[, toate magazinelese ]nchiser[, toate por\ele se ]ncuiar[. Diminea\a te de=teptai ]ntr-o atmosfer[ groas[ =i grea pre care cu anevoie o r[suflai. Piste zi,o c[ldur[ n[du=itoare f[r[ aer, f[r[ vânt. Seara, dac[ aveai curagius[ ie=i din camar[-\i =i s[ pleci pe uli\[, nu videai decât bolnavi =imurinzi pe prispele caselor, pe pietrele trotuarilor, pe paveauauli\ilor; nu ]ntâlneai decât care cu mor\i, pre carii ]i duceau cas[-i arunce pe malul unui =an\, unde a=teptau zile ]ntregi p[n[ levenea rândul s[-i ]ngroape pu\inii ciocli ce n-apucaser[ ]nc[ amuri. Putoarea le=urilor putrezinde te ame\ea. }ntr-un cuvânt,

CUPRINS

251Negru pe alb

ora=ul tot era numai un mare mormânt. Te gr[beai a te ]ntoarcecurând acas[, cuprins de spaim[, tremurând de groaz[, galben =i=tergându-\i fruntea =iroind[ de sudori reci; num[rându-\i via\anu pe luni sau pe zile, ci pe oare =i minute. Apoi dac[ te culcairecom[ndându-\i sufletul lui Dumnezeu, =i voiai s[ dormi (f[r[s[ =tii de te vei mai de=tepta), era piste putin\[, c[ci urletul câinilor=i cântul cucovaielor te \ineau treaz =i ]n fiori nesfâr=i\i.

}n vremea aceasta izbucni revolu\ia românilor, =i armia ruseasc[trecu Prutul pe la Leova =i Sculeni. Opt tunuri, câteva sute decazaci =i un regiment de pedestrime t[b[râr[ pe câmpul Copoului]n dreptul lag[rului mili\iei noastre, din care murise a treia parte.}n toate serile, dou[ muzice — ruseasc[ =i româneasc[ — jucaufeluri de arii, pre care nu le asculta mai nime. Cât pentru mine,m[ o\eream auzind cântece dinaintea osândei patriei, =i-mi p[reac[ asta nu e alt[ decât o hul[, un desfid c[tr[ provedin\a care nepedepsea cu atâta urgie, c[ci ]n loc s[ punem sacul de cenu=[ pecap, =i s[ ne ad[p[m cu lacrimi, ]n loc s[ ne rug[m ca s[ treac[de la noi mânia cerului, noi ascultam muzice =i cânt[ri! =i nu =tiu,era se vede un joc a imagina\iei mele, de mi se p[rea chiar sunetulinstrumentelor jalnic =i trist. Cea mai alegr[ arie sem[na a prohod.

Luna fatal[ se apropia de sfâr=it. Acum epidemia ]ncepuse asc[dea ]n capitalie =i a se ]ntinde ca o pecingene pe celelalte ora=e=i sate. }n fa\a unei nou[ nenorociri ce amenin\a cotropirea \[rii=i tot viitorul ei, oamenii uitaser[ boala, =i se ]ntrebau cu ]ngrijirece caut[ ace=ti str[ini ]n \ara noastr[, =i cu ce o s[-i hr[nim cândseceta =i l[custele potopiser[ toate sem[n[turile? =i apoi ]=ir[spundeau suspinând c[ osânda asta e mai mare decât a holerii,c[ Dumnezeu =i-a ]nturnat fa\a de asupra noastr[, c[ foameteast[ pe pragul u=ii noastre, =i ceasul pieirei a b[tut...!

}ntr-o zi, ne=tiind ce s[ fac ca s[ ]mpr[=tii triste\a de care eramcuprins, m-am dus s[ v[d pre doctorul P..., fran\ez care e la noide cincizeci ani, om pre atâta de bun cât =i de ]nv[\at, prietenultuturor acelor ce-l cunosc.


Bunul b[trân, slab =i abia ridicat de pe cumplita boal[ carenu-l cru\ase, =idea pe un jil\ ]n balcon, ]nc[lzindu-=i sl[bitelem[dul[ri la razele soarelui. Se bucur[ mult când m[ v[zu, =i dup[cele obicinuite ]ntreb[ri =i r[spunsuri, conversa\ia c[zu fire=teasupra ]ntâmpl[rilor zilei.

— Vezi, ]mi zise doctorul, privirea nenorocirilor astei frumoase\[ri, pre care o privesc ca o a doua patrie, nu las[ s[ m[-ns[n[to=ez.

— Dup[ furtun[ vine =i vremea bun[, r[spunsei ]ntrebuin\ândun proverb a la Sancho Pança, =i voind prin asta a opri \ipetulsângerândei mele inimi; uite, boala ]nceteaz[, patimile se tâmpesc=i lini=tea se restatornice=te...

— Sub baionetele str[ine! Eu sunt b[trân; nu voi ajunge s[v[d aceea ce nu doresc; dar d-ta o vei videa, =i-\i vei aduce amintede vorbele mele. Gânde=ti oare c[ se vor mai ]nturna anii ace=titrecu\i de pace =i de lini=te?

— +i pentru ce nu? Ocupa\ia va ]nceta, ]ndat[ ce...— Ascult[, m[ curm[ doctorul. Ieri dup[ ce am privit din

balcon soarele apuind, seara fiind rece, m-am sculat din jil\ul meu=i am intrat ]n odaie, unde aprinzând lampa, m-am culcat. Dup[ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon, a acestui uria= cea r[sturnat fa\a lumii, =i pre care l-am urmat ]n arini=urileEgiptului =i ]n troienele z[pezilor Rusiei, am l[sat cartea =i am]nchis ochii, dar feluri de gânduri m-au ]ntov[r[=it pe c[p[t[iulmeu. Gândeam la Fran\a, pre care n-am rev[zut-o de jum[tatede veac, gândeam la Moldavia ]n care ]mi petrecusem ]n lini=tepartea cea mai mare din via\[; gândeam la zguduirea ce se f[cu]n Europa. Socoteam c[ vremea emancipa\iei popoarelor =i ana\iilor a sosit; =i apoi urm[rind mahina\iile politicii, videam cu]ngrijire c[ absolutismul ]ncepe iar a-=i ridica capul, de vreme cedreptul celui mai tare tot ]nc[ esist[.

Pe nesim\ite m[ cuprinsese somnul, când un vis fantastic mise ar[t[. Mi se p[ru c[ un glas str[in ]mi striga: Scoal[-te! Apoim[ f[cui ]n tr[sura mea care mergea atât de r[pide, ]ncât roatele

253Negru pe alb

sfârâiau, iar caii spumegau de sudoare. }n fuga ast[ silnic[ amtrecut prin mai multe uli\i, unde n-am ]ntâlnit nici o suflare, de=iera ziua mare, când deodat[ caii s-au oprit de mul\imea oamenilorce ]mpluse curtea unei case mari. M[ trezii atunci ]ntr-o sal[ undeerau numai boieri cu decora\ii =i ofi\eri cu spalete. }n mijloc v[zuio femeie nalt[ =i frumoas[ cu ochi =i sprincene negre, cu p[ruldespletit pe spate, goal[ p[n[ la cing[toare, ]ngenuncheat[ =i cumâinile legate dinapoi. Lâng[ ea sta un om cu masc[. El \inea unpalo= lat cu care lovea cre=tetul acei nenorocite fiin\i. Privitorii seuitau la acest martir f[r-a clipi din ochi, f[r-a zice ceva, f[r-a facevreo mi=care, ]ncât sem[nau a ni=te statuie de cear[. T[cerea eraadânc[. Nu se auzeau decât lovirile de palo= a omului mascat =isuflarea de agonie ce ie=ea din pieptul frumoasei osândite! Lafiecare lovire un p[râu de sânge purpuriu se rev[rsa pe umerii =isânul ei, p[n[ ce ]n sfâr=it ucisa c[zu cu fa\a ]n jos, scaldat[ ]nsângele s[u.

E bine! ]n cruntele r[zboaie a lui Napoleon, mi s-a ]ntâmplats[ v[d feluri de groz[vii; ]n profesia mea de hirurg, am f[cut =iam v[zut grele =i dureroase opera\ii, niciodat[ ]ns[ nu m-am sim\itatât de ]nfiorat ca la priveli=tea ce mi s-ar[ta ]n vis. M[ sim\eammurind, =i nu =tiu cât s-ar fi prelungit co=marul acesta, dac[ oagita\ie nervoas[ nu m[ de=tepta. Lampa mea se stinsese, =i din\ii]mi cl[n\[neau ]n gur[ de frig. Abia am putut tinde mâna ca s[sun. O slug[ veni, aprinse iar[=i lampa =i ie=i; eu ]ns[ nu mai putuiadormi, grozava videnie ]mi sta dinaintea ochilor.

— Ce zici de visul meu? m[ ]ntreb[ doctorul sfâr=ind. Nu esteel oare o profe\ie?

— Nu =tiu ce este, i-am r[spuns; =tiu atâta c[ ies de la d-tamai trist decât cum am intrat.

Viind acas[, m-am apucat s[-\i scriu visul doctorului P... precare te rog s[ mi-l t[lm[ce=ti, sau mai bine nu-mi zice nimic ,c[ci m[ tem s-aud t[lm[cirea lui!


SCRISOAREA XXV(Omul de \ar[)

Octombrie 1849

Am petrecut mult[ vreme la \ar[, am tr[it =i mai mult ]n mijlo-cul ora=elor. Aici precum =i acolo, am v[zut de aproape oamenii=i lucrurile. Cu cât ]ns[ ]naintez ]n vrâst[, cu atâta m[ p[trundde ]ncredin\area c[ via\a omului de \ar[ este cea mai fericit[ =imai binecuvântat[ de Dumnezeu; cu toate aceste mul\i se leap[d[de ea, ca cum ar fi bl[st[mat[.

D[un[zi trecând prin satul N., poposii la casa unui r[ze=,b[trân ce avea ]nc[ vro câ\iva stânj[ni de mo=ie. Românul m[primi cu bucurie, iar femeia lui mai ad[ogi un pui cu smântân[la bucatele obicinuite. Ne-am pus la mas[.

— V[d c[ petreci bine, mo=ule, am zis gazdei.— Bine =i nu prea, ]mi r[spunse; via\a noastr[, a oamenilor

de la \ar[ este foarte grea. De aceea am socotit pre b[ie\ii mei s[nu-i mai las la \ar[. Am trei b[ie\i, =i am strâns =i câteva p[r[lu\e.Pre unul am s[-l dau ]n =coal[ la Ia=i ca s[ ]nve\e nem\e=te,fran\uze=te =i latine=te.

— Dar române=te nu?— Ba =i române=te; dar, vezi d-ta c[ dac[ n-a ]nv[\a fran\uze=te

=i latine=te, nu ]n\[lege româneasca de ast[zi. Acum trebui s[ =timmulte limbi ca s[ ]n\[legem pre a noastr[. Apoi dup[ ce-a sfâr=icartea, s-a face un logof[t =-a câ=tiga =i el boierie, ori s-a tocmivechil la niscai r[z[=i =i s-a zice advocat cum ]i al nostru, care sejudec[ de dou[zeci de ani s[ ne scoat[ mo=ia, =i de când se totjudec[ ne-au mâncat-o pe gium[tate.

Pre cel al doile am s[-l dau calf[ la vrun lipscan sau la vrunbacal s[-nve\e negu\itoria, =i s[ aib[ =i el dughean[ când a fi mare.Cât pentru cel mai mic, l-oi da pre lâng[ vrun boier s[ slujeasc[,s[ se fac[ om, s[-l scoat[ cirac.

CUPRINS

255Negru pe alb

}ncai =tiu c-or petrece o via\[ mai bun[; n-or asuda ca tat[l lors[-=i scoat[ pâinea din p[mânt. }n Ia=i, oamenii nu se scoal[]nainte de r[s[ritul soarelui, ba ]nc[ dorm p[n[ la prânzi=or.Soarele nu-i pârle=te, =i ploaia n-o doresc de alt[ decât s[ lestâmpere colbul de pe uli\e.

— +i pe Ani\a — ad[ogi b[trâna — vrând Dumnezeu, om da-o ]ntr-un pansion s[-nve\e a juca =i a cânta ]n ghitar[; =i unde s-aface o duduc[ cu capel[ =i cu rochii mândre, =-a lua un cucona=care i-a vorbi tot fran\uze=te!

— A=a-i c[ bine am pus la cale? Ce soco\i =i d-ta? m[ ]ntreb[r[ze=ul.

— Eu socot, mo=ule, c[ foarte r[u a\i pus la cale, =i s[-\i daucuvântul. Zici c[ vrei pre feciorul cel mai mare s[-l ]nve\i maimulte limbi =i s[-l faci logof[t sau advocat. +tii ce-a s[ ias[ dintr-asta? Ai s[-\i osânde=ti copilul la o vecinic[ atârnare; s[ =ad[ ]ntr-o odaie cu pana ]n mân[, unde a s[ tânjeasc[ ca o floare scoas[din locul ce-i pria, =i de unde, dup[ ce-=i va petrece cea mai mareparte a vie\ii, nefiind niciodat[ a lui, ce tot a altora, a s[ ias[trecut =i ve=ted, =i mai sarac decât cum intrase. S[-l faci advocat?Meseria asta cere un talent =i o vrednicie deosebit[; de unde =tiic[ copilul d-tale le va avea? Advocat r[u s-a putea face, =i dac[va mai câ=tiga =i rele deprinderi va veni ]n rele fapte; se va faceun ]n=[l[tor, un necinstit, un plastograf =i ... va fi ru=inea p[rin\ilor!

Pre cel al doile zici c[ vrei s[-l dai calf[ la vrun negu\itor, adic[vrei s[-l ]nve\i de copil a se jura strâmb, =i a nu m[sura drept.

}n sfâr=it pre cel al treilea, ai de gând s[-l dai ]n casa vrunuiboier ca s[-l scoat[ cirac. Bun cuvânt! Atâta numai c[ acum boieriinu mai scot cireci; ]ns[ findc[ b[ietul este cur[\[l, a s[-l ]mbracec-o livrea frumoas[, c-o jiletc[ ro=ie cu =ireturi de fir, cu ni=tepantaloni galbeni =i c-un frac nu =tiu mai cum, pe bumbii c[ruiaa s[ fie marca st[pânului, ca s[ se cunoasc[ c[-i a lui, cum secunosc boii din ciread[ =i caii din herghelie de pre bourul lor. }ntr-un cuvânt, a s[ fie jochei.


— Ciocoi!— Jochei am zis, care-i o zicere englezeasc[ ce ]nsemneaz[ mai

tot aceea.— Mai bine la plug decât ]n coad[.— S[ venim acum la copila d-tale, m[tu=[, pre care vrei s-o

dai la pansion. }ndat[ ce va intra acolo, n-o s[-i mai zic[ Ani\a, cemadmoazel Anet (Anette). A s[-nve\e a juca polca =i a s[ uite hora.A s[-nve\e a cânta ]n ghitar[ =i n-a s[ =tie a nevedi pânza. Iarcucona=ul care-i s[-l iai ginere — =i care a s[ se ru=ineze s[ ser[spund[ cu socrii lui — cea ]nt[i treab[ ce a s[ fac[, a s[ fie s[-ivând[ stânj[nii de mo=ie care-i vei da zestre, =i dup[ ce-i va batela talpe, are s[-\i lepede fata, pre care-i s-o prime=ti ]n cas[plângând, =i n-a s[-\i fie de nici un ajutor, c[ci a s[ =tie fran\uze=te,iar nu gospod[ria.

— Ce spui, domnule, strigar[ b[trânii, vas[zic[ foarte r[upusesem ]n gând? Dar apoi ce ne sf[tuie=ti d-ta s[ facem cu copiiino=tri?

— Iat[ ce. S[-i da\i la dascalul din sat s[-i ]nve\e limba lor cas[ poat[ ceti c[r\ile cele bune care-i ]nva\[ cum s[ cinsteasc[ preDumnezeu, pre p[rin\i =i pre mai marii lor, cum s[-=i ]mplineasc[datoriile c[tr[ cârmuirea care se ]ngrije=te pentru binele lor, cums[ se fereasc[ de lene =i de be\ie; =i prin urmare cum s[ se fac[buni gospodari. Atunci vor =ti c[ pe ogor cu plugul sub mân[ =icu inima la lucru, sunt siguri ast[zi pentru pâinea de mâine,fiindc[ ea va atârna numai de la munca lor! Se vor bucura de unaer curat, =i vor avea grâne, poame, l[pturi =i alte bog[\ii ce le d[bunul Dumnezeu.

Or[=eanul tr[ie=te de azi pe mâine. Zdruncinatu-s-a cevanego\ul? s[ teme c[ nu va avea pâine pe a doua zi, ]n vreme ce\[ranul este sigur c-a s[ secere la iulie. }n ora=e, traiul atârn[ dela cinci sau =ase lei ce poate c[p[ta un muncitor pe ziua de munc[,iar de se-ntâmpl[ s[ nu g[seasc[ ]ntr-o zi de lucru, lipsa =ifoametea i se ]nf[\o=eaz[ ]ndat[; la \ar[ ]ns[, de n-ar fi nici o

257Negru pe alb

para, tot nu se teme cineva c[ nu va g[si ce mânca. }ndat[ ceomul =i-a ]mplinit datoriile câmpului, doarme lini=tit, =i se scoal[voios, pentru c[ nimic[ nu-l umile=te ]ntr-un loc, unde to\i vorbesco limb[ =i se ]mbrac[ deopotriv[.

Ani\a d-tale, m[tu=[, ]n loc de fran\uze=te va ]nv[\a gospod[riade la maic[-sa. }n loc de rochii cu falbalale, va avea un pe=timancurat =i o c[me=[ de burangic cu alti\e cusute de dânsa. Nu vapurta capele, ci flori de câmp. Va ajuta b[rbatu-s[u la munc[; ]=iva cre=te copiii, =i va fi mam[ bun[, so\ie bun[ =i fiic[ bun[.

Iat[ ce se vor face copiii dv. dac[ v[ ve\i ]ngriji de dân=ii.— }\i mul\[mim, domnule, c[ ne-ai deschis ochii, ]mi ziser[

b[trânii. Dumnezeu te-a adus ca s[ ne scapi de gogom[nia ce eras[ facem. Videm acum c[ bine tr[im noi la \ar[; de ar tr[i =i copiiino=tri cum am tr[it noi! Vom face cum ne-ai sf[tuit d-ta; le vominsufla frica lui Dumnezeu =i dragostea muncii.

}n vremea aceasta, tr[sura fiindu-mi gata, mi-am luat r[masbun de la b[trânii \[rani, care m[ ]ntov[r[=ir[ de binecuvânt[rip[n[ ce m[ pierdur[ din ochi.

Bucurie!

SCRISOAREA XXVI(Proprietate p[gubitoare)

Martie 1850

Sunt unii b[trâni carii \i se fac neap[ra\i, a c[rora fa\[ dore=tis-o vezi din când ]n când, carii ]\i vorbesc o limb[ veche, ]\i aducaminte de o vreme trecut[, =i sunt — pot zice — ca o hronic[ vie.

Un proverb zice: “De n-ai b[trân, trebui s[-\i cumperi”. Eu,prietene, am norocirea a-mi avea b[trânul meu, pre care nici l-am cump[rat, nici l-am strâns de undeva, ce l-am g[sit de la p[rin\i]mpreun[ cu ghigilicul tatei =i beni=elul mamei, relicvie pre\uoas[

CUPRINS


pre care n-a= schimba-o pe cea mai scump[ antichitate din muzeileItaliei, pentru c[ jicnicerul Simeon Durac e un b[trân pre atât devesel cât =i nesup[r[cios; un fel de Ni=corescu en bien petrecându-=i zilele, câte i-au mai r[mas s[ tr[iasc[ pe lumea asta, f[r-a se]ngriji cât de pu\in de ea, f[r[ a se amesteca ]n intrigi, f[r[ a aveacuriozitate. Se mul\[me=te cu pozi\ia lui =i, ca un adev[rat filosof,nu dore=te s[ aib[ mai mult decât are, adic[ o r[z[=ie ]n \inutulCârlig[turii =i o cas[ ]n uli\a B[ib[c[riei, pre care le are date cuanul, r[z[=ia unui vecin, =i casa unui arhivar de la nu =tiu careDivan.

Cu cât ]ns[ se-nvoie=te cu posesorul, cu atâta e nemul\[mit dechirigiu; c[ci acest ]mpiegat public ]i pl[te=te foarte r[u chiria,sau mai bine zicând, nu i-o pl[te=te nicicum. Bietul meu b[trân ]lviziteaz[ regulat de dou[ ori pe zi, cerându-=i dreptul; ]n zadar]ns[. Arhivarul râde =i nu pl[te=te.

— +tii ce, domnule Scripicescu? ]i zise el mai d[un[zi, amvenit...

— S[-mi cei chiria? Tot aceea =i iar aceea. Doina =tie, doinacânt[.

— Ba nu; am venit s[ te rog de un lucru.— A! ]ndat[ ce nu e vorba de bani, sunt gata s[ te-ascult.— Vezi dumneata, domnule Scripicescu, c[su\a mea-i buni=oa-

r[. Patru od[i\e, ograd[ bun[ cu gard, chiar la uli\[...— He! a=a =-a=a. Nu e tocmai comod[. Ferestrele mici, copere-

mântul vechi...— Eu tot sunt un b[trân singur c-un picior ]n groap[, lemn

uscat bun de ars; mi-am luat de seam[ s[ \i-o dau dumitale, c[z[u m-am s[turat de a tot alerga dup[ plata chiriei. }ncai n-oimai avea sup[rare =i b[taie de cap, =-apoi dumneata mi-i pomenipoate câteodat[.

— Mi-o dai mie casa dumitale?— Dar, =i dac[ vrei, f[ hârtia de d[nuire s-o isc[lesc, =i s[

mergem s-o ]nt[rim la judec[torie.

259Negru pe alb

— Foarte mul\[mesc, zise Scripicescu; nu primesc.— Nu prime=ti?— Dar ce m[ soco\i pre mine, arhon jicnicer? Gânde=ti c[-s

a=a de prost s[ fac o asemene negu\itorie p[gubitoare? +tii c[bine ]mbli s[ m[ pui la mân[?

— Cum a=a? ]ntreb[ jicnicerul, care nu-n\elegea.— Iaca cum, r[spunse Scripicescu. Eu acum \in o cas[, a c[ria

chirie...— N-o pl[te=ti, o =tiu tare bine.— +i n-am alt[ grij[. Dar când a= fi eu proprietarul, ar trebui

s[ pl[tesc pavele, s[ pl[tesc cur[\it de uli\[, s[ pl[tesc... s[pl[tesc... mai =tiu eu ce? S[ stric gardul, s[ fac parmaclâcuri. S[prefac ferestrele dup[ plan, s-o acop[r cu tinichea sau cu oale=.c.l., =.c.l... Unde m-ar sui ast[ istorie? S[ =ed tot cu mâna ]npung[, a=a-i? — |ine-\i casa, fr[\ioare; nu \-ai g[sit omul. Nu-mitrebui mie belea. Mai bine \i-oi pl[ti chiria.

— Apoi asta cer =i eu; dar când?— Când? când? — +tii c[ e=ti curios?Zicând aceste, Scripicescu ]=i lu[ p[l[ria =i se duse la can\elerie,

iar jicnicerul Simeon ie=i dup[ dânsul, desn[dejduit c[ nu se poatecotorosi de proprietatea lui.

S[n[tate!

SCRISOAREA XXVII(Un pro\es de la 1826)

Martie 1851

}n ziua de ast[zi, când pro\esele au ajuns a fi atât de multe =iatât de lungi, când mai nu vei g[si om care s[ nu aib[ pro\esuls[u, socotim c[ n-ar fi o gre=al[ de s-ar institua o r[spl[tirena\ional[ pentru to\i acei ce n-au pro\ese, fie aceasta o medalie,fie o men\ie onorabil[ din partea cârmuirei.

CUPRINS


Poate c[ boldul egoismului ne ]ndeamn[ a da acest proiect,c[ci noi suntem acei ce n-am avut — slav[ Domnului! — p[n-acum nici un pro\es, =i prin urmare, noi am fi cel ]nt[i care ne-am folosi de acest drept.

}n adev[r, l[sând gluma la o parte, se mir[ cineva când vedeuricele =i ispisoacele vechi, care ]n pu\ine rânduri cuprindeau atâtde mult, =i anaforalele =i hot[rârile de acum, care ]n multe rânduricuprind atât de pu\in.

Ne s-au prilejit a vedea o anafor[ scris[ pe dou[zeci coalehârtie! adic[ de trei ori cât ]ntreg cap. VIII a Regulamentului, =ide dou[ ori cât toat[ partea I a codului civil. Judece cineva acumce cumplit[ tortur[ este pentru =eful statului s[ fie silit a ascultao dat[ sau de dou[ ori pe s[pt[mân[ asemene pocitanii, precum:referat din motivul actei, protest ]ntors cu nadpis, replic[ curezolu\ie, jurnal ]n nefiin\[, trata\ie ]n complect, osebit[ socotin\[dup[ hodul delei =.c.l., =.c.l. Fraze barbare care-\i mânânc[ vremea=i ]\i irit[ nervele!

Când eram la Bucure=ti, un om de duh ]mi spunea o anecdot[de la 1826 a domnului Grigore Ghica.

}ntr-o zi, pintre alte hârtii, logof[tul al doile ]i ]nf[\i=[ o anaforaa Divanului pe vro trei-patru coale hârtie.

Dup[ ce ]i ceti vro dou[ p[r\i din ea:— Ce-i aceea? ]ntreb[ vod[.— O anafora a Divanului ]n pricina unor bani ce pretinde Stoica

de la Mihali.— Cine-s aceia?— Doi negu\itori de aice din ora=.— +i ce zice Divanul?— Zice c[ de=i Stoica are dovad[ c[ are s[ iaie o sum[ de bani

de la Mihali, dar Mihali ]ntâmpin[ c[ acei bani erau ... fiindc[...pentru c[... S[ v[d ce zice.

— Cete=te dint[i, zise Ghica.Logof[tul al doile ]ncepu a ceti anaforaua. Domnul asculta.Acum era pe la a =asa fa\[.

261Negru pe alb

— Am uitat câte ai spus p[n-aice, logofete, zise vod[.}ncepe dint[i.Bietul func\ionar, v[rsând sudori, re]ncepu cetirea, care acum

merse p[n[ la ]nchierea ce se sfâr=ea cu obicinuita formul[: “Iardes[vâr=ita hot[râre r[mâne la ]n\elepciunea m.tale”.

— +i ce hot[râre s[ deie ]n\elepciunea-mea, zise Ghica, cândtoate zisele =i deszisele lor, n-am ]n\eles nimic? La ]nceput aredreptate Stoica, la mijloc Mihali, =i la coad[ =i Stoica =i Mihali.Aferim! buni judec[tori am!

— +i de cât[ vreme se l[n\uie=te pricina asta?— De patru ani.— Patru ani! +i pentru ce n-a trimis-o ]n cercetarea starostilor

de isnafuri, dupre cum e obiceiul ]ntre bresla=i?— Nu =tiu.— Buiurdise=te-o c[tr[ starostii breslelor ca s-o cercetez[, s-o

puie la cale, =i s[-mi fac[ de-a dreptul mie anafora.Func\ionarul f[cu ce i se porunci.Piste dou[ zile, logof[tul al doile ]nmân[ o anafora pe jum[tate

coal[ hârtie, ]n care erau urm[toarele:“M[ria-ta!Am cercetat =i am hot[rât: Stoica s[ pl[teasc[ cinci sute lei lui

Mihali; pentru care am =i b[ut adalma= la cârciuma lui Badaca1.Plecate slugile m.tale.”(Urmau isc[liturile.)— Ma=alla! strig[ Ghica-vod[, smuncind hârtia din mâna

logof[tului, =i s[rutând-o. O! de s-ar sfâr=i a=a toate judec[\iledin domnia mea! Ascult[, logofete! Scrie ]ndat[ aice pe hârtiaasta c[ ]nt[rim aceast[ hot[râre, =i poruncim s[ nu se str[mute]n veci.

Dup[ ce-a scris logof[tul, domnul isc[li, =i muhurdarul pusepecetea.

Actul acesta se p[streaz[ =i ast[zi ]n arhivele |[rii Române=ti.

1 Badaca avea pe atunce cea mai vestit[ cârcium[ ]n Bucure=ti.


SCRISOAREA XXVIII(Pelerinagiu)

Octombrie 1852

— Haide, b[ie\i! ]nc[leca\i =i lua\i seama la hopuri.— Unde mergem?— La Ocn[.Surugiii s-au uitat lung la mine. S[rmanul! — vor fi zis ]n

gândul lor — oare ce-a f[cut de-l trimit la Ocn[? Apoi au ]nc[lecat=i chiuind =i plesnind, am purces ]ntr-un galop furios care a \inuttocmai — dou[ minute! Pe urm[, cu toate opintirile, bicele,strig[tele, am ]nceput a merge, zicând ca cucoana Ghiri\a:

Of! m[ri frate,De ai p[cate

Cu cai de po=t[ s[ te porne=ti,De mult[ trud[,De mult[ ciud[,

Te vezi cu po=ta c[-mb[trâne=ti.C[ci dac[ pleac[,Colbul te-neac[,

Glodu-\i lipe=te benghiuri pe nas,Biciul pocne=teDe te-asurze=te

+i caii po=tii alerg la... pas.

Cahin, caha am trecut prin Roman, am g[sit Bac[ul, =i am]naintat spre Târgul-Ocnei. Cum am agiuns ]n valea C[lug[rei,caii s-au oprit de la sine. Am ]ntrebat pre surugii care e pricina?Ei ]mi r[spunser[ c[ de mult caii de po=t[ nu merg decât desh[-ma\i p[n-]n valea Petricic[i, =i c[ trebui s[ pun boi la tr[sur[. Fiinddar c[ obiceiul p[mântului ajunge prin ]ntrebuin\are a se face lege,ca unul ce sunt supus legilor, am tocmit boi cu care m-am suit =im-am coborât ]n vro =as[ ceasuri p[n[ ]n valea Or[=ei, ]ntov[r[=it

CUPRINS

263Negru pe alb

de surugii, care duceau caii (ce erau acum numai un obiect delux) ]n pohod.

De la C[lug[ra, r[coreala atmosferei, s[nine\a orizonului, vio=iaverde\ei ]mi ar[t[ c[ intru ]n regiunea mun\ilor.

Cu cât de ostenicios este drumul, cu atâta e =i pitoresc. Mun\iivine\i ce se v[d ]n dep[rtare, coastele dealurilor coperite cubuchete de fagi, arini =i brazi; Tazl[ul ce =erpuie=te pe vale]nf[\i=eaz[ un peisaj romantic. }naintând, am ]nceput a videa =is[tenii ]n costumul muntean. Femeile ]=i ]nf[=ur[ capul cu un=tergar, a c[ruia capete atârn[ dinapoi. G[teala aceasta seam[n[mult cu a c[lug[ri\elor dominicane. Am b[gat de seam[ ]ns[ c[sângele la munte p[streaz[ ]nc[ tipul cel frumos str[mo=esc, =i n-a degenerat ca la câmp.

Când f[ceam observa\iile aceste fiziologice, ]naintam ]ncet-]ncetspre \elul c[l[toriei mele. Dup[ ce deci, ca din poveste, am maitrecut un deal, o vale =-o limb[ de p[dure, am z[rit ]n dep[rtareTârgul-Ocnei, ]nchis ]ntre mun\i, a=a fel ]ncât se pare c[ ]n v[g[unaaceea se sfâr=e=te lumea.

Ajungând ]n sfâr=it, am tras la Camar[. — +tii ce este Camara?}n adev[ratul ]n\eles, Camara este cantora s[r[riilor, dar ]n fiin\[ea este curtea Târgului-Ocnei. Aice se concentreaz[ toate intere-sele, nu numai a rufeta=ilor, ci =i a or[=eanilor. De la Camar[ se]mpr[=tie favorul =i dezgra\ia , dragostea =i urgia, binele =i r[ul.}ntr-un cuvânt, ea este o autoritate mai mult sau mai pu\in]nsemnat[, dup[ gravitatea camara=ului.

Aice am g[sit pre vornicul A. Vilara, pre care ]l cuno=team ]nc[de la 1828. El m[ primi cu acea aleas[ polite\[ ce caracterizeaz[pre adev[ratul aristocrat. Seara ne-am primblat ]mpreun[, amvizitat o punte pe Trotu=, f[cut[ de el, care este primblare public[;apoi dup[ câteva robere de vist, m-am culcat =i am dormit cumnu dormisem de când purcesesem de la Ia=i. A doua zi ampetrecut-o mai toat[ conversând cu Vilara. Ascultam cu mirare


pre omul acesta, ce a jucat o rol[ ]nsemnat[ ]n patria sa, cu cedezgust =i c[in\[ vorbea de politic[, el care mai toat[ via\a =-opetrecuse ]n intrigile diploma\iei =i ]n zbucium[rile politicei.

— Nu voi s[ v[d jurnale — ]mi zicea el — nu voi s-aud degazete, m[ mul\[mesc a fi vesel =i lini=tit. Dup[ ce m[ voi ]nturnade la b[i (era gata s[ se duc[ la Fran\insbad), o s[ fac din or[=elulacesta un ermitagiu de odihn[ =i de pl[cere. Acum haidem s[ neprimbl[m, ad[ogi zâmbind, s[ ]mpr[=tiem seriosul convorbireiprin viderea frumuse\elor Ocnei.

Era aproape de miezul nop\ii, când dup[ primblare am mântuitvistul, iar când b[tur[ 12 oare, Vilara nu mai era! O apoplexietr[snitoare curmase firul zilelor sale.

Dup[ patru luni trecute, ]nc[ cu groaz[ ]mi aduc aminte deacest moment! }n adev[r, poate fi ceva mai fioros decât a petrececu un om ]n toat[ puterea vie\ii, =i ]n spa\iul de câteva minute a-lvidea mort? Sic transit gloria mundi!

Cea ]nt[i datorie a fost s[ vizitez pre boierii moldo-români dincare se compune so\ietatea, =i am avut prilej a cunoa=te c[ fuzia]ntre munteni =i moldoveni face mari progrese aice, c[ci de=i ]ntr-un col\ de \ar[, ]n T. Ocnei tot se p[streaz[ vechea ospitalitateromân[, ce era odinioar[ proverbial[. Tot ce se mai poate ad[ogieste c[ b[rba\ii sunt foarte buni, =i femeile foarte amabile. Apoi,pesemne aerul, sarea, Trotu=ul =.c.l. contribuie a face ca dameleocneane s[ aib[ cei mai limpezi =i mai uciga=i ochi din toat[ \ara.

Un tân[r vesel =i de duh, rud[ =i prieten al meu, ]mi spuneac[ el ]=i ]nchipuia ]n naivitatea sa de provin\ial, c[ ]mpo-porarea Târgul-Ocnei se alc[tuia din acei ierta\i de la munci,pre care guvernul, ]n p[rinteasca sa ]ngrijire, ]i coloniza acolo,pentru ca având ei totdeauna ]n privire gropile osândei, s[ sepoc[iasc[ =i s[ se fac[ din r[i, buni. Curiozitatea, ori mai binezicând p[catul sau norocul lui cel bun ]l ]ndemn[ s[ vie laOcn[; dar aici se ]ncurc[ a=a de bine, ]ncât se trezi ]nsurat cu

265Negru pe alb

o iertat[ (cum o nume=te el) dam[, pre atât de pl[cut[ cât =ibun[ so\ie1.

Trei lucruri sunt de v[zut =i de studiat aice: turnul precistei,ocnele =i — p[rintele egumenul.

Turnul e o zidire foarte curioaz[. El este patrat, de o circonferin-\[ de 12 stânjeni, =i de o n[l\ime de 5—6. Se cunoa=te c[ a fostzidit cu mult mai nainte de monastire (care =i ea dat[ de vro dou[sute =i mai bine ani), =i c[ menirea lui n-a fost de a servi de clo-potni\[.

Gios are o ]nc[pere mare, care a fost, cum se vede, magaziesau ]nchisoare. Despre nord, te sui pe o sc[ri\[ la o n[l\ime de 15palme, =i intri ]ntr-o s[li\[ ]ngust[, unde cel ]nt[i lucru ce \i se]nf[\i=eaz[ este — spânzur[toarea! Un grindei de stejar st[ prins]n zid de amândou[ laturile, iar ]n mijloc este o verig[ ruginit[de care se anin[ =treangul. Cal[ul n-avea decât s[ ]nvârteasc[ grin-deiul ca s[ sugrume pre pa\ient! }n dreapta acestui coridor este ou=uli\[ pre care te cobori pe o sc[ri\[ dreapt[ =i ]ngust[ — putred[acum de vechime — ]ntr-o ]nchisoare subp[mântean[, f[r[lumin[, f[r[ aer, =i de o adâncime grozav[. Acolo cine =tie câtejertfe au fost! Câte suspine au ]n[du=it groasele ziduri a turnului!câte bl[steme v[rsau asupra tiranului rafinat ce l-a zidit acele buzece vineau de amu\eau ]nvine\ite sub spânzur[toarea ce st[ dinain-tea u=ii! }n dreapta coridorului este o sc[ri\[ pe care suindu-te,intri ]ntr-o camar[ boltit[ cu ferestre strâmte, care servea spreschingiuirea prizonierilor, precum se cunoa=te de pre gura unuicuptiora= ce se vede la intrarea acestei ]nchisori, ]n care negre=itse ]nfierbântau uneltele schingiuirilor. Mai suindu-te, g[se=ti ]nc[o alt[ camar[ boltit[, =i mai sus stau aninate clopotele monastirei.Un clopot mare, vechi =i spart, cu glasul s[u cel dogit, veste=teocnenilor când este s[rb[toare.

1 Tân[rul acesta (Pascal Vidra=c) nu mai este! Cruda mor\ii coas[ ]l s[cer[]nainte de vreme.


Oare cine a fost Tiberul ce a f[cut turnul acesta, care neaminte=te de ni=te timpuri de barbarie, ce din norocire s-aucufundat pentru totdeauna ]n noianul vremii? Oricât am c[utat,nici o inscrip\ie, nici o dat[ nu am aflat; chiar ]n cronicele noastre=i ]n tradi\iile poporului nu g[sim nimic[.

De la osânda veche, m-am dus la osânda nou[, la gropile desare. Nu m[ voi ]ntinde a descrie modul lucr[rii minelor =i stareaarestan\ilor. Aceste vor fi obiectul unei scrieri mai serioase, precare ]mi propun a o face, c[ci impresia ce mi-au l[sat e mâhni-cioas[.

}n risc de a fi num[rat ]ntre ruginele litera\ilor, nu m[ pot opride a face o compara\ie mitologic[. Oare V[lcica nu seam[n[ eacu Aheronul, =i gurile ocnelor cu intr[rile imperiului lui Pluton?Ascultând vuietul ce se f[cea ]n fundul gropilor, mi se p[rea c[aud Ciclopii f[urind fulgerele lui Joe.

S[ venim acum la a treia curiozitate, adic[ la p[rintele egume-nul, de la care v[d acum c[ trebuia s[ ]ncep, dup[ proverbul: inJovem principio.

Preacuviosul arhimandrit Paisie Ocneanul, egumenul sfintelormonastiri Precesta =i Raducanu, e ]n adev[r o curiozitate.

S[ nu se par[ un paradox aceast[ zicere.Cum s[ nu se socoat[ curiozitate p[rintele Paisie, care, de=i

grec, nu seam[n[ nicicum cu grecii? Noi avem dreptul a-l reclamade patriot al nostru, c[ci de treizeci ani trecu\i de când este cunoi, prin fapt[ =i prin grai, acest b[rbat s-a g[sit totdeauna ]nfrunte, când a fost vorba de vro ]mbun[t[\ire ob=teasc[, de vrobinefacere particular[. Chiar ast[zi, ocuparea sa este de a vizita=coala public[ =i spitalul (care este unul din cele mai bine \inutedin toat[ \ara) a c[rora este inspector acum de dou[zeci ani.

Cum s[ nu se socoat[ curiozitate un c[lug[r care nu-i ipocrit?Cum s[ nu fie raritate un c[lug[r care n-are nici caret[, niciarmasari, nici... tabieturi?

Lumea ]ns[ vorbe=te c[ are bani. }ntrebându-l dac[ e adev[rat,

267Negru pe alb

]mi r[spunse c[ din ]mpotriv[, el urmeaz[ porunca apostolic[:MÓ ktÒsesqe crus©n, mhd rguron mhd calk©n eiV

tV zÄnaV Îmwn.P[rintele Paisie are o mic[ chilie ]n monastirea Raducanu, unde

=[de singuratic =i lini=tit cu fratele s[u, protosinghelul Neofit, cucare nicicum nu seam[n[, c[ci cu cât egumenul este econom, cuatâta frate-s[u e risipitor. Orice câ=tig[ cu epitrahilul ]mp[r\e=tela s[raci; =i ]n vreme ce egumenul se ocup[ de lucruri ce le socoteaserioase, p[rintele Neofit plânta o vi\[ de vie la fereastra chilioareisale.

Via a crescut, a coperit chilia, =i s-a ]ntins piste zidul monastirei.Cine =tie dac[, când lucrurile p[rintelui Paisie, ce se par acumtemelnice, nu vor mai fi, via monahului Neofit nu va produce ]nc[rod =i umbr[!

Am zis c[ ace=ti doi cuvio=i locuiesc ]n m. Raducanul, f[r[ s[vorbesc ]nc[ de ea; scapare pre care m[ gr[besc a o ]ndrepta.

Monastirea Raducanul e situat[ ]n cea mai frumoas[ pozi\ie,pe o stânc[ din malul Trotu=ului (la care am a m[ ]nturna cupl[cere). Zidirea n-are nimic de ]nsemnat; ea seam[n[ cu toatebisericile f[cute pe atunce. Deasupra u=ei se cetesc aceste versuri:

“VELEAT AYSB

Mult pre-dulcelui HristosRobul s[u cel credincios,L[ca=ul t[u au zidit,Foarte l-au ]mpodobitLumina dar acea cereasc[Prin ruga ta s[ mo=teneasc[Radu Racovi\[ vel logof[t,Cu a lui so\ie Maria, ctitoriSunt cu fiica lor Ilinca,La aceast[ biseric[ pre-sfânt[.

P.V. mai 20


Après avoir réglé les fortunes publiques,J’ai donné des leçons aux plus grands politiques.”

Cum ]\i pare inscrip\ia aceast[ preten\ioas[? Ce zici de fran\u-zeasca din ea? Ce ]n\elege prin régler les fortunes publiques? Euprepun c[ d. logof[tul Racovi\[ — a c[ruia \[rân[ fie u=oar[! —numea regularea averilor ob=te=ti hot[rârile drepte sau strâmbecare da prin c[r\ile de judecat[ ce slobozea de la logofe\ie.

Donner des leçons aux plus grands politiques nu-\i pare a sem[nacu o epigram[ ]ndestul de bufoan[? Dovad[ c[ de m[gulirilelingu=iei dreptul sim\ se ]ntunec[, =i de=ert[ciunea face pre oamenis[-=i sape nerozia ]n peatr[.

Dar s[ l[s[m vanit[\ile oamenilor, =i s[ venim la frumuse\ilece natura le r[spânde=te aice cu atâta ]mbel=ugare.

Toate dealurile ce ]mpregiur[ or[=elul sunt ]ncununate degr[dini =i de vii care produc ]n singur[ podgoria Ocnei aproapela 150 mii vedre de un vin foarte bun, =i ]ns[ vin vechi nu seg[se=te! }ntrebând pre un localnic de ce nu au vin vechi el ]mir[spunse c[: ei n-au obicei s[-l las[ s[ se ]nvecheasc[. R[spunsuleste nu numai caracteristic, dar =i potrivit; c[ci ]n adev[r, s[rb[toa-rea =i duminica vezi toate crâ=m[resele g[tite, ademenind cu ochiilor cei negri pre trec[tori. Curteni, =avg[i, târgove\i, rufeta=i, ]ncrâ=m[ sunt to\i egali dinaintea lui Bacus. Pretutindene auzi câteo scripc[, câte o cobz[; =i apoi când aburii vinului =i ochiicrâ=m[resei au produs efectul lor, ]ncep horele, râsurile, tropotele=.c.l.., =i când, ]ndesear[, se ]ntorc pe acas[ =ov[ind =i cântând,cei de piste vale, vrând s[ treac[ puntea ]ngust[ de pe Trotu=,adese cad ]n el: dar fiindc[ au =i be\ivii un Dumnezeu, =i fiindc[Trotu=ul e vechiul lor prieten, el ]i prime=te ]n r[coroasele saleape f[r[ primejdie, ]i ]mbr[\o=eaz[, =i-i trimite pe acas[ sc[lda\i=i desme\i\i.

Nimic mai limpede, mai frumos, mai vesel decât acest nobilrâu, care dup[ ce iese din mun\ii Transilvaniei, =i dup[ ce ]=i face

269Negru pe alb

loc pintre stânci =i scald[ T.Ocnei, primind ]n sânul s[u Sl[nicul,Ca=inul, Oituzul, Tazl[ul =i alte mai mici p[râie, merge de searunc[ lâng[ Agiud ]n Siret. +tii ]ns[ c[ =i Trotu=ul — ca tot ceeste mare =i frumos — are =i el zavistnicii s[i? =i =tii care suntace=tia? Sl[nicul =i V[lcica.

Câteodat[, când ploile se vars[ ]n mun\i, Sl[nicul ]mflat de=iroaiele ce curg ]n el, socotindu-se c[ ar fi el ceva, ]ngâmfat =iturbat, se arunc[ rostogolind pietre =i bolovani, =i despicând cufurie apele Trotu=ului, merge p[n[ ce se pierde ]n el. Alteori, dac[plou[ spre nord-vest, V[lcica, capri\ioasa V[lcic[, acest p[râia=ne]nsemnat, pre care un copil ]l poate p[=i, se face atât de mare]ncât adese pr[vale carele ]nc[rcate. Ea se repede ca s[ ]mbr[\o=e-ze pre mândrul râu — pre care ]l curtene=te de atâ\ia ani f[r[vreo isprav[ — ]ns[ el, despre\uindu-i cochet[riile, nu sufere cacristalinele lui unde s[ se-amestece cu apele s[rate =i noroioase aacestei b[trâne desfrânate, ]ncât e o de=an\at[ privire a videa cumapa tulbure a V[lcic[i curge prin Trotu= f[r-a se amesteca cu el.

Trotu=ul e odorul cel mai pre\uos =i mai iubit a ocnenilor. Eleste mâng[ierea lor, panaceea lor universal[, idolul lor; când sescald[ ]n valurile lui, ei cred s[ ]=i spal[ =i p[catele.

Trecând podul, g[se=ti Gr[dina lui Nastasache, la poalelemuntelui M[gura. Aice este un izvor de ap[ mineral[. Iat[ ce zicede el doct. F[tul ]n descrierea sa despre apele simple =i minerale:“Apa acestui izvor este limpede, ]ns[ brânzoas[, ca una ce areni=te flocu=ori ]ntr-]nsa, care se a=eaz[ pe fundul vasului ]ndat[ce s-au turnat apa ]n pahar. }n privirea acestor flocu=ori, socotin\ilesunt deosebite; unii zic c[ aceste n-ar fi alt[ decât carbonat demagnezie, al\ii zic c[ ar fi hidrat de pucioas[ =.c.l.” Adic[ cu altecuvinte va s[ zic[ c[ apa nu e analizat[, =i c[ nu =tie nime din ceatomuri se alc[tuie=te. Cu toate aceste, vara n[v[lesc mul\ime debolnavi la cur[. Aice sunt od[i prea bune, =i o ]ngrijire foarte del[udat din partea proprietarului. Gr[dina aceasta e =i primblareafavorit[ a or[=enilor, carii p[zesc cu religiozitate preceptul luiMartin Luther:


Wer nicht liebt Wein, Weiber und GesangDer bleibt ein Narr sein Lebenlang.

}n zile de s[rb[toare, negu\itori\ele, g[tite =i ferchezuite, vinde se r[t[cesc prin aleele livezii; =i apoi când r[t[cirile sunt maiserioase, se suie suspinând =i b[tându-=i piepturile ]n deal la schituldin M[gur[, de unde ca ni=te alte Magdaline se ]ntorc poc[ite;atâta numai c[ poc[in\a \ine numai p[n[ ce se coboar[ ]n vale.

Voind a vizita M[gura, m-am dus cu tr[sura p[n[ la Troi\[. Deaici a trebuit s[ ne suim — eram mai mul\i — pe gios pe o c[rarestrâmt[ =i stâncoas[. Câte pu\in-pu\in, drumul f[cându-se maigreu, am ]nceput a sim\i obosirea, =i când dup[ cinci patrare deoar[ am agiuns la seh[strie, eram ]ndestul de osteni\i. }ns[ când,dup[ atâte stânci pe care ne urcaser[m, am g[sit verdea\[, po-met =i ap[; când am v[zut ]ncânt[toarea priveal[ ce se ]ntindede pe vârful muntecelului acestui, am uitat toat[ ostenealasuitului.

Câ\iva pustnici uita\i de lume vie\uiesc aice singuratici, ]ndes[vâr=it[ lips[ =i nevoie.

}mi propuneam a m[ duce =i la b[ile de la Sl[nic, dac[ doctorul+aro= nu m[ ]nturna din hot[rârea aceasta. Nu m-am c[it nicide-cum, când m-am ]ncredin\at de starea ]n care fu Sl[nicul ]n varaaceasta.

Sunt 20 ani trecu\i de când d.+aro=, unul din cei mai bunidoctori ce am cunoscut, locuie=te ]n T.Ocnei. El e singurul localniccare n-a c[p[tat friguri, când au intrat Bem cu honvezii lui aice.Ocnenii sunt foarte noroci\i; ei au doi doctori, pe d. +aro= =iTrotu=ul; de aceea, nici se sparie ei când se boln[vesc; unul saualtul trebui s[-i vindece.

Ploile ce nu ]ncetau f[ceau monoton[ vie\uirea la T. Ocnelor.Urâtul ]ncepuse, =i spleenul nu era departe, când deodat[ se f[cuun mare zgomot pintre c[lug[ri. Ce era? — Ministrul cultuluisosise.

271Negru pe alb

Asta fu o mare norocire pentru mine, c[ci nu putem decât s[câ=tig moralice=te ]n adunarea d. G. Cuza, pre care, oricât de mult]l stim, nu pot ]n capitalie a-l sup[ra, precât doresc, cu vizitelemele. L-am ]ntov[r[=it la m. Bogdana, unde p[rintele egumenulAntonie Dumbrav[ ne g[zdui =i ne osp[t[ patriotice=te.

Aceast[ monastire zidit[ =i ]nzestrat[ de r[pausatul logof[tSolomon Bârl[deanul =i jupâneasa sa — a c[rora morminte sev[d ]n[untru bisericii — este foarte bine \inut[. Fostului egumen,r[pausatului arhimandrit Teofilact, ea este datoare cu cele maimulte ]mbun[t[\iri; pagub[ numai c[ e situat[ ]n a=a s[lbatic loc,favorit ad[post a ur=ilor. P[rin\ii ne spuneau c[, adeseori, ur=iicare sunt mai devo\i ]i viziteaz[. Socotir[m deci de cuviin\[ s[ lefacem =i noi o contravizit[. Planul se f[cu, se adopt[, =i se =i puse]n lucrare.

}n vreme ce ne preg[team pentru aceast[ espedi\ie, unii dinamatorii ce erau s[ ne ]ntov[r[=easc[ ]ncepur[ a ne spune feluride anecdote. Unul, cum un urs a ]mbr[\o=at pre un vân[tor, carede atunce nu mai ]mbr[\o=eaz[ pre nime; altul, cum un alt urs asmuncit sinea\a din mâna vân[torului, =i i-a sf[rmat-o de cap. Altuliar, cum un al treile urs a luat pre un vân[tor subsuoar[, =i l-adus ]n bârlogul s[u, unde l-a f[cut beefsteak pentru puii s[i; altulcum... =.c.l.

Toate aceste povestiri mai mult sau mai pu\in istorice m[ f[cur[a gândi c[ eu — vân[tor de iepuri =i de prepeli\e — o s[ fac otrist[ figur[, când m[ voi ]ntâlni c-o dihanie care f[r[ multe com-plimente te ia ]n bra\e; =i cam cu ru=ine m[rturisesc c[ ]ncepui apierde ceva din gustul vân[toarei. Nu =tiu, ideea aceasta, sau]mbuib[toarea cin[ a p[rintelui egumen f[cu c[ a doua zi cuadev[rat eram bolnav, ]ncât d. Cuza fu nevoit a m[ l[sa s[ beauceai ]n chilia arhimandritului, iar d-lui cu ceilal\i se sui ]n munte.Din norocire, ur=ii, ca ni=te ur=i cu judecat[, sim\ind c[ au a facecu un vechi vân[tor, nu cutezar[ a da ochi cu acest boier.

P[n-a nu pleca din T.Ocnei, m-am dus la One=ti ca s[ vizitezpre proprietarul, c[tr[ care m[ leag[ o veche prietenie. — Pe


]nfloritele =esuri a acestor frumoase domene, unde Ca=inul =iOituzul se vars[ ]n Trotu=, se primbl[ cocostârcii, co\ofenele =iturturelele, care de aice nu se duc mai departe. De=i dorin\a mease ]nvoia cu a d. Aslan de a r[mânea mai mult la One=ti, gr[bindu-m[ a m[ preg[ti ca s[ m[ ]ntorc la Ia=i, n-am putut z[bovi decâto zi, o zi de acele pre care românii le ]nsemnau cu o peatr[ alb[.

}n sfâr=it, am p[r[sit acest târgu=or, unde, departe de intrigi =ide sup[r[ri, petrecusem dou[ luni de odihn[ =i de negrij[. I-aml[sat r[mas bun, f[g[duindu-i a-l revedea cât mai curând.

La Roman am g[sit colb, am ]ntâlnit judani tren\o=i; aceste]mi prevesteau apropierea capitaliei.

Când am z[rit cele patru turnuri a mitropoliei, ce stau ca omas[ r[sturnat[ cu picioarele ]n sus, soarele sc[ldat ]ntr-un nourpulberos se ascundea dup[ muntele Pionul.

Caµre!

SCRISOAREA XXIX(Judanii =i florile)

Decembrie 1854

Câte odat[ când sunt f[r[ treab[ ]mi place a l[inici pe uli\e,sau — cum se zice — a num[ra1 pavelele. Ast[ primblare, repetat[de multe ori, ]mi insufl[ feluri de idei mai mult sau mai pu\infilozofice, idei nevinovate ce m[ fac a uita pentru câtva timp c[via\a e atât de scurt[ =i zilele atât de lungi! Ele ]n ochii mei ]mbrac[o form[ care, din multul analiz ce-i fac, sfâr=e=te prin a face o2

realitate. Astfel am observat c[ nimic nu caracterizeaz[ pe locuito-rii unui ora= ca chiar ora=ul ]n care ei se nasc, tr[iesc =i mor.

1 A m[sura.2 A se preface ]ntr-o.

CUPRINS

273Negru pe alb

Un ora= tras cu sfoara, regulat, curat, unde zidirile sunt spoite=i ferchezuite, dovede=te c[ locuitorii lui sunt oameni regula\i =ilini=ti\i; ]ns[ inima lor trebuie s[ fie rece ca =i linia geometric[ pecare o ]ntâlne=ti la tot pasul. Din ]mpotriv[, [acele]1 unde adesc[lecat =i s-a a=ezat fiecare dup[ plac =i voie, au un nu =tiu ce,care place ochiului2. Dac[ Bucure=tii n-ar avea noroi =i greci3, dac[Ia=ii n-ar avea tin[ =i judani, negre=it c[ ar fi din cele mai pl[cuteposi\ii. Din nenorocire, au =i ele — precum am zis — lepra lor! +i]ns[, dac[ ]n capitala României g[se=ti gr[dinile Ci=megiu, Chiselef=.a.; dac[ prin mahalale g[se=ti livezi =i primbl[ri; (=i) dac[ laIa=i nu afli decât o nec[utat[ gr[din[ public[, vina =ti\i a cui este?— a judanilor carii au cotropit \ara =i au ]n[du=it pe or[=eni,pentru c[ judanul, din natur[, este du=man florilor! =i pentrudovad[ vom ]ntreba: Unde-s gr[dinile noastre ce ajunseser[ a seface istorice? Unde-i gr[dina de la cerdacul lui Feren\, de laMovil[, de la Stejar, Spr[vale-bab[? — Vai! judanul le-a omorât!

Afar[ e soare =i frumos; vântul prim[verii a uscat glodul;c[ldura nu e ]nc[ atât de mare ca s[-l prefac[ ]n pulbere. Dac[nu ai b[t[turi, =i ai vreme4, vin[ s[ ne primbl[m pu\in pe uli\ilecapitalei noastre, c[ci vreau s[ te ]ncredin\ez5 c[ ]n adev[r judanulce ne-a adus mâr=[via, ne-a gonit florile.

S[ l[s[m Uli\a-mare, c[ci ea s-a f[cut un cafarnaum din caremai to\i cre=tinii sunt exila\i; s[ lu[m alta ori-care6 ad libitum, =im-apuc r[m[=ag c[ nu-mi vei ar[ta o cas[ locuit[ de un judan ]ncare s[ se g[seasc[ o floare. A! iat[, la o fereastr[ o geran[, câtevarozete, o mic=unea galben[: aicea =ade un b[rbier. V[d un =tergar

1 Ora=ele.2 Place poetului.3 Tin[ =i bulgaro-sârbo-greci.4 Nu ave\i b[t[turi =i pute\i dispoza de vreme...5 C[ci \inem de a v[ convinge.6 Oare-care.


]ntins pe o pr[jin[; b[rbieri\a trebui s[ fie tân[r[. B[rbierul e mareamator1 de flori =i de pas[ri. Are colivii cu sticle\i, cu merle, =i cuprivighitori. El cultiv[ mai cu seam[ merlele. D[un[zi un b[rbier,care are mai multe sbur[toare de acestea, v[zând pe d. Delmary2,ce se ]ntâmpla s[ treac[ pe dinaintea dughenii lui =i se opriseascultând cu o sfânt[ o\erire concertul acestor pas[ri =uer[toare,]i zise cu mult[ bunomie: Domnule, nu cumperi dou[ merle pentrutreatrul d-tale? |i le-oi da eftin. D. Delmary ]i arunc[ o c[ut[tur[fulger[toare =i ]i ]ntoarse spatele. — Dar s[ ne urm[m drumul.Vezi cu ce iscusin\[ stau ]mpleticite ipomeile (rochi\a rândunelei)pe zebrelele acestei ferestre3? Oalele4 astea cu jale (stachys) =iscabioase (fleur des veuves) ne spun c[ aice locuie=te o v[duvi\[;]ns[ scabioasele =i ipomeile tânjesc! Mai nainte, potirele lor ro=ii=i albastre se desv[leau gra\ios sub lacrimile v[duvei, dar de cândun cinovnic pletos =i b[rbos de la un nu =tiu care Departament s-apus s[ o mâng[ie, florile ]ncepur[ a fi uitate!... A! Iac[ dup[perdelele acestea albe dedi\ei, viorele =i l[cr[mioare. Cum se]mbin[ ele de bine cu r[coroasa fa\[ a feti\ei ce ridic[ un col\ deperdea =i se uit[ cu naivitate la noi! Copila aceasta e orfan[. Om[tu=[ a ei, cotoroan\[ bun[ de sugrumat, o preg[te=te pentruun b[trân bogat c[ruia voie=te s[ o vând[. S[rmana floare, menit[a se vestezi sub puturoasa suflare a desfrân[rii!

Odinioar[ ungurii obicinuiau la vreme de secet[, de l[custe,sau alt[ calamitate public[, de ]ngropau câte o bab[ de vie5. Astfelconjurau r[ul =i sc[pau \ara. Oare n-ar fi bine s[ se exile — dac[nu s[ se ]ngroape — =i la noi b[trâna aceea care, ]n loc s[pov[\uiasc[ tinere\ea c[tre bine, o ]mpinge la vi\iuri, =i p[teaz[haina cea curat[ a nevinov[\iei?

1 Foarte amator...2 Directorul operei italiene. (Nota lui C.N.).3 Ferestrei acestei?4 Vasele.5 }ngropau de vie câte o bab[.

275Negru pe alb

S[ ne dep[rt[m de aici cu toat[ pl[cerea ce ne face vedereafeti\ei =i a florilor; s[ mergem mai departe. — Iat[ un balcon]mpodobit cu flori aristocrate: camelii, fuc\ii, volgamerii =i feluriteroze. Aici =ede o curtezan[ care ziua petrece ]n baie =i la oglind[,=i noaptea ]n bra\ele... lumei... Dac[ ast[ femeie, pe buzele c[reiast[ tip[rit surâsul1, =i a c[reia ]ndeletnicire e numai s[ plac[, arvoi s[ ne spuie cât e de amar[ via\a ei, ce se pare atât de pl[cut[;cu câte lacr[mi — pe care e silit[ s[ le =tearg[2 f[r[ s[ vreie —scald[ elegantul s[u a=ternut; câte umiliri rabd[, câte def[im[risufer[, ne-am ]ntrista cu bun[ seam[ gândind la viitorul ce oa=teapt[ ]n vreun spital!

Chiar de nu \i-a=3 spune, singur ai g[ci c[ ]n c[su\a ast[cur[\ic[, la ferestrele c[reia se vede oale cu magioran, mint[,calap[r =i busuioc =ede un preot. Cucoana preoteasa iube=te florilemirositoare pentru c[ =i p[rintelui ]i place mirosul de t[mâie.Dr[g[la=[ so\ie! ea la toat[ zi ]nt[i a lunii, d[ cuviosului sfe=tocde busuioc proasp[t, legat cu o cochet[ tasma neagr[.

Iat[ c[ cutrierar[m câteva uli\e, =i n-am v[zut ]nc[ o floare laun judan. — Vrei s[-\i desleg problema aceasta?

— Judanul e din fire speculant. Tot ce nu aduce bani ]n cas[,tot ce nu se vinde =i nu se precupe\e=te, pentru el e un lucru deprisos. Florile nu-i fac nici o pl[cere. Aceste scule a naturii suntdate pentru oamenii ce au o inim[ tân[r[, =i judanul =tii c[ n-areinim[ — precum dovede=te cam[ta ce ne ia, — sau dac[ are, eaeste ferecat[ cu argint, ]ncât printr-]nsa nu mai str[bate nici oimpresie, nici un fel de sim\ire.

Ce s[ facem dar? S[ gonim judanii ca s[ avem flori, sau s[gonim florile ca s[ avem judani?

1 Surâsul.2 A =terge.3 V-a= spune.


SCRISOAREA XXX(B[ile de la Ems)

August 1855

Facultatea din Berlin ne trimisese la Ems. Vrând-nevrând, decia trebuit s[ o ascult[m: ne-am suit ]n vagon =i: mân[ b[iete! Mân[b[iete, adic[, =uier[ ma=in[!

Dup[ ce ne-am oprit o zi ca s[ vizit[m Hanovru, ne-am urmatc[l[toria p[n[ la Colonia, unde trebuia s[ l[s[m fiara de uscat cas[ lu[m pre cea de ap[.

Cel ]nt[i lucru a unui c[l[tor, dup[ ce ajunge ]n Colonia Agri-pina, este s[ vizite domul (aceast[ biseric[ m[rea\[, cea mai marezidire de stilul gotic din lume, care, ]nceput[ la 1248, nu e ]nc[gata, =i nici va fi ]n timpurile noastre), =i apoi fabrica lui JeanMarie Farina, care are privilegiul a parfuma cu apa lui ambeleemisfere, ]ns[ informându-ne de locuin\a acestui vestit distilator,ni se r[spunse c[ ]n Colonia sunt 23 de Jean Marie Farina, =i to\ise zic cei adev[ra\i.

}n câteva oare, vaporul te duce la Coblen\a, sta\ie a c[l[torilorpe Rin, unde vapoarele se urmeaz[ regulat ca omnibusurile.

Eram acum aproape de sfâr=itul drumului nostru. Am luat otr[sur[ care ]ntr-o oar[ f[g[dui s[ ne transpoarte la Ems. Chirigiulnostru trecând pe sub tunurile cet[\ii Ehrenbreitstein, zidit[ pecoasta unui deal ]n dreptul Coblen\ei, ne spuse c[ artileri=tiiprusiani zic c[ cetatea aceasta nu se poate lua nici cu un chip.Nefiind competen\i ]n asemene materie, l-am crezut u=or.

Curând intrar[m ]n ducatul de Nassau, care num[r[ 38 milepatrate, adic[ ceva mai pu\in decât un \inut al nostru.

Nimic[ mai frumos =i mai pitoresc decât drumul acesta pe o=osea minunat[, care dup[ ce atinge \[rmurile Rinului, unde sevede de ceea parte frumosul palat de Stotzenfels, apoi cotige=te=i apuc[ malurule Lanului. O cavalcad[ de engleze c[l[ri pe

CUPRINS

277Negru pe alb

magari ne anun\[ c[ intr[m ]n ora=. Ora=! Vorb[ mare! Mai nimeritam zice sat, dar sat alc[tuit de vro =[ptezeci de frumoase otelurice se ]ntind pe o vale ]ngust[ pintre care curge Lanul. Aice toatecasele sunt f[cute nu pentru proprietarii lor, ci pentru str[inii cevin; de aceea, de la octomvrie =i p[n[ la mai, Emsul este pustiu,]ns[ cum se arat[ prim[vara, el ]ncepe a se g[ti ca s[ priimeasc[mul\imea c[l[torilor, pre care ]i aduc la izvorul t[m[duirii, dintuspatru punturile cardinale, regulat de dou[ ori pe zi, tr[surilede la Coblen\a. Atunci ]ncepe a se desmor\i Emsul, ]ncepe a tr[idin mila fântânii Keselbriunen care dac[ s-ar ]ntâmpla s[ sece,z[u nu =tim ce ar face locuitorii lui.

Pozi\ia acestui or[=el e atât de romantic[, ]ngrijirea atât demare, ]ncât nu te po\i opri de a nu te pl[cea ]n paradisul acest]ncânt[tor, de=i =ederea ]n el te \ine cam scump.

Dup[ ce ne-am a=ezat la otelul des Quatre Saisons unde fuse-sem recomanda\i, ne-am gr[bit a ne duce s[ vizit[m locul undenegu\itorii ]\i vând feluri de scumpe nimicuri.

Ne-am primblat prin gr[dina =i frumoasa alee ce se ]ntinde dela izvor p[n[ la casa cu patru turnuri. La urm[, am intrat ]n salonulde conversa\ie. Aice era ]ntins[ o mas[ lung[ ]mbr[cat[ cu postavverde, ]n mijlocul c[reia sta o rulet[, co\c[ privilegiat[ care scurgepungile str[inilor, c[ci alte\a sa duca de Nassau nu ]nvoie=tesupu=ilor s[i s[ joace jocuri de hazard. Am g[sit acolo mai mul\imoldoveni cunoscu\i. Moldovenii au ajuns acum, de unde nu-isameni, acolo r[sar.

B[ile de Ems sunt frecventate de o so\ietate aleas[. Pe la]nceputul timpului curei vin nem\ii, ru=ii, le=ii; iar ]n iulie n[v[lescfran\ezii =i englezii; atunci nem\oaicele se eclipseaz[ de crinolina=i volanele parizienelor; ]ns[ de=i eticheta face petrecerea ]ndestulde monoton[, cel pu\in ai mâng[ierea c[ te g[se=ti ]ntr-o adunarecumsecade. De la 7 =i p[n[ la 9 oare, vezi trecând pe promenad[feluri de figuri care de care mai \an\o=e.


Vezi acest ofi\er ce se primbl[ la bra\ cu un june elegant ]ncivil? Unul e duca de Meiningen =i celalalt prin\ul Gheorghe dePrusia. Iat[ contele de Morny. V[zându-l cineva f[r[ nici o deco-ra\ie, vorbind oper[ =i Bois de Boulogne cu contesa d’Imécourt, arzice c[ e un fa=ionablu de la jockey-club, iar nicidecum prezidentulcorpului legislativ, =i intimul lui Napoleon III. Dar figura ast[pozna=[ ce face s[ râd[ pe duca de Richelieu? Acesta-i Levassor,comicul de la Palais-Royal, care a venit aici ca s[ ne fac[ s[ petre-cem câteva seri vesele.

Iat[ doamna Calerghi, fiica lui Neselrode, prin\esa Rezinska,contesa Poto\ca =.a. Dama ast[ tomnatic[, dar pl[cut[ ]nc[,]ntov[r[=it[ de dou[ fete atât de elegante una altia, ]ncât nu le-ar putea cineva deosebi dac[, prin un joc a naturii, n-ar fi unabrun[ =i alta blond[, dama asta e o american[ bogat[ ce nu-i niciprin\es[, nici marchiz[; republicanii ace=ti de piste ocean sunt maipresus de asemene de=ert[ciuni. Ea e doamna Hutton, nimic maimult; dar, z[u! dac[ lumea nou[ produce asemene frumuse\i, nu=tiu de ce mai =ede cineva ]n cea veche?

O, ce toalet[ eccentric[ la dama ast[ mic[ ce d[ bra\ul marchi-zului de Chabannes, dar cât o prinde de bine, =i cât e de gentil[miss Sheppart!

— Miss Sheppart? Ce-i aceea?— E o ml[di\[ a Albionului r[s[dit[ ]n macadamul Parisului.

Mai mult nu =tiu, =i nici vreau s[ v[ spun.Nu v[ mira\i de elegan\a toaletei astei dame nalte =i palide.

Dumneaei e madama Gerson. Toate aceste bogate atururi iese dinmagazinul b[rbatu-s[u, cel ]nt[i (magazinul vreau s[ zic) dinBerlin.

Pe bancul acela, lâng[ câ\iva lorzi englezi, =[de generalul rusEnghelhard, ce vorbe=te c-un june ofi\er din marina francez[, care-=ipierdu un picior la Crâm. Ei fum[ =i converseaz[ cu atâta fami-liaritate, ]ncât n-ai gândi s[ sunt du=mani.

279Negru pe alb

Precum vide\i, nu se poate nime j[lui c[ nu e ]n bun[ companie,dar — o rezic — petrecerea e sarbed[, =i via\a ]ndestul demonoton[.

La 5 oare diminea\a alergi la izvor, =i p[n[ la 9 ]nghi\i la ap[cald[ primblându-te — dac[ nu plou[ — prin gr[din[, =i ascultândorhestru. Aice ]ntâlne=ti tot aceea=i so\ietate, ]ns[ ]n haine de baie.Dac[ vremea e ]nchis[, vezi englezii ]nv[li\i ]n mari =aluri de lân[,care le d[ o ]nf[\i=are foarte pozna=[; iar ]n boneta =i capotulacesta, n-ai gâci pre dama cea elegant[ ce-ai ]ntâlnit-o asear[ lapromenad[. La 9 oare nu mai vezi pre nime la izvor. Toat[ lumeas-au tras pe-acas[ ca s[ dejune, =i s[-=i fac[ toaleta, ]ncât dou[oare promenada =i salonul sunt de=erte. La 11 ]ncep a ie=i. Iaseama bine s[ nu te ademeneasc[ magararii care te-a=teapt[ cudobitoacele lor la scar[. Mossie! Mossie! Vollen Sie reiten? ]\i strig[cu to\ii. De cumva din ochi-\i prepun c[ poate mai te-ai ]nduplecaa face o curs[, te-ai pr[p[dit! Te vezi ]ncungiurat, ]nh[\at ]n bra\e=i pus pe un magar care pleac[ fuga, duduit cu b[\ul dinapoi decornacul s[u, ]ncât când te treze=ti, e=ti acum pe potica muntelui.Dac[ ai scapat de cursa asta, n-ai decât a te duce ]n salon, undejuc[torii s-au adunat, sau la cabinetul de cetire, unde curioziir[scolesc jurnalele, ori la colonad[, unde l[l[ii casc[ gura pe lam[rfurile expuse prin magazine.

Dar a trecut o s[pt[mân[. Ai c[l[rit pe mai mul\i magari, aivizitat Nassau, Sto\enfels, Kemenau =.c.l.., to\i mun\ii =i colnicele.Cuno=ti toate obrazele cu care te ]ntâlne=ti mai de multe ori pezi; ai ]nv[\at de rost toate polcele ce le executeaz[ orhestrul, aif[cut inventariul tuturor bagatelelor din colonad[, \i-ai cercatnorocul la rulet[, \i s-a lâncezit sufletul de ap[ cald[, ]n sfâr=itpoate ai avut noroc ca noi, s[ râzi de cântecele lui Levassor, s[ascul\i ]ncânt[toarea vioar[ a lui Vieuxtemps, =i fermec[torul glasa privighitoarei nordului Jenny Lind, ce s[ mai faci? monotoniate-a s[turat, =i urâtul ]ncepe a se ivi.

Atunci contele Bismark, comisarul duc[i, iscode=te vro nou[petrecere. Vezi anun\at odat[ c[ mâine fiind ziua aniversar[ a a.s.


duc[i, va fi ilumina\ie str[lucit[, serenad[ cu muzic[ =i armoniela redut[. Po\i vedea toate aceste pentru un florin? Alt[ dat[, c[la promenad[ va juca muzica militar[. Nu te-am[gi ]ns[; ai s-auzitot acele arii, tot de acei muzican\i, dar ]n haine milit[re=ti. Uneorie un steeple chase de nou soi. }ntr-o diminea\[ am v[zut c[ sestrânsese to\i magararii din Ems =i ]mpregiurimi, cu urechia\ii lorcursieri. }ntrebând ce va s[ zic[ asta, un pozna= ne r[spunse c[se preg[tise cavaleria duc[i de Nassau ca s[ mearg[ s[ iaieSevastopolul; era o alergare de magari, unde biruitorul se poart[pe una =i singura strad[ a Emsului, ca un triumf[tor roman.

Ne se mai spusese c[ codrii ducatului sunt plini de vânat, =i c[po\i c[p[ta u=or =i ieftin voia de a vâna, ]ntov[r[=it de un p[durar;]ncât dac[ te vei scula ]naintea soarelui, =i te vei ]nturna dup[apusul lui, negre=it po\i ]ntâlni dou[, trei c[prioare: dar \i se d[de =tire c[ nu po\i trage ]n dobitoc, decât dac[ are mai bine deun an, sau mai pu\in de zece. Atunci cercetezi...

— Metrica c[prioarei?— Ba nu; dar când trece dobitocul, te ]ntorci c[tr[ p[durar =i-l

]ntrebi: — Ce vrâst[ soco\i c[ poate s[ aib[ c[priorul acesta?P[durarul se uit[ cu o c[ut[tur[ ispitit[, =i-\i r[spunde: “unspre-zece luni!” sau “doi ani =i jum[tate, po\i s[-l ]mpu=ci”. Mai demulte ori vânatul se folose=te de conversa\ia asta, =i se facenev[zut; se ]ntâmpl[ ]ns[ uneori, de ai vreme s[ tragi =i s[ cad[.Atunci p[durarul ia dobitocul, care e destinat pentru masa duc[i,=i ]\i las[ mul\[mirea s[ te crezi bun vân[tor.

Frunzele ]ns[ ]ncep a ]ng[lbeni, avgust e c[tr[ sfâr=it, =i nop\iles-au m[rit. Nu-\i r[mâne atunci alt[ de f[cut, dac[ nu vrei s[ pierzitoat[ iluzia Emsului, decât s[ alergi iute la Coblen\a, s[ te sui ]ncel ]nt[i tren, f[r[ s[ mai ]ntrebi unde merge, =i s[ te duci —unde te trage inima sau interesul.

281Negru pe alb

SCRISOAREA XXXI(Alexandru Donici)

Când la 1812 Turcia ]n urma rezbelului ce avusese cu Rusiaviola toate tractatele =i capitula\iunile noastre, cedând puterii]nving[toare jum[tate din teritoriul Moldovei, =i când magna\iina\iunii române strivite =i umilite, ]n loc de a protesta, precumf[cuse Ghica b[trânul când se luase Bucovina, nu g[sise nimicmai nimerit, decât s[ se adreseze la Poart[, cerând ]n loculp[mântului cedat s[ se dea Moldovei câteva jude\e din Muntenia1,multe familii r[maser[ ]n Basarabia. }ntre aceste era =i familiaDonici, de origine veche =i nenorocit[.

Pe atunci Alexandru Donici era copil. P[rin\ii s[i neputându-l]nv[\a limba sa (pentru c[ =coalele române erau condamnate,Basarabia trebuind neap[rat s[ se ruseasc[), l-au trimis la Peters-burg, unde alte ]nv[\[turi afar[ de cele militare neesistând, atrebuit vrând nevrând s[-l fac[ o=tean. Au plâns mult bie\ii p[rin\icând au luat ast[ hot[râre; a plâns mult =i el, dep[rtându-se decasa p[rinteasc[; dar ce era de f[cut alta decât s[ se supuie soarteisale? S-a dus la Petersburg =i a intrat ]n corpul de cade\i. }ns[avea el oare voca\iune pentru arta militar[? Vom r[spunde copiindun fragment din scrisoarea ce am primit de la dânsul, când dup[câ\iva ani a c[p[tat rangul de ofi\er.

— “...Când de pe malurile verzi =i ]nflorite a Bâcului =i a R[u-tului, unde m[ sc[ldam vara sub caldele adieri a zefirilor, m-amv[zut deodat[ pe \[rmurile neguroase ale Nevei, unde se vedeatât de rar soarele, unde ]n locul dulcii limbi cu care m[ leg[nasemama, nu auzeam decât o limb[ aspr[ ca =i climatul; când m[v[zui p[r[sit ]ntre str[ini ce nu m[ ]n\elegeau, silit de diminea\[

1 Vezi Revista Carpa\ilor de G. Sion, Nota lui C.N. E vorba — probabil—de articolul: Tr[darea Basarabiei, semnat Iassiorum Municipium.(Rev. Carpa\i-lor, 1861, I. p. 577,641).

CUPRINS


p[n[ ]n sar[ a face mar=uri cu mai multe oca de fier pe um[r =i a]nv[\a manevrarea pu=tei ]n dou[sprezece timpuri, desperarea m[cuprindea =i zeu! nu =tiu dac[ arma pe care o purtam toat[ ziua,n-a= fi ]ntors-o ca s[ o slobod ]n pieptul meu, dac[ ar fi fost]nc[rcat[. Viind la cazarm[ m[ aruncam pe tristul meu pat; camara-zii mei râdeau, cântau =i se jucau, iar eu plângeam, gândind la \aramea, \ar[ unde era F[t-Frumos =i Ileana Cosânzana...”

Astfel se petrecur[ zilele sale, dup[ ce, dup[ mul\i ani desuferin\[, fu numit praporscinicu (sub-locoteninte) =i trimis lapolcul N. de infanterie. Din norocire regimentul acela era t[b[râtaproape de Basarabia. Donici abia se prezent[ comandantului =i,cerându-=i concediu, alerg[ s[-=i vaz[ p[rin\ii, ]ns[ nu g[si decâtmormântul lor! Pierzând singura mâng[iere ce-i mai r[m[sese,se l[s[ de oaste, =i peste pu\in trecu ]n Moldova.

Nu ne aducem aminte dac[ mai tr[ia ]nc[ unchiul s[u Logo-f[tul Andronachi Donici, care singur cu b[trânul Flechtenmacher1

=tia pe atunci Pandectele, ]ncât umbla asupra-i =i-o epigram[ carezicea:

Dac[ ai vro judecat[,Mergi la Donici de-o arat[;C[ el p[n[ =i-n pilafVa g[si vrun paragraf... etc.

Nu =tim unde g[sea el paragrafurile, =tim numai c[ era un omversat ]n jurispruden\[, =i c[ o prescurtare de legi ce el a publicat,este =i ast[zi c[utat[ ]n tribunalele Basarabiei.

Aici Alexandru Donici g[si rude =i amici, dar g[si mai ales limbasa. Voind s[-=i fac[ o pozi\iune social[, intr[ ]n serviciul ramuluidecanic, =i dup[ ce ]=i pierdu so\ia ce o luase, se ]nsur[ de al doilea.Acum greut[\ile casei ]ncepur[: copiii se n[=teau pe tot anul, =i elnu era avut. Cu toate aceste cu mica leaf[ ce avea, cu venitul unei

1 Tat[l cunoscutului nostru artist. Nota autorului.

283Negru pe alb

mo=ioare, =i mai ales cu o mare cump[neal[ =i economie ]=i \ineacasa; iar virtuoasa lui so\ie se trase la \ar[, consacrându-se numaila cre=terea copiilor s[i. Singura lui recrea\iune era poezia.Debutând prin C[ru\a po=tei , cântecel care curând se f[cu popular,traduse apoi |iganii de Pu=kin, poem atât de frumos =i de natural,dar toate aceste erau mai mult pip[iri, p[n[ ce ]ncercându-se cuapologul, se desveli adev[ratul poet.

Pe atunci, mai mul\i juni români ce-=i terminase studiile ]nstr[in[tate, ]nturnându-se ]n \ar[ ]=i propuser[ a da un impulsliteraturii lâncezânde. Kog[lniceanu ]ncepu a preda un curs deistorie ]n colegiu; publica Dacia literar[ =i Arhiva român[, cola\iona=i da la lumin[ cronicele noastre uitate de atâta timp. Alecsandristigmatiza ignoran\a prin Iorgu de la Sadagura, cea ]nt[i verig[ aacestei pre\ioase salbe de buc[\i teatrale cu care el ]mpodobi scenanoastr[. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale =.a. Peste Milcov,Eliad, demn urm[tor a lui Laz[r, corecta limba. Boliac, Alexan-drescu, Rosetti =. a., urmând Cârlovilor =i V[c[re=tilor ne ar[tau ]nscrierile lor neimitabila frumuse\[ a limbii. }n Transilvania =iBanat, Bari\iu, Mur[=anu =.a. sub\ineau na\ionalitatea. Numai ]nBasarabia, abia b[trânul Stamati mai da semn de românism;Hâncu =i Hâjd[u amu\ise. Se ]ntreprinse publicarea unei foiliterare, la care conlucram noi to\i care scriam. Ea fu primit[ cu]ncântare de public, dar vântul pe atunci nu sufla la liberalism;ideile noastre nu erau gustate de un guvern care nu putea uitanici Satirele lui A. Cantimir1, nici scenele din via\a lui L[pu=neanu=i a lui Ghica Cog[lniceanul2 =i luând drept pretecst o nevinovat[poveste3, sub cuvânt c[ atac[m religiunea suprim[ foaia; aceste]ns[ r[mân a se descrie de acel ce va ]ntreprinde de a publicaistoria literaturii române, oper[ de care suntem lipsi\i p[n[ acum.

1 Traducere din slavon[ de A. Donici =i C. Negruzzi. Nota autorului.2 Vezi foaia Prop[=irea.3 Vezi Toderic[.


Anul 1848, atât de priincios libert[\ii popoarelor, a fost funestpentru litere. Toat[ lumea se arunc[ ]n arena politic[. Lira luiLamartine se discord[, =i telescopul Arago prinse cea\[. Prea pu\inidin români r[maser[ credincio=i cultului muzelor, =i ]ntre ace=tipu\ini nu trebuie a uita pe Donici. El f[cea din când ]n când câteo fabul[, =i dup[ ce o cetea amicilor s[i, o ascundea degrab[ ]nportofoliu; =i astfel a urmat, p[n[ ce oara mor\ii a sunat!

Nu ne-am ]ncercat a scrie biografia lui Donici; asta o vor face-o al\ii mai competen\i decât noi. Nu vom termina ]ns[ aceast[schi\[ ce e numai o trist[ amintire, f[r[ a reproduce cele ce amscris la moartea lui ]n ziarul Trompeta Carpa\ilor:

“Alecu Donici nu mai este! Plânge\i, dobitoacelor! Voi, c[rorael =tia a v[ da atât spirit! Istoricul vostru a murit.

“+tim c[ ne va spune c[ avem mul\i poe\i, infinitus est nume-rus, atât de mul\i, ]ncât nu mai putem alege pe cei buni din ceir[i. +tiu c[ sunt =i destui prozatori, ]ns[ operele lor sunt atât degrele de mistuit, ]ncât preferim a ceti Alecsandria, decât multealte scrieri preten\ioase. Este aceasta un viciu al gustului nostru?Se poate. Dar[ ne vine s[ zicem =i noi cu poetul:

Si Peau d’âne m’était conté,J’en aurais un plaisir extrême.

“Tot a=a e =i cu fabulele lui Donici. Cine nu-=i aduce aminte deGâ=tele, de Pufu=or pe boti=or, de Judecata momi\ei, de Carul cuoale, de M[garii din Parnas, de Lupul nazir, =.c.l., =.c.l., ar trebuis[ le ]n=ir[m pe toate.

De la Esop, pe care-l silabisim pe b[ncile =coalei, p[n[ laLafontaine, Krâloff, Donici, apologul ca =i proverbul a fost totdeau-na ]n\elepciunea na\iunilor. }n fabul[ vezi pe judec[torul prevari-cator, pe dreg[torul nedrept; =i acei pe cari nimene n-ar cuteza a-inumi pe nume, apologul ]i arat[, ca ]ntr-o oglind[, sub masca unuilup, a unei momi\e, =i toat[ lumea ]i cunoa=te. +i s[ nu creaz[cineva c[ e lesne a face o fabul[. Francia avu mul\i fabuli=ti: nici

285Negru pe alb

unul ]ns[ nu ajunse pe Lafontaine, =i s[ v[ spun pentru ce? Pentruc[ fabula nu sufere sec[tura =i umplutura: ea cere pe lâng[ talento bunomie, un stil simplu; ea e datoare s[ spun[ numai ce trebuie,nici o silab[ mai mult. +i cine avea mai mult[ bunomie decât Do-nici! }n bordei ca =i ]n palat, fabulele lui sunt cetite =i ]n\elese.

“Când dup[ un fatal duel, A.Pu=kin, poetul rus a murit, guver-nul a ordinat s[ se imprime operele lui cu cheltuiala statului =i s[se vând[ ]n profitul urma=ilor s[i. Aceasta scuti pe familia ilustruluipoet de a cer=[tori ca s[ capete pâinea de toate zilele. Oare aceace f[cu pentru Pu=kin sub |arul Muscalilor, s[ nu se fac[ pentruDonici sub Principele Românilor?”

SCRISOAREA XXXII(Despre limba rom`neasc[)

Dac[ ne ]ncerc[m a face oarecare observ[ri asupra limbii noa-stre, facem cunoscut mai-nainte ca s[ fie tuturor =tiut, c[ n-avemnicidecum preten\ia a fi privi\i ca ni=te legiuitori sau cel pu\in cani=te pov[\uitori, voim numai s[ emitem =i opinia noastr[ al[tureacu a altor filologi, ce au lucrat =i lucreaz[ pentru limb[.

Ne aducem aminte de decadin\a ]n care c[zuser[m ]n privin\alimbii sub domniile str[ine. }n conrup\ia general[, se corupsese=i ea! Nu mai era acum limba lui Dositeu =i a lui Cantemir, nici ac[r\ilor biserice=ti; era un gerg hibrid, amestecat cu ziceri turco-grece etc. Atunci era de bun ton a vorbi numai grece=te sau oromâneasc[ pestri\at[. Damele noastre ]ncepur[ a nu puteapronun\a pe =, pe c, pe g. Ele ziceau: mozicule, nu stii c[ nu sesede zos dinaintea dudu\elor?

A=adar, limba mo=tenit[ de la str[buni, se c[pia cu feluri depetic[rii eterogene =i eram ]n risc a pierde cea ce aveam maiscump: limba!

}n timpul acesta, vro câ\iva litera\i transilvani =i b[n[\eni,v[zând cu groaz[ c[ fra\ii lor — noi din principate — ne ducem

CUPRINS


de râp[, ]ncepur[ a scrie mai multe dizerta\ii prin care ne ar[tauoriginea noastr[ (ce ]ncepuser[m a o uita); dar cu toat[ buna-voin\[ ce aveau de a ne ]ndrepta, scrierile lor aveau =i ele defecte,c[ci =i la ei se introdusese iarba rea (de=i ]n mai mic[ câtime de-cât la noi): =i ei aveau cârpele de ziceri germane =i maghiare =itermina\ii ungare, cari sunau r[u la urechile noastre. Pe lâng[aceste, noi nu eram deprin=i cu scrieri serioase, noi care ]nignoran\a =i superficialitatea noastr[, ne socoteam foarte elegan\i=i erudi\i, când f[ceam versuri precum cele urm[toare, model depedantism =i de r[u gust:

Agalma tÓn AjrodthV emjucon ai zwntannCum c[ e=ti ]n vremea noastr[, personne ne peut dire non. Osoi jqan®un n s blpoun. s gnwrxoun gi qenCe arzi inimile toate, comme un puissant volcan. A ouson t n deomnwn, t desm touV in’pollNu ne las[ s[ ne pierdem, en criant toujours hélas! etc.

A=adar, treaba ajunsese de a fi de tot comic[, ]ncât numai ri-dicolul ne putea mântui, aplicându-ne vorba poetului: Castigatridendo.

Din norocire, un om veni; un om care-=i =tia ]n perfec\ie limbasa; un om ce era totodat[ poet, jurnalist, literator. El se numeaEliad. Acesta se apuc[ s[ desbrace pe fata lui Chiriac, cum ocheam[ el, de toate \or\oanile str[ine ce o desfigurau, =i ar[tându-ne-o ]nt[i goal[, ca pe Venera de Medicis, pentru ca s[ putemapre\ui formele ei cele frumoase, se apuc[ s[ o ]nvestimente cuhainele cu care era deprins[ =i care o prindeau. Dar v[zu c[ nuera destul a ne ar[ta gra\iile fecioarei: trebuia s[ ne dreag[ =igustul stricat, pricepu cu fireasca lui sagacitate c[ a brusca lecui-rea, era a nu ne mai vindeca, =i a=a ]ncepu mai ]nt[i a alunga ogr[mad[ de slove ce nu ne trebuiau, lep[d[ pe q, pe h, pe w, f, x,etc. etc., cu toat[ ]mpotrivirea =i strig[tele noastre, care ]ns[ sepotolir[ ]ndat[ ce ne ]ncredin\ar[m c[ puteam tr[i f[r[ dânsele,

,

~

, `, `, `

287Negru pe alb

=i c[ e mai românesc a scrie Teodor, sau Toader, decât Qeodwr...etc. Apoi puse a ne ar[ta ml[dierea limbii prin traduceri dinLamartine =i Byron.

Ca prin farmec, ]ndat[ mai mul\i juni plini de inim[ se grupar[]n giuru-i. Ei se puser[ la lucru cu o activitate febril[. Ale-xandrescu, Boliac, C.A. Rosetti desf[=urar[ toat[ ]ncântarea poe-ziei. Aristia ne f[cu s[ facem cuno=tin\[ cu Omer =i cu Alfieri.B[lcescu — pre care l-am pierdut — ne vorbi de Istorie, Cog[lni-ceanu adun[ pre\ioase documente ]n Arhiva român[; edit[ =icolabor[ la Dacia literar[; ]n sfâr=it, el dezgrop[ =i dete la lumin[Cronicele noastre, oper[ colosal[. El =i cu al\i juni studio=i fond[ziarul literar Prop[=irea, ]n care Alecsandri public[ primele salepoezii ce avur[ atâta r[sunet =i care ]l ridicar[ ]ndat[ la titlulnecontestat de ]nt[iul poet na\ional al României, etc. etc.

Când gânde=te cineva c[ toate aceste se f[cur[ ]n vreo doi,trei ani, se mir[ de ceea ce poate românul, când voie=te.

}ntâmpl[rile anului 1848 au fost fatale literaturii române.Politica predominând, literatura amu\i. Ei bine! Ce s-a f[cut pentruea ]n curs de patrusprezece ani? Perfec\ionatu-s-a limba? Stator-nicitu-s-au regulile ei? Nicidecum! Atâta numai c[ am gonit slovele=i am luat literele, f[r[ a pune =i bazele, dup[ cari s[ le ]ntrebu-in\[m ]n limba noastr[. Atunci am v[zut scriind fiecare cum ]iplesnea ]n cap; fiecare ]=i ]nchipuise o ortografie. +i apoi deodat[ne pomenir[m inunda\i de o mul\ime de scrieri; =i ce scrieri?Traduceri de roman\uri rele, ]n care traduc[torii c[deau dintr-unexces ]n altul; c[ci ]n adev[r lipsir[ zicerile turco-greco-slave, darse introduser[ cele latine-franco-italiane. Ne trezir[m cu poeziide felul acesta:

Charmat[ damicel[Cu ochi ca de gazel[,Te am, o columbel[,Divin[ =i mult bel[... etc.


Nu sam[n[ oare aceste cu Agalma tÓV AjrodthV pe care amcitat mai sus?

Precum vede\i, eram departe de C[me=a fericitului, de Legendalui Manoli, de Anul 1840. }n darn Bolintineanu, Cre\ianu, D[sc[-lescu se ]ncercar[ a netezi poesia asta tras[ de p[r. Frumoaselelor scrieri erau ]n[bu=ite sub n[molul versificatorilor r[i; ]ncâtcând voia cineva a-=i odihni spiritul de atâta sbuciumare, eranevoit a se ]nturna la Curierul de ambe secse, la Prop[=ire, laMagazinul istoric, la România literar[; pentru c[ ce interes aveaupentru noi Muschetarii lui A. Dumas, Lelia D-nei G. Sand, MistereleParisului a lui E. Sue, traduse ]ntr-o limb[ ce, cu toat[ bun[voin\a,nu se poate numi româneasc[? Z[u! stând a judeca cât[ osteneal[=i-au dat traduc[torii atâtor roman\uri, =i cât timp au pierdut]nde=ert, timp =i osteneal[ ce ar fi putut fi ]ntrebuin\ate spre a neface cunoscute niscai opere bune, nu poate cineva decât a regretaactivitatea ]n darn cheltuit[ atâtor oameni laborio=i!

S[ venim acum la teatrul român, care avu o mare ]nrâurireasupra literaturii, =i dup[ ce vom ispr[vi =i cu el, vom ar[ta careortografie ni se pare mai conform[ cu limba noastr[ =i publiculliterat va decide ]n omneputin\a sa.

La 1833, fra\ii Foureaux f[cur[ ]ntr-o cas[ veche o sal[ deTeatru (de care Ia=ii era lipsit), ca s[ joace pantomima =i dan\ulpe frânghie. Noutatea lucrului f[cu s[ prospereze ]ntreprindereaacestor industria=i, ]ncât se ]ncercar[ a da =i mici vodevile ceocupar[ teatrul mai mul\i ani. Atunci ]ncepur[ a se gândi =i la unteatru român. G. Asachi cu asisten\a a câ\iva amatori =i a câ\i-va=colari ne dete mai multe buc[\i traduse, care cu toat[ sl[biciuneaactorilor de strânsur[ =i mijloacele de care dispunea, ne dovedir[c[ lucrul nu e a=a de cu neputin\[ precum se credea, =i c[ limbaromân[ r[sun[ tot a=a de bine la ureche ca =i sora sa italian[.}ns[, nem[rginindu-se ]n reprezenta\ii de puterea actorilor s[i,vroi s[ ne arate drama =i opera. V[zur[m pe Petru Rare= =i peNorma. Dar aice, cu toat[ indulgen\a auditoriului, trupa de

289Negru pe alb

amatori f[cu un mare fiasco, =i publicul f[r[ a-=i r[ci dorin\a de aavea un teatru na\ional, sim\i stâmp[rându-i-se entusiasmul.

Guvernul se asoci[ cu dorin\a public[. El numi un comitetteatral1, care s[ se ocupe cu alegerea pieselor, cu ]nfiin\areapersonalului etc. }ndat[ ]ns[ ce junii membri ai comitetului primir[cu pl[cere ast[ onorific[ ]ns[rcinare, tot el, guvernul, pref[cucomitetul ]n ]ntrepriz[ =i pe membrii lui ]n directori f[r[ voie.Gluma era cam groas[, c[ci acum nu era vorba a cheltui numaitimpul, era a deslega =i punga. Cu toate aceste, iluziile june\ei —erau juni atunce— care abord[ cu curagiu orice ]ntreprindere,când ea are de scop un bine public, f[cu pre improviza\ii impresaria se apuca cu tot dinadinsul de lucru, mai ales când era ]n joc =iamorul lor propriu. Ei erau ]ndatori\i a \ine dou[ trupe, unafrancez[ =i alta român[, =i pentru asta li se da o subven\ie de patruori mai mic[ decât este ast[zi.

Aduser[ o trup[ francez[, care juca vodevilul, drama =i operacomic[; =i publicul ]=i poate aduce aminte, c[ de atunci n-a avutmai buni actori. }ns[ nu era acesta greul! Gerul era teatrul românpentru care trebuia creat tot: decoruri, piese, personal etc.

Ce era de f[cut? Nu se mai putea lua b[ie\ii de pe b[ncile=coalei ca s[ se urce pe scen[; ei aveau de ]nv[\at lec\iile lor, iarnu piese de teatru. Impresarii no=tri se gândir[ mult; =i dup[ maimulte idei, care de care mai ciudate, c[ci unul propunea s[tocmeasc[ oameni pre care ]mbr[cându-i ]n hainele respective s[ias[ pe scen[ pentru form[, =i rolul lor s[ se citeasc[ de un lectorad-hoc ]ntre culise, altul zicea ca s[ se tip[reasc[ piesa =i s[ se]mpart[ la privitori care s[ o citeasc[ ]n sunetul orchestrei etc.etc. }n sfâr=it, primejdia fiind mare se decidar[, ca generalii cândau a face vreo ]ntreprindere riscat[, s[ fac[ apel la junii de bonnevolonté. Apelul lor fu auzit. }n curând mai mul\i tineri se ]nf[\o=ar[=i o trup[ ca prin minune se g[si ]nfiin\at[.

1 M. Kog[lniceanu.—V.Alecsandri.—C.Negruzzi.(Nota autorului).


Dar cu toat[ buna lor voin\[, ace=ti enfants perdus nu cuno=teaunici rudimentele artei dramatice. }n lipsa altora, impresarii no=trise f[cur[ profesori de declama\ie =i de mimic[: s-apucar[ a ]nv[\apre actori aceea ce =i ei =tiau, sau mai bine zicând nu =tiau. Ce edreptul, la ]nceput actorul uita c[ nu trebuie s[ stea decât cu fa\aspre public; actori\a, ]n loc s[ ias[ pe u=[, ie=ea prin p[rete, darpublicul era indulgent; el râdea =i aplauda.

Acum trupa cam schioap[, cam nemernic[, era plin[ de dorin\aa se produce =i plin[ de speran\[ ]n viitorul ei. Decorurile sebarbuilase, se cârpise, nu mai lipsea decât Materia... piesele! Latoate se gândise, afar[ de repertoriu.

Adunându-se toate traducerile ce se g[sir[ pe la libr[rii =i aice=i peste Milcov, se v[zu c[ nu se putea da nici Orest, nici Mahomed,nici Alzira. Chiar cele mai u=oare din piesele lui Molière erau grelepentru nouii actori. Nu r[mase alta decât tot impresarii s[ se fac[=i autori =i traduc[tori. Se puser[ tustrei pe lucru; aleser[ dinrepertoriul francez =i german acele ce le p[rur[ mai lesnicioase,mai potrivite cu puterea nouilor actori, =i traducând, prelucrând,uneori localizând, reprezenta\iile ]ncepur[; publicul se mul\umi,actorii se ]ncuragiar[ =i treaba mergea strun[.

Dou[zeci =i mai bine de ani au trecut de atunci. }n timpulacesta, ace=ti oameni au avut mult mai serioase ocupa\ii ]n \aralor. Sunt sigur ]ns[ c[ tot nu uit[ timpul acel ferice, a c[ruiasuvenire singur[ mai poate aduce un zâmbet pe vestejitele lorbuze, mai poate s[ le descre\easc[ fruntea ple=uvit[!

S[ ni se ierte ast[ digresie.Pu\in câte pu\in, trupa se ]mbun[t[\i. Dintre actori se desvelir[

adev[rate talente. Poni, Teodorini, Lukian, Sterianca, Gabriela etc.puteau aborda acum orice rol fie el cât de greu. Repertoriul se]mbog[\ea, =i Alecsandri ]ncepu a ne ar[ta frumoasele lui opuri.Iorgu de la Sadagura fu ]ntâia sa pies[ original[. Ea avu un maresucces, c[ci autorul, biciuind xenomania, ridiculiza defectul ceaveau =i au ]nc[ junii educa\i ]n str[in[tate de a g[si toate celerele ]n \ara lor.

291Negru pe alb

Aceste toate avur[ o influen\[ mare asupra limbii. Dac[ unelepiese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor =i]ndat[ venea dialogul elegant, f[r[ preten\ie =i natural. Comedianu ajunsese a fi burleasc[, =i drama era tragic[, f[r[ a fi sbuciu-mat[ =i hidoas[. Publicul ]=i aduce aminte de Poni, mort ]n floa-rea vie\ii ]n Angelo, Lazar p[storiul etc. de Teodorini, ]n Juc[torul,Saul etc., când la teatru petreceam =i noi câteva ore pl[cute dincele mai multe nepl[cute a vie\ii.

Acum impresarii no=tri mul\[mi\i c[ au pus temelia teatruluina\ional, se retraser[. Alte direc\ii ]i urmar[, care nu avur[ a selupta cu greut[\ile ce ]ntâmpinaser[ ei. O nou[ sal[ de teatru secl[di =i M. Millo lu[ direc\ia.

Negre=it c[ ea nu putea c[dea ]n mai bune mâini. M. Millo,autor =i actor, era singur ]n stare a consolida edificiul, ridicat cuatâte ostenele. El ne arat[ pe scen[ mai multe piese precum Piatradin cas[, Samson, Chiri\a, Ni=corescu etc., avur[ succese fabuloase.Concursul lui Alecsandri, l’enfant gâté a nostru, f[cea c[ era destuls[ se arate numele lui pe afi= pentru ca s[ se umple sala, under[suna =i ]ncânt[toarea vioar[ a lui Flechtenmacher. }ntr-uncuvânt, teatrul românesc era ]n floarea lui.

Dac[ ]ns[ un curios ar fi observat cu sânge rece mersul s[u, arfi v[zut cu ]ntristare c[ nu are baze solide. }n adev[r aveam otrup[ recrutat[ dintre tineri ]namora\i de arta dramatic[, aveamo sal[ spa\ioas[, dar trupa actorilor nu avea decât aplaudelepublicului, =i când se ]nchideau por\ile teatrului, oamenii ace=tiar[mâneau pe pavea, f[r[ s[ se mai gândeasc[ nimeni la dân=ii.Sala cl[dit[ ]ntr-un cap[t departe de centrul ora=ului avea pe lâng[aceasta =i alte defecte. L[sând c[ era lipsit[ de acustic[, dar eraumed[ =i rece; actorii c[p[tau junghiuri, junghiurile aduceauoftic[, =i ]n curând Poni, P. Neculau, Marghioala, Sterianca, N.Teodor etc. se f[cur[ tristele ei victime!

Cu cine se ]nlocuia de=ertul ce se f[cea ]n rangurile acestorlupt[tori? Cu al\i devota\i tineri, cari aveau aceea=i perspectiv[:lipsa =i oftica?


Unii dezertar[; Millo =i Teodorini se duser[ departe s[ cauteun mai bun noroc. Al\ii, inturnându-=i ochii l[cr[ma\i de la scenaingrat[ ce fusese primul =i singurul lor amor, fugeau cu o impreca-\ie, vade retro! =i c[utau a g[si vreo alt[ carier[ care le promiteacel pu\in un ad[post =i o bucat[ de pâine la b[trâne\e.

A=adar, teatrul român ]ncepu a dec[dea, c[ci el nici avea chipa se sub\inea, f[r[ un conservatoriu, f[r[ o =coal[ cari s[ formezeactori pentru a ]nlocui pre cei ce desertau, pe cei ce mureau! =idac[ din când ]n când se mai da reprezenta\ii române, ele eraunumai o ]ntreprindere hazardoas[ a unor oameni curagio=i, pecare curând o f[cea s[ cad[ indiferen\a Philaminfelor amoroasede scena str[in[, ce g[seau c[ a merge la teatrul na\ional nu erade bon ton.

C’est une chose, ma chère, horrible, une abomination!Pesemne n-ai b[gat de seam[ c[ lui Jean ]i zic Ion?1 +tim c[

un project ce se f[cuse pentru teatru, zace ]ngropat ]n arhiveleMinisterului de externe ca =i dorin\a exprimat[ de Camer[ de ase cl[di o nou[ sal[ pe locul teatrului vechi. S[ sper[m c[ le vaveni =i lor rândul de a ie=i din mormântul lor.

P[n[ atunci, s[ vorbim de limb[ =i de ortografia ei.Nu ne-om ]ncerca a dovedi origina limbii noastre; filologi

studio=i =i oameni mai competen\i decât noi au f[cut-o aceasta.Vroim s[ vorbim numai de oarecare anomalii ce exist[ ]n litera-tura limbilor nu mai pu\in curioase decât acele ce uneori ]ntâlnim]n natur[. A=a d.e. vedem limba polon[ scris[ cu litere =i limbaromân[ cu slove, când ar fi trebuit s[ fie tocmai din contra.

Care s[ fi fost cauza acestei monstruozit[\i =i cui suntem datoricu acest nou p[cat? Tot acelor c[rora le suntem datori multe detoate: clerului bigot =i ignorant. Papi=tii nu l[sar[ pe poloni s[scrie cu slovele lor, temându-se de slavii ortodoc=i de cari ei erau]ncungiura\i. Grecii asemenea ]ndemnar[ pe români ca s[ se

1 Gr. Alexandrescu. Nota lui C.N.

293Negru pe alb

serveasc[ cu slovele cirilice, ca nu cumva s[ se strecoare printreei odat[ cu literele =i ritul apusean. Astfel, slavul adoptândalfabetul latin, fu silit a-l ]mpestri\a cu felurite semne pentru cas[ poat[ r[spunde la pronuncia lui groas[ =i gutural[, iar românulse v[zu ]nc[rcat cu o mul\ime de vocale urâte cari nu erau alelui1 ]ncât acum când am reluat literele str[bune, ne g[sim ]ntr-omare v[lm[=eal[ =i suntem nevoi\i a ]ntrebuin\a =i noi tot soiulde accente, când deasupra, când dedesubtul literelor, pentru cas[ putem ar[ta tonurile acele groase ce au prins r[d[cin[ ]n limbanoastr[. Ast[ prozodie de porunceal[ se f[cu cu atât mai grea, cucât fiecare inventa o etimologie =i o tecnologie proprie a sa.

Ne aducem aminte c[ — sunt acum mai 20 de ani — noi amfost chemat luarea aminte a litera\ilor no=tri asupra unei slovebl[stemate2 care a substituat mai la toate vocalele noastre =i caresingur[ ne sile=te a orna aceste nenorocite vocale, qui n’en peuventmais! cu feliurite c[ciuli, care de care mai cornorate sau maiascu\ite. N-avem nevoie s-o mai numim; lectorii no=tri o vorcunoa=te. P[n[ când deci va veni timpul s-o alung[m ca s[ sc[p[mde dânsa, s-avem r[bdare =i s[ ne servim pe vrute pe nevrute cuaccenturi, ferindu-ne ]ns[ de a abuza prea mult de ele. Ar fi foartede dorit ca din toate provinciile României alegându-se câte unfilolog, s[ se alc[tuiasc[ un comitet care s[ stabileze odat[ortografia =i prozodia noastr[; =i dac[ s-ar face aceasta =i aceib[rba\i ]nv[\a\i ne-ar face onoare a ne ]ntreba care e ideea noastr[]n acest obiect, ne-am m[rturisi simbolul credin\ei noastre literarecam ]n felul urm[tor:

Credem ]n origina limbii române =i m[rturisim literele str[bu-ne, dar nu ne plac inova\iile nepotrivite cu natura limbii, =i anume:

1 Urmeaz[: =i fire=te c[ limba lui cea pur[ se ]ngro=i =i se abastardi,]ncât...

2 Vezi scrisoarea XV (Critic[).


1. Nu ne place ]ntrebuin\area consoanelor duple, ce sunt numaio ]nv[lm[=eal[ =i o greutate la ]nv[\area gramaticii. Numai lafoarte pu\ine =i rare ziceri str[ine le-am primi ca o escep\ie.

2. Suntem contra lui é pe care ]l socotim numai o ]mplutur[de prisos, =i nu l-am ]ntrebuin\a decât ca s[ deosebim pluraluldin singular, d.e.: eram eé, eram noi etc.

3. Nu ne putem ]nvoi cu ciune =i cu iune; pentru c[ dac[ avemcâteva ziceri cu ast[ termina\ie, ni se pare c[ n-ar fi un cuvânt cas[ ne lungim toate substantivele cu un cot mai mult când maiales ea nicicum nu le-ar face mai frumoase =i când ]n latin[asemenea termina\ii nu esist[.

4. Asemenea chiar sub amenin\are de a fi num[ra\i ]ntreignoran\i =i rugini\i, nu vom zice: apt, aptiv, respept, carapter, etc.]n loc de act, activ, respect, caracter, c[ci dac[ am zice aceasta amfi sili\i s[ zicem poate =i n[ciune ]n loc de na\ie, =i cine mai =tiecâte altele.

5. Mai credem c[ dac[ d se pronun\[ ca z ]n cuvintele ce deriv[din latin[, n-ar trebui a se scrie v[zând ]n loc de v[dând etc.,pentru c[ de nu era a se p[zi etimologia, era de prisos a relualiterele =i a lep[da slovele. Asemenea ni se pare c[ nu e generos aabuza de bietul d. S[ nu facem pre Zoi\a =i pre Zamfira Doi\a =iDamfira, precum nu s-ar cuveni s[ scriem dabala, dimbet, didanie]n loc de zabal[, zimbet, zizanie etc. Dac[ suntem sili\i ca s[ zicemzeam[ de vard[ ]n loc de curechi murat, cel pu\in s[ nu scriemdeam[ de varz[...”

Punem cap[t pentru ast[ dat[ acestei observa\ii f[r[ a aveapreten\ie de a impune cuiva ideile noastre bune sau rele.

u

APRECIERI

Pe când palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iar[ domnulca un soi de Buda nefailibil, C. Negruzzi avea curajul a scoate la lumin[imagina crunt[ a lui Alexandru L[pu=neanul =i a spune boierilor un mareadev[r:“Poporul e mai puternic decât boierimea!”

“Pro=ti, dar mul\i!” r[spunde L[pu=neanu vornicului Mo\oc, ]n scenam[celului din palat, atunci când poporul adunat la poarta cur\ii striga: “Capullui Mo\oc vrem!” Acel r[spuns al domnului: “Pro=ti, dar mul\i!” cuprindea ]ntrei cuvinte o adev[rat[ revolu\ie social[. Prin urmare, nuvela istoric[ fu r[uv[zut[ la palat, r[u primit[ de boieri; ]ns[ ea ]=i dobândi pe loc rangul cel mai]nalt ]n literatura român[, =i va r[mânea totdeauna un model perfect de stil,de limb[ frumoas[, de crea\ie dramatic[ =i de o necontestat[ originalitate.

VASILE ALECSANDRI, Constantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui, ]n:Vasile Alecsandri, Opere, vol. IV, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1992, p.372.

Pline de o muzicalitate des[vâr=it[, pe care numai arti=tii o nimeresc,din instinct, frazele lui Negruzzi dau impresia, rar[ ]n literatura noastr[, aunui lucru care nu poate fi altfel.

+i iar[=i ca un adev[rat artist fin =i inteligent, el =i-a g[sit stilul de la]nceput =i nu l-a schimbat niciodat[. Vremi nou[ au g[sit cu cale s[ creeze olimb[-n loc s[ ]n\eleag[ pe aceea care era gata f[cut[ de cugetarea =i sim\ireasecular[ a poporului... Negruzzi n-a fost ispitit, nici cât Alecsandri, de dânsele.Ajutat oarecum =i de faptul c[, ]n veacul nostru, ]n Moldova s-a scris totdeaunamai române=te, el a urmat s[-=i coboare pe hârtie frumoasa sa fraz[ popular[,ml[dioas[ =i solid[.

CUPRINS


Ca ]nsu=iri de fond, Constantin Negruzzi nu e cunosc[tor de suflete.Nuvelele lui de ]nchipuire sunt cu des[vâr=ire banale; lipsindu-i la nevoiematerialul de observa\ie, el e silit s[ ]ntrebuin\eze amintirile ce-i r[m[sesedin critica sentimentalelor romane ale epocii. Ce p[pu=i f[r[ via\[ sunt Zoe=i poloneza din O alergare, cât de pu\in te mi=c[ nenorocitele eshibene pecare le zugr[ve=te autorul ]n aceast[ din urm[ nuvel[! Dac[ sunt sentimentebine zugr[vite de dânsul, sunt numai acele pe care le las[ a fi z[rite u=uraticavorb[ de saloane.

Ce descriitor splendid! }n mijlocul nuvelelor slabe, buc[\ile care zugr[vescceva ies ]ntr-un relief palanic totdeauna. Din toate aceste descrieri ]ns[ celemai frumoase sunt acele cuprinse ]n Fragmente istorice sau ]n scrisorile careating via\a noastr[ din trecut. Ca pu\ini oameni, Negruzzi a avut sim\ul, foarterar, al acestui trecut: l-a v[zut. Inima-i a b[tut de b[t[ile puternice aletimpurilor eroice; ]n el a ]nviat cruzimea epic[ a L[pu=neanului, vitejia simpl[a pl[ie=ilor, toat[ acea sim\ire mai puternic[ decât a noastr[. Vr[jitorul testr[mut[, prin puterea de convingere artistic[ cu care scrie, ]n alte vremuri,]n vremurile pe care, prin ]n\elegere larg[ =i adânc[, le-a f[cut ale sale.”

NICOLAE IORGA, Pagini de tinere\e, vol. I, Editura pentru literatur[Bucure=ti, 1968, p. 57—58.

Muza de la Burduj[ni con\ine nu numai ridiculizarea maniei lingvistice,ci =i satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului p[mânteancu civiliza\ia apusean[ neasimilat[. Caliopi Busuioc, ca =i cucoana Chiri\aori Gahi\a Rozmarinovici ale lui Alecsandri, sunt “Zi\ele” epocii de la 1848.Atunci civiliza\ia apusean[ srt[b[tuse numai ]n clasele de sus =i acolo,neasimilat[ nici ]n form[, d[dea na=tere la ridicol, =i acest ridicol, Negruzzi=i Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat =i l-au redat ]n operedramatice. L-au redat f[r[ art[, pentru c[ ei nu aveau talent deosebit =i pentruc[ ei erau des\elin[torii ogorului literar =i aveau de luptat cu toate greut[\ile,neavând nimica mo=tenit. Cu vremea, civiliza\ia s-a prins bine, cel pu\in dinpunctul de vedere al formei, ]n clasele superioare, =i ridicolul superficial adisp[rut: azi ]n clasele de sus nu mai poate fi o cucoan[ Chiri\a. Dar civiliza\iaa p[truns cu ]ncetul, ca apa ]n p[turile p[mântului, tot mai jos, pân[ ce aajuns ]n mahala, =i azi, mai ales pe vremea când a fost scris[ O noapte furtu-noas[, combina\ia ridicol[ de orientalism =i civiliza\ie european[ e ]n mahala.

297Negru pe alb

Acest ridicol nou =i-a g[sit zugravul ]ntr-un om de un talent extraordinar,Caragiale, care pentru mahala =i “Zi\a” e ceea ce a fost Alecsandri pentruGahi\a Rosmarinovici =i C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc.

GARABET IBR{ILEANU, Spiritul critic ]n cultura româneasc[, ]n Opere, I,Editura Minerva, Bucure=ti, 1974, p. 74—75.

Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istoric[ AlexandruL[pu=neanul, care ar fi devenit o scriere celebr[ ca =i Hamlet, dac[ literaturaromân[ ar fi avut ]n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate]nchipui o mai perfect[ sintez[ de gesturi patetice adânci, de cuvintememorabile, de observa\ie psihologic[ =i sociologic[ acut[, de atitudiniromantice =i intui\ie realist[. Abstr[gând de la sensul literar, figura eroului eromantic[, L[pu=neanu e genialoid, plin de contradic\ii, un monstru moral,aci supersti\ios, aci impiu, odat[ delicat, alt[ dat[ crud, practic ca unul carear fi studiat pe Machiavel =i totdeodat[ fricos de dominare. }ntr-un cuvânt,indiferent de arta descrip\iei, Negruzzi a vrut s[ zugr[veasc[ un erouimpenetrabil, concurând cu romanticii, care fugeau deliberat de motivare.L[pu=neanu e =i el un om sucit, ne]n\eles sie ]nsu=i. Scriitorul nu face mult[arheologie. Evenimentul principal se petrece “]ntr-o sal[ de cinci stângenilung[ =i de patru lat[“, cu lespezi pe jos, s-ar zice ca la Suceava, unde eraSfântul Ioan cel Nou, cu toate c[ scriitorul crede c[ ]nc[ de pe vremea lui+tefan cel Mare scaunul fusese mutat la Ia=i(...). Negruzzi a ]n\eles spiritulcronicii române =i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naiveidealit[\i. }n cronic[ domnii taie pe boieri =i boierii pe domni =i toat[ durataunei domnii este o ]ncordare de suspiciuni, de uneltiri, de tr[d[ri =i crime.Nuvela ar intra ]n rândul nara\iunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dateroului principal o semnifica\ie superioar[. L[pu=neanu e, desigur, undominat, osândit de Providen\[ s[ verse sânge =i s[ n[zuie dup[ mântuire.El sufer[ de o melancolie sangvinar[, colorat[ cu mizantropie. Echilibrul ]ntreconven\ia romantic[ =i realitatea individului, aceasta e minunea crea\iei luiNegruzzi.

GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române..., Edi\ia a II-a, rev[zut[=i ad[ugit[, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 216-217.


Alexandru L[pu=neanul ... este propriu-zis o dram[ ]n mai multe acte, ]ncare un conflict primitiv se rezolv[ printr-o catastrof[. Povestitorul nu apare,]n desf[=urarea ac\iunii, men\inut[ tot timpul sub ochii no=tri, decât cu rolul=i aproape cu dimensiunile pe care le au ]ntr-o compozi\ie dramatic[. Deaceea, atunci când revenim de la nara\iunile scriitorului la scenele dialogateavem impresia de a trece de la auxiliar la esen\ial, de la articula\iile cu valoareartistic[ redus[ pe planul viu al crea\iei.

Sunt ]n nuvelele lui Negruzzi =i câteva tablouri, câteva descrieri, cum arfi aceea a m[cel[ririi boierilor. Dar nici aici scriitorul nu intervine pentru a“spune”, ci pentru a ne “ar[ta”, nu pentru a fi “ascultat”, ci pentru a ne faces[ “vedem”... F[când apel la puterea noastr[ de a imagina (“}nchipuiasc[-=icineva...”) autorul nu las[ nici o ]ndoial[ asupra inten\iei sale de a prezenta=i nu de a povesti. +i pentru a-=i sus\ine aceast[ inten\ie, ]ntregul pasaj estemen\inut la imperfectul indicativului, un timp a c[rui facultate de a evocami=carea a fost adeseori pus[ ]n lumin[. Gra\ie acestui timp totul pare a sedesf[=ura ]naintea ochilor no=tri... Pân[ =i moartea, care survine totu=i ca o]ntâmplare instantanee, e ]nf[\i=at[ ca o ac\iune derivat[: “Cei mai b[trânimureau f[cându-=i cruce”. Prezentând totul ]n mi=care, totul este v[zut.Tablourile nu ]ntrerup deci ceea ce doresc s[ ob\in[ scenele dramatice. Sepoate ]n adev[r spune c[ ]n primul plan al nuvelei lui Negruzzi nu se impunenici povestitorul faptelor =i nici povestirea lui, ci numai faptele povestirii.

TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura Hyperion, Chi=in[u,1991, p. 52, 53.

Capodopera memorialistic[ a lui Negruzzi este f[r[ doar =i poate Cumam ]nv[\at române=te (1836) cu stilul ei dulce =i proasp[t ca mierea de p[dure,cu humorul ei b[trânesc =i viu, care o situeaz[ ]ntre permanen\ele prozeinoastre, dincolo de orice considerent istoric. Nu mai prejos ca semnifica\ieartistic[ se ofer[ =i anecdota paremiologic[ P`cal[ =i Tândal[ (1842), undeparemiologia, aici simpl[ aglomerare, se substituie cu uimitor me=te=ugposibilei trame epice: R[sturnând realitatea cronologic[, ea pretinde a fi istoricplasat[, pentru ca tradi\ia s[ triumfe, ]ntre Creang[ =i Urmuz.

I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure=ti,1991, p. 31.

299Negru pe alb

Negru pe alb sunt scrisori numai cu numele, ]n realitate fiind textepublicistice, cum vor fi peste cincizeci de ani =i multe ale lui Caragiale.Recunoa=terea faptului =i a meritului a ]ntârziat, ]n cazul ambilor scriitori,din pricina prejudec[\ii clasice a genurilor «majore», care a relegat la peri-feria literaturii, când nu le-a ignorat cu totul, aceste «articole», «]nsemn[ri,noti\e», «]ncerc[ri» sau, cum le-a botezat expresiv Caragiale, «mofturi». Eleau continuat s[ treac[ drept literatur[ de bas-étage chiar =i dup[ ce tabletelelui Arghezi ieri, ori ale Anei Blandiana azi, le-au conferit depline titluri destil =i de art[.”

NICOLAE MANOLESCU, Istoria critic[ a literaturii române, vol. 1, EdituraMinerva, Bucure=ti, 1990, p. 202.

Documents

Negru pe alb - valecsa.files.wordpress.com · NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele au fost reproduse dup[: C. Negruzzi, Opere, vol. I, P[catele tinere\elor. Edi\ie critic[, cu studiu introductiv,