Universitatea de Stat din Moldova Facultate Biologie si Pedologie Departamentul Biologie si Ecologie Specilitatea Biologie

Referat

Tema: Nutritia si Alimentatie Pestilor

A efectuat:Voitic Alina Studenta anul III A verificat:Rusu Vadim Doctor.conf.univer.

Chisinau,2014

PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE ŞI VALORIFICARE A HRANEILA PEŞTIDigestia este un proces biochimic şi mecanic complex, care are loc intubul digestiv şi in cursul cǎruia nutreţurile ingerate sunt transformate insubstanţe simple uşor asimilabile.La crap, stomacul propriu- zis lipseşte, hrana trecand din esofag in intestinunde are loc digestia. Durata şi gradul de digestie al diferitelor nutreţuri suntcondiţionate de varstǎ, varietate, temperaturǎ, cantitatea de oxigen din apǎ şicalitatea hranei. Puietul digerǎ mai greu decat indivizii adulţi, iar digestia la crapfiind de scurtǎ duratǎ, cantitatea ingeratǎ la un tain este micǎ.La peştii omnivori (crap) hrana este supusǎ in cavitatea bucalǎ unuiproces de mǎcinare cu ajutorul dinţilor faringieni. Spre deosebire de aceştia,peştii rǎpitori (pǎstrǎvul) inghit hrana in intregime fǎrǎ sǎ o mǎrunţeascǎ.Deoarece glandele salivare lipsesc atat in cazul peştilor omnivori cat şi acelor rǎpitori, hrana nu este supusǎ nici unei transformǎri chimice in cavitateabucalǎ. Abia in stomac, iar la speciile la care acesta lipseşte in intestin, au loctransformǎri chimice ale hranei sub influenţa pepsinei care acţioneazǎ in mediulacid şi la o anumitǎ temperaturǎ a apei. Temperatura optimǎ a apei la caredigestia se desfǎşoarǎ in cele mai bune condiţii diferǎ de la o specie la alta (crap20-230C, iar pǎstrǎv 13- 150C).La crap perioadele cu ingestele cele mai reduse şi procesele de digestiecele mai lungi sunt cele de la inceputul furajǎrii (aprilie-mai) şi cele cǎtresfarşitul furajǎrii (15 septembrie- octombrie). In sezonul rece, procesele dedigestie sunt lente, hrana rǎmane multe ore nedigeratǎ, iar asimilarea esteredusǎ. Nutreţurile nu numai cǎ nu sunt ingerate, dar cele ingerate sunt eliminatein mare parte şi nu contribuie esenţial in procesele de creştere şi ingrǎşare.La peştii rǎpitori, digestia se face treptat pe mǎsurǎ ce hrana intrǎ instomac. La acest nivel pH-ul este acid cu valori cuprinse intre 4,5- 4,7, pepsinafiind prima enzimǎ care intrǎ in acţiune. La speciile fǎrǎ stomac, pepsinalipseşte, iar rolul digestiv este asigurat de intestin şi glandele anexe.Durata digestiei stomacale diferǎ in funcţie de specie şi de natura hraneiingerate. La peştii rǎpitori, digestia la nivelul stomacului are o duratǎ de 3- 6zile, iar la crap este de panǎ la 4 ore (funcţia stomacului este suplinitǎ de bulbulintestinal şi glandele lui).La peştii rǎpitori, din stomac, hrana incomplet digeratǎ trece in intestinulmijlociu unde mediul este alcalin. La acest nivel substanţele nutritive vor ficomplet digerate, dupǎ care sunt absorbite. Rolul hotǎrator in digestia intestinalǎil au cele douǎ glande anexe, ficatul şi mai ales pancreasul (Guillaume şi colab.,1999; Oprea 2000) . Sucul pancreatic conţine cele trei enzime: amilaza, insoţitǎuneori de maltazǎ, lipaza şi tripsina. Existǎ o diferenţiere intre speciile fǎrǎstomac şi cele cu stomac. La peştii nerǎpitori acţioneazǎ douǎ enzime amilaza şimaltaza, in timp ce la rǎpitori doar amilaza. Amilaza acţioneazǎ asupraglucidelor pe care le descompune in zaharuri simple, solubile in apǎ, ce trec uşorin sange sub formǎ de glucozǎ circulantǎ (Bergot 1981; Oprea 2000). In situaţiacand cantitatea de glucozǎ din sange este mare, intervin pancreasul prin mǎrirea

secreţiei de insulinǎ şi ficatul care depoziteazǎ glucoza sub formǎ de glicogen.Lipaza descompune grǎsimile in glicerol şi acizi graşi. O parte dingrǎsimile asimilate contribuie la arderile interne, iar o altǎ parte se depun carezervǎ in ficat, muşchi, subcutanat, in ţesutul adipos (Guillaume şi colab., 1999;Oprea 2000).In urma digestiei gastrice şi intestinale rezultǎ substanţe solubile in apǎconstituite din aminoacizi, acizi graşi, glicerol şi zaharuri simple. Prin adsorbţieintestinalǎ acestea ajung in sange şi sunt transportate la celulele diferitelorţesuturi, recombinate pentru a da naştere la substanţa corporalǎ proprie, sauutilizate pentru obţinerea de energie. Hrana nedigeratǎ este eliminatǎ in apǎ prinanus sub formǎ de materii fecale.Peştii rǎpitori (cu stomac) sunt caracterizaţi printr-o activitate proteoliticǎsuperioarǎ datoritǎ pH-ului acid favorabil activitǎţii optime a pepsinei, in timpce peştii omnivori (fǎrǎ stomac) prezintǎ in tractusul digestiv o reacţie slabalcalinǎ favorabilǎ activitǎţii tripsinei şi enzimelor amilolitice. Se poate afirmacǎ peştii rǎpitori sunt specializaţi in digestia proteinelor din hranǎ iar ceiomnivori digerǎ uşor glucidele.Trebuie menţionat faptul cǎ speciile rǎpitoare sunt mai puţin adaptate ladigestia glucidelor, comparativ cu peştii nerǎpitori.In tractusul digestiv al peştilor are loc şi o digestie microbianǎ, bacteriileparticipand la scindarea substanţelor nutritive intr-o mǎsurǎ mai mare sau maimicǎ in funcţie de specia de peşte. De obicei, conţinutul ridicat in celulozǎ dinhranǎ inhibǎ activitatea proteazelor şi carbohidrazelor, influenţand negativdigestia.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CONSUMUL VOLUNTAR LAPEŞTICantitatea de nutreţuri care poate fi ingeratǎ de cǎtre peşti este influenţatǎde urmǎtorii factori: nutriţionali, ambientali şi comportamentali care pot sǎmǎreascǎ sau sǎ reducǎ eficienţa nutriţiei.

Factorii nutriţionali. Unele cercetǎri au arǎtat cǎ peştii sunt capabili sǎdistingǎ douǎ nutreţuri. Utilizand distribuitoare automate pentru hranǎ, s-ademonstrat cǎ dupǎ douǎ zile de acomodare pǎstrǎvul poate face diferenţa intrenutreţuri pe bazǎ de fǎinǎ de peşte şi pe bazǎ de cazeinǎ, manifestand opreferinţǎ pentru primele. Pǎstrǎvul mai este capabil sǎ detecteze deficienţa inzinc. Cantitatea de nutreţuri ingeratǎ este reglatǎ in funcţie de nevoile energeticeale speciei pe baza conţinutului nutreţului in energie digestibilǎ. Unii autori auconstatat cǎ dupǎ primele zile care urmeazǎ unei perioade de flǎmanzire, energiaingeratǎ depinde de starea nutriţionalǎ a peştilor; cu cat rezervele de grǎsimi suntmai mari cu atat ingestia voluntarǎ prezintǎ o importanţǎ mai redusǎ şi invers(Guillaume şi colab., 1999). In salmonicultură hrănirea materialului biologic seface după un program strict, timp de şase zile pe săptămană, cea de-a şaptea zi

fiind impus post. In ziua următoare postului, consumul de nutreţuri poate ficrescut cu 10-20 %. Ingestia voluntară mai este influenţată şi de naturanutreţului care este dictată de comportamentul de hrănire al fiecărei specii(Talbot 1993). Astfel, păstrăvul curcubeu se hrăneşte la suprafaţa apei ceea ceimpune ca nutreţul administrat să aibă o flotabilitate mai ridicată ceea ce sepoate realiza prin incapsularea granulelor intr-o peliculă de ulei, in timp cesiluridele se hrănesc cu precădere in parte inferioarǎ a bazinului, motiv pentrucare granulele destinate furajării lor nu trebuie să aibă grad ridicat deflotabilitate.

Factorii ambientali. La poikiloterme, temperatura şi calitatea apei suntprincipalii parametri care influenţeazǎ consumul voluntar. Pentru fiecare specieexistǎ un optim termic la care consumul voluntar este maxim. Principalii factoriambientali ce influenţează ingestia voluntară sunt pH-ul, oxigenul dizolvat şitemperatura apei. Atunci cand unul dintre aceşti factori depǎşeşte acest optim,consumul voluntar se menţine un anumit timp dupǎ care se reduce sau chiarpoate sǎ inceteze hrǎnirea (Ali 1992; Guillaume şi colab., 1999). Temperaturaoptimǎ de hrǎnire la crap este de 20-230C, la somn 20- 250C şi 13- 150C lapǎstrǎv. Atunci cand temperatura scade, diminuarea consumului voluntar esteprogresivǎ panǎ la un anumit nivel la care se instaurează refuzul alimentar(Talbot 1993; Guillaume şi colab., 1999). De exemplu, crapul are un apetit redusla temperatura apei de 27- 280C incetand sǎ se hrǎneascǎ la peste 30-310C.Atunci cand temperatura scade, diminuarea consumului voluntar este progresivǎpanǎ la un anumit nivel sub care peştele nu se mai alimenteazǎ. Astfel crapul latemperatura apei de sub 12- 150C are un apetit mult diminuat iar sub 40Cinceteazǎ complet hrǎnirea.Peştii sunt foarte sensibili faţǎ de calitatea apei in care trǎiesc. Astfel,prezenţa unei mari cantitǎţi de amoniac sau de nitriţi blocheazǎ hrǎnireaajungandu-se la mortalitǎţi. La pǎstrǎv, un nivel de oxigen sub 6 mg/ l duce laincetarea hrǎnirii.

Relaţia temperatură-metabolism-apetit. Temperaturile scăzute corespundunei activităţi metabolice reduse a păstrăvului. Păstrăvii consumă hrană pentrua-şi satisface necesităţile metabolice ceea ce inseamnă că o necesitatemetabolică redusă reflectă un apetit diminuat (Coppens 2007). La temperaturimai scăzute (lunile de iarnă) apetitul păstrăvilor este mult diminuat astfel cărezultă un ritm de creştere foarte scăzut. Din această cauză, ritmul de hrănireexprimat ca şi procent din biomasă este intotdeauna mai scăzut la temperaturiscăzute ale apei (Coppens 2007). La o temperatură de 4-5oC a apei, cantitateamaximă de nutreţ ce poate fi consumată este de 1 % din biomasa totală, procentce reprezintă hrana de intreţinere. La temperaturi mai ridicate ale apei, situaţia seinversează: ritmul metabolic creşte odată cu necesarul energetic al păstrăvilor.La un apetit crescut pot fi obţinute ritmuri de creştere mai rapide prin folosireaunei hrane cu aport mai mare de energie (Coppens 2007).

Factorii comportamentali. O inhibiţie de moment a consumului de hranǎse observǎ ca urmare a stresului provocat de manipulǎrile dese ale peştilor, saude prezenţa unor prǎdǎtori, ori a unor ecto- şi endoparaziţi. Dacǎ este inlǎturatǎcauza stresului inhibiţia se menţine doar cateva ore (Talbot 1993; Guillaume şicolab., 1999). Dacă peştii sunt hrǎniţi la discreţie, aceastǎ perioadǎ de inhibiţieeste urmatǎ de o scurtǎ fazǎ de hiperfagie compensatoare, care anuleazǎ saudiminueazǎ efectul negativ al stresului asupra creşterii. Existǎ stres cronic, ca deexemplu o densitate de creştere foarte scǎzutǎ, care permite sǎ aparǎ nişte relaţiiinterindividuale mergand panǎ la ierarhizarea indivizilor şi apariţia unei relaţiide tip dominant-dominant. Aceastǎ situaţie conduce rapid la o puternicǎheterogenitate a creşterii (neuniformitate) (Talbot 1993; Guillaume şi colab.,1999).Efectul fotoperioadei este destul de controversat; nu durata zilei in sinedeterminǎ consumul voluntar, ci mai degrabǎ modificarea duratei. Mareamajoritate a speciilor de peşti au un comportament alimentar in relaţie stransǎ cuciclul de alternanţǎ zi-noapte (Coppens 2007). De exemplu, pǎstrǎvul sehrǎneşte cu precǎdere ziua. Hrǎnirea lui se caracterizeazǎ printr-o fazǎ dehiperfagie care apare in primele ore ale dimineţii.

NUTREŢURILE UTILIZATE IN HRANA PEŞTILOR Condiţiile indeplinite de nutreţuriNutreţurile utilizate in alimentaţia peştilor trebuie sǎ indeplineascǎurmǎtoarele condiţii: sǎ conţinǎ nutrienţii necesari creşterii, dezvoltǎrii şiingrǎşǎrii peştilor; sǎ se distribuie intr-o formǎ accesibilǎ şi sǎ fie uşorasimilabile; sǎ se distribuie in cantitǎţi suficiente pentru a se obţine sporul decreştere dorit; sǎ nu se utilizeze in stare alteratǎ pentru a evita mirosul şi gustulneplǎcut al cǎrnii; sǎ fie uşor digerabile pentru specia respectivǎ; in perioada dehrǎnire sǎ fie raţional eşalonate cantitativ şi calitativ. Clasificarea nutreţurilorNutreţurile se clasifică după 3 mari criterii: originea lor; tehnologia de obţinere;specia şi varsta peştelui;

Originea nutreţurilor:

1.Nutreţuri de origine vegetală: lucernă, trifoi sau alte componente vegetaletocate; culturi de alge, făinǎ de nutreţuri fibroase; porumb, ovăz, orz, orzoaică;şroturi de floarea-soarelui, soia, ricin şi rapiţă; spărturi de cereale; reziduuri de laselectarea cerealelor; reziduuri de la industria berii, a zahărului; praf de moară;leguminoase: lupin, bob, soia ,mazăre, fasole; rădăcinoase şi nutreţuri insilozate.Nutreţuri de origine animală: făinuri de carne, sange, oase şi peşte, făina de laabatoarele avicole, făina de pene, deşeuri de abator; subproduse din industria

laptelui (zer praf, cazeină, lapte smantanit praf); crisalide; crustacee; moluşte,etc.Nutreţuri de origine minerală: calciu furajer; fosfaţii furajeri; tuf vulcanic.Nutreţuri biostimulatoare, de completare şi aditivi furajeri: drojdii furajere;zooforturi (vitamine, microelemente, medicamente); hormoni (tiroidieni,steroizi); preparate enzimatice; agenţi antimicrobieni (acid benzoic, acid formic,benzoatul de sodiu); antioxidanţi; coloranţi; aromatizanţi (făina de peşte, făinade creveţi şi calmar); lianţi (glutenul, tăraţele de grau, amidonul, cazeina,bentonita, hemiceluloza) etc.In alimentaţia peştilor nu este autorizată folosirea nici unui antibiotic cafactor de creştere.2. Tehnologia de obţinere. In funcţie de modul de preparare, nutreţurilecombinate pentru peşti se clasificǎ in: nutreţuri combinate vrac; nutreţuricombinate granulate presate; nutreţuri combinate granulate extrudateexpandate;nutreţuri combinate hidrolizate.3. Specia şi varsta peştelui: nutreţuri pentru perioada larvară şi dealevini; nutreţuri pentru creşterea puietului; nutreţuri pentru peştele de consum;pentru reproducători.3.3. Nutreţurile combinateNutreţul combinat este un amestec echilibrat de materii prime furajerede origine vegetalǎ, animalǎ, microorganicǎ, vitamine, sǎruri minerale şi alţiaditivi furajeri, complet echilibrat şi omogen, astfel alcǎtuit incat sǎ satisfacǎcerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru o categorie de animale binestabilite dupǎ anumite criterii ştiinţifice. Structura nutreţului combinat cuprinde:materii prime energetice de origine vegetalǎ (porumb, grau, orz, ovǎz etc);materii prime proteice de origine vegetalǎ (şrot de floarea-soarelui, şrot de soia,mazǎre etc); materii prime proteice de origine animalǎ ( fǎinǎ de peşte, carne,carne-oase, sange, viscere, lapte praf etc); materii prime proteice de originemicroorganicǎ (drojdii furajere, aminoacizi sintetici etc); sǎruri minerale:(carbonat de calciu; fosfat dicalcic etc); premix sau zoofort (microelemente,vitamine, substanţe biostimulatoare, medicamente etc).Nutreţurile combinate vrac sunt amestecuri de făinuri de cereale, fǎinurianimale, şroturi, spărturi şi alte ingrediente. Valoarea lor nutritivă creşte pemăsură ce in compoziţia lor intră cerealele (porumb, orz, grau), şroturile (soia,floarea-soarelui), materiile prime de origine animală. Introducerea ingredientelorde origine animală este indispensabilă unei reţete furajere, mai ales pentru puiet.Nutreţurile combinate granulateUtilizarea nutreţurilor combinate granulate in hrana peştilor are in vedere:reducerea consumului specific prin optimizarea hranei şi diminuareaconsiderabilă a pierderilor de substanţe nutritive, reducerea cheltuielilor cu forţade muncă, economisirea spaţiilor de depozitare.Nutreţurile combinate granulate prezintă următoarele caracteristici şiavantaje: consistenţa granulelor in apă trebuie să se menţină timp suficientpentru a fi consumate; trebuie sǎ aibǎ un miros pătrunzător pentru a atragepeştele; sunt observate uşor de peşti datorită dimensiunilor mai mari; sunt mai

uşor digerate in comparaţie cu nutreţurile combinate vrac; pot fi depozitate intre2-6 luni fără riscul de a se altera (conţinutul in apă este mai mic de 10 %);permit mecanizarea lucrărilor de depozitare şi distribuire in heleşteie; inainte dedistribuire, granulele nu se umecteazǎ; dupǎ administrare granulele se imbibǎ cuapǎ in primele 15 minute şi prezintǎ apoi o consistenţǎ buretoasǎ- gelatinoasǎpǎstrandu-se omogenitatea amestecului; consumul specific este redus (1-2kg/kg spor).Nutreţurile granulate simple- se pot obţine prin douǎ metode: granulareclasicǎ şi extrudare.Nutreţurile combinate granulate extrudate-expandate- prezintă insuşirisuperioare cum sunt: digestibilitate mai ridicată; flotabilitate mai bună; texturăcorespunzătoare complexă, friabilitate redusǎ.Extrudarea constă in supunerea amestecului furajer la efectul conjugat alpresiunii (30-120 bari) şi al temperaturii (90-1800C) pentru o perioadă scurtă detimp (30 sec.) şi introducerea acestora in presă.Expandarea este un caz particular al extruderii, rezultand in condiţii dehidratare mai redusă, temperatură mai ridicată (140- 1800C) şi presiune maimare. Furajele granulate expandate au o flotabilitate mai mare decat extrudatele.Ele de multe ori plutesc la suprafaţa apei.Utilizarea nutreţurilor combinate granulate extrudate- expandate prezintǎurmǎtoarele avantaje: amidonul din ele este gelatinizat in procent de 70-100%;au digestibilitate ridicată; au un conţinut redus de fibră; se obţin fără lianţi;temperaturile ridicate la care sunt supuse distrug bacteriile; au o mare stabilitatein apă; sunt ecologice şi nu poluează apa; au coeficient de conversie redus.Nutreţurile hidrolizate. Obţinerea lor presupune existenţa unei etape dehidroliză enzimatică a unor componente sau a nutreţului in totalitate. Se obţin latemperaturi de 50-850C şi la presiuni normale (pentru a preveni inhibareaenzimelor). Durata hidrolizei este de aproximativ 0,5- 3 ore. Se folosesc maiales in hrana larvelor şi alevinilor intrucat echipamentul enzimatic insuficient alacestora nu permite digerarea completǎ a nutrienţilor din hranǎ.

ADITIVII FURAJERI FOLOSIŢI IN ALIMENTAŢIA PEŞTILORPentru a satisface cerinţele fizilogice ale speciilor de peşti de cultură,nutreţurile trebuie să conţină o serie de ingrediente (aditivi furajeri). Aditiviifurajeri reprezintă o categorie de substanţe sau produse care se introduc incantităţi mici in hrana animalelor pentru a acoperi unele cerinţe specifice şi/saupentru a influenţa in sens util (direct sau indirect) performanţele zootehnice sausănătatea. Din aceastǎ grupǎ fac parte: preparatele enzimatice, antioxidanţii,agenţii antimicrobieni, substanţele aromatizante (atractanţi), hormonii, lianţii,premixurile, pigmenţii şi bioaditivii.