PROIECTUL - circabc.europa.eu · hidrografice și a autorităților competente), această etapă fiind urmată de caracterizarea ... precum şi lista persoanelor de contact

PROIECTUL

PLANULUI DE MANAGEMENT

AL SPATIULUI HIDROGRAFIC

SIRETCICLUL al II - lea

2016 - 2021

1. INTRODUCERE

Cadrul legal european în domeniul apelor are la bază Directiva Cadru Apă(2000/60/CE) şi Directiva privind evaluarea şi managementul riscului la inundaţii(2007/60/CE).

Directiva Cadru Apă (Directiva 2000/60/CE - DCA) reprezintă prevederea legalăeuropeană fundamentală pentru domeniul apelor, care promovează conceptul gestionăriiecosistemice, introducând obiective noi pentru protejarea ecosistemelor acvatice, element ceasigură utilizarea sustenabilă a resurselor de apă pe termen lung pentru oameni, economie șimediu. DCA încorporează principiile fundamentale de gestionare integrată a bazinelorhidrografice care reunește aspectele ecologice și economice în activitatea de gestionare aresurselor de apă.

DCA introduce o serie de principii cheie pentru gestionarea și protecția resurselor de apă:(1) Procesul de planificare la scara bazinelor hidrografice, de la caracterizare la stabilireamăsurilor pentru atingerea obiectivelor de mediu aferente corpurilor de apă.(2) O evaluare cuprinzătoare a presiunilor antropice, a impactului acestora și a stării mediuluiacvatic, inclusiv din perspectivă ecologică.(3) Analiza economică a măsurilor stabilite și utilizarea instrumentelor economice.(4) Implementarea măsurilor ce vizează atât atingerea obiectivelor de mediu, cât și obiectiveledomeniilor conexe.(5) Participarea și implicarea activă a publicului în gestionarea resurselor de apă.

DCA stabilește un program și un calendar în funcție de care statele membre elaboreazăplanuri de management ale bazinelor hidrografice (PMBH) până în 2009 (primul ciclu deplanificare), care apoi sunt actualizate la fiecare 6 ani. Planurile de Management trebuie săidentifice toate acțiunile care trebuie întreprinse în districtele hidrografice pentru îndeplinireaobiectivelor DCA. Scopul principal al DCA este atingerea unei stări ecologice bune pentru toatecorpurile de apă până în 2015. Acest obiectiv global înglobează obiectivele de stare ecologică șichimică bună a apelor de suprafață, respectiv potențial ecologic bun și stare chimică bună pentrucorpurile de apă puternic modificate și artificiale și obiectivele de stare chimică și cantitativăbună a apelor subterane.

Principalul instrument pentru punerea în aplicare a DCA este PMBH, în special prinprogramul de măsuri (PM) – parte componentă a PMBH. Procesul de planificare a început cutranspunerea și cu demersurile administrative (identificarea districtelor, respectiv a bazinelorhidrografice și a autorităților competente), această etapă fiind urmată de caracterizareadistrictelor hidrografice (articolul 5), monitorizarea apelor (articolul 8), evaluarea stării,stabilirea obiectivelor, precum și de stabilire a programului de măsuri și implementarea acestora.Monitorizarea și evaluarea eficienței măsurilor furnizează informații vitale care fac legătura întreun ciclu de planificare și următorul.

La nivel național, DCA a fost transpusă în legislația națională prin Legea Apelor107/1996 cu completările şi modificările ulterioare. Potrivit Legii Apelor, Schema Directoare deAmenajare și Management este instrumentul principal de planificare, dezvoltare şi gestionare aresurselor de apă la nivelul districtului de bazin hidrografic şi este alcatuită din planul deamenajare a bazinului hidrografic (PABH) - componentă de gospodarire cantitativă şi planul demanagement al bazinului hidrografic (PMBH) - componenta de gospodărire calitativă. Din punctde vedere legal, Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.258/2006 aprobăMetodologia şi Instrucţiunile tehnice de elaborare a Schemelor Directoare de Amenajare șiManagement ale Bazinelor Hidrografice.

Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații este aldoilea pilon de bază al legislației europene în domeniul apelor și are ca obiectiv reducereariscurilor şi a consecinţelor negative pe care le au inundaţiile în Statele Membre. Instrumentul de

implementare al Directivei Inundatii, reglementat prin articolul 7, este reprezentat de Planul deManagement al Riscului la Inundații (PMRI) și constituie una din componentele de gestionarecantitativă a resurselor de apă. El are ca scop fundamentarea măsurilor, acţiunilor, soluţiilor şilucrărilor pentru diminuarea efectelor potențiale negative ale inundațiilor privind sănătateaumană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică, prin măsuri structurale șinestructurale.

La nivel național prevederile Directivei Inundații au fost transpuse în legislația naționalăprin modificarea și completarea Legii Apelor. Deși în conformitate cu prevederile legislativenaționale Planurile de Management al Riscului la Inundații vor fi elaborate și aprobate cadocumente separate, se vor realiza corelări între cele 3 tipuri de planuri (PMBH, PABH, PMRI)la nivelul Planurilor de Management ale Bazinelor hidrografice, respectiv a Schemei Directoarede Amenajare și Management.

Din punct de vedere instituțional, Ministerul Mediului împreună cu AdministraţiaNaţională „Apele Române” au fost desemnate autorităţi competente pentru implementareaDirectivei Cadru Apă în România (Figura 1.1). În anexa 1 se prezintă lista autorităţilorcompetente pentru elaborarea planurilor de management, precum şi lista persoanelor de contactpentru obţinerea informaţiilor utilizate în elaborarea Planului de management al spațiuluihidrografic Siret.

La nivelul spațiului hidrografic Siret în conformitate cu Legea Apelor nr. 107/1996 şi HGnr. 270/2012, funcționează un Comitet de Bazin. Scopul creării Comitetului de Bazin a fostcolaborarea eficientă a organismelor teritoriale de gestionare a resurselor de apă cu instituțiileadministraţiei publice centrale și locale, utilizatorii din bazinul respectiv, beneficiarii serviciilorpublice de gestionare a resurselor de apă şi a organizaţiilor neguvernamentale locale cu profil deprotecţie a mediului. Acest comitet are în vedere respectarea şi aplicarea principiilor gestionăriidurabile a resurselor de apă şi menţinerea echilibrului între conservarea şi dezvoltarea durabilă aresurselor de apă.

Conform art. 13 al Directivei Cadru Apă, statele membre trebuie să realizeze un plan demanagement pentru fiecare bazin/district hidrografic, iar dacă sunt localizate într-un districtinternaţional, trebuie să asigure coordonarea pentru producerea unui singur plan de management.România, fiind localizată în bazinul Dunării, contribuie la elaborarea Planului de Managemental Districtului Hidrografic al Dunării (Figura 1.2). În acest scop statele semnatare aleConvenţiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea au stabilit că Planul deManagement al Districtului Hidrografic al Dunării să fie format din trei părţi:

Partea A: - Planul general ce cuprinde problemele de importanţă bazinală cu efectetransfrontaliere şi se referă la:

- cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice > 4000 km2;- lacurile cu suprafeţe > 100 km2;- acvifere transfrontaliere cu suprafaţă > 4000 km2;- Dunărea, Delta şi apele costiere.

Partea B:- Planurile naţionale de management ale ţărilor dunărene.- Planurile sub-bazinelor coordonate la nivel internaţional (Tisa, Sava, Prut, DeltaDunării)Partea C:- Planurile de management la nivel de sub - bazine naţionale (în cazul României - 11). Lanivelul Administrației Bazinale de Apă Siret , se elaborează Planul de Management alspațiului hidrografic Siret.

Partea A a Planului de Management al Districtului Hidrografic Internaţional al Dunării esteelaborată de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea cu contribuţia tărilordunărene şi va fi aprobată de miniştrii mediului din ţările dunărene.

Partea BDe asemenea, România contribuie la elaborarea Planurilor de Management la nivel de sub-bazin,inclusiv Planul de Management Integrat al bazinului hidrografic al râului Tisa, subcoordonarea Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR), ce cuprindeproblemele de importanţă bazinală cu efecte transfrontaliere, referindu-se la:- cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice > 1000 km2;- lacurile cu suprafeţe > 10 km2;- acvifere transfrontaliere cu suprafaţa > 1000 km2.Aşa cum s-a precizat mai sus, există demersuri de realizare ale Planurilor de management lanivelul altor sub-bazine internaţionale cum ar fi Prut şi Delta Dunării împreună cu RepublicaMoldova şi Ucraina.

Partea B (naţională) - Planul Naţional de Management reprezintă sinteza celor 11 Planuri deManagement elaborate la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice.

Se precizează că nivelul de detaliu creşte de la partea A (internaţională) la partea C (sub-bazine naţionale), astfel, Planul Naţional şi Planurile sub-bazinelor conţin informaţiiadiţionale/complementare, în special referitoare la: caracterizarea apelor de suprafaţă şisubterane, zone protejate, starea apelor, obiectivele de mediu, programele de măsuri, analizaeconomică şi excepţiile de la obiectivele de mediu. Se menţionează ca principalele probleme,obiectivele de management, precum şi măsurile aferente stabilite la nivelul DistrictuluiHidrografic Internaţional al Dunării ce sunt prezentate în Planul de Management al DistrictuluiHidrografic Internaţional al Dunării (partea A), au fost preluate la nivel naţional.

În cadrul primului ciclu de planificare, în concordanţă cu cerinţele DCA, s-au parcursurmătoarele etape:- la 22 decembrie 2009 - Planul Naţional de Management aferent porţiunii naţionale a

bazinului hidrografic internaţional al fluviului Dunărea a fost publicat pe website-ulAdministraţiei Naţionale „Apele Române”, iar Planul de Management al spațiuluihidrografic Siret a fost publicat pe website-urile Administrației Bazinale de Apă Siret;

- la 22 martie 2010 - s-a realizat raportarea către Comisia Europeană a Planului Naţional deManagement și a Planurilor de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice;

- în perioada iunie – noiembrie 2010 - Planul Naţional de Management - sinteza a Planurilorde Management la nivel de bazine/spaţii hidrografice a urmat procedura de evaluarestrategică de mediu (SEA), în concordanţă cu cerinţele Directivei 2001/42/CE privindevaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului;

- la 26 ianuarie 2011 a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 80/2011 pentru aprobareaPlanului National de Management aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţionalal fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României;

- la 14 noiembrie 2012 – la nivel european, Comisia a publicat Raportul privindimplementarea DCA, respectiv evaluarea Planurilor de Management Bazinale raportate decătre Statele Membre, cu menţionarea unor recomandări punctuale privind activităţilerealizate, precum și cele necesare pentru îmbunătățirea celui de-al doilea ciclu de planificare;

- la 22 decembrie 2012 - s-a realizat și raportat la Comisia Europeană Raportul interimarprivind stadiul implementării programului de masuri, raport care a furnizat o vedere deansamblu asupra implementării măsurilor stabilite în cadrul Planurilor de Management,aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 80/2011.

Figura 1.1. Structura organizatorică pentru implementarea Directivei Cadru în domeniul Apei în România

Comisia Europeană Comisia Internațională pentruProtecția Fluviului Dunărea

Comitetul Art. 21 șiDirectorii de Apă

din țările Uniunii Europene

Consiliul Interministerial al Apelor

Secretariat

Grupa de experți de gospodărirea Apelor

Autorități ale administraţiilorpublice centrale, autorităţi

administrative sau alte autorităţipublice

Administrația Națională“Apele Române”

Departamentul Planuri de Management șiScheme Bazinale

Institutii de Specialitate :ICIM, Aquaproiect, INCDDD, INCDM, ICPA,

ISPB, ICBBIOL,etc

ABASomeș-Tisa

ABACrișuri

ABAMureș

ABA

Banat

ABAJiu

ABAOlt

ABAArgeșVedea

-ABA

Buzău-Ialomița

-ABA

Siret

ABAPrut Bârlad

ABADobrogea-

Litoral

-

-

Comiteteul debazin

Somes - Tisa

Comitetul debaazin

Crisuri

Comitetul debazin

Mures

Comitetul debazin

Banat

Comitetul debazin

Jiu

Comitetul debazin

Olt

Comitetul debazin

Arges-Vedea

Comitetul debazin

Buzau-Ialomita

-

Comitetul debazin

Siret

Comitetul debazin

Prut DobrogeaLitoral

Con

cord

area

Pla

nuril

or

Plan

urilo

rcu

taril

e ve

cine

veci

neDepartamentul pentru Ape,

Păduri și Piscicultură

Comitetul debazin

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

BirouPMSB

Figura 1.2 Districtul Hidrografic al Dunării

Pentru cel de-al doilea ciclu de planificare, în acord cu cerințele Articolului 14 alDirectivei Cadru Apă, Statele Membre trebuie să informeze şi să consulte publicul cu privire la:- calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea planurilor de management pe bazin

hidrografic, inclusiv măsurile care vor fi luate pentru asigurarea consultării - până la22.12.2012;

- sinteza problemelor importante de gospodărirea apelor - până la 22.12.2013;- proiectul (draftul) planului de management pe bazin hidrografic - până la 22.12.2014.

În acest context, următoarele etape au fost parcurse:- la 22 decembrie 2012 - Calendarul şi programul de lucru privind activităţile de

participare a publicului în scopul realizării celui de-al 2-lea Plan de Management lanivelul fiecărui bazin/spaţiu hidrografic, precum şi la nivel naţional au fost publicate pewebsite-urile Administraţiei Naţionale „Apele Române” şi ale sub-unităților sale, respectivAdministraţia Bazinală de Apă Siret ;

- la 22 decembrie 2013 - Documentul privind problemele importante de gospodărireaapelor realizat la nivelul spațiului hidrografic Siret a fost publicat pe pagina de internet maisus menţionată, pentru asigurarea procesului de informare şi consultare a publicului;

- la 22 decembrie 2013 – Raportul privind analiza caracteristicilor bazinelor/spațiilorhidrografice, analiza impactului activităţilor umane asupra stării apelor de suprafaţăşi subterane, precum şi analiza economică a utilizării apei a fost realizat la nivelulspațiului hidrografic Siret , în conformitate cu cerinţele art. 5 al DCA.

Prezentul proiect al Planului de Management al spațiului hidrgrafic Siret este realizatîn conformitate cu prevederile legale europene și naționale. Ca și în cazul primului ciclu deplanificare, în elaborarea proiectelor Planurilor de Management la nivel bazinal și național s-auluat în considerare recomandările ghidurilor și documentelor dezvoltate în cadrul StrategieiComune de Implementare a Directivei Cadru Apă. De asemenea, s-a ținut cont inclusiv decerințele formulate în Ghidul de raportare a Directivei Cadru Apă 2016, elaborat de ComisiaEuropeană împreună cu Statele Membre în anul 2014.

Datele şi informaţiile care au fost utilizate în elaborarea proiectului Planului deManagement sunt în general date din anul 2013. În cazurile în care s-au utilizat date pe operioadă mai îndelungată de timp, pentru analiza evoluţiei în timp a unor parametricaracteristici, acest lucru este menţionat specific în capitolul respectiv. La nivel național,aceste date au fost furnizate, în principal, de Administraţia Naţională “Apele Române”, prinsub-unitățile sale - Administrațiile Bazinale de Ape, Ministerul Mediului şi alte ministere,utilizatorii de apă, autorităţile locale şi judeţene, Agenţiile de Protecţia Mediului, InstitutulNaţional de Statistică, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, InstitutulNaţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului, Institutul de Cercetări pentruPedologie şi Agrochimie și alte instituții publice la nivel central și local.

La nivelul spațiului hidrografic Siret, datele au fost furnizate, în principal, deAdministraţia Bazinală de Apă Siret, Ministerul Mediului şi alte ministere, utilizatorii de apă,autorităţile locale şi judeţene, Agenţiile de Protecţia Mediului, Institutul Naţional de Statistică,Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie șialte instituții publice la nivel central și local.

În comparație cu primul plan de management, proiectul celui de-al doilea plan demanagement conține date și informații actualizate, precum și dezvoltări/îmbunătățiri alemetodologiilor utilizate și ale rezultatelor obținute și care sunt prezentate în cadrul capitolelorrespective. De asemenea, aspectele discutate în cadrul ședinței bilaterale Comisia Europeană –România (iulie 2013) privind evaluarea primului Plan de management au fost preluate învederea îmbunătățirii abordărilor metodologice și eficienței celui de-al doilea ciclu deplanificare. Precizam că proiectul Planului de Management al spațiului hidrografic Siret va fi

îmbunătățit pe parcursul anului 2015, având în vedere procesul de consultare publică, precum șiutilizarea rezultatelor studiilor de cercetare și ale proiectelor în curs de realizare.

Conform prevederilor legale, la 22 decembrie 2014, proiectul Planului de Managemental spațiului hidrografic Siret este publicat pe website-urile Administrației Bazinale de Apă Siret(http://www.rowater.ro/dasiret/SCAR/Planul%20de%20management.aspx.) şi va fi supusconsultării publice pentru cel puțin o perioadă de 6 luni (22 iunie 2014).

Aportul factorilor interesaţi şi al publicului este foarte important pe toată perioada derealizare a Planului de Management, astfel că orice comentariu poate fi transmis cătreAdministraţiile Bazinale de Apă și/sau Administraţia Naţională “Apele Române”.

În decembrie 2015 se va finaliza al doilea Plan de Management al spațiului hidrograficSiret (cu aplicare în perioada 2016-2021) şi se va publica pe website-ul Administraţiei Bazinalede Apă Siret, iar în martie 2016 va fi raportat către Comisia Europeană, ca parte a PlanuluiNaíonal de Management al bazinelor/spaíilor hidrografice.

Ca și în cazul primului Plan Naíonal de Management, și al doilea Plan va fi supusprocedurii de Evaluare Strategică de Mediu (SEA) şi de obţinere a avizului de mediu în vedereaaprobării acestuia prin Hotărâre de Guvern.

2. PREZENTAREA GENERALĂ A SPAȚIULUI HIDROGRAFIC SIRET

Delimitarea spațiului hidrografic SiretSpaţiul hidrografic Siret reprezentat în Figura2.1. este situat în partea de est, nord est a

ţării, delimitat de râul Siret, învecinându-se la vest cu bazinele Someş- Tisa, Mureş şi Olt, lasud cu bazinele Ialomiţa – Buzău , iar la est cu bazinul Prut.

Din punct de vedere administrativ, spaţiul hidrografic Siret ocupă integral judeţulSuceava, aproape integral judeţele Neamţ, Bacău si Vrancea şi parţial judeţele Botoşani, Iaşi,Galaţi, Buzău, Covasna, Harghita, Bistrita Năsăud, Maramureş.

Populaţia totală este de circa 2.590.000 loc. densitatea populaţiei fiind de 92 loc./km2.Principalele aglomerări urbane sunt: Suceava, Piatra Neamţ, Bacău, Focşani, Râmnicu Sărat.

HidrografieSuprafaţa totală a spațiului hidrografic Siret este de 28.116 km2 reprezentând o pondere

de 11,8% din suprafaţa ţării. Reţeaua hidrografică cuprinde un număr de 735 cursuri de apăcadastrate, cu o lungime totală de 10.280 km şi o densitate medie de 0,36 km/km2. Peteritoriul României, spaţiul hidrografic Siret cuprinde o parte a bazinului hidrografic Siret cuun număr de 735 cursuri de apă cadastrate.

ReliefRelieful spaţiul geografic Siret este caracterizat de următoarele forme geomorfologice:

lanţul muntos al Carpaţilor Orientali, Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură, Podişul CentralMoldovenesc, Câmpia Siretului inferior

Principalele unităţi de relief sunt reprezentate în figura 2.2

Utilizarea terenuluiModul de utilizare a terenului spațiului hidrografic Siret este influenţat de condiţiile

fizico-geografice, cât şi de factorii antropici, și prezintă următoarea distribuţie: 58,29 %păduri, 12,17 % păşuni, 22,7% terenuri arabile, 0,59 % luciu de apă, etc. (F9gura 2.3)

GeologieFormaţiunile geologice din spatial hidrografic Siret sunt foarte variate din punct de

vedere petrografic în funcţie de relief. Din punct de vedere geologic, arealul spațiuluihidrografic Siret este caracterizat de următoarele substraturi: roci de tip silicios, celecalcaroase ocupând un aliniament nord-sud, cu suprafeţe relativ mici, de-a lungul arculuicarpatic, în zona cristalino- mezozoica şi de fliş. În partea de nord vest a spaţiului se intâlnesc

mici suprafeţe de material organic (turbării) Harta cu structura geologică se regăsește înprimul Plan de management al spațiului hidrografic Siret.

ClimaAvând în vedere aşezarea ţării noaste în arealul climatului temperat continental, spaţiul

hidrografic Siret este caracterizat printr-un climat temperat cu influenţe continentale tot maiaccentuate. În partea vestică predomină climatul de munte, iar în partea de sud se fac simţiteinfluenţele climatului de stepă.

Precipitaţiile medii multianuale descresc din zona montană înaltă spre zona de câmpieşi chiar spre văile din aceleaşi zone şi de la est la vest.

Temperaturile medii multianuale cresc pe măsura scăderii altitudinii de la nord la sud .Zonalitatea climatică altitudinală se caracterizează astfel :- climat de munte: Tmed. 2 – 6 0C; Precipitaţii 800-1.000 l/mp;- climat de deal şi podiş: Tmed. 7 – 9 0C; Precipitaţii 500-700 l/ mp;- climat de câmpie: Tmed. 10 0C; Precipitaţii 450-550 l/ mp;

Resurse de apăResursele totale de apă de suprafaţă din spaţiul hidrografic Siret însumează cca. 6.868

mil.m3/an, din care resursele utilizabile sunt cca. 2.655 mil.m3/an. Acestea reprezintă cca.38,6 % din totalul resurselor şi sunt formate în principal de râurile Siret, Moldova, Bistriţa,Trotuş şi afluenţii acestora.

În spaţiul hidrografic Siret există 21 lacuri de acumulare importante (cu suprafaţa maimare de 0,5 km2), care au folosinţă complexă şi însumează un volum util de 1.206,121 mil.m3.

Raportată la populaţia bazinului, resursa specifică utilizabilă este de 1.025 m3/loc/an,iar resursa specifică calculată la stocul disponibil teoretic (mediu multianual) se cifrează la2.651 m3/loc/an. Resursele de apă cantonate în arealul hidrografic Siret pot fi consideratemoderate cantitativ şi neuniform distribuite în timp şi spaţiu.

Debite medii multianuale pentru principalele râuri din spațiul hidrografic Siret sunt:- Râul Siret, are la intrarea în ţară în secţiunea Siret un debit mediu multianual de

13,0 m3/s. Spre aval debitele cresc mai ales după principalele confluenţe. Astfel, laLespezi (aval de confluenţa cu Suceava) este de 36,5 m3/s, la Drăgeşti (în aval deconfluenţa cu Moldova) de 75,1 m3/s, la Răcătău (în aval de confuenţa cu Bistriţa)140 m3/s, la Lungoci (în aval de confluenţa cu Trotuşul şi Putna) – 210 m3/s.

- Râul Moldova, pe care scurgerea apei şi a aluviunilor cresc în lungul său, astfelîncât debitele medii anuale (valori multianuale) sunt: 3,75 m3/s la Fundu Moldovei,7,56 m3/s la Prisaca Dornei, 18,1 m3/s la Gura Humorului, 35,5 m3/s la Tupilati şiaceeaşi valoare la Roman.

- Râul Bistriţa, este cel mai important afluent carpatic al râului Siret. Datorităfaptului că bazinul său hidrografic drenează unităţile montane cele mai înalte dinCarpaţii Orientali, scurgerea apei este bogată. Debitul mediu multianual este lavărsarea Bistriţei în Siret, de 62,5 m3/s.

- Râul Trotuş are debite medii multianuale de 0,773 m3/s la Lunca de Sus, 3,52 m3/sla Ghimeş Făget, 6,38 m3/s la Goioasa, 17,0 m3/s la Tg. Ocna, 25,1 m3/s la Oneşti şi35,2 m3/s la Vrânceni.

Din lungimea totală a cursurilor de apă cadastrate din spaţiul hidrografic Siret,cursurile de apă nepermanente reprezintă circa 5,3.%.

În spaţiul hidrografic Siret resursele subterane sunt estimate la 700 mil.m3 (resursăutilizabilă), din care 578 mil.m3 provin din surse freatice şi 122 mil.m3 din surse deadâncime.

Prezentarea detaliată a caracteristicilor spațiului hidrografic se află în Planul deManagement al spațiului hidrografic Siret şi poate fi consultată la adresa de internet:http://www.rowater.ro/dasiret/SCAR/Planul%20de%20management.aspx

3. CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

3.1. Categorii de apă de suprafaţă

La nivelul s.h.Siret există următoarele categorii de ape de suprafaţă: râuri (naturale, puternic modificate şi artificiale) – 10.180,68 km (râuri cadastrate),

din care:o râuri permanente – 9.637,24 km, ce reprezintă cca 94,66 % din totalul

cursurilor de apă;o râuri nepermanente – 543,44 km, ce reprezintă cca. 5,34 % din totalul

cursurilor de apă; lacuri naturale - 0 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2; acumulări - 21 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;

Categoriile de apă de suprafaţă sunt ilustrate în figura 3.1.

3.2. Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă

Ecoregiuni

La nivelul s.h. Siret din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI aDirectivei Cadru în domeniul Apei (Ilies 1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi adistribuţiei geografice a faunei acvatice, aşa cum a fost indicat şi în cadrul primului Plan deManagement au fost definite 3 ecoregiuni, respectiv: Ecoregiunea Munţii Carpaţi - 10,Ecoregiunea Pontică - 12 şi Ecoregiunea Câmpia de Est – 16, ce sunt ilustrate în Figura nr 3.2.

3.2.1. Tipologia apelor de suprafaţă

Directiva Cadru Apă prevede ca, pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă, corpurilede apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferenţiate după tipul lor.

Clasificarea tipologică a apelor de suprafaţă, este bazată pe aceleaşi principii enunţate încadrul Primului Plan de Management, respectiv abordarea top-down (parametrii descriptiviabiotici - factori presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu comunităţile biologice) şi abordareabottom-up (măsurători directe ale variabilităţii comunităţilor biologice). Suprapunerea celordouă abordări conduce la definirea tipologiilor semnificative din punct de vedere alcomunităților biologice, luându-se în considerare reprezentativitatea anumitor elementebiologice pentru categoriile de apă respective şi disponibilitatea datelor.

În cadrul activităților comune de implementare a Directivei Cadru Apă la niveleuropean, au fost definite în perioada 2013-2014 pentru râurile şi lacurile naturale, tipurileprincipale generale (Broad types) la nivel european, rezultate prin agregarea (acolo unde a fostposibil) pe criterii abiotice a tipologiilor ce au fost raportate de către Statele Membre ale UniuniiEuropene în cadrul primului Plan de Management. În cadrul acestui proces au rezultat 20 tipurigenerale de râuri naturale şi 15 tipuri de lacuri naturale la nivel european *.

Menționăm faptul că în cadrul actualului ciclu de planificare tipologiile reactualizatece vor fi raportate de către Statele Membre prin Planurile de Management, vor fi agregate întipuri generale definite la nivel european ulterior raportării celui de al 2-lea Plan deManagement**.

Tipologia cursurilor de apă

În România caracterizarea tipologică abiotică a cursurilor de apă s-a realizat pe bazasistemul B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apă), luându-se în considerare aceiașiparametrii utilizați în primul Plan de Management Bazinal, respectiv: parametrii obligatorii -ecoregiunea, altitudinea bazinului, caracteristicile geologice, suprafaţa bazinului de recepţie șiparametrii opţionali - structura litologică a patului albiei, debitul specific mediu multianual,debitul specific mediu lunar minim anual cu probabilitate de 95%, panta medie a cursului deapă, caracteristicile climatice: precipitaţiile medii multianuale şi temperatura medie multianuală.

În definirea tipologiei cursurilor de apă nepermanente (reprezentate de acele cursuri deapă caracterizate prin debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95% egal cuzero) se consideră și fenomenul secării ca fenomen natural. În cadrul acestui proces, un rolimportant revine datelor și informațiilor din Atlasul Secării Râurilor din România care înprezent se află în curs de actualizare.

Pentru tipurile generale definite la nivel european european, criteriile abiotice ce au fostluate în considerare pentru identificarea tipurilor au fost următoarele: altitudinea bazinului,suprafaţa bazinului de recepţie, caracteristicile geologice.

Caracterizarea biotică şi reactualizarea tipologiei cursurilor de apă

În privinţa caracterizării biotice s-a menţinut abordarea din primul Plan deManagement, ce a constat în corelarea informaţiilor abiotice cu tipurile de ihtiofaunăpotenţială definite de academicianul Bănărescu în 1964 (zona păstrăvului, zona lipanului, zonascobarului şi a cleanului, zona mrenei şi zona crapului) şi cu datele rezultate prin măsurătoridirecte ale variabilităţii comunităţilor de macronevertebrate (considerat elementul cel maireprezentativ pentru cursurile de apă).

*agregarea la nivel european în tipuri generale a fost realizată în cadrul unui proiect european decercetare elaborat de către experţi ai Centrului de Cercetare Comună al Uniunii Europene (JRC)

și European Topic Centre on Inland, Coastal and Marine waters (ETC-ICM), ce va fi publicat pesite-ul JRC la sfârşitul lunii decembrie 2014.** agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unuiproiect de cercetare

În privinţa cursurilor de apă nepermanente, având în vedere existenţa unor date şiinformaţii suplimentare faţă de primul Plan de Management, privind în nerelevanţa ihtiofauneipentru aceste tipuri, precum şi existenţa similarităţilor la nivelul comunităţilor demacronevertebrate, numărul de tipuri a fost sintetizat (reducându-se astfel de la 4 tipurila 3). Aceasta s-a realizat prin unirea tipului RO17 (curs de apă nepermanent situat în zonamontană) cu RO18 (curs de apă nepermanent situat în zona piemontană sau de podișuri înalte),rezultând noul tip RO17-curs de apă nepermanent situat în zona montană, piemontană șide podișuri înalte.

Consecinţă a comasării tipului RO17 cu RO18, la nivelul s.h. Siret sunt definite unnumăr de 12 de tipuri de cursuri de apă a căror prezentare sintetică (tipuri şi sub-tipuri) estecuprinsă în Tabelul 3.1, iar distribuţia acestora este redată în Figura 3.3.

Tabelul 3.1 Tipologia cursurilor de apă-râuri la nivelul s.h Siret

Tip

Sim

bol

Eco

reg

iune

a

Parametrii

Supr

afaț

akm

2

Geo

logi

a

Stru

ctur

alit

olog

ica

Pan

ta

‰

Alt

itud

inea

mdM

N

Pre

cipi

tații

mm

/an

Tem

pera

tur

a 0 C q

l/s/k

m2

q 95%

l/s/k

m2

Tip

ul

bioc

enot

icpo

ten

țial –

faun

api

scic

olă

Curs de apă situatîn zona montană,piemontană sau depodișuri înalte

RO01 10 10-1000 a-silicioasăb-calcaroasăc-organica

blocuri,

bolovăniș,pietriș

20-200

>500 600-1400 -2+9 >5 >0,5 PăstrăvLipan

Clean

Sector de curs deapă situat în zonapiemontană sau depodișuri înalte

RO02 10 1000-10000

a-silicioasăb-calcaroasă

pietriș,bolovăniș

3-20 >500 600-800 7-9 5-20 1-3 Lipan

Scobar

Sector de curs deapă situat îndepresiuniintramontane

RO03 10 >10 a-silicioasăb-calcaroasăc-organică

nisip,

pietriș,

bolovăniș

1-3 >500 600-800 7-9 3-20 0.2-2 Clean

Scobar

Curs de apă situatîn zona de dealurisau de podișuri

RO04 10-a,11,12, 16

10-1000 a-silicioasăb-calcaroasăc-organica

nisip,

pietriș1-30 200-

500500-700 8-10 1-5 0.01-

0.5Clean

Sector de curs deapă situat în zonade dealuri și depodișuri

RO05 10,10-a

1000-10000

a- a-silicioasă

b-calcaroasăc-organică

nisip,

pietriș0.5-20 200-

500500-700 8-10 3-15 0.2-2 Scobar

Mreana

Curs de apă situatîn zona de câmpie

RO06 11,12, 16

10-2000 a-silicioasăb-calcaroasă

nisip,

argilă<8 <200 400-600 9-11 <3 <0.3 Clean

Biban

Tip

Sim

bol

Eco

reg

iune

a

Parametrii

Supr

afaț

akm

2

Geo

logi

a

Stru

ctur

alit

olog

ica

Pan

ta

‰

Alt

itud

inea

mdM

N

Pre

cipi

tații

mm

/an

Tem

pera

tur

a 0 C q

l/s/k

m2

q 95%

l/s/k

m2

Tip

ul

bioc

enot

icpo

ten

țial –

faun

api

scic

olă

c-organică mâloasă, mâl Crap

Sector de curs deapă situat în zonade câmpie

RO08 12 1000-5000

a-silicioasăb-calcaroasăc-organică

nisip,

mâl

0.5 - 5 <200 400-600 9-11 1-3 0.2-0.4

Clean

Biban

Sector de curs deapă situat în zonade câmpie

F>3000 km2 -ECO 11

F>5000 km2 - ECO12,16

RO10

RO10*

11

12,16

>3000

>5000


nisip,

mâl,

argilă

0.5 - 5 <200 400-600 9-11 2-10 0.05-1 Scobar

Mreana

Clean

Sector de curs deapă cu zone umedesituat în zona decâmpie

F>3000 km2 -ECO 11

F>5000 km2 - ECO12,16

RO11

RO11*

11

12, 16

>3000

>5000


nisip,

mâl ,

argilă

<1 <200 400-600 9-11 2-10 0.1-1 Mreana,

Crap

Tip

Sim

bol

Eco

reg

iune

a

Parametrii

Supr

afaț

akm

2

Geo

logi

a

Stru

ctur

alit

olog

ica

Pan

ta

‰

Alt

itud

inea

mdM

N

Pre

cipi

tații

mm

/an

Tem

pera

tur

a 0 C q

l/s/k

m2

q 95%

l/s/k

m2

Tip

ul

bioc

enot

icpo

ten

țial –

faun

api

scic

olă

Cursuri de apă influențate calitativ de cauze naturale și cursuri de apă temporare

Cursuri de apăinfluențate dinpunct de vederecalitativ de cauzenaturale

RO16 10-1000

Curs de apănepermanent situatîn zona de dealuriși podișuri

RO18 10-1000 a-silicioasăb-calcaroasă

pietriș, nisip,mâl

5-30 200-500

450-550 8-10 1.5-7 0

Curs de apănepermanent situatîn zona de câmpie

RO19 10-2000 a-silicioasăb-calcaroasă

nisip, mâl <8 <200 400-500 9-11 <2 0

Notă:Specii de pești prezente :* cegă, păstrugă, nisetru, morun, scrumbia de Dunăre, lin, plătică, somn, șalău, avat, mreană, asprete** păstrugă, nisetru, morun, plătică, caras, somn, șalău, avat, cegă

Referitor la tipologiile generale europene, se menţionează că pentru România au fostidentificate 6 tipuri generale europene (Broad types), respectiv Broad type 1 (Râuri foarte mari,bazin hidrografic >10 000 km2), Broad type 4 (Zona de câmpie-altitudine ≤200 m, geologiecalcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic mediu-mare 10-10 000 km2), Broad type 5 (Zona decâmpie- altitudine ≤200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic(≤100 km2)), Broad type 10 (Alti tudine medie 200-800 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazinhidrografic mediu-mare (100-10 000 km2)), Broad type 11 (Altitudine medie 200-800 m,geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic (≤100 km2)), Broad type 20(Mediteraneene, cursuri temporare sau intermitente), acestea corespunzând în totalitate şitipurilor din actualul Plan de Management.

În Tabelul 3.2 este prezentată corespondența dintre tipurile generale de râuri definite lanivel european şi tipologiile la nivel s.h.Siret pentru primul Plan de Management Bazinal şipentru cel de-al doilea Plan de Management.

Tabelul 3.2 Corespondența dintre tipurile generale de râuri definite la nivel europeanşi tipologiile din s.h Siret. pentru primul Plan de Management Bazinal şi pentru cel de-aldoilea Plan de Management Bazinal.

Tipologie europeană Tipologie PM I Tipologie PM II

11 RO01 RO01

10 RO02 RO02

11 RO04 RO04

10 RO05 RO05

5 RO06 RO06

4 RO07 RO07

4 RO08 RO08

4 RO09 RO09

4 RO10 RO10

4 RO10* RO10*

4 RO11 RO11

4 RO11* RO11*

1 RO12 RO12

1 RO13 RO13

1 RO14 RO14

1 RO15 RO15

20 RO17 RO17

20 RO18 RO18

20 RO19 RO19

20 RO20 RO19

Tipologia lacurilor naturale

În ceea ce privește criteriile utilizate pentru clasificarea tipologică abiotică a lacurilornaturale, menționăm că s-au menţinut criteriile utilizate în Primul Plan de Management Bazinal,respectiv: clasa de altitudine la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, geologiabazinului de recepţie al lacului (exprimată prin alcalinitate). Referitor la parametrul geologie seprecizează că nu există întotdeauna o relaţie biunivocă între alcalinitatea apei lacului şi rocadominantă în bazinul de recepţie, în procesul de definire a tipologiei considerându-se geologiareală a zonei, acolo unde natura substratului a fost evidentă.

Se menţionează că valoarea limită minimă pentru criteriul de suprafaţă a lacului stabilităde Directiva Cadru Apă este de 0,5 km2, însă având în vedere relevanţa şi importanţa unor lacurinaturale cu suprafaţă sub 0,5 km2, au fost incluse în clasificarea tipologică şi unele lacuri cusuprafaţă mai mică de 0,5 km2.

În ceea ce priveşte tipurile generale la nivel european, criteriile abiotice ce au fost luate înconsiderare sunt următoarele: altitudinea la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului,geologia bazinului de recepţie al lacului.

Reactualizarea tipologiei lacurilor naturale

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring,până în prezent fiind investigate și evaluate elementele biologice fitoplancton, fitobentos şimacronevertebrate bentice. Aplicând principiul ierarhizării elementelor biologice în funcţie dereprezentativitatea lor, macrozoobentosului i-a revenit un rol deosebit în stabilirea tipologieibiotice. Definirea tipologiei biotice a lacurilor reprezintă o completare şi verificare a tipurilorcare au fost delimitate abiotic.

În acest sens, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri naturaleau fost redefinite.

Ca rezultat al prelucrării și analizării datelor privitoare la elemente biologicemenționate, unele tipuri abiotice de lacuri naturale au fost grupate pe baza caracteristicilorbiotice comune.

Analiza a determinat reducerea tipurilor de la 18 la 9 prin gruparea tipurilor: ROLN01 cuROLN02 (roca dominantă-siliciu, rezultând noul tip ROLN01), ROLN03 cu ROLN04 și cuROLN05 (roca dominantă-calcar, rezultând noul tip ROLN02), ROLN07 cu ROLN08, ROLN09și cu ROLN13 (substrat dominant-turba, rezultând noul tip ROLN04), ROLN10 cu ROLN11(rezultând noul tip ROLN05), ROLN15 cu ROLN16 (rezultând noul tip ROLN07), ROLN17 cuROLN18 (roca dominantă siliciu, rezultând noul tip ROLN08).

De asemenea, există situaţii de redenumire a tipurilor: vechiul tip ROLN06 a primitdenumirea de ROLN03 iar tipul ROLN14T (lacuri terapeutice) s-a redenumit ROLN06T.

Totodata s-a definit un tip de lac nepermanent încadrat în tipologie separată (ROLN09), acărui validare biotică se va realiza ulterior, fiind propus un studiu de cercetare în acest sens.

La nivel s.h. Siret a fost definit 1 tip de lac natural, prezentat în Tabelul 3.3 Tipologialacurilor naturale şi în Figura 3.4 Tipologia lacurilor.

Tabel 3.3 -Tipologia lacurilor naturale la nivelul s.h Siret

Nume tip Caracterizare lac Ecoregiune Altitudine (m) Adâncime medie (m) Geologie SuprafațăROLN08 Zonă montană, adâncime foarte mică și

mică, siliciu, suprafață foarte mică10 <800 < 3 și

3 - 15siliciu SS

În privinţa tipurilor definite la nivel european, se menţionează că pentru România au fostidentificate 4 tipuri generale (pe baza datelor raportate în primul Plan de Management), respectivBroad type 1 (Foarte mari și adânci, cu suprafața >100 km2 și adâncime > 15 m (stratificate)),Broad type 3 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, stratificate, geologie calcaroasă sau mixtă),Broad type 4 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, foarte puținadânci/nestratificate) și Broad type 6 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie organică(humică) și calcaroasă sau mixtă).

Datorită grupării semnificative a unor tipologii, care a condus la actualizarea tipologieilacurilor naturale, stabilirea corespondenţei cu tipurile de lacuri naturale definite la niveleuropean se va realiza ulterior celui de al 2-lea Plan de Management**.

Tipologia lacurilor de acumulare

Pentru stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor de acumulare s-au luat în considerareaceiași parametri ca şi în Primul Plan de Management Bazinal și anume: altitudinea la care estesituat lacul, geologia bazinului de recepţie a lacului, adâncimea medie a lacului și timpul deretenţie.

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring,fiind investigate fitoplanctonul și fitobentosul. Aplicând principiul ierarhizării elementelorbiologice în funcţie de reprezentativitatea lor, fitoplanctonului i-a revenit un rol esenţial înstabilirea tipologiei biotice.

Reactualizarea tipologiei lacurilor de acumulareMenționăm că, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri de

acumulare au fost reanalizate, validate și regrupate pe baza caracteristicilor biotice comune.În consecință, tipurile s-au redus de la 14 la 7: prin gruparea ROLA01 cu ROLA02 a

rezultat noul tip ROLA01, prin gruparea ROLA03 cu ROLA04 rezultând noul tip ROLA02,prin gruparea ROLA06 cu ROLA08 rezultând noul tip ROLA04, prin gruparea ROLA07 cuROLA10 rezultând noul tip ROLA05, prin gruparea ROLA09 cu ROLA11 rezultând noul tipROLA06 iar prin gruparea tipurilor ROLA12, ROLA13 și ROLA14 a rezultat noul tipROLA07.

Vechiul tip ROLA05 a primit denumirea de ROLA03.La nivelul s.h. Siret s-au identificat 5 tipuri de lacuri de acumulare, prezentate în Tabelul

3.4-Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul s.h. Siret și în Figura 3.4 - Tipologialacurilor la nivelul s.h. Siret

** agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unuiproiect de cercetare

Tabel 3.4- Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul s.h. Siret

Numetip

Caracterizarelac Ecoregiune

Altitudine(m)

Adâncimemedie (m)

Geol. –alcal.

(meq/l)

Timp deretenție /

subtip

ROLA01

Zonă decâmpie,adâncime mică,calcar/siliciu

11, 12, 16 < 200 3-15siliciu/calcar

mareROLA01a

mediuROLA01b

mic ROLA01c

ROLA02

Zonă decâmpie,adâncimefoarte mică,calcar/siliciu

11, 12, 16 <200 <3siliciu/calcar

mareROLA02a

mediuROLA02b

mic ROLA02c

ROLA04

Zonă de deal șipodiș,adâncimemare, calcar/siliciu

10, 16 200-800 >15siliciu/calcar

mareROLA04a

mediuROLA04b

ROLA05

Zonă de deal șipodiș,adâncime mică,calcar/ siliciu

10, 11, 12,16

200-800 3-15siliciu/calcar

mareROLA05a

mediuROLA05b

mic ROLA05c

ROLA06

Zonă de deal șipodiș,adâncimefoarte mică,calcar/siliciu

10, 12 200-800 <3siliciu/calcar

mareROLA06a

mediuROLA06b

mic ROLA06c

16

3.2.2. Condiţiile de referinţă pentru apele de suprafaţă

Consideraţii generale

Directiva Cadru Apă (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condiţiilor de referinţă pe bazaelementelor biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice specifice fiecărui tip de corp de apă.

Condiţiile de referinţă sau starea foarte bună reprezintă o situație din prezent sau dintrecut fără presiuni antropice sau cu presiuni antropice foarte reduse, care nu determină efecteecologice sau care are efectele ecologice foarte reduse. Acesta înseamnă că pot fi considerate cafiind secțiuni de referință inclusiv acele secțiuni care prezintă perturbări foarte reduse față destarea naturală, nealterată.

Definirea condiţiilor de referinţă s-a realizat în mod preponderent prin metoda abordăriispaţiale, constând în selectarea secţiunilor de referinţă sau a celor mai bune secţiuni disponibilepe baza unor criterii specifice, completată cu date din literatura de specialitate, iar în unele cazuricu abordarea intitulată „expert judgement” (experienţa expertului). Lipsa datelor istoricerelevante a evidenţiat de asemenea dificultatea procesului de stabilire a condiţiilor de referinţăpentru diferite tipuri de cursuri de apă. În cazul fluviului Dunărea, această dificultate a fostsemnalată şi de celelalte state din bazinul Dunării.

Pentru selectarea secțiunilor de referință au fost utilizate criterii care sunt în concordanţăcu cele recomandate de Ghidul REFCOND No10*. Criteriile respective servesc ca instrumentde screening şi împreună cu criteriile ecologice/starea ecologică (ce au fost utilizate într-o etapăulterioară primului Plan de Management), au condus la selectarea secțiunilor pe baza cărora sedetermină valorile de referință. Secţiunile de referinţă definite prin luarea în considerare aacestor criterii, acoperă variabilitatea temporală şi spaţială ce se manifestă în cadrul tipuluirespectiv.

Deasemenea, au fost utilizate şi criteriile agreate în cadrul procesului de intercalibrare, înscopul selectării secţiunilor de referinţă/lacurilor de referinţă şi a secțiunilor mai puțin impactateantropic (acolo unde nu se mai pot identifica secțiuni de referință/ lacuri de referință).

În concluzie, în cadrul actualului ciclu de planificare s-au utilizat atât criteriile privindscreening-ul presiunilor cât şi criteriile privind starea ecologică a corpurilor de apă, precum şiexistența unor date şi informaţii suplimentare privind prezența presiunilor și a impactul acestoraasupra stării corpurilor de apă.

Pentru definirea valorilor caracteristice condiţiilor de referinţă în cazul râurilor au fostanalizate datele privind macronevertebratele, fitoplanctonul și fitobentosul, fiind corelate cuinformaţiile privind ihtiofauna potenţială (stabilită de academicianul P. Bănărescu) având învedere reprezentativitatea elementelor biologice, precum şi disponibilitatea datelor. Pentruanaliza comunităţilor de macronevertebrate, fitobentos şi fitoplancton s-a folosit abordareamultimetrică, reprezentată de utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferitde aceştia. Acestor indecşi li s-au stabilit valori de referință.

Pentru tipurile de cursuri de apă RO01-RO05 comunitatea fitoplanctonică nu estereprezentativă în stabilirea condiţiilor de referinţă şi a stării ecologice, fiind utilizată numaipentru a furniza informaţii suplimentare în evaluarea stării ecologice.

Prin reactualizarea aplicării criteriilor privind selectarea secțiunilor de referință în anul2014, la nivelul s.h. Siret au fost selectate 7 secţiuni de referinţă şi 5 de secţiuni din categoriacele mai bune secţiuni disponibile.

17

Condiţiile de referinţă pentru lacurile naturale

În ciclul de planificare actual, prin analiza comunităţilor de fitoplancton,macronevertebrate şi fitobentos şi prin utilizarea abordării multimetrice, reprezentată deutilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit, s-au stabilit valori de referințăpentru indecșii componenți ai indicilor multimetrici utilizați în evaluarea stării elementelorbiologice menționate.

3.3. Delimitarea corpurilor de apăÎn primul Plan de Management al spațiului hidrografic Siret conform cerințelor art. 2.10

al Directivei Cadru Apă a fost definită și stabilită noțiunea de „corp de apă de suprafață” ca fiindun element discret și semnificativ al apelor de suprafață, respectiv: râu, lac, canal, sector de râu,sector de canal, ape tranzitorii si ape costiere.

Corpul de apă este unitatea care se utilizează pentru stabilirea, raportarea și verificareamodului de atingere al obiectivelor țintă ale Directivei Cadru a Apei, astfel că delimitarea corectăa acestor corpuri de apă stă la baza elaborării şi implementării tuturor cerinţelor directivei.

Delimitarea corpurilor de apă s-a realizat pe baza Instrucţiunilor metodologice pentrudelimitarea corpurilor de apă de suprafaţă - râuri şi lacuri, elaborate de Administraţia Naţională„Apele Române” având la bază recomandările Ghidului Comisiei Europene Strategia Comună deImplementare a Directivei Cadru Apă (2000/60/EC) - Ghidul nr. 2 privind identificareacorpurilor de apă.

În perioada 2013 – 2014, s-a reanalizat delimitarea corpurilor de apă, aplicându-se aceleasicriterii de bază și adiționale utilizate în primul Plan de Management.

Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață s-a ținut cont de următoarele criterii debază:

categoria de apă de suprafață;

tipologia apelor de suprafaţă;

caracteristicile fizice (geografice sau hidromorfologice) ale apelor de suprafaţă;Pentru un nivel de încredere mai ridicat, la delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă s-au

considerat, în mod suplimentar, următoarele criterii adiţionale:

starea apelor care ia în considerare și presiunile și impactul acestora. Un element discretde apă de suprafață nu trebuie să conţină elemente semnificative ale unor stări diferite.Un “corp de apă” trebuie să aparţină unei singure clase de stare.

zonele protejate - în procesul de sub-divizare progresivă a apelor în unităţi din ce în cemai mici, s-a păstrat un echilibru între limitele zonelor protejate şi descrierea corectă astării apelor, precum şi necesitatea evitării fragmentării apelor de suprafaţă într-un numărprea mare de corpuri de apă.

alterările hidromorfologice, luând în considerare desemnarea în primul Plan deManagement a corpurilor de apă puternic modificate (CAPM) și a corpurilor de apăartificiale (CAA)

La fel ca și în primul ciclu de planificare, pentru delimitarea corpurilor de apă desuprafaţă au fost luate în considerare toate râurile al căror bazin hidrografic au o suprafaţă maimare de 10 km2, lacurile naturale cu suprafața mai mare de 50 ha, precum şi lacurile deacumulare cu suprafață la nivelul normal de retenție mai mare de 50 ha.

18

Deși delimitarea corpurilor de apă mici ( râuri cu bazine hidrografice mai mici de 10 km2

și a lacurilor cu o suprafață mai mică de 50 ha ) nu este o cerință a DCA, acestea au fost luate înconsiderare și delimitate ca și corpuri de apă datorită importanței lor la nivelul spațiuluihidrografic Siret sau datorită localizării în zone protejate, aplicând pentru ele același nivel deprotecție ca și pentru corpurile de apă delimitate. Astfel, s-a ţinut cont de abordarea prezentatămai sus şi în anumite cazuri (bazine hidrografice mici), întregul curs de apă s-a considerat cafiind un singur corp de apă, în cazul în care întregul bazin nu este impactat sau este influenţat, înprincipal, de o anumită presiune.

În perioada 2013 - 2014, redelimitarea corpurilor de apă s-a realizat ca urmare amodificării tipologiei corpurilor de apă (de exemplu gruparea tipologiilor RO17 cu RO18 -tipologii specifice corpurilor de apă nepermanente), a rezultatelor studiilor de cercetare elaboratede institutele de specialitate, precum și a datelor și informațiilor noi disponibile, obținute dinteren, în perioada 2011-2013.

Introducerea acestor aspecte în analiza delimitării corpurilor de apă, au condus la:

gruparea/agregarea și scindarea unor corpuri de apă în funcţie de categoria corpului deapă, tipologie, mărimea corpului de apă, starea lor, etc.;

eliminarea unui număr de corpuri de apă nepermanente care prezentau secare anuală;

de asemenea, au existat și situații de schimbare de nume sau de cod al corpului de apă.

Având în vedere cele menționate mai sus, la nivelul spatiului hidrografic Siret, s-aidentificat un număr total de 362 corpuri de apă de suprafaţă, din care:

347 corpuri de apă - râuri, dintre acestea un număr de 18 corpuri de apă sunt reprezentatede corpuri de apă nepermanente, iar restul de 327 sunt corpuri de apă permanente;

2 corpuri de apă - lacuri naturale (dintre care 2 cu suprafaţa mai mică de 50 ha);

13 corpuri de apă - lacuri de acumulare;

2 corpuri de apă artificiale (2 corpuri de apă râuri – canale şi derivaţii)În spațiul hidrografic Siret, cel mai lung corp de apă are 468,83 km, cel mai scurt 0,88

km, iar lungimea medie este de 27,4 km.

La nivelul spațiului hidrografic Siret s-a identificat un număr de 362 corpuri de apă desuprafaţă, prezentate în figura 3.5 şi tabelul 3.5, clasificate în următoarele categorii: 333 corpuride apă naturale, 14 corpuri de apă puternic modificate râuri, 13 lacuri de acumulare și 2 corpuride apă artificiale. Din cele 362 corpuri de apă de suprafață, 18 de corpuri de apă (cca 4,97%)sunt corpuri de apă nepermanente, din care 18 sunt râuri și 0 lacuri.

19

Tabel 3.5 Corpurile de apă delimitate la nivelul spațiului hidrografic Siret

Categorii de apă de suprafaţăNr. corpuri de apă delimitate în

cel de-al doilea Plan deManagement

Corpuri de apă naturale, din care: 333

Râuri 331

Lacuri naturale 2

Corpuri de apă puternic modificate, din care: 27

Râuri 14

Lacuri de acumulare 13

Corpuri de apă artificiale 2

Număr total corpuri de apă de suprafaţă la nivelulspațiului hidrografic Siret

362

20

Figura 3.5 – Corpurile de apă de suprafață din spațiul hidrografic Siret

21

3.4. Presiunile semnificative

Elemente metodologice pentru evaluarea surselor de poluare semnificative

În conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apă, se consideră presiuni semnificativepresiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat.După modul în care funcţionează sistemul de recepţie al corpului de apă se poate cunoaştedacă o presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şicu caracteristicile particulare ale bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilorsemnificative.

O alternativă este aceea ca înţelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplude reguli care indică direct dacă o presiune este potenţial semnificativă. O abordare de acesttip este de a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantăpentru corpul de apă. În acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste carepresiunile pot fi potenţial semnificative şi substanţele şi grupele de substanţe care trebuie luateîn considerare

Având în vedere noile cerințe de raportare ale Comisiei Europene privind planul demanagement, s-a revizuit metodologia privind identificarea presiunilor semnificative şievaluarea impactului asupra corpurilor de apă de suprafaţă pentru cel de-al doilea Plan deManagement al bazinelor/spaţiilor hidrografice. În cadrul acestui proces, s-au utilizat date şiinformaţii la nivelul anului 2013, respectiv 2011-2012 (pentru situaţiile în care nu au existatdate pentru anul 2013), în vederea corelării cu anul/perioada de referinţă pentru evaluareastării corpurilor de apă.

Pentru cel de-al doilea Plan de management încadrarea presiunilor s-a realizat pe bazatipurilor de presiuni recomandate de Ghidul EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan deManagement, respectiv: presiuni punctiforme, difuze, alterări hidromorfologice (inclusivprelevări de apă), presiuni cantitative pentru apele subterane, alte presiuni antropice, presiuninecunoscute, etc.

Etapele pentru reevaluarea presiunilor semnificative cuprind:

Analiza și evaluarea presiunilor potenţial semnificativeAceastă analiză a avut ca punct de plecare lista presiunilor identificate la nivelul

spaţiului hidrografic SiretAstfel, identificarea tuturor tipurilor de presiuni s-a realizata având în vedere

integrarea datelor şi informaţiilor disponibile, şi anume:- informaţii din procesul de implementare și raportare a cerințelor Directivelor

Europene;- date cuprinse în avize şi autorizaţii de gospodărirea apelor;- rezultatele aplicării instrumentelor de modelare pentru emisiile de nutrienți din

sursele punctiforme și difuze;- date statistice privind utilizarea terenului, aplicarea fertilizanţilor, etc.Analiza și evaluarea presiunilor potenţial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor

din documentul Elemente metodologice privind actualizarea identificarii presiunilorsemnificative si evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă –Identificarea corpurilor de apă care prezinta riscul de a nu atinge obiectivele DirectiveiCadru Apa, criterii care urmează aceeași abordare ca și în primul Plan de management.

22

Validarea presiunilor semnificative cu atingerea obiectivele de mediu alecorpurilor de apă

“Presiunile semnificative” sunt acele presiuni care fie singure, fie în combinațiecu alte presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu înconformitate cu Articolul 4(1) al DCA, incluzând atingerea stării bune, starea denedeteriorare, împiedicarea tendinței ascendente semnificative și durabile a poluăriiapei subterane și atingerea obiectivelor DCA pentru zonele protejate.

Având în vedere rezultatele evaluării stării apelor din cap. 6.2, stabilirea presiunilorsemnificative s-a realizat astfel: dacă obiectivele de mediu ale corpului de apă au fost atinse,nu sunt identificate presiuni semnificative; dacă obiectivele de mediu nu au fost atinse, setrece la identificarea presiunilor semnificative.

Pe lângă criteriile prevăzute în metodologia privind actualizarea identificării presiunilorsemnificative şi evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă s-a aplicatabordarea la nivel de sub-bazin hidrografic / bazin hidrografic, astfel încât în procesul deidentificare a presiunilor semnificative punctiforme şi difuze se ţine cont de presiunile dinamonte şi care pot avea impact în aval.

3.4.1. Surse punctiforme de poluare semnificative

La stabilirea presiunilor potenţial semnificative – surse punctiforme s-a aplicat un set decriterii care au condus la identificarea presiunilor potenţial semnificative punctiforme,având în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă desuprafaţă, respectiv:

a. Aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerinţele Directivei privindepurarea apelor uzate urbane - Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitoriechivalenţi (l.e.) care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără staţii de epurareşi care evacuează în resursele de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. suntconsiderate surse semnificative punctiforme dacă au sistem de canalizare centralizat; deasemenea, sunt considerate surse semnificative de poluare, aglomerările umane cusistem de canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta şi epura amestecul de apeuzate şi ape pluviale în perioadele cu ploi intense;

b. Industria:

i. Instalaţiile care intră sub incidenţa Directiva 2010/75/CEE privind emisiileindustriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în RegistrulPolunaţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul demediu apă;

ii. Unităţile care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţeprioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţeleDirectivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluareacauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii;

iii. alte unităţi care evacuează în resursele de apă şi care nu se conformeazălegislaţiei în vigoare privind factorul de mediu apă;

c. Agricultura:

i. Fermele zootehnice care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/CEE privindemisiile industriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în

23

Registrul Polunaţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentrufactorul de mediu apă;

ii. Fermele care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţeprioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţeleDirectivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluareacauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii);

iii. alte unităţi agricole cu evacuare punctiformă şi care nu se conformeazălegislaţiei în vigoare privind factorul de mediu apă;

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative cuobiectivele de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă) s-austabilit presiunile semnificative punctiforme.

La nivelul spaţiul hidrografic Siret sunt inventariate un număr de 186 utilizatori de apăcare folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. În urma analizăriisurselor de poluare punctiformă, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, au rezultatun număr total de 100 surse punctiforme potențial semnificative (47 urbane , 52 industriale,1 agricole și 0 alte presiuni).

În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor surse de poluarepunctiforme:

Surse de poluare urbane/aglomerări umaneÎn general, în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane

(Directiva 91/271/EEC) apele uzate urbane ce pot conţine ape uzate menajere sau amestecuride ape uzate menajere, industriale şi ape meteorice, sunt colectate de către sistemele decolectare/canalizare, conduse la staţia de epurare (unde sunt epurate corespunzător) şi apoievacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentraţiilor maxime admise delegislaţia în vigoare. România a obţinut perioada de tranziţie pentru implementarea acesteiDirective de maximum 12 ani de la aderare (31 decembrie 2018), întrucât sunt aglomerăriumane care nu se conformează acestor cerinţe, neavând sisteme de colectare şi/sau staţii deepurare cu dotare şi funcţionare corespunzătoare (cel puţin cu epurare mecanică şi biologicăpentru aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e. şi în plus treapta terţiară – pentruîndepărtarea nutrienţilor – pentru aglomerările cu peste 10000 l.e). Apele uzate urbane conţin,în special materii în suspensie, substanţe organice, nutrienţi, dar şi alţi poluanţi ca metalegrele, detergenţi, hidrocarburi petroliere, micropoluanţi organici, etc. depinzând de tipurile deindustrie existente, cât şi de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate.

În spaţiul hidrografic Siret există un număr de 332 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu oîncărcare organică totală de 3044899 l.e, considerate presiuni potențial semnificative.

24

În Tabelul 3.6 se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şisituaţia dotării cu sisteme de colectare și staţii de epurare, având în vedere încărcarea organicăbiodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013.

Tabelul 3.6 - Situaţia aglomerărilor umane, sistemelor de colectare și staţiilorde epurare, precum şi a încărcărilor organice totale

în spaţiul hidrografic Siret

Dimensiuneaglomerări

umane

Număr deaglomerări

umane

Nr.sisteme

decolectare

Nr.staţii deepurare

Încărcareorganică

totală (l.e)

> 150000 l.e. 2 2 2 50000015000 - 150000 l.e. 19 19 18 91506010000 - 15000 l.e. 10 5 4 1176792000-10000 l.e. 301 62 23 1512160

Total 332 88 47 3044899

Se menţionează că există un număr de 285 aglomerări umane (mai mari de 2000 l.e.)care nu au încă dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare de 47, 1 seconformează cerinţelor legislative. De asemenea, un număr de 244 aglomerări umane (maimari de 2000 l.e.) nu au încă dotare cu sisteme de colectare.

În figura 3.6 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) cu sisteme decolectare, iar în figura 3.7 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) şi tipul destaţii de epurare existente.

25

Figura 3.6 Aglomerări umane (>2000 l.e) – surse potențial semnificative depoluare, cu sistem de colectare în s.h Siret

26

Figura 3.7 Aglomerări umane (>2000 l.e) – surse potențial semnificative depoluare, cu stație de epurare în s.h Siret

27

De asemenea, la nivelul spațiului hidrografic Siret nu exista aglomerări umane cu maipuțin de 2.000 l.e. dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat, care să deţină staţii deepurare.

Se precizează că pe parcursul perioadelor cu ploi intense, s-au înregistrat evenimentede depăşire a capacităţii sistemelor de colectare a apelor uzate şi pluviale, în cazul a 28 rețelede canalizare.

Numărul şi tipul de aglomerări, precum şi măsurile privind colectarea şi epurareaapelor uzate au fost prevazute iniţial în Anexa 3 a Planului de implementare a Directivei91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, situaţia reflectând starea de fapt din anul2004. În perioada 2007-2013 această situaţie a fost reevaluată având in vedere dinamicaapariţiei şi desfăşurării programelor de investiţii pentru măsurile de colectare şi epurare. PrinProgramul Operational Sectorial “Mediu” (POS Mediu) 2007-2013, se susţine implementareamăsurilor în cadrul Axei prioritare 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă/apăuzată”, pe baza promovării şi realizării unor studii de fezabilitate la nivel de aglomerări şijudeţe, având în vedere situaţia din cadrul Master Planurilor Judetene elaborate.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificativepunctiforme– aglomerări umane cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialulecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul spațiului hidrografic Siret s-aidentificat un număr de 26 presiuni semnificative punctiforme urbane.

Surse de poluare industriale şi agricoleSursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin

evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua: substanţeorganice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şihârtie, fermele zootehnice etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industriachimică etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică,industria petrolieră etc.).

Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţeleDirectivei 2010/75/CEE privind emisiile industriale (prevenirea si controlul integrat alpoluarii) (Directiva IED), Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EECprivind poluarea cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii,Directivei privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole -91/676/EEC, Directivei 2012/18/CE privind accidentele majore (Directiva SEVESO III),precum şi cerinţele legislaţiei naţionale (HG 352/2005 privind modificarea şi completarea HGnr. 188/2002 privind aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare HG nr. 1038/2010pentru modificarea și completarea Hotararii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobareaProgramului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor si pierderilor de substanțe prioritarpericuloase).

La nivelul spaţiului hidrografic Siret, ţinând cont şi de inventarul privind emisiile,evacuările şi pierderile de substanţe prioritare (prezentat în detaliu la cap. 3.5), din cele 53surse punctiforme industriale şi agricole potențial semnificative identificate, 10 au instalaţiicare intră sub incidenţa Directivei IED. De asemenea, există 43 unităţi industriale şi agricole,altele decât unităţile care intră sub incidenţa Directivei IED.

În figura 3.8 se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare, industriale şiagricole.

28

Figura 3.8 Surse punctiforme potențial semnificative de poluare industriale și agricoledin s.h Siret

29

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificativepunctiforme– surse de poluare industriale și agricole cu atingerea obiectivelor de mediu(starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul spațiuluihidrografic Siret s-a identificat un număr de 25 presiuni semnificative punctiforme ( 24industriale și 1 agricolă).

3.4.2. Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de utilizare al terenului

Modul de utilizare al terenului

Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, în spaţiul hidrografic Siretse observă o diferenţiere netă a utilizării terenurilor, în concordanţă cu relieful. Astfel,suprafaţa acoperită de păduri cca 58,29 % (inclusiv alte terenuri cu vegetaţie forestieră) esteurmată de suprafaţa agricolă ce ocupă cca. 22,7 % din suprafaţa totală a spațiului hidrograficSiret, zonele urbane şi industriale ocupă o suprafaţa de 6,17% şi suprafaţa ocupată de apecca. 0,67 % (figura 3.9).

Fig.3.9 Utlizarea terenului în spațiu hidrografic Siret

La stabilirea presiunilor potențial semnificative difuze se au în vedere următoarelecategorii principale de surse de poluare difuze:

- aglomerările umane/localităţile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sistemecorespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din staţiile de epurare, precum şilocalităţile care au depozite de deşeuri menajere neconforme.

- agricultura: ferme agro-zootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizarea dejecţiilor, localităţile identificate ca fiind zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi dinsurse agricole, unităţi care utilizează pesticide şi nu se conformează legislaţiei în vigoare,alte unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative.

- industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deşeurineconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate.

29










29










30

În continuare, este prezentată o caracterizare a principalelor categorii de surse de poluaredifuze:

Surse de poluare urbane/aglomerări umaneÎn spaţiul hidrografic Siret fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită faptului

că la sfârşitul anului 2013, numai un procent de 49,74% din populaţia echivalentă (aaglomerărilor mai mari de 2000 l.e.) era racordată la sistemele centralizate de canalizare.

Din cele 332 aglomerări (>2000 l.e.) identificate în anul 2013, un număr de 88aglomerări erau dotate cu sisteme de canalizare. La poluarea difuză contribuie un număr de244 aglomerări mai mari de 2000 l.e. care nu beneficiază de sisteme de colectare a apeloruzate, precum şi un număr de 426 aglomerări mai mici de 2000 l.e. fără sisteme de colectare,considerate presiuni potențial semnificative pentru corpurile de apă care nu ating obiectivelede mediu.

Managementul necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilorconstituie o sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare alnămolului provenit de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă.Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectăriideşeurilor menajere prin construirea unor depozite de gunoi ecologice şi eliminareadepozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative difuze –aglomerări umane cu obiectivele de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică acorpurilor de apă), la nivelul spațiului hidrografic Siret s-a identificat un număr de 97presiuni semnificative difuze urbane.

Agricultura

Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluareadifuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special, nutrienţii şi pesticidele, dar şialţi poluanţi) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare etc).

Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de: stocarea şi utilizarea îngraşămintelor organice şi chimice; creşterea animalelor domestice; utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.

Datele cu privire la cantităţile de îngrăşăminte şi numărul de animale domestice lanivel naţional sau judeţean au fost preluate din Anuarul Statistic al României 2013 (cu date lanivelul anului 2012).

La nivel național s-au utilizat în anul 2012 cantităţi medii specifice de îngrăşămintechimice (exprimate în substanţă activă) de cca. 19,84 kg N/ha teren agricol, respectiv 7,73kg P/ha teren agricol; comparativ cu anul 2006, cantităţile de îngrăşăminte naturale utilizateau scăzut cu cca. 10,78%. Comparând cantităţile specifice de îngrăşăminte utilizate înRomânia cu cantităţile utilizate în statele membre ale UE, se observă că România se situeazăcu mult sub media europeană.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret erau utilizate cantităţi medii de cca. 11,01 kg N/hade teren agricol, respectiv 1,77 kg P/ha de teren agricol. În anul 2012, la nivelul spaţiuluihidrografic Siret numărul de animale echivalente (unitate vită mare) este estimat la cca. 1,08

31

milioane capete (reprezentând o densitate medie specifică de animale echivalente de 1,11 /hasuprafaţă agricolă).

Emisiile de nutrienţi din surse difuzePresiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole

difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prinaplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze depoluare.

Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions in RIver Systems) este folositpentru estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare punctiforme şi difuze. Modelul afost elaborat şi aplicat în primul Plan de management pentru evaluarea emisiilor de nutrienţi(azot şi fosfor) în mai multe bazine/districte hidrografice din Europa, printre care şibazinul/districtul Dunării. În ultimul timp, modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a fiaplicat atât la nivel naţional (al statelor din Districtul internaţional al Dunării), cât şi la nivelde sub-bazine internaţionale (Tisa).

Având în vedere că în perioda ulterioară elaborării primului Plan de management aufost realizate îmbunătățiri și actualizări ale modelului MONERIS și în prezent se deruleazăactivătăți de aplicare a acestuia la nivelul districtului internațional al Dunării, utilizând dateactualizate pentru perioada 2012-2013, rezultatele obținute vor fi incluse în planul demanagement pe parcursul anului 2015.

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor este maidificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere apoluării. Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri(căi) de producere a poluării difuze:

- depuneri din atmosferă;- scurgerea de suprafaţă;- scurgerea din reţelele de drenaje;- eroziunea solului;

- scurgerea subterană;- scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti.

În figurile 3.10 şi 3.11 se prezintă contribuţia modurilor de producere a poluării difuzecu azot şi fosfor pentru anul 2008, având în vedere căile prezentate mai sus.

32

Figura 3.10 Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu azot înspaţiul hidrografic Siret

De asemenea, modelul MONERIS cuantifică contribuţia diverselor categorii de sursede poluare la emisia totală de nutrienţi. Astfel pentru sursele difuze de poluare, acestecategorii de surse sunt reprezentate de: agricultură, localităţi (aşezări umane), alte surse (ex.depunerea oxizilor de azot din atmosferă), precum şi fondul natural. De subliniat este faptulcă, modelul MONERIS ia în considerare toate sursele de poluare şi nu numai pe aceleaidentificate ca fiind semnificative.

Figura 3.11 Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu fosfor înspaţiul hidrografic Siret

În Tabelul 3.7 se prezintă emisiile de azot şi fosfor din surse difuze de poluare, având învedere aportul fiecarei categorii de surse de poluare. Emisia difuză medie specifică pe suprafaţatotală pentru azot este de cca. 6,06 kg N/ha, iar pentru fosfor este de 0,61 kg P/ha.

32





2,54% 5,81% 1,96% 2,77%

67,88%

19,02%Depunere dinatmosfera

Scurgere desuprafata

0,78%0,83% 0,11%

22,18%

30,90%

45,17%

Depunere dinatmosfera


32









33

Tabel 3.7 Emisii de azot şi fosfor din surse difuze în spaţiul hidrografic Siret

Emisii de N din surse difuze(%)

Emisii de P din surse difuze(%)

Agricultura 48,59 20,66

Aşezări umane 25,41 52,52

Alte surse 18,28 20,88

Fond natural 7,72 5,94

Total surse difuze 100 100

Se observă că cca. jumătate din cantitatea de azot emisă de sursele difuze se datoreazăactivităţilor agricole, rezultând o emisie specifică de 5,05 kg N/ha suprafaţă agricolă. Semenţionează că aproximativ 53% din emisia totală difuză de fosfor se datoreazălocalităţilor/aglomerărilor umane, agricultura contribuind cu cca 21%, ceea ce reprezintă oemisie medie specifică de 0,22 kg/ha suprafaţă agricolă.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative difuze –activități agricole cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi stareachimică a corpurilor de apă), la nivelul spațiului hidrografic Siret s-a identificat un număr de88 presiuni semnificative difuze agricole.

3.4.3. Presiuni hidromorfologice semnificative

Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care suntsupuse corpurile de apă de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sunt necesare a fi cunoscuteşi monitorizate în scopul identificării şi desemnării corpurilor de apă puternic modificate,precum şi pentru luarea măsurilor de renaturare sau atenuare a alterărilor hidromorfologice .

Categoriile de lucrări hidrotehnice care se regăsesc la nivelul bazinelor/spaţiilorhidrografice sunt: baraje (acumulări), îndiguiri şi apărări de maluri, regularizări, derivaţiiexecutate pe corpurile de apă în diverse scopuri (protejarea populației împotriva inundațiilor,asigurarea cerinţei de apă, regularizarea debitelor naturale, energetic, etc), cu efectefuncţionale pentru comunităţile umane.

Criteriile utilizate pentru identificarea presiunilor hidromorfologice din Primul Plan demanagement al spațiului hidrografic Siret au fost utilizate și în cel de-al doilea Plan demanagement și au luat în considerare categoriile de lucrări hidrotehnice, magnitudineapresiunii şi efectele acestora asupra ecosistemelor. Pe baza acestor criterii s-au identificatcorpurile de apă care sunt posibil afectate de prezenţa acestor tipuri de lucrări hidrotehnice.

Pe baza Proiectului Regional UNDP-GEF al Dunării și a ghidului „Elementemetodologice privind actualizarea identificării presiunilor semnificative și a evaluăriiimpactului acestora asupra stării apelor de suprafață” au fost identificate presiunilehidromorfologice potențial semnificative, pe baza criteriilor definite în tabelul 6.7 din primulPlan de Management.

Pentru cel de-al doilea Plan de management, selectarea presiunilor hidromorfologicepotențial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor de mai sus și a recomandărilor Ghiduluieuropean de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management.

Tipurile de presiuni hidromorfologice potențial semnificative identificate la nivelulspațiului hidrografic Siret sunt datorate următoarelor categorii de lucrări:

34

Lucrări de barare transversală situate pe corpul de apă – de tip baraje, praguri defund, lacuri de acumulare - cu efecte asupra regimului hidrologic, stabilității albiei,transportului sedimentelor și a migrării biotei, care întrerup conectivitatealongitudinală a corpului de apă

Lucrări în lungul râului - de tip diguri, amenajări agricole și piscicole, lucrări deregularizare și consolidare maluri, tăieri de meandre - cu efecte asupra vegetației dinlunca inundabilă și a zonelor de reproducere și asupra profilului longitudinal al râului,structurii substratului și biotei, care conduc la pierderea conectivității laterale

Prelevări și restituții/ derivații - prize de apă, restituții folosințe (evacuări), derivațiicu efecte asupra curgerii minime, stabilității albiei și biotei.

Șenale navigabile – cu efecte asupra stabilității albiei și biotei.La nivelul anului 2013, în spațiul hidrografic Siret au fost identificate următoarele

presiuni hidromorfologice potențial semnificative:

Lacuri de acumulare

Au fost identificate un număr de 21 lacuri de acumulare a căror suprafaţă este mai marede 0,5 km2. Acumulările au fost construite cu scopuri multiple: apărare împotriva inundaţiilor,alimentare cu apă potabilă şi industrială, energetic, irigaţii, piscicultură. Cele mai importanteacumulări sunt: Izvoru Muntelui, Bucecea, Rogojești etc.

Regularizări şi îndiguiriLa nivelul spațiului hidrografic Siret, regularizările au o lungime totală de 570,2 km,

iar îndiguirile au o lungime totală de 249,63 km. Cele mai importante lucrări de regularizare şiîndiguiri sunt localizate pe râurile: Siret, Bistrița etc.

DerivaţiiAcestea sunt în număr de 2 şi au o lungime totală de 15,50 km şi au drept scop

suplimentarea debitului afluent pentru anumite acumulări, precum şi asigurarea cerinţei deapă pentru localităţile aferente producând modificări semnificative ale debitelor cursurilor deapă pe care funcţionează. Derivaţiile cele mai importante sunt: Canal Siret-Bărăgan și BistrițaCanal UHE

Prelevări/restituţii de apăPrelevările de apă și restituțiile (evacuările) produc alterări hidromorfologice

semnificative care se materializează prin modificarea caracteristicilor cursului de apă pe caresunt poziționate atât prizele de apă cât și evacuările de apă ale căror debite prelevate respectivrestituite, sunt semnificative din punct de vedere cantitativ.

Aplicând criteriile de stabilire a presiunilor semnificative, în spatiul hidrografic Siretnu sunt prelevări, care pot fi considerate prelevări semnificative de apă.

În anul 2013, la nivelul spațiului Siret s-au identificat 66 presiuni hidromorfologicepotențial semnificative.

În Figura 3.12 se prezintă presiunile hidromorfologice potențial semnificative (lucrăriexistente) din spațiul hidrografic Siret.

În urma aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative – alterărihidromorfologice cu atingerea obiectivelor de mediu de către corpurile de apă de suprafață, lanivelul spațiului hidrografic Siret nu s-au identificat presiuni hidromorfologice semnificative.

35

Figura 3.12 Lucrării hidrotehnice din s.h Siret

36

3.4.4. Proiecte viitoare de infrastructurăAvând în vedere obligaţiile României ca stat membru de a implementa cerinţele

Directivei Cadru a Apei 2000/60/EC, precum și faptul că la nivel european a fost aprobatăDirectiva privind Managementul Riscului la Inundaţii 2007/60/EC, măsurile de apărareîmpotriva inundaţiilor reprezintă o prioritate, iar lucrările aferente acestor tipuri de măsuri potconstitui obiectivele viitoarelor proiecte potenţiale de infrastructură.

Pe lângă presiunile hidromorfologice existente cu potenţial efect asupra stării corpurilorde apă, există o serie de proiecte aflate în diferite stadii de planificare şi implementare, carepot contribui la alterarea fizică a corpurilor de apă.

Viitoarele proiecte potenţiale de infrastructură au ca principale scopuri asigurareanecesarului de apă, protecția populației împotriva inundaţiilor, a valorilor soio-economice șiculturale, producerea de energie regenerabilă, asigurarea condițiilor de navigație etc. Acesteproiecte pot face obiectul unor evaluări de impact de mediu (EIA) şi/sau a unor evaluăristrategice de mediu (SEA) în timpul fazei de planificare a acestora, ţinând cont de presiuneapotențial semnificativă şi posibilul impactul asupra mediului acvatic.

Strategia Națională de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung afost aprobată prin HG nr. 846/2010, parcurgând procedura SEA, şi are ca obiectiv principalprevenirea şi reducerea consecinţelor inundaţiilor asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor,activităţilor socio-economice şi a mediului. Strategia vizează o gestionare integrată a apei şi aresurselor adiacente: amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia naturii,dezvoltarea agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii de transport, a construcţiilor şi azonelor turistice, protecţia individuală etc.

Obiectivele Strategiei Naționale de management al riscului la inundații sunt:

obiective sociale – cuprind prevenirea și minimizarea riscului la inundații a populației și acomunităților umane, prevenirea și minimizarea riscului la inundații al bunurilorpublice/comunitare (spitale, policlinici, scoli, etc.) și a zonelor recreaționale, minimizareadeteriorării stării de sănătate a populației ca urmare a impactului fenomenului de inundațiiși a poluării asociate acestuia.

obiective economice - cuprind prevenirea și minimizarea pierderilor economice prinreducerea riscului la inundaţii pentru zonele populate, obiectivele economice şi bunuriprin asigurarea protecţiei localităţilor pentru viituri cu probabilităţi de depăşire de 1%pentru zona urbană şi 10%, pentru zonele agricole, difererențiate pe diverse scenarii detimp.

obiective de mediu ale strategiei: satisfacerea cerințelor Directivei Cadru privind Apa aUniunii Europene, evitarea alterării și a influenței antropice în geomorfologia bazinelorhidrografice, prevenirea poluării cursurilor de apă și a apelor subterane ca urmare ainundațiilor și a efectelor asociate lor asupra calității ecologice a cursurilor de apă;protecția și îmbunătățirea calității terenurilor, iar acolo unde este posibil încurajareaschimbărilor în practica agricolă pentru a preveni sau minimiza scurgerea și inundațiileasociate ei ca urmare a unor lucrări agricole intensive; protecția și conservarea bunuriloristorice, a monumentelor, a ariilor protejate și a ecosistemelor; protecția și îmbunătățireaspecificului mediului înconjurator și a aspectului său estetic; minimizarea sau prevenireaimpactului schimbărilor climatice asupra producerii fenomenului de inundații.

Pe baza Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații s-au elaboratPlanurile pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor (PPPDEI),conform cerințelor Directivei 2007/60/CE (Directiva Inundații), în scopul reducerii risculuide producere a dezastrelor naturale (inundaţii) cu efect asupra populației, prin implementarea

37

măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone, pe termen mediu (2020). PPPDEI se vorfinaliza în perioada 2014-2015 şi vor constitui baza schemelor necesare asigurării protecţieibunurilor, proprietăţilor şi valorilor culturale pe fiecare bazin/spaţiu hidrografic. Pe bazaacestora se vor dezvolta Planurile de Amenajare ale bazinelor hidrografice şi Planurile deManagement al Riscului la Inundaţii.

PPPDEI presupune o serie de scenarii pe baza cărora vor fi prioritizate măsurile caretrebuie implementate în bazinele hidrografice, pe termen scurt pentru prevenirea inundaţiilor,luând în considerare respectarea condiţiilor de mediu, existenţa unor lucrări inginereşti,managementul integrat al zonei şi toate reglementările interne şi internaţionale din punct devedere al apărării împotriva inundaţiilor. Scenariile presupun luarea în considerare în speciala măsurilor non-structurale, respectiv creşterea capacităţii de intervenţie, mărirea precizieiprognozelor meteorologice şi hidrologice, etc. Prioritizarea măsurilor se va realiza pe bazaimportanţei lucrărilor propuse şi a zonelor cu grad mare de risc la inundaţii, urmând a seidentifica măsurile structurale şi nestructurale de maximă urgenţă necesare dezvoltariimanagamentului viiturilor în conformitate cu cerințele Uniunii Europene in domeniu. Deciziafinală privind prioritizarea acestor măsuri se va lua în funcţie de concluziile parcurgeriiprocedurii SEA.

Lucrările specifice, cu rol de diminuare a pagubelor produse de viituri au fost analizatepe baza calculelor hidraulice şi a hărţilor de hazard la inundaţii, identificându-se aceleamenajări hidrotehnice necesare pentru protecția populației împotriva inundaţiilor, a valorilorsoio-economice și culturale, care sunt conforme cu prevederile Strategiei Naţionale deManagement a Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung adoptată în baza Directivei2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii. Elaborarea scenariilor deamenajare a ţinut cont de principiile prevăzute în Strategia Naţională de Management alRiscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung.

Ţintele strategice, stabilite la nivel naţional în strategii, de care s-a ţinut cont şi laalegerea scenariilor de amenajare au fost :

reducerea numărului de persoane expuse riscului potenţial de inundaţii la viituri cu debiteavând probabilitatea de depăşire de 1%, cu 62% faţă de 2006, până in anul 2035;

reducerea vulnerabilităţii sociale a comunităţilor expuse la inundaţii - 50% în termen de10 ani şi până la 75% pe termen lung, în 30 de ani. Această ţintă va fi atinsă prinamenajarea integrată a bazinului hidrografic;

reducerea graduală a suprafeţelor potenţial inundabile la viituri cu debite avândprobabilitatea de depăşire de 1% cu 61% faţă de 2006, însoţită obligatoriu de măsuricompensatorii pentru reţinerea volumelor corespunzătoare de apă;

reducerea graduală a pagubelor produse de inundaţii infrastructurilor de traversare acursurilor de apă faţă de anul 2006 cu circa 80% , până în anul 2035;

reabilitarea în zone cu vulnerabilitate ridicată/relocare anuală a cel puţin 400 km de diguride protecţie împotriva inundaţiilor;

creşterea capacitaţii de transport a albiilor minore ale principalelor cursuri de apă cu celpuţin 30% până în anul 2035, prin măsuri de readucerea râului la starea iniţială.

Astfel, măsurile nonstructurale prevăzute de PPPDEI sunt următoarele:

promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şisilvice: modificarea acoperirii terenului prin împădurire conduce la micşorareacoeficientului de scurgere, respectiv la creşterea timpului de întârziere – rezultând astfelun potenţial mai mic de producere a viiturilor cu caracter torenţial.

38

actualizarea documentaţiilor de urbanism (PUG şi PUZ) ţinând seama de poziţiasuprafeţei libere a apei în cazul propagării pe cursurile de apă care traversează localitateaa unor debite cu valori corespunzătoare probabilităţilor de depăşire de 10%, 1% sau dupăcaz 0.5% sau 0.2% şi interzicerea amplasării locuinţelor şi a obiectivelor sociale, culturaleşi/sau economice în zonele potenţial inundabile

actualizarea planurilor de apărare judeţene, bazinale şi în special a celor de la obiectivelesituate în zonele inundabile, atât din cursurile de apă cât şi datorită celorlalte cauze(scurgeri de pe versanţi, torenţi, cursuri de apă locale necadastrate, ridicarea pânzeifreatice datorită nefuncţionării sistemelor de desecare etc.)

Măsurile structurale stabilite în capitolele Scenarii de amenajare, respectiv Plan demăsuri, au fost prioritizate astfel:

măsuri preventive pe termen lung referitoare la sistemul de supraveghere, elemente decontrol al modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de bazin hidrografic pentrureducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor structurale şi nestructurale carese propun a se realiza până în anul 2035;

măsuri preventive pe termen mediu referitoare la sistemul de supraveghere, elemente decontrol al modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de bazin hidrografic pentrureducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor structurale şi nestructurale carese propun a se realiza până în anul 2025;

măsuri de intervenţie pe termen scurt referitoare la punerea în siguranţă a structurilor deapărare existente cu rol important pentru reducerea gradului de pericol natural în zonalocalităţilor sau de importanţă economică deosebită, întărirea capacităţilor de apărare lanivel local în zonele de importanţă deosebită.

Toate aceste aspecte vor fi integrate în cadrul primului Plan de Management al Risculuila Inundații.

În cadrul acţiunilor de dezvoltare a Planului de Amenajare al bazinelor/spațiilorhidrografice s-a desfăşurat procesul de identificare şi prioritizare a proiectelor necesare pentruatingerea obiectivelor propuse de către strategiile naţionale din domeniu. Aceste acţiuni s-aumaterializat prin elaborarea unor liste cu proiecte împărţite pe trei orizonturi: termen scurt -până în anul 2015, termen mediu – perioada 2015-2020 şi termen lung - după anul 2020. Maimulte informaţii referitoare la aceste viitoare proiecte potențiale de infrastructură se regăsescîn Planul de Amenajare al spațiului hidrografic Siret, care a parcurs procedura SEA și care seaflă în curs de aprobare prin HG.

Analizând la nivelul spatiului hidrografic Siret tipul de proiecte/lucrări potențiale,acestea au ca scop, în principal:

Amenajarea cursurilor de apă pentru apărarea localităţilor împotriva inundaţiilor; Regularizarea şi apărarea malurilor; Amenajarea şi menţinerea stabilităţii şi capacităţii de transport a albiilor; Lucrări de stingere a torenților, de creare a zonelor cu perdele forestiere, de împădurire a

anumitor zone care să conducă la stabilizarea versanților, în scopul împiedicării produceriide viituri;

Producerea de energie regenerabilă; Reconstrucţia ecologică a râurilor; Înlăturarea urmărilor produse de calamităţile naturale (secete, inundaţii, alunecări de teren,

etc) Protecţia lacurilor.

39

Aceste viitoare proiecte de infrastructură au ca orizont de implementare perioada 2016-2020. Trebuie însă menţionat faptul că multe din acestea sunt potenţial realizabile, depinzândîn mare măsură de disponibilitatea de finanţare, precum şi de alte aspecte cum ar fi, deexemplu fezabilitatea tehnică, disponibilitatea terenurilor pe care se execută lucrările, etc.

3.4.5. Alte tipuri de presiuni antropice

În spaţiului hidrografic Siret, pe lângă presiunile potențial semnificative prezentateanterior, au fost identificate şi alte tipuri de activităţi/presiuni care pot afecta starea corpurilorde apă, respectiv: poluări accidentale, extragerea balastului şi nisipului din albiile minore alecursurilor de apă, exploatările forestiere, presiuni neidentificate, etc.

Surse cu potenţial de producere a poluărilor accidentaleCalitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de poluările

accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică, biologică saubacteriologică a apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor accidentale, acesteapot avea magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor deapă.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret s-a identificat un număr de 202 utilizatori de apă cepot produce poluări accidentale şi care şi-au elaborat Planuri proprii de prevenire şi combaterea poluărilor accidentale. În anul 2013, nu s-au înregistrat poluări accidentale ale cursurilor deapă de suprafaţă cu ape de mină, substanţe chimice organice şi anorganice, amestec de gaze,materii în suspensie din aluviuni.

Activităţi de piscicultură/acvaculturăO caracteristică importantă a spaţiului hidrografic Siret o reprezintă existenţa

iazurilor piscicole, precum şi realizarea de acumulări care au folosinţă piscicolă.La nivelul anului 2013, în spaţiul hidrografic Siret au fost inventariate 159 iazuri

piscicole şi amenajări cu folosinţă piscicolă, cu o suprafaţă totală de 1785,96 ha, nefiindconsiderate presiuni potențial semnificative la nivelul spațiului hidrografic Siret.

Practicarea activităţilor de piscicultură/acvacultură pot constitui presiuni asupra corpuluide apă atunci când:

- producţia de peşte este crescută fără asigurarea unor măsuri de purificare specifice aleapei, când pot apărea dejecţii sau scurgeri de substanţe organice şi nutrienţi conţinuţi înhrana administrată peştilor;

- nu este asigurată o structură adecvată pe specii în bazinele acvatice naturale/antropice.Modernizarea tehnologiilor de creştere poate sprijini practicile sănătoase, ecologice şi

reduce impactul negativ asupra mediului. Măsuri pentru dezvoltarea sectorului depiscicultură/acvacultură şi reducerea efectelor asupra resurselor de apă sunt menţionatedetaliat la cap. 9.1.

40

Alte presiuni relevante

Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apăO altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor

o constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formeiprofilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele dedegradare, mai ales de eroziune.

Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă este necesarăţinând seama de efectele pozitive legate de realizarea secţiunilor optime de scurgere,regularizarea şi igienizarea râului în zona de exploatare şi păstrarea talvegului natural alrâului.

Având în vedere importanţa acestei activităţi, desfăşurată de regulă în albiile minoreale cursurilor de apă, precum şi implicaţiile unei exploatări neraţionale asupra râurilor, şiaceastă presiune trebuie supusă inventarierii şi monitorizării.

Activităţile de extracţie a balastierelor trebuie să se conformeze autorizaţiilor şiavizelor emise, respectând cantităţile, termenele de exploatare, perioada de refacere amaterialului aluvionar din albie.

În cazul extragerii balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă,această presiune poate fi considerată importantă mai ales în cazul în care apar efecte negative,de natură:- hidraulică, constând în modificarea regimului natural al curgerii apei şi implicit al

transportului de aluviuni;- morfologică, constând din declanşarea şi/sau amplificarea unor procese de eroziune şi/sau

depunerea aluvionară în sectorul de influenţă al balastierei;- hidrogeologică, constând din modificarea regimului natural al nivelurilor apelor subterane

din zona adiacentă;- poluantă, constând din alterarea calităţii apelor de suprafaţă ca urmare a deversărilor

tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor;- afectarea lucrărilor de amenajare, de protecţie sau de traversare a albiei, cu influenţă

asupra siguranţei şi eficienţei funcţionării acestora sau afectarea altor infrastructuriinginereşti destinate captării apei;

- afectarea peisajelor.

De asemenea, această presiune poate avea un impact semnificativ mai ales în cazurileîn care condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodarire a apelor nu sunt respectate.Astfel este necesar să se respecte perimetrele de exploatare şi volumele de balast extrase să nudepăşească volumele depuse prin aport la viituri, etc.

Exploatările forestiereTot, în aceeaşi categorie de alte presiuni se pot înscrie şi exploatările forestiere, în cazul

în care acestea se fac haotic, nerespectând prevederile legale, efectul lor materializându-seasupra stabilităţii terenului (prin apariţia eroziunii, formarea de torenţi, alunecări de maluri,amplificarea viiturilor, scăderea ratei de realimentare a straturilor acvifere etc).

Astfel, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului silvic constituie o problemă de interesnaţional, mai ales astăzi, când schimbările climatice, ne conduc spre o stare naturală extremde precară. România, de-a lungul timpului, şi-a redus considerabil suprafaţa împădurită,ajungând în prezent la circa 6,52 milioane de hectare. Mica creștere înregistrata față de

41

Primul Plan de Management se datorează în principal unor reamenajări de păşuni împăduriteşi introducerii în fondul forestier a unor terenuri degradate şi a altora neîmpădurite.

♣♣ ♣

Concluzionând, în spațiul hidrografic Siret au fost identificate un număr total de 590presiuni potențial semnificative, tipul acestora fiind prezentat în figura 3.13. Se constată căponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile difuze - aglomerări umanefără sisteme de colectare și agricultură și de presiunile punctiforme - ape uzate evacuate de lasistemele de colectare și epurare a aglomerărilor.

Figura 3.13 Ponderea presiunilor potențial semnificative identificate în anul 2013

3.5 Inventarul privind emisiile, descărcările și pierderile de substanțe prioritare lanivelul spațiului hidrografic Siret

În conformitate cu prevederile Directivei 2008/105/CE privind standardele de calitate amediului în domeniul apei (articolul 5) modificată de Directiva 2013/39/CE, în ceea ceprivește substanțele prioritare din domeniul politicii apei, Statele Membre și ca urmare șiRomânia au obligația de a realiza inventarul emisiilor, evacuărilor și pierderilor de substanțeprioritare.

28%

0% 11%

41


♣♣ ♣





8%0%

7% 2%

44%

Presiuni punctiforme ape uzateurbane

Presiuni punctiforme revărsăriape pluviale

Presiuni punctiforme - InstalațiiNonIED

Presiuni punctiforme - IED

Presiuni difuze agricultură

Presiuni difuze aglomerări fărăsistem de canalizare

Sursă necunoscută

Presiuni hidromorfologice

41


♣♣ ♣





Presiuni punctiforme ape uzateurbane

Presiuni punctiforme revărsăriape pluviale

Presiuni punctiforme - InstalațiiNonIED

Presiuni punctiforme - IED

Presiuni difuze agricultură

Presiuni difuze aglomerări fărăsistem de canalizare

Sursă necunoscută

Presiuni hidromorfologice

42

Un astfel de inventar este deosebit de util în implemementarea diverselor cerințe aleDirectivei Cadru Apa și implicit a celor din Directiva Cadru Strategia pentru Mediul Marin2008/56/CE, pe baza acestuia putându-se identifica și stabili mai exact măsurile care vizeazăemisiile, evacuările și pierderile de substanțe prioritare (de ex. prin identificarea surselorprincipale de poluare, estimarea contribuției acestora la poluarea totală precum și prinidentificarea căilor de acces ale poluanților în mediul acvatic), dar și urmări eficiențaimplementării acestor măsuri. Pe de altă parte, pe baza inventarului se poate evalua anverguracontribuției surselor fondului natural geologic și a proceselor de transport pe distanțe lungi.Un alt rol important al inventarului este acela că permite identificarea lipsurilorinformaționale și ca urmare a necesitățile de dezvoltare de noi strategii și programe de acțiunecare să conduca la completarea necesarului de date și informații.

Un prim inventar al emisiilor, evacuărilor și pierderilor de substanțe prioritare s-arealizat la noi în țară în anul 2013, pentru fiecare dintre cele 11 bazine hidrografice cu datedin perioada 2010 – 2011 pentru metale și respectiv 2009 – 2011 pentru micropoluanțiorganici. Inventarul s-a elaborat pentru cele 33 grupe de substanțe prioritare și cei 8 alțipoluanți denumite în continuare generic „substanțe prioritare”. Elementele metodologicenecesare realizării inventarului național au avut la bază ghidul elaborat la nivel european încadrul Strategiei Comune pentru implementarea Directivei Cadru Apa 2000/60/EC, în spețăGhidul nr. 28 „Ghid Tehnic pentru pregătirea inventarului emisiilor, evacuărilor șipierderilor de substanțe prioritare și a celor prioritar periculoase” (2012).Inventarul național a fost realizat la nivelul celor 11 Adminstrații Bazinale de Apă urmărindun program de lucru bine stabilit constând în: elaborarea metodologiei naționale și stabilirea formatului de raportare (tabel 1 –

evaluarea relevanței substanțelor, tabel 1a – evaluarea adecvanței metodelor deanaliză, tabel 2 – realizarea inventarul propriu-zis, tabel 3 – date privind pesticidele sibiocidele folosite în agricultură): iunie - august 2012;

testarea metodologiei naționale de către cele 11 Administrații Bazinale de Apă pentruunul dintre sub-bazinele hidrografice aflate în administrarea lor (septembrie 2012);

îmbunătățirea metodologiei pe baza rezultatelor testării și a formatului de raportareincluzând realizarea unor scheme privind aportul și încărcarea cu substanțe prioritareprovenite din surse punctiforme (model 1) cât și a încărcării din surse difuze (model 2)(decembrie 2012);

realizarea inventarului la nivel de bazin/sub-bazin hidrografic pe baza metodologieiagreate (ianuarie – august 2013);

integrarea inventarului în raportul pe articolul 5 al DCA (septembrie - noiembrie2013).

Pentru elaborarea acestui prim inventar au fost utilizate toate informațiile disponibile, șianume:

datele de monitorizare a apelor (concentrații și încărcări) în conformitate curaportarea transmisă la CE, privind articolele 8 și 13 din DCA;

datele din sinteza calității apelor din România pentru perioda 2009 – 2011; datele privind emisiile anuale din surse punctiforme în conformitate cu raportarea

potrivit regulamentului nr. 166/2006 privind stabilirea unui Registru European alPoluanţilor Emiși şi Transferați (E-PRTR):(http://prtr.ec.europa.eu/PollutantReleases.aspx);

datele de monitorizare a emisiilor de substanțe raportate sub incidenta DirectiveiSubstanțe Periculoase 2006/11/CE, în speță urmărirea implementării programelor dereducere a poluării la nivelul operatorilor economici din cele 11 bazine hidrografice;

datele privind emisiile anuale din surse punctiforme de poluanti în apă, din cadrulraportării către Agenția Europeană de Mediu (EEA);

43

date privind monitorizarea apelor uzate; conectivitatea cu apele subterane - substanțele care au depășit valorile de fond pentru

apele subterane au fost considerate ca fiind potențial relevante și pentru apele desuprafață.

Etapele avute în vedere pentru stabilirea inventarului au constat în: Etapa 1 – Evaluarea relevanței substanțelor prioritare la nivelul sub-bazin hidrografic.

O substanță a fost considerată relevantă dacă cel puțin unul dintre următoarele criteriia fost îndeplinit: starea chimică proastă, dictată de substanța în cauză, a fost atinsă pentru cel puțin

un corp de apă; nivelul de contaminare cu substanța în cauză a fost mare mare decât jumătate din

standardul de calitate a mediului pentru cel puțin un corp de apă; rezultatele monitorizării au arătat o tendință crescătoare a concentrației medii

anuale pentru substanțe prioritar periculoase (antracen, difenileter polibromurat,cadmiu și compusii acestuia, cloralcani C10-13, di(2-etilhexil)ftalat, fluoranten,hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, hexaclorciclohexan, plumb și compușiiacestuia, mercur și compușii acestuia, pentaclorbenzen, hidrocarburi aromaticepoliciclice (benz(a)piren, benz(b)fluoranten, benz(k)fluoranten, benz(g,h,i)perilenși indeno(1,2,3-cd)piren)) în apă și sedimente;

altele:- datele din E-PRTR au evidențiat descărcări care au condus la concentrații care

au corespuns criteriilor de mai sus;- emisiile de substanțe prioritare de la alte surse semnificative de poluare au

corespuns criteriilor de mai sus (de ex. aglomerări umane, alte tipuri deindustrie);

- substanțele care nu au îndeplinit nici unul dintre criteriile de mai sus, dar fiindsubstanțe prioritar periculoase au fost considerate relevante pe baza opinieiexpertului (expert judgement);

- substanțele care au depășit valorile de fond pentru apele subterane.Rezultatul analizei efectuate la nivelul Administrației Bazinale de Apă Siret pentru

râuri, inclusiv lacurile de acumulare este prezentat în Tabelul 3.8.

Tabel 3.8 Substanțe relevante pentru râuri, incluzând lacurile de acumulare

ABA Sub-bazin hidrografic

Nr. substanțerelevante dintotal substanțemonitorizate

Nume substanțerelevante

Siret

Suceava; Moldova;Șomuzu Mare; Bistrița;Trotuș; Putna;RâmnicuSărat și Siret

0

Totodată, la nivelul ABA Siret au fost incluse în testul de relevanţă 2 lacuri naturale,rezultatele obţinute fiind:

pentru Lacul Lala: nici o substanţă relevantă din 25 monitorizate; pentru Lacul Roşu: nici o substanţă relevantă din 30 monitorizate.

44

Practic stabilirea relevanței s-a bazat cu precădere pe primele 2 criterii ale metodologiei,dar decizia finală a fost luată numai în situația existenței surselor de poluare punctiforme șidifuze. Au existat multe situații în care metoda de analiză nu a fost adecvată și fără existențaunor surse clare de poluare nu s-a putut lua decizia privind relevanța substanţelor prioritare,parte dintre cursurile de apă existe la nivelul ABA Siret.

Tabel 3.9 Metode inadecvate de analiză pentru substanțele prioritare

Spațiuhidrografic

Sub-bazinhidrografic

Nume substanță prioritară2012 2013

Siret

Suceava; Moldova;Șomuzu Mare;Bistrița; Trotuș;Putna;Râmnicu Săratși Siret

Hexaclorciclohexan Hexaclorciclohexan

Pesticide ciclodiene Pesticide ciclodiene

para-para - DDT para-para - DDT

Endosulfan Endosulfan

Trifluralin Trifluralin

Clopirifos Clopirifos

Benzo(b) fluoranten Benzo(b) fluoranten

Benzo(k) fluoranten Benzo(k) fluoranten

Benzo(g,h,i)-perilen Benzo(g,h,i)-perilen

Indeno(1,2,3-d)piren Indeno(1,2,3-d)piren

Benzen Benzen

Diclormetan Diclormetan

Triclormetan Triclormetan

Tetraclorură decarbon

Tetraclorură decarbon

1,2 - dicloretan 1,2 - dicloretan

Tricloretilenă Tricloretilenă

Hexaclorbutadienă Hexaclorbutadienă

Mercur Mercur

45

La fel s-a întâmplat și cu restul criteriilor, unde datele necesare luării unor astfel dedecizii au fost fie insuficiente, fie au lipsit (de ex.imposibilitatea stabilirii în cele mai multecazuri a tendinței concentrațiilor în apă și sedimente).

Etapa 2 – pentru substanțele care au trecut testul relevanței s-a realizat o analiză mult maidetaliată.

Pentru acest prim inventar s-a ales abordarea bazată pe calculul încărcării totale.Încărcarea oferă informații despre starea recentă de poluare. În p lus, acolo unde au fostdisponibile date pentru o perioadă mai lungă de timp, s-au putut obţine informații cu privire latendințele temporale. Practic, în această etapă s-au identificat potențialele surse punctiforme șidifuze de poluare, s-au adunat informații privind emisiile si transferul de substante prioritare,concentrațiile de substanțe prioritare și tendințele acestor concentrații în apă și sediment,încărcarile cu substanțe prioritare din apa uzată și receptori - în amonte și în aval de punctualde evacuare a apelor uzate, măsurile aplicate în vederea atingerii obiectivelor de mediu pentrusubstanța în cauză.

În vederea stabilirii încărcării anuale totala a râului cu substante prioritare s-a folositurmătoarea formulă de calcul:

Ia = încărcarea anuală (kg/an)Qt = media aritmetică anuala a tuturor debitelor zilnice (m3/s)Qi = debitul din momentul prelevării probei i (m3/s)Ci = concentrația măsurată în proba i (microg/l)Fc = factorul de corecție (se aplică în situația în care locația statiei de monitorizare a debituluieste diferită de cea în care se monitorizează calitatea apei

iar pentru încărcarea provenită din surse difuze s-a făcut o estimare prin diferența dintreîncărcarea totală și cea evacuată din surse punctiforme.

În situațiile în care încărcarea a fost mai mică decât cantitatea evacută de substanțeprovenite de surse punctiforme, se poate considera că cerințele pentru realizarea inventaruluiau fost îndeplinite. În cazul în care concentrațiile poluanți au fost mari, tendințele acestoracrescătoare, iar sursele difuze au fost identificabile, va fi necesară realizarea unei analize multmai detaliate pe baza unor abordări mai complexe decât cele folosite în primul inventar.Acestea din urmă vor fi aplicate pentru realizarea celui de-al doilea inventar.

Identificarea surselor de poluare punctiforme a fost în multe cazuri anevoioasa datorităfaptului că multe dintre substanțele prioritare găsite în receptorul de apă nu se corelează cuinformaţiile referitoare la evacuările utilizatorilor de apă, precum și datorită lipseiinformațiilor referitoare la producerea, utilizarea, interzicerea sau restricționarea utilizăriisubstanțelor prioritare cât și a acelora privind pesticidele și biocidele folosite în agricultură.

Contribuția din sursele difuze a fost estimată din calcul, numai rareori putând fiidentificate sursele potențiale de poluare. Acest fapt se datorează lipsei unor modele care săpermită o aproximare mai corectă și reală a valorii concentrației poluanților proveniți dinsurse difuze, în funcție de căile de acces și de sursele de proveniență ale acestora (de ex.estimarea cuantumului concentrațiilor de substanțe prioritare din depunerile atmosferice,

31,5361

cii

i

taFQC

QQI

46

agricultură, trafic și infrastructură urbană și periurbană, scurgeri accidentale, pierderi dinmateriale diverse etc. care ajung în apă).

În vederea actualizării și îmbunătățirii inventarului, în plus față de adăugarea de noidate/informații, se recomandă următoarele: refacerea screening-ului pentru substanțele prioritare atât în apă cât și în sedimente, în

special pentru substanțele pentru care metodele de analiză s-au schimbat/modificatpentru a îndeplini criteriile minime de performanță stabilite de Directiva 2009/90/CE;

stabilirea relevanței substanțelor prioritare rezultate în urma screening-ului pe bazacriteriilor din ghidul UE;

obținerea unui șir continuu de date de monitorizare a substanțelor prioritare în apă câtși în sediment pentru perioada de timp analizată;

implementarea metodelor adecvate de analiză pentru toate substanțele prioritare(metode care să îndeplinească criteriile minime de performanță pentru analizelechimice stabilite de Directiva 2009/90/CE);

considerarea și implementarea cerințelor noii Directive 2013/39/CE privindsubstanțele prioritare din domeniul politicii apei (ex. valori ale concentrației maximeadmisibile pentru fluoranten, plumb, naftalină, nichel, benz(b)fluoranten și antracen,precum și cele ale concentrației medii anuale pentru fluoranten, naftalină,benz(a)piren; pentru mercur nu se mai utilizează concentrația medie anuală ci numaiconcentrația maximă admisibilă);

îmbunătățirea metodologiei de stabilire a fondului natural; stabilirea unor programe de măsuri specifice substanțelor care generează neatingerea

obiectivelor de mediu, vizând reducerea substanțelor prioritare și eliminarea celorprioritar periculoase.

3.6 Evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu

Necesitatea de a analiza presiunile antropice şi impactul acestora este prezentată înarticolul 5 al Directivei Cadru, articol care precizează: Fiecare Stat Membru trebuie săasigure trecerea în revistă a impactului activităţilor umane asupra stării apelor desuprafaţă şi subterane pentru fiecare district al bazinului hidrografic sau pentru o porţiune aunui district al unui bazin hidrografic internaţional care se află pe teritoriul său.

Procesul de evaluare al presiunilor antropice şi al impactului acestora la nivelulcorpurilor de apă conduce la identificarea acelor corpuri de apă care riscă să nu atingăobiectivele de mediu, cuprinzând următoarelor etape:

Identificarea activităţilor şi a presiunilor;

Identificarea presiunilor potenţial semnificative/semnificative;

Evaluarea impactului;

Evaluarea riscului neîndeplinirii obiectivelor de mediu

Ca şi în abordarea din primul plan de management, pentru analiza presiunilor şi aimpactului s-a folosit conceptul DPSIR (Driver – Pressure – State – Impact – Response -Activitate antropică – Presiune - Stare-Impact - Răspuns). Astfel, s-au utilizatinformaţii/date despre activităţile antropice şi schimbările la nivelul stării corpului de apă,cât şi răspunsul (măsurile ce vor fi luate pentru a îmbunătăţi starea corpului de apă).

47

Evaluarea impactului diferitelor tipuri de presiuni semnificative s-a realizat pornindde la evaluarea stării corpurilor de apă, pentru care s-au utilizat, în principal, datele demonitoring din anul 2013. Dacă la nivelul unui corp de apă nu s-au stabilit secțiuni demonitorizare, s-au considerat datele de monitoring obținute într-o altă secțiune situată pe unalt corp de apă care prezintă aceeași tipologie și aceleași categorii de presiuni antropice (pringruparea corpurilor de apă în scopul realizării evaluării), iar pentru corpurile de apă pentrucare nu este posibilă nici gruparea acestora, evaluarea stării se realizeză pe baza analizei derisc.

Tipurile de impact produse de presiunile semnificative au fost analizate ţinând cont şide recomandările Ghidului EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management. Astfel,impacturile se pot asocia poluării cu nutrienţi, substanţe organice şi substanţeprioritare/prioritar periculoase, alterărilor habitatelor datorată modificărilor hidrologice şialterarea habitatelor datorată modificărilor morfologice, precum şi altor tipuri de poluărispecifice apelor de suprafaţă.

Ca şi în primul Plan de Management, se prezintă în continuare tipurile de impactidentificate în cadrul elaborării versiunii preliminare a celui de-al doilea Plan de Managementla nivelul spaţiului hidrografic Siret

Poluarea cu substanţe organice se datorează emisiilor/evacuărilor de ape uzateprovenite de la sursele punctiforme şi difuze, în special aglomerările umane, surseleindustriale şi agricole. Lipsa sau insuficienţa epurării apelor uzate conduce la poluarea apelorde suprafaţă cu substanţe organice, care odată ajunse în apele de suprafaţă încep să sedegradeze şi să consume oxigen. Poluarea cu substanţe organice produce un impactsemnificativ asupra ecosistemelor acvatice prin schimbarea compoziţiei speciilor, scădereabiodiversităţii speciilor, precum şi prin reducerea populaţiei piscicole sau chiar mortalitatepiscicolă în contextul reducerii drastice a concentraţiei de oxigen.

O altă problemă importantă de gospodarire a apelor este poluarea cu nutrienţi (azot şifosfor). Ca şi în cazul substanţelor organice, emisiile de nutrienţi se datorează atât surselorpunctiforme (ape uzate urbane, industriale şi agricole neepurate sau insuficient epurate), cât şisurselor difuze (în special, cele agricole: creşterea animalelor, utilizarea fertilizanţilor).Nutrienţii determină eutrofizarea apelor (îmbogăţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă),în special a corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale şi de acumulare,râuri puţin adânci cu curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compozitiei speciilor,scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi reducerea utilizării resurselor de apă (apăpotabilă, recreere etc.). Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazullacurilor, evaluarea s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatorispecifici, luându-se în considerare şi manifestarea procesului de eutrofizare.

Poluarea cu substanţe prioritare/prioritar periculoase se datorează evacuărilor de apeuzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conţin poluanţi nesintetici(metale grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi organici). Substanţele periculoaseproduc toxicitate, persistenţă şi bioacumulare în mediul acvatic. În procesul de analiză ariscului privind poluarea cu substanţe periculoase, trebuie subliniată lipsa sau insuficienţadatelor de monitoring care să conducă la o evaluare cu un grad de încredere mediu sau ridicat.

Presiuni hidromorfologice influenţează caracteristicile hidromorfologice specificeapelor de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiilehidrotehnice cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatealongitudinală a râurilor cu efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, darmai ales asupra migrării biotei. Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrările de regularizareşi consolidare a malurilor) întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile

48

inundabile şi zonele de reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării. Prelevările şirestituţiile semnificative au efecte asupra regimului hidrologic, dar şi asupra biotei.

Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poateexprima prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii naturale apopulaţiilor de peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor, precum şi alterareacompoziţiei populaţiilor. Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la nivel european a relaţieidintre presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri depresiuni acţionează sinergic, făcând dificilă decelarea efectului faţă de tipul de presiune.

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu, respectiv de neatingere a stăriibune/potenţialului bun sau de deteriorare a stării bune/potenţialului bun

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă a fostevaluat având în vedere corpurile de apă, actualizarea informaţiilor privind presiunilesemnificative şi impactul acestora asupra apelor, precum şi identificarea măsurilor de bază şisuplimentare care, aplicate până în 2018/2020, ar putea conduce la atingerea obiectivelorDirectivei Cadru a Apei. În acest sens, instrumente precum modelarea matematică au fostutilizate pentru estimarea efectelor măsurilor propuse.

În procesul de evaluare a riscului s-a ţinut cont de presiunile potențial semnificativeidentificate şi de evaluarea impactului, respectiv de starea/potenţialul ecologic şi stareachimică şi s-au luat în considerare următoarele categorii de risc: poluarea cu substanţeorganice, poluarea cu nutrienţi, poluarea cu substanţe periculoase şi alterărilehidromorfologice, având în vedere, că aceste 4 categorii de presiuni au fost identificate, atât lanivelul Districtului Internaţional al Dunării, cât şi la nivel naţional, ca fiind cele maiimportante probleme de gospodărirea apelor.

Riscul total este compus din riscul ecologic şi riscul chimic, iar evaluarea este dată decea mai proastă situaţie regăsită la cele 2 categorii de risc.

Riscul ecologic este definit de cele 3 categorii de risc: poluarea cu substanţe organice,poluarea cu nutrienţi, precum şi de alterările hidromorfologice. Pentru riscul ecologic,evaluarea realizată pe baza elementelor biologice are un rol primordial, însă în lipsa unorcorelaţii exacte dintre presiune/măsuri şi impact, s-au utilizat şi parametrii abiotici (elementefizico-chimice şi hidromorfologice). Riscul ecologic se cuantifică având în vedere cea maiproastă situaţie regăsită în categoriile de risc (poluarea cu substanţe organice, poluarea cunutrienţi, precum şi de alterările hidromorfologice).

Riscul chimic (riscul de a nu atinge starea chimică bună) este definit de o singurăcategorie şi anume poluarea cu substanţe prioritare şi cu alţi poluanţi, considerând valorileprag propuse Directiva 2008/105/EC privind standardele de calitate pentru mediu în domeniulpoliticii apei şi care amendează Directiva Cadru a Apei.

Pentru evaluarea riscului la nivelul anului 2015 s-a avut în vedere implementareamăsurilor de bază şi suplimentare prevăzute/actualizate din primul plan de managementpentru presiunile existente şi cele noi identificate pentru intervalul 2013 – 2015.

Pentru riscul la nivelul anului 2021, s-a avut în vedere starea ecologică/potenţialulecologic al corpurilor de apă şi starea chimică, evaluate pe baza implementării măsurilor debază şi suplimentare care devin operaţionale până în 2018-2020, stabilite pentru presiunileexistente, cât şi cele viitoare (perioadele 2013-2015 și 2016 – 2020).

49

Evaluarea riscului a fost realizată pentru a fi utilizată la:- caracterizarea stării ecologice/potenţialului ecologic şi a stării chimice (capitolul 6.2), în

condiţiile în care pentru unele corpuri de apă nu au existat date de monitoring iar grupareacorpurilor de apă nu a putut fi realizată (confidenţă scăzută);

- stabilirea măsurilor suplimentare;- aplicarea analizei cost – eficienţă şi cost – beneficiu;- aplicarea excepţiilor de la atingerea obiectivelor de mediu.

Din analiza efectuată rezultă că în spaţiul hidrografic Siret dintr-un total de 362corpuri de apă, au fost identificate ca fiind la risc în anul 2015 un număr total de 62 corpuri deapă, iar în anul 2021 rămân la risc un număr de 2 corpuri de apă.

Figura 3.14 - Numărul corpurilor de apă la risc datorită presiunilor semnificativeîn spaţiul hidrografic Siret

Urmare a acestei analize, faţă de numărul corpurilor de apă care au fost identificate înprimul Plan de Management al spaţiului hidrografic Siret ca fiind la risc de neatingere aobiectivelor de mediu în anul 2015, respectiv 217 corpuri de apă, în versiunea preliminară acelui de-al doilea Plan de Management au fost identificate 62 corpuri de apă la risc pentruanul 2015.

0

10

20

30

40

50

60

70

Râuri

58

2

Num

ărco

rpur

i de

apă

49







Lacuri Total

4

62

20 2

49







2015

2021

4. CARACTERIZAREA CORPURILOR DE APĂ SUBTERANE

4.1. Aspecte generale

Apa subterană reprezintă apa acumulată în spaţiile dintre granule, aflate în conexiune, saupe sisteme de fisuri, din diferite formaţiuni geologice. Aceasta formează acvifere, constituite dinunul sau mai multe strate geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficientă care să permităfie o curgere semnificativa a apelor subterane, fie captarea unor cantităţi semnificative de apă.

In acviferele din România, pentru care au existat suficiente date de cunoaştere, au fostdelimitate corpuri de apă subterană, care reprezintă un volum distinct de apă subterană dintr-unacvifer sau mai multe acvifere.

4.1.1. Identificarea, delimitarea şi caracterizarea corpurilor de ape subterane

Identificarea şi delimitarea corpurilor de apă s-a făcut în concordanţă cu metodologiaspecifică de caracterizare a apelor subterane elaborată în cadrul INHGA, care a ţinut cont deprevederile Directivei Cadru a Apei 2000/60/EC şi de ghidurile elaborate în cadrul StrategieiComune de Implementare a DCA.

Pe parcursul elaborării celui de-al doilea Plan de Management Bazinal, a fostreactualizată delimitarea şi caracterizarea corpurilor de apă subterană prin includerea noilor date(secţiuni hidrogeologice, grafice, hărţi ale utilizării terenurilor pentru fiecare corp de apăsubterană în parte) rezultate din studiile elaborate din anul 2009 până în prezent.

Identificarea şi delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut, ca si pentru primul Plande Management Bazinal, pe baza următoarelor criterii:

geologic; hidrodinamic; starea corpului de apă:

calitativă cantitativă.

Delimitarea corpurilor de apă subterană s-a făcut numai pentru zonele în care existăacvifere semnificative ca importanţă pentru alimentări cu apă şi anume debite exploatabile maimari de 10 m3/zi. În restul arealului, chiar dacă există condiţii locale de acumulare a apelor însubteran, acestea nu se constituie în corpuri de apă, conform prevederilor Directivei Cadru2000/60 /EC.

Criteriul geologic, intervine nu numai prin vârsta depozitelor purtătoare de apă, ci şi princaracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea şi proprietăţile lor de a înmagazina apă.Au fost delimitate şi caracterizate astfel corpuri de apă de tip poros şi carstic-fisural.

Criteriul hidrodinamic acţionează în special în legătură cu extinderea corpurilor de apă.Astfel, corpurile de ape freatice au extindere numai până la limita bazinului hidrografic, carecorespunde liniei de cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de adâncime se pot extinde şi înafara bazinului.

Starea corpului de apă, atât cea cantitativă cât şi cea calitativă, a constituit obiectivulcentral în procesul de delimitare, evaluare şi caracterizare a unui corp de apă subterană.

Corpurile de apă subterană care se dezvoltă în zona de graniţă şi se continuă pe teritoriulunor ţări vecine sunt definite ca transfrontaliere.

România, ca stat membru, are obligaţia realizării şi transmiterii de rapoarte către ComisiaEuropeană, acestea având scopul de a contribui la identificarea unui mod unitar de gestionare şimanagement al apelor subterane la nivel european. In acest sens, s-a convenit ca toate corpurile

de apă subterană să fie codificate astfel: RO – codul României; SI – codul bazinului/spaţiuluihidrografic (Siret); 01 – numărul corpului de apă subterană din cadrul spaţiului hidrografic Siret.

Pe teritoriul ABA Siret au fost identificate, delimitate şi descrise un număr de 6 corpuride apă subterană (Bretotean et al.,2006) (figura 4.1).

Faţă de primul plan de management, corpurile de apă subterană ROSI02 -Depresiunea Dornelor, ROSI03 - Lunca Siretului şi a afluenţilor săi şi ROSI04 - M.Haghimaş, atribuite ABA Siret, au fost redelimitate ţinând cont de informaţiile actualizate.

Din cele 6 corpuri de apă subterană identificate, 4 aparţin tipului poros, acumulate îndepozite de vârstă cuaternară şi sarmaţiană, un corp aparţine tipului fisural dezvoltat în depozitede vârstă precambrian superior-paleozoică, iar un alt corp este de tip fisural – carstic, dezvoltatîn depozite de vârstă triasic–cretacic.

Trei corpuri de apă subterană (ROSI02, ROSI03 şi ROSI05) au fost delimitate în zonelede lunci şi terase ale râului Siret şi afluenţilor acestuia, fiind dezvoltate în depozite aluviale,poros-permeabile, de vârstă cuaternară. Fiind situate aproape de suprafaţa terenului, ele prezintănivel liber.

Două corpuri de apă subterană şi anume ROSI01(Cârlibaba) şi ROSI04 (MunţiiHăghimaş) se dezvoltă în zone montane şi sunt de tipul fisural şi fisural-carstic, fiind dezvoltateîn roci dure, predominant calcaroase.

Alt corp de apă şi anume ROSI06 (Suceava) deşi este sub presiune, fiind cantonat îndepozite sarmaţiene, are o importanţă economică mai redusă. Acest corp de apă subterană estetransfrontalier cu Ucraina (Bretotean et al.,2006).

Toate caracteristicile semnificative privind corpurile de apă subterană din cadrul spaţiuluihidrografic Siret, cum sunt: suprafaţa corpului de apă subterană, caracteristicile geologice şihidrogeologice, gradul de protecţie, riscul şi modul de utilizare a apei ca şi poluatorii, eventualulcaracter transfrontalier şi ţara au fost sintetizate în tabelul 4.1.

Caracterizarea tuturor celor 6 corpuri de apă subterană care au fost identificate şidelimitate în spaţiul hidrografic Siret este prezentată în Anexa 4.1.

Tabelul 4.1 Caracteristicile corpurilor de apă subterane

Caracterizaregeologică/hidrogeologică Utilizarea Grad de Transfrontalier/

Cod/numeSuprafata

(km2) TipSub

presiune

Grosime strateacoperitoare

(m) apeiSurse depoluare protectie tara

globala1 2 3 4 5 6 7 8 9

1. ROSI01/ Cârlibaba 90 F Mixt 0/variabilă - - PM,PU Nu2. ROSI02/ Depresiunea Dornelor 150 P Nu 3.0 - 5.0 PO, I - PM, PU Nu3. ROSI03/ Lunca Siretului şi afluenţilor săi 4509 P Nu 2.0 - 10.0 PO, I, Z I,A PM, PG Nu

4. ROSI04/ Munţii Hăghimaş 160 F+K Mixt 0/variabilă - -PU,PVU Nu

5. ROSI05/ Câmpia Siretului inferior 3076 P Nu 2.0 - 12.0 PO,I,IR,AL M, A PM, PG Nu6. ROSI06/ Suceava (Sarmaţian) 3931/? P Da 40.0 I, Z,AL PVG Da/UcrainaTip predominant: P-poros; K-karstic; F-fisural.Sub presiune: Da/Nu/Mixt.Strate acoperitoare: grosimea in metri a pachetului acoperitor.Utilizarea apei: PO- alimentari cu apă populaţie; IR - irigaţii; I - industrie; P - piscicultura; Z –zootehnie; A-agricultura; AL- alte utilizari .Surse de poluare: I-industriale; A-agricole; M-aglomerări umane; Z-zootehnice.Transfrontalier: Da/Nu.

Figura 4.1 Delimitarea corpurilor de apă subterane atribuite Administraţiei Bazinale de Apă Siret

4.1.2. Interdependenţa corpurilor de apă subterane cu corpurile de apă de suprafaţă şicu ecosistemele terestre

Interdependenţa corpurilor de apă subterană cu cele de suprafaţă şi cu ecosistemeleterestre, este similară cu cea analizată în primul Plan de Management Bazinal şi în raportulArticolului 5 (2013).

Toate informaţiile în legătură cu interdependenţa dintre corpurile de ape subteraneexistente pe teritoriul ABA Siret cu corpurile de apă de suprafaţă şi cu ecosistemele terestre aferentesunt incluse în tabelul 4.2. şi 4.3

Ecosistemele terestre dependente de corpul de apă subterană freatică ROSI03 suntconstituite din pajişti de iarbă moale în alternanţă cu zăvoaie de anin negru (Alnus glutinosa), salcieşi plop. Pe prundişurile din lunca Sucevei se găsesc tufe de cătină de râu (Maricaria germanica).

Tabelul 4.2. Corpurile de apă subterane în interdependenţă cu corpurile de apăde suprafaţă localizate pe cursurile de apă

Nr.crt.

Codul corpuluide apă

subterană Denumire corp

Interdependent cu râul

1 ROSI01 Cârlibaba Bistriţa, Tibău, Cârlibaba

2 ROSI02 Depresiunea DornelorRaurile Dorna, Negrişoara,Neagra si Bistrita

3 ROSI03Lunca Siretului si aafluentilor sai

Râurile Siret, Suceava,Moldova Bistriţa, Trotuş,Suşiţa

4 ROSI04 Munţii Haghimaş Bicajel

5ROSI05 Campia Siretului inferior

Râurile Siret Buzau, Buzoel,Rm.Sărat şi Putna

Tabelul 4.3. Corpurile de apă subterane în interdependenţă cu ecosisteme terestre

Nr.crt.

Codul corpuluide apă

subterană Denumire corp

Ecositem terestru

1 ROSI03Lunca Siretului si aafluentilor sai

-păduri de stejar cu carpen dela Zamostea-Lunca;-păduri, pajişti de laVânători-Neamţ.

2 ROSI04 Munţii Haghimas Păduri, pajişti de la Torceşti

3ROSI05 Campia Siretului inferior

Zavoaie cu salcie şi plop dinlunca Buzăului

4.2. Evaluarea presiunilor antropice

Necesitatea de a analiza presiunile antropice şi impactul acestora este declarată în Articolul 5al Directivei Cadru, articol care precizeaza: Fiecare Stat Membru trebuie să asigure trecerea înrevistă a impactului activităţilor umane asupra stării apelor de suprafaţă şi subterane pentrufiecare district al bazinului hidrografic sau pentru o porţiune a unui district al unui bazinhidrografic international care se afla pe teritoriul sau.

De asemenea, Statele Membre trebuie să deţină informaţii cu privire la tipul şi marimeapresiunilor antropice semnificative la care sunt supuse apele subterane din fiecare district albazinului hidrografic (Directiva Cadru 2000/60/EC – anexa II – 2.1) , având în vedere:

- surse de poluare punctiforme

- surse de poluare difuze

- prelevări de apă din subteran- reîncarcarea artificială a corpurilor de apă subteranăDatele relevante furnizate de sistemul de monitoring sunt esentiale in procesul de identificare

a presiunilor, deoarece prin compararea acestor date cu activitatile antropice care pot avea efectasupra apelor subterane, se pot identifica presiunile care conduc la neatingerea obiectivelor demediu pentru un anumit corp de apa.

Cele mai frecvente surse de poluare care pot conduce la deteriorarea apelor subterane dinpunct de vedere calitativ, sunt sursele de poluare difuză.

Scoaterea din circuit a terenurilor pentru depozitele de deşeuri este un proces care poate aveaun impact temporar, dar în contextul dezvoltării durabile se poate extinde pe o durată mai mare dacăse însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), închidere şipostmonitorizare (30 de ani după închidere).

Iazurile de decantare, haldele de steril minier, haldele de zgura şi cenuşă afectează mediulînconjurător sub diferite aspecte (scoaterea din circuit a terenurilor, distrugerea solului, degradareaaspectului natural al regiunii etc) iar asupra apelor subterane impactul este determinat de modificăriale stării calitative prin atragerea unor poluanţi care sunt antrenaţi de apele de şiroire ajungând apoiîn apele de suprafaţă sau direct, prin infiltrare, în apele subterane.

Gestionarea deşeurilor reprezintă una dintre problemele cu care se confruntă în prezentRomânia. Abordarea integrată în gestionarea deşeurilor se referă la activităţile de colectare,transport, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor şi include construcţia instalaţiilor deeliminare a deşeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii lor şi de reciclare, conforme cuierarhia principiilor: prevenirea producerii de deşeuri şi a impactului negativ al acestora, recuperareadeşeurilor prin reciclare, refolosire şi depozitare finală sigură a deşeurilor, acolo unde nu mai existăposibilitatea recuperării lor.

Gestionarea şi eliminarea deşeurilor pune presiune atât asupra mediului (de exemplu prinemisiile de poluanţi şi a cererii de energie sau terenuri), precum şi asupra sănătăţii umane (în specialîn cazul slabei gestionări a deşeurilor).

Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora ,conform principiului „poluatorul plăteşte”, sau, după caz, producătorilor, conform principiului„responsabilitatea producătorului”.

Autorităţile administraţiei publice locale joacă un rol important în asigurarea implementăriila nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate de România.

La nivelul ABA Siret, pornind de la aceste considerente, pentru fiecare corp de apă subteranăau fost identificate ca surse potenţiale de poluare următoarele: aglomerări umane prin lipsasistemelor de colectare a apelor uzate menajere sau industriale, activităţile agricole (creştereaanimalelor, cultivarea excesivă a terenurilor agricole, ferme agrozootehnice care nu au sistemecorespunzatoare de stocare a dejecţiilor, unităţi care utilizează pesticide, etc.), activităţile industriale(inclusiv depozitele de deşeuri), captări de apă semnificative, care pot depăşi rata naturală dereîncarcare a acviferului.

4.2.1. Surse de poluare

Ca surse de poluare, care exercită un posibil impact negativ asupra stării calitative acorpurilor de apă subterană, au fost considerate poluările difuze determinate de sursele de poluare

industriale, agricole, precum şi cele determinate de aglomerările umane. Aceste date, având ca ande referinţă anul 2013, au fost preluate din bazele de date ale Administraţiilor Bazinale de Apă.

Faţă de abordarea din cadrul primului plan de management bazinal, pe parcursul elaborăriicelui de-al doilea PMB au fost actualizate datele referitoare la posibilele surse de poluare, respectivdate cu privire la aglomerările umane care nu au sisteme de colectare a apelor uzate, unităţiindustriale şi agricole.

Analiza privind sursele de poluare s-a făcut pentru fiecare corp de apă subterană în parte.Astfel, suprafaţa corpului de apă subterană ROSI01 este acoperită în cea mai mare parte de

păduri, ceea ce determină o bună protecţie şi o lipsa a surselor de poluare de la suprafată.În ceea ce priveşte suprafaţa corpului de apă ROSI02, aceasta este acoperită într-o proporţie

însemnată de terenuri cultivate, care în cazul în care sunt fertilizate ar putea afecta starea calitativăa corpului de apă subterană.

Pentru corpul de apă subterană ROSI03 au fost identificate ca surse de poluare potentialsemnificative, unităţi ale industriei chimice (Oneşti, Săvineşti, Piatra Neamţ), unitatea din industriametalurgică (Roman), alimentară (Roman), haldele de steril de la Amurco (fosfogips), precum şipoluarea cauzată de activităţile agricole şi zootehnice (în zona localităţilor Ruginoasa, Săbăoani,Roman, Girov, Şerbeşti, Holt, Traian, Bacău, Cleja şi Gheorghe Doja), care ar putea avea un impactlocal negativ asupra stării calitative a corpului de apă subterană.

Corpul de apă subterană ROSI04 fiind dezvoltat în zona montană şi având suprafaţaacoperită în cea mai mare parte de păduri, considerăm că starea calitativă a acestui corp de apăsubterană nu este afectată de poluarea din surse de suprafaţă.

In cazul corpului de apă subterană ROSI05 au fost identificate ca posibile surse de poluareaglomerările umane, care nu au sisteme de colectare a apelor uzate, precum şi poluarea difuzădeterminată de activităţile agricole.

În cazul corpului de apă subterană ROSI06, datorită faptului că este un corp de apă deadâncime, cu o bună protecţie de la suprafaţă, nu se constată existenţa vreunei surse de poluare, caresă afecteze starea calitativă a acestui corp de apă subterană.

4.2.2. Prelevări de apă si reîncărcarea corpurilor de ape subterane

Faţă de primul plan de management, în cursul elaborării celui de-al 2-lea PMB a fostelaborată harta actualizată cu poziţionarea tuturor captărilor aferente ABA Siret, reprezentareagrafică privind volumele captate pe fiecare corp de apă în parte, precum şi pe tipurile de utilizări aleapei şi un tabel cu captările mai importante ( ≥ 1500 mii mc/an).

Numărul acestor captări de apă au crescut de la 291 captări, câte existau în anul 2011, la 403în anul 2013, care aparţin ABA Siret.

Pentru această Administraţie Bazinală de Apă a fost elaborată harta captărilor de apăsubterană din anul 2013 (fig. 4.14).

Figura 4.2- Captările de apă subterană aferente Administraţiei Bazinale de Apă Siret

Cele mai multe captări de apă sunt situate pe corpul de apă subterană ROSI03- LuncaSiretului şi a afluenţilor săi şi exploatează ~94 % din totalul volumelor captate (fig. 4.15), dincorpul de adâncime ROSI06-Suceava se captează volume mici (0,05%) , iar pe corpurile de apăsubterană ROSI01- Munţii Suhardului –Obcina Mestecănişului ROSI04 – Munţii Hăghimaş nuexistă nicio captare de apă.

TOTAL volume captate (mii mc/an)

ROSI010,00%

ROSI0393,75%

ROSI040,00%

ROSI020,14%

ROSI056,07% ROSI06

0,05%

ROSI01

ROSI02

ROSI03

ROSI04

ROSI05

ROSI06

Figura 4.3- Reprezentarea grafică a captărilor de apă subterană atribuite ABA Siret

Dintre cele mai importante surse din care se prelevă apă subterană menţionăm, în moddeosebit, captările de la: Pildeşti (66 puţuri), Hemeiuş I+II (18 foraje), Moţca 1+2 (64 puţuri),Vaduri 1 şi 2 (53 puţuri), Simioneşti (28 puţuri) şi Timişeşti (dren nou şi dren vechi) etc.

Volumele captate din corpurile de apă subterană precum şi repartizarea pe tipuri de utilizăriale apei sunt prezentate în figura 4.16 şi tabelul 4.4.

Tabelul 4.4 Volumele captate din corpurile de ape subterane de la ABA Siret

* corp de apă de adâncime

Corp deapa

subterana

TOTALvolumecaptate

(mii mc/an)

Alim.Populatie(miimc/an)

Industrie(miimc/an)

Zootehnie(miimc/an)

Piscicultura(mii mc/an)

Irigatii(miimc/an)

Amenajaribalneare(miimc/an)

ROSI01

ROSI02 98,315 38,315 60,0ROSI03 64011,61 57137,46 5100,43 1075,616 627,6 65,649 4,855

ROSI04ROSI05 370,173 46,65 221,854 21,349 11,82 68,5

ROSI06* 14,6 14,6

TOTAL 64494,698 57222,425 5396,884 1096,965 639,42 134,149 4,855

0%10%20%30%40%

50%60%70%80%90%

100%

ROSI01

ROSI02

ROSI03

ROSI04

ROSI05

ROSI06

Agrement (mii mc/an)

Irigatii (mii mc/an)

Piscicultura (mii mc/an)

Zootehnie (mii mc/an)

Industrie(mii mc/an)

Alim. populatiei (miimc/an)

Figura 4.4- Reprezentarea grafică a volumelor captate, pe tipuri de utilizări ale apei

Din numărul total de captări, au fost identificate ca exploatări semnificative de apesubterane, respectiv captări cu debite mai mari sau egale cu 1500 mii mc/an, captările din tabelul4.5.

Tabelul 4.5 Exploatări semnificative de ape subterane (≥ 1.500 mii m3 /an) din spaţiulhidrografic Siret

CAPTARE

CORPAPA

SUBTERANA

SCOPCAPTARE

NR.FORAJE

VOLUMCAPTAT

(miimc/an)

CAPTARE LUNCA-VANATORI ROSI03Populatie si

industrie11

2030

CAPTARE HEMEIUS 1+ 2 ROSI03Populatie si

industrie 18 2206CAPTARE BAIA 1+2 ROSI03 Populatie 21 2504

CAPTARE MOTCA 1+2 ROSI03Populatie si

industrie 64 4001

CAPTARE PILDESTI ROSI03Populatie si

industrie 66 4818CAPTARE ZVORANESTI ROSI03 Populatie 27 9211

CAPTARE VADURI 1+2 ROSI03Populatie si

industrie 53 9835CAPTARE TIMISESTI DREN NOUSI VECHI ROSI03 Populatie - 9990

Tendinţa generală de scădere a volumelor de apă subterană captată în ultimii ani poate fipusă pe seama următoarelor cauze:

- neutilizarea în totalitate a capacităţii de captare a fronturilor de captare (atât la unii agenţieconomici, cât şi la reţeaua de distribuţie orăşenească) ;

Totuşi la nivelul anului 2013 se observă o uşoară tendinţă de creştere a apei utilizate în scopindustrial (comparativ cu anul 2011).

Reîncărcarea acviferelor din spaţiul hidrografic Siret se realizează prin infiltrarea apelor desuprafaţă şi meteorice.

În ceea ce priveşte balanţa prelevări/reîncarcare, care conduce la evaluarea corpului de apasubterana din punct de vedere cantitativ, nu se semnalează probleme deosebite, prelevările fiindinferioare ratei naturale de realimentare.

4.3. Evaluarea impactului antropic asupra stării corpurilor de apă subterane şi risculneatingerii obiectivelor de mediu

Statele membre trebuie să realizeze o evaluare a susceptibilităţii stării corpurilor de apăsubterană la toate presiunile identificate anterior.

Impactul presiunilor antropice asupra corpurilor de apă subterană se evaluează pe bazadatelor de caracterizare a corpurilor de apa subterana, pe baza rezultatelor obţinute dinmonitorizarea cantitativă şi calitativă (chimică) a corpului de apă subterană şi pe baza analizei derisc. Cu ajutorul acestor rezultate s-a stabilit care este starea corpului de apă, care este prezentată însub-capitolul 6.2.2.

Impactul presiunilor antropice asupra corpurilor de apa subterana s-a evaluat pe bazarezultatelor obţinute din monitorizarea cantitativă şi calitativă (chimică) la nivelul anului 2013.

La evaluarea riscului neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă subterană s-aţinut cont de presiunile semnificative identificate, avand la bază criterii calitative şi cantitative.Pentru evaluarea riscului se analizează mai întâi suficienţa referitoare la numărul şi distribuţiaforajelor de monitorizare.

Riscul cantitativ

Pentru aprecierea corpurilor de ape subterane care sunt la risc cantitativ, la nivelul anului2013, s-au avut în vedere evaluarea următoarelor criterii :

- starea cantitativă a apelor subterane - scăderea continuă a nivelurilor piezometrice, pe odurată de minim 10 ani, sub impactul unor exploatări;

- deteriorarea stării calitative a apelor subterane prin atragerea de poluanţi;- starea ecosistemelor dependente de apele subterane ca urmarea a variaţiei nivelurilor.

Ca urmare a analizei de risc efectuate pe baza criteriilor enumerate anterior rezultă douăclase de corpuri de apă :

- corpuri de apă subterana care nu sunt la risc - ele respectă criteriile de risc;- corpuri de apă la risc.

Din punct de vedere al riscului neatingerii stării cantitative bune, se specifică că pe teritoriulABA Siret, toate corpurile sunt clasificate ca nefiind la risc din punct de vedere al impactuluideterminat de activităţile umane (Raport Art.5-2013).

Riscul calitativ

Pentru determinarea riscului din punct de vedere calitativ se au în vedere următoarele :

corpul este considerat la risc dacă are depăşiri ale valorilor prag pe cel puţin 20% dinsuprafaţa corpului de apă, cu condiţia să fie respectat indicele minim de reprezentativitate;

corpul nu este la risc calitativ dacă este total nepoluat, sau dacă, suprafaţa corpului de apăeste afectată într-o proporţie mai mică de 20% din suprafaţa întregului corp de apă.Valorilor indicatorilor de calitate ai apelor şi ai altor parametri de poluare au fost interpretaţi

având ca reper valorile prevazute de standardul de calitate pentru ape subterane, respectiv pentrustandardul de calitate la NO3 si pesticide si valorile prag (determinate pentru NO2, NH4, PO4,cloruri, sulfaţi, plumb, cadmiu, mercur, arsen, etc) determinate, după caz, pentru fiecare corp deapă subterană, conform Ordinului Ministrului nr 621/2014.

În cazul corpurilor de apă subterană fără depăşiri ale limitelor s-au evaluat, în continuare,presiunile antropice, astfel :

dacă nu există surse de poluare atunci corpul nu este la risc;

dacă există surse de poluare la suprafaţă, s-a trecut la evaluarea gradului de protecţieglobală, prin luarea în consideraţie a doi parametri esenţiali, litologia şi infiltraţia eficace(fig. 4.17), astfel:

o conform caracteristicilor litologice ale stratelor acoperitoare se consideră următoareleclase de protecţie :- favorabilă (F): strat acoperitor continuu, grosime mare (mai mare de 10 m),

predominant coeziv (argila, loess, marnă) ;

- medie (M): strat acoperitor discontinuu, grosime variabilă, permeabilităţi variate(coezive pînă la nisipuri siltice, marne fracturate) ;

- nefavorabilă (U): grosimi mici şi constitutie coezivă sau grosimi mari şipermeabilitate mare (nisipuri + pietrişuri, carst etc.).

o conform infiltratiei eficace (realimentării) din zona de alimentare se considerăurmătoarele situaţii:- realimentare scazută, <100 mm/an;- realimentare medie, 100-200 mm/an;- realimentare mare, >200 mm/an.

De notat că, acviferele sub presiune sau arteziene prezintă condiţii favorabile, suplimentarede protectie.

mm/an

200 PM PU PVU

100 PG PM PU

PVG PG PMF M U

Clasa de protectie a zonei acoperitoare

Real

imen

tare

Figura 4.5 Diagrama de evaluare a gradului de protecţie globală a unui corp de apă subterană

PVG =protecţie globală foarte buna; PG = protecţie globală buna; PM = protecţie globalămedie; PU = protecţie globală nesatisfacatoare; PVU = protecţie globală puternicnesatisfacatoare.

În funcţie de gradul de protecţie globală stabilit prin diagramă, corpurile de apă subterană secaracterizează astfel:

pentru clasele PVG si PG, corpul poate avea un risc potenţial; pentru clasa PM, corpul este posibil să nu fie la risc dar este necesar să fie monitorizat în

viitor; pentru clasele PU si PVU, corpul este la risc.

Un impact calitativ semnificativ asupra apelor subterane pot avea următoarele tipuri depoluări determinate de:

- poluarea punctuală determinată de depozitele de deşeuri neconforme ;- poluarea difuză determinată de activitatile agricole (ferme agrozootehnice care nu au

sisteme corespunzatoare de stocare a dejecţiilor, depozite neconforme de fertilizanţi, etc);- apele uzate (menajere, industriale, etc.) evacuate în resursele de apă fară epurare

corespunzătoare;- alte activităţi antropice potenţial poluatoare.In urma analizei efectuate la nivelul SH Siret, din toate cele 6 corpuri de apă subterană, un

corp de apă a fost identifcat ca fiind la risc de neatingere a starii chimice bune în anul 2021(ROSI05) (fig. 4.18).

În primul plan de management, niciunul dintre corpurile de apă subterană aferente ABASiret nu au fost identificate ca fiind la risc de neatingere a obiectivelor de mediu.

Figura 4.6- Corpul de apa subterana la risc calitativ de pe teritoriul AdministratieiBazinale de Apa Siret

Harta cu precizarea impactului cumulat (din surse industriale, agricole şi aglomerări umaneneconectate la sistemul centralizat de canalizare sau aglomerările la care apele uzate nu suntcolectate etc) este prezentată pentru corpul de apă subterană care este la risc ROSI05 (fig.4.19).

Figura 4.7– Localizarea surselor de poluare pentru corpul de apă subterană ROSI05, careeste la risc calitativ

5. IDENTIFICAREA ŞI CARTAREA ZONELOR PROTEJATEDirectiva Cadru Apă prevede că zonele cu cerințe speciale de protecție stipulate de către

alte directive europene sunt identificate ca zone protejate. Aceste zone au propriile obiective,standarde și măsuri de implementare, iar unele din ele pot necesita protecție specială și obiectivespecifice în conformitate legislația europeană relevantă.

Legislația europeană relevantă include următoarele directive:

Directiva Cadru Apă 2000/60/CE Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman; Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice; Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei

sălbatice; Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi

proveniţi din surse agricole; Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane; Directiva 2006/7/CE privind gestionarea calităţii apei pentru îmbăiere.

Directivele europene privind calitatea apelor dulci care necesită protejare sau îmbunătățireapentru a permite viața piscicolă (Directiva 2006/44/CE) și calitatea apelor pentru moluște(Directiva 2006/113/CE) au fost abrogate la nivel european, însă la nivel naţional hotărârile deguvern prin care sunt transpuse prevederile europene respective, sunt în vigoare.

Articolul 6 al Directivei Cadru Apă prevede ca Statele Membre să stabilească un registru alacestor protejate care trebuie să includă următoarele categorii:

zone protejate pentru captările de apă destinate potabilizării; zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic; zone protejate pentru habitate şi specii unde apa este un factor important; zone vulnerabile la nitraţi și zone sensibile la nutrienţi; zone pentru îmbăiere.

În planul de management al spațiului hidrografic este inclus un rezumat al zonelorprotejate şi sunt cuprinse hărți cu localizarea fiecărei categorii de zonă protejată, precum ș i listaactelor normative la nivel comunitar, național și local pe baza cărora au fost identificate ș icartate.

Datele utilizate pentru realizarea acestui capitol au la baza informațiile din anul 2013privind zonele protejate cuprinse în Registrul zonelor protejate.

5.1 Zone de protecție pentru captările de apă destinate potabilizării

În cazul captărilor de apă destinate potabilizării se instituie zone de protecţie pe corpurilede apă utilizate, dacă captarea apei potabile e destinată consumului uman şi furnizează în mediecel puţin 10 mc/zi sau deservesc cel puţin 50 de persoane.

Conform legislației în vigoare, se materializează în teren următoarele zone de protecțiesanitară, cu grade diferite de risc față de factorii de poluare: zona de protecție sanitară cu regimsever, zona de protecție sanitară cu regim de restricție, perimetrul de protecție hidrogeologică.

Zonele de protecție sanitară cu regim sever pentru captările din cursurile de apă sedetermină în funcție de caracteristicile locale ale albiei și au următoarele dimensiuni minime:100 m pe direcția amonte de priză, 25 m pe direcția aval de ultimele lucrări componente aleprizei, 25 m lateral de o parte și de alta a prizei.

În cazul captărilor din lacuri, zona de protecție sanitară cu regim sever, are următoareledimensiuni minime măsurate la nivelul minim de exploatare al captării: 100 m radial pe apă fațăde amplasamentul punctului de captare și 25 m radial pe malul unde este situată priza.

În cazul captărilor de apă potabilă din subteran, zonele de protecție sanitară cu regim severși cu regim de restricție limitrof, dimensionarea se realizează, de regulă, utilizând criteriultimpului de tranzit în subteran al unei particule de apă hidrodinamic active, folosindu-se încalcule caracteristicile și parametrii hidrogeologici ai acviferului. În cazul captărilor careexploatează acvifere freatice la care nu există suficiente date pentru aplicarea criteriului de maisus, dimensiunile zonei de protecție sanitară cu regim sever pentru foraje și drenuri sunt deminimum 50 m amonte și de 20 m aval de captare, 20 m lateral de o parte și de alta a captării, iarpentru captări din izvoare, de minimum 50 m amonte și 20 m lateral de o parte și de alta acaptării.

Pentru prevenirea riscului de contaminare sau de impurificare a apei ca urmare a activitățiiumane, în zonele de protecție se impun măsuri de interdicție a unor activități, precum și măsuride utilizare cu restricții a terenului.

Legislaţia națională specifică este reprezentată de:

HG nr. 930/2005 privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară;

HG nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplineascăapele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele demăsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinateproducerii de apă potabilă, cu modificările şi completările ulterioare.

OM nr. 1278/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind delimitarea zonelor de protecțiesanitară și a perimetrului de protecție hidrogeologică.

La nivelul spațiului hidrografic Siret , în anul 2013 au fost inventariate:

21 captări de apă din sursele de suprafaţă pentru potabilizare (din care 21 pentrualimentarea cu apă a populației si 0 pentru alimentarea cu apă a industriei alimentare)

260 captări de apă din sursele subterane pentru potabilizare (din care 245 pentrualimentarea cu apă a populației si 15 pentru alimentarea cu apă a industriei alimentare).

Volumul total de apa pentru potabilizare captat din sursele de suprafaţă a fost de75.997.723 mc, iar cel captat din sursele subterane a fost de 95.450.705 mc.

În Figura 5.1 sunt reprezentate captările de apă destinate potabilizării din sursele desuprafață și din sursele subterane, cu evidențierea zonelor de protecție.

5.2. Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economicDefinirea zonelor pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere

economic s-a realizat prin identificarea cursurilor de apă cu specii de pești care au potenţialeconomic şi a zonelor în care se practică pescuitul comercial, precum și a zonelor marinepretabile pentru creșterea și exploatarea moluștelor.

De asemenea, în scopul protejării sau îmbunătăţirii calităţii apelor care întreţin sau ar puteaîntreţine viaţa speciilor de peşti indigene cu o diversitate naturală, au fost identificate:ape/zone salmonicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite dezvoltareapopulaţiilor de peşti aparţinând speciilor de salmonide, precum păstrăvul (Salmo trutta), lipanul(Thymallus thymallus) sau speciilor de coregoni (Coregonus).

ape/zone ciprinicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite dezvoltareapopulaţiilor de peşti aparţinând speciilor de ciprinide (Cyprinidae) sau altor specii, cum ar fiştiuca (Esox lucius), bibanul (Perca fluviatilis).

Zonele în care se practică pescuit comercial au fost identificate pe baza informațiilorprivind capturile semnificative pentru speciile de pești importante din punct de vedere economiccare se regăsesc în zona ciprinicolă (raportate de Agenția Națională pentru Pescuit șiAcvacultură), iar zonele cu specii de peşti cu potenţial economic s-au considerat cursurile de apăaparţinând zonei salmonicole unde sunt prezente speciile Păstrăvul comun (Salmo trutta fario),Lipanul (Thymallus thymallus) și Lostriţa (Hucho hucho) definite de Regia Națională a Pădurilor- Romsilva.

Având în vedere faptul că țara noastră prezintă ieșire la Marea Neagră, precum și caracteristicilezonei costiere aferente favorabile pentru habitatul moluștelor, au fost delimitate zone pentrucreșterea și exploatarea acestora care aparțin spațiului hidrografic Dobrogea – Litoral, întreSulina și Mangalia, iar speciile care prezintă interes economic pentru consumul uman suntMytilus sp şi Rapana sp, exploatate la scară redusă.Legislaţia națională specifică este reprezentată de:

HG nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţăcare necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole, cu modificările şicompletările ulterioare;

HG nr. 201/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor pentrumoluşte, cu modificările şi completările ulterioare;

HG nr. 1207/2003 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României și GuvernulRepublicii Moldova privind cooperarea în domeniul protecției resurselor piscicole șireglementarea pescuitului în râul Prut și în lacul de acumulare Stânca - Costești, semnatla Stânca la 1 august 2003;

OM nr. 1950/2007/38/2008 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi al ministruluiagriculturii şi dezvoltării rurale pentru delimitarea şi catalogarea zonelor marine pretabilepentru creşterea şi exploatarea moluştelor;

OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura cu modificările şi completărileulterioare;

OM nr. 449/2008 privind caracteristicile tehnice, condițiile de folosire a uneltelor admisela pescuitul comercial şi metodele de pescuit comercial în apele maritime şi continentale,cu modificările şi completările ulterioare;

OM nr. 342/2008 privind dimensiunile minime individuale ale resurselor acvatice vii dindomeniul public al statului, pe specii, care pot fi capturate din mediul acvatic;

OM nr. 128/2012 pentru aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii dindomeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatelepiscicole naturale, cu excepţia ariilor naturale protejate;

OM nr. 84/1302/2012 privind măsurile de refacere şi conservare a populaţiilor de sturionidin habitatele piscicole naturale şi dezvoltarea acvaculturii de sturioni în România;

OM nr. 75/2012 privind autorizarea exercitării pescuitului sturionilor în scopulreproducerii artificiale pentru obţinerea de puiet pentru acvacultură şi popularea desusţinere a bazinelor piscicole naturale, precum şi în scop ştiinţific;

OM nr. 400/2013 privind stabilirea perioadelor şi zonelor de prohibiţie a pescuituluiprecum şi zonelor de protecţie a resurselor acvatice vii în anul 2013.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret în anul 2013 nu au fost înregistrate capturisemnificative pentru peşti şi nu au fost raportate zone în care se practică pescuitul comercial.

În ceea ce privește zonele cu specii de peşti cu potenţial economic, acestea sunt localizatepe cursurile de apă și lacurile din zona montană în care predomină speciile de salmonide, cu olungime totală de 1497,9.km (râuri) și o suprafață de 3907 ha (lacuri). Repartizarea acestora înspațiul hidrografic Siret este reprezentată în Figura 5.2.

5.3 Zone protejate pentru habitate şi specii unde apa este un factor important

Pentru identificarea zonele protejate pentru habitate şi specii unde apa este un factorimportant s-au luat în considerare ariile naturale protejate care au legatură cu corpurile de apă,respectiv adăpostesc specii și habitate naturale dependente de resursele de apă de suprafață șisubterane și unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important pentruprotecția lor.

Legislaţia națională specifică este reprezentată de:OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare;Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”;Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului naţional – Secţiunea a III-a, zone

protejate;HG nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone;HG nr. 1581/2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone;HG nr. 1586/2006 privind încadrarea unor arii naturale protejate în categoria zonelor

umede de importanţă internaţională;HG nr. 1143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate;HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte

integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şicompletările ulterioare;

OM nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor deimportanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 înRomânia, cu modificările ulterioare;

Legislaţia prevede că, pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare abunurilor patrimoniului natural, se instituie un regim diferenţiat de protecţie şi management,delimitându-se mai multe categorii de arii naturale protejate, respectiv de interes național,internațional, comunitar sau situri Natura 2000 și de interes județean sau local. Având în vedereacest aspect, pe acelaşi teritoriu pot fi mai multe categorii de arii naturale protejate care aulegătură cu apa care au fost grupate în zone.

Astfel, în spațiul hidrografic Siret, ariile naturale protejate care au legătură cu apaidentificate au fost grupate în 80 zone pentru protecţia habitatelor şi speciilor dependente de apă.Astfel, suprafaţa totală1 a acestor zone este de 451530 şi reprezintă 16,5% din suprafaţa spaţiuluihidrografic Siret iar lungimea corpurilor de apă care se află în aceste zone protejate reprezintăaproximativ 16,7% din lungimea totală a corpurilor de apă, adică 1715,6 km. În ceea ce priveştelacurile naturale şi acumulările, aproximativ 44% din suprafaţa totală a acestora fac parte din ariinaturale protejate care au legătură cu apa. Totodată, conform evaluării stării ecologice acorpurilor de apă, evaluare realizată în cadrul draftul-ui celui de-al doilea Plan de Management al

1În cazul în care pe acelaşi teritoriu sunt mai multe categorii de arii naturale protejate care au legătură cu apa (deex. parc natural, sit Natura 2000 şi rezervaţie naturală) suprafaţa rezultată nu este o însumare a acestora, ci secalculează în urma suprapunerii suprafeţelor acestor categorii de arii naturale protejate.

Spaţiului hidrografic Siret, din cele 179 corpuri de apă aflate în arii naturale protejate 60% austare ecologică bună, 30% stare moderata şi 5,5% stare potential bun si 4,5% potential moderat.

Figura 5.3 prezintă distribuţia spaţială a ariilor naturale protejate care au legătură cu apa şicorpurile de apă de suprafaţă şi subterane, cu menţiunea că, în situaţiile în care limitele ariilornaturale protejate depăşesc limitele spaţiului hidrografic Siret, sunt reprezentate grafic doarsuprafeţele aferente acestuia.

5.4. Zone sensibile la nutrienți. Zone vulnerabile la nitrati.

În procesul implementării Directivei Nitraţi, au fost elaborate şi aplicate Coduri de bunepractici agricole şi Programe de Acţiune. Începând cu luna iunie 2013, s-a luat decizia aplicăriiProgramului de Acţiune pe întreg teritoriul României, în conformitate cu art. 3 alin. 5 alDirectivei Nitraţi. Astfel, conform prevederilor menţionate, România nu mai are obligativitateade e desemna zone vulnerabile la nitraţi din surse agricole, întrucât programul de acţiune seaplică fără excepţie pe întreg teritoriul ţării.

Legislaţia națională specifică este reprezentată de:HG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare;

OM nr. 1072/2003 privind aprobarea organizării Monitoringului suport naţional integrat desupraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surseagricole în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea Programului desupraveghere şi control corespunzător şi a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare adatelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse agricole în apele de suprafaţă şiîn apele subterane;

OM nr. 1182/1270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentruprotecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole;

OM nr. 452/2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisieişi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelorîmpotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

Decizia Comisiei Interministeriale pentru aplicarea Planului de Acţiune pentru protecţiaapelor împotriva poluări cu nitraţi din surse agricole cu nr. 221983/GC/12.06.2013privind Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați dinsurse agricole.

Prevederile programului de acţiune sunt obligatorii pentru toţi fermierii care deţin sauadministrează exploataţii agricole şi pentru autorităţile administraţiei publice locale alecomunelor, oraşelor şi municipiilor pe teritoriul cărora există exploataţii agricole.

Monitorizarea conformităţii corpurilor de apă se face de către Administrația Națională“Apele Române” prin Administrațiile Bazinale de Apă prin supravegherea concentraţiei denitraţi, precum şi a elementelor fizico-chimice şi biologice indicatoare ale procesului deeutrofizare.

5.5 Zone pentru îmbăiere

Zonele pentru îmbăiere sunt desemnate acolo unde îmbăierea este tradiţional practicată deun număr de utilizatori ai apei de îmbăiere considerat mare de către direcţiile de sănătate publică

judeţene şi a municipiului Bucureşti, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale,în baza istoricului local de folosinţă, a infrastructurii şi serviciilor asigurate şi a altor măsuriluate pentru a încuraja scăldatul, inclusiv a măsurilor de promovare în scop turistic a zonei deîmbăiere. La stabilirea listei apelor de îmbăiere se ține cont și de informațiile privind calitateaapelor de suprafață primite de la Administraţia Naţională „Apele Romȃne” prin AdministraţiileBazinale de Apă.

Având în vedere aceste aspecte, până în prezent majoritatea zonelor de îmbăiere au fostdesemnate pe litoralul Mării Negre, iar începând cu anul 2013 Lacul Ciuperca din județul Tulceaare acest statut.

Legislaţia națională specifică este reprezentată de:

HG nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturaleamenajate pentru îmbăiere;

HG nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecție sanitară și control alzonelor naturale utilizate pentru îmbăiere;

HG nr. 546/2008 privind gestionarea calității apelor de îmbăiere.

Începând cu anul 2011 monitorizarea și evaluarea apelor de îmbăiere se realizează pentrucel puțin 2 parametri m icrobiologici iar informarea publicului despre calitatea apei de îmbăiere șimanagementul plajelor se face prin intermediul profilelor de îmbăiere pe baza cărora se afișeazăsimboluri pentru clasificarea calității apelor de îmbăiere (excelentă, bună, satisfăcătoare sauslabă) și pentru interzicerea scăldatului.

6. MONITORIZAREA ŞI CARACTERIZAREA STĂRII APELOR6.1. Reţelele şi programele de monitorizare

În conformitate cu Articolul 8 (1) al Directivei Cadru Apă, Statele Membre ale UniuniiEuropene au stabilit programele de monitorizare pentru apele de suprafaţă, apele subterane şizonele protejate în scopul cunoaşterii şi clasificării “stării” acestora în cadrul fiecărui districthidrografic.

În România programele de monitorizare stabilite au devenit operaţionale la22.12.2006, aplicându-se corpurilor de apă de suprafaţă, corpurilor de apă subterană şi zonelorprotejate.

Sistemul Naţional de Monitoring Integrat al Apelor cuprinde următoarele 6 sub-sisteme: râuri lacuri

ape tranzitorii ape costiere

ape subterane ape uzate (monitoringul de control al apelor uzate evacuate în receptorii naturali).

Mediile de investigare sunt reprezentate de apă, sedimente şi biotă, elementele decalitate, parametrii şi frecvenţele minime de monitorizare fiind în concordanţă cu cerinţeleDirectivei Cadru Apă, funcţie de tipul de program.

Monitorizarea stării apelor în România pe baza programelor de monitorizare stabiliteîn conformitate cu Art. 8 (1,2) ale Directivei Cadru Apă se realizează de către AdministraţiaNaţională “Apele Române” prin unităţile sale teritoriale (Administraţiile Bazinale de Apă).Pentru unele corpuri de apă din Delta Dunării, monitorizarea se efectuează de către InstitutulNaţional de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării”-Tulcea, iar pentru corpurile de apă costieremonitorizarea este realizată de Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împreună cuInstitutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” – Constanţa.

Programele de monitorizare a apelor de suprafaţă includ: programul de supraveghere;

programul operaţional; programul de investigare.

Programele de monitorizare definite pentru apele subterane includ:

programul de monitorizare cantitativă; programul de monitorizare calitativă (de supraveghere şi operaţional).

Programele de monitorizare investigativă sunt aplicate pentru identificarea cauzelordepăşirilor standardelor de calitate şi a altor reglementări din domeniul gospodăririi apelor,identificarea şi certificarea cauzelor pentru care un corp de apă nu poate atinge obiectivele demediu, acolo unde monitoringul de supraveghere arată că obiectivele stabilite pentru un corpde apă nu se pot realiza, iar monitoringul operaţional nu a fost stabilit. De asemenea,monitoringul de investigare se efectuează şi pentru stabilirea impactului poluăriloraccidentale.

Avand în vedere că pentru al 2-lea ciclu de implementare a fost revizuită delimitareacorpurilor de apă, a fost necesară o evaluare a reţelei de monitoring prin analiza număruluioptim de secţiuni la nivelul corpurilor de apă redelimitate.

6.1.1. Ape de suprafaţă

În conformitate cu anexa V din Directiva Cadru Apă, informaţiile furnizate desistemul de monitoring al apelor de suprafaţă sunt necesare pentru:

Clasificarea stării corpurilor de apă (având în vedere atât starea/potenţialul ecologic,cât şi starea chimică); Validarea evaluării de risc; Proiectarea eficientă a viitoarelor programe de monitoring; Evaluarea schimbărilor pe termen lung datorită cauzelor naturale; Evaluarea schimbărilor pe termen lung datorate activităţilor antropice; Estimarea încărcărilor transfrontaliere de poluanţi sau evacuaţi în mediul marin;

Evaluarea schimbărilor în starea corpurilor de apă identificate ca fiind la risc, carăspuns la aplicarea măsurilor de îmbunătăţire sau prevenire a deteriorării; Stabilirea cauzelor datorită cărora corpurile de apă nu ating obiectivele de mediu; Stabilirea magnitudinii şi impactului poluărilor accidentale; Utilizarea în exerciţiul de intercalibrare; Evaluarea conformităţii cu standardele şi obiectivele zonelor protejate; Estimarea condiţiilor de referinţă pentru apele de suprafaţă.

Secţiunile/staţiile de monitorizare cantitativă (statii hidrometrice) şi cele calitativepentru apele de suprafaţă din spaţiul hidrografic Siret se prezintă în Figura 6.1.

În continuare se prezintă programele de monitorizare din secţiunile aferente aşa cumau fost monitorizate în anul 2013.

Programul de supraveghere

Monitoringul de supraveghere are rolul de a evalua starea tuturor apelor din cadrulbazinului hidrografic, furnizând informaţii pentru: validarea procedurii de evaluare aimpactului, proiectarea eficientă a viitoarelor programe de monitoring, evaluarea tendinţeide variaţie pe termen lung a resurselor de apă, inclusiv datorită impactului activităţilorantropice.

Programul de supraveghere se realizează în fiecare an pe perioada unui plan demanagement şi secţiunile de monitorizare au fost definite de supraveghere, având în vederecorelarea cu analiza riscului de neatingere a obiectivelor de mediu.

RâuriPentru programul de supraveghere, la nivelul spaţiului hidrografic Siret, numărul

secţiunilor de monitorizare pentru râuri este de 186. Pentru corpurile de apă râuri naturale,au fost stabilite un număr de 176 secţiuni iar pentru cele puternic modificate 10 secţiuni demonitorizare au fost definite.

Elementele de calitate monitorizate, parametrii şi frecvenţele de monitorizare pentrufiecare element de calitate sunt prezentate în Tabel 6.1.

Tabel 6.1. Elemente, parametri şi frecvenţe de monitorizare în programul desupraveghere

şi operaţional – râuri

Elemente de calitate ParametriFrecvenţa

ProgramSupraveghere

ProgramOperaţional

Elementebiologice

FitoplanctonComponenţa taxonomică (lista şinr. de specii) densitate (expl/l)

2/an 3/an

MicrofitobentosComponenţa taxonomică (lista şinr. de specii) densitate (expl/m2)

2/an 3/an

MacrofiteComponenţa taxonomică (lista şinr. de specii) densitate (expl/m2)

1/3 ani 1/3 ani

ZoobentosComponenţa taxonomică (lista şinr. de specii) densitate (expl/m2)

2/an 3/an

Fauna piscicolă componenţa taxonomică (lista şinr. de specii) densitate(exp/100m2) structura pe vârste

1/3 ani 1/3 ani

Elementehidromor-fologice

Regimulhidrologic

Nivelul şi debitul apeiH = 2 / zi *

Q = 20-60 /an*

H = 2 / zi *Q = 20-60/an*

Conectivitatea cu corpurile deapă subterană 1/3 zile 1/3 zile

Elemente de calitate ParametriFrecvenţa

ProgramSupraveghere

ProgramOperaţional

Continuitatea râului 1/6 ani 1/6 ani

Parametrimorfologici

Variaţia adâncimii şi lăţimiirâului

1/an 1/an

Structura şi substratul patuluialbiei

1/6 ani 1/6 ani

Structura zonei riverane 1/6 ani 1/6 ani

Elementefizico-chimice

Transparenţa Materii în suspensie, Turbiditate,Culoare

4/an 8/12/an**

Condiţii termice Temperatura 4/an 8/12/an**

Condiţii deoxigenare

Oxigen dizolvat CCO – Cr,CBO5 şi în unele cazuri COT şiCOD

4/an 8/12/an**

Salinitate Conductivitate/reziduu fix 4/an 8/12/an**

Starea acidifierii pH Alcalinitate 4/an 8/12/an**

Nutrienţi Azotiţi, Azotaţi, Amoniu Ntotal,

Ortofosfaţi Ptotal Clorofila „a” 4/an 8/12/an**

Nutrienţi(materii însuspensie)

Ntotal, Ptotal

4/an 8/an

Substanţeprioritare - apă

1)12/an 12/an

Substanţeprioritare(materii însuspensie)

Metale grele: Cd, Ni, Pb, Hg

4/an 8/an

Substanţeprioritare(sedimente)

2)1/an 1/an

Poluanţispecifici

3)4/an 8/an

Alţi poluanţi 4) 4/an 8/an

Elementemicrobio-logice

Parametribacteriologici***

coliformi totali, coliformi fecali,streptococi fecali, Salmonella 4-12/an 4-12/an

* în cazul viiturilor frecvenţa de monitorizare va fi crescută funcţie de regimul hidrological râului** se monitorizează de 12/an când este la risc datorită nutrienţilor şi substanţelor organice*** numai în cazul secţiunilor de captare a apei de suprafaţă în vederea obţinerii de apăpotabilă

1) si 2) Substanţele prioritare prevazute în Directiva 2008/105/EC: în cazul existenţeisurselor de poluare care evacuează astfel de substanţe;

3) Poluanţi specifici (substanţe din Anexa 8 şi 9 din Directiva Cadru): în cazul existenţeisurselor de poluare care evacuează astfel de substanţe

4) Alţi poluanţi: substanţe ce nu se regăsesc în anexele 8, 9 şi 10 din Directiva Cadru: încazul existenţei surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe.

LacuriLa nivelul spaţiului hidrografic Siret, reţeaua pentru monitoringul de supraveghere

se realizează prin 22 secţiuni, astfel: în cazul corpurilor de apă lacuri naturale în 2 secţiunişi pentru lacurile de acumulare în 20 secţiuni.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare pentru fiecare element de calitateinclusiv parametrii, sunt prezentate în Tabel 6.2. În cazul lacurilor de acumulare, dar şi încazul lacurilor naturale, monitorizarea elementelor fizico-chimice şi biologice se face prinproba integrată pe zona fotică, avînd în vedere mai multe puncte de monitorizare (ex. baraj,mijloc lac).

Tabel 6.2 Elemente, parametri şi frecvenţe de monitorizare în programul desupraveghere şi operaţional – lacuri

Elemente de calitate Parametri

Frecvenţa

Lac

urin

atur

ale

Pro

gram

supr

aveg

here

Lac

uri d

eac

umul

are

Pro

gram

supr

aveg

here

Lac

uri n

atur

ale

Pro

gram

oper

aţio

nal

Lac

uri d

eac

umul

are

Pro

gram

oper

aţio

nal

Elementebiologice

Fitoplancton

componenţa taxonomică(lista şi nr. de specii)densitate (expl./l)biomasa (mg/l)

4/an 4/an 4/an* 4/an*

Microfitobentoscomponenţa taxonomică(lista şi nr. de specii)densitate (exp./m2)

1/an 1/an 2/an 2/an

Macrofitecomponenţa taxonomică(lista şi nr. de specii)densitate (exp./m2)

1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani

Zoobentosulcomponenţa taxonomică(lista şi nr. de specii)densitate (exp./m2)

1/an 1/an 1/an 1/an


Frecvenţa

Lac

urin

atur

ale

Pro

gram

supr

aveg

here

Lac

uri d

eac

umul

are

Pro

gram

supr

aveg

here

Lac

uri n

atur

ale

Pro

gram

oper

aţio

nal

Lac

uri d

eac

umul

are

Pro

gram

oper

aţio

nal

Fauna piscicolă

componenţa taxonomică(lista şi nr. de specii)densitate (exp /100m2)structura pe varste

1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani

Elementehidromor-fologice

Parametrihidrologici

Nivelul apei în lac şidebitele afluente şidefluente

1-30 / 30zile

1/zi1-30 / 30

zile1/zi

Timpul de retenţie allacului

1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani

Conectivitatea laculuicu corpurile de apăsubterană

1/3 zile 1/3 zile 1/3 zile 1/3 zile

Parametrimorfologici

Variaţia adâncimiilacului

1/6 ani1/6 ani

(variabil)1/6 ani

1/6 ani(variabil)

Volumul şi structurapatului lacului

1/6 ani1/6 ani

(variabil)1/6 ani

1/6 ani(variabil)

Structura maluluilacului

1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani

Elementefizico-chimice

Transparenţa Discul Secchiturbiditate culoare

4/an 4/an 4/an* 4/an*

Condiţii termice Temperatura 4/an 4/an 4/an* 4/an*

Condiţii deoxigenare

Oxigen dizolvat CCO –Cr, CBO5 şi în unelecazuri COT şi COD

4/an 4/an 4/an* 4/an*

SalinitateConductivitate /reziduufix

4/an 4/an 4/an* 4/an*

Starea acidifierii pH alcalinitate 4/an 4/an 4/an* 4/an*Nutrienţi Azotiţi, azotaţi, amoniu,

Ntotal, ortofosfaţi, Ptotal,clorofila „a”

4/an 4/an 4/an* 4/an*

Substanţeprioritare-apă

1)12/an 12/an 12/an 12/an

Substanţeprioritare(sedimente)

2)1/an 1/an 1/an 1/an


Frecvenţa

Lac

urin

atur

ale

Pro

gram

supr

aveg

here

Lac

uri d

eac

umul

are

Pro

gram

supr

aveg

here

Lac

uri n

atur

ale

Pro

gram

oper

aţio

nal

Lac

uri d

eac

umul

are

Pro

gram

oper

aţio

nal

Poluanţi specifici 3) 4/an 4/an 4/an 4/an

Poluanţi specifici(sedimente)

Substanţe din lista I şi IIrelevante pentrusedimente

1/an 1/an 1/an 1/an

Alţi poluanţi 4) 4/an 4/an 4/an 4/anElementemicrobio-logice

Parametriibacteriologici**

coliformi totali,coliformi fecali,streptococi fecali,Salmonella

4-12/an 4-12/an 4-12/an 4-12/an

* frecvenţa de monitorizare poate deveni lunară sau mai mare funcţie de evoluţia procesuluide eutrofizare (mai-septembrie)

**numai în cazul secţiunilor de captare a apei de suprafaţă în vederea obţinerii de apăpotabilă

1) şi 2) Substanţele prioritare (Directiva 2008/105/EC): în cazul existenţei surselor de poluarecare evacuează astfel de substanţe;

3) Poluanţi specifici (substanţe din Anexa 8 şi 9 din Directiva Cadru): în cazul existenţeisurselor de poluare care evacuează astfel de substanţe

4) Alţi poluanţi: substanţe ce nu se regăsesc în anexele 8, 9 şi 10 din Directiva Cadru: în cazulexistenţei surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe.

Programul operaţionalMonitoringul operaţional are ca scop stabilirea stării corpurilor de apă din cadrul

bazinului hidografic ce prezintă riscul de a nu îndeplini obiectivele de mediu precum şievaluarea oricăror schimbări în starea acestor corpuri de apă, schimbări datorate aplicăriiprogramului de măsuri. Programul operaţional se realizează în fiecare an pe perioada unuiplan de management şi va înceta în cazul în care corpurile de apă vor atinge starea bună.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret, monitoringul operaţional se realizează printr-un număr de 30 secţiuni de monitorizare.

RâuriReţeaua pentru monitoringul operaţional pentru râurile din spaţiul hidrografic Siret

este alcătuită dintr-un număr de 28 secţiuni: 26 secţiuni în corpurile de apă râuri naturale şi2 secţiuni în cele puternic modificate.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizareDirectiva Cadru Apă prevede că monitoringul operaţional să fie specific şi să aibă

la bază monitorizarea unor parametrii relevanţi (care să indice riscul neatingerii stăriibune). În Tabel 6.1. se prezintă elementele, parametrii şi frecvenţele de monitorizare pentruelementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice în cazul aplicării programuluioperaţional.

LacuriReţeaua pentru monitoringul operaţional la lacuri la nivelul spaţiului hidrografic

Siret, este alcătuită dintr-un număr de 2 secţiuni, din care 2 secţiuni în cazul corpurilor deapă lacuri de acumulare şi 0 secţiuni în cazul lacurilor naturale.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizareÎn Tabel 6.2. se prezintă elementele de calitate biologice, hidromorfologice şi

fizico-chimice, parametri şi frecvenţele de monitorizare ale acestora. Ca şi în cazulprogramului de supraveghere, monitorizarea elementelor fizico-chimice şi biologice se faceprin proba integrată pe zona fotică, avînd în vedere mai multe puncte de monitorizare (ex.baraj, mijloc lac).

Programul de investigareProgramul de monitorizare investigativă în România a fost stabilit pe baza

prevederilor Directivei Cadru Apă, având în vedere: identificarea cauzelor depăşirilor limitelor prevăzute în standardele de calitate şi în alte

reglementări din domeniul gospodăririi apelor, certificarea cauzelor pentru care un corp de apă nu poate atinge obiectivele de mediu (acolo

unde monitoringul de supraveghere arată că obiectivele stabilite pentru un corp de apă nuse pot realiza, iar monitoringul operaţional nu a fost încă stabilit),

stabilirea impactului poluărilor accidentale, furnizând informaţii referitoare la programelede măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu şi a măsurilor specifice necesarepentru remedierea efectelor poluărilor accidentale.

Programul de investigare se aplică, dacă este necesar, la completarea cunoştinţelorprivind calitatea apei, la testarea noilor metode de evaluare calitativă, la probareaipotezelor privind evaluarea presiunilor şi a impactului, nefiind necesară stabilirea în avansa reţelei de monitoring investigativ şi a elementelor de calitate monitorizate.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret au fost stabilite 4 secţiuni de monitorizareinvestigativă: 4 în corpuri de apă râuri naturale, 0 în corpuri de apă râuri puternicmodificate, 0 în corpuri de apă lacuri naturale şi 0 în acumulări.

De asemenea, s-a aplicat un proces de translatare a secţiunilor de monitorizare.Acest proces a avut în vedere translatarea secţiunilor reprezentative de monitoring care auscopul evaluării stării ecologice/potenţialului ecologic şi stării chimice de pe corpurile deapă monitorizate care au atins obiectivele de calitate/mediu, pe corpurile de apănemonitorizate (evaluate prin “părerea expertului”, prin procedeul de grupare a corpurilorde apă sau prin evaluarea riscului) care nu au atins obiectivele de calitate/mediu (cu

prioritate pe cele care au fost încadrate în anul 2010 în stare/potenţial ecologic mai puţindecât bun sau stare chimică proastă şi/sau pe corpurile de apă pentru care sunt prevăzutemăsuri privind monitorizarea investigativă în cadrul programelor de măsuri din primul Plande Management Bazinal).

În acest sens, la nivelul spaţiului hidrografic Siret pentru intervalul 2011 – 2013 aufost translatate un număr de 7 secţiuni de monitorizare (0 în 2011, 1 în 2012 şi 6 în 2013).

6.1.2. Ape subterane

Articolul 8 al Directivei Cadru Apă stabileşte cerinţele de monitorizare pentrustarea apelor subterane, iar anexa V indică faptul că informaţiile furnizate de sistemul demonitoring al apelor subterane sunt necesare pentru:

Evaluarea stării cantitative a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterană(inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană disponibile);

Estimarea direcţiei şi a debitului din corpurile de apă subterană care traversează graniţeleStatelor Membre;

Validarea procedurii de evaluare a riscului, realizată conform Articolului 5;

Evaluarea tendinţelor pe termen lung a diverşilor parametrii cantitativi şi calitativi, carezultat al schimbărilor condiţiilor naturale şi datorită activităţii antropice;

Stabilirea stării chimice pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subteranăidentificate a fi la risc de a nu atinge starea bună;

Identificarea prezenţei tendinţelor importante şi continue de creştere a concentraţiilor depoluanţi;

Evaluarea schimbării (inversării) tendinţelor în concentraţia poluanţilor în apele subterane; Stabilirea, proiectarea şi evaluarea programului de măsuri.

Secţiunile/staţiile de monitorizare chimică pentru apele subterane din spaţiulhidrografic Siret, se prezintă în Figura 6.2. şi cele pentru monitorizarea cantitativă, înFigura 6.3. Parametrii monitorizaţi şi frecvenţele de monitorizare, inclusiv elementele decalitate sunt prezentate în Tabel 6.3.

Monitorizarea cantitativă a corpurilor de apă subterană are ca scop principalvalidarea caracterizării realizate în conformitate cu Articolul 5 şi a procedurii de evaluare ariscului de a nu atinge starea cantitativă bună la nivelul tuturor corpurilor de apă subteranăsau a grupurilor de corpuri.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret, au fost identificate un număr de 96 secţiuni(93 foraje şi 3 izvoare) monitorizate din punct de vedere cantitativ.

Tabel 6.3. Elemente, parametri şi frecvenţe de monitorizare în programul de supraveghereşi operaţional – ape subterane

Elemente ParametriFrecvenţa*

Programsupraveghere

Programoperaţional

Elementecantitative

H 2-120/an 2-120/an

Q2-12/an la

izvoare2-12/an la

izvoareElementefizico-chimice

oxigen 1-2/ an 2/anpH 1-2/an 2/anconductivitate 1-2/an 2/anazotaţi 1-2/an 2/anamoniu 1-2/an 2/analcalinitate 1-2/an 2/analţi nutrienţi (azotiţi, ortofosfaţi) 1-2/ an 2/ansubstanţe prioritare şi substanţeprioritar periculoase

1-2/ an 2/an

poluanţi specifici neprioritari 1-2/ an 2/analţi poluanţi şi parametri (inclusivionii majori)

1-2/ an 2/an

*Frecvenţa măsurătorilor de nivel la forajele reţelei hidrogeologice naţionale pentruapele freatice este funcţie de rezultatele analizei regimului de variaţie al acestora (la 3, 6 sau15 zile).

Pentru forajele de adâncime frecvenţa măsurătorilor de nivel va fi trimestrială.Monitorizarea calitativă (chimică)

Programul de supraveghereLa nivelul spaţiului hidrografic Siret, numărul secţiunilor monitorizate din punct de

vedere calitativ cu program de supraveghere este de 84, respectiv 81 foraje şi 3 izvoare.Programul operaţional

Numărul secţiunilor monitorizate din punct de vedere calitativ în programuloperaţional este de 12 (12 foraje şi 0 izvoare).

În cazul convenţiilor internaţionale pentru corpurile de apă transfrontaliere, elementele şifrecvenţa de monitorizare a forajelor situate în apropierea graniţei este cea stabilită princonvenţiile şi acordurile internaţionale la care România este parte.

Programul de supraveghere se realizează cu o frecvenţă de 1-2/an, monitorizându-seatât parametri obligatorii (H/Q, oxigen, pH, conductivitate, azotaţi, amoniu), cât şi ceilalţiparametri menţionaţi în tabel funcţie de utilizarea apei şi de presiunile antropice.

În cazul programului supraveghere şi operaţional se monitorizează parametri obligatoriiprevăzuţi de DCA şi Directiva privind Apele Subterane 2006/118/EC precum şi alţi parametrifuncţie de categoria de risc, poluarea specifică, vulnerabilitatea la poluare, convenţiainternaţională la care România este parte.

6.2 Caracterizarea stării corpurilor de apă

6.2.1 Ape de suprafaţă

Definiţii normative şi principii aplicate în evaluarea stării corpurilor de apă

Caracterizarea stării corpurilor de apă de suprafaţă, aşa cum a fost indicat şi în cadrulprimului Plan de Management Bazinal, s-a realizat prin evaluarea stării ecologice şi a stăriichimice.

Starea ecologică este definită de elementele de calitate indicate în Anexa V aDirectivei Cadru Apă (DCA) (transpusă prin Legea Apelor 107/1996 cu modificările şicompletările ulterioare), respectiv elementele biologice, elementele hidromorfologice,elemente fizico-chimice generale şi poluanţii specifici (sintetici şi nesintetici), cu aplicareaprincipiului „celei mai defavorabile situaţii” dintre elementele de calitate. Elementelefizico-chimice generale şi elementele hidromorfologice au funcţie suport pentru celebiologice.

Pentru caracterizarea stării ecologice a corpurilor de apă naturale, sistemul declasificare în cazul elementelor biologice cuprinde 5 clase, respectiv: foarte bună, bună,moderată, slabă şi proastă. Pentru elementele fizico-chimice suport s-au stabilit trei clase,respectiv: stare foarte bună, stare bună, stare moderată. Pentru unii indicatori - conductivitate şipoluanţii specifici (As, Cr, xileni, fenoli, cianuri şi detergenţi anionici) au fost definite numaidouă clase, respectiv starea bună şi starea moderată.

Pentru elementele hidromorfologice sistemul de clasificare cuprinde 3 clase, respectiv:stare foarte bună, stare bună, stare inferioară celei bune, intervenind numai însă în evaluareastării ecologice foarte bune.

Pentru caracterizarea potenţialului ecologic, evaluarea elementelor biologice s-arealizat în trei clase de potenţial: maxim, bun şi moderat, la fel ca şi pentru elementele fizico-chimice. Pentru apele costiere, evaluarea potenţialului ecologic pe baza elementelor biologices-a realizat în cinci clase de potenţial: maxim, bun, moderat, slab şi prost.

6.2.1.1. Definiţii, normative şi principii

“Starea chimică bună apelor de suprafață” reprezintă starea chimică cerută în scopulatingerii obiectivelor de mediu pentru apele de suprafață prevăzute în articolul 4.(1)(a) dinDCA, acesta însemnând starea chimică atinsă de un corp de apă de suprafață în care nivelulconcentraţiilor de poluanţi nu depăşesc standardele de calitate a mediului (SCM), stabilite înanexa IX şi sub Art. 16(7) ale DCA, precum şi în cadrul altor acte legislative Comunitare cestabilesc astfel de standarde la nivelul Comunității. Standardele de calitate pentru mediu(SCM) sunt definite drept concentraţiile de poluanţi sau grupe de poluanți din apă, sedimentsau biota, care nu trebuie depăşite în vederea asigurării protecţiei sănătății umane şi amediului înconjurător. Mai mult, potrivit articolului 2(1) al DCA, apele teritoriale trebuieincluse în evaluarea și raportarea stării chimice pe lângă celelalte categorii de apă de suprafață(râuri, lacuri, ape costiere și tranzitorii).

În evaluarea stării chimice, substanțele prioritare prezintă relevanță. Decizia2455/2001/CE1 a identificat substanțele pentru care SCM au fost stabilite la nivelul Comunitățiiși a fost transpusă în legislația europeană prin Directivele 2008/105/CE2 (Directiva SCMveche). De asemenea, 8 alți poluanți reglementați prin Directiva 76/464/CEE3 au fost incluși înevaluarea stării chimice. Directiva 2013/39/UE4 (Directivă SCM nouă) revizuiește cerințeleDCA referitoare la substanțele prioritare și Directivei SCM veche, iar de prevederile ei s-a ținutcont în acest ciclu al Planului de Management (perioada 2015 – 2021).

De asemenea, în vederea verificării respectării principiului nedeteriorării, un altobiectiv important al DCA și al Directivei SCM, trebuie analizat dacă substanțele prioritare

periculoase nu au tendința de a se acumula în sedimente și/sau biotă (valorile concentrațiiloracestor substanțe în sedimente și/sau biotă nu prezintă valori crescătoare).

Directiva SCM conține totodată prevederi legate de posibilitatea desemnării zonelorde amestec în conformitate cu articolul 4 al acestei directive. Regimul de control alevacuărilor de efluenți este proiectat astfel încât concentrația de substanțe prioritare sau alțipoluanți evacuați în mediul acvatic să nu depășească SCM-urile. Totuși, dacă concentrația înefluent în punctul de evacuare este mai mare decât valoarea SCM, potrivit Directivei SCM,este permisă o zonă de depășire (zonă de amestec) în imediata vecinătate a punctului dedescărcare dacă anumite criterii/condiții sunt îndeplinite.

6.2.1.2. Sistemul de clasificare al stării corpurilor de apă

Sistemul de clasificare şi evaluare al stării ecologice a corpurilor de apă elaboratîn conformitate cu principiile Directivei Cadru Apă şi recomandările ghidurilor europeneGuidance document n.o 13 - Overall approach to the classification of ecological status andecological potential şi Guidance document n.o 4 - Identification and Designation ofHeavily Modified and Artificial Water Bodies este prezentat în Anexa 6.1A, fiind specificecategoriilor de ape de suprafaţă.5

1 Decizia nr. 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2001 de stabilire aunei liste de substanțe prioritare în domeniul apei și modificând Directiva 2000/60/CE2 Directive 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardelede calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE,84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE3 Directiva Consiliului din 4 mai 1976 referitoare la poluarea cauzată de anumite substanțe periculoaseevacuate în mediul acvatic al Comunității (Directiva 76/464/CEE)4 Directiva 2013/39/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de modificare aDirectivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei5 elaborarea sistemului de clasificare şi evaluare ecologică a stării apelor a fost realizată pentru Primul Plan deManagement de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM Bucureşti şicolaboratorii, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” – Constanţa (pentru apeletranzitorii şi costiere). Ulterior sistemul de evaluare a fost dezvoltat prin contribuţia unor institute despecialitate şi a unor experţi.

Pentru sistemele de evaluare a stării ecologice specifice fiecărei categorii de ape desuprafaţă există în continuare posibilitatea unor reactualizări/reconfirmări din perspectivaunor studii ştiintifice ce se află în curs de derulare şi a finalizării exerciţiului de intercalibrareconform calendarului stabilit la nivel european (2015-2016).

6.2.1.3. Progrese înregistrate în evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă desuprafaţă

În comparaţie cu analiza efectuată în cadrul primului Plan de Management Bazinal,sistemul de monitorizare şi evaluare a stării apelor a fost dezvoltat şi îmbunătăţit, în vedereaobţinerii unei imagini cât mai complete şi precise asupra stării apelor. Aceasta s-a realizatprin:

extinderea reţelei de monitorizare, creşterea numărului elementelor de calitate şia parametrilor monitorizaţi (biologici, fizico-chimici generali şi poluanţi specifici)(a se vedea cap.6.1.)

dezvoltarea metodologiilor de evaluare a stării corpurilor de apă finalizarea intercalibrării pentru macronevertebrate şi ihtiofauna – râuri şi

fitoplancton – ape costiere şi continuarea Exerciţiul European de Intercalibrare(râuri mari, lacuri naturale)

creşterea numărului de corpuri de apă care ating obiectivele de mediu (a se vedeacap. 6.2.4.)

creşterea nivelului de confidenţă în evaluarea stării corpurilor de apă realizarea inventarului emisiilor, evacuărilor şi pierderilor de substanţe prioritare

Referitor la dezvoltarea metodologiilor de evaluare a stării ecologice a corpurilor deapă utilizate în elaborarea actualului draft al Planului de Management se precizeazăurmătoarele

-RÂURI -

sistemul de evaluare a stării ecologice a râurilor a inclus şi fitobentosul, ulterior primuluiPlan de Management pentru macrozoobentos, în urma finalizării Exerciţiului Europeande Intercalibrare, valorile limită dintre clasele foarte bună/bună şi bună/moderată au fostajustate (devenind mai restrictive)

metoda de evaluare a fitoplanctonului a fost îmbunătăţită, pentru a surprinde mai binerăspunsul indicilor componenţi ai indicelui multimetric la variaţiile presiunilor ce potafecta corpurile de apă din punct de vedere al parametrilor fizico-chimici generali,evaluarea stării ecologice s-a realizat având în vedere următorii parametrii, respectiv: pH,temperatură, conductivitate, oxigen dizolvat, CBO5, CCO-Cr, nutrienţi (N-NO2; N-NO3,N-NH4, Ntot; P-PO4, P tot), lista acestora fiind completată faţă de primul plan demanagement cu: conductivitate, CBO5, CCO-Cr şi Ntot

- LACURI NATURALE-

sistemul de evaluare a stării ecologice a lacurilor a fost dezvoltat şi completat cu elementelede calitate fitobentos şi macrozoobentos

metoda de evaluare pentru fitoplancton a fost dezvoltată semnificativ ulterior primului plande management, prin elaborarea unui index multimetric în a cărui componenţă intră maimulţi parametri (ce surprind diversele tipuri de impact)

din punct de vedere al parametrilor fizico-chimici, evaluarea stării ecologice a avut la bază,pe lângă oxigenul dizolvat şi Ptot (care au stat la baza evaluării din primul Plan Naţional deManagement) şi următorii parametri: pH, CBO5, CCO-Cr şi nutrienţii (N-NO2, N-NO3, N-NH4, Ntot, P-PO4)

- RÂURI CAPM şI RÂURI CAA -

sistemul de evaluare a stării ecologice a inclus şi fitobentosul, elaborându-se un indexmultimetric care surprinde diversele tipuri de impact

metodologia de evaluare a macrozoobentosului a fost îmbunătăţită, valorile limită dintreclasele de potenţial ecologic fiind modificate (devenind mai restrictive) faţă de cele stabilite înPrimul Plan de Management

evaluarea din punct de vedere al elementelor fizico-chimice pentru corpurile de apă artificialea avut în vedere aceeaşi abordare şi limite ca şi în cazul corpurilor de apă naturale

-LACURI DE ACUMULARE -

sistemul de evaluare al potenţialului ecologic a fost completat prin includerea fitobentosului pentru fitoplancton, metoda de evaluare a fost dezvoltată şi îmbunătăţită prin adăugarea mai

multor indici care intră în componenţa indicelui multimetric.

Pentru poluanţii specifici, pe lângă cei analizaţi în Primul Plan Naţional deManagement, s-au inclus încă doi parametri: cianuri şi detergenţi anionici, pentru care s-austabilit limite.

Pentru elementele hidromorfologice s-a utilizat metodologia aplicată în primul Plande Management. Se precizează că în prezent este în curs de desfăşurare un studiu ce are caobiectiv elaborarea metodologiei de evaluare a elementelor hidromorfologice.

Participarea la Exerciţiul European de Intercalibrare al stării ecologice

Scopul procesului de intercalibrare desfăşurat la nivel european este de a stabili câtmai exact limitele dintre stările ecologice foarte bună - bună, respectiv bună – moderată, de aasigura comparabilitatea valorilor specifice tipurilor şi de a contribui la validarea condiţiilorde referinţă.

România, sub coordonarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi prinAdministraţia Naţională „Apele Române” a participat, cu unele elemente de calitate, laprimele doua faze (2004-2012) ale Exerciţiului European de Intercalibrare, la categoriile :

râuri, râuri mari, lacuri naturale (România- ţara coordonatoare pentru grupul Est-Continental),lacuri de acumulare, ape costiere (România- ţara coordonatoare pentru grupul Black Sea).

De asemenea, România continuă şi în Faza a III-a activitatea de intercalibrare (pentrurâurile mari, lacurile naturale şi apele costiere) care vine în sprijinul asigurării comparabilităţiisistemului naţional de evaluare a stării ecologice cu sistemele europene, precum şi însprijinul armonizării metodelor de definire a potenţialului ecologic la nivel european.

În faza a II-a a, ulterior primului Plan de Management în cazul intercalibrării râurilor,România a finalizat exerciţiul de intercalibrare pentru macronevertebrate şi ihtiofauna încadrul grupei Eastern Continental şi al grupei Danubian, valorile limită dintre stărileecologice foarte bună - bună, respectiv bună – moderată, precum şi caracteristicile tipurilorintercalibrate, fiind publicate în Anexa 1 a Deciziei 2013/480/EU.

România participă şi în faza a 3-a a procesului de intercalibrare a metodelor deevaluare a fitoplanctonului, macrofitelor şi macrozoobentosului din lacurile naturale,finalizarea exerciţiului fiind planificată pentru anul 2015.

În anul 2013 s-a iniţiat procesul de intercalibrare pentru râurile mari (grupa VeryLarge Rivers XGIG), în cazul macrozoobentosului şi fitoplanctonului, procesul deintercalibrare pentru aceste elemente urmând a se încheia în anul 2015.

6.2.1.4 Progrese înregistrate în evaluarea stării chimice a corpurilor de apă desuprafaţă

Evaluarea stării chimice a corpurilor de apă de suprafață a înregistrat modificăricomparativ cu cea realizată în primul Plan de Management. Modificările survenite în cel de-al2-lea Plan de Mangement s-au datorat:

progresului făcut în monitorizare substanțelor prioritare (creșterea numărului desubstanțe prioritare monitorizate și incluse în evaluarea stării chimice comparativcu cele din primul Plan, îmbunătățirea performanțelor metodelor de analiză asubstanțelor prioritare în conformitate cu cerințele Directivei 2009/90/EC6);

schimbării abordării în evaluare pentru parte dintre corpurile de apă de suprafață(în primul Plan de Management evaluarea s-a făcut pe baza analizei de risc/opinieiexpertului și/sau grupare, iar în acest Plan pe baza datelor de monitorizare + );

schimbării abordării în evaluare prin utilizarea datelor de monitorizare asubstanțelor prioritare de la mai multe corpuri de apa (de ex: anumitesubstanțe/grupe de substanțe prioritare de la un corp de apă, alte substanțe/grupede substanțe prioritare de la alt corp de apă);

6 Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE aParlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stăriiapelor

schimbărilor cerințelor la nivel european (portivit Directivei 2013/39/CE s-auprevăzut noi SCM-uri pentru parte dintre substanțele prioritare existente, iaracestea au fost incluse în evaluarea din prezentul Plan de Management).

6.2.1.5 Caracterizarea şi evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă

Pentru evaluarea stării corpurilor de apă, s-au utilizat în principal, datele de monitoringdin anii 2013. În cazul elementelor biologice care se monitorizează cu frecvenţă mai redusă,s-au utilizat cele mai recente date de monitoring. În situaţiile în care la nivelul unui corp deapă nu s-au stabilit secţiuni de monitorizare, s-a aplicat principiul grupării corpurilor de apă.În evaluarea prin grupare au fost preluate, în general, datele de la un singur corp de apămonitorizat.

Pentru corpurile de apă pentru care nu a fost posibilă nici gruparea acestora, evaluareastării s-a realizat pe baza analizei de risc (expert judgment), respectiv prezenţa/absenţapresiunilor chimice şi hidromorfologice semnificative existente la nivelul anului 2013.

Abordările menţionate anterior sunt cele aplicate şi în cadrul Primului Plan deManagement.

Evaluările realizate, pentru unele situaţii prezentate mai jos, se referă la nivel deelement de calitate în cazul elementelor fizico-chimice şi la nivel de grupe de elementepentru parametrii fizico-chimici.

La nivel de sh Siret au fost analizate şi caracterizate din punct de vedere alstării/potenţialului ecologic un număr de 362 corpuri de apă (333 naturale şi 29 puternicmodificate/artificiale) dintre care:

230 (63,5%) corpuri de apă sunt în stare ecologică foarte bună şi bună şi 17(4,7%) corpuri de apă în potenţial ecologic maxim şi bun

În tabelul nr 6.4. şi în figura 6.4 sunt prezentate rezultatele evaluării la nivelul sh Siret,a stării ecologice şi a potenţialului ecologic al corpurilor de apă de suprafaţă pe categorii decorpuri de apă.

Comparativ cu evaluarea stării ecologice şi a potenţialului ecologic din primulPlan Naţional de Management Bazinal, se constată creşterea numărului de corpuri în starebună şi foarte bună/potențial bun şi maxim, cu 25 procente, de la 43% la 68%, ceea ce indicăşi faptul că efectul măsurilor cuprinse în programele de măsuri din primul Plan deManagement, începe să se facă resimţit. De asemenea s-a constatat reducerea procentuluicorpurilor de apă în stare ecologică “slabă” şi “proastă”.

In figura nr. 6.5. este ilustrată evoluţia stării ecologie/potenţialului ecologic alcorpurilor de apă cuprinse în actualul draft al Planului de Management, comparativ cu primulPlan de Management al spaţiului hidrografic Siret.

Starea ecologică/ potențialul ecologic al corpurilor de apă din sh Siret este prezentată înAnexa nr 6.1A a Draftului celui de-al doilea Plan de Management Bazinal.

Tabel 6.4. Rezultatele evaluării stării ecologice/potenţialului ecologic la nivelul sh Siret

Râuri(corpurinaturale)

Lacuri naturale Râuri CAPM Râuri CAA Lac de acumulare

nr % nr % nr % nr % nr %

Nr corpuri de apă înstare ecologică foartebună/ potentialecologic maxim

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Nr corpuri de apă înstare ecologicăbună/potentialecologic bun

229 63,26

1 0,27 9 2,48 0 0 8 2,20

Nr corpuri de apă înstare ecologicămoderată/potential ecologicmoderat

102 28,17

1 0,27 5 1,38 2 0,55 5 1,38

Nr corpuri de apă înstare ecologică slabă/potential ecologicslab

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Nr corpuri de apă înstare ecologicăproastă/potential ecologicprost

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Nr. Corpuri de apăN –evaluarenerelevantă/nereprezentativăU -Neevaluat

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

NR TOTALCORPURI DE APĂ

331 2 14 2 13

Figura 6.4 Starea ecologică a corpurilor de apă de suprafață din spațiul hidrografic Siret

Figura nr. 6.5. -Evoluţia stării ecologie/potenţialului ecologic al corpurilor de apă de suprafaţă -draft-ul celui de al 2-lea Plan de Management Bazinal şi primul Plan de Management Bazinal

Evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă naturale s-a realizat utilizând sistemeleactualizate (a se vedea subcap. 3.2.).

De asemenea se constată şi reducerea procentului numărului de corpuri în stare ecologică“slabă”.

Progresul/îmbunătăţirea în starea ecologică a corpurilor de apă din actualul draft alPlanului de Management trebuie interpretat în contextul informaţiilor prezentate în subcap. 6.2.2.

Comparativ cu starea ecologică din primul Plan de Management al spaţiuluihidrografic Siret se constată creşterea procentului corpurilor de apă în stare ecologicăbună şi foarte bună de la 40,57% la 63,53 %, ceea ce indică îmbunătățirea stăriiecologice a corpurilor de apa la nivelul sh Siret

Se menţionează faptul că starea ecologica exprimă situaţia cea mai defavorabilăînregistrată la nivelul elementelor biologice, fizico-chimice, poluanţilor specifici şihidromorfologice aplicabile corpurilor de apă, ceea ce implică în contextul mai susmenţionat, că toţi parametrii constitutivi ai stării sunt cel puţin în stare bună pentru63,5 % din corpurile de apă.

Îmbunătăţiri față de situaţia prezentată în primul Plan de Management alspaţiului hidrografic Siret se constată şi la nivelul individual - al unor elemente decalitate, care însă datorită aplicării principiului “celei mai defavorabile situaţii” nu sereflectă în clasificarea/stabilirea stării ecologice a corpurilor de apă.

Evaluarea stării ecologice pe categorii de corpuri de apă

Datorită utilizării unor metodologii de evaluare a elementelor fizico-chimice(conductivitatea) şi a poluanţilor specifici (As, Cr, xileni, fenoli, cianuri şi detergenţi anionici)care prevăd numai două clase ale stării ecologice, respectiv starea bună şi starea moderată,aplicarii unor limite mai restrictive pentru unele elemente biologice (ca rezultat al procesului deintercalibrare) şi ţinând cont de faptul că, în cadrul primului Plan de Management Bazinalmetodologiile reflectau stadiul de cunoaştere la momentul respectiv, procentul de corpuri de apăîn “stare foarte bună” s-a redus comparativ cu primul Plan de Management Bazinal, crescândînsă cel al corpurilor în “stare bună” în actualul draft al Planului de Management.

RÂURI

Caracterizarea stării ecologice a corpurilor de apă- râuri (331 corpuri de apă) a fostrealizată pe baza macronevertebratelor bentice (anexa 6.1.1C), faunei piscicole(anexa 6.1.1D),fitobentosului (anexa 6.1.1B) şi fitoplanctonului (anexa 6.1.1A), a parametrilor fizico-chimicigenerali (anexa 6.1.3A) şi a poluanţilor specifici (anexa 6.1.3B). Elementele hidromorfologice(anexa 6.1.2A) au fost luate în considerare numai în evaluarea stării foarte bune.

Starea ecologică a corpurilor de apă naturale – râuri la nivel de sh Siret estereprezentată în Figura.6.6.

Fig.6.6.Starea ecologică a corpurilor de apă - râuri la nivelul sh Siret

Comparativ cu starea ecologică din primul Plan de Management Bazinal se constatăcreşterea procentului de corpuri de apă în stare ecologică bună şi foarte bună de la 40% la63,26 %, ceea ce indică îmbunătățirea stării ecologice a corpurilor de apa.

331 313 18

0

20

40

60

80

100

120

Râuri naturale Râuri permanente Râuri nepermanente

Pentru corpurile de apă nepermanente (RO17-RO19) la nivel sh Siret, analiza stării aevidenţiat că aprox 66,6% din corpurile de apă ating starea ecologică bună, pentru celepermanente procentul fiind de 69,3.%. Distribuţia corpurilor de apă nepermanente pentru shSiret în contextul stării este ilustrată în figura 6.6.

Analiza stării ecologice aferentă actualului draft al Planului de Management Bazinal lanivel de element de calitate/grupe de elemente de calitate, a indicat că la nivelul elementelorbiologice (macronevertebrate şi fitobentos), procentul corpurilor de apă cu stare bună este maiscăzut comparativ cu procentul corpurilor de apă cu stare bună din starea ecologică.

Se menţionează că fitobentosul a fost considerat nereprezentativ în evaluarea corpurilorde apă pentru tipurile RO06-RO15 (cu excepţia cazurilor în care monitorizarea fitoplanctonuluinu a fost posibilă), iar fitoplanctonului a avut valoare orientativă în evaluarea stării corpurilor deapă aparţinând tipurilor RO01-RO05.

LACURI NATURALE

Caracterizarea stării ecologice a lacurilor naturale din sh Siret (2 corpuri de apă) s-a bazatpe analiza fitoplanctonului (anexa 6.1.1E), fitobentosului (anexa 6.1.1F), macrozoobentosului(anexa 6.1.1G), a parametrilor fizico-chimici generali (anexa 6.1.3C) şi a poluanţilor specifici ,indicând că aprox 50% au fost evaluate ca fiind în stare ecologică bună. Starea ecologică esteredată în figura 6.7

Figura 6.7.Starea ecologică a corpurilor de apă – lacuri naturale - la nivel sh Siret

Comparativ cu primul Plan de Management se constată scădere a procentuluicorpurilor de apă care şi-au atins obiectivul de mediu (stare bună) de la 100% la 50.%.

50




LACURI NATURALE




50

Stare ecologică bună

Stare ecologică moderată




LACURI NATURALE




Stare ecologică bună

Stare ecologică moderată

RÂURI CAPM (corpuri de apă puternic modificate) şi RÂURI CAA (corpuri de apăartificiale)

Caracterizarea potenţialului ecologic al râurilor CAPM (14 corpuri de apă) şi CAA (2corpuri de apă) s-a bazat pe analiza macronevertebratelor bentice (anexa 6.1.4A), fitobentosului(anexa 6.1.4B) şi fitoplanctonului (anexa 6.1.4C), faunei piscicole, elementelor fizico-chimicegenerale (anexa 6.1.5) şi a poluanţilor specifici.

S-a constatat la nivelul sh Siret că din 14 corpuri de apă puternic modificate -râuri şi 2 CAA, 56,25% ating potenţialul ecologic bun. Distributia pe clase de potenţial este ilustrată în figura6.8 (potential pe toate CA –CAPM si CAA)

Figura 6.8 – Potenţialul ecologic al corpurilor de apă puternic modificate şi corpurilor de apăartificiale (râuri CAPM, râuri CAA, lacuri de acumulare) la nivelul sh Siret

LACURI DE ACUMULARE

Caracterizarea potenţialului ecologic al lacurilor de acumulare (13 corpuri de apă) s-arealizat prin evaluarea fitoplanctonului, fitobentosului, a elementelor fizico-chimice generale şi apoluanţilor specifici. În cazul lacurilor de acumulare macronevertebratele suntnereprezentative/nerelevante. Pentru lacurile naturale puternic modificate evaluarea a inclus şiacest element (macronevertebrate).

La nivelul sh Siret, din punct de vedere al obiectivelor de mediu atinse, situaţia lacurilorde acumulare (13 corpuri de apă) evaluată pe baza fitoplanctonului (anexa 6.1.4D),

29 14 2 13

0

20

40

60

80

100

120

Pot eco 2013 Pot eco rauri CAPM Pot eco rauri CAA Pot eco lac acumulare

fitobentosului (anexa 6.1.4E), elementelor fizico-chimice (anexa 6.1.5) şi poluanţilor specifici)indică faptul că 8 corpuri de apă (61,5 %) corpuri de apă ating potenţialul ecologic bun.Distributia pe clase de potenţial este ilustrată în figura 6.8 (potențial pe toate tipurile de CA).

6.2.1.6. Caracterizarea şi evaluarea stării chimice a corpurilor de apă

Atât la nivel național cât și la nivelul s.h.Siret, starea chimică a corpurilor de apă desuprafață a fost analizată și caracterizată pe baza sistemelor de clasificare și evaluare conformecu prevederile DCA și SCM.

Evaluarea stării chimice a corpurilor de apă de suprafață constă în controlul conformăriiconcentrațiilor de substanțe prioritare determinate în corpurilor de apă de suprafață – categorii:râuri, lacuri, cu valorile SCM (MA-SCM și CMA-SCM) din Directiva SCM nouă pentrusubstanțele prioritare existente (tabelele 1 și 2 din anexa 6.1.6). Detalii privind etapele urmate lanivel de s.h.Siret în vederea evaluarea stării chimice a corpurilor de apă de suprafață suntfurnizate în anexa 6.1.6 a prezentului Planul de Management.

În evaluare stării chimice (anexa 6.1.6) s-a aplicat principiul celei mai defavorabilesituații (“one out all out”), adică dacă una dintre concentrațiilor de substanțe prioritare găsită încorpurile de apă de suprafață depășește unul dintre SCM substanțele prioritare existente (tabelele1 și 2 din anexa 6.1.6) se consideră că acel corp nu îndeplinește stare chimică bună.

Rezultatele evaluării și clasificării stării chimice a tuturor corpuri de apă din s.h.Siret înconformitate cu cele menționate anterior sunt prezentate în anexa 6.1.7 a prezentului Planul deManagement. Din cele 362 corpuri de apă de suprafață existente la nivelul s.h.Siret, 362 (100%)au fost evaluate din punct de vedere al stării chimice.

În continuare toate raportările s-au făcut la numărul de corpuri evaluate.

Din totalul de 362 corpuri de apă de suprafață evaluate la nivelul s.h.Siret 362 (100%)sunt în stare chimică bună.

Din totalul de 362 corpuri de apă de suprafață evaluate la nivelul s.h.Siret 50 (13,8%) aufost evaluare pe baza datelor de monitoring, 27(7.5%) prin grupare (prin extrapolarea datelor demonitorizare de la alte corpuri de apă), 285(78,7%) pe baza analizei de risc/opiniei expertului.

Pentru ilustrarea stării chimice la nivelul unui corp de apă se utilizează două

culori şi anume:

albastru pentru starea chimică bună

roşu când nu se atinge starea chimică bună.

Evaluarea stării chimice s-a făcut cu un grad de confidenţă7 mediu pentru 50 dintrecorpurile de apă evaluate (13,8%) și scăzut pentru 312 dintre corpurile de apă evaluate (86,2%).

Comparativ cu evaluarea stării chimice a corpurilor de apă de suprafață realizată înprimul Plan de Management, se constată că procentul de corpuri de apă evaluate în stare bună acrescut cu 10 %. Creșterea procentului de corpuri de apă de suprafață care au fost evaluate înstare chimică bună s-a datorat schimbării modului de abordare (în primul Plan de Managementevaluarea s-a făcut pe baza datelor de monitorizare și a opiniei expertului, iar în acest Plan pebaza datelor de monitorizare precum și pe baza analizei impact - presiune - risc și a principiuluigrupării).

În s.h. Siret nu au existat date privind valorile concentrațiilor de substanțe prioritarepericuloase în sedimente și ca urmare nu s-a putut verifica tendința acestor valori.

7 criteriile care au stat la baza estimării calitative a gradului de confidență în evaluarea stării chimice suntprezentate la capitolul 6.2.1.3.

Figura 6.9 Starea chimică a corpurilor de apă de suprafață din s.h Siret

Corpuri de apă naturale

În evaluarea stării chimice a corpurilor de apă naturale se aplică metodologia descrisăanterior cu respectarea acelorași obiective de mediu.

Din cele 335 corpuri de apă naturale evaluate la nivelul s.h.Siret, 335 (100%) sunt înstarea chimică bună.

Râuri

În ceea ce privește starea chimică, analiza efectuată indică faptul că în s.h.Siret dintotalul 331 corpuri de apă naturale (râuri) evaluate, 331 (100%) sunt în stare chimică bună.

Lacuri naturale

Situaţia stării chimice a corpurilor de apă – categoria lacuri naturale din s.h. Siret seprezintă astfel: din totalul de 2 corpuri de apă evaluate pentru această categorie, 2 (100%) atingstarea chimică bună.

Corpuri de apă puternic modificate

Evaluarea stării chimice a corpurilor de apă puternic modificate s-a realizat urmândaceeaşi metodologie ca şi în cazul celorlalte categorii de corpuri de apă, având aceleaşi obiectivede mediu.

Râuri

La nivel s.h.Siret, din totalul de 14 corpuri de apă puternic modificate (râuri) evaluate, 14(100%) ating starea chimică bună.

Lacuri de acumulare

La nivelul s.h.Siret, din totalul de 13 lacuri de acumulare evaluate, 13 (100%) ating stareachimică bună.

Corpuri de apă artificiale

Evaluarea stării chimice a corpurilor de apă artificiale s-a realizat urmând aceeaşimetodologie ca şi în cazul celorlalte categorii de corpuri de apă, având aceleaşi obiective demediu.

La nivelul s.h.Siret, din totalul de 2 corpuri de apă arficiale evaluate, 2 (100%) atingstarea chimică bună.

6.2.1.7. Confidenţa evaluării stării ecologice şi a potenţialului ecologic

Caracterizarea stării ecologice şi a potenţialului ecologic al corpurilor de apă în cadrulactualului draft al Planului de Management Bazinal, din punct de vedere al gradului deconfidenţă, s-a realizat în baza unor criterii asociate celor trei clase de confidenţă respectiv:

confidenţă ridicată – prin utilizarea datelor de monitoring, confidenţă medie - aplicareaprincipiului grupării corpurilor de apă şi confidenţă scăzută – prin analiza de risc.

Se constată o variaţie a valorilor în cadrul claselor de confidenţă funcţie de categoriacorpului de apă, exemplificându-se următoarele:

clasa de confidenţă ridicată: 71 (19,6%) pentru râuri naturale, râuri CAPM, lacuri naturale şilacuri de acumulare

clasa de confidenţă medie: 133 (36,7%) pentru râuri naturale, râuri CAPM clasa de confidenţă scăzută: 158 (43,7%) pentru râuri naturale, râuri CAPM şi râuri CAA

Se menţionează că nivelul de confidenţă al evaluării a crescut comparativ cu primulPlan de Management Bazinal, inclusiv prin existenţa clasei de confidenţă „ridicată” care nu afost prezentă în primul plan. Acest aspect se datorează finalizării exerciţiului de intercalibrareeuropeană pentru anumite elemente biologice, precum şi îmbunătăţirii sistemelor demonitorizare şi de evaluare a stării apelor.

6.2.1.8 Confidenţa evaluării stării chimice

Potrivit cerințelor din ghidul european de raportare pentru cel de-al doilea Plan deManagement trebuie realizată o estimare calitativă a gradului de confidență în evaluarea stăriicorpurilor de apă de suprafață.

Criterii privind confidenta evaluarii

Pe baza criteriilor din ghidul european de raportare pentru cel de-al doilea plan demanagement s-au stabilit următoarele criterii pentru estimare calitativă a gradului de confidențăîn evaluarea stării chimice.

Grad de confidență_stare chimică

Descriere

Mare (categorie 3) Șir lung de date de monitorizare + date de monitorizare de bunăcalitate* pentru toate substanțele prioritare care sunt emise,evacuate sau pierdute în mediul acvatic

Mediu (categorie 2) Date de monitorizare limitate/s-a facut analiza prinsimilitudine/grupare + calitate slabă a datelor de monitorizare pentruparte dintre substanțele prioritare care sunt emise, evacuate saupierdute în mediul acvatic

Scăzut (categorie 1) Date de monitorizare limitate/s-a facut analiza prinsimilitudine/grupare) + calitate slabă a datelor de monitorizarepentru toate substanțele prioritare care sunt emise, evacuate sau

În privinţa stării ecologice previzionată pentru anul 2015, având în vedere datele şi informaţiilereferitoare la starea ecologică a corpurilor de apă la nivelul anului 2013, coroborată cu informaţiiactualizate privind riscul de neatingere al obiectivelor de mediu (orizont 2015) se preconizează oîmbunătăţire cu aprox 14,6% corpuri de apă care îşi vor atinge obiectivele de mediu.

pierdute în mediul acvaticFără (categorie 0) Lipsă informațiiNotă:

date de monitorizare de bună calitate* = date care îndeplinesc criteriile minime de performanță,cerute de Directiva 2009/90/EC8, pentru toate metodele de analiză ale substanțelor prioritare șianume: incertitudine de măsurare de maximum 50 % (k = 2), estimată la nivelul standardelor decalitate a mediului aplicabile și o limită de cuantificare de maximum 30 % din valoareastandardelor de calitate a mediului aplicabile.

În cazul evaluării stării chimice a apelor de suprafață pe baza analizei de risc/opinieiexpertului, s-a ales gradul de confidență scăzut.

Rezultatele estimării gradului de confidență în evaluarea stării chimice a corpurilor deapă de suprafață ca urmare a aplicării criteriilor menționate anterior sunt prezentate în anexa6.1.7 a prezentului Planul de Management.

6.2.2. Ape subterane

În cazul corpurilor de apă subterană, Directiva Cadru defineşte starea cantitativă,precum şi starea calitativă (chimică).

În cazul apelor subterane, starea bună implică o serie de “condiţii” definite în Anexa Vdin Directiva Cadru a Apelor (Directiva 2000/60/CE). Condiţii suplimentare pentru stareachimică şi procedurile de evaluare sunt dezvoltate în Directiva Fiica a Apelor Subterane(Directiva 2006/118/EC). Corpurile de apă subterană trebuie clasificate în două clase, respectivbună şi slabă, atât pentru starea cantitativă, cât şi pentru cea chimică.

Directiva Cadru Apa (2000/60/EC) şi Directiva Apelor Subterane (2006/118/EC) suntacte legislative integrate care stabilesc, între altele, obiectivul de “stare bună” pentru toate apeledin Europa. Directivele prevăd un management integrat şi durabil al bazinelor hidrografice,inclusiv obligaţii, termene limită clare şi un program integrat de măsuri bazat pe analizeştiinţifice, tehnice şi economice, precum şi pe informarea şi consultarea publicului

6.2.2.1.Starea cantitativă

Conform Anexei V din Directiva Cadru Apa, starea bună din punct de vedere cantitativ aapei subterane se atinge atunci când nivelul apei subterane în corpul de apă analizat este astfelîncât resursele de apă subterană disponibile nu sunt depăşite de rata de captare medie anualăpe termen lung.

8 Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE aParlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stăriiapelor

Pentru evaluarea stării cantitative a corpurilor de apă subterană s-au utilizatrecomandările Ghidului European în domeniu, elaborat în cadrul Strategiei Comune deImplementare a Directivei Cadru. Astfel, au fost utilizate criteriile următoare:

bilanţul hidric conexiunea cu apele de suprafaţă influenţa asupra ecosistemelor terestre dependente de apa subterană Intruziunea apei saline sau a altor intruziuni

Prin aplicarea acestor criterii în evaluarea stării cantitative a corpurilor de apă subteranăa rezultat faptul că toate corpurile de apă subterană aferente ABA Siret sunt în stare cantitativăbună.

Referitor la starea cantitativă, faţă de abordarea din primul plan de management, înaceastă etapă a fost actualizată baza de date cu noi informaţii, în urma cărora s-au realizat graficede evoluţie a nivelurilor hidrostatice medii din anul 2013 comparativ cu nivelurile mediimultianuale din toată perioada de observaţie de la constituirea forajului, până în anul 2013,pentru fiecare corp de apă subterarană freatică în parte (în cazul corpului de adâncime nu s-aînregistrat variaţia nivelului piezometric, fie datorită faptului că variaţiile sunt nesemnificative,fie din cauza faptului că forajele au capacele sudate şi nu pot fi efectuate măsurători).

Analiza efectuată a avut in vedere datele obținute dintr-un număr total al forajelor demonitorizare cantitativă la nivelul anului 2013 de 480.

Urmărind evoluţia nivelurilor hidrostatice multianuale în comparaţie cu media anuală lanivelul anului 2013, pe fiecare corp de apă subterană în parte, se constată următoarele:

- corpul de apă ROSI01 nu a fost monitorizat cantitativ în anul 2013.

- în cazul corpului de apă subterană ROSI02, monitorizarea s-a realizat într-un număr de 9foraje. În aceste foraje, conform tendinţei marcată pe grafic, se constată scăderi ale nivelurilorhidrostatice (fig. 6.10). In general, media anuală înregistrată în anul 2013 urmăreşte evoluţiamediei multianuale în forajele de monitorizare.

Figura 6.10 - Evoluţia nivelurilor hidrostatice multianuale şi media anuală în anul 2013 pentrucorpul de apă subterană ROSI02

- în cazul corpului de apă subterană ROSI03, monitorizarea s-a realizat într-un de 314foraje în care se constată o uşoară tendinţă de creştere a nivelurilor hidrostatice anuale(fig 6.11).

Figura 6.11- Evoluţia nivelurilor hidrostatice multianuale şi media anuală în anul 2013pentru corpul de apă subterană ROSI03

- corpul de apă subterană ROSI04 este dezvoltat în zona montană şi monitorizat prinizvoare.

- în cazul corpului de apă subterană ROSI05, numărul forajelor de monitorizarecantitativă la nivelul anului 2013 a fost de 157, iar conform graficului tendinţa este descădere a nivelului mediu anul (fig.6.12).

-1

0

1

2

3

4

5

6

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Foraje apartinand corpului de apa freatica ROSI02

Varia

tia n

ivel

ului

hid

rost

atic

in fo

raje

leca

re a

u m

onito

rizat

GW

B RO

SI02

(m)

Media multianuala Media anului 2013 Linear (Media multianuala)

0

5

10

15

20

25

30

35

1 7 13 19 25 31 37 43 49 55 61 67 73 79 85 91 97 103 109 115 121 127 133 139 145 151 157 163 169 175 181 187 193 199 205 211 217 223 229 235 241 247 253 259 265 271 277 283 289 295 301 307 313 319


Varia

tia n

ivel

ului

hid

rost

atici

c in

fora

jele

care

au m

onito

rizat

GW

B RO

SI03

(m)


Figura 6.12 - Evoluţia nivelurilor hidrostatice multianuale şi media anuală în anul 2013pentru corpul de apă subterană ROSI05

- corpul de apă subterană ROSI06 este corp de apă de adâncime şi nu a fostmonitorizat cantitativ;

În general, consumul de apă a scăzut pentru toate tipurile de folosinţe (pentru alimentareapopulaţiei, industrie, irigaţii etc.).

Scăderile nivelurilor hidrostatice înregistrate în unele foraje de monitorizare suntdeterminate de lipsa precipitaţiilor şi nu de impactul activităţilor umane (supraexploatare). Oscădere mai evidentă se observă la forajele de ordinul II situate în interfluvii dar şi la uneleforajele situate în luncile râurilor, unde alimentarea este mixtă (atât din precipitaţii, cât şi prininfiltrare din râu).

Din analiza realizată rezultă că niciun corp de apă subterană din cele şase delimitate peteritoriul ABA Siret nu este în starea cantitativă slabă (fig. 6.13).

-10,00

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

1 6 11 16 21 26 31 36 41 46 51 56 61 66 71 76 81 86 91 96 101 106111 116121126 131136141 146151 156


Varia

tia n

ivel

ului

hid

rost

atic

in fo

raje

leca

re a

u m

onito

rizat

GW

B RO

SI05

(m)


Figura 6.13- Starea cantitativă a corpurilor de apă subterană atribuite ABA Siret

6.2.2.2.Starea calitativă (chimică)

Metodologia evaluării stării corpurilor de apă subterană a urmat, în general,recomandările documentului „Îndrumar asupra stării apelor subterane şi evaluării tendinţelor”realizat de Grupul de Lucru C – Ape Subterane al Comisiei Europene şi al Ghidului europeannr.18 „Guidance on groundwaters status and trend assessment”.

Evaluarea stării corpurilor de apă subterană s-a realizat pe baza comparării analizelorchimice efectuate în anul 2013 cu valorile standardelor de calitate a apelor subterane şi cuvalorile prag (TV), valori ce au fost determinate pentru fiecare corp de apă subterană în parte,conform Ord. nr. 621/2014.

Primul pas al metodologiei adoptate a fost verificarea depăşirii standardelor de calitateşi al TV. În cazul în care nu au fost înregistrate depăşiri ale acestor limite, corpul de apăsubterană a fost considerat ca fiind în stare chimică bună. În cazul în care s-au înregistrat depăşiriale acestor valori, pentru evaluarea stării au fost efectuate următoarele teste recomandate dedocumentul amintit:

Evaluarea generală a stării chimice: A fost realizată agregarea datelor şi s-averificat dacă suprafaţa pe care se înregistrează depăşirile pentru fiecareparametru monitorizat este sau nu mai mare de 20% din suprafaţa totală acorpului de apă subterană. Dacă suprafaţa afectată a depăşit valoarea de 20% dinsuprafaţa corpului, acesta a fost considerat în stare chimică slabă din punct devedere a acestui test;

Testul intruziunilor saline sau de altă natură: Acest test a fost considerat canefiind relevant pentru corpurile de apă subterană de pe teritoriul ABA Siret;

Testul diminuării stării chimice sau ecologice a apelor de suprafaţă asociatedatorate transferului de poluanţi din corpurile de apă subterană: În cadrulacestui test s-a verificat dacă depăşirile TV s-au înregistrat în zone unde poluanţiiar putea fi transferaţi către apele de suprafaţă. Dacă încărcarea de poluanttransferată din corpul de apă subterană către corpul de apă de suprafaţă nudepăşeşte 50% din încărcarea totală a acestuia din urmă, corpul a fost consideratca fiind în stare chimică bună din punct de vedere a acestui test;

Testul afectării Ecosistemelor Terestre Dependente de Apele Subterane: Încadrul acestui test s-a verificat dacă există ecosisteme terestre dependente de apasubterană şi care prezintă deteriorări semnificative. Dacă nu există ecosistemeterestre dependente de apele subterane deteriorate în zonele cu depăşiri ale TV dincadrul corpurilor de apă subterană sau deteriorarea lor nu se datorează încărcăturiide poluant transferată către ecosistem, corpul de apă subterană a fost considerat înstare chimică bună din punct de vedere a acestui test;

Testul îndeplinirii cerinţelor articolului 7(3) al Directivei Cadru a Apei. S-averificat dacă există dovada creşterii necesităţii de tratare a apei subterane captateca urmare a depăşirilor înregistrate, caz în care corpul a fost considerat ca fiind înstare chimică slabă din punct de vedere a acestui test.

În final, pentru a considera corpul de apă subterană în stare chimică bună a fost necesarca toate testele efectuate să arate starea chimică bună a acestuia.

Evaluarea stării calitative (chimice) s-a făcut pentru fiecare corp de apă subterană, pebaza analizelor chimice din anul 2013, prin aplicarea metodologiei de evaluare a stării, respectivprin compararea analizelor chimice din anul 2013 cu standardele de calitate şi cu noile valori deprag determinate (Ord.MMSC nr. 621/2014).

Numărul forajelor de monitorizare a fost de 96 dintre care: 93 foraje aparţinând ReţeleiHidrogeologice Naţionale (patru dintre aceste foraje sunt de adâncime) şi 3 izvoare.

În procesul de elaborare al celui de-al doilea Plan de Management Bazinal au fostdeterminate valori ale fondului natural şi valori de prag, în principal, pentru metale, deoarece lamomentul realizării primului Plan de Management Bazinal nu au fost suficiente date pentrudeterminarea acestora. Propunerile pentru valorile fondului natural şi valorile de prag au fostefectuate de către fiecare Administraţie Bazinală de Apă având în vedere şi analizele chimiceefectuate în perioada 2008-2011. Aceste propuneri au fost analizate şi validate de către INHGA-Laboratorul de Studii şi Cercetări Hidrogeologice şi sunt prezentate în anexa 7.1. In anexa 7.2sunt incluse şi propunerile privind valorile prag pentru substanţe sintetice artificiale, respectivbenzen, tricloretilenă şi tetracloretilenă.

Pentru evaluarea stării calitative (chimice) a corpurilor de apă subterană se parcurgurmătoarele etape:

se calculează pentru fiecare punct de monitorizare (foraje aparţinând ReţeleiHidrogeologice Naţionale, foraje de exploatare de la terţi, izvoare, fântâni, drenuri)

concentraţiile medii anuale pentru fiecare indicator determinat; pentru metale se are învedere concentraţia formei dizolvate;

în calculul mediei anuale, pentru valorile raportate ca fiind sub limita de cuantificare, seva lua în calcul jumatatea limitei de cuantificare;

în fiecare punct de monitorizare, se compara concentratiile medii anuale a fiecaruiparametru analizat cu valoarea prag derivată sau cu standardul de calitate iar dacă nuexistă depăşiri la niciun indicator, în niciun punct de monitorizare, atunci corpul de apăsubterană va fi considerat în stare calitativă (chimică) bună;

în cazul în care există cel puţin un indicator pentru care concentraţia medie anuală estemai mare decât valoarea de prag/standardul de calitate, se procedează astfel:

A. dacă suprafeţele ocupate de forajele în care se constată depăşiri ale valorilorprag/standardelor de calitate (pentru fiecare parametru în parte, reprezintă mai puţin de20 % (<20% din suprafaţa corpului de apă, se consideră că acel corp de apă subterană seaflă în stare calitativă (chimică) bună; se vor menţiona indicatorii care prezintă depăşiri,punctele de monitorizare cu depăşiri şi valorile depăşite, considerandu-le ca fiind depasirilocale;

B. dacă suprafeţele ocupate de forajele în care se constată depăşiri ale valorilorprag/standardelor de calitate este mai mare de 20% (>20%) din suprafaţa întregului corpde apă, se consideră că acel corp de apă subterană se află în stare calitativă (chimică)slabă, cu următoarele excepţii (situaţii particulare):1. In cazul corpurilor de apă subterană monitorizate prin mai multe puncte de

monitorizare, se vor avea în vedere următoarele:a. uniformitatea distribuţiei punctelor de monitorizare pe suprafaţa corpului,

precum şi, în cadrul acestora, distribuţia punctelor cu depăşiri- dacă punctele de monitorizare cu depăşiri nu sunt distribuite relativ uniform pe

suprafaţa corpului de apă subterană, ci se grupează într-o anumită zonă, iar pe restulsuprafeţei corpului de apă punctele de monitorizare nu au valori depăşite, se va consideracă acel corp de apă subterană are stare calitativă bună.

b. existenţa surselor de poluare pentru indicatorii care prezintă depăşiri- dacă nu există, sau nu se cunosc, surse de poluare care să justifice depăşirile sau dacă

datele istorice infirmă existenţa acestor depăşiri, atunci corpul de apă se poateconsidera în stare calitativă bună, cu specificarea forajelor în care se înregistreazadepăşiri, a parametrilor depăşiţi şi a valorilor acestora.

2. In cazul corpurilor de apă subterană monitorizate prin unul sau două puncte demonitorizare (situaţie valabilă pentru majoritatea corpurilor de apă subterană dinzonele montane, monitorizate prin izvoare), dacă se constată lipsa unor surse depoluare, evaluarea stării calitative (chimice) a corpului de apă se va face după oanaliză atentă a rezultatelor înregistrate în şirul de valori anterioare; corpul de apă vafi considerat în stare calitativă (chimică) bună, iar dacă există vreo valoare depăşită seva considera ca având caracter local.

3. În cazul corpurilor de apă subterană care, într-o primă etapă, sunt considerate caavând starea calitativă slabă, conform procentajului ocupat de suprafeţele cu depăşiri,se va face o analiză amănunţită (expert judgement) a condiţiilor hidrogeologice locale(direcţia de curgere, dezvoltarea spaţială a acviferului etc.), precum şi a existenţei

posibilelor surse de poluare, care ar putea determina depăşirea valorilor prag pentruparametrul respectiv. În urma acestei analize, se poate considera, pe bază deargumente, că stare calitativă a corpului de apă subterană este bună.

Corpurile de apă subterană pentru care nu au fost stabilite valori prag, vor fi evaluateavând în vedere standardele de calitate stabilite pentru nitraţi şi pesticide conform Directivei2006/118/EC, transpusă în legislaţia naţională prin HG 53/2009. Dacă se înregistrază depăşiri laaceşti indicatori, şi ipoteza unor erori analitice este exclusă, se va încerca atât depistarea surselorde poluare, cât şi îndesirea punctelor de monitorizare.

Valorile înregistrate la ceilalţi indicatori monitorizaţi vor fi incluse în baza de datespecifică, în vederea stabilirii valorilor de prag şi la alţi indicatori.

Corpurile de apă subterană din zone montane şi de adâncime, care prezintă un grad deprotecţie natural bun împotriva unor posibile infiltraţii de la suprafaţă cu substanţe potenţialpoluatoare, pot fi considerate în stare calitativă bună dacă nu se confirmă prezenţa unor surse depoluare.

Faţă de metodologia utilizată în evaluarea stării calitative în cadrul primului plan demanagement (2009), când în evaluarea stării calitative era utilizat global numărul forajelor cudepăşiri (indiferent de numărul parametrilor depăşiţi), pe parcursul elaborării celui de-al doileaPMB (2013) s-a ţinut cont atât de parametrul depăşit pe fiecare foraj, cât şi de suprafaţa pe carese constată depăşirile în raport cu suprafaţa întregului corp de apă, conform metodologieiprezentate mai sus.

Lista minimă de parametrii ce trebuie luaţi în considerare la evaluarea stării chimice acorpurilor de ape subterane şi pentru care este necesară determinarea TV este următoarea:

“substanţe, ioni, sau indicatori care pot apărea natural şi/sau ca rezultat al activităţilorumane”: As, Cd, Pb, Hg, NH4

+, Cl-, SO42- ;

“substanţe sintetice”: tricloretilena, tetracloretilena;

“parametri indicatori ai intruziunilor saline sau a altor intruziuni”: conductivitatea sau Cl- siSO4

2- , în funcţie de alegerea statelor membre.

Ţările membre pot stabili valori prag şi pentru alte substanţe, funcţie de particularităţilespecifice fiecăreia.

In cadrul Proiectului MATRA PPA06/RM/7/5 “Establishing measures to rehabilitate thepolluted groundwater altered due to landfill, in order to reach the environmental objectivesrequired by the Water Framework Directive and the Groundwater Directive” (“Stabilireamăsurillor de reabilitare a apelor subterane poluate datorită depozitelor de deşeuri, în vedereaatingerii obiectivelor de mediu cerute de Directiva Cadru a Apei şi Directiva Apelor Subterane”)a fost elaborată o metodologie pentru determinarea fondului natural şi a valorilor prag.

Pentru determinarea valorilor fondului natural (NBL), într-o primă etapă, este necesararealizarea unei baze de date, sub formă de tabele în EXCEL, care să cuprindă înregistrarearezultatelor tuturor analizelor chimice din toate punctele de monitorizare calitativă şi pentrutoată perioada de observaţie (bază de date privind calitatea apelor subterane), precum şi datetehnice de la execuţia forajelor (bază de date extinsă).

Baza de date privind calitatea apelor subterane sta la baza determinării valorilor fonduluinatural, iar baza de date extinsă poate fi consultată, de câte ori este nevoie, pentru informaţiiprivind condiţiile hidrogeologice locale.

După introducerea informaţiilor în baza de date privind calitatea apelor subterane,prelucrarea acestora în vederea determinării valorilor fondului natural se face parcurgândurmătoarele etape:

Ordonarea analizelor chimice pe foraje şi pe corpuri de apă subterană, în ordine cronologică; Transformarea concentraţiilor din mg/l în meq/l şi calcularea erorii balanţei ionice; Verificarea analizelor cu eroare > 10 % pentru a depista şi corecta eventualele greşeli de

introducere a datelor; Înlăturarea, fiind considerate ca incorecte sau nereprezentative a:

probelor cu balanţa ionică incorectă (eroarea> 10 %) probelor cu adâncimea necunoscută probelor nepotrivite cu tipologia acviferului probelor cu > 1000 mg NaCl

Transformarea seriilor de timp în valori mediane;

Excluderea probelor cu aport antropic după cum urmează: probele cu substanţe artificiale (cum ar fi pesticide) probele cu alţi indicatori anorganici antropici;

Selectarea forajelor nepoluate folosind următoarele criterii (conform proiectului europeanBRIDGE şi a draft-ului Ghidului european pentru determinarea TV) pentru eliminareaforajelor cu aport antropic, criterii ce se aplică pe mediile pe foraje:

- Foraje cu o concentratie medie a Cl > 200 mg/l;- Foraje cu o concentratie medie a NO3 > 10 mg/l.

Calcularea valorilor fondului natural (NBL) ca percentila 90 din probele rămase saupercentila 50 din toate probele (fără a elimina forajele prin aplicarea criteriilor “cloruri” şi“azotaţi”); percentila 50 se aplică atunci când, dacă s-ar aplica cele două criterii mai susmenţionate, ar rămâne prea puţine foraje (sub 20);

Analizarea şi validarea valorile fondului natural obţinute având în vedere caracteristicilelitologice şi hidrogeologice ale corpului de apă subterană (analiza specialistului – “expertjudgement”).Valorile de prag (TV) sunt determinate utilizând ca punct de pornire valorile fondului natural(NBL), ce sunt comparate cu un standard sau cu o valoare de referinţă.

In România s-au folosit ca valori de referinţă valorile concentraţiilor maxim admisibileCMA, conform cu “Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile” completată cu “Legea nr.311/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile “ şi“Normativul privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologicea corpurilor de apă”, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi apelor nr.161/2006. Dintre aceste două standarde, metodologia prevede utilizarea valorilor celor mairestrictive dar, având în vedere utilizările relevante ale apei subterane, s-a optat pentru folosireavalorilor din standardul pentru calitatea apei potabile.

Din compararea valorilor fondului natural NBL cu valorile de referinţă (CMA) dinstandardul privind calitatea apei potabile pot apărea următoarele situaţii (fig. 6.14):

- valoarea fondului natural este mai mică sau egală cu valoarea CMA, situaţie încare valoarea de prag (TV) este egală cu valoarea CMA;

- valoarea fondului natural este mai mare decât valoarea CMA, situaţie în carevaloarea de prag (TV) este egală cu valoarea fondului natural, sau poate fi maimare, situaţie în care valoarea prag se obţine prin înmulţirea valorii fonduluinatural cu coeficientul E = 1,2.

Această valoare pentru coeficientul de multiplicare E a fost aleasă având în vedere, pede-o parte, că prin metodologia de determinare a NBL cu ajutorul percentilei de 90, rezultă că 10% din valori înregistrate în foraje sunt mai mari decât NBL determinat, iar, pe de altă parte,erorile care apar în urma efectuării operaţiilor de prelevare, conservare şi procesare a probelor.Conform celor menţionate, întotdeauna valorile prag vor fi mai mari decât valorile fonduluinatural.

Figura 6.14 – Schema de determinare a valorilor prag, funcţie de valoarea fonduluinatural şi a concentraţiei maxim admisibile.

In România s-au stabilit valori prag atât pentru indicatorii incluşi pe lista minimăprevazuta de Directiva 2006/118/EC cât şi pentru indicatorii NO2 şi PO4, consideraţi ca fiindimportanţi pentru definirea calităţii apei subterane.

Valorile de prag determinate şi validate conform celor menţionate mai sus au stat la bazaaprobarii O.M. nr. 621/2014 privind aprobarea valorilor de prag pentru apele subterane dinRomânia, care abroga OM nr. 137/2009.

În procesul de elaborare a celui de-al doilea Plan de Management Bazinal, determinareavalorilor de prag (având în vedere valorilor fondului natural) a urmat metodologia cunoscută şidescrisă anterior şi s-a bazat pe completarea bazei de date de calitate, la nivelul fiecăreiAdministratii Bazinale de Apa, cu rezulatele analizelor chimice din programul de monitorizaredin perioada 2008 – 2011.

Au fost stabilite, în principal, valori ale fondului natural (NBL) şi valori de prag (TV)pentru metale – Cr, Ni, Cu, Zn, Cd, Hg, Pb, As.

Metodologia de derivare a NBL şi TV a fost aplicată pentru toate corpurile de apăsubterană din spaţiul hidrografic Siret. Valorile acestora sunt prezentate în anexa 7.1.

ABA Siret a recalculat, după completarea bazei de date cu analizele chimice efectuate înperioada 2008-2011, valori ale fondului natural şi a propus (implicit) valori de prag şi pentruparametrii la care deja existau valori de prag. Acest lucru a permis modificarea, pentru uniiparametri, a valorilor de prag existente, respectiv pentru NH4, SO4 şi Cl în cazul corpul de apăsubterană ROSI05 si stabilirea de valori prag pentru noi parametrii.

Astfel, s-au modificat valorile de prag, comparativ cu Ord. MM 137/2009, la NH4, SO4

şi Cl pentru corpul de apă subterană ROSI05.Au fost determinate, pentru prima dată, valori ale fondului natural şi valori de prag pentru

metale (Cr, Ni, Cu, Zn, Pb şi Cd) pentru cinci corpuri de apă subterană (ROSI01, ROSI02,ROSI03, ROSI04 şi ROSI05), la Hg (pentru trei corpuri de apă subterană ROSI01, ROSI03 şiROSI05), la As pentru două corpuri de apă subterană (ROSI01şi ROSI03). În cazul corpului deapă subterană ROSI06 nu au fost calculate valori prag noi.

Referitor la substanţele artificiale sintetice, prevazute in lista minima de parametrii caretrebuie considerati in vederea stabilirii valorilor de prag in apele subterane prin Hotărârea deGuvern nr. 53/2009) si având în vedere ultimele date şi informaţii privind posibila prezenţă aunor astfel de substanţe în resursa de apă subterană a fost necesară stabilirea de valori de pragpentru următoarele substanţe sintetice artificiale (tabelul 6.5): benzen, tricloretilenă,tetracloretilenă

Intrucât cei trei compuşi sunt de natură sintetică, posibila lor prezenţă în resursa de apăsubterană fiind exclusiv datorata activităţilor antropice desfăşurate, considerăm că stabilirea uneivalori de prag unice la nivel national pentru aceşti compuşi este corectă şi justificată.

În stabilirea acestor valori de prag au fost luate în considerare următoarele criterii, date şiinformaţii disponibile:

1. Rezultatele monitorizării calitative a corpurilor de apă subterană2. Date de specialitate conform cerinţelor privind derivarea valorilor de prag

prevăzute în anexa 2 la Plan, Partea A la punctele 1-4.3. Valorile similare disponibile la nivel european în acest moment (de ex. Raportul

Comisiei 1096/05.03.2010 privind apele subterane, cu privire la stabilireavalorilor de prag pentru apele subterane.)

Tabelul nr.6.5 – Valori de prag propuse pentru substanţe sintetice artificiale

Indicator Valoare de prag

(μg/L)

Benzen 10

Tricloretilenă 10

Tetracloretilenă 10

Aceste valori de prag propuse pentru substanţe sintetice artificiale se regăsesc în anexa7.2.

In continuare, pe baza metodologiei prezentate şi a valorilor prag stabilite pentru fiecarecorp de apă subterană, a fost analizată starea calitativă a celor 6 corpuri de apă subterană aferenteABA Siret.

Dintre cele 6 corpuri de apă subterană evaluate unul singur are starea calitativă slabă laparametrul amoniu (ROSI05).

Corpul de apă subterană ROSI01 Munţii Suhardului–Obcina Mestecănişului

În urma analizei datelor de monitorizare s-a constatat că nu există depăşiri ale valorilorde prag la niciun parametru analizat, astfel încât acest corp de apă este în stare calitativă bună.

Corpul de apă subterană ROSI02 Depresiunea Dornei

Monitorizarea stării calitative a acestui corp de apă subterană s-a realizat în anul 2013într-un număr de 4 foraje. În două dintre aceste foraje s-au semnalat depăşiri faţă de valorile pragstabilite la amoniu.

Analiza făcută ne-a permis să constatăm că deşi s-au identificat depăşiri la amoniu îndouă dintre forajele de monitorizare, starea calitativă a acestui corp de apă este bună, iardepăşirile au caracter local fără ca suprafaţa poluată să exceadă 20 % din suprafaţa întreguluicorp de apă subterană.

Corpul de apă subterană ROSI03 Lunca şi terasele râului Siret şi a afluenţilor săiÎn anul 2013 a fost urmarită calitatea apei subterane din corpul de apă subterană ROSI03

printr-un număr de 58 foraje aparţinând Reţelei Hidrogeologice Naţionale. Dintre acestea s-auînregistrat depăşiri ale valorilor prag la indicatorii: NH4 în 4 foraje, ale standardului de calitatepentru NO3 ,la PO4 într-un foraj, la cloruri în 5 foraje şi la sulfaţi în două foraje Mogoşeşti.

Ţinând cont de distribuţia forajelor de monitorizare pe suprafaţa corpului de apăsubterană se constată o bună monitorizare a acestuia.

Pe baza datelor analizate se consideră că starea calitativă a corpului de apă subterană estebuna, la niciunul dintre parametrii analizaţi nu s-au stabilit suprafeţe afectate care să depăşească20 % din suprafaţa întregului corp de apă subterană.

Corpul de apă subterană ROSI04 Munţii HăghimaşPe baza analizei punctelor de monitorizare nu au fost constatate depăşiri fată de valorile

prag/ standardele de calitate la niciun parametru.

Prin analiza efectuată se constată că starea calitativă a acestui corp de apă subterană estebună.

Corpul de apă subterană ROSI05 Câmpia Siretului inferiorMonitorizarea stării calitative a acestui corp de apă subterană s-a realizat în anul 2013

într-un număr de 28 foraje aparţinând Reţelei Hidrogeologice Naţionale. S-au semnalat depăşirifaţă de valorile prag stabilite pentru acest corp de apă subterană la amoniu într-un număr de 7foraje, ale standardului de calitate pentru azotaţi în două foraje, la SO4 în două foraje, precum şila cloruri.

Se constată o bună distribuţie a forajelor de monitorizare pe suprafaţa corpului de apăsubterană.

Pe baza datelor analizate se consideră că starea calitativă a corpului de apă subterană esteslabă la parametrul amoniu datorită faptului că suprafaţa poluată (36 %) reprezintă mai mult de20 % din suprafaţa întregului corp de apă subterană (fig.6.15).

a) b)

Figura 6.15- Suprafeţele cu depăşiri la amoniu pentru corpul de apă subterană ROSI05(metoda de interpolare IDW)

Prin utilizarea metodei de interpolare IDW (Inverse Distance Weighted) se obţin zonelecu depăşiri la amoniu, conturate cu albastru (b), din suprafaţa corpului de apă subterană ROSI05- Câmpia Siretului inferior.

Pe parcursul elaborării celui de-al doilea Plan de Management Bazinal s-a modificatmetodologia de evaluare a stării calitative avându-se în vedere cuantificarea suprafeţelor ocupatede forajele cu depăşiri faţă de întreaga suprafaţă a corpului de apă subterană. Aceste suprafeţe s-au calculat utilizând metoda de interpolare IDW.

Corpul de apă subterană ROSI06 SuceavaRezultatele monitorizării acestui corp de apă subterană indică faptul că nu s-au constat

depăşiri ale valorilor prag/ standarde de calitate în forajele monitorizate la niciun parametru.

Ţinand cont de gradul de protecţie al acestui corp de apă subterană de adâncime, cât şi delipsa surselor importante de poluare de la suprafaţă considerăm că acest corp de apă subteranăare starea calitativă bună.

Starea cantitativă şi calitativă pentru cele 6 corpuri de apă subterană delimitate peteritoriul ABA Siret este prezentată în anexa 6.2

Starea calitativă a corpurilor de apă subterană atribuite ABA Siret este prezentată înfigura 6.16.

Figura 6.16- Starea calitativă a corpurilor de apă subterană atribuite ABA Siret

6.2.2.3. Evaluarea nivelului de confidenţă

În general, criteriile de aprecierea ale gradului de confidenţă în evaluarea stării cantitativerespectiv calitative a corpurilor de ape subterane au fost:

- Confidenţă înaltă (3), în cazul în care evaluarea stării cantitative/calitative s-a realizatpentru fiecare corp de apă subterană pe baza datelor de monitoring în conformitate cu cerinţeleDirectivei Cadru Apa;

- Confidenţă medie (2), în situaţia corpurilor de apă subterană pentru care stareacantitativă/calitativă a fost evaluată prin analogia cu alte corpuri de apa subterană aflate încondiţii similare;

- Confidenţă scăzută (1), în cazul în care evaluarea stării corpurilor de apă subterană afost bazată pe evaluarea riscului.

În cazul celor şase corpuri de apă subterană atribuite ABA Siret, evaluate atât din punctde vedere al stării cantitative, cât şi calitative, gradul de confidenţă este înalt.

6.2.2.4. Evaluarea tendinţelor

Identificarea tendinţei concentraţiilor de poluanţi a fost efectuată pe baza rezultateloranalizelor chimice ale probelor de apă prelevate din forajele de monitorizare în perioada 2000 –2013.

Metodologia de analiză a identificării tendinţelor crescătoare semnificative constă înregularizarea şi agregarea datelor pentru fiecare corp de apă subterană, astfel ca fiecare punct demonitorizare să poată fi considerat relevant.

Identificarea tendinţelor liniare pentru concentraţiile de poluanţi pe corpuri de apăsubterană a fost efectuată cu programul GWSTAT.

Etapele identificării tendinţelor au fost:

identificarea punctelor de monitorizare şi a numărului de analize, precum şi analizaşirurilor de date pentru fiecare an al perioadei analizate (2000 – 2013);

identificarea nivelului de bază al concentraţiei, pentru fiecare indicator analizat, ca mediaconţinuturilor înregistrate în anul 2000 (an de debut al perioadei analizate);

regularizarea datelor, prin calculul mediei anuale a valorilor disponibile pentru fiecarepunct al reţelei de monitorizare (foraj, izvor). Numărul mare de puncte de monitorizare pentrucare a fost efectuată o analiză pe an a impus analiza anuală a tendinţei. Pentru punctele demonitorizare cu 2 sau 3 analize anuale s-a calculat media valorilor disponibile.

tendinţele crescătoare semnificative pe termen lung au fost identificate prin softulGwstat, care utilizează testul de regresie liniară generalizat (testul ANOVA).

Inversarea tendinţei se analizează prin metoda celor 2 secţiuni. Această metodă presupunecă seria de timp poate fi caracterizată prin două trenduri liniare cu o schimbare de pantă în cadrulintervalului de timp (perioada de analiză). Astfel, prin aplicarea cuantilei de 95% a distribuţiei seidentifică o inversare a tendinţei dacă în prima secţiune panta trendului este pozitivă iar în a douasecţiune panta trendului este negativă.

Etapele metodei de inversare a tendinţei concentraţiei de poluant:

optimizarea alegerii secţiunilor de timp cu privire la forma modelului rezultat examinarea semnificaţiei rupturii pentru modelul de regresie liniară simplă pe baza

pătratului sumei reziduurilor realizarea unui test statistic pentru verificarea faptului că modelul celor 2-secţiuni este

semnificativ mai mult decât un model simplu de regresie.Analiza de identificare a tendinţei liniare semnificative şi a inversării tendinţei

concentraţiilor de poluanţi (indicatori de poluare) se poate efectua pentru corpurile de apăsubterană monitorizate calitativ cu şir continuu de analize pe fiecare parametru, în perioada 2000– 2013.

Rezultatele analizei identificării tendinţei liniare semnificative şi a inversării tendinţeiconcentraţiilor de poluanţi (indicatori de poluare) NH4, NO3, NO2, SO4 pentru corpurile de apăsubterană ROSI03 şi ROSI05, care au fost monitorizate continuu în perioada 2000 – 2013, suntprezentate în următorul tabel (tabelul 6.6)

Tabelul 6.6 Corpurile de apă subterană pentru care au fost evaluate tendinţele

CorpIndicator

de poluareTendinţă liniară

Inversarea

tendinţei

ROSI03

NH4 Tendinţă descrescătoare N.d.

NO3 N.d. N.d.

NO2 N.d. N.d.

SO4 N.d. N.d.

ROSI05

NH4 N.d. N.d.

NO3 N.d. N.d.

NO2 Tendinţă descrescătoare N.d.

SO4 N.d. N.d.

Notă:

N.d. – tendinţă liniară nedetectată / inversarea tendinţei nedetectată

Rezultatele „N.d.” pentru identificarea tendinţei liniare/inversarea tendinţei înconcentraţiile indicatorilor de poluare arată că în urma analizei efectuată prin programulGWSTAT pe şirul continuu de concentraţii medii anuale măsurate în perioada 2000 – 2013 nu afost detectată o tendinţă liniară semnificativă (şirul concentraţiilor anuale nu prezintă o anumitătendinţă în evoluţie).

În graficele de mai jos sunt prezentate doar rezultatele detectării tendinţei liniaresemnificative (fig. 6.17 – 6.18:

Figura 6.17- ROSI03_NH4: Identificarea tendinţei liniare descrescătoare

Figura 6.18 -ROSI05_NO2: Identificarea tendinţei liniare descrescătoare

6.3 Desemnarea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale

Conform Directivei Cadru Apă, corpurile de apă puternic modificate sunt acele corpuri deapă de suprafaţă care datorită „alterărilor fizice” şi-au schimbat substanţial caracterul lor natural.Alterarea trebuie să fie profundă, permanentă şi să afecteze la scară largă.

Conform Art. 2.8 din Directiva Cadru a Apei, corpurile de apă artificiale sunt corpurile deapă de suprafaţă create prin activitatea umană. Corpurile de apă puternic modificate si corpurilede apă artificiale au ca obiectiv atingerea unui „potenţial ecologic bun”, precum şi atingerea„stării chimice bune”.

Pentru corpurile de apă puternic modificate şi artificiale, testul de desemnare trebuie sădemonstreze că schimbările necesare asupra caracteristicilor hidromorfologice pentru a atingestarea ecologică bună ar avea efect advers semnificativ asupra mediului, în general, sau asuprautilizărilor/folosinţelor specifice. De asemenea, trebuie demonstrat că obiectivele beneficefurnizate de caracteristicile modificate ale corpului de apă nu pot fi atinse, în mod rezonabil, prinalte opţiuni mai bune pentru mediu care sunt tehnic fezabile şi/sau nedisproporţionate din punctde vedere al costurilor. Acelaşi principiu s-a aplicat şi corpurilor de apă nepermanente.

Etapele de identificare şi desemnare a corpurilor de apă puternic modificate și artificialesunt aceleaşi ca şi în primul Plan de Management, conform metodologiei AdministraţieiNaţionale „Apele Române” – „Desemnarea finală a corpurilor de apă puternic modificate şiartificiale” – elaborată în conformitate cu recomandările Ghidului nr. 4 din cadrul StrategieiComune de Implementare a DCA – Identificarea și desemnarea corpurilor de apă puternicmodificate și artificiale (CIS Guidance no.4 Identification and Designation of Heavily Modifiedand Artificial Water Bodies).

Un corp de apă a fost încadrat în categoria corpurilor de apă puternic modificate dacă nueste în stare ecologică bună, consecinţă a alterărilor hidromorfologice potențial semnificative(subcap.3.4.3), şi a parcurs toate etapele din testul de desemnare, conform cerințelor art. 4.3 alDirectivei Cadru Apă.

Pentru corpurile de apă puternic modificate, verificarea neatingerii stării ecologice bunes-a realizat cu confidenţă ridicată pentru situaţiile „clear cut” (situaţii evidente cu grad deconfidenţă de 100%), utilizate şi în elaborarea primului Plan de Management.

Pentru cel de-al doilea Plan de Management, testul de desemnare s-a aplicat corpurilor deapă care îndeplinesc criteriile următoare:

corpurile de apă redelimitate care prezintă presiuni hidromorfologice potenţialsemnificative conform criteriilor abiotice de clasificare a corpurilor de apă de suprafață;

corpurile de apă naturale pe care au aparut noi presiuni hidromorfologice potenţialsemnificative;

corpurile de apa puternic modificate de pe care au dispărut presiunile hidromorfologicepotenţial semnificative existente datorită implementării măsurilor din primul Plan deManagement;

corpurile de apă naturale care prezentau presiuni hidromorfologice potenţialsemnificative și stare ecologică bună în primul Plan de Management, dar a căror stareecologică s-a degradat datorită alterărilor hidromorfologice și care au confidențăîmbunătățită (medie sau ridicată) din punct de vedere al elementelor biologice de calitate.

Principalele etape de parcurgere a testului de desemnare se referă la identificarea măsurilorde renaturare şi analizarea lor, identificarea impactului măsurilor asupra folosinţelor şi amediului în sensul larg al cuvântului, analiza opţiunilor alternative (alte măsuri) şi justificareadesemnării pentru fiecare corp de apă.

Etapele testului de desemnare sunt aceleaşi pentru corpurile de apă puternic modificate şipentru corpurile de apă artificiale. În continuare se vor prezenta pe scurt, etapele testului dedesemnare.

Etapa I – Analizarea corpurilor de apă pe baza criteriilor privind presiunile potențialsemnificative.

Etapa a II – a – Caracterizarea folosinţelor şi a mediului în general. S-au luat înconsiderare toate folosinţele de apă/activitaţile în ordinea importanţei şi au fost caracterizate dinpunct de vedere social şi economic şi de asemenea din punct de vedere al mediului.

Etapa a III –a – Identificarea măsurilor de restaurare

Posibilele măsuri de restaurare au fost considerate având în vedere tabelul 6.8 din primulPlan de Management. (de exemplu: realizarea unor pasaje de trecere pentru migrația ihtiofaunei,îndepărtarea barierelor transversale și refacerea conectivității longitudinale a cursului de apă,crearea și restaurarea zonelor umede, etc.).

Etapa a IV–a - Identificarea impactului măsurilor de restaurare asupra folosinţelorşi asupra mediului. Măsurile propuse nu trebuie să aibă efecte semnificativ negative asupramediului în general şi asupra folosinţelor/activităţilor menţionate în Directiva Cadru Apă.

Efectele semnificativ negative asupra folosinţelor/activităţilor specifice pot fi:

a) Dispariţia completă a folosinţei: pierderea folosinţei de protejare a populației împotrivainundaţiilor, sistarea alimentării cu apă, pierderea producţiei hidroenergetice,abandonarea navigaţiei, dispariţia unor amenajări piscicole, pierderea folosinţelor deagrement şi recreaţionale;.

b) Reducerea folosinţei sau creşterea riscului de a pierde obiectivele benefice ale folosinţeide apă: reducerea suprafeţei folosite pentru urbanizare (extinderea localităţilor) şiagricultura (cu mai mult de 30% din suprafaţă actuală sau potenţială), limitarea navigaţieipentru pasageri (cu mai mult de 50%/an), efecte asupra zonelor populate prin inundareazonelor respective (cu mai mult de 20 %); creşterea riscului la inundaţii (creştereapagubelor cu mai mult de 20 % pe an).

c) Pierderi de productie sau socio-economice: reducerea producţiei agricole (cu mai mult de20%/an la nivel local); reducerea producţiei hidroenergetice (cu mai mult de 2%/anpentru o singură hidrocentrală şi cu mai mult de 5%/an pentru amenajareahidroenergetică a râului în ansamblul ei), reducerea locurilor de munca (cu mai mult de10% pe termen lung - 20 ani, sau cu mai mult decat 2% / an).

Efectele semnificativ negative asupra mediului: inundarea unor zone populate, creştereanivelului apelor subterane, dispariţia unor zone umede, etc.

Etapa a V-a Identificarea altor îmbunătăţiri sau măsuri tehnic fezabile (soluţiialternative) care pot fi realizate cu costuri nedisproporţionate. În aceasta etapă se facediferenţa între măsurile de restaurare din etapa a III-a si măsurile alternative care vor îndepliniobiectivele benefice furnizate.

Etapa a V-a Identificarea altor îmbunătăţiri sau măsuri tehnic fezabile (soluţiialternative) care pot fi realizate cu costuri nedisproporţionate. În aceasta etapă se facediferenţa între:

1. măsurile de restaurare din etapa a III-a care implică modificări ale activităţii/folosinţeispecifice existente şi conduc la atingerea stării ecologice bune;

2. măsurile alternative care vor îndeplini obiectivele benefice furnizate (de ex. irigaţii) decaracteristicile modificate ale corpului de apă (acumulare) implicând însă înlocuireafolosinţei (de ex din sursa subterană) sau mutarea ei în alt corp de apă (agricultură în altăzonă).

Identificarea „altor mijloace” / „opţiunilor alternative”

Opţiunile alternative se pot încadra în următoarele:

1) Inlocuirea folosinţei existente; exemplu: înlocuirea hidroenergiei cu alte surse,înlocuirea navigaţiei cu alte mijloace de transport, înlocuirea alimentării cu apă din sursa desuprafaţă cu apă din subteran;

2) „Mutarea” folosinţei existente deservite de corpul de apă respectiv la alt corp de apă/altbazin: mutarea facilităţilor de agrement sau alimentarea cu apă din alte bazine hidrografice;

3) Menţinerea folosinţei existente cu reducerea impactului asupra mediului; de exemplu: încazul folosinţei hidroenergetice sau a alimentărilor cu apă, opţiunea presupune/include folosireaunor debite compensatorii şi a regimului de regularizare a debitelor ecologice; în cazulnavigatiei, opţiunea presupune/include crearea unui canal lateral cu rol de „habitat”; în cazulagriculturii, opţiunea presupune/include crearea de ferme ecologice sau scăderea activităţiiagricole în imediata vecinătate a cursului de apă şi crearea unei zone tampon; în cazulactivităţilor recreaţionale, opţiunea presupune/include limitarea unor activităţi în anumite locaţiişi în anumite perioade de timp.

Evaluarea „fezabilitatii tehnice”, evaluarea opţiunii (semnificativ) mai bune din punctde vedere al mediului

În cazul în care se pot identifica „alte mijloace” care să furnizeze obiectivele beneficedeservite de corpul de apă respectiv, mai întâi se face o evaluare dacă aceste „alte mijloace” sunttehnic fezabile.

Evaluarea costurilor disproporţionate

Aceste „alte mijloace” considerate „tehnic fezabile” şi care reprezintă o „opţiune demediu semnificativ mai bună” trebuie să facă – mai apoi - subiectul unei evaluări de cost,respectiv să nu implice costuri foarte mari (disproporţionate).

Aceste „alte mijloace” sunt direct legate de utilizarea resursei de apă, respectiv defolosința aflată în relaţie directă cu corpul de apă supus testului de desemnare. Abordarea aconstat în inventarierea posibilelor folosințe aferente corpului de apă care fac subiectul „altormijloace”, precum și o listă cu posibile „alte mijloace” cu opțiune de mediu mai bună.

Pentru fiecare categorie de alte mijloace s-a propus un set de criterii/indicatori care au statla baza justificării nefezabilității tehnice și/sau costurilor disproporționate. Această justificare seregăseşte în cadrul Anexei 6.3

De asemenea, în Figura 6.19 se prezintă situaţia (în procente) privind clasificarea corpurilorde apă la nivel bazinal, având în vedere un număr total de 362 corpuri de apă identificate, dincare:

333 corpuri de apă naturale (92%) 27 corpuri de apă puternic modificate (7 %) 2 corpuri de apă artificiale (1%).

Figura 6.19 Situația corpurilor de apă de suprafaţă din spațiul hidrografic Siret

Justificarea desemnării corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale s-a făcutseparat, în fişe speciale. În Anexa 6.4 sunt prezentate câte un exemplu relevant pentru fiecarecategorie de corp de apă natural, puternic modificat și artificial.

CA Naturale333









CA Naturale333

CAPM27 CA Artificiale

200









CA Artificiale2

În tabelul 6.7 se prezintă centralizat pentru spațiul hidrografic Siret, rezultatele testuluide desemnare a corpurilor de apă.

În Figura 6.20 se prezintă harta clasificării corpurilor de apă de suprafaţă din spațiulhidrografic Siret

Tabel 6.7 Rezultatele testului de desemnare a corpurilor de apă la nivelul spațiului hidrografic Siret

Administratia Bazinală deApă

Nr. totalCA

suprafaţă

Corpuri de apă naturale Corpuri de apă puternic modificate Corpuri deapă

artificialeRâuriLacuri

naturaleRâuri

Lacurinaturale

Lacuri deacumulare

Siret 362 331 2 14 0 13 2

Figura 6.20 – Clasificarea corpurilor de apă de suprafață din s.h Siret

7. OBIECTIVELE DE MEDIU

Obiectivele de mediu prevăzute în Directiva Cadru Apă reprezintă unul dintreelementele centrale ale acestei reglementări europene, având ca scop protecţia pe termen lung,utilizarea şi gospodărirea durabilă a apelor.

Directiva Cadru Apă stabileşte, aşa cum s-a menţionat şi în cadrul primului Plan deManagement, în Art. 4 (în special pct. 1) obiectivele de mediu, incluzând în esenţăurmătoarele elemente:

pentru corpurile de apă de suprafaţă: atingerea stării ecologice bune şi a stăriichimice bune, respectiv a potenţialului ecologic bun şi a stării chimice bunepentru corpurile de apă puternic modificate şi artificiale

pentru corpurile de apă subterane: atingerea stării chimice bune şi a stăriicantitative bune

pentru zonele protejate: atingerea obiectivelor de mediu prevăzute de legislaţiaspecifică

nedeteriorarea stării apelor de suprafaţă şi subterane.Pentru apele de suprafaţă, obiectivele de mediu reprezentate de „starea bună”

(ecologică şi chimică) pentru corpurile de apă naturale, precum şi „potentialul ecologic bun”şi starea chimică bună” pentru corpurile de apă puternic modificate şi artificiale sunt definiteîn Anexa 6.1A

În cazul în care unui corp de apă i se aplică unul sau mai multe obiective de mediu, seva selecta cel mai sever obiectiv de mediu pentru corpul respectiv (Art. 4.2. al DirectiveiCadru Apă).

Se menţionează că obiectivele de mediu se reactualizează o dată la 6 ani, prinPlanurile de Management bazinale, atingerea acestora având ca termen stipulat înDirectiva Cadru Apă - 2015.

Neatingerea obiectivelor de mediu este posibilă numai în contextul aplicăriiexcepţiilor de la obiectivelor de mediu, cu respectarea condiţiilor Art. 4.4, 4.5, 4.6, 4.7 aleDCA a căror prezentare detaliată este cuprinsă în cap.10.

În relaţie cu obiectivele de mediu din cadrul draft-ului celui de al doilea Plan deManagement, ce au rezultat prin stabilirea excepţiilor se menţionează următoarele:

prin aplicarea prevederilor Art. 4.4. obiectivele de „stare bună (ecologică şichimică/potenţial ecologic bun şi stare chimică bună) vor fi atinse în ciclul deplanificare 2021-2027

prin aplicarea prevederilor Art.4.5. s-au definit „obiective de mediu mai puţinsevere”

situaţii sub incidenţa Art.4.6. nu au fost identificate etapa de identificare a „unor obiective alternative” în cadrul Art.4.7. nu a fost

abordată în aceată fază, urmând ca prin parcurgerea testului de conformare cucerinţele art. 4.7.să fie stabilite şi obiectivele alternative aferente.

Obiectivul “nedeteriorării stării “ corpurilor de apă este unul dintre elementeleprincipale ale protecţiei corpurilor de apă.

Acest obiectiv se analizează în cadrul actualului draft prin utilizarea instrumentelor demodelare, a criteriilor „clear-cut” (în relaţie cu proiectele de infrastructură) coroborate cudatele de monitoring, a opiniei expertului (expert judgement), etc.

Deteriorarea stării corpurilor de apă pentru proiectele noi de infrastructură se vapermite numai cu respectarea prevederilor Art. 4.7. al Directivei Cadru Apă, pentru cazurispecifice.

Este de menționat faptul că, urmare a aplicării măsurilor de realizare a sistemelor decolectare și epurare urbane, poluarea difuză produsă de aglomerările umane fără astfel desisteme se transferă în poluare concentrată (punctiformă), putând contribui, prin evacuareadirectă de ape uzate epurate în cazul râurilor nepermenente sau cu debit redus, la creștereaaportului de substanțe poluante. În aceste situații este necesară realizarea epurării apeloruzate urbane la un nivel ridicat (cu limite mai stringente la evacuare decât cele prevăzute delegislația în vigoare), astfel asigurându-se nedeteriorarea stării corpurilor de apă.

7.1. Ape de suprafată

Pentru corpurile de apă de suprafaţă din bazinele/spaţiile hidrografice au fost stabliteobiectivelele de mediu aferente, funcţie şi de categoria corpului de apă de suprafaţă, respectiv:corpuri de apă naturale (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere), corpuri de apă puternicmodificate (râuri, lacuri de acumulare, lacuri naturale puternic modificate, ape costiere) şicorpuri de apă artificiale. Pentru zonele protejate, obiectivele de mediu sunt cele prevăzute delegislaţia specifică, fiind caracteristice categoriilor de zone protejate definite în Cap. 5 -Identificarea şi cartarea zonelor protejate.

În Anexa 7.1 (anexă ce va fi elaborată într-o etapă ulterioară) a draft-ului Planului deManagement al spațiului hidrografic Siret sunt prezentate obiectivele de mediu la nivelulcorpurilor de apă de suprafaţă din spaţiul hidrografic analizat, precum şi excepţiile aplicabilecorpurilor de apă.

La nivelul districtului hidrografic internaţional al Dunării şi la nivelul sub-bazinuluiinternaţional al Tisei, au fost stabilite prin primul Plan de Management al districtului Dunării,respectiv primul Plan de Management Integrat al b.h. Tisa şi prin draft-ul celui de al doileaPlan de Management al districtului Dunării, obiectivele de management aferente principalelorprobleme de gospodărire a apelor de suprafaţă reprezentate de: poluarea organică, poluarea cunutrienţi, poluarea cu substanţe periculoase, alterările hidromorfologice. Fiecărei categorii deprobleme importante de gospodărirea apelor şi obiective de management i-au fost definitetermenele si „tintele”/obiectivele de conformare, precum şi programele de măsuri specifice.Aceste obiective au fost preluate la nivel naţional, ca parte componentă a procesului degospodărire a apelor în cadrul districtului Dunării. Informaţii detaliate privind obiectivele demanagement la nivul bazinului Dunării şi sub-bazinului Tisei pot fi obţinute prin accesareaadresei de website: www.icpdr.org (secţiunea publică).

7.2. Ape subterane

Directiva Cadru Apă prevede în cazul apelor subterane şi „prevenirea sau limitarea”evacuării de poluanţi, precum şi luarea unor măsuri de reducere a oricăror tendinţesemnificative şi durabile de creştere a concentraţiilor de poluanţi.Evaluarea tendinţelor semnificative a concentrațiilor de poluanți este prezentată în Cap.6.2.2.Starea corpurilor de apă subterană.

Condiţii suplimentare pentru starea chimică şi procedurile de evaluare sunt dezvoltate înDirectiva Apelor Subterane 2006/118/EC. Obiectivele de mediu reprezentate de „starea bună”din punct de vedere calitativ se regăsesc în Anexa 7.2. care ilustrează valorile de prag lanivelul corpurilor de apă subterană din România,

În Planul de Management al Districtului Dunării şi al Tisei sunt prezentate şiobiectivele de management pentru apele subterane, vizând atat aspectele calitative, cât şi celecantitative.

7.3. Zone protejate

Obiectivele de mediu pentru zonele protejate sunt cele prevăzute în legislaţia îndomeniu menționată în Cap. 5 - Identificarea şi cartarea zonelor protejate.

Pentru următoarele categorii de zone protejate se consideră că obiectivele de stareecologică bună ale Directivei Cadru Apă integrează complet obiectivele legislației specifice,obiectivele de mediu ale acestora fiind: reducerea poluării apelor cauzată de nitraţii proveniţi din surse agricole, prevenirea

poluării cu nitraţi, raţionalizarea şi optimizarea utilizării îngrăşămintelor chimice şiorganice ce conţin compuşi ai azotului - zone vulnerabile la nitraţi. România nu areobligaţia de a desemna zone vulnerabile.

protejarea mediului împotriva deteriorării datorate evacuărilor de ape uzate urbane - zonesensibile la nutrienţi. Tot teritoriul României a fost desemnat zonă sensibilă la nutrienţi.

conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, precum şi protejarea sănătăţiioamenilor, printr-un management corespunzător al calităţii apelor de îmbăiere – zonepentru îmbăiere.

Pentru categoriile de zone protejate de mai jos sunt necesare obiective de mediuspecifice/adiționale care sunt aplicabile corpurilor de apă desemnate ca zone protejate saucorpurilor de apă care fac parte din zone protejate. Aceste obiective sunt mai stringente decâtobiectivul reprezentat de „starea bună” , fiind reprezentate de următoarele:

protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apeipotabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă prin stabilirea unorstandarde specifice pentru parametrii/indicatorii de calitate - zone de protecţie pentrucaptările de apă destinate potabilizării.

protecţia şi ameliorarea calităţii acelor ape dulci care întreţin sau care, ar putea întreţineihtiofauna, precum şi protecţia şi ameliorarea calităţii ape marine şi salmastre în scopulsusţinerii vieţii şi dezvoltării speciilor de moluşte bivalve şi moluşte gasteropode pentrucreşterea şi exploatarea acestora - zone pentru protecţia speciilor acvatice importantedin punct de vedere economic. Directivele europene din domeniu au fost abrogate lanivel european, însă la nivel naţional hotarârile de guvern prin care sunt transpuseprevederile europene respective, sunt în vigoare.

conservarea habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică şi a tuturorspeciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul naţional şi care aulegătură cu corpurile de apă luând în considerare obiectivele specifice pentru protecţiaspeciilor și habitatelor dependente de apă - zone destinate pentru protecţia habitatelor şispeciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important. Lanivel naţional, în perioada 2013-2014 a fost stabilită „starea favorabilă de conservare” aspeciilor şi habitatelor protejate.

8. ANALIZA ECONOMICĂ

8.1 Analiza economică. Cadrul general

Obiectivul acestei secțiuni este de a evalua importanța apei pentru economie și pentrudezvoltarea socio-economică la nivelul spațiului hidrografic Siret. Aceasta se bazează pe dateeconomice la nivelul spațiului hidrografic în termeni de indicatori generali: populație, produsintern brut, valoare adăugată brută și corelarea acestor indicatori cu utilizarea apei atât lanivel de resursă de apă cât și la nivel de servicii de apă (alimentare cu apă, canalizare șiepurare ape uzate). Este furnizată de asemenea și o caracterizare a folosințelor de apă, precumși a activităților de gestionare a resurselor de apă și a serviciilor de apă.

Politica națională în domeniul apei cuprinde două sectoare distincte și anume: activitateade gestionare a resurselor de apă și managementul serviciilor de apă, respectiv serviciile dealimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate. Mecanismele economice și financiareaferente sunt stabilite în baza legislației proprii fiecărui sector, în principal Legea Apelor107/1996 completată cu Legea 310/2004, Legea 112/2006, OUG 3/2010 și Legea 146/2010,respectiv Legea Serviciilor de alimentare cu apă și canalizare 241/2006, completată deOrdonanța de Urgență 13/2008 aprobată prin Legea 204/2012.

8.2. Indicatori socio-economici generali

La nivelul perioadei 2011-2013, în cadrul spațiului hidrografic Siret populațiaaferentă zonei urbane și rurale, precum și Produsul Intern Brut se prezintă conform tabelului8.1 – Indicatori Socio - Economici generali:

AnPopulație (mii locuitori) PIB PIB

Urban Rural milioane lei lei / locuitor

2011 1.049 1.608 36,460 13.722

2012 1.038 1.552 36,910 14.246

2013 1.147 1.181 37,530 16.119

Tabel 8.1 Indicatori Socio - Economici generali

Sursa datelor : INSSE

Evoluția populației în ultimii ani înregistrează o ușoară tendință de creștere la nivel urban(2011-2013) și de scădere la nivel rural (2011-2013). Referitor la indicatorii macroeconomicise constată o ușoară tendință de creștere, înregistrată după perioada de recesiune 2009-2010.

8.3. Aspecte privind utilizarea apei

8.3.1. Situația prelevărilor de apă din resurse de suprafață

Situația prelevărilor de apă din resurse de suprafață din spațiul hidrografic Siret, lanivelul anilor 2011-2013, pentru: populație, industrie, agricultură (aquacultură și irigații) seprezintă conform tabelului 8.2 1:

An

Volumeprelevate

Volumeprelevate

Volumeprelevate

Volumeprelevate

Populație IndustrieAgricultură –

irigațiiAgricultură –aquacultură

2011 65.965 21.533 410 33.203

2012 77.532 18.540 1.054 40.714

2013 76.624 19.567 414 32.732

Tabel 8.2.1 Volume prelevate din surse de suprafață

Sursa: Balanța Apei , Anuarul de Gospodărire a Apelor

Situația prelevărilor de apă din resurse de suprafață din spațiul hidrografic Siret la nivelulanilor 2011-2013, pentru producerea de energie (hidro, termo și nucleară) se prezintăconform tabelului 8.2.2:

An

Volume prelevate Volumeprelevate

Hidroenergie Termo

mii mc mii mc

2011 1.034.068 4.391

2012 753.480 2.084

2013 1.069.378 1.672Tabel 8.2.2 Volume prelevate din surse de suprafață

Sursa: Anuarul de Gospodărire a Apelor

Volumele totale prelevate din resurse de suprafață (exceptând cele aferente producerii deenergie - hidro, termo, nuclear) înregistrate, sunt pentru anul 2011 în valoare de 0,121 mldmc și cunosc o ușoară creștere în 2012, când ajung la o valoare de 0,137 mld mc, datorităintensificării în principal a activităților în domeniul agricol. În anul 2013 volumele totaleprelevate, sunt de 0,129 mld mc, în scădere în raport cu anul 2012, datorită restrângeriiactivităților în domeniul agricol și scăderii populației.

8.3.2. Situația prelevărilor de apă din resurse subterane

Situația prelevărilor de apă din resurse subterane din spațiul hidrografic Siret, la nivelulanilor 2011-2013, pentru populație, industrie și agricultură (aquacultură și agrozootehnie) seprezintă conform tabelului 8.3:

Anul

Total volumeprelevate

Volumeprelevate

Volumeprelevate

Volumeprelevate

Volumeprelevate

Populație Industrie Aquacultură Agrozootehniemii mc mii mc mii mc mii mc mii mc

2011 101.837 61.575 38.416 220 1.300

2012 99.996 69.355 28.752 217 1.440

2013 104.076 70.889 31.322 584 1.281

Tabel 8.3 Volume prelevate din surse subterane

Sursa : Anuarul de Gospodărire a Apelor

Volumele totale prelevate din resurse subterane înregistrează o scădere la nivelul anului 2012,față de anul 2011, cu 1,8% , datorată în special reducerii cerinței de apă pentru industrie. In 2013,volumele totale prelevate din resurse subterane, înregistrează o creștere de 4,08%, în raport cu2012, datorită creșterii cerinței de apă pentru industrie și agricultură (aquacultură).

8.3.3. Prelevări de apă în sistem individual pentru populație

Situația prelevărilor de apă în sistem individual a fost realizată luându-se în calcul populațianeconectată la rețeaua centralizată de alimentare cu apă ș i a consumului specific normat (l/om/zi).

Având în vedere creșterea ușoară a ratei de conectare în anul 2012 față de anul 2011, cuaproximativ 2,3%, se înregistrează o scădere a volumelor de apă prelevate în sistem individual,astfel:

An

Populație cu sistem individual de alimentarecu apă

%(mil mc/an)

2011 54 %78,74

2012 51,83 %73,51

2013 44,92 %57,25

Tabel 8.4 Situația prelevărilor de apă în sistem individual

În anul 2011, în condițiile unui consum specific de 150 l/om/zi, conform STAS 1343/1-91, volumele prelevate în sistem individual, au fost de 78,74 mil mc/an, 54% din populațiatotală a spațiului hidrografic Siret, alimentându-se cu apă din fântâni și izvoare, nefiindconectată la sistemele centralizate de alimentare cu apă.

În anul 2012 se înregistrează o ușoară scădere a populației neracordate, ajungându-se la 51,83%din populația totală a spațiului hidrografic Siret, iar volumele prelevate la 73,51 mil mc/an, ca oconsecință a creșterii ratei de conectare a populației cu acces la serviciile de alimentare cu apă.

În anul 2013 continuă creșterea ratei de conectare a populației la alimentarea cu apă, ceea cedetermină, scăderea în continuare a populației neracordate, ajungându-se ca aceasta să reprezinte44,92% din populația totală a spațiului hidrografic Siret, volumele prelevate în sistem individualscăzând cu 16,26 mil mc.

8.3.4. Situația volumelor de apă uzată evacuate

Situația volumelor de apă uzată evacuată este prezentată în cadrul Tabelului 8.5.

La nivelul spațiului hidrografic Siret, aceasta înregistrează o descreștere semnificativă în cazulindustriei, aproximativ 40%, datorată în special reducerii activităților industriale, precum și aaplicării de „Cele mai bune tehnologii” în relație cu economisirea apei utilizată în proceseletehnologice din industrie.

Referitor la activitatea gospodăriilor comunale, volumele de apă uzată evacuate,înregistrează o scădere de circa 0,4% în 2012 față de anul 2011, datorată în principal scăderiipopulației, cu circa 2,5% în 2012 față de anul 2011.

La nivelul anului 2013, restrângerea activităților industriale, determină continuarea scăderiivolumelor de apă uzată evacuate, cu aproximativ 20% , înregistrându-se o creștere de 33%, în raportcu 2012, a acestor volume, corespunzător gospodăriilor comunale, datorită creșterii cu 10,5% apopulației urbane.

Total volume de apăuzată evacuatemil.mc/an

Volume de apă uzată evacuate care necesita epuraremil. mc/an

An TotalGospodăriicomunale Industrie

PisciculturăAcvacultură

2011 107,14 61,81 45,33 -2012 88,77 61,58 27,19 -2013 103,64 81,98 21,66 -

Tabel 8.5 Volume de apă uzată evacuate

Sursa: Balanța apei, Anuarul de Gospodărire a Apelor

8.4. Ponderea activităților de gestionare a resurselor de apă

Ponderea activităților de gestionare a resurselor de apă ca și valoare economică, respectivvaloarea contribuției pentru utilizarea resursei de apă în cadrul principalelor activități economice(agricultură, industrie, producere de energie prin hidrocentrale) a fost calculată în bazaindicatorului macroeconomic valoare adăugată brută pentru industrie și agricultură, a valorii deproducție pentru energia produsă în hidrocentrale, precum și a valorii economice a apei (Tabelul8.6).

Se constată o pondere a activităților de gestionare a resurselor de apă aproapenesemnificativă, ca și valoare economică a apei în agricultură de circa 0,0006% în 2012.

Referitor la industrie (exceptând producerea de energie electrică), datorită diminuăriiactivităților industriale care utilizează apa în procente semnificative (siderurgie, metalurgie,industria chimică), precum și a aplicării de „Cele mai bune tehnologii” în procesele tehnologiceîn relație cu economisirea apei, ponderea activităților de gestionare a resurselor de apă dinpunct de vedere al valorii economice a resursei este de asemenea nesemnificativă (0,01% în2012).

Referitor la producerea de energie prin Centrale Hidroelectrice, ponderea apei, respectivvaloarea contribuției pentru utilizarea resursei de apă pentru producerea de energie prinhidrocentrale, este de circa 6% la nivelul SH Siret.

An

Agricultură * Industrie ** Producția de energieValoare

AdăugatăBrută

PondereValoare

AdăugatăBrută

PondereValoare

Producereenergie

Pondere

milioane lei % milioane lei % milioane lei %

2011 5.582,42 0,0003 14.607,012 0,02 734,455 6,28

2012 4.298,46 0,0006 15.775,573 0,01 850,104 4,95

2013 4.663,84 0,0005 15.838,675 0,0175 944,285 5,33

Tabel 8.6 Ponderea activităților de gestionare a resurselor de apă în cadrul principalelor activitățieconomice

Notă: *Agricultură - fără irigații;** Industrie – fără producerea de energie electrică.

Sursa: INSSE, Balanța apei

8.5 Servicii de apă, activități de gestionare a resurselor de apă și recuperarea costurilor

8.5.1. Introducere

Politica economică și financiară în domeniul apei include 2 componente principale:

- serviciile de apă, respectiv serviciile de alimentare cu apă, canalizare și epurare apeuzate;

- activitățile de gestionare a resurselor de apă.

8.5.2. Servicii de apă

Definirea serviciilor de apă

Serviciile de apă sunt asigurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelorde către operatorii specifici:

Serviciul de tratare și clorinare a apei brute din surse de suprafață în scopul potabilizării; Serviciul de tratare și clorinare a apei prelevate din subteran în scopul potabilizării; Serviciul de distribuție a apei potabile prin rețeaua centralizată de alimentare cu apă; Serviciul de colectare a apelor uzate evacuate de gospodăriile individuale și unitățile

industriale în rețeaua centralizată de canalizare; Serviciul de epurare a apelor uzate.

8.5.2.1 Cadrul legislativ, instituțional și de reglementare în domeniul serviciilor de apă

Legea 51/2006, respectiv Legea serviciilor comunitare de utilități publice, stabilește cadruljuridic și instituțional unitar, obiectivele, competențele, atribuțiile ș i instrumentele specificenecesare înființării, organizării, gestionarii, finanțării, exploatării, monitorizării și controluluifuncționării serviciilor comunitare de utilități publice.

Conform Legii 51/2006 reglementarea și monitorizarea la nivel central a activităților dindomeniul serviciilor de apă este realizată de Autoritatea Națională de Reglementare pentruServiciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C., instituție publică de interes național,cupersonalitate juridică, ce funcționează în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale șiAdministrației Publice.

Legea 241/2006, respectiv Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizarestabilește cadrul juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, finanțarea,exploatarea, monitorizarea și controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului public dealimentare cu apă și de canalizare al localităț ilor.

Ordonanța de Urgență nr. 13/2008 aprobată prin Legea 204/2012, introduce precizărinecesare cu privire la natura juridică, modul de constituire, organizare și funcționare aleasociațiilor de dezvoltare intercomunitară la definirea conceptului de delegare a gestiunii și acontractului de delegare a gestiunii, respectiv la definirea procedurilor de atribuire a contractelorde delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilități publice.

Ordinul 65/2007 al Președintelui ANRSC (Autoritatea Națională de Reglementare pentruServiciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C) prezintă metodologia de stabilire, ajustaresau modificare a prețurilor și tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare,precum şi fişele cadru aferente.

În condițiile existenţei unor sisteme diferite pentru apă pluvială (meteorică) şi menajeră,operatorul va întocmi fişe de fundamentare distincte.

8.5.2.2 Recuperarea costurilor pentru serviciile de apă

În conformitate cu prevederile legale, principiul care stă la baza mecanismului economic șifinanciar în domeniul serviciilor de apă este cel al recuperării costurilor aferente prestării acestorservicii. Fundamentarea prețurilor, respectiv a tarifelor pentru serviciile de alimentare cu apă şide canalizare se face de către operator, astfel încât structura şi nivelul acestora:

- să acopere costul justificat economic al furnizării/prestării serviciului;

- să asigure funcţionarea eficientă şi în siguranţă a serviciului, protecţia şi conservarea mediului,precum şi sănătatea populaţiei;

- să descurajeze consumul excesiv şi să încurajeze investiţiile de capital;

- să garanteze respectarea autonomiei financiare a operatorului;

- să garanteze continuitatea serviciului.

Prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de apă şi de canalizare se fundamentează pe baz:- costurilor de producţie şi exploatare;- costurilor de întreţinere şi reparaţii;- amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.

Prețurile și tarifele aferente serviciilor de alimentare cu apă și canalizare includ cotepentru plata dobânzilor și restituirea creditelor, pentru crearea surselor de dezvoltare şimodernizare a sistemelor tehnico-edilitare, precum şi profitul operatorului, în condiţiile legii, curespectarea următoarelor condiţii:

- structura şi nivelul tarifelor să fie stabilite astfel încât să reflecte costul efectiv alfurnizării/prestării serviciilor de apă şi de canalizare, să descurajeze consumul excesiv,să încurajeze funcţionarea eficientă a acestora şi protecţia mediului, să încurajezeinvestiţiile de capital şi să fie corelate cu gradul de suportabilitate de către utilizatori;

- să fie asigurată şi respectată autonomia financiară a operatorului;

- operatorul să aibă dreptul de a propune tarife binome care au: o componentă fixă,proporţională cu cheltuielile necesare pentru menţinerea în exploatare şi funcţionarea încondiţii de siguranţă şi eficienţă a sistemului de alimentare cu apă, respectiv de canalizare,şi una variabilă, în funcţie de consumul de apă, respectiv de cantitatea de ape uzate,înregistrate la utilizatori;

- operatorul să aibă dreptul de a indexa periodic tarifele în funcţie de rata inflaţiei, în bazaunor formule de indexare avizate de autoritatea de reglementare şi aprobate de autorităţileadministraţiei publice locale responsabile.

Finanţarea activităţii curente a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare se faceprin încasarea contravalorii acestora de la consumatori, la preţurile şi tarifele aprobate de cătreautorităţile locale. Prin urmare, activitatea de exploatare nu se subvenţionează şi nu se practicăsisteme de protecţie socială directă la serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare,procentul de recuperare a costurilor financiare la nivelul serviciilor facturate este mai mare de100%, diferenţa constând în nivelul cotei de dezvoltare şi a cotei de profit, stabilit în conformitatecu legislaţia amintită.

Tabelul nr 8.7 prezintă gradul de racordare al populației la reteaua centralizată de alimentare cuapă, canalizare și epurare ape uzate la nivelul anilor 2011 – 2013.

An

Populație conectată lasisteme centralizate de

alimentare cu apă

Populație conectată lacanalizare

Populație conectată lastații de epurare

Total Urban Rural Total Urban Rural Total Urban Ruralmiiloc.

mii loc. mii loc. mii loc. mii loc. mii loc.miiloc.

mii loc.miiloc.

% % % % % % % % %

20111.219 999 220 1.469 987 482 1.373 987 386

43,07 88,23 13,61 55,3 94,1 30 51,67 94 24

20121.247 1010 237 1.374 986 481 1.374 986 388

45,27 90,20 15,22 56,65 95 31 53,05 95 25

20131.282 1043 239 1459 1093 366 1385 1090 259

55,08 90,97 20,21 62,68 95,3 31 59,48 95 25

Tabelul 8.7 Gradul de racordare al populației la rețeaua centralizată de alimentare cu apă,canalizare și epurare

Sursa: SGA Suceava, SGA Bacău, SGA Vrancea, SGA Neamț, SH Pașcani și SH Siret

Procesul de creștere a ratei de racordare a populației la rețeaua centralizată de alimentare cuapă de la 43,07 % în 2011 la 45,27 % în 2012 și a nivelului de racordare la rețeaua de canalizarede la 55,3 % în 2011 la 56,65 % în anul 2012 și la stațiile de epurare a apelor uzate de la 51,67 %în 2011 la 53,05 % în anul 2012, se datorează demarării lucrărilor de investiții în domeniulimplementării Directivei nr. 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman și aDirectivei nr.91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane.

În anul 2013, continuarea lucrărilor de investiții în domeniul implementării directivelor amintite,a determinat și creșterea gradului de racordare a populației la rețeaua centralizată de alimentare cu apăde la 45,27% în 2012 la 55,08 în 2013, a gradului de racordare a populației la rețeaua de centralizarede la 56,65% în 2012 la 62,68% în 2013, precum și a gradului de racordare a populației la stațiile de

epurare, de la 53,05% în 2012 la 59,48% în 2013.

Tabelul 8.8 prezintă situația prețurilor și tarifelor medii la nivelul spațiului hidrografic Siret înanul 2013, pentru serviciile de alimentare cu apă și canalizare.

Preț mediuAlimentare cu apă

potabilăPopulație

lei/mc(fără TVA)

Preț mediuAlimentare cu apă

potabilăAlți consumatori

lei/mc(fără TVA)

Preț mediuCanalizarePopulație

lei/mc(fără TVA)

Preț mediuCanalizare

Alți consumatorilei/mc

(fără TVA)

3,65 3,65 2,80 2,80

Tabelul 8.8 Situația prețurilor și tarifelor medii lul sh Siret

Sursa: Asociația Română a Apei

Operaratorii regionali la nivelul spațiului hidrografic Siret sunt:

- SC Compania Regională de Apă Bacău SA,

- Compania de Utilități Publice Focșani S.A.,

- Compania Județeană Apa Serv S.A. Neamț,

- S.C. ACET S.A. Suceava.

8.5.3 Activități de gestionare a resurselor de apă

8.5.3.1 Definirea activităților specifice de gospodărire a apelor

Activitățile specifice de gospodărire a apelor, realizate de Administrația Națională „ApeleRomâne” sunt activități de interes public definite astfel:

- de asigurare a cerințelor de apă brută în sursă;- de cunoaştere si reglementare a resurselor de apă din punct de vedere cantitativ şi

calitativ, având în vedere toate programele de monitoring, inclusiv a monitoringuluioperaţional efectuat la nivelul corpurilor de apă care nu ating obiectivele pentru surselede poluare punctiforme şi difuze, identificate ca presiuni antropice semnificative înPlanurile de management bazinale; activităţi de hidrologie operativă şi prognozehidrologice;

- de protectie a calității resurselor de apă , prin primirea în apele de suprafață asubstanțelor poluante din apele uzate evacuate în limita reglementărilor legale;

- de protecţia resurselor de apă având în vedere activitatea de prevenire şi combatere apoluărilor accidentale;

- de apărare împotriva inundațiilor.

8.5.3.2 Cadrul legislativ, instituțional și de reglementare în domeniul serviciilor de apă

Legea Apelor 107/1996, completată cu Legea 310/2004, Legea 112/2006, OUG 3/2010 şiLegea 146/2010

Potrivit Legii apelor 107/1996, politica în domeniul gestionării resurselor de apă la nivelnaţional, (elaborarea strategiei şi a reglementărilor specifice gospodăririi apelor, iniţierealegislativă privind activitatea de gospodărire a apelor) este stabilită de autoritatea centrală dindomeniul apelor, respectiv Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, la propunerea unităţiidin coordonare specializată, respectiv Administraţia Naţională „Apele Române”. O.U.G. nr. 107/2002

Potrivit OUG 107/2002, Administraţia Naţională „Apele Române” , administrează apele dindomeniul public al statului şi infrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor.

În conformitate cu art.4 alin (5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privindînfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”, aprobată cu modificările şi completărileulterioare, s-a instituit competenţa Administraţiei Naţionale „Apele Române" ca singurainstituţie în drept să aplice sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specificegospodăririi apelor, tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de deţinătorul cu orice titlu alamenajării, precum şi din sursele subterane, cu excepţia celor pentru care sunt reglementărispecifice în vigoare, întrucît apa este monopol natural de interes strategic.

8.5.3.3. Recuperarea costurilor pentru activitățile de gestionare a resurselor de apă

Mecanismul economic specific în domeniul gospodăririi cantitative și calitative aresurselor de apă include sistemul de contribuţii pentru utilizarea resursei de apă din punct devedere cantitativ și calitativ, plăţi, bonificaţii şi penalităţi, ca parte a modului de finanţare peprincipii economice a Administrației Naţionale „Apele Române“, în scopul asigurării resursei deapă atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, în conformitate cu art.4 alin (5) dinOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale„Apele Române”, aprobată cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr.400/2005 şi înconformitate cu Art.81, alin. 1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completărileulterioare.

Sistemul de contribuţii în domeniul gospodăririi cantitative a resursei de apă

Principii- principiul recuperării costurilor,- principiul beneficiarul plăteşte;- principiul accesului egal la resursele de apă- principiul privind folosirea raţională a resurselor de apă.- este diferenţiat per tip de resursă (suprafaţă/subteran) şi utilizatori (unităţi de gospodărie

comunală, industrie, irigaţii, aquacultură, producere de energie, navigaţie prin ecluze) areun caracter naţional unic în baza principiului solidarităţii bazinale.

este unic la nivel național din punct de vedere al cuantumului contribuțiilor diferențiateper tip de resursă și utilizator. Cerinţa de unicitate a nivelului contribuţiilor la nivelnaţional este datorată echipării economice diferite la nivelul bazinelor/spaţiilorhidrografice, precum şi din necesitatea asigurării redistribuirii şi împărţirii riscurilor,realizând astfel o echitate relativ stabilă în ceea ce priveşte gradul de înzestrare adiferitelor spaţii/bazine hidrografice.

nu ţine cont de puterea financiară a utilizatorilor, astfel că la stabilirea cuantumuluicontribuţiilor pentru activităţile specifice de gospodărire a apelor nu se poate vorbi de osubvenţie încrucişată.

Principiul recuperării costurilor are la bază:- tipul de resursă (suprafață și subteran) și tipul de folosință- alocarea costurilor per tip de utilizator (gospodării comunale, instituții publice, industrie,

unități agroozzotehnice, producere de energie, termocentrale, irigațiii, piscicultură,navigație prin ecluze).

Astfel, în baza normativelor proprii au fost evaluate costurile aferente managementului cantitatival resursei de apă, incluzând aici toate lucrările aferente menţinerii în siguranţă a infrastructuriiSistemului Naţional de Gospodărire a Apelor. Alocarea costurilor pentru utilizatorii resursei deapă a avut la baza cerinţa de apă a acestora.

Cuantumul contribuţiilor aferente utilizării resursei de apă, se regăseşte în HG1202/2010, privind stabilirea contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor, pe tipuri de resursăşi utilizatori.

Cuantumul contribuțiilor se regăsește în Figura 8.1

Figura 8.1. Cuantumul contribuțiilor pentru utilizarea resurselor de apă de suprafață

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

1 2 3

50

24

1,1

Lei/mii mc

Contribuții pentru utilizarea resurselor de apăde suprafață








3 4 5 6

1,13

0,5

6










La nivelul bazinului hidrografic Siret față de necesarul normat, costurile necesare operării,întreținerii și reparațiilor lucrărilor de infrastructură aferente Sistemului Național deGospodărire a Apelor reprezinta 62%. (Figura 8.2)

Fig. 8.2 Situație comparativă costuri întreținere și reparații, necesar - buget asigurat

Principii :

- Principiul precauției și prevenției – stabilind că decizia trebuie luată întotdeauna pebaza argumentelor științifice, iar greșelile pot fi evitate manifestând precauție în cazulîn care există dubii sau nu există suficiente informații; prevenirea poluării estenecesară pentru a evita costurile combaterii și remedierii daunelor produse asupraresurselor de apă;

- Principiul Recuperării costurilor, respectiv Poluatorul plătește - Poluatorul sauutilizatorul care supune corpul de apă unui risc calitativ va suporta costurileactivităților aferente prevenirii deteriorării cauzate de activitatea prestata, care pot fidefinite prin costurile aferente primirii poluanților în resusele de apă (în limitelelegale), dar și costurile necesare susținerii activității de cunoaștere a calității resurselorde apă (monitorizarea calității apelor). Aceasta va crea un element stimulativ pentruelaborarea și adoptarea de către utilizator a unor practici și metode mai puțindăunătoare din punct de vedere al calității resursei de apă.

- Cunoașterea calitativă a resurselor de apă – se realizează sistematic, la nivelulbazinelor hidrografice, prin Sistemului Național de Monitoring al Calității Apelor cuscopul furnizării elementelor fundamentale pentru aprecierea stadiului și evoluțieielementelor calitative ale resurselor de apă și pentru elaborarea deciziilor în domeniulgospodăririi apelor.

- Asigurarea unui nivel ridicat de protecție având în vedere protecția sănătații umane,resurselor de apă și a ecosistemelor acvatice; pentru zonele protejate (zonele decaptare, zonele sensibile, zonele vulnerabile, zonele de îmbăiere, ariile protejateprivind speciile și habitatele) este necesară asigurării unei protecții speciale adecvate.

84518

52511

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

90000

Cheltuieli normativ Cheltuieli PGA

Mii leiSituație comparativă

costuri întreținere și reparațiinecesar/buget asigurat

Este unic la nivel național, diferenţiat pe tip de substanţă poluatoare, ca urmare aefectului diferit al acestora asupra resurselor de apă.

Se exprima în lei/t poluant. Se aplică pentru un numar de 27 indicatori , grupați după cum urmează:

- Indicatori chimici generali;- Indicatori chimici specifici;- Indicatori chimici toxici și foarte toxici ;- Indicatori bacteriologici;- Indicatori fizici.

Recuperarea costurilor se realizează pe baza contribuțiilor pentru primirea de ape uzateîn resursele de apă în limita reglementărilor legale, aferente activităților prestate deAdminsitrația Națională Apele Române, respectiv activităţii de monitoring operativ,investigativ și de supraveghere.Dimensionarea cuantumului contribuțiilor pentru primirea de ape uzate în resursele deapă se face pe baza Ordinului Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor 798/2005,privind aprobarea abonamentului cadru de utilizare/exploatare, a Ordinului 1028/2009pentru modificarea și completarea Anexelor nr. 1-5 la abonamentul cadru deutilzare/exploatare, respectiv a Ordinului 1725/2010 pentru modificarea și completareaAnexelor 1-5 la abonamentul cadru de utilzare/exploatare.

Cuantumul contribuţiilor aferente primirii de ape uzate în resursele de apă, se regăseşteîn HG 1202/2010, privind stabilirea contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor, pe tipuri deresursă şi utilizatori.

În scopul consolidării analizei privind recuperarea costurilor pentru activitățile specifice degospodărire a apelor, și implicit pentru activitatea de apărare împotriva inundațiilor – activitatede interes public, în perioada 2013-2014 Administrația Națională Apele Române a desfășuratîmpreună cu un consorțiu olandez proiectul „Identificarea unui sistem financiar adecvatpentru protecția împotriva inundațiilor” .Proiectul a cuprins 3 etape:

- inventarierea costurilor existente aferente activității de apărare împotrivainundațiilor;

- elaborarea unui document cadru privind mecanismele financiare posibile în relațiecu activitatea de apărare împotriva inundațiilor, respectiv elaborarea de scenarii;

- studiu de caz 2 bazine pilot.

Costurile de mediu

Costurile de mediu constau în costurile pagubelor produse asupra mediului caurmare a degradării sau pierderii ecosistemelor acvatice, datorate presiunilor anumitorutilizatori de apă.În baza cerințelor articolului 9 al DCA, costurile de mediu sunt aproximate prin evaluareacosturilor măsurilor al căror scop principal este de a proteja mediul acvatic pe bazastandardelor legale (de mediu) existente.

Această abordare este utilizată pentru evaluarea posibilelor viitoare politici de prețuri, pentrurezolvarea problemelor datorate poluării apelor la nivel de corpuri de apă din bazinelehidrografice, așa cum este prevăzut în articolul 9, pe baza analizei cost-eficiență din anexa III aDCA. Costul măsurilor, în special al acelora referitoare la aglomerările umane și industriereprezintă costuri economice, ca rezultat al utilizării specifice a apei și care va fi în finalcompensată financiar (internalizată) prin diferite instrumente financiare și economice(exemplu: tariful pentru canalizare și epurare).

Costurile activităților specifice privind managementul cantitativ și calitativ al resurseide apă, acoperite prin contribuțiile privind utilizarea resursei de apă, cât și contributiile privindprimirea de ape uzate în resursa de apă , sunt internalizate ca și costuri financiare în cadrulprețului final al apei.

Figura 8.3 prezintă cuantumul acestor contribuții în cadrul prețului final al apei.

În scopul atingerii obiectivelor Directivei Cadru Apa 2000/60/CE în relație cu poluareadifuză, prin politicile sale în domeniul apei, România acționează în mod preventiv, aplicândprincipiul prevenției, prin implementarea pe tot teritoriul țării (abordare națională) aProgramului de Acțiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surseagricole și a Codurilor de Bune Practici Agricole în concordanță cu cerințele Directivei Nitrați91/676/CEE, privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole.

În ceea ce privește poluarea difuză rezultată de la populația neconectată la rețelele decanalizare și la stațiile de epurare, implementarea Directivei 91/271/CEE privind epurareaapelor uzate urbane modificată prin Directiva 98/15/CE, prin reabilitarea, extinderea șiconstrucția de noi rețele de canalizare, prin reabilitarea/retehnologizarea, construcția de noi

37,53

1,12 2,25

Ponderea contribuțiilor privind utilizarea resursei de apă și primireade ape uzate în prețul final al apei






59,10

2,25


Preț mediu apă

Preț mediu canalizare

Contribuție util.res de apă

Contribuții primire ape uzate







Preț mediu apă

Preț mediu canalizare

Contribuție util.res de apă

Contribuții primire ape uzate

stații de epurare este prioritară în cadrul elaborării Programului de Măsuri aferent Planurilor deManagement pe Bazine hidrografice.

În baza Ghidului WATECO privind „stabilirea de instrumente economice îndomeniul utilizării apei”, așa cum s-a menționat, costurile de mediu sunt aproximate princostul măsurilor al caror scop principal este de a proteja mediul acvatic pe baza standardelorlegale.

Astfel, în contextul poluării difuze, costul măsurilor aferente implementării CoduluiBunelor Practici Agricole și a Programelor de Acțiune (în fapt costuri economice) suntsuportate de fermieri.

Aplicarea principiului „poluatorul plătește” în cazul poluării difuze este foarte dificilădin punct de vedere al alocării costurilor către diferiți poluatori. Costurile adiționale legate deserviciile de apă (respectiv alimentare cu apă) vor fi eliminate prin implementarea măsurilormenționate mai sus.

Pe parcursul etapei de consultare a publicului, se va realiza o analiză în ceea ce priveșteevaluarea impactului poluării difuze asupra resurselor de apă, în special asupra apelorsubterane, urmându-se totodată recomandările Ghidulului privind „Evaluarea costurilor demediu și resursă pentru implementarea Directivei Cadru Apa”, ce va fi elaborat și aprobat încadrul Strategiei de Implementare Comună a DCA pe parcursul anului 2015.

Instrumente stimulative în cadrul politicii economice în domeniul managementului

resurselor de apă

Mecanismul economic și finaciar în domeniul managementului rersurselor de apă cuprindediferite instrumente stiumulative în scopul:

- Asigurării unui consum rațional și a unui management durabil al resursei de apă;- Reducerii emisiilor de poluanți în resursa de apă.

Instrumentele stimulative folosite sunt:

Cerințele legislative privind procedurile de alocare ale resursei de apă pentru diferițiutilizatori, care se bazeaza pe:

- Calculul balanței apei în secțiunile caracteristice cu scopul de a satisficecerința de apă pentru toți utilizatorii (gospodării comunale, producere de energie, irigații,acvacultură, navigație, industrie) în cadrul bazinului hidrografic;

- Acoperirea cerinței de apă pentru utilizatorii din aval.

Determinarea unei contribuții corecte, din punct de vedere al cuantumului acesteia,pentru utilizarea resursei de apă reprezintă însuși un instrument stimulativ pentrustabilirea unui mecanism economic și financiar adecvat și în conformitate cu DirectivaCadru Apa;

Administrația Națională „Apele Române” aplică un sistem de plăți și bonificații cainstrumente specifice în domeniul utilizării resursei de apă cât și a protecției calitățiiacesteia.

Tipuri de penalități aplicate pentru abateri de la normele de utilizare/exploatare a resursei deapă:

1. Depășirea debitelor sau volumelor de apă prelevate, prevăzute în actele de reglementaresau abonament;

2. Depășirea în perioada de restricții a debitelor sau volumelor prelevate, prevazute înplanurile de restricții;

3. Utilizarea/exploatarea resursei fără abonament de utilizare/exploatare;4. Folosirea apei în alt scop decât cel prevăzut în actele de reglementare în vigoare;5. Depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate.

Stabilirea și dimensionarea cuantumului penalităților pentru depășirea cantității prelevateautorizate, pentru depășirea concentrațiilor de poluant admise, se face pe baza OrdinuluiMinistrului Mediului și Gospodăririi Apelor 798/2005, privind aprobarea abonamentuluicadru de utilizare/exploatare, a Ordinului 1028/2009 pentru modificarea și completareaAnexelor nr. 1-5 la abonamentul cadru de utilzare/exploatare, respectiv a Ordinului1725/2010 pentru modificarea și completarea Anexelor 1-5 la abonamentul cadru deutilzare/exploatare.

1

9. PROGRAME DE MĂSURI

Introducere

Directiva Cadru a Apei 2000/60//CE (DCA) instituie un cadru legal pentru protejarea,conservarea şi îmbunătăţirea stării tuturor apelor şi a zonelor protejate, prevenirea deteriorării şiasigurarea pe termen lung a utilizării durabile a resurselor de apă. Directiva stabileşte termenespecifice pentru statele membre ale Uniunii Europene pentru a stabiliși implementa Programe demăsuri şi planuri de management ale bazinelor hidrografice, avînd în vedere atingereaobiectivelor de mediu.

În vederea atingerii obiectivelor de mediu se implementează un proces global, se pregătescdocumente de planificare şi se reactualizează acestea la fiecare 6 ani, cu referire la:caracterizarea stării corpurilor de apă, planul de management al bazinului hidrografic careinclude programe de măsuri, programul de monitoring care are ca scop supravegherea stăriicorpurilor de apă şi verificarea dacă obiectivele de mediu sunt atinse. De asemenea, în contextulprogramului de măsuri, analiza economică permite aplicarea principiului recuperării costurilorpentru serviciile de apă și contribuie la evaluarea celei mai“cost-eficiente” măsuri/combinaţii de măsuri necesare stabilirii şi aplicării programului demăsuri (Art.11). De asemenea, potrivit cerinţelor Art. 14 al DCA, trebuie asigurată informarea,consultarea şi participarea factorilor implicaţi în luarea deciziilor pentru stabilirea programuluide măsuri.

DCA defineşte două categorii de măsuri: “de bază” și “suplimentare”. "Măsurile debază" sunt cerinţele minime de conformare şi constau din acele măsuri cerute de implementarealegislaţiei comunitare pentru protecţia apelor, inclusiv măsurile sub legislaţia specificată înArticolul 10 şi în partea A a anexei VI (lista măsurilor de bază ce urmează a fi incluse înprogramele de măsuri). Alte măsuri de bază sunt măsurile tehnice și instrumentele administrativepentru domeniile cuprinse în art. 11.3(b-l) al DCA:

b) recuperarea costurilor pentru serviciile de apă, cu măsuri aferente cerințelor art. 9 al DCA;c) măsuri care promovează utilizarea eficientă și sustenabilă a apei;d) măsuri pentru indeplinirea cerințelor de la art. 7, inclusiv măsurile de siguranță a calității

apei pentru reducerea nivelului de tratament ( purificare) necesar pentru producerea de apapotabila

e) măsuri pentru protecția zonelor de prelevarea a apelor în scop potabil , controlul șiautorizarea prelevărilor de apă din surse de suprafață și subterane;

f) controlul și autorizarea reîncărcării artificiale sau a realimentării corpurilor de apăsubterană;

g) măsuri de control și autorizare a surselor de poluare punctiforme, precum și măsuri dereducere a emisiilor de poluanți;

h) măsuri de control și autorizare a surselor de poluare difuze, precum și măsuri de reducere aemisiilor de poluanți;

i) pentru orice alt impact negativ semnificativ asupra stării apelor identificat în temeiularticolului 5 și al anexei II, trebuie stabilite măsuri (inclusiv controlul și autorizarea) princare să se asigure că condițiile hidromorfologice ale corpurilor de apă artificiale sauputernic modificate permit atingerea stării ecologice bune sau potențialului ecologic bun.

j) interzicerea sau reglementarea evacuărilor directe de poluanți în apele subterane;k) măsuri pentru reducerea / eliminarea poluării apelor de suprafață cu substanțe prioritare;l) măsuri pentru prevenirea pierderilor de poluanți din instalații și prevenirea/reducerea

impactului poluărilor accidentale.

2

"Măsurile suplimentare" sunt acele măsuri identificate și implementate pe lângămăsurile de bază, în scopul realizării obiectivelor stabilite ca urmare a art. 4 al DCA. Partea B aAnexei VI conține o listă deschisă a măsurilor suplimentare care fac parte din Programul demăsuri, conform cerințelor art. 11(4) al DCA.

Termenul de “măsura” se referă la o măsura tehnică concretă care are un efect local, pecând instrumentele sunt de natură administrative sau economică, sunt aplicabile pe termen lung,au un efect mai larg comparativ cu măsurile şi necesită o coordonare efcicientă la niveladministrativ. Totuşi, atât măsurile, cât şi instrumentele, trebuie văzute ca ‘’măsuri’’ în concepţiaart. 11 al DCA.

Prezentul capitol tratează măsurile de bază (subcap. 9.1 - 9.8 şi 9.10) şi suplimentare(subap. 9.9) stabilite pentru atingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă.

În cadrul procesului de identificare a problemelor importante de gospodărirea apelor, atâtla nivelul Districtului Hidrografic Internaţional al Dunării, cât si la nivel naţional au fostidentificate 4 categorii majore de problem importante de gospodărirea apelor (poluarea cusubstanţe organice, poluarea cu nutrienţi, poluarea cu substanţe prioritar/ periculoase şi alterărilehidromorfologice) pentru care au fost stabilite programe de măsuri specifice în vedereaconformării cu obiectivele de mediu. De asemenea, este important de precizat că măsurilespecifice stabilite la nivel internaţional (prezentate în Planul de Management al DistrictuluiHidrografic Internaţional al Dunării - partea A) au fost preluate şi integrate la nivel naţional.

Măsurile vizează presiunile antropice, având în vedere în principal aglomerările umane,activităţile industriale şi agricole, presiunile hidromorfologice şi alte tipuri de activităţigeneratoare de presiuni semnificative.

Legislaţia care asigură implementarea măsurilor de bază privind protecţia mediului şi înspecial a apelor şi ecosistemelor acvatice se prezintă în Anexa 9.1.

Presiunile potential semnificative identificate în cap. 3.4 reprezintă baza pentru stabilirealistei de posibile măsuri. Aşa cum s-a subliniat anterior, lista de măsuri va conţine în modobligatoriu măsurile de bază, precum şi eventuale măsuri suplimentare, având în vedereatingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă de suprafață și subterane. Prin aplicareaanalizei economice şi a scenariilor/tendinţelor (prin modelare), se selectează combinaţiile demăsuri (măsuri de bază şi măsuri suplimentare) care prezintă cel mai bun raport cost-eficienţă.

Măsurile de bază se aplică pentru toate corpurile de apă, iar măsurile suplimentare seaplică pentru corpurile de apă care riscă să nu atingă obiectivele de mediu. În anumite cazuri,datorită relaţiei de transfer a poluanţilor din amonte în aval, măsurile se pot lua la nivelulcorpurilor de apă din amonte (care pot să nu aibă risc), iar efectele/beneficiile să fie identificatela nivelul corpurilor de apă din aval. De asemenea, în cazul surselor difuze de poluare măsurilepot fi stabilite la nivel de sub-bazin.

Datorită considerentelor mai sus menţionate, stabilirea programului de măsuri necesităparcurgerea etapelor prezentate în primul Plan de management al spaţiului hidrografic Siret cureferire la: stabilirea listei de măsuri de bază la nivel de bazin/spaţiu hidrografic, realizareainventarului posibilelor măsuri suplimentare, aplicarea scenariilor şi analizei economice şistabilirea programului de măsuri.

3

Progrese în implementarea programului de măsuri stabilit pentru primul ciclu deplanificare (2009-2015)

În vederea evaluării stadiului implementării programului de măsuri stabilit în cadrulPlanului de Management al spațiului hidrografic Siret (2009-2015) s-a avut în vederea realizareamăsurilor de bază și suplimentare prevăzute în anexele primului Plan de management ale cărortermene de implementare se încadrează în perioada 2009-2015. De asemenea, au fost luate înconsiderare și măsurile din primul Plan de management care erau planificate să se realizeze dupăanul 2015, dar care au început să se implementeze în avans.

Evaluarea implementării măsurilor și costurile aferente acestora s-a realizat în douămoduri: în funcție de tipurile de măsuri prevăzute de DCA , respective măsuri de bază – art. 11.3a, alte

măsuri de bază – art. 11.3b-l și măsuri suplimentare – art. 11.4-5; pe baza categoriilor de presiuni (similar cu abordarea din primul Plan de management):

- aglomerări umane – măsuri pentru asigurarea alimentării cu apă a populației, pentrumodernizarea și realizarea a sistemelor de colectare si epurare a apelor uzate, pentrumanagementul nămolului din stațiile de epurare;

- agricultură – măsuri pentru reducerea poluării generate de ferme zootehnice (poluarepunctiformă), măsuri pentru reducerea poluării difuze generate de ferme zootehnce,vegetale și asupra terenurilor agricole;Până la sfârșitul anului 2015 se vor realiza măsuri de bază și suplimentare din cadrul

programului de masuri al primului ciclu de planificare, care, din punct de vedere financiar, sesitueza la valoarea de 783,45 milioane Euro, ceea ce reprezinta o creștere de 3% față de totalulplanificat pentru perioada 2009 - 2015. În tabelul 9.1 se prezintă detalierea acestor costuri.

Asigurarea finanţării măsurilor aferente întregului program de măsuri pentru perioada2009-2015 s-a realizat în principal din:

17% Fonduri europene - Fonduri de Coeziune, Fondul Agricol European de DezvoltareRurală (FEADR), Fonduri Europene de Dezvoltare Regională (FEDR);

22% Fonduri naționale guvernamentale şi locale (buget stat, local, redevențe, etc.) ;

4% Surse proprii ale agentului economic;

57% Alte surse.

4

Tabel 9.1 - Evaluarea costurilor realizate în primul ciclu de planificare (2009-2015)Defalcare pe tipuri de categorii de presiuni (sectoare)

Categoria depresiune

Costul măsurilor ce se vor realiza până în anul 2015 (Euro)

Măsuri de bază Măsuri suplimentare Total măsuri

Investiţii Operare/Intreţinere

Altecosturi


Altecosturi


Altecosturi

Aglomerări umane 751586868 512117 752098985Industrie 28262472 0 28262472Agricultura 3090890 0 3090890Hidro-morfologielogie 0Alte 0Total 782940230 512117 783452347

5

În perioada 2009-2015 cele mai multe costuri revin implementării măsurilor de bază şisuplimentatre pentru aglomerările umane (apă potabilă, apă uzată, nămoluri de la stații deepurare) și activitățile industriale și agro -zootehnice (IED, Seveso III. De asemenea, o serie demăsuri suplimentare planificate au fost realizate sau sunt in curs de implementare până lasfârșitul anului 2015.

Precizăm faptul că o parte dintre măsurile planificate a se realiaza în perioada 2009 -2015conform programului de măsuri din primul Plan de management au suferit modificări (fie suntmăsuri noi, fie au fost transferate în următorul ciclu de planificare 2016-2021 sau s-a renunţat laimplementarea lor), având în vedere în principal:

reevaluarea situației generate de finalizarea de studii de fezabilitate și proiecte tehnice,reevaluarea costurilor de investiții, etc; astfel modificarea delimitării aglomerărilor umaneare efecte în modificarea tipului de măsuri necesare; de exemplu scăderea dimensiuniiaglomerării sub 10.000 locuitori echivalenți va schimba măsura în sensul că modernizarea /construirea stației de epurare cu treaptă terțiară pentru îndepărtarea avansată a nutrienților(azot și fosfor) nu mai este necesară, epurarea biologică (secundară) fiind suficientă;

măsuri generate de modificările legislației survenite după elaborarea primului Plan deManagement, respectiv măsurile care rezultă din implementarea următoarelor aspectelegislative noi:

- aplicarea din anul 2013 a aceluiași nivel de protecție pentru întreg teritoriu României învederea asigurării reducerii poluării cu nitrați din surse agricole (modificare și completareHG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotrivapoluării cu nitraţi din surse agricole, în vederea corelării acestora cu toate modificarile şicompletările legislative a datelor care privesc domeniul apă); măsurile de implementare aprevederilor Codului de Bune Practici agricole şi a Programelor de acţiune se vor aplicala nivelul întregului teritoriu;

- implementarea prevederilor Directivei 2009/128/EC de stabilire a unui cadru de acțiunecomunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, transpusă prin Legea nr. 63/2013privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilireacadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriulRomâniei și prin HG nr. 683/ 2013 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune privinddiminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecţie a plantelor; legislația nouăprecizează obiectivele cantitative, măsurile și termenele pentru reducerea riscului șiefectelor utilizării pesticidelor și produselor de protecţie a plantelorasupra sănătățiiumane și mediului.

- reformarea Directivei 96/61/EC privind prevenirea și controlul integrat al poluarii (IPPC)prin Directiva 2010/75/CEE privind emisiile industriale (prevenirea si controlul integratal poluarii), denumita generic Directiva IED, respectiv modificarea și completarea OUGnr. 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii cu OUG nr. 40/2010aprobata prin Legea nr. 205/2010 referitoare la prevenirea si controlul integrat al poluariimediului;

- Directiva 2014/80/EU care amendează Anexa II a Directivei 2006/118/EC privindprotecția apelor subterane împotriva poluării și deteriorării.

Rezultatele reevaluarii stării/potenţialului corpurilor de apă de suprafaţă în anul 2013, pebaza completărilor şi modificărilor survenite în sistemul de evaluare, dintre măsurile planificatesă se realizeze în perioada 2009 -2015 au fost reanalizate.

Măsurile restante din primul plan Plan de Management spațiului hidrografic Siret, cât șimăsurile planificate să fie realizate pentru corpurile de apă care au excepții de la obiectivele de

6

mediu (constând în prelungirea termenului) după anul 2015, se vor lua în considerare în cel de-aldoilea ciclu de planificare 2016-2021.

În urma evaluării situaţiei împreună cu utilizatorii de apă şi autorităţile care implementeazaprogramul de măsuri în perioada 2009-2015, s-a constatat faptul că, în unele cazuri, existăobstacole în ceea ce priveşte realizarea măsurilor la termenele stabilite, dintre care cele maiîntâlnite sunt următoarele:

alocarea cu întârziere a fondurilor necesare; proceduri anevoioase de promovare a finanţării care conduc la depăşirea termenelor

prevăzute pentru demararea proiectelor; unele măsuri au fost abandonate, nemaifiind necesare, după reevaluarea situaţiei din

unităţile economice (unităţi închise, în conservare); întârzieri în implementarea măsurilor datorită problemelor legate de regimul juridic al

terenurilor pe care se execută lucrarile;

Având în vedere rezultatele evaluării stării ecologice/potențialului ecologic și stăriichimice prezentate la cap. 6.2, comparativ cu evaluarea din primul Plan de management alspațiului hidrografic Siret, se constatată creșterea procentului de corpuri de apă care ating stareabună/potențialul bun și starea chimică bună, ceea ce indică faptul că efectul măsurilor cuprinse înprogramele de măsuri pentru perioada 2010-2015, începe să se facă simțit.

Administraţia Naţionala „Apele Române”, autoritatea competentă în domeniul gospodăririiapelor, prin intermediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, monitorizează în continuarestadiul implementării programului de măsuri, conform cerinţelor Directivei Cadru Apă, şiintervine, în măsura competenţelor sale, pentru conştientizarea / impulsionarea utilizatorilor deapă în vederea realizării măsurilor planificate în cadrul Planului de management al spaţiuluihidrografic Siret

7

9.1. MĂSURI PENTRU IMPLEMENTAREA LEGISLAŢIEI EUROPENE PENTRUPROTECŢIA APELOR

Măsurile impuse de legislaţia naţională care implementează Directivele Europene au caobiectiv general conformarea cu cerinţele Uniunii Europene în domeniul calităţii apei, prinîndeplinirea obligaţiilor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană şi documentul“Poziţia Comună a Uniunii Europene (CONF-RO 52/04), Bruxelles, 24 Noiembrie 2004,Capitolul 22 Mediu”.

Documentele naţionale de aplicare cuprind atât planurile de implementare a directiveloreuropene în domeniul calităţii apei, cât şi documentele strategice naţionale care asigură cadrul derealizare a acestora. Pe lângă documentele prezentate în primul Plan de management,principalele documentele naţionale care asigură cadrul general de implementare a măsurilorpentru cel de-al doilea ciclu de planificare sunt:- Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (2007-2030) ;- Planul Naţional de Dezvoltare pentru Protecţia Mediului;- Planuri Naţionale de Dezvoltare Sectoriale 2014-2020 pentru dezvoltare regională,

agricultură și piscicultură;- Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020 ;- Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu si lung;- Strategia Naţională privind reducerea efectelor secetei, prevenirea şi combaterea degradării

terenurilor şi deşertificării pe termen scurt, mediu si lung;- Strategia Energetică a României (2014-2035) ;- Strategia industriei miniere pentru perioada 2008-2020;- Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor 2014-2020, etc.

La aceste documente naţionale se adaugă şi programele, planurile de acţiune și masterplanurile regionale, judeţene şi locale prevăzute pentru implementarea documentelor strategice,dintre care se menţionează Planurile pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea EfectelorInundațiilor (PPPDEI), Planurie de amenajare ale bazinelor hidrografice”, Master Planurilepentru infrastructura de apă potabilă şi apă uzată.

Legislaţia care asigură implementarea măsurilor de bază privind protecţia mediului şi înspecial a apelor şi ecosistemelor acvatice este prezentată în Anexa 9.1.

În continuare sunt trecute în revistă măsurile planificate pentru implementarea înperioada 2016 – 2021 a cerințelor principalelor directive europene din domeniul calităţii apelor,cu referire la obiective, cerinţe, autorităţi responsabile, perioade de tranziţie, măsurile stabilite,costurile pentru pentru implementarea măsurilor, precum şi sursele de finanţare pentru acestea.

Directiva privind apa potabilă (80/778/EEC), amendată de Directiva 98/83/EC

Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinată consumului uman a fost transpusă înlegislația națională prin Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată șicompletată prin Legea 311/2004 și Ordonanța de Urgență nr. 1/2011.

Obiectivele principale ale Directivei sunt protejarea sănătăţii populaţiei de efecteleadverse ale oricărui tip de contaminare a apei destinate consumului uman şi asigurarea unei apesanogenă şi curate destinată consumului uman. În ceea ce priveşte calitatea apei destinateconsumului uman, principala obligaţie care derivă din Directiva Consiliului 98/83/CE este să seasigure calitatea apei distribuite în sisteme centralizate.

Perioadele de tranziţie pentru conformarea la prevederile acestei directive au fost obţinutepentru diferiţi parametrii care caracterizează calitatea apei, până la 22 decembrie 2015 şi au fostdetaliate în primul Plan de management al spaţiului hidrografic Siret. De asemenea,

8

responsabilităţile pentru implementarea prevederilor acestei Directive au fost prezentate înacelaşi plan.

Din ultimele rapoarte ale Ministerului Sănătăţii (autoritatea naţională competentă pentrucontrolul calităţii apei potabile) rezultă că până la data de 22 decembrie 2015, pe lângăparametrii pentru un număr de localităţi stabilite conform Tratatului de aderare, încă 26 delocalităţi au primit derogare pe o perioadă limitată pentru parametrul nitraţi, conform art. 9 alDirectivei.

Măsuri pentru implementarea cerinţelorPână la 31 decembrie 2015 România va iniţia şi aplica toate măsurile necesare pentru a

asigura implementarea prevederilor Directivei, asigurând cerinţele de calitate pentru apa potabilăîn localităţi, inspecţia pentru sistemele de alimentare cu apă, supravegherea şi monitorizareacalităţii apei potabile, diseminarea informaţiilor şi raportarea.

Una dintre obligaţiile importante este aceea de a aplica măsuri pentru asigurareacalităţii apei destinată consumului uman, care trebuie să aibă anumite valori pentruparametrii relevanţi (Articolele 2 - 5). Apa să fie lipsită de orice microorganisme sau substanţecare, prin număr sau concentraţii, constituie un pericol potenţial pentru sănătatea umană.

În cadrul planurilor de conformare elaborate de producătorii de apă potabilă se faceevaluarea situaţiei existente şi elaborarea şi implementarea Planurilor de siguranţă a apei şiPlanurilor de reducere a pierderilor de apă prin reţele de distribuţie a apei. De asemenea, vorfi stabilite graficele de realizare a activităţilor şi investiţiilor, incluzând costurile acestora şiimpactul asupra costului apei.

Astfel, principalele măsuri prevăzute în cadrul Planurilor de siguranţă apei se referă înprincipal la: protecţia surselor de apă brută, asigurarea calităţii apei potabile şi a siguranţeidistribuţiei şi asigurarea sănătăţii populaţiei.

Obiectivele strategice ale Planurilor de reducere a a pierderilor de apă prin reţele dedistribuţie a apei au în vedere reducerea pierderilor prin detectarea pierderilor, identificareapriorităţilor şi stabilirea acţunilor, monitorizarea şi revizuirea progresului. Măsurile se adreseazăîn principal reducerii: consumurilor de apă menajeră pentru nevoi proprii, consumurilorneautorizate, pierderilor rezultate din erorile de contorizare, pierderilor pe magistralele detransport şi distribuţie a apei, pierderilor din conducte până la contorul clientului şi necesităîmbunătăţirea continuă a indicatorilor de performanţă şi cuantificarea progresului. Mare parte aacestor obiective / obligaţii sunt asumate de către operatorii de servicii de apă şi la obţinerealicenţelor şi contractului de delegare a serviciului de la Autoritatea Națională de Reglementarepentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice şi prin Legea serviciului de alimentare cu apa şide canalizare nr. 241/2006, cu modificările şi completatările ulterioare.

De asemenea, mai sunt o serie de localităţi pentru care este necesară conformarea cuprevederile Directivei 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman, fiind necesarămonitorizarea calităţii apei potabile. Până la data de 31 decembrie 2015, calitatea apei furnizatese va conforma la anumiţi parametri (mangan, pesticide, cadmiu, aluminiu, turbiditate, nitraţi,amoniu) într-o serie de localităţi cu locuitori conectaţi între 10.000 loc. şi 100.000 loc. (51localităţi) şi sub 10.000 loc. (64 localităţi).

În ceea ce priveşte conectarea populaţiei la sistemele centralizate de alimentare cu apă, înanul 2013, aceasta a atins un nivelul de 55,08% (1282000 locuitori). Deşi gradul de conectare apopulaţiei la sistemele de alimentare cu apă a crescut permanent, nivelul de alimentare semenţine semnificativ sub media europeană, situaţie care impune continuarea investiţiilor în acestdomeniu.

Măsurile de bază planificate în vederea asigurării infrastructurii de apă potabilă în spaţiulhidrografic Siret pentru implementarea prevederilor Directivei sunt prezentate pentru fiecare

9

localitate în Anexa 9.2.

- Reabilitarea surselor de alimentare cu apă (reabilitarea şi dotarea cu echipamente a captărilorpentru apa de suprafaţă şi subterană; reabilitarea reţelelor de aducţiune captare - rezervorpentru apa de suprafaţă şi subterană)

- Reabilitarea/modernizarea staţiilor de tratare a apei (reabilitarea facilităţilor de tratare -pompare, colectare, floculare, filtrare, dozare, clorinare, reabilitarea clădirilor şi modernizareaechipamentelor de automatizare şi aparatură de analiză pentru laborator)

- Reabilitarea sistemului de distribuţie a apei (conductelor principale de transport, conductelorde distribuţie la utilizatori, rezervoarelor de stocare, construcţia de staţii de pompare apăpotabilă)

- Construirea surselor de alimentare cu apă (construirea şi dotarea cu echipamente a noii captăride apă de suprafaţă şi subterană; extinderea/construirea de reţele de aducţiune captare –rezervor pentru apa de suprafaţă şi subterană)

- Construirea de staţii de tratare a apei- Extinderea/construirea sistemului de distribuţie a apei

Cheltuielile de investiţii, operare, întreţinere şi alte cheltuieli pentru realizarea măsurilorplanificate au fost stabilite pe baza: informaţiilor din Master Planurile Judeţene revizuite înperioada 2013-2014 (pentru judeţele Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea, Iași, Buzău Harghita) pebaza programelor de etapizare sau proiectelor (pentru acele măsuri finalizate sau prevăzute.

Costurile de investiţii totale necesare implementării cerinţelor Directivei privind apapotabilă (98/83/EC), au fost evaluate în primul Plan de management al spaţiului hidrografic Siretla o valoare de 112,6 milioane Euro, din care în perioada 2009-2015 au fost realizate cheltuielide investiţii de cca 156,35 milioane Euro, iar în al doilea ciclu de planificare sunt estimate cca.609,32 milioane Euro. Restul investiţiilor de cca. 751,3 milioane Euro se vor realiza în cel de-altreilea ciclu de planificare, fiind adresate în special localităţilor din mediul rural.

Măsurile de asigurare a alimentării cu apă a populaţiei în cel de-al doilea cilu de planificarese vor asigura din următoarele surse de finanţare:

34% Fonduri europene - Fonduri de Coeziune; 56,7% Fonduri naționale guvernamentale şi locale (buget stat, local) ;

9,3% Alte surse.

Programul Operaţional Sectorial (POS Mediu) asigură finanţarea din fonduri decoeziune în perioada 2007-2013 (cu prelungire până în 2015), în cadrul axei prioritare 1“Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată“, în vederea îmbunătăţirii calităţii şi aaccesului la infrastructura de apă în majoritatea zonelor urbane până în 2015 şi stabilireastructurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apă. Prin ProgramulOperaţional Infrastructura Mare (POIM), în perioada 2014-2020 vor fi continuate acţiunileintegrate de dezvoltare a sistemelor de apă şi apă uzată, în cadrul Axei prioritare 3 “Dezvoltareainfrastructurii de bază în condiţii de management eficient al resurselor”. Cea mai mareparte a alocării financiare va fi orientată spre investiţiile care asigură conformarea cu prevederileacquis-ului comunitar în domeniul calităţii apei. Finanţarea aferentă perioadei 2014-2020 vaasigura, cu prioritate, finalizarea investiţiilor demarate în cadrul perioadei 2007-2013, care seimplementează pe parcursul a două perioade de programare, cât şi realizarea de proiecte noi,conform prioritizării din Master Planurile Judeţene.

10

Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, modificată prinDirectiva 98/15/CE

Directiva Consiliului 91/271/EEC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate urbane,amendată de Directiva Comisiei 98/15/EC în 27 februarie 1998, este baza legală a legislaţieicomunitare în domeniul apei. Obiectivele se referă la protecţia mediului împotriva efectelornegative ale evacuărilor de ape uzate urbane şi de ape uzate din anumite sectoare industriale (înprincipal, prelucrarea şi fabricarea produselor din industria alimentară).

Având în vedere atât poziţionarea României în bazinul hidrografic al fluviului Dunărea şibazinul Mării Negre, cât şi necesitatea protecţiei mediului în aceste zone, România a declaratintregul său teritoriu ca zonă sensibilă. Acţiunile pe care ţara noastră trebuie să le asigurepentru implementarea cerinţelor Directivei, precum şi autorităţile competente pentruimplementarea Directivei au fost deja descrise în Primul Plan de management al spaţiuluihidrografic Siret Se subliniază faptul că România a obţinut perioadă de tranziţie potrivit căreiatrebuie să asigure până la 31 decembrie 2015 conformarea aglomerărilor cu mai mult de 10.000l.e. şi până la 31 decembrie 2018 conformarea aglomerărilor cu 2.000–10.000 l.e.

În legislaţia naţională există precizări privind obligativitatea populației de a se conecta larețeaua de canalizare când aceasta este pusă în funcţiune, respectiv în HG nr. 352/2005 pentruaprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate (Anexa 1,art. 6.1 şi 6.2.) şi în Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătatepublică privind mediul de viaţă al populaţiei (art. 29, 33, 34).

Modificarea numărului aglomerărilor de-a lungul anilor s-a datorat printre alteledinamicii procesului de redelimitare a aglomerărilor umane, consecință a:

- scăderii populației rezidente în România în perioada 2007-2013, ceea ce a condus lamodificări ale dimensiunii aglomerărilor și încadrării acestora în zone (urban, rural) șicategorii (diminuarea numărului de aglomerări mai mari de 10.000 l.e. în zona urbană și maimari de 2.000 l.e. în zona rurală); populația în scădere, în special în zonele rurale, contribuiela o creștere semnificativă a numărului de aglomerări cu mai puțin de 2 000 l.e. Numărul deaglomerări cu peste 10 000 l.e. a scăzut de asemenea, de la 263 la 227.

- diminuarea activităților industriale care evacuează ape uzate în rețelele de canalizare aleaglomerărilor, încărcarea produsă contribuind la variația numărului de locuitori echivalențicare contribuie la stabilirea dimensiunii aglomerării;

- elaborării și aplicării în perioada 2007- 2014 a unor documente de planificare noi la niveluljudețelor (Master Planuri Județene) față de Planul de implementare al Directivei 91/271/CEEprivind epurarea apelor uzate urbane (elaborat în anul 2004); noua planificare are la bază ometodologie nouă de delimitare a aglomerărilor umane și analize mai detaliate tehnice șieconomico-sociale (analiza cost-beneficiu și analiza suportabilității populației);

- realizarea de studii de fezabilitate si proiecte de infrastructură a apelor uzate, în specialproiecte finantate prin fonduri de coeziune.

Măsurile necesare pentru implementarea cerinţelor Directivei, pentru fiecareaglomerare (inclusiv pentru aglomerările cu mai puţin de 2000 l.e), sunt prezentate în Anexa 9.3și se referă la- Reabilitarea reţelelor de canalizare;- Modernizarea/Reabilitarea staţiei de epurare;- Construirea/extinderea staţiilor de epurare;- Construirea/extinderea reţelelor de canalizare;

Cheltuielile de investiţii, operare, întreţinere şi alte cheltuieli pentru realizarea măsurilorplanificate au fost stabilite pe baza: informaţiilor din Master Planurile Judeţene revizuite înperioada 2013-2014 (pentru judeţele Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea, Iași, Buzău Harghita) pe

11

baza programelor de etapizare sau proiectelor (pentru acele măsuri finalizate sau prevăzute.Costurile de investiţii totale necesare implementării cerinţelor Directivei privind epurarea

apelor uzate urbane (271/91/CEE), au fost evaluate în primul Plan de management spaţiuluihidrografic Siret la o valoare de 824,098.milioane Euro, din care în perioada 2009-2015 au fostrealizate cheltuieli de investiţii de cca595,23 iar în cel de-al doilea ciclu de planificare suntestimate cca 989,91 milioane Euro. Restul investiţiilor de 1260,71 milioane Euro se vor realizaîn cel de-al treilea ciclu de planificare fiind adresate în special aglomerărilor mai mici de 2000l.e.

În ceea ce priveşte sursele de finanţare ale măsurilor de colectare şi epurarea a pelor uzateîn perioada 2016-2020, acestea se vor asigura din:

34% Fonduri europene - Fonduri de Coeziune 60% Fonduri naționale guvernamentale şi locale (buget stat, local.) ;

6% Alte surse.

Prin Programul Operaţional Infrastructura Mare (POIM) în perioada 2014-2020 vorfi continuate acţiunile integrate de dezvoltare a sistemelor de colectare şi epurarea apelor uzate,în cadrul Axei prioritare 3 “Dezvoltarea infrastructurii de bază în condiţii de managementeficient al resurselor”, prin implementarea proiectelor începute în perioada 2007-2013 a cărorfinalizare se va realiza după 2015 și prin dezvoltarea de noi proiecte, conform prioritizării dinMaster Planurile Judeţene, pentru conformarea cu prevederile directivelor în ceea ce priveştecolectarea şi epurarea apelor uzate urbane pentru aglomerările cu peste 2000 l.e., cele cu peste10000 l.e. fiind prioritare.

Directiva privind nămolurile din stațiile de epurare (Directiva 86/278/EEC)

Dezvoltarea treptată a sectorului de apă uzată în România conduce la creșterea cantitățilorde nămol generate în stațiile de epurare urbane care necesită soluții pentru depozitare,valorificare sau eliminare. Prevederile Directivei privind namolurile din statiile de epurare(Directiva 86/278/EEC), pentru care se consideră că este necesară revizuirea în principal alimitelor de concentrații ale contaminanților din nămol, încurajează utilizarea nămolului înagricultură și simultan reglementează utilizarea sa într-un mod care să prevină efectelepericuloase asupra solului, vegetației, animalelor și sănătății umane.

În acest context implementarea prevederilor Directivei în România din punct de vederepractic s-a concretizat după anul 2009 prin preocupări concertate pentru realizarea unei viziuni șistrategii în domeniul managementului nămolului provenit de la stațiile de epurare. În plus, prinrealizarea lucrărilor de modernizare/extindere a stațiilor de epurare și construirea de noi stații deepurare finanțate din fondurile europene de coeziune, s-au conturat din ce în ce mai clar direcțiilestrategice de urmat în domeniu.

Prin implementarea Strategiei Naționale pentru Protecția Mediului și a Planului Naționalde Management al Deșeurilor (aprobate prin HG nr. 1470/2004 cu modificările și completărileulterioare) și având în vedere legislația privind eliminarea deșeurilor, România trebuie sărealizeze obiective de reducere a cantitații de deșeuri biodegradabile depozitate și să nu permităeliminarea nămolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de deșeuri. În cadrul "Strategieinaţionale de gestionare a deşeurilor 2014-2020" aprobata prin Hotărârea nr. 870/2013 privindaprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor 2014-2020, se face referire ladomeniul nămolurilor din stațiile de epurare doar prin prisma modalităţii de recuperare a energieişi eliminarea prin depozitare (secţiunea 8).

În perioda 2010-2012 s-a realizat proiectul POSM/6/AT/I.1.2010, "Elaborarea politiciinaționale de gestionare a nămolului de epurare", în valoare de cca. 1 milioane Euro, finanţat

12

prin Fondul de coeziune, al cărui beneficiar a fost Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice,și în cadrul căruia s-a dezvoltat Strategia naţională de gestionare a nămolurilor de epurare,care va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului, în vederea reglementării utilizării nămolurilorîntr-un mod care să prevină și să reducă efectele dăunătoare asupra solului, apei, vegetației,animalelor și omului.http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/evaluare_impact_planuri/2012-03-13/2012-02-13_evaluare_impact_planuri_strategianamoluri2012.pdf

Strategia oferă un cadru pentru planificarea și implementarea măsurilor pentru gestionareavolumelor în creștere de nămol de la stațiile de epurare urbane existente, reabilitate și noi dinRomânia, în perioada 2012 - 2040.

Situația gestionării nămolurilor din stațiile de epurare ubane la nivelul anului 2013 esteprezentată în tabelul 9.2; se observă că, din cantitatea totală de nămol generată în stațiile deepurare, de 27,378 milioane tone nămol substanță uscată (s.u.), cca 0,01% era utilizată înagricultură.

Tabel nr. 9.2 - Utilizarea nămolului de la staţiile de epurare urbaneîn anul 2013 în spaţiul hidrograficSiret

Utilizări ale nămolului Cantitate nămol(milioane tone

s.u./an)Epurarea apelor uzate urbaneCantitate totală produsă 27,378Cantitate totală eliminată, din care: 27,169Utilizare în agricultură 0,324Compostare şi alte aplicaţii 0,227Depozitare 20,545Evacuare în mareIncinerareAltele 6,071

Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică, 2013

În figura 9.1 sunt prezentate tendințele pentru valorificarea/eliminarea nămolului înperioada 2014-2040, estimate în cadrul proiectului, și care vor sta la baza elaborării Strategieinaţională de gestionare a nămolurilor de epurare. Astfel, cele mai bune și mai practice opțiunipentru eliminarea nămolului în România sunt: utilizarea în agricultură, reîmpăduriri, îmbunătățirifunciare; eliminarea în depozite de deşeuri; incinerarea și altele (compostarea, uscare solară,paturi de nămol cu stuf, etc.). Situația estimate la nivel de județe este prezentată în figura 9.2.

13

Figura 9.1 - Tendințe pentru valorificarea/eliminarea nămolului –producția previzionată denămol pe opțiuni de utilizare / eliminarela nivel național (tone s.u./an)

Figura 9.2 - Opțiuni de valorificare a nămolului - Județele (în culoare verde)cu potențial devalorificare în agricultură.Terenuri adecvate aplicării nămolului: sol cu pH>6,5% și pantă

<5%

Concluziile proiectului pentru utilizările nămolului arată că metoda de valorificare înagricultură a nămolului de la stațiile de epurare urbane este cea mai avantajoasă având în vederecondițiile de mediu și costurile aferente, respectiv aplicarea unor condiții de bază în care sepropune utilizarea optimă a nămolului în agricultura astfel: o proporție de 51% din cantitatea denămol tratată se va utiliza în agricultură, suprafața de teren necesară va fi 2,1% din totalulterenurilor agricole din România, limita de pH a solului stabilită prin OM 344/2004 este >6,5 șipanta terenului agricol <5%.

13



<5%


13



<5%


14

Tabel 9.3 Cantitățile de nămol tratat care se vor utiliza în agriculturăla nivel naţional și condițiile de utilizare

Producția denămol tratatla finele lui

2020

Producția denămol tratat

folosit inagricultura lafinele lui 2020

Suprafața deteren cerută

pentru aplicareanămolului cu ratade 5 tone s.u./an

Terenagricoladecvatutilizării

nămolului

Proporția deteren agricol

adecvat cerutăsau utilizată

(nivel național)(mii tones.u./an)

(mii tone s.u./an) (ha/an) (milioaneha)

(%)

415.6 209.9 41,980 1.96 2.1

În ceea ce privește costurile de gestionare a nămolurilor din stațiile de epurare (Tabel 9.5),atât din punct de vedere al instalațiilor necesare, cât și al exploatării și întreținerii, acestea au fostestimate pentru cel de-al doilea ciclu de planificare la cca. 322 milioane Euro costuri deinvestiții și 72,5 milioane Euro costuri de operare/întreținere.

Sunt necesare investiţii importante pentru construirea unor instalaţii adecvate de tratare anămolului rezultat din staţiile de epurare pentru ca acesta să poată fi utilizat în agricultură,investiţii legate de construirea noilor staţii de epurare sau de modernizarea celor existente.Investițiile necesare au fost prevăzute, după caz, în Programul Operațional Sectorial de Mediu2007-2013, Axa Prioritara 1 "Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată" și serealizează odată cu măsurile aplicate stațiilor de epurare. În perioda de finanțare 2014-2020, încadrul Programului Operațional Infrastructura Mare (POIM) se va continua realizarea măsurilorde îmbunătățire a managementului nămolului generat în stațiile de epurare urbane și a utilizării /valorificarii sale. Costurile de investiţie şi operare pentru lucrările de utilizare a nămolului aufost estimate în cadrul Master Planurilor judeţene în mod integrat cu lucrările necesare staţiilorde epurare (Anexa 9.3). Acestea au fost estimate având în vedere costurile unitare pentrureabilitarea facilităţilor de tratare, depozitare şi utilizare a nămolului secundar/terţiar (prelucrare,depozitare, utilizare, transport), etc.

După elaborarea aplicaţiilor de finanţare europeană approiectelor de infrastructură, fiecareoperator regional de servicii publice de apă va finaliza şi evalua opţiunile de valorificare şieliminare a nămolurilor din staţiile de epurare.

15

Directiva Consiliului 91/676/EEC privind Protecţia apelor împotriva poluării cunitraţi din surse agricole

Directiva Consiliului 91/676/EEC privind Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi dinsurse agricole este principalul instrument comunitar care reglementează poluarea cu nitrațiprovenită din agricultură. Principalele obiective ale acestei directive sunt reducerea poluăriiprodusă sau indusă de nitraţi din surse agricole, raţionalizarea şi optimizarea utilizăriiîngrăşămintelor chimice şi organice ce conţin compuşi ai azotului şi prevenirea poluării apelor cunitraţi. Aceste obiective sunt cuprinse în planuri de acţiune.

Principalele acte de reglementare care transpun prevederile Directivei 91/676/EEC înlegislația națională sunt precizate în Anexa 9.1.

Conform planului de acțiune și articolelor 4 și 5 ale directivei 91/676/EEC au fostelaborate şi aplicate Coduri de bune practici agricole cât şi Programe de Acţiune pentru protecţiaapelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. Acestea s-au aplicat la început doar înzonele vulnerabile la poluarea cu nitrați din surse agricole, desemnate în România încă din anul2005. La prima desemnare zonele vulnerabile la nitrați (ZVN) din surse agricole ocupau 6,94%din teritoriul României. În anul 2008 ZVN au fost revizuite, extinzându-se suprafaţa la 58% dinteritoriul României. În anul 2013, în urma consultărilor cu Comisia Europeană s-a agreat caRomânia să nu mai desemneze zone vulnerabile la nitrați, ci să aplice prevederile Codului deBune Practici Agricole și măsurile din Programele de Acțiune pe întreg teritoriul țării, conformprevederilor articolului 3 (5) al Directivei. Noul Program de Acţiune a fost îmbunătăţit şi aprobatprin Decizia nr. 221983/GC/12.06.2013, avand, în principal, în vedere aplicarea principiului deprevenire a poluării.

Implementarea Directivei 91/676/EEC este pusă în practică în România de Planul deacţiune pentru protecţia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniţi din surse agricole, aprobatprin HG 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor impotrivapoluarii cu nitrati proveniţi din surse agricole, cu completările şi modificările ulterioare,survenite în urma deciziei de aplicare a Programului de Acțiune pe întreg teritoriul României.

Programul de acţiune stabileşte responsabilităţi specifice unor structuri care funcţioneazăîn subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a Ministerului Mediului şiSchimbărilor Climatice, precum şi autorităţilor administraţiei publice locale cu privire laaplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi dinsurse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completărileulterioare.

Prevederile programului de acţiune sunt obligatorii pentru toţi fermierii care deţin sauadministrează exploataţii agricole şi pentru autorităţile administraţiei publice locale alecomunelor, oraşelor şi municipiilor pe teritoriul cărora există exploataţii agricole.

Unele din cele mai importante prevederi ale Programului de acţiune şi ale anexeloraferente pe care fermierii trebuie să le respecte sunt:- Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse

agricole;- calendarul cu perioadele de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice;- depozitarea corespunzătoare a îngrăşămintelor de origine animală;- capacitatea de stocare a gunoiului de grajd;- planul de fertilizare (balanța nutrienților).- aplicarea corespunzătoare a îngrăşămintelor organice care să nu depăşească 170 kg de

azot/ha/an;- respectarea perioadei de interdictie în aplicarea pe teren a îngrăşămintelor;

16

- achiziţionarea de seturi utilaje pentru managementul deșeurilor/gunoiului de grajd;- limite de aplicare pentru azot și fosfor pe terenuri agricole, pașuni;- restricții ale unor activități agricole pe versanți;- restricţii privind aplicarea îngrăşămintelor pe terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau

acoperite cu zăpadă;- crearea unor suprafeţe benzi tampon (înierbate sau cu arbuşti) în apropierea râurilor/ lacurilor

sau la baza pantelor;- masuri împotriva eroziunii;- rotaţia culturilor pentru limitarea pierderilor de azot către corpurile de apă subterană sau de

suprafaţă;- acoperirea solului cu vegetaţie în perioada de iarnă (menţinerea unei cantităţi minime de

vegetaţie care să acopere terenul în perioadele ploioase, cu zăpadă sau cu îngheţ);- reducerea emisiilor de pesticide;- împădurirea suprafețelor;- consultanță pentru fermieri;- conștientizarea și informarea publicului.

În vederea reducerii și prevenirii poluării cu nitraţi din surse agricole, s-a prevăzut camăsură generală de bază, pe întreg teritoriul României, aplicarea programelor de acţiune sirespectarea Codului de Bune Practici Agricole pe întreg teritoriul României.

La nivelul spatiului hidrografic Siret, în primul Plan de management investiţia totalăestimată pentru implementarea măsurilor din programul de acţiune a fost de cca. 203 milioaneEuro. Având în vedere că în România se aplică Programele de Acțiune pe întreg teritoriul țării, încel de-al doilea Plan de management numărul comunelor care aplică Programele de acțiune peteritoriul spatiului hidrografic Siret a crescut de la 203 la 354 Având în vedere noua situație șiinvestițiile deja realizate, în primul Plan de Management Bazinal, în general prin intermediulproiectului Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi, la nivelul spatiului hidrografic Siretinvestiţia totală estimată pentru implementarea măsurilor din programul de acţiune pentru cel de-al doilea ciclu de planificare este de cca. 276 milioane Euro. De asemenea, într-o primăaproximare s-au estimat costuri de cca. 1 milion de Euro (costuri de investiţii, întreţinere şiexploatare) pentru fiecare comună, urmând ca în următorul an costurile să fie reevaluate pe bazaunui studiu specific.

În ceea ce privește termenul de implementare, România nu a obţinut perioadă de tranziţiepentru această Directivă, programele de acţiune se pun în practică pe parcursul a patru ani de laelaborarea lor (art. 5 alin. 4 din Directivă) și se revizuiesc o dată la 4 ani. Având în vedere ultimavariantă a Programelor de Acțiune și faptul că ele se aplică intr-o perioadă de 4 ani, în acest ciclude implementare al Programelor, termenul de implementare este 2017.

Activitățile privind implementarea Programului de actiune pentru protectia apelor impotrivacu nitraţi din surse agricole si Codului de Bune Practici Agricole in vederea conformarii cucerinţele Directivei Nitrați revin Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice si MinisteruluiAgriculturii și Dezvoltării Rurale și finanțarea se asigură din bugetele celor două ministere și dinsurse atrase de acestea, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. Măsurile care revinautorităților locale și fermierilor se pot finanța din bugetul local, din surse proprii ale fermierilorși din fonduri atrase de autorități și de asociații ale fermierilor (Programul Național deDezvoltare Rurală, alte fonduri europene, împrumuturi, etc.).

17

Directiva 91/414/CEE privind introducerea pe piață a produselor fitosanitareDirectiva 2009/128/CE de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizăriidurabile a pesticidelor

Directiva 91/414/CEE privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare șiRegulamentul (CE) Nr. 1107/2009, reglementează procedura de autorizare a produselor deprotecţie a plantelor pe teritoriul Comunitătii. Principalele obiective sunt reducerea risculuipentru sănătatea oamenilor, animalelor şi mediului pe care îl implică utilizarea produselor deprotecţie a plantelor.

Principalele actelor de reglementare care transpun prevederile Directivelor 91/414/CEE și2009/128/CE în legislația națională sunt precizate în Anexa 9.1.

Autoritătile competente pentru implementarea şi controlul acestei Directive sunt: Unitatilefitosanitare, Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, Agentiilepentru Protectia Mediului, Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, etc.

Măsurile stabilite pentru a fi implementate în vederea controlului produselor de protecţiaplantelor, precum şi pentru reducerea emisiilor de astfel de produse, au în vedere:- Aplicarea măsurilor generale prevazute de Directiva 91/414/EEC, transpusă prin HG

1559/2004, modificată şi completată cu HG 894/2005, HG 628/2006 şi HG 1606/2009,precum şi OM 134/2006 modificată şi completată de OM 443/2009, precum şi prin HG437/2005 cu completările şi modificările ulterioare, şi a măsurilor din Ordonanţa nr. 41/2007şi Legea 28/2009, precum şi din alte reglementări în vigoare;

- Reducerea riscului la manipularea şi stocarea produselor fitosanitare.Pentru spațiul hidrografic Siret nu sunt necesare implementarea de măsuri privind

conformarea cu legislaţia în vigoare specifică produselor fitosanitare.

Se precizează faptul că în acest moment cea mai importantă directivă europeanăprivind utilizarea pesticidelor este Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și aConsiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară învederea utilizării durabile a pesticidelor.

Această directivă stabilește un cadru pentru realizarea unei utilizări durabile a pesticidelorprin reducerea riscurilor și a efectelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului și prinpromovarea utilizării gestionării integrate a dăunătorilor și a unor tehnici sau abordărialternative, cum ar fi alternativele nechimice la pesticide și a fost transpusă în legislația naționalăprin OUG nr. 34 din 27.06.2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei directive, România adoptă planuri naționalede acțiune pentru a stabili obiectivele lor cantitative, măsuri și calendare în vederea reduceriiriscurilor și a efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului și învederea încurajării dezvoltării și introducerii gestionării integrate a dăunătorilor și a unorabordări sau tehnici alternative, pentru a reduce dependența de utilizarea pesticidelor. Acesteobiective pot reglementa diferite domenii de interes, cum ar fi protecția lucrătorilor, protecțiamediului în general și a apei în special, reziduurile, utilizarea unor tehnici specifice sau utilizareapentru culturi specifice.

România a elaborat Planul naţional de acţiune privind diminuarea riscurilor asociateutilizării produselor de protecţie a plantelor car a fost aprobat prin Hotărârea de Guvernnr. 683 din 4 septembrie 2013. Acest plan va fi revizuit cel puțin o dată la cinci ani, iar oricemodificare semnificativă a acestuia este semnalată Comisiei în termenul cel mai scurt.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Națională Fitosanitară,împreună cu Ministerul Sănătății și Academia de Stiințe Agricole și Silvice ”Gheorghe IonescuSisești”, sunt autorităritățile responsabile pentru implementarea activităților din cadrul Planului

18

național de acțiune cu privire la monitorizarea îndeplinirii obiectivelor generale și specifice,respectiv realizarea măsurilor stabilite, precum şi pentru evaluarea progreselor înregistrate.

Planul național de acțiune are în vedere următoarele:- stabilirea cadrului instituțional pentru realizarea utilizării durabile a produselor de protecție a

plantelor;- reducerea dependenței de utilizarea produselor de protecție a plantelor;- reducerea riscurilor și a efectelor utilizării produselor de protecție a plantelor asupra sănătății

umane și a mediului;- promovarea gestionării integrate a dăunătorilor și a unor abordări și tehnici alternative, cum

ar fi metode nechimice în cazul utilizării produselor de protecție a plantelor.

Planul național de acțiune conține obiective și măsuri ce vizează reducerea dependențeide metodele chimice de combatere a dăunătorilor, a bolilor și a buruienilor, oferind astfelutilizatorilor profesioniști (fermierilor) informații specifice cu privire la gestionarea integrată adăunătorilor și metodele nechimice alternative.

Pentru reducerea riscului de contaminare a solului, a aerului, precum și a apelor de suprafațăși subterane se au în vedere următoarele măsuri:

- Promovarea bunelor practici cu privire la evitarea poluării din surse punctiforme şi dinsurse difuze prin intermediul proiectelor TOPPS /BRIDGE / PROWADIS / EOS;

- Promovarea tehnologiei de reducere a devierii produselor pulverizate, în special aduzelor, care reduc devierea ca măsură atât de reducere a riscului de contaminare pentruapă, cât și pentru operator și conservarea biodiversității;

- Promovarea zonelor de protecție multifuncționale, în special pentru suprafețele agricoleaflate în pantă și în vecinătatea apelor de suprafață;

- Controlul privind respectarea cerințelor referitoare la stabilirea zonelor de protecție și aprotejării zonelor specifice;

- Controlul privind respectarea condițiilor legale cu privire la depozitarea produselor deprotecție a plantelor și gestionarea deșeurilor și a ambalajelor goale de produse deprotecție a plantelor;

- Optimizarea cantității de produse de protecție a plantelor utilizate prin dezvoltareasistemului actual de prognoză și avertizare;

- Reducerea impactului asociat utilizării produselor de protecție a plantelor asuprainsectelor polenizatoare;

- Organizarea unui sistem de inspecţie şi certificare a echipamentelor de aplicare la nivelnaţional;

- Programe de informare și conștientizare.Documentele din cadrul acestei Directive care reglementează o serie de aspecte în

domeniul aplicării tratamentelor fitosanitare în zonele de protecţie a resurselor de apă, în zonelede protecţie sanitară şi ecologică, precum şi în alte zone protejate stabilite în condiţiile legii,sunt:

- încheierea Protocolului de colaborare între Agenţia Naţională Filosanitară şi Direcţia GeneralăIndustrie Alimentară - Compartimentul consultanţă, extensie şi formare profesională pentruorganizarea şi funcţionarea sistemului de instruire şi certificare în domeniul utilizării durabilea produselor de protecţie a plantelor;

- încheierea Protocolului de colaborare între Agenţia Naţională Fitosanitară şi Agenţia de Plăţişi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) privind implementarea cerinţei legale în materie degestionare referitoare la "Introducerea pe piaţă a produselor dc protecţie a plantelor'';

- Crearea cadrului legislativ pentru aplicarea normelor de ecocondiţionalitale şi a bunelorcondiţii agricole şi de mediu;

Alte aspecte relevante în implementarea Directivei sunt următoarele

19

- Elaborarea proiectului de ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentrudesemnarea organismului de inspecţie a echipamentelor de aplicare a produselor de protecţie aplantelor şi responsabilităţile acestuia;

- Elaborarea proiectului de ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministruluimediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului sănătăţii privind aprobarea listei produselorde protecţie a plantelor autorizate în vederea aplicării prin pulverizarea aeriană;

- Demararea acţiunilor de colaborare cu Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii pentruimplementarea sistemului de gestionare integrată a dăunătorilor, respectiv de elaborare aghidurilor generale şj specifice anumitor culturi sau sectoare privind gestionarea integrată adăunătorilor. În prezent, la nivelul fermei se realizează o serie de activităţi relevante pentruimplementarea sistemului de gestionare a dăunătorilor: furnizarea de consultanţă specizlizatăpentru utilizatorii profesionişti - fermieri (selectarea produselor de protecţie a plantelor înfuncţie de spectrul de combatere, tehnici de cultivare), implementarea sistemului de prognozăşi avertizare, rotaţia culturilor, aplicarea bunelor practici de utilizare în siguranţă a produselorde protecţie a plantelor.

- Dezvoltarea unei pagini de internet dedicate transpunerii şi implementării Directivei2009/128/CE (http://www.madr.ro/ro/utilizarea-durabila-a-pesticidelor.html);

În ceea ce privește activitățile de monitorizare și inspecție realizate în cadrul procesului deimplementare al Planului Naţional de acţiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizăriiproduselor de protecţie a plantelor, inspectorii din cadrul Unităţilor fitosanitare judeţene (UF) auefectuat inspecţii la unitățile en-gross, importatori, distribuitori şi comercianţi privindcomercializarea produselor de protecţie a plantelor, cât şi la operatorii economici autorizaţipentru utilizarea produselor de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T).De asemenea, s-a extins controlul oficial şi la producătorii agricoli utilizatori de produse deprotecţie a plantelor, astfel efectuându-se 1500 de controale.

Inspecţiile s-au desfăşurat conform procedurilor de control elaborate de Agenția NaționalăFitosanitară şi aprobate de conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum şiîn conformitate cu legislaţia în vigoare.

De asemenea, Agenţia Naţională Fitosanitară a implementat programele de monitorizare acalităţii produselor de protecţie a plantelor, respectiv programul de monitorizare al reziduurilorde pesticide din fructe, legume şi cereale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005,aferente anului 2013 şi, de asemenea, au fost elaborate programelor specifice pentru anul 2014.

În perioada următoare Agenţia Naţională Fitosanitară are în vedere realizarea de acţiunicomune cu principalele autorităţi competente responsabile pentru implementarea PlanuluiNaţional de acţiune, precum şi cu Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România şiasociaţiile profesionale ale producătorilor agricoli, în special în ceea cc priveşte dezvoltarea şiimplementarea sistemului de instruire şi certificare a utilizatorilor profesionişti, a distribuitorilorşi a consilierilor, precum şi a sistemului de gestionare integrată a dăunătorilor.

Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) şiDirectiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice(Directiva Habitate), denumite generic Directivele Natură, constituie piatra de temelie apoliticii de conservare a naturii în Europa și se bazează pe stabilirea rețelei de arii naturaleprotejate Natura 2000 și pe sistemul de protecție strictă a speciilor și habitatelor naturaleimportante în Uniunea Europeană.

Principalul obiectiv al Directivelor Natură este asigurarea stării bune de conservare pentruspeciile și habitatele naturale de interes comunitar iar principalul mecanism este rețeaua Natura2000, un parteneriat unic în care toate SM și CE lucrează îndeaproape pentru a crea cea maimare rețea de zone protejate din lume.

20

La nivel național, Directivele Natură sunt transpuse prin OUG nr. 57/2007 privind regimulariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cumodificările şi completările ulterioare, act normativ care prevede și o serie de măsuri de bazăpentru implementarea acestora, cea mai importantă fiind identificarea și desemnarea rețeleiNatura 2000 în România. Astfel, în urma a mai multor procese de identificare și analiză, au fostdesemnate 531 situri Natura 2000 (148 arii de protecție specială avifaunistică și 383 situri deimportanță comunitară) reprezentând aproximativ 23% din teritoriul național.

O rețea Natura 2000 bine administrată aduce o contribuție esențială și la îndeplinirea altorobiective de mediu și ținte stabilite de Directiva Cadru Apă și Directiva Strategia pentru MediulMarin. O gamă largă de zone urbane și și rurale depind de ariile naturale protejate pentrufurnizarea de apă potabilă și o calitate îmbunătățită a apei. Autoritățile locale și operatorii de apăprivați pot economisi bani pentru tratarea apei datorită serviciilor oferite de ecosistemeleprotejate. Managementul adecvat al siturilor Natura 2000 din zona marină va îmbunătățiecosistemele marine, rezultând beneficii colaterale ca de exemplu stocarea carbonului sau turism.

În documentul politicii de mediu a UE anexat comunicării privind bugetul pentru perioada2014-2020, este recunoscut că “managementul eficient și restaurarea siturilor Natura 2000 suntesențiale pentru atingerea obiectivului stabilit de Consiliul European pentru orizontul 2020privind stoparea pierderii biodiversității și inversarea declinului acesteia”. În acest sens, estenecesară o abordare integrată între diferitele fonduri ale UE și coerența acestora cu prioritățilecadrului de acțiune pentru Natura 2000 care oferă o bază solidă pentru noua strategie de finanțarepentru programul Natura 2000.

Implementarea prevederilor legislației europene și naționale privind conservarea naturiieste susținută prin proiecte specifice derulate prin intermediul diferitelor surse de finanțaredisponibile.

Deoarece programarea bugetară pentru perioada 2014-2020 încă în derulare, analizaprivind finanțarea măsurilor necesare implementării Directivelor Natură cuprinde doar proiectelecontractate în perioada bugetară anterioară, dar cu termen de derulare și efect al rezultatelor dupăanul 2015 (Anexa 9.4).

Cele mai importante surse de finanțare pentru susținerea implementării Directivelor Naturăsunt Programul Operațional Sectorial Mediu (POS Mediu). Relevant pentru conservarea naturiiîn cadrul POS Mediu, este Axa prioritară 4 „Implementarea sistemelor adecvate de managementpentru protecţia naturii” care este finanţată din Fondul European pentru Dezvoltare Regională șiare ca obiective conservarea diversităţii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de floră şifaună sălbatică și asigurarea managementului eficient al ariilor protejate, inclusiv Natura 2000.Valoarea totală a proiectelor aprobate pentru axa prioritară 4 în spațiul hidrografic Siret este de9,3 milioane Euro.

Scopul acestei axe prioritare este de a sprijini conservarea biodiversităţii şi a naturii prinacţiuni de dezvoltare a cadrului de management pentru ariile protejate, inclusiv pentru siturileNatura 2000. Aceasta include dezvoltarea infrastructurii pentru ariile protejate precum şiactivităţi de întreţinere, de operare şi monitorizare, dezvoltarea/revizuirea planurilor demanagement pentru ariile protejate, întocmirea studiilor specifice, inventariere, cartare. Creştereagradului de conştientizare în ceea ce priveşte protecţia mediului şi comportamentul prietenospentru mediu – ca bază pentru dezvoltarea durabilă – este de asemenea un element cheie luat înconsiderare.

Programul LIFE+, prin componenta Natură și Biodiversitate, co-finanțează proiecte cepromovează cele mai bune practici, proiecte demonstrative, proiecte care contribuie laimplementarea Directivelor Natură. Costurile pentru realizarea acestor măsuri prin intermediulproiectelor derulate este de 0,94 Euro din care contribuția UE este de 0,94 milioane Euro.

21

Sprijinul în vederea co-finanţării comunitare este deosebit de important pentru România,întrucât a fost estimat că pentru Natura 2000 sunt necesare costuri substanţiale pentru măsurilenecesare asigurării stării de conservare favorabilă a habitatelor şi speciilor de interes naţional şicomunitar.

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privindemisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)

Pentru a preveni, reduce și, pe cât posibil, elimina poluarea provenind din activităţileindustriale în conformitate cu principiul „poluatorul plătște” și cu principiul prevenirii poluării,este necesar să se stabilească un cadru general pentru controlul principalelor activităţi industriale,acordând prioritate intervenţiilor la sursă, asigurând o gestionare prudentă a resurselor naturale șiţinând seama, atunci când este necesar, de situaţia economică și de caracteristicile localespecifice ale locului unde se desfșoară activitatea industrială. În acest sens,Directiva 2010/75/UEprivind emisiile industriale (IED), are ca obiective "reguli mai clare şi un aer mai curat",precum si revizuirea şi gruparea într-un singur act juridic a şapte directive existente, pentrusimplificarea legislaţiei curente la nivel european şi reducerea costurilor administrative.

Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (IED) a preluat prevederile Directiva2008/1/CE din 15 ianuarie 2008 (IPPC) privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, carestabileşte principiile de autorizare şi control al instalaţiilor, cu un potenţial ridicat de poluare pebaza unei abordări integrate şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT), precum șipreevderile altor 6 directive europene privind emisiile de poluanţi în aer şi pe sol. Unul dintreprincipalele motive care au condus la reformarea Directivei IPPC a fost punerea în aplicare intr-un mod inadecvat şi incoerent al celor mai bune tehnici disponibile (BAT) în cadrul UniuniiEuropene. Astfel, Directiva IED promovează limite stricte privind poluarea aerului şi stabileştenorme privind prevenirea şi controlul integrat al poluării care rezultă din activităţileindustriale.De asemenea, aceasta stabileşte, norme menite să reducă emisiile în aer, apă, sol şi săprevină generarea de deşeuri sau chiar să le interzica în masura în care acest lucru este posibil.Aplicarea prevederilor Directivei IE) va simplifica condiţiile de autorizare, raportare şi cerinţelede monitorizare, va reînnoi cooperarea între statele membre şi va duce la economii din punct devedere al costurilor administrative.

Cerinţele specifice privind abordarea integrată, în conformitate cu prevederile DirectiveiIED, sunt transpuse în legislația națională prin Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale.

Conform cerințelor Directivei IED, instalaţiile noi trebuie să aplice începând cu anul 2012cea mai ecologică tehnologie disponibilă, cu patru ani mai devreme decât a fost propus iniţial.Instalaţiile existente trebuie să respecte acest standard incepand cu anul 2016, fiind însăprevăzută o perioadă de tranziţie pentru centralele termoelectrice de mari dimensiuni care amânăpunerea în aplicare a acestui termen. Planul Naţional de Tranziţie (PNT) poate fi aplicat pe operioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2016 - 30 iunie 2020, stabilindu-se limite anuale de oxizi deazot, sulf sau pulberi. Instalaţiile mai vechi nu trebuie să îndeplinească aceste obiective dacăacestea vor fi închise până la sfârşitul anului 2023 sau dacă dispun de 17.500 ore de exploataredupă 2016.

Conform Tratatului de Aderare, în procesul de negociere cu Uniunea Europeană privindDirectiva IPPC, au existat în spațiul hidrografic Siret un număr de 68 instalaţii industriale cuperioadă de tranziţie. Din punct de vedere al gospodăririi apelor, la sfârşitul anului 2013 au fostinventariate un nr. de 66 de folosinţe de apă care intră sub incidenţa Directivei IED, niciunadintre ele nu are perioadă de tranziție. (Anexa nr. 9.5).

Măsurile necesare implementării Directivei IED în vederea reducerii poluării se referăla introducerea tehnologiilor curate şi a celor mai bune tehnologii disponibile în domeniu (BAT)

22

în procesul de producţie, în vederea încadrării efluentului evacuat în valorile limita de emisiestabilite în autorizaţia de gospodărirea apelor şi în autorizaţia integrată de mediu respectiv:

Reducerea pierderilor de substanţe periculoase în apă, modernizarea tehnologiilor,recircularea / recuperarea solvenţilor

Reabilitarea / modernizarea instalaţiilor de răcire şi mărirea gradului de recirculare internăal apei tehnologice (recuperarea condensului pur, modificarea circuitului de alimentare cuapă la staţiile de spălare);

Introducerea de instalaţii noi de răcire şi de mărire a gradului de recirculare internă al apeitehnologice

Utilizarea aburului secundar

De asemenea, sunt incluse şi măsurile care se referă la diminuarea impactului deşeurilor asuprasolului şi apelor subterane.

Pentru a se asigura de aplicarea cerinţelor legale autoritatea competentă pentru protecţiamediului emite autorizaţiile integrate de mediu, conform dispoziţiilor legale în vigoare, numaidacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute OUG nr. 40/2010 aprobată prin Legea nr. 205/2010referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării mediului, cu modificările şi completărileulterioare. Măsurile menţionate sunt incluse în programele de etapizare şi programe deconformare care sunt anexe la autorizaţia integrată de mediu. Din cele 66 folosințe cu perioadăde tranziție, 62 folosinţe deţin autorizaţii de gospodărire a apelor şi 4 folosinţe de apă sunt înprocedura de autorizare la nivelul anului 2013.

În ceea ce privește conformitatea unităților industriale cu cerințele Directivei IED, până lasfârșitul anului 2015 vor fi conforme 66 folosințe care nu necesită măsuri, respectiv cheltuieli deinvestiții.

Unităţile industriale care fac parte în anul 2013 din Registrul European al PoluanţilorEmişi (Anexa 9.6), pe care România l-a transmis la Comisia Europeană, au realizat măsurile înconformitate cu cerinţele Directivei IED pentru factorul de mediu apă, respectiv pentru un numărde 7 unităţi.

Directiva 2012/18/UE privind controlul pericolelor de accidente majore care implicăsubstanțe periculoase ( „Seveso III”), de modificare și ulterior de abrogare aDirectivei 96/82/CE a Consiliului („Seveso II”)

Directiva Consiliului Europei nr. 96/82/EC privind controlul asupra riscului deaccidente majore care implică substanţe periculoase („Seveso II”) s-a aplicat până în anul2012 amplasamentelor în care erau prezente substanţe periculoase în cantităţi suficiente ca săexiste pericolul producerii unui accident major. Scopul acestei Directive a fost prevenireaaccidentele majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi de a limita consecinţeleacestora pentru populaţie şi mediu.

Directiva Consiliului Europei nr. 2003/105/EC din 16 decembrie 2003 privindamendarea Directivei Consiliului Europei nr. 96/82/EC („Seveso II”) urmărea extindereaariei de aplicare a Directivei, având în vedere accidentele industriale recente şi studiile efectuateasupra substanţelor cancerigene şi periculoase pentru mediu, precum şi clarificarea unorprevederi ale acesteia. Autorităţile publice investite şi responsabile pentru aplicarea HG nr.804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţepericuloase au fost menţionate în primul Plan de management al spațiul hidrografic Siret.

Începând cu 13 august 2012 a intrat în vigoare Directiva 2012/18/UE A ParlamentuluiEuropean și a Consiliului privind controlul pericolelor de accidente majore care implică

23

substanțe periculoase (așa numita „Seveso III”), de modificare și ulterior de abrogare aDirectivei 96/82/CE a Consiliului („Seveso II”), ca urmare a adaptărilor continue aprevederilor referitoare la accidentele majore datorate substanţelor chimice periculoase.Prevederile noii directive au fost transpuse în legislația națională prin HG nr. 1033 din 11decembrie 2013 pentru completarea anexei nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 804/2007privind controlul asupra pericolelor de accident major in care sunt implicate substantepericuloase. Principalele modificări aduse de Directivă Seveso III sunt următoarele:

- Actualizări tehnice pentru a ţine seamă de modificările din UE în ceea ce priveşteclasificarea substanţelor chimice. În anul 2008, Consiliul şi Parlamentul European auadoptat un Regulament (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea(CLP) substanţelor şi a amestecurilor (denumite anterior preparate), care aliniază legislaţiaUE anterioară, cu GHS (Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare aProduselor Chimice). La rândul său, acest Regulament a declanșat necesitatea de a adaptaDirectiva 96/82/CE Seveso II, deoarece domeniul său de aplicare se bazează peclasificarea substanţelor chimice ale fostelor Directive care vor fi abrogate prinRegulamentul CLP până în iunie 2015;

- Un mai bun acces al cetăţenilor la informaţii cu privire la riscurile care rezultă dinactivităţile companiilor din apropierea lor, precum și felul cum trebuie să se comporte încazul unui accident;

- Norme (reguli) mai eficiente privind participarea publicului interesat, în proiecte deplanificare a amenajărilor teritoriale aferente amplasamentelor tip Seveso;

- Accesul la justiţie al cetăţenilor cărora nu li s-a acordat acces la informaţiile adecvat sauparticipare;

- Standarde mai stricte pentru inspecţiile amplasamentelor pentru a asigura implementareamai eficientă a normelor de securitate.

Statele membre vor trebui să aplice aceste prevederi ale Directivei 2012/18/EU începândcu 1 iunie 2015, care este, de asemenea, data la care noua legislaţia privind clasificareasubstanţelor chimice, devine pe deplin aplicabilă în Europa.

Potrivit legislației în vigoare, în cazul amplasamentelor încadrate la categoria de riscminor (rm), operatorul are obligația să elaboreze un document care să stabilească politica sa deprevenire a accidentelor majore și să garanteze că este implementată în mod corespunzatorpentru a proteja sănătatea populației și a mediului, prin mijloace, structuri și sisteme demanagement adecvate.

Pentru amplasamentele cu risc major (RM), operatorul este obligat să elaboreze un raportde securitate. Acesta trebuie să demonstreze că a fost implementată politica de prevenire aaccidentelor majore, că au fost identificate potențialele pericolele de accidente majore ș au fostluate măsurile pentru prevenirea lor și limitarea consecințelor asupra sănătății populației șimediului. De asemenea, raportul ar trebui să demonstreze că au fost incluse măsurile adecvate desiguranță în proiectarea, construcția, exploatarea și întreținerea instalațiilor, unităților de stocare,echipamentului și infrastructurii din interiorul amplasamentului, care prezintă riscuri deaccidente majore.

Autoritățile competente cu implementarea prevederilor Directivei SEVESO III și operatoriieconomici întreprind o serie de măsuri specifice atribuțiilor pe care le au în vederea armonizăriicerințelor noii Directive cu aspectele practice. În acest sens operatorii economici au retransmisnotificările de încadrare a substanțelor aflate pe amplasamente pentru reevaluarea acestora șiîncadrarea amplasamentului conform cantităților de substanțe declarate de operator în notificare.De asemenea, s-a solicitat producătorilor / furnizorilor de substanțe periculoase reactualizareaFișei Tehnice de Securitate, conform modificărilor apărute în sistemul de clasificare asubstanțelor și amestecurilor,ăn conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1272/2008 al CEprivind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor.

24

Autoritățile competente cu atribuții în implementarea prevederilor Directivei SEVESO IIIevaluează și testează Planul de Urgență Internă și Planul de Urgență Externă și, dacă estenecesar, acestea sunt revizuite și actualizate de operatori și Inspectoratull pentru Situații deUrgență, periodic, la un interval de cel mult 3 ani. În cadrul Planului de Urgență externă suntanalizate scenariile de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanțepericuloase, precum și măsurile ce trebuie luate pentru eliminarea sau limitarea pericolelor supramediului și sănătății omului, conform datelor prezentate în Raportul de securitate (elaborat decătre persoane autorizate să întocmească astfel de documente) și care a fost evaluat și acceptatde Secretariatul de risc al Agenţiilor pentru Protecţia Mediului, și Inspectoratele pentru Situațiide urgență, din județul în care se află amplasamentul respectiv.

În spațiul hidrografic Siret au fost inventariate la nivelul anului 2012 un număr de 29unităţi industriale care intră sub incidenţa Directivei SEVESO III și care sunt conforme. (Anexanr. 9.7).

Directiva 2006/7/EC privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere (care abrogăDirectiva 76/160/CEE) este instrumentul care are drept scop conservarea, protejarea şiîmbunătăţirea calităţii mediului, precum şi protejarea sănătăţii oamenilor, printr-un managementcorespunzător al calităţii apelor de îmbăiere în Statele Membre.

Noua directivă solicită Statelor Membre să monitorizeze și să evalueze apele de îmbăierepentru cel puțin 2 parametri microbiologici și să informeze publicul despre calitatea apei deîmbăiere și managementul plajelor prin intermediul așa numitelor profile de îmbăiere. Profilelede îmbăiere conțin informații, privind tipul și sursa de poluare care afectează calitatea apei deîmbăiere și riscul pentru sănătatea celor care se scaldă (cum ar fi de exemplu, deversările de apeuzate). În acest sens, începând anul 2011 au fost introduse simboluri pentru clasificarea apelor deîmbăiere, s-au realizat și se revizuiesc anual profilele apelor de îmbăiere.

Prevederile directivei au fost transpuse în legislația româneasca prin:

- HG nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturaleamenajate pentru îmbăiere;

- HG nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control alzonelor naturale utilizate pentru îmbăiere;

- HG nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere;- OM nr. 183/2011 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare și evaluare a zonelor de

îmbăiere.Aceste acte normative stabilesc cadrul legal pentru identificarea, monitorizarea şi

clasificarea calităţii apei de îmbăiere, managementul calităţii apei de îmbăiere, întocmirea șipublicarea de rapoarte şi furnizarea către public a informaţiilor cu privire la calitatea apei deîmbăiere.

Calitatea apei de îmbăiere este importantă nu doar pentru sănătatea oamenilor dar este și unindicator puternic al stării zonelor costiere și al corpurilor de apă interioare. Toate eforturile de aîmbunătăți calitatea apelor de îmbăiere trebuie văzute și în contextul stării bune ecologice și amediului, obiective țintă ale Directivei Cadru Apă și Directivei privind Strategia pentru MediulMarin.

Conform reglementărilor în vigoare, instituțiile responsabile cu implementareaprevederilor privind apa de îmbăiere sunt Institutul Național de Sănătate Publică prin Direcțiilede sănătate publică și a municipiului București și Administrația Națională „Apele Romȃne” prinAdministrațiile Bazinale de Apă.

Ministerul Sănătăţii întocmește anual Raportul naţional privind calitatea apei de îmbăierecare este apoi transmis Agenției Europene de Mediu și Comisiei Europene care realizează și

25

publică Raportul anual privind calitatea apei de îmbăiere în Statele Membre. Până în prezent, aufost identificate și desemnate zone de îmbăiere doar la nivelul Administrației Bazinale de ApăDobrogea – Litoral care a inclus în programele de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă şimonitorizarea evacuărilor de ape uzate ale folosinţelor de apă, dacă acestea pot influenţa directcalitatea apei din zona pentru îmbăiere pentru a stabili proceduri de prognoză şi gestionare apoluarii pe termen scurt.

Pentru Directiva privind apa de îmbăiere nu sunt necesare alte măsuri specifice (alteledecât cele specificate în acest capitol) pentru atingerea stării bune a apelor, însă la nivelulzonelor de îmbăiere identificate sunt aplicabile următoarele măsuri şi activităţi generale:

- autorizarea zonelor pentru îmbăiere – anual, cu 2 săptămâni înainte de începerea sezonului deîmbăiere;

- monitorizarea apelor de îmbăiere;- identificarea cauzelor neatingerii obiectivelor şi definirea măsurilor necesare pentru

conformarea cu cerinţele Directivei, în cadrul procesului de autorizare;- elaborarea planurilor de măsuri pentru atingerea obiectivelor de calitate a apelor de îmbăiere,

anual, în cadrul procesului de autorizare.

Orice poluare care poate afecta zona de îmbăiere va determina monitorizarea de cătreAgenţia judeţeană pentru Protecţia Mediului, Administraţia Naţionala "Apele Române" şiautorităţile de sănătate publică teritoriale a poluanţilor cunoscuţi sau presupuşi a fi deversaţi, cuo frecvenţă stabilită de comun acord, în funcţie de situaţie. În cazul apelor de suprafaţă care suntafectate de fenomenul eutrofizării, Administraţia Naţionala "Apele Române" şi autorităţile desănătate publică teritoriale trebuie să monitorizeze fenomenul atât pentru efectele indirecteproduse de alge, cât şi pentru posibila toxicitate algală.

Agenţiile judeţene pentru Protecţia Mediului şi Administraţia Naţională "Apele Române"trebuie să supravegheze sursele de poluare care pot influenţa calitatea apei din zonele deîmbăiere, pe întreaga perioadă a sezonului de îmbăiere, şi să informeze direcţiile de sănătatepublică teritoriale în scopul protejării sănătăţii populaţiei şi mediului. De asemenea, Agenţiilejudeţene pentru Protecţia Mediului trebuie să controleze aplicarea măsurilor de reducere până laeliminare a gradului de poluare a apei în zonele de îmbăiere şi să facă cunoscute aceste măsuridirecţiei de sănătate publică teritoriale şi publicului.

Un aspect important privind calitatea apei de îmbăiere îl constituie informarea publicului,care se poate realiza prin atât intermediul simbolurilor pentru clasificarea apelor de îmbăiereamplasate pe plaje cât și prin sisteme electronice de hărți interactive accesibile pe pagina deinternet a Agenției Europene de Mediu

(http://www.eea.europa.eu/themes/water/interactive/bathing/state-of-bathing-waters-1)

sau rapoarte publicate de Comisia Europeană (http://ec.europa.eu/environment/water/water-bathing/index_en.html) și Agenția Europeană de Mediu(http://www.eea.europa.eu/themes/water/status-and-monitoring/state-of-bathing-water/country-reports-2013-bathing-season/romania-2013-bathing-water-report/view ) și Ministerul Sănătății(http://www.ms.gov.ro/?pag=182).

Directiva 2014/52/UE de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluareaefectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului

Procedura EIA este o cerinţă a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efecteloranumitor proiecte publice și private asupra mediului (text codificat), amendată de Directiva

26

2014/52/UE de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitorproiecte publice și private asupra mediului (aşa numita Directiva EIA), precum şi aDirectivei 2003/35/CE de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planurişi programe privind mediul şi de modificare a Directivelor Consiliului 85/337/CEE şi96/61/CE în ceea ce priveşte participarea publicului şi accesul la justiţie.

Directiva EIA este transpusă în legislaţia românească prin HG 445/2009 privind evaluareaimpactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi HG nr. 878/2005 privind accesulpublicului la informaţia privind mediul. După anul 2010 au fost elaborate documente de aplicarea prevederilor legislative, cum ar fi ghiduri, manuale şi broşuri:

- Ghid privind consultarea publicului in cadrul procedurilor EIA si SEA;

- Evaluarea impactului asupra mediului (manual);

- Participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra mediului (broşură)- Ghiduri EIA pentru diverse domenii, dintre care următoarele au legătură cu apa:- Captarea apelor subterane şi sisteme de alimentare cu apă;

- Staţii pentru epurarea apelor uzate şi reţele de canalizare;

- Proiecte pentru sisteme de management integrat al deşeurilor;- Proiecte pentru instalaţii de desulfurare a gazelor de ardere aplicate instalaţiilor mari de

ardere;

- Lucrări pentru prevenirea şi protecţia împotriva inundaţiilor.

Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sauprivate sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, inclusiv pentru proiecte dedezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului. Acordul de mediu este valabil petoată perioada punerii în aplicare a proiectului

Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impactsemnificativ asupra mediului, datorită printre altele, naturii, dimensiunii sau localizării lor, suntsupuse Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusă de către autorităţilepublice centrale sau teritoriale pentru protecţia mediului, cu participarea autorităţilor publicecentrale sau locale, după caz, care au atribuţii şi răspunderi specifice în domeniul protecţieimediului. Deciziile luate de autoritatea publică pentru protecţia mediului se pun la dispoziţiapublicului.

Publicul interesat are dreptul să participe efectiv şi din timp la procedura de evaluare aimpactului asupra mediului, să se documenteze şi să transmită propuneri/recomandăriautorităţilor publice competente, atunci când toate opţiunile sunt posibile şi înaintea luării uneidecizii privind aprobarea de dezvoltare.

Lista proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului, precum şi lista proiectelorpentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului suntmenţionate în Anexele 1 şi 2 din HG nr. 445/2009.

Proiectele care au relevanţă pentru apă şi au fost supuse Procedurii EIA în perioada 2010- 2013 sunt diponibile publicului pe site-urile Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului şiAgenţiilor Judeţene de Protecţia Mediului Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea.

27

Măsuri aplicabile sectorului de piscicultură şi acvacultură pentru reducereaefectelor negative asupra resurselor de apă

Principalele documente din legislaţia comunitară sunt cele promovate de DG Pescuit şicare au în centru Regulamentul nr. 508/2014 privind Fondul european pentru pescuit şiafaceri maritime şi Regulamentul nr. 1380/2013 privind politica comună în domeniulpescuitului, precum şi alte documente europene relevante. În România s-a implementat legislaţianaţională corespunzătoare domeniului de piscicultură şi acvacultură, elaborându-se următoareledocumentele strategice pentru perioada 2014-2020: Strategia Naţională a domeniului pescăresc2014 – 2020, Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale a DomeniuluiPescăresc 2014-2020, Planul strategic naţional multianual pentru acvacultură, precum şilegislaţia aferentă (Anexa nr. 9.1).

Strategia naţională a domeniului pescăresc 2014 – 2020 succede Planului NaţionalStrategic 2007-2013 şi are ca fundament analiza socio-economică a stării sectorului pescăresc lasfârşitul Programului Operaţional pentru Prescuit (POP) 2007-2013 şi viziunea GuvernuluiRomâniei pentru dezvoltarea domeniului pescăresc în perioada 2014-2020 raportate la PoliticaComună pentru Pescuit şi Afaceri Maritime a Uniunii Europene privind perioada 2014-2020.Strategia naţională a domeniului pescăresc 2014 – 2020 şi Planul de acţiuni pentruimplementarea strategiei stabilesc acţiunile necesare realizării obiectivelor prioritare stabilite înfuncţie de starea sectorului şi corelat cu priorităţile şi obiectivele specifice ale Uniunii Europene,precum şi indicatorii, rezultatele scontate în perioada 2014-2020, şi entităţile publice şi privateimplicate. Obiectivele specifice privind acvacultura vor face obiectul Planului Naţional Strategicpentru Acvacultură, aferent perioadei 2014-2020, a cărui implementare şi aplicare estecondiţionalitate ex-ante pentru POP 2014-2020.

Resursele financiare necesare implementării acţiunilor prevăzute în naţională a domeniuluipescăresc 2014 – 2020 şi Planul de acţiuni sunt asigurate de la bugetul naţional, de la FondulEuropean pentru Pescuit şi Afaceri Maritime şi din contribuţiile proprii ale beneficiarilor desprijin financiar nerambursabil acordat sectorului pescăresc în cadrul Politicii Comune pentruPescuit prin POP 2014-2020.

De asemenea, strategia abordează tangenţial şi problematica Politicii Maritime Integrate aUniunii Europene în domeniile care implică România ca stat riveran al Mării Negre.

Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale a Domeniului Pescăresc2014-2020, anexă la Strategia Naţională a Domeniului Pescăresc 2014-2020, cuprinde 5 direcţiide acţiune, dintre care cele care au relevanţă pentru Directiva Cadru Apă sunt următoarele(http://apepaduri.gov.ro/wp-content/uploads/2014/08/Plan-de-ac%C5%A3iuni-pentru-implementarea-SNDP.pdf):

Direcţia de acţiune I: Promovarea pescuitului durabil din punctul de vedere almediului, eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor, inovator, competitiv şibazat pe cunoaştere, care se aplică în scopul protejării, refacerii şi conservării biodiversităţiiapelor interioare, în special a biotopurilor acvatice din zonele protejate şi din siturile Natura2.000. Obiectivele specifice se adresează măsurilor identificate cu potenţial pentru o acvaculturărentabilă financiar şi durabilă în raport cu mediul, acţiunilor şi programelor de refacere şiconservare a biodiversităţii inclusiv la acţiuni de repopulare a bitopurilor deterioarate, precum şiacţiunilor de control pentru verificarea respectării cerinţelor de protejare a biodivesităţii.

Direcţia de acţiune II: Stimularea unei acvaculturi durabile din punct de vedere almediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şibazate pe cunoaştere, care se aplică în scopul sprijinirii consolidării dezvoltării tehnologice, ainovării şi a transferului de cunoştinţe şi sporirii competitivităţii şi a viabilităţii întreprinderilordin sectorul acvaculturii. Obiectivele specifice se adresează măsurilor de tipul:

28

- implementarea sisteme de utilizare raţională a apei, decontrol al calităţii apei înainte decaptare şi înainte de deversare în albie.

- efectuarea de controale sanitare periodice privind starea de sănătate a peştilor şi utilizeazămedicamente cu rol preventiv

- aplicarea sistemului de nutriţie multitrofic, precum şi folosirea furajelor combinate fărăconţinut de organism modificate genetic şi stimulenţi de creştere.

- amenajarea habitatului acvicol prin îndepărtarea mâlului- conversia către acvacultura ecologică;- perfecţionare profesională iniţiate de organizaţii neguvernamentale şi de unităţi de

învăţământ şi de cercetare.În vederea implementării acestor direcţii de acţiune, în cadrul Planului Strategic Naţional

multianual pentru acvacultură sunt propuse măsuri pentru dezvoltarea acvaculturii româneştişi protejarea ecosistemelor acvatice, dintre care cele relevante pentru atingerea obiectivelor demediu ale corpurilor de apă unde activităţile piscicole reprezintă presiuni semnificative sunturmătoarele:

- Mărirea paletei de specii de cultură utilizate în acvacultura românească;- Exploatarea factorilor competitivi principali ai sectorului de acvacultură reprezentaţi de

standardele înalte de mediu, de sănătate animală şi de protecţie a consumatorilor (măsuride consolidare a competitivității acvaculturii);

- Dezvoltarea durabilă a acvaculturii prin planificarea coordonată a suprafeţelor de terendisponibile pentru construirea de noi unităţi de acvacultură şi suprafeţelor de apă din zonacostieră a Mării Negre pentru amplasarea unităţilor de maricultură;

- Dezvoltarea tehnologiilor de acvacultură prietenoase mediului;- Dezvoltarea acvaculturii ecologice;- Asigurarea stocurilor din acvacultură prin acoperirea pierderilor generate de dezastre

naturale, fenomene climatice nefavorabile, schimbări bruşte ale calităţii apei de care nueste responsabil fermierul şi boli în sectorul acvaculturii, defectarea sau distrugereainstalaţiilor de producţie de care nu este responsabil fermierul;

- Instruirea producătorilor din acvacultura românească cu privire la reglementările UEreferitoare la acvacultură;

Cadrul administrativ actual prevede implicarea următoarelor organism principale,responsabile de activitatea de elaborare şi implementare a strategiei naţionale şi a reglementărilorprivind acvacultura, procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti, structurile de pescuitşi acvacultură;activitatii de acvacultura, si anume:

- Agentia Nationala pentru Pescuit şi Acvacultura (ANPA)- Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură (DAPP)- Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD).Organismele secundare implicate în emiterea documentelor (autorizatiilor) care stau la

baza licențierii în acvacultura sunt:- Administrația Națională ˝Apele Române˝ (ANAR)- Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM)- Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

Având în vedere faptul că activităţile de pescuit şi acvacultura reprezintă presiunipotențiale semnificative măsurile ce vor fi finanţate în cadrul documentelor de programarestrategică pentru perioada 2014-2020 se pot considera măsuri de bază ce vor fi finanţate prinintermediul Fondului European pentru Pescuit şi Maritim 2014-2020. Fondurile alocate se vorstabili după aprobarea finală de către Comisia Europeană.

În vederea asigurării corelării necesare a măsurilor pentru categoria de presiuni pisciculturadin planul de management bazinal cu strategiile, proiectele şi acţiunile prevăzute la nivelnaţional, regional şi local în acest domeniu, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale,

29

împreună cu Administraţia Naţională “Apele Române” şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şiAcvacultură, colaborează în vederea promovării şi realizării obiectivelor comune în vedereaasigurării implementării eficiente a Strategiei Naţionale a Domeniului Pescăresc 2014-2020.

Măsuri de bază aplicabile corpurilor de apă subteraneAvând în vedere că principalele surse de poluare ale apelor subterane din România

sunt aglomerările umane fără sisteme de colectare și epurare a apelor uzate și deactivitățile agricole (surse de poluare difuze), în acord cu obiectivele Planului deManagement, este esenţial a se lua toate măsurile pentru eliminarea sau reducerea cantităţilor depoluanți ce ajung în apele subterane. Prevenirea deteriorării calităţii apelor subterane precum şiprevenirea oricărei tendinţe crescătoare şi semnificative a concentraţiei poluanţilor în apelesubterane trebuie realizată în primul rând prin implementarea cerinţelor Directivei privind ApeleSubterane 2006/118/EC privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării, aleDirectivei 91/676/EEC referitoare la protecţia apelor privind poluarea cu nitraţi din surseagricole şi, de asemenea, ale Directivei 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane,modificată prin Directiva 98/15/CE.

Prevenirea poluării cu substanţe periculoase a apelor subterane se realizează, deasemenea, prin aplicarea măsurile necesare pentru implementarea următoarele Directive:- Directiva 91/414/EEC referitoare la produsele fitofarmaceutice;- Directiva 2010/75/EU privind emisiile industriale;- Directiva 75/442/EEC referitoare la deşeuri;- Directiva 2006/11/EC privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase eliminate în

mediul acvatic.

Informaţii detaliate privind măsurile de bază aplicate surselor de poluare punctiformă şidifuză se regăsesc în Anexele 9.3 – 9.7 din Planul de management ale spaţiului hidrografic Siret.

9.2. Măsuri privind recuperarea costurilor activităţilor de gestionare a resurselor de apăşi a serviciilor de apă

9.2.1. Recuperarea Costurilor pentru activităţile de gestionare a resurselor de apă

Cadru General

Activităţile specifice de gospodărire a apelor realizate de Administraţia NaţionalăApele Române sunt servicii publice şi ele se definesc după cum urmează:- de asigurare a cerinţelor de apă brută în sursă;- de cunoaştere a resurselor de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, având în

vedere toate programele de monitoring, inclusiv a monitoringului operaţional efectuat lanivelul corpurilor de apă care nu ating obiectivele pentru sursele de poluare punctiforme şidifuze identificate ca presiuni antropice semnificative în Planurile de managementbazinale; activităţi de hidrologie operativă şi prognoze hidrologice;

- de protectie a calității resurselor de apă, prin primirea în apele de suprafață a substanțelorpoluante din apele uzate evacuate în limita reglementărilor legale;

- de protecţia resurselor de apă având în vedere activitatea de prevenire şi combatere apoluărilor accidentale.

- de protecţie a resurselor de apă subterană împotriva poluării din activităţi de extracţie ahidrocarburilor, şi respectiv din activităţi de transport a produselor petroliere princonducte;

- de protejare împotriva inundaţiilor;

Analiza economico – financiară și recuperarea costurilor

In conformitate cu prevederile Directivei Cadru Apa 200060CE, Art 9. care prevede căStatele Membre trebuie să asigure până în 2010:

- politici de prețuri ale apei care să asigure motivele adecvate pentru folosirea eficientă aresurselor de apă de către utilizatori si de aceea contribuie la obiectivele Directivei dinpunct de vedere al mediului;

- contributii corespunzatoare pe diferite folosințe de apă clasificate in: industrie,gospodării comunale și agricultură, pentru recuperarea cheltuielilor din serviciile deapă, bazată pe o analiza economică efectuata in conformitate cu Anexa III și luând inconsiderare principiul poluatorul platește,

În concordanță cu aceste cerințe, în Romania în decembrie 2010 a fost promulgat HG1202/2010 privind privind actualizarea cuantumului contributiilor specifice de gospodarire aresurselor de apa, care pe baza alocării costurilor necesare managementului cantitativ alresursei de apă către utilizatorii de apă, (unităţi de gospodărie comunală, industrie, irigaţii,aquacultură, producere de energie, prin hidrocentrale, termocentrale, navigaţie prin ecluze)

stabilește cuantumul contribuțiilor pentru utilizarea resursei de apă pentru fiecare dinutilizatorii menționați.

Ca rezultat al aplicării HG 1202/2010 rata de recuperare a costurilor aferenteactivităţilor de gestionare cantitativă a resurselor de apă apă a fost de 100%.

Având in vedere dezvoltarea infrastructurii Sistemului Național de Gospodărire aApelor, in etapa următoare se va efectua o analiză privind reactualizarea costurilor la nivelulcentrelor de cost, în vederea stabilirii necesității reactualizării cuantumului contribuțiilor

9.2.2. Măsuri pentru recuperarea costurilor pentru serviciile publice de alimentare cuapă, canalizare şi epurare

Cadru general

Primul şi cel mai important domeniu de intervenţie din cadrul POS Mediu, îlreprezintă sectorul care vizează "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată",cu investiţii axate pe extinderea şi modernizarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare,construirea de statii de epurare, precum şi eficientizarea serviciilor publice de apă şicanalizare.

Obiectivele majore ale acestei axe urmăresc să asigure servicii de apă şi canalizare, latarife accesibile, calitatea apei potabile în toate aglomerările umane, îmbunătăţirea calităţiicursurilor de apă şi a gradului de gospodărire a nămolurilor (provenite de la staţiile de epurarea apelor uzate), precum şi crearea de structuri eficiente de management al apei.

Operatorii serviciilor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare îşi desfăşoarăactivitatea de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare prinexploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe bazacontractului de delegare a gestiunii şi a licenţei eliberate de A.N.R.S.C.

Master planul are scopul de a stabili şi prioritiza nevoile şi investiţiile în realizarealucrării cu costuri cât mai mici, criteriu pe baza căruia se atribuie eligibilitatea unui proiect.De asemenea, master planul trebuie să redea soluţiile tehnice viabile şi de dezvoltare, în cazulacesta, a serviciilor de alimentare cu apă şi apă uzată.

Măsuri în sectorul serviciilor de apă (alimentare cu apă, canalizare şi epurare)

Continuarea promovarea sistemelor integrate de apă şi apă uzată într-o abordare regională,urmărind astfel maximizarea eficientei costurilor prin realizarea de economii la scară,optimizarea costurilor de investiţii globale şi cele de operare induse de asemeneainvestiţii.Investiţiile prioritare la nivel regional urmăresc să ofere populaţiei utilităţicorespunzătoare de apă şi apă uzată, la calitatea cerută şi la tarife acceptabile.

Proiectele regionale se vor adresa iniţial nevoilor din sectorul de apă din aglomerărileurbane, acolo unde impactul asupra mediului este de obicei mai mare şi unde populaţiabeneficiară este mai numeroasă. Unele dintre zonele rurale pot fi de asemenea integrate înproiectul regional dacă un impact semnificativ asupra mediului poate fi justificat şi/sau

dacă componente eficiente din punct de vedere al costului pot îmbunătăţi sustenabilitateainvestiţiei în ansamblu.

Infrastructura sistemelor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare va trebui să generezecosturi de investiţie minime şi costuri de operare minime, pentru că orice cost de operareva fi acoperit prin tariful pe care operatorul îl va percepe utilizatorilor.

Analiza economico - financiară, recuperarea costurilor

Analiza economico - financiară în contextul Master Planurilor realizează un calcul alcosturilor de investitii şi costurilor de operare şi întreţinere asociate cu proiectele identificateîn programul de investiţii pe 30 de ani.

Corelarea costurilor investiţiilor cu serviciile de apă are la baza Costul Prim DinamicCPD – indicator pe baza căruia se face calculul pentru recuperarea totală a costurilor pentrutoate investiţiile şi costurile de operare şi întreţinere, exprimate în euro/m3 de apă distribuităsau tratată, respectiv costul asociat serviciilor de alimentare cu apă, şi canalizării. Costul PrimDinamic a fost calculat separat pentru costurile de O&I/de investiţii/totale respectiv pentruserviciul de alimentare cu apă şi ape uzate.

Situaţia CPD la nivelul întregii ţări nu este uniformă, respectiv în unele judeţe înmediul urban poate fi mai mic faţă de cel aferent altor judeţe datorită impactului proiectuluifinanţat prin ISPA, care are o valoare actuală curentă foarte mare. La nivel national, peorizontul de timp de 6 ani, CPD variaza intre 3,20 lei/mc si 4,96 lei/mc pentru serviciile dealimentare cu apa si 3,94 si 5,02 pentru serviciile de canalizare

Master Planurile sunt aprobate de Autoritatea de management pentru gestionareafondurilor structurale alocate sectorului de mediu din cadrul Ministerului Mediului șiSchimbări Climatice şi pot fi consultate la Consiliile Judeţene sau la Ministerul Mediului șiSchimbărilor Climatice– Direcţia Generală pentru Managementul InstrumentelorStructurale.

9.3 MĂSURI PENTRU PROTEJAREA CORPURILOR DE APĂ UTILIZATESAU CARE VOR FI UTILIZATE PENTRU CAPTAREA APEI DESTINATECONSUMULUI UMAN

Instituirea zonelor de protecție se realizează în conformitate cu prevederile Legii apelornr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare și a HG 930/11.08.2005 pentruaprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecție sanitară şihidrogeologică pentru sursele de ape subterane sau de suprafață, precum şi captările aferenteacestora, conform legislației în vigoare.

În jurul surselor şi instalațiilor de alimentare cu apă potabilă, în conformitate cu art. 5alin.(1) din Legea apelor nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, se instituiezone de protecție sanitară cu regim sever sau cu regim de restricții, precum şi perimetre deprotecție hidrogeologică, în scopul evitării alterării calității surselor de apă.

În zonele de protecție pentru captările de apă pentru potabilizare existente la nivelnațional (prezentate în cap. 5.1), se impun măsuri de interdicție a unor activități precum şimăsuri de utilizare cu restricții a terenului, pentru prevenirea riscului de contaminare saude impurificare a apei, ca urmare a activității umane, economice şi sociale.

În zonele de protecție sanitară cu regim sever este interzisă orice amplasare defolosinţã sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau impurificarea surselor deapã. Astfel sunt interzise toate activitãţile prevăzute pentru zona de protecţie sanitară cu regimde restricţie, precum si:

- amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei si ainstalațiilor;

- deversarea de ape uzate, chiar dacã sunt epurate;

- pescuitul şi scãldatul;- recoltatul gheţii şi morãritul pe apã, precum şi adãparea animalelorș- utilizarea îngrăşămintelor animale sau chimice si a substanţelor fitofarmaceutice;- irigarea cu ape care nu au caracteristici de potabilitate;- culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracţiunii animale;- pășunatul;

În zonele de protecţie sanitară cu regim de restricţie terenurile pot fi exploatateagricol de către deţinătorii acestora, dar cu interzicerea:

- utilizării îngrăşămintelor naturale si chimice;- utilizării substanţelor fitosanitare;- irigării cu ape uzate, chiar epurate complet;

- amplasãrii grajdurilor şi coteţelor de animale şi a depozitãrii de gunoi animalier;

- pășunatului și însilozării nutrețurilor;

- amplasării de sere și de iazuri piscicole.

- amplasarea de: abatoare, triaje de cale ferată, baze auto; bazine neetanșe de ape reziduale,haznale cu groapa simplă; locuințe, spitale, aeroporturi, unități militare fără sistem decanalizare; cimitire umane și de animale, de mașini, containere de deșeuri; balastiere,exploatări de turbă, cariere de piatră; campinguri, ștranduri fără sisteme de canalizare;

- executarea de construcții pentru activități industriale și agricole: grajduri, silozuri, depozitede îngrășăminte și de substanțe fitosanitare; depozi te de carburanți, lubrefianți,combustibili solizi;

- spălarea mașinilor și efectuarea schimburilor de ulei; etc.Perimetrul de protecţie hidrogeologică cuprinde arealul dintre domeniile de

alimentare şi de descărcare la suprafaţă şi/sau în subteran a apelor subterane prin emergenţenaturale (izvoare), drenuri şi foraje, iar măsurile de protecţie au drept scop păstrarea regimuluide alimentare a acviferelor cât mai aproape de cel natural, precum şi evitarea poluării apelorsubterane şi a lacurilor faţă de substanţe poluante greu degradabile sau nedegradabile,respectiv regenerarea debitului prelevat prin lucrările de captare.

În perimetrele de protecţie hidrogeologică se interzic:- evacuarea de ape pluviale din zone urbane sau din zone de trafic rutier;- amplasarea de unităţi care evacuează ape reziduale cu risc mare de poluare;- depozitarea, staţionarea sau introducerea în subteran a substanţelor poluante;- efectuarea de irigaţii cu ape uzate, neepurate sau insuficient epurate;- amplasarea de unitaţi zootehnice;- amplasarea de platforme de gunoi, containere cu deşeuri;- executarea de descopertări prin care stratul acoperitor, protector al acviferului este

îndepărtat;- executarea de foraje pentru prospecţiuni, explorări şi exploatări de petrol, gaze, etc.

Administrația Bazinală de Apă Siret întocmeşte şi ţine la zi evidenţa zonelor deprotecţie sanitară şi a perimetrelor de protecţie hidrogeologică din bazinele/spaţiilehidrografice.

Administrația Bazinală de Apă Siret acordă avizul, respectiv autorizaţia de gospodărirea apelor, pentru captările de ape destinate alimentării cu apă potabilă. În cazul în care înaceste zone nu poate fi asigurată protecţia sanitară, în conformitate cu normele din HG930/2005, având în vedere situaţia preexistentă în zona de amplasament, avizul/autorizaţia degospodărire a apelor se va acorda numai dacă documentaţia de fundamentare a acestorademonstrează că nu este fezabilă nici o alta soluţie de alimentare cu apă. Supraveghereamodificărilor regimului cantitativ şi calitativ al apelor subterane în perimetrele de protecţiehidrogeologică a lucrărilor de captare se face prin reţeaua hidrogeologică naţională, partecomponentă a Reţelei Naţionale de Observaţii şi Masurători pentru Gospodărirea Apelor şi aSistemului de Monitoring Integrat al Apelor din cadrul Administraţiei Naţionale “ApeleRomâne”.

9.4 MĂSURI PENTRU CONTROLUL PRELEVĂRILOR DINSURSELE DE APĂ PENTRU FOLOSINŢE

Măsurile privind controlul și autorizarea prelevărilor de apă din surse de suprafață șisubterane pentru populaţie, industrie şi agricultură se înscriu în categoria cerinţelor art. 11.3.eal DCA şi se concretizează în activităţi referitoare la:- controlul respectării cerinţelor din avizele şi autorizaţiile de gospodărirea apelor, respectiv

pentru stabilirea condiţiilor pentru prelevarea din sursele de apă pentru folosinţe şi- controale planificate, tematice şi comune pentru activităţile de prelevare din sursele de apă

pentru folosinţe.Acestea au fost descrise pe larg în primul Plan de management al spaţiului hidrografic

Siret (sub-capitolul 9.4) şi se menţin şi în continuare în cadrul celui de-al doilea ciclu deplanificare, aplicându-se lucrărilor care au legătură cu prelevările din surse de apă pentrufolosinţe de tipul: lucrări de folosire a apelor, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţiiapelor sau care influenţează calitatea apelor şi lucrări şi instalaţii pentru urmărireaparametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calităţii apei.

Conform prevederilor art. 4 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şicompletările ulterioare, stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent deforma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publicăcentrală în domeniul apelor, cu excepţia apelor geotermale. Apele din domeniul public suntdate în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" de către Ministerul Mediuluişi Schimbărilor climatice, în condiţiile legii. Reglementarea navigaţiei şi a activităţilor conexeacesteia pe căile navigabile se face de către Ministerul Transporturilor, prin unităţile de profil.

În conformitate cu Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare,precum şi în baza Ordinului 662/2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor deemitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, controlul activităţii de emitere aavizelor şi autorizaţiilor de gospodărirea apelor se realizează de către personalul împuternicital autorităţii centrale pentru gospodărirea apelor. Responsabilităţile privind implementareamăsurilor revin astfel Administraţiei Naţionale Apele Române, prin Administraţia Bazinală deApă Siret, în ceea ce priveşte reglementarea, controlul şi inspectia prelevărilor de apă dinsurse de suprafaţă şi subterane.

Actele de reglementare în domeniul gospodăririi apelor se referă la avizul şi autorizaţiade gospodărire a apelor, atât în ceea ce priveşte aspectele cantitative (prelevare, uzinare,derivaţii de debit, etc), cât si cele calitative. Verificarea activităţii folosinţelor de apă serealizează prin acţiuni de control periodice efectuate de către ANAR, Administraţiile Bazinalede Apă Siret şi SGA Suceava, Neamţ, Bacău şi Vrancea, prin compartimentele de specialitate.

Măsurile privind controlul şi autorizarea prelevărilor de apă din surse de suprafaţă şisubterane sunt sunt reprezentate de măsuri pentru monitorizarea, reglementarea, controlul şiinspecţia, precum şi asigurarea suportului tehnic privind infrastructura, echipamentele,aparatele, etc. pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calităţii apei

Costurile pentru măsuri se asigură din bugetul Administraţiei Bazinale de Apă Siret şisunt recuperate de la utilizatorii de apă, prin mecanismul economic specific în domeniulgospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă.

9.5 MĂSURI PENTRU DIMINUAREA POLUĂRII DIN SURSE PUNCTIFORMEŞI PENTRU ALTE ACTIVITĂŢI CU IMPACT ASUPRA STĂRII APELOR

Stabilirea măsurilor de bază pentru diminuarea poluării din surse punctiforme şi pentru alteactivităţi cu impact asupra stării apelor se face având în vedere informaţiile din documentelestrategice şi legislative, documentele de autorizare şi pe baza informaţiilor colectate de la nivelulAdministrațiilor Bazinale de Apă, Sistemelor de Gospodărire a Apelor, operatorilor de serviciipublice pentru apă, agenţilor economici, Agenţiilor Regionale şi Judeţene de Protecţia Mediului,etc..

Măsurile au fost grupate în funcţie de tipul activităţilor şi presiunilor create de acestea cuimpact asupra stării apelor, respectiv:- Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la aglomerări umane –

aglomerări cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi care au sisteme de colectare a apeloruzate cu sau fără staţii de epurare, precum şi aglomerări cu mai puţin de 2000 locuitoriechivalenţi care au sistem de canalizare centralizat/staţii de epurare;

- Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile industriale;- Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile agricole.

Măsurile ce trebuie luate pentru diminuarea acestor presiuni punctiforme trebuie să ia înconsiderare următoarele:- Strategii naţionale, regionale şi locale, programe cu referire la măsurile aplicate pentru

implementarea Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane şi a altordirective europene asociate. Pentru aglomerările umane se vor avea în vedere, acolo undeexistă, Master Planurile elaborate la nivel judeţean precum şi măsurile recomandate deacestea, precum şi sursele de finanţare;

- Strategii naţionale, regionale şi locale, cu referire la măsurile aplicate activităţilorindustriale, pentru fiecare directivă europeană (Epurarea apelor uzate urbane, IED, SEVESOIII, substanţe periculoase/prioritar periculoase, deşeuri etc.) şi surse de finanţare;

- Strategii naţionale, regionale şi locale cu referire la măsurile aplicate activităţilor agricole.Pentru presiunile punctiforme (fermele zootehnice) stabilirea măsurilor trebuie să ţină cont decategoriile de ferme existente, iar aceste măsuri trebuie să conducă la respectarea legislaţiei demediu în vigoare.

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la aglomerăriumane – aglomerări cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi (care au sisteme decolectare a apelor uzate cu sau fără staţii de epurare ) şi aglomerări cu mai puţin de2000 locuitori echivalenţi (care au sistem de canalizare centralizat/staţii de epurare)Măsurile de bază pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la

aglomerări umane au fost stabilite având în vedere reducerea poluării provenite de la sursele depoluare punctiforme şi difuze pentru respectarea legislaţiei în vigoare.

Măsurile sunt asociate cu implementarea cerinţelor directivelor europene în domeniu,respectiv cele care se referă la apa potabilă, epurarea apelor uzate și nămolurile din stații deepurare.

Lucrările necesare pentru colectarea şi epurarea apelor uzate de la aglomerărileumane constau în reabilitarea, modernizarea şi extinderea reţelelor de canalizare a apelor uzate,precum şi a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate, pentru realizarea conformării din

punct de vedere tehnic cu prevederile Directivei 91/271/CEE. Efluentul realizat prin aplicareaacestor măsuri trebuie să respecte standardul de calitate a apelor uzate prevăzut în NTPA 001(Anexa 3 la HG 352/2005, Tabel 1).

Pentru colectarea şi epurarea apelor uzate sunt prevăzute următoarele tipuri delucrări/măsuri:

construirea (extinderea) şi modernizarea sistemelor de canalizare; reabilitarea sistemelor de canalizare; construirea de staţii de epurare; extinderea, reabilitarea şi modernizarea staţiilor de epurare existente pentru aglomerări

umane mici, medii şi mari cu mai mult sau mai puțin de 2000 locuitori echivalenţi; modernizarea tehnologiilor de epurare în staţiile de epurare existente; construirea sistemelor de epurare individuale pentru aglomerări cu mai puţin de 2000

locuitori echivalenţi;Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la aglomerările

umane cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi (care au sisteme de colectare a apelor uzate cusau fără staţii de epurare) şi de la aglomerările umane cu mai puţin de 2000 locuitori echivalenţi(care au sistem de canalizare centralizat/staţii de epurare) sunt incluse în Anexa 9.3., în bazainformaţiilor furnizate de operatorii de servicii publice de apă de la nivel local şi regional,proiectele elaborate pentru obținerea fondurilor europene în perioada 2014-2020, abordările dinmaster Planurile Județene revizuite în 2013-2014, precum și programele de etapizare anexate laautorizaţiile de gospodărirea apelor și programele de conformare anexate la autorizaţia de mediu.

Cheltuielile de investiţii necesare implementării măsurilor pentru reducerea efectelorpresiunilor punctiforme potențial semnificative cauzate de efluenţii de la aglomerări umane(presiuni punctiforme potențial semnificative stabilite la capitolul 3.4.1 şi prezentate detaliatpentru fiecare aglomerare în Anexa 9.3) au fost estimate în spaţiul hidrografic Siret laaproximativ 313,87 milioane Euro, repartizate astfel:

Tabel 9.4 Cheltuielile de investiţii necesare implementării măsurilor de bazăpentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme potenţial semnificative –

efluenţii proveniţi din aglomerările umane din spaţiul hidrografic SiretNr.crt.

Măsura Cheltuieli de investiţiemil. Euro (%)

1 Reabilitarea/modernizarea reţelelor de canalizare 84,745 272 Extinderea/construirea reţelelor de canalizare 72,192 233 Extinderea/modernizarea staţiilor de epurare 112,746 36

4Construirea de noi staţii de epurare şi managementuldeşeurilor 441,90 14

TOTAL 313,873 100

27%

23%

36%

14%

reabilitare/modernizare reţele de canalizare

extindere reţele de canalizare

extindere/modernizare staţii de epurare

construire staţii noi de epurare şi managementul deşeurilor

Figura 9.3. Repartizarea cheltuielilor de investiţii pentru implementarea măsurilor de bazăpentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme potenţial semnificative - efluenţii de la

aglomerări umane din spaţiul hidrografic Siret

Cheltuielile de investiţii au fost obţinute prin însumarea pe tipuri de măsuri aplicate numaisurselor de poluare punctiforme (aglomerări umane mai mari de 2000 l.e. care au sisteme decolectare a apelor uzate cu sau fără staţii de epurare, şi, dacă e cazul, aglomerări umane mai micide 2000 l.e. care au sistem de canalizare centralizat/staţii de epurare), cu termen de conformare2018/2020.

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţileindustriale

Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la activităţileindustriale au fost stabilite având în vedere reducerea poluării provenite de la sursele de poluarepunctiforme pentru respectarea legislaţiei în vigoare.

Măsurile sunt asociate cu implementarea cerinţelor directivelor europene în domeniu,respectiv cele care se referă la:- Directiva 2006/11/CE privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase deversate în

mediul acvatic al Comunităţii;- Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale

(prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare) (IED);

- Directiva 2012/18/UE privind controlul pericolelor de accidente majore care implicăsubstanțe periculoase ( „Seveso III”), de modificare și ul terior de abrogare a Directivei96/82/CE a Consiliului („Seveso II”);

- Directiva 2006/118/CE privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării;- Directiva 2008/98/CE privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive;

- Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor;- Decizia 2003/33 privind stabilirea criteriilor şi procedurilor pentru acceptarea deşeurilor la

depozite ca urmare a art. 16 si anexei II la Directiva 1999/31/CE;

- Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și demodificare a Directivei 2004/35/CE;

- Directiva 2003/35/CE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupramediului.

Măsurile impuse de legislaţia naţională care implementează Directivele Europene au caobiectiv general asigurarea conformarii cu cerinţele UE în domeniul apei, respectiv îndeplinireaobligaţiilor asumate prin “Poziţia Comună a Uniunii Europene (CONF-RO 52/04), Bruxelles, 24Noiembrie 2004, Capitolul 22 Mediu” .

La stabilirea măsurilor s-au analizat informaţiile cuprinse în diverse documentaţii şi actede reglementare, cum sunt: programul de etapizare anexat la autorizaţia de gospodărire a apelor,programul de conformare anexat la autorizaţia de mediu sau la autorizația integrată de mediu,programe de eliminare/reducere a poluării cu substanţe prioritare pentru evacuare în receptorinaturali şi reţele de canalizare, inventarul detaliat al substanţelor periculoase evacuate încorpurile de apă şi în sistemele de canalizare.

In spatiul hidrografic Siret nu au fost identificate unitati industriale, ca surse potentialsemnificative de poluare.

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţileagricole

Măsurile care au în vedere reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de laactivităţile agricole au fost stabilite pentru reducerea poluării provenite de la sursele de poluarepunctiforme, având în vedere respectarea legislaţiei în vigoare.

Măsurile de bază sunt asociate cu prevederile legislaţiei care implementează cerinţeledirectivelor europene în domeniu, în principal prevederile:- HG 964/2000, cu completările și modificările ulterioare, privind aprobarea planului de

acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole caretranspune în legislaţia românească Directiva 91/676/EEC;

- HG 1038/2010 pentru modificarea si completarea Hotarârii Guvernului nr. 351/2005 privindaprobarea Programului de eliminare treptata a evacuarilor, emisiilor si pierderilor desubstante prioritar periculoase;

- Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, care transpune Directiva 2010/75/CEEprivind emisiile industriale (prevenirea si controlul integrat al poluarii)

- HG 352/2005 care modifică şi completează HG 188/2002 pentru aprobarea unor normeprivind condiţiile de descărcăre în mediul acvatic a apelor uzate.

Programul de măsuri a fost stabilit având în vedere realizarea/reactualizarea inventaruluipresiunilor semnificative din agricultură, precum și realizarea inventarului măsurilor de baza lanivel de spaţiu hidrografic Siret;

Referitor la măsurile de bază pentru sursele agricole, în sub-capitolul 9.1 s-au prezentatmăsurile de bază pentru surse agricole difuze în concordanţă cu cerinţele Directivei 91/676/EECprivind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, precum şi măsurile debaza stabilite sub incidenţa Directivei 91/414/EEC privind produsele pentru protecţia plantelor șiDirectiva 2009/128/CE de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizăriidurabile a pesticidelor. În această secţiune se tratează numai măsurile de bază pentru surseleagricole punctiforme potențial semnificative (fermele zootehnice).

La stabilirea măsurilor de bază pentru sursele agricole punctiforme potențialsemnificative, s-au analizat informaţiile cuprinse în diverse documentaţii şi acte de reglementare,cum sunt: Documentul de Poziţie – Cap. 22 “Mediu”; Programul de etapizare anexat la autorizaţia de gospodărirea apelor; Programul de conformare anexat la autorizaţia de mediu;

Programul de conformare anexat la autorizaţia integrată de mediu;Având în vedere legislaţia mai sus menţionată, măsurile de bază pentru fermele zootehnice

aparţin următoarelor familii de măsuri:1. Construcţia/reabilitarea sistemelor de colectare a apelor uzate;2. Construcţia/ modernizarea/extinderea/ reabilitarea staţiei de epurare (treaptă mecanică,

treaptă biologică, eventual treaptă terţiară, dezinfecţie) – în cazul evacuării în apele desuprafaţă;

3. Construcţia/ impermeabilizarea bazinelor de stocare ape uzate/epurate şi utilizarea lor caapă de spălare şi/sau irigare;

4. Construcţia/reabilitarea platformelor de depozitare a nămolului rezultat în urma epurăriiapelor uzate;

5. Construcţia platformelor de stocare a gunoiului de grajd (ferme cu pat uscat) pentruperioadele de interdicţie a aplicării;

6. Aplicarea BAT - IED (cele mai bune tehnologii existente) la nivelul fermelor zootehnicecu creştere intensivă a porcilor şi păsărilor.

Nu există ferme zootehnice în spațiul hidrografic Siret pentru care sa se stabileascămăsuri de bază.

9.6 IDENTIFICAREA CAZURILOR ÎN CARE EVACUĂRILEDIRECTE ÎN APELE SUBTERANE AU FOST AUTORIZATE

Conform Legii apelor nr. 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, nu suntpermise evacuări directe în apele subterane. Conform articolului 48 alin (1), lit. m, estepermisă doar injectarea în structurile din care au provenit sau în formaţiunile geologicede foarte mare adâncime care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentrualte scopuri a apelor de zăcământ de la schelele de extracţie, fără a produce poluareastraturilor de ape subterane traversate. Evacuarea directă în apele subterane a apelor uzateprovenite de la sursele de poluare semnificative este interzisă şi prin HG 352/2005 privindmodificarea şi completarea HG 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile dedescărcare în mediul acvatic a apelor uzate.

Ordinul 662/2006 din 28 iunie 2006 privind aprobarea “Procedurii şi competenţelor deemitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor”, articolul 8, Anexa 1a - “Listalucrărilor şi categoriilor de activităţi desfăşurate pe ape sau care au legatură cu apele, pentrucare este necesară emiterea avizului şi autorizaţiei de gospodărire a apelor”, menţioneazăfaptul că avizarea/autorizarea se acordă pentru lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţiacalităţii apelor sau care influenţează calitatea apelor de tip injecţii de ape în subteran, pentrutipul de ape menționate anterior (articolului 48 alin (1), lit. m din legea apelor nr. 107/1996).

Competenţele de emitere a avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei degospodărire a apelor pentru pentru injecţii de ape uzate (de mină, de zăcământ, industriale) înstraturi de foarte mare adâncime, indiferent de mărimea debitului, aparţine AdministraţieiNaţionale “Apele Române” (nivel central). Avizrea/autorizarea se face numai în baza avizuluiemis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale pentru injectarea, în straturi de foartemare adâncime şi pe baza unor studii speciale, a apelor uzate industriale, ca şi a apelor demină sau de zăcământ pentru care nu există tehnologii sau procedee de epurare eficiente.

În acest context, menţionăm că la nivelul spaţiul hidrografic Siret nu au fostidentificate unităţi industriale care evacuează ape uzate direct în apele subterane

.

9.7 MĂSURI PENTRU REDUCEREA POLUĂRII CU SUBSTANŢE PRIORITARE

Directiva Cadru Apă 2000/60/CE are scopul de a stabili cadrul legal pentru protecţia apelorde suprafaţă şi subterane şi de a îmbunătăţii mediul acvatic prin:

aplicarea măsurilor necesare prevenirii deteriorării stării chimice a tuturor corpurilorde apă de suprafață și subterană;

aplicarea măsurilor necesare în vederea reducerii progresive a poluării cu substanţeprioritare şi eliminării/stopării evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţeprioritare periculoase;

implementarea măsurilor necesare prevenirii sau limitării aportului de poluanți înapele subterane;

aplicarea măsurilor necesare pentru a inversa orice tendință de creștere, semnificativăși durabilă, a nivelului concentrației oricărui poluant ca urmare a impactuluiactivităților umane, pentru a reduce în mod treptat poluarea apelor subterane.

Directiva 2006/11/CE, varianta codificată a Directivei Consiliului 76/464/CEE privindpoluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii şiDirectivele „fiice” 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE şi 86/280/CEE,modificate prin 88/347/CEE şi 90/415/CEE conțin valorile limite de emisie la evacuare pentrusubstanțele periculoase din lista I și II. Directiva a fost abrogrată la sfârșitul anului 2013,cerințele acesteia fiind integrate în DCA.

Directiva Consiliului 2006/118/EC privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şideteriorării stabilește măsuri specifcie confor art. 17 (1 și 2 ) ale Directivei cadru Apă în scopulprevenirii și controlului poluării apelor subterane. Aceste măsuri includ în particular criterii deevaluare a stării chimice bune a apelor subterane și criterii de identificare a trendului reversal.

În cadrul politicii comunitare în domeniul mediului, se derulează o serie de activităţi carevor duce la o cunoaştere mai bună a emisiilor din diverse surse de poluare. Având în vedere căpoluarea chimică a apelor de suprafaţă reprezintă o ameninţare atât pentru mediul acvatic, cât şipentru sănătatea umană, ca o măsură prioritară, vor trebui identificate cauzele poluării, iaremisiile trebuie tratate la sursă (prin controlul surselor de poluare punctiforme și difuze), într-unmod cât mai eficient din punct de vedere economic şi al mediului. Directiva SCM (Directiva2008/105/CE modificată de Directiva 2013/39/CE) include o serie de obligații referitoare lasubstanțele prioritare printre care stabilirea inventarului emisiilor, evacuărilor și pierderilor desubstanțe prioritare, având drept obiectiv principal obţinerea unei stări chimice bune a apelor desuprafaţă prin stabilirea de standarde de calitate a mediului pentru substanţele prioritare şi pentruo serie de alţi poluanţi. Întrucât multe din substanţele prioritare din Directiva SCM se regăsesc înlistele de substanţe periculoase (lista I şi II) din legislaţia Uniunii Europene, măsurile pentrureducerea poluării cu substanţe prioritare răspund cerinţelor de implementare a DirectivelorEuropene menționate anterior.

Tot în cadrul politicii comunitare în domeniul mediului se va elabora „Ghidul pentruevaluarea riscului apelor subterane” şi care va sta la baza actualizării caracterizării înconformitate cu articolul 5 al Directivei Cadru Apa şi a Directivei 2006/118/EC privind protecţiaapelor subterane împotriva poluării şi deteriorării.

Pe lângă avantajul cunoaşterii mai exacte a stării corpurilor de apă, rezultatele obţinute înurma derulării acestor activităţi au scopul de a sprijini activitatea de stabilire a măsurilor dereducere a concentraţiilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase din mediul acvatic. Acestlucru se va reflecta în Plan de Management Bazinal.

HG 1038/2010 de modificare și completare a HG 351/2005 aprobă Programul de eliminaretreptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritare periculoase în cadrul căruia:

se stabileşte cadrul legal unitar şi instituţional necesar prevenirii poluării resurselor de apeinterioare de suprafaţă, ape maritime teritoriale, ape litorale şi ape subterane cu familiile şigrupele de substanţe periculoase din listele I şi II şi cu substanţe prioritare/prioritarpericuloase;

se prevăd măsurile corespunzătoare pentru a elimina poluarea apelor prevăzute în subpunctulanterior, cu substanţe periculoase din familiile şi grupele de substanţe incluse în lista I,pentru a reduce poluarea cauzată de substanţele periculoase din familiile şi grupele desubstanţe incluse în lista II şi de substanţele prioritare/prioritar periculoase, în vederealimitării consecinţelor de natură să pună în pericol resursele de apă şi ecosistemele acvatice,să degradeze zonele de frumuseţe sau să interfereze cu utilizarea durabilă a resurselor de apepe tot cuprinsul ţării.

Domeniul de aplicare a programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şipierderilor de substanţe prioritare/prioritare periculoase, vizează apele uzate industriale epuratesau neepurate, apele uzate evacuate din staţiile de epurare urbane care primesc ape uzateindustriale epurate sau neepurate, precum şi apele de suprafaţă şi apele subterane. De asemenea,programul se aplică tuturor utilizatorilor industriali de apă, surselor punctiforme sau difuze careevacuează una sau mai multe din substanţele periculoase (listele I şi II) şi din substanţeleprioritare/prioritar periculoase în apele de suprafaţă, apele subterane şi în reţeaua de canalizare.Programul nu se aplică evacuărilor de efluenţi menajeri proveniţi de la locuinţe izolateneracordate la un sistem de canalizare şi situate în afara zonelor de protecţie sanitară, evacuărilorde materiale conţinând substanţe radioactive şi evacuărilor de apă uzată în apele maritime princonducte, evacuări care trebuie reglementate prin dispoziţii speciale care să nu fie mai puţinstricte decât cele prevăzute în prezentul program de acţiune.

Potrivit HG 1038/2010, orice evacuare directă sau indirectă în resursele de apă, care arputea conţine una sau mai multe substanţe periculoase (listele I şi II) şi substanţeprioritare/prioritare periculoase, trebuie să fie autorizată din punct de vedere al gospodăririiapelor, potrivit dispoziţiilor Legii Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare.Autorizaţia de gospodărire a apelor specifică valorile limită maxime ale standardelor de evacuarepentru familiile şi grupele de substanţe periculoase şi de substanţe prioritare/prioritarpericuloase, în concordanţă cu prevederile HG 1038/2010.

Programele de reducere sau de eliminare a poluării cu astfel de substanţe sunt incluse înprogramele de etapizare anexate autorizaţiei de gospodărire a apelor (conform Ordinului nr.799/2012 privind aprobarea Normativului de conținut al documentatiilor tehnice defundamentare necesare obținerii avizului de gospodărire a apelor și a autorizației de gospodărirea apelor și Ordinului nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii și a competențelor de emitere aavizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor ). Aceste programe includ măsuri aplicabile atâtpentru epurarea apelor uzate, cât şi pentru schimbările tehnologice în procesul de producţie învederea reducerii/eliminării evacuărilor, emisiilor, pierderilor de substanţe prioritare/prioritarepericuloase cât și substanţele periculoase (listele I şi II).

Pornind de la lista II de substanțe periculoase din Directiva 2006/11/CE și lista din anexaVIII a DCA, s-a stabilit la nivel național o listă a poluanților specifici, poluanți pentru care apois-a derivat standarde de calitate a mediului.

HG nr. 53/2009 pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subteraneîmpotriva poluării şi deteriorării prevede stabilirea măsurilor specifice necesare pentruprevenirea și controlul poluării apelor subterane, în vederea atingerii obiectivelor de protecție aapelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. e)—g) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările șicompletările ulterioare.

Întrucât, în cele mai multe cazuri, unităţile care evacuează substanţe chimice se află şi subincidenţa altor directive privind poluarea industrială (Directiva IED, Directiva SEVESO III,etc.), măsurile care se aplică se referă, în special, la implementarea celor mai bune tehnologii

disponibile (BAT). Astfel, programele de reducere/eliminare a poluării cu substanţe chimice suntincluse în măsurile prezentate detaliat în sub-capitolele 9.1, 9.5 şi Anexele 9.3, 9.8 şi 9.9. O altămăsură importantă este obligativitatea realizării auto-monitoringului apelor uzate epurateevacuate de către unităţile care evacuează astfel de substanţe, având în vedere substanţelespecifice tipului de activitate.

În prezentul capitol se abordează atât aspectele privind măsurile de bază, cât și măsurilesuplimentare, pentru limitarea/stoparea aportului de substanțe prioritare și poluanți specifici.

În spaţiul hidrografic Siret, la nivelul anului 2013 au fost inventariate un număr de 8unităţi industriale și agricole care intră sub incidenţa Directivei 2006/11/CE privind poluareacauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii şi Directivele“fiice” 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE şi 86/280/CEE, modificate prin88/347/CEE şi 90/415/CEE şi care pot afecta calitatea apelor de suprafaţă. Pentru toate cele 8surse punctuale/unităţi industriale și agricole nu sunt necesar a se aplica măsuri de bază, înderularea celui de-al doilea Plan de Management Bazinal, în vederea limitării/stopării aportuluide substanțe prioritare și poluanți specifici. Toate aceste unități au realizat programul măsurilorde bază aferent, în perioada primului Plan de management Bazinal. Monitorizarea evacuărilor seface în continuare și nu s-au semnalat depășiri ale concentrațiilor substanțelor periculoase înmediul acvatic. Aceeaşi abordare este prevăzută şi pentru sursele difuze de poluare.

Investiţiile în sectorul industrial au fost finantate, în special, din sursele proprii aleagenţilor economici.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret, nu sunt necesare aplicarea de măsuri de bazănecesare reducerii/eliminării de substanţe chimice. Nu sunt prevăzute costuri de investiții în acestsens. În 2015 apele de suprafață în spațiul hidrografic Siret ating starea chimică bună.

Nu sunt necesare, în mod implicit, identificarea și aplicarea măsurilor suplimentare pentrureducerea/eliminarea următoarelor categorii de substanțe prioritare/prioritare periculoase și depoluanți specifici.

9.8. MĂSURI PENTRU PREVENIREA ŞI REDUCEREA IMPACTULUIPOLUĂRILOR ACCIDENTALE

Măsurile pentru prevenirea şi reducerea impactului poluărilor accidentale se referă, înspecial, la implementarea planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale aleunităţilor potenţial poluatoare şi la implementarea sistemului de avertizare în cazul poluăriloraccidentale. Acestea au fost prezentate detaliat în cadrul primului Plan de management alspațiului hidrografic Siret .

La nivelul spațiului hidrografic Siret se elaborează și se actualizează ori de cite ori estenecesar, Planul de prevenire și combatere a poluărilor accidentale ale resurselor de apă înbazinul hidrografic Siret. Obiectivul planului este acela de a determina posibilii poluatori să sepregătească și să intervină operativ în punctele critice cu mijloace tehnice, umane și materialespecifice, să fie capabili să-și asigure automonitoringul calității apelor evacuate și săîmbunătățească eficiența sistemelor de combatere a poluării.

Fiecare folosință de apă care pot prezenta surse potențiale de poluări accidentale, selectatăde Administrația Bazinală de Apă Siret și Sistemele de Gospodărirea Apelor Suceava, Neamţ,Bacău şi Vrancea, elaborează Planul de prevenire și combatere a poluărilor accidentale.

Planurile de prevenire și combatere a poluărilor accidentale seîntocmesc în conformitate cuurmătoarele acte legislative- Ordinul M.A.I. nr. 192/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor

de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente laconstrucții hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă și poluări marine în zonacostieră

- Ordinul nr. 223/2006 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare asistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din românia – SAPA-ROM șia centrului international principal de alarmare în caz d epoluări accidentale pe Dunăre dinromânia – CIPA – ROM (pentru planurile elaborate la nivelul fiecărui bazin hidrografic)

- Ordinul comun M.A.I., MMGA nr. 638, 420/2005 pentru aprobarea regulamentului privindgestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase,accidente la construcții hidrotehnice și poluări accidentale

- Ordinul nr. 278/1997 privind metodologia cadru de elaborare a planurilor de prevenire șicomatere a poluărilor accidentale la folosințele de apă potential poluatoare (pentru planuriproprii ale utilizatorilor de apă potential poluatori)

La nivelul spațiului hidrografic Siret. au fost stabilite la nivelul anului 2013 planuri propriide prevenire şi combatere a poluărilor accidentale pentru 202 utilizatori de apă ce pot producepoluări accidentale.

1

9.9. MĂSURI PENTRU CORPURILE DE APĂ CARE RISCĂ SĂ NU ATINGĂOBIECTIVELE DE MEDIU. MĂSURI SUPLIMENTARE PENTRU ATINGEREAOBIECTIVELOR DE MEDIU. ANALIZA COST – EFICIENŢĂ

Pentru corpurile de apă care riscă să nu îndeplinească obiectivele de mediu în anul 2021 oetapă importantă, în procesul de planificare, este corelarea rezultatelor analizei presiune – impactcu rezultatele analizei economice a utilizării apei pe baza scenariilor de dezvoltare, în vedereastabilirii unui program de măsuri coerent şi integrat.

În capitolul 3.4. s-au analizat presiunile semnificative din spaţiul hidrografic Siret, iar încapitolul 3.6 s-a evaluat impactul asupra corpurilor de apă, rezultând corpurile de apă care riscăsă nu atingă obiectivele de mediu datorită poluării cu nutrienţi, substanţe organice șă substanţeprioritare, precum și presiunilor hidromorfologice.

În cazul în care prin implementarea măsurilor de bază nu se ating obiectivele de mediuale corpurilor de apă de suprafață și subterane, trebuie avută în vedere introducerea măsurilorsuplimentare. Se pot stabili și implementa ulterior, de asemenea, măsuri suplimentare pentrucreşterea gradului de protecţie sau îmbunătăţire ale apelor. Măsurile de bază pentru reducereapoluării cu nutrienţi, substanţe organice și substanţe prioritare au fost prezentate în sub-capitolele9.1, 9.5 şi 9.7.

Perioada de timp pentru implementarea măsurilor suplimentare pentru cel de-al doileaPlan de management bazinal este 2016-2020. La stabilirea măsurilor potenţiale suplimentare s-auavut în vedere atât măsurile suplimentare planificate în primul plan de management, dacăcorpurile s-au menținut la risc de neatingere a obiectivelor de mediu , cât și măsurile suplimentarenoi, stabilite în al doilea ciclu de planificare pentru corpurile de apă la risc de neatingere aobiectivelor de mediu.

Tipurile și costurile măsurilor suplimentare potențiale care se propun se stabilesc înfuncţie de categoriile de presiuni (aglomerări umane, activităţi industriale şi agricole, alterărihidromorfologice), în vederea reducerii efectelor acestora asupra ecosistemelor acvatice.

În această etapă s-au elaborat scenarii de prognoză a stării apelor pentru anul 2021, învederea stabilirii efectului măsurilor de bază ce se vor implementa, utilizând modelarea pentrunutrienți (azot, fosfor). Scenariul ce presupune aplicarea măsurilor suplimentare potențiale faţăde scenariul aplicării măsurilor de bază a fost abordat din punctul de vedere al atingerii limitelorclaselor aferente stării bune a corpurilor de apă, pentru parametrii din categoria nutrienţi.

În baza activităților menționate anterior, până la 22 decembrie 2015, se va elaboraProgramul de măsuri aferent spaţiului hidrografic Siret.

Măsuri necesare pentru reducerea efectului presiunilor hidromorfologiceAșa cum s-a arătat în Cap 3.4., “alterările semnificative” hidromorfologice sunt acele

presiuni exercitate de construcțiile și lucrările hidrotehnice, care fie singure, fie în combinație cualte presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor deapă de suprafață, în conformitate cu cerințele art. 4(1) al DCA.

În vederea elaborării draft-ului celui de al 2-lea Plan de Management al spațiului Siret,precum şi pentru corelarea cu cerințele Ghidului European de raportare a DCA 2016, estenecesară stabilirea măsurilor suplimentare potențiale pentru reducerea/îndepărtarea efectelorpresiunilor semnificative hidromorfologice.

În vederea reducerii efectelor presiunilor hidromorfologice asupra corpurilor de apă şiasupra mediului în general, există prevederi legislative în domeniul gospodăririi apelor,considerate măsuri de bază care se referă la:

2

- asigurarea debitului ecologic aval de lucrările hidrotehnice pentru menţinerea condiţiilor deviaţă ale ecosistemelor acvatice;

- asigurarea întreţinerii albiei cursului de apă pe toată zona amenajată, în aval de baraj și pezona de influenţă a acesteia;

- realizarea instalațiilor de măsurare a debitelor aval de captări şi a debitelor uzinate pentrumicrohidrocentrale;

- construirea de scări de peşti şi pasaje de trecere a ihtiofaunei pentru tipurile de lucrărihidrotehnice noi (baraje, stăvilare, praguri);

- controlul și inspecţia la utilizatorii de apă;

- alte măsuri de întreţinere şi operare prevăzute în regulamentele de exploatare care conduc laatingerea obiectivelor de mediu

Principalele măsurile suplimentare potențiale se referă la:- îmbunătăţirea conectivității longitudinale prin: realizarea de scări de pești /pasaje de trecere

pentru migraţia ihtiofaunei pentru lucrările hidrotehnice deja existente, îndepartareaobstacolelor;

- îmbunătăţirea condiţiilor hidromorfologice ale corpurilor de apă, inclusiv conectivitatealaterală: restaurarea cursurilor de apă, renaturări ale malurilor, crearea / restaurarea zonelorumede, reconectări ale cursului de apă la lunca inundabilă;

- măsuri de îmbunătățire a regimului hidrologic al corpurilor de apă;

- măsuri de retenţie naturală a apei – măsuri cu beneficiu multiplu;

- măsuri de prevenire sau control al impactului advers al activităţilor de piscicultura și alteactivități, în relaţie cu presiunile hidromorfologice semnificative identificate;

- măsuri de adaptare la schimbările climatice (pentru protejarea populației împotrivainundaţiilor, secetă);

- studii de prefezabilitate şi fezabilitate pentru realizarea măsurilor mai sus menţionate;- studii de cercetare pentru îmbunătăţirea cunoştințelor în vederea reducerii incertitudinilor

Odată cu creşterea confidenţei în evaluarea stării/potenţialului ecologic şi obținerea unorrezultate preliminare a studiilor de cercetare, fezabilitate şi a studiilor pilot, s-a reanalizateficienţa măsurilor propuse/implementate şi s-au propus și alte măsuri care să asigure atingereaobiectivelor de mediu pentru corpurile de apă afectate de presiunile hidromorfologice.

În ceea ce privește măsurile suplimentare de tipul asigurării conectivității longitudinalea corpurilor de apă, în această etapă de elaborare a Planului de management bazinal s-a avut învedere, în general, o prioritizare a măsurilor care să asigure în primul rând conectivitatealongitudinală în cazul barărilor transversale existente, cu înălțimi mai mici de 15 m (consideratefezabile tehnic) pe cursurile de apă cu specii de peşti migratori. În cazul în care rezultateleactivităţilor de monitoring au evidenţiat prezenţa speciilor de peşti migratori, atât în amonte, câtşi în aval de barierele transversale (datorită existenţei speciilor migratoare pe afluenţi), s-aconsiderat că în această etapă nu este prioritară refacerea conectivităţii longitudinale. Deasemenea, tot pentru această etapă s-a analizat posibilitatea revizuirii acestui criteriu pentrubarajele cu înălţimi mai mari de 15 m, pe baza rezultatelor unor studii de cercetare; în acest sens,studiile privind propunerile de măsuri pentru acele baraje analizate/studiate cu o înălţimecuprinsă între 15 – 50 m din primul Plan de management bazinal, au fost deja realizate, urmândca pentru aceste situații în următoarea etapă să se realizeze studii de pre-fezabilitate tehnică și,dacă este cazul, studii de fezabilitate tehnică.

3

În perioada septembrie 2013 - septembrie 2014 s-a derulat proiectul româno-olandez“Possible solutions for fish migration at Iron Gates I and II” („Soluții posibile pentru migrareapeștilor la Porțile de Fier I și II”), promovat în cadrul programului „Partners for Water”.

Echipa proiectului a fost formată din experți ai ARCADIS (lider al consorțiului), LINKitconsult, Wanningen Water consult, Fish Flow Innovations și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea. În privinţa factorilor implicaţi în proiect se menționează şiimplicarea companiilor hidroenergetice din România şi Serbia, instituţiilor/autorităţilor dindomeniul gospodăririi apelor din cele două ţări, ai Comisiei Internaţionale pentru ProtecţiaFluviului Dunărea.

Se mentioneaza ca realizarea acestui studiu a reprezentat unul din obiectivele demanagement asociate problematicii alterărilor hidromorfologice la nivelul bazinului internaționalal districtului Dunării.

Proiectul a avut la bază rezultatele raportului preliminar realizat de FAO (OrganizațiaNațiunilor Unite pentru Alimentație si Agricultură) în anul 2011.

Scopul proiectului a fost de a furniza informații privind comportamentul sturionilor și aaltor specii de pești migratori aval Porțile de Fier II pe baza monitorizării în teren, precum șiasupra potențialelor soluții pentru migrarea ihtiofaunei prin sistemul Porțile de Fier.

În continuarea acestui proiect este necesară realizarea unui studiu de fezabilitate privindproblematica migrației sturionilor prin sistemul Porțile de Fier luându-se în considerareoportunitatea unei finanțări internaționale, datorită importanței studiului la scara districtuluiDunării.

Măsurile de renaturare a elementelor peisajului natural pentru îmbunătăţireaconectivităţii laterale sunt cele de tipul: restaurarea cursurilor de apă, crearea / restaurareazonelor umede, reconectări ale cursului de apă la lunca inundabilă, etc.

Prin realizarea măsurilor de renaturare a râurilor, prezentate anterior, ecosistemele acvaticeantropizate pot să evolueze de la starea actuală și să își atingă obiectivele de potenţial ecologicbun sau starea ecologică bună, funcţie de categoria corpului de apă.

În cazul în care nu s-a putut aprecia efectul măsurii asupra stării ecologice a apei sau a fostdificil de găsit o soluţie tehnică pentru o situaţie concretă, s-au propus studii de specialitate.

Având în vedere faptul că în cadrul Strategiei Comune de Implementare (CIS) pentruDirectiva Cadru Apa și ca răspuns la documentul Blueprint privind Planul pentru salvgardarearesurselor de apă din 2012, s-a dezvoltat un document de politică a CE pentru sprijinirea puneriiîn aplicare a măsurilor naturale de retenție a apei (NWRM) în Europa, în aceasta etapă s-aanalizat și posibilitatea propunerii unor astfel de masuri.

Datorită caracterului lor multi-funcțional, NWRM sunt măsuri relevante pentru atingereaobiectivelor de mediu într-o serie de politici europene, inclusiv politicile privind apele desuprafață, apele subterane și managementului zonelor costiere, conservarea naturii, agricultură,silvicultură, energie, gestionarea riscurilor în caz de dezastre, creșterea economică și adaptarea/atenuarea la efectele schimbărilor climatice.

Măsurile de retenție naturala a apei sunt măsuri multi-funcționale, care au drept scopprotejarea resurselor de apă, folosind mijloace și procese naturale (ex. refacerea ecosistemelor șimodificarea utilizării terenurilor). NWRM ofera multiple beneficii cum ar fi: reducerea risculuide producere a inundațiilor, îmbunătățirea calității apei , refacerea pânzei freatice șiîmbunătățirea habitatelor, reducerea eroziunii și a portului de nutrienți, etc.. Ca atare, ele potajuta la realizarea obiectivelor politicilor cheie ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva CadruApă 2000/60/CE, Directiva 2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscului la inundaţii,precum și a altor directive (ex. Natura 2000). Acest tip de infrastructură ecologică nu poate

4

înlocui în totalitate infrastructura gri (măsurile structurale, tehnice), dar, dacă este aplicată înmod corespunzător, poate reduce impactul negativ al acesteia.

NWRM pot contribui la consolidarea legaturii Directivei Cadru Apa (DCA) cu DirectivaInundații (FD) prin punerea în aplicare de măsuri care să atingă obiectivele ambelor directive șicare pot sprijini sprijini coordonarea între Planurile de management a bazinelor hidrografice și aPlanurilor de management al riscului de inundații.

În ceea ce privește stabilirea regimului hidrologic care să asigure satisfacereafolosințelor de apă și compatibilitatea cu cerințele ecologice, Institutul Naţional de Hidrologieşi Gospodărire a Apelor a elaborat instrucțiuni pentru calculul debitelor salubre și de servitute,care sunt aplictate în prezent în activitatea de reglementare din punct de vedere al gospodăririiapelor. Principiul fundamental care stă la baza elaborării calculului debitelor salubre și deservitute ale cursurilor de apă, este acela de a asigura debitele minime necesare pentru păstrareacondițiilor naturale de viață ale ecosistemelor acvatice, atât în regim natural de scurgere, cât și înregim modificat antropic.

Comparativ cu primul Plan de management bazinal, în care s-a considerat debitul ecologicca fiind minimul dintre Q95% (unde Q95% este debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de95 %.) și 10% Q (debitul mediu multianual), în etapa actuală a fost necesar să se țină cont denecesitatea reglementării acestor debite conform noilor cerințe europene. Astfel, conforminstrucțiunilor mai sus menționate, pentru caracterizarea scurgerii minime a unui curs de apă sefolosește debitul cu probabilitatea de 95% (Q95% ), definit ca fiind debitul cursului de apă careeste depășit 95% din timp, determinat pe baza șirurilor de debite medii zilnice existente însecțiunea de calcul. Debitul mediu zilnic din curba de durată a debitelor medii zilnice,corespunzător probabilității de 95% (Q95% ), se adoptă ca valoare a debitului salubru în secțiuneaanalizată, considerat ca debit minim, necesar pentru asigurarea condițiilor de viață aleecosistemelor acvatice existente și trebuie să respecte condiţiile din actele de reglementareprivind gospodărirea apelor.

Totodată, la nivel european s-a aprobat „Ghidul pentru stabilirea debitului ecologic /Guidance on Ecological Flows – Eflows” considerat un instrument conceptual care defineștedebitul ecologic pentru corpurile de apă naturale și conține recomandări pentru abordarea acesteiproblematici, precum și numeroase studii de caz. În acest context, în cadrul Institutului Naţionalde Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, se desfășoară activități de cercetare pentru realizarea„Metodologiei pentru stabilirea debitului de protecţie a ecosistemului acvatic („ecologic”) învederea atingerii obiectivelor de mediu prevăzute de Directiva Cadru a Apei 2000/60/EC, careva îmbunătăți corelarea între aspectele cantitative şi elementele biologice.

În spațiului hidrografic Siret nu au fost propuse măsuri suplimentare pentrureducerea efectelor presiunilor hidromorfologice semnificative).

În cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM), în perioada de programare2014-2020 se va asigura finanțarea din fonduri europene a proiectelor pentru implememntareamăsurilor privind reducerea efectelor presiunilor hidromorfologice asupra ecosistemeloracvatice. Proiectele prioritare pentru finanțare vor fi stabilite ulterior, după aprobarea finală aPOIM de către Comisia Europeană.

Măsuri suplimentare pentru reducerea poluării cu substanţe organice, nutrienţi şisubstanţe prioritare în vederea atingerea stării bune a apelor

Măsurile suplimentare sunt aplicabile corpurilor de apă care riscă să nu atingă obiectivelede mediu, respectiv corpurile de apă stabilite în capitolul 3.6, având în vedere presiunile

5

punctiforme şi difuze aparţinând activităţilor industriale şi agricole, aglomerărilor umane, dar şialtor surse.

Combinaţia optimă de măsuri de bază şi măsuri suplimentare stabilită pe baza aplicăriianalizelor cost-eficienţă şi cost-beneficiu conduce la stabilirea unui program de măsuri care săasigure atingerea obiectivelor de mediu.

Pentru a realiza o prognoză a calităţii apelor la nivel de bazin/spaţiu hidrografic în anul2021, s-a utilizat modelarea matematică cu ajutorul modelui de calitate a apei WaQ, care s-aaplicat pentru toate corpurile de apă la nivel de sub-bazine. Prezentarea detaliată a modelului seregăsește în cadrul primului Plan de management al spațiului hidrografic Siret.

De asemenea, în același plan, au fost descrise categoriile de măsuri suplimentare şiestimările de costuri unitare specifice pentru evaluarea cheltuielilor de investiţii şi operare amăsurilor suplimentare pentru diminuarea efectelor presiunilor din activităţile umane în vedereaîmbunătăţirii stării apelor.

Măsurile suplimentare potenţiale pentru reducerea efectelor aglomerărilor umane sereferă la acele măsuri adiționale faţă de prevederile Directivei 91/271/CEE privind epurareaapelor uzate urbane, de tipul: măsuri de realizare/modernizare a staţiilor de epurare pentru carese aplică limite mai stringente la evacuarea în corpurile de apă, realizarea sistemelor centralizatede colectare si epurare pentru aglomerarile umane mai mici de 2.000 l.e. Aceste măsuri fie aufost prevăzute să se realizeze în primul Plan de management al bazinelor/spațiilor hidrografice,fie sunt măsuri noi rezultate în urma revizuirii Master Planurilor Judeţene.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret nu sunt necesare măsuri suplimentare potențialepentru aglomerările umane în vederea atingerii obiectivelor corpurilor de apă

Măsurile suplimentare potenţiale pentru reducerea efectelor activităţilor industrialese referă la:

- măsuri adiționale față măsurile de bază pentru implementarea cerințelor Directiveloreuropene (ex. Directiva IED), care pot fi de tipul măsurilor pentru asigurarea limitelor maistringente la evacuarea în resursele de apă;

- măsuri suplimentare restante din primul Plan de management al bazinelor/spațiilorhidrografice care trebuiau să se realizeze până în anul 2020.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret nu sunt necesare măsuri suplimentare potențialepentru activitățile industriale în vederea atingerii obiectivelor corpurilor de apă .

La nivelul bazinelor/spațiilor hidrografice sunt necesare măsuri potențiale suplimentarepentru reducerea poluării generate de activitățile agricole (ferme zootehnice - poluarepunctiformă, măsuri pentru reducerea poluarii adresate poluării difuze generate de fermezootehnice, vegetale și asupra terenurilor agricole), în vederea atingerii obiectivelorcorpurilor de apă. Măsurile propuse sunt altele decât măsurile de bază pentru punerea în aplicarea Directivelor europene, în principal Directiva Consiliului 91/676/EEC privind Protecţia apelorîmpotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, Directiva 91/414/CEE privind introducerea pepiață a produselor fitosanitare și Directiva 2009/128/CE de stabilire a unui cadru de acțiunecomunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor).

Măsurile suplimentare potențiale pentru activităţile agricole se referă la: reducereaeroziunii solului, aplicarea practicilor de cultivare pentru reducerea utilizării/poluării cu produsefitosanitare, protejarea corpurilor de apă împotriva poluării cu pesticide, aplicarea codului debune condiţii agricole şi de mediu şi a altor coduri de bună practică în ferme, etc., consultanță/instruiri pentru fermieri, conversia terenurilor arabile în păşuni, realizarea şi menţinerea zonelor

6

tampon de-a lungul apelor la o distanță mai mare decât cea prevăzută în Codul de Bune PracticiAgricole, reducerea utilizării fertilizanţilor şi a pesticidelor, aplicarea agriculturii organice,precum și aplicarea oricăror măsuri specifice diferite de cele de bază pentru protejareasuplimentară a corpurilor de apă.

Implementarea măsurilor necesare a fi luate de către fermieri pentru atingerea obiectivelorDCA pot fi finanţate prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) înconformitate cu prevederile Regulamentelor Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarerurală. Acest sprijin are la baza Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) careacoperă o perioada de 7 ani (2014 –2021) și care conţine axele şi măsurile propuse pentru fiecareaxă, precum şi un plan de finanţare.

În noul PNDR sunt disponibile mai multe posibilități de finanțare a măsurilor agricolepentru protejarea corpurilor de apă, prin intermediul domeniilor de intervenție, care pot sprijiniatingerea obiectivelor DCA. Măsurile contribuie la unul sau mai multe domenii de intervențieprincipale (sunt alocate direct fonduri) sau secundare (nu sunt alocate direct fonduri).

Pentru domeniul de intervenție 4B – Ameliorarea gestionarii apelor, inclusivgestionarea îngrasamintelor și a pesticidelor , care poate sprijini direct implementarea DCA, aufost alocate direct fonduri prin Masura 11 - Agricultura Ecologică. Contribuția publică totală pemasura 11 de 236,416,168 Euro. Evitarea utilizării pesticidelor şi gestionarea strictă a gunoiuluide grajd cât și practicarea agriculturii ecologice va conduce la scăderea poluării resurselor deapă. Totodată domeniul de intervenție 5A – Eficientizarea utilizării apei în agricultură, poatecontribui la atingerea obiectivelor DCA. Pentru domeniul 5A au fost alocate direct fonduri prinMasura 04 - Investiții în active fizice, prin finanțarea modernizarii infrastructurii secundare deirigații, cu alocare publică totală de 435.294.118 Euro. De asemenea, în cadrul Domeniului deintervenție 5A, prin Pachetul 5 – Adaptarea la efectele schimbărilor climatice și prin Măsura 10- Agro-mediu și clima, au fost alocate direct fonduri de 18.199.298 Euro.

De asemenea, sunt alocate direct fonduri pentru domeniile de intervenție 4B și 5A prinMăsurile 01- Transfer de cunoştinţe şi acţiuni de informare şi 02 - Servicii de consiliere.

Alte măsuri care pot conduce la îmbunătățirea stării apelor sunt Măsurile 10 - Agro-mediuși clima și 15 - Servicii de silvomediu.

Măsura 10 contribuie, în mod secundar (nu sunt alocate direct fonduri pentru Domeniul deintervenție 4B) la ameliorarea gestionării apelor, inclusiv gestionarea îngrășămintelor și apesticidelor, prin Pachetul 1 – pajişti cu înaltă valoare naturală, Pachetul 3 – pajişti importantepentru păsări, Pachetul 4 – culturi verzi, Pachetul 6 – pajişti importante pentru fluturi(Maculinea sp.), Pachetul 7 – terenuri arabile importante ca zone de hrănire pentru gâsca cu gâtroşu (Branta ruficollis).

Măsura 15 Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor contribuie înmod secundar (nu sunt allocate direct fonduri pentru Domeniul de intervenție 4B) laîmbunătățirea stării apelor.

De asemenea, în categoria instrumentelor de aplicare/sprijinire a programelor demăsuri, se propune modificarea legislației naționale în domeniul gospodăririi apelor, astfelîncât activitățile agricole – ferme vegetale să poată fi reglementate din punct de vedere algospodăririi apelor, în vederea asigurarii prevenirii poluarii si controlului emisiilor difuzede substanțe poluante (nitrați, pesticide), în special la nivelul resurselor de apă subterană.

La nivelul spaţiului hidrografic Siret nu sunt necesare măsuri / instrumente suplimentarepotențiale pentru activităţile agricole în vederea atingerii obiectivelor corpurilor de apă .

Potrivit cerinţelor articolului 14 al Directivei Cadru Apă, la stabilirea programului demăsuri trebuie asigurată informarea, consultarea şi implicarea activă a factorilor interesaţi înluarea deciziilor şi a factorilor interesaţi în domeniul gospodăririi apelor. În acest context,

7

stabilirea finală a programului de măsuri, respectiv adoptarea măsurilor suplimentare, se varealiza numai pe baza consultării şi implicării active a acestora. Varianta preliminară a Planuluide management al spațiului hidrografic Siret va fi disponibilă pentru consultare cel puțin 6 lunide la publicare (22 decembrie 2015). Detaliile privind procesul de consultare pentru elaborareaplanului de management se regăsesc în capitolul 12.

Apele subterane

Din analiza presiunilor şi impactului asupra corpurilor de apă subterană a rezultat că,datorită condiţiilor naturale de curgere şi a încărcării istorice cu poluanţi, un corp de apăsubteran (ROSI05 – Câmpia Siretului inferior) din spațiul hidrografic Siret este la risc dea nu atinge starea chimică bună până în 2021. Pentru acesta sunt în derulare măsuri debază, nefiind necesare măsuri suplimentare de tipul: realizarea sistemelor de colectare și epurarepentru aglomerări umane (<2000 l.e.) , aplicarea agriculturii organice, etc.

Principiile și evaluarea surselor de poluare pentru apele de suprafață furnizează deasemenea, informații de fond relevante pentru apele subterane, datorită interconexiunii dintrecele două categorii de ape. Problemele importante identificate la nivelul apelor de suprafață,respectiv poluările cu nutrienți, cu substanțe organice și substanțe prioritare pot conduce, pe bazaacestor conexiuni, la poluări ale apelor subterane.

Astfel, măsurile de bază și cele suplimentare aplicate corpurilor de apă de suprafață auefecte și asupra apelor subterane.

Alte măsuri suplimentare necesare se referă la realizarea unor proiecte de cercetare princare să se evalueze natura şi cantitatea poluanţilor din sol şi subsol, precum şi mecanismele detransfer şi de degradare prin mediul subteran. Se vor realiza modele matematice prin care să seurmărească evoluţia în timp şi spaţiu a concentraţiei de poluant, estimându-se viteza dedegradare naturală a acestuia în apele subterane.

Rezultatele proiectelor de cercetare vor permite evaluarea timpului necesar pentruatingerea obiectivelor de mediu prin implementarea măsurilor de bază şi/sau posibilitateaaplicării unor măsuri suplimentare.

*

* *

În tabelul 9.5 se prezintă planificarea din perioadele 2016-2021 și 2022-2027 pentrucosturile totale ale măsurilor de bază pentru implementarea programului de măsuri înspațiului hidrografic Siret. Se observă că 91% din alocarea financiară totală a programului demăsuri revine măsurilor aplicate pentru aglomerările umane, respectiv finanţării măsurilor pentruasigurarea infrastructurii de apă potabilă și apă uzată.

Măsurile de bază stabilite în al doilea ciclu de planificare vor fi reanalizate, având învedere identificarea stadiului operaţional al acestora, îmbunătăţirea evaluării efectelor măsurilorasupra stării corpurilor de apă, precum şi pe baza dezvoltării de noi instrumente tehnice pentrumodelarea substanţelor organice şi a substanţelor prioritar prioritare. De asemenea, continuareaşi dezvoltarea activităţilor de monitoring integrat al calităţii apelor vor contribui la clarificareaaportului şi impactului surselor de poluare asupra stării corpurilor de apă.

8

Tabelul 9.5. Planificarea costurilor totale pentru implementarea programului de măsuri 2016-2027

în spaţiul hidrografic Siret

Categoria depresiune

Costul măsurilor de bază(milioane Euro)

Costul măsurilorsuplimentare

(milioane Euro)

Costul total al măsurilor(milioane Euro)

2016-2021 2022-2027 2016-2021 2022-2027 2016-2021 2022-2027

Aglomerări 1599,243 2012,011 1599,243 2012,011

Industrie 0 0 0 0

Agricultură 276,034 76 276,034 76

Hidromorfologie 0 0 0 0

Alte 0 0 0 0

Total 1875,277 2088,011 1875,277 2088,011

10. Excepții de la obiectivele de mediu

10.1. Analiza Cost Beneficiu. Analiza de Disproporționalitate

In aceasta etapă a elaborării draftului Planurilor de Management analiza dedisproportionalitate se axează pe măsurile suplimentare aferente corpurilor de apă , măsuriprioritizate prin analiza cost eficiență, și care fac subiectul unor potentiale exceptii legate deprelungirea termenelor. Analiza cost eficiență furnizează evaluarea costurilor din perspectivanivelului investitional si care furnizează o primă imagine din punct de vedere al evaluăriicosturilor disproportionate privite prin prisma disponibilității financiareAnaliza cost beneficiu reprezinta o analiza mai complexa necesitand in primul randidentificarea si cuantificarea beneficiilor, cat si stabilirea unei valori prag privind raportul costbeneficiu, de la care costurile devin disproportionate, analiza care va fi efectuata in faza deconsultare a publicului

10.2. Stabilirea excepţiilor de la obiectivele de mediu

10.2.1. Principii generale privind excepţiile de la obiectivele de mediu

În situaţiile în care nu este posibilă atingerea obiectivelor de mediu se pot aplicaexcepţii de la obiectivele de mediu în condiţiile prevăzute de Art. 4(4),(5), (6) şi (7) aleDirectivei Cadru Apă.

Excepţiile de la obiectivele de mediu sunt parte integrantă a obiectivelor demediu , actualizându-se o dată la 6 ani prin Planurile de Management.

Excepţiile de la obiectivele de mediu se clasifică în următoarele categorii (tipuri): 1.prelungirea termenului de atingere al “stării bune”, care poate fi maximum de

2 ori x 6 ani, adică starea bună trebuie atinsă cel mai târziu până în 2027 (art. 4(4); 2.atingerea unor “obiective de mediu mai puţin severe” în anumite condiţii (art. 4

(5); 3.deteriorarea temporară a stării corpurilor de apă în cazul existenţei unor cauze

naturale sau “forţă majoră” (art. 4 (6); 4.noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafaţă,

modificări ale nivelului apei corpurilor de apă subterană, sau deteriorarea stăriiunui corp de apă de suprafaţă (inclusiv de la starea foarte bună la starea bună)ca rezultat al noilor activităţi durabile umane de dezvoltare (art. 4(7).Tuturor categoriilor de excepţii identificate le sunt aplicabile două principii (Art. 4.

(8), (9)): excepţiile care se aplică unui corp de apă nu trebuie să excludă sau să

afecteze/compromită permanent atingerea obiectivelor de mediu în alte corpuri de apădin cadrul aceluiaşi district de bazin;

aplicarea excepţiilor să fie corelată/consistentă cu implementarea altor reglementărilegislative la nivel comunitar; cel puţin acelaşi grad de protecţie trebuind atins prinaplicarea excepţiilor ca şi cel asigurat de către legislaţia comunitară existentă.

Informaţii detaliate privind excepţiile de la obiectivele de mediu şi condiţiile de aplicare aleexcepţiilor la nivelul corpurilor de apă sunt prezentate în Anexa 10.1.Aşa cum s-a menţionat în Anexa 10.1. aplicarea excepţiilor se poate datora fezabilităţiitehnice, costurilor disproporţionate sau condiţiilor naturale.Analiza de disproportionalitate a costurilor se refera exclusiv la masurile suplimentare.Evaluarea costurilor disproportionate cuprinde 2 aspecte:

- beneficiul (de mediu si monetar) adus de masurile suplimentare .-disponibilitatea resurselor financiare privind aplicarea masurilor suplimentare

In aceasta etapa analiza de disproportionalitate se axează pe masurile suplimentare aferentecorpurilor de apa , masuri care fac subiectul unor potentiale exceptii legate de prelungireatermenelor.Analiza cost beneficiu reprezinta o analiza mai complexa necesitand in primul randidentificarea si cuantificarea beneficiilor, cat si stabilirea unei valori prag privind raportul costbeneficiu, de la care costurile devin disproportionate, analiza care va fi efectuata in faza deconsultare a publicului.Totodata datorita faptului ca pentru o serie de masuri, in acest moment nefiind identificatasursa de finantare, se impune ca acest aspect sa fie de asemenea analizat in faza de consultarea publicului. Astfel in aceasta fază justificarea excepţiilor va avea la bază criteriulsuportabilitatii financiare, mentionat de Ghidul CIS WATECO.In faza de consultare a publicului va fi realizată o analiză a posibelor surse de finantarepentru diferite categorii de masuri suplimentare, urmand ca acestea sa fie discutate cufactorii implicati in scopul definitivării analizei de disproporţionalitate.

10.2.2. Aplicarea excepţiilor la nivelul corpurilor de apă

10.2.2.1.Excepţii de la obiectivele de mediu pentru starea ecologică –ape de suprafaţă

În această etapă, din analiza actualizată a presiunilor şi a stării/impactului, coroboratăcu datele furnizate de analiza de risc actualizată, analiza cost-eficienţă a rezultat la nivelulspaţiului hidrografic Siret, un număr preliminar de 2 corpuri de apă „candidate” lapotenţiale excepţii ce nu pot atinge starea ecologică bună/potenţialul ecologic bun pânăîn 2021 (Figura 10.2.1, Anexa 7.1 (anexă ce va fi elaborată într-o etapă ulterioară) a Planuluide Management Bazinal)

Aplicarea potenţialelor excepţii de la obiectivele de mediu (sub Art. 4.4 şi Art.4.5 aleDCA) pentru 2corpuri de apă, ce reprezintă 0,5 % din totalul corpurilor de apă la nivelulspaţiului hidrografic Siret s-a realizat pentru:

1 corp de apă natural (corpuri de apă – râuri permanente). 1 corp puternic modificate

În spațiul hidrografic Siret nu s-au identificat corpuri de apă pentru care să sestabilească excepții de la obiectivele de mediu sub articolul 4.5 si 4.7.

Figura 10.2.1 Excepţii de la obiectivele de mediu aplicate corpurilor de apă desuprafaţă – stare ecologică

Din analiza efectuată au rezultat următoarele: excepţii de tipul 4.4. (prelungirea termenelor) care sunt aplicate la 2 corpuri de apă,

reprezentând 0,5% din numărul total al corpurilor de apă.

Figura. 10.2.2. Obiectivele de mediu atinse şi excepţii de la obiectivele de mediu aplicatecorpurilor de apă de suprafaţă - stare ecologică

Cauza principală de neatingere a obiectivelor de mediu pentru excepţiile de tipul4.4., este reprezentată de fezabilitatea tehnică. (Anexa 7.1.1 a Planului de ManagementBazinal).

Dintre cazurile de fezabilitate tehnică , majoritatea situaţiilor seexplică prin faptul că, calendarul de implementare al unor masuri de bază depașeșteorizontul de timp 2019-2020, atingerea obiectivelor de mediu urmând a se realizadupă 2021.

Comparativ cu primul Plan de Management se menţionează faptul că numărulcorpurilor de apă pentru care se aplică excepţii a scăzut semnificativ, urmând caobiectivele de mediu să fie atinse pentru toate corpurile de apă până în 2027.

10.2.2.2 Excepţii de la obiectivele de mediu pentru starea chimică –ape de suprafaţă

Din analiza reactualizată a presiunilor şi a stării/impactului, coroborată cu datelefurnizate de analiza de risc reactualizată şi de modelare, analiza cost-eficienţă şi cost-

0

50

100

150

200

250

300

350

400

Corpuri de apă care atingobiectivele de mediu în 2021









Corpuri de apă care atingobiectivele de mediu în 2021

Corpuri de apă cu excepțiiArt.4.4









beneficiu a rezultat, la nivelul s.h.Siret, corpurile de apa ating starea chimica buna pana in2021. (Figura 10..2.3).

Aplicarea potențialelor excepţii de la starea chimică bună pentru 362 corpuri de apă,ce reprezintă 100% din totalul corpurilor de apă de suprafață de la la nivelul s.h.Siret nu estenecesară în aceste condiții.

Comparativ cu primul Plan de Management se menționează faptul că numărulcorpurilor de apă de suprafață pentru care se aplică excepții de la starea chimică bună a scăzutsemnificativ, urmând ca starea chimică bună să fie atinsă pentru toate corpurile de apă desuprafață până în 2021.

Figura 10.2.3. Excepţii de la obiectivele de mediu pentru starea chimică - ape desuprafaţă

10.2.2.3. Excepţii de la obiectivele de mediu –ape subterane

Din totalul celor 6 corpuri de apă subterană din spatiul hidrografic Siret, unul singur(8%) nu atinge starea bună din punct de vedere calitativ până în anul 2021.În cazul acestui corp de apă subterană care prezintă riscul de neatingere a stării calitative bunese solicită excepţii de la atingerea obiectivelor de mediu conform art. 4(4) al Directivei Cadrua Apei, cu prelungirea termenului de atingere a acestora cu două cicluri de planificare (2027)(Figurile.10.2.4 şi 10.2.5). Elementul de calitate care face obiectul neatingerii obiectivelor demediu pentru acest corp de apa subterana, este amoniul.

Figura.10.2.4 Obiectivele de mediu atinse şi excepţii de la obiectivele de mediu aplicate

corpurilor de apă subterane din spatiul hidrografic Siret în anul 2021





83%

17%

obiectiv atins

excepții





obiectiv atins

excepții

Figura 10.2.5. Excepţii de la obiectivele de mediu aplicate corpurilor de apă subterană

la nivelul spațiului hidrografic Siret

11. ASPECTE CANTITATIVE ŞI SCHIMBĂRI CLIMATICE

Schimbările rapide din mediul înconjurător sunt cauzate de creşterea populaţiei globului, decreşterea ratei de consum a resurselor de către societatea umană şi de schimbări ale tehnologiilor şiale organizării politico-sociale. Cea mai importantă componentă a schimbărilor globale o reprezintămodificarea climei datorită efectului de seră, care va avea un impact important asupra mediului şiactivităţilor economico – sociale. Fenomenul de încălzire globală a condus la creșterea frecvențeievenimentelor extreme, alternanța rapidă între caniculă severă/secetă accentuată și precipitațiiabundente/inundații fiind din ce în ce mai evidentă.

Potrivit Raportului privind starea mediului în România, variabilitatea climatică va aveaefecte directe asupra unor sectoare precum agricultura, silvicultura, gestionarea resurselor de apă, vaconduce la modificarea perioadelor de vegetaţie şi la deplasarea liniilor de demarcaţie dintre pădurişi pajişti, va determina creşterea frecvenţei şi intensităţii fenomenelor meteorologice extreme(furtuni, inundaţii, secete). Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextulglobal, ţinând seama de condiţiile regionale: creşterea temperaturii va fi mai pronunţată în timpulverii, în timp ce, în nord-vestul Europei creşterea cea mai pronunţată se aşteaptă în timpul iernii.Astfel, în România se aşteaptă o creştere a temperaturii medii anuale (Figura 11.1) faţă de perioada1980-1990, similară întregului spaţiu european, existând diferenţe mici între rezultatele modelelor,în ceea ce priveşte primele decenii ale secolului XXI, şi mai mari în ceea ce priveşte sfârşitulsecolului: între 0,5°C şi 1,5°C, pentru perioada 2020-2029; între 2,0°C şi 5,0°C, pentru 2090-2099, în funcţie de scenariu (exemplu: între 2,0°C şi 2,5°C în

cazul scenariului care prevede cea mai scăzută creştere a temperaturii medii globale şi între4,0°C şi 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronunţată creştere a temperaturii).

Sub aspectul regimului de precipitaţii, pentru perioada 1901-2010 analizele efectuate indicăexistenţa, în special după anul 1961, a unei tendinţe generale descrescătoare a cantităţilor anuale deprecipitaţii la nivelul întregii ţări şi în special o creştere accentuată a deficitului de precipitaţii înzonele situate în sudul şi estul României. Astfel, scenariile climatice rezultate în cadrul studiului decercetare realizat de Administraţia Naţională de Meteorologie se referă la creşteri ale temperaturilor,modificări ale modulelor de precipitaţii, evenimente extreme şi dezastre naturale legate de vreme.

11.1 Aspecte cantitative

În România, aspectele cantitative ale gestionării resurselor de apă sunt reglementate șiimplemntate prin:

Schema Directoare de Amenajare şi Management a Bazinului Hidrografic reprezintăinstrumentul de planificare în domeniul apelor.

Schema directoare integrează cele doua componente ale planificării şi managementului,respectiv Planul de management bazinal (gestionare calitativă a resurselor de apă) şi Planul deAmenajare a Bazinului Hidrografic (componenta de gestionare cantitativă a resurselor de apă)Planul de Amenajare se află în curs de aprobare prin Hotărâre de Guvern, după ce a parcursprocedura SEA.

Figura 11.1 Creşterea temperaturii medii multianuale (0C) în intervalul 2001-2030,comparativ cu intervalul de referinţă 1961-1990.

Figura 11.2 Diferenţa dintre cantitatea medie multianuală de precipitaţii (în %)în intervalul 2001-2030 şi normala climatologică standard (1961-1990)

Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic are ca scop fundamentarea măsurilor, acţiunilor,soluţiilor şi lucrărilor pentru:- realizarea şi menţinerea echilibrului dintre cerinţele de apă ale folosinţelor şi disponibilul de apă

la surse;

- diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vieţii, bunurilor şi activităţilorumane (inundaţii, exces de umiditate, secetă, eroziunea solului);

- utilizarea potenţialului apelor (producerea de energie hidromecanică şi hidroelectrică, navigaţie,extragerea de materiale de construcţii, acvacultură, turism, agrement, peisagistică, etc.);

- determinarea cerinţelor de mediu privind resursele de apă.

Protejarea populației împotriva inundațiilorÎn vederea stabilirii acţiunilor concrete pentru implementarea Directivei 60/2007 privind

evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii, s-a elaborat Strategia naţională de management alriscului la inundaţii pe termen mediu si lung, aprobată prin HG nr. 846/2010, care a parcursprocedura SEA. Strategia are ca obiectiv principal prevenirea şi reducerea consecinţelor inundaţiilorasupra vieţii şi sănătăţii oamenilor, activităţilor socio-economice şi a mediului. Pe baza StrategieiNaționale de Management al Riscului la Inundații s -au elaborat Planurile pentru Prevenirea,Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor (PPPDEI), conform cerințelor Directivei 2007/60/CE(Directiva Inundații), în scopul reducerii riscului de producere a dezastrelor naturale (inundaţii) cuefect asupra populației, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone, petermen mediu (2020). Pe baza acestora se vor actualiza / dezvolta Planurile de Amenajare alebazinelor hidrografice şi Planurile de Management al Riscului la Inundaţii.

Seceta. Fenomene de aridizare/deşertificareAvând în vedere problemele relevante la nivel european privind seceta și deficitul de apă, în

cadrul Raportului tehnic al Comisiei Europene privind dezvoltarea, implementarea și integrareaaspectelor privind seceta, referitoare la prima perioadă de planificare (2009-2015), se subliniază căintegrarea și corelarea managementului secetei cu Planurile de management ale bazinelor/spațiilorhidrografice rămâne limitată. Principalele probleme constau în punerea în aplicare a tuturorelementelor cheie legate de indicatori și praguri de instituire a secetei, cerințele ecosistemelor încondiții de secetă (conform cerințelor art. 4.6 DCA), evaluarea impactului prelevărilor de apă asuprastării apelor și analiza economică a utilizării apelor (conform cerințelor art. 5 DCA), stabilireapolitiilor de prețuri pentru stimularea utilizării eficiente a apei asociate cu lipsa apei și seceta(conform cerințelor art. 9 DCA).

În ceea ce priveşte fenomenul de secetă în condiții naturale, zonele expuse la secetă înRomânia sunt zona de sud a ţării și zona Dobrogei, cu risc accentuat față de fenomenul de secetă, șio parte din Podişul Central Moldovenesc (cu risc față de fenomenul de secetă). Riscul a fost stabilitpe baza cuantificării caracteristicilor secetei, frecvenţei, duratei, extinderea şi intensitatea secetelor(figura 11.3).

Figura 11.3 Zonele afectate de secetă de pe teritoriul România

În România, în cadrul Strategiei naţionale privind reducerea efectelor secetei, prevenireaşi combaterea degradării terenurilor şi deşertificării, pe termen scurt, mediu şi lung suntmenţionate măsuri care să permită gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de secetă hidrologică.

Scopul general al Strategiei este de a indica acţiunile de întreprins pe termen scurt, mediu şilung, pentru a reduce vulnerabilitatea comunităţilor locale, ecosistemelor naturale şi a activităţilorsocio-economice şi de a diminua efectele de ordin social, economic şi de mediu ale acestora. Pentruatingerea acestui deziderat major.

Gestionarea situațiilor de urgență generate de seceta hidrologică este stabilită prinRegulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomenepericuloase, accidente la construcții hidrotehnice și poluări acidentale , aprobat prin OrdinulComun nr.638/420/31.05.2005, care prevede întocmirea unor Rapoarte operative ce cuprind: zona încare s-a impus introducerea restricțiilor situația hidrometeorologică care a determinat introducerearestricțiilor, măsuri întreprinse pentru suplimentarea debitelor pe râuri din acumulările situate înzonă, programul de restricții, măsuri de raționalizare a flosinței apei și transmiterea de rapoarteoperative zilnice până la revenirea la situația normală.

De asemenea, în cadrul Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor deexploatare bazinale și a regulamentelor – cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulareși prizelor de alimentare cu apă, aprobate prin Ordinul nr.76/2006, sunt prevăzute măsuri operativecare sunt prevăzute în Regulamentele de exploatare ale barajelor şi lacurilor de acumulare la apemici.

Coordonarea implementării intervenției la nivel național în caz de secetă hidrologică seasigură de către Comitetul Ministerial pentru Situații de Urgență, care se întrunește ori de câte oriexistă avertizări privind situații deosebite.

Fiecare bazin/spațiu hidrografic întocmește “Planuri de restricţii şi folosire a apei înperioade deficitare“, cu termene și responsabilități, care se actualizează ori de câte ori este necesar.Planul de restricţii se elaborează conform Ordinului 9/2006 al Ministerului Mediului şi GospodăririiApelor pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea planurilor de restricţii şi folosire a apei înperioadele deficitare. Planul de restricţii cu aplicabilitate în perioada 2013-2017 are ca scopstabilirea restricţiilor temporare în folosirea apelor în situaţiile când din cauze obiective(secetă/calamităţi naturale) debitele de apă contractate nu pot fi asigurate tuturor folosinţelor.

11.2 Schimbări climatice

La nivelul bazinului Dunării, sub coordonarea Comisiei internaționale pentru Protecțiafluviului Dunărea (ICPDR), s-a elaborat în 2012 Strategia de Adaptarea la Schimbările Climaticepentru Bazinul Dunării, strategie bazată pe studiile și proiectele de schimbare cl imatică si care sereferă la condițiile cadru, scenarii ale schimbărilor climatice, impactul legat de apă, vulnerabilitateala schimbările climatice și posibile măsuri de adaptare. Impactul acestor schimbări climatice asupracorpurilor de apă constă în modificări sezoniere ale scurgerii, apariția situațiilor de debit scăzut și adeficitului de apă cu posibilitatea de a deveni mai severe, producerea de precipitatii mai abundenteși mai frecvente, atât la nivel local cât și regional, dar care să nu fie relevante pentru frecvența șimagnitudinea producerii de inundații și a schimbărilor privind schimbări asupra biodiversității șiecosistemelelor acvatice și terestre.

Strategia de Adaptarea la Schimbările Climatice pentru Bazinul Dunării are în vedere legăturaîntre Directiva Cadru Apă și Directiva Inundații, bazată pe o înțelegere și o bază de cunoștințecomună privind luarea deciziilor în context transfrontalier, aplicarea principiului subsidiaritățiipentru abordarea aspectelor relevante (la nivel de bazin, sub-bazin, la nivel național), orizontul detimp analizat și abordarea altor evoluții socio-economice care ar putea avea un impact și mai maredecât cel al schimbărilor climatice în sine.

Ținând cont că fenomenul schimbărilor climatice reprezintă un proces cu caracter global cucare se confruntă omenirea în acest secol din punct de vedere al protecţiei mediului înconjurător,Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a elaborat Strategia Națională a României privindschimbările climatice, 2013-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.529/2013.

Strategia naţională privind schimbările climatice 2013-2020 abordează problematicaschimbărilor climatice în două moduri distincte: procesul de reducere a emisiilor de gaze cu efect deseră în vederea atingerii obiectivelor naţionale asumate, şi adaptarea la efectele schimbărilorclimatice, ţinând cont de politica Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice şi dedocumentele relevante elaborate la nivel european precum şi de experienţa şi cunoştinţele dobânditeîn cadrul unor acţiuni de colaborare cu parteneri din străinătate şi instituţii internaţionale deprestigiu.

Componenta de adaptare la efectele schimbărilor climatice 2013-2020 are ca scop creareaunui cadru general de acţiune şi trasarea liniilor directoare care să permită fiecărui sector (fiecăreiinstituţii responsabile la nivel sectorial) să elaboreze un plan propriu de acţiune în conformitate cuprincipiile strategice naţionale. Obiectivul este de a creşte capacitatea României de a se adapta laefectele reale sau potenţiale ale schimbărilor climatice, prin stabilirea direcţiilor strategice la nivelnaţional care pot ghida dezvoltarea politicii la nivel sectorial, întreprinderea unor acţiuni şidezvoltarea capacităţilor necesare pentru actualizarea periodică a acestora. Acţiunile susţinute deaceastă componentă sunt următoarele: monitorizarea activă a impactului schimbărilor climatice,precum şi a vulnerabilităţii sociale şi economice associate, integrarea măsurilor de adaptare la

efectele schimbărilor climatice în strategiile de dezvoltare şi politicile la nivel sectorial, precum şiarmonizarea acestor măsuri între ele, identificarea măsurilor urgente de adaptare la efecteleschimbărilor climatice în sectoarele socioeconomic critice.

În cadrul programului de măsuri al proiectului Planului de management, măsurile propusepentru cel de-al doilea ciclu de planificare au avut în vedere atât recomandările din strategiile șiplanurile de acțiune în domeniul schimbărilor climatice, cât și aspectele specific e ale fiecăruibazin/spațiu hidrografic. Astfel, s-au luat în considerare următoarele:

Măsuri privind atenuarea și adaptarea la schimbările climatice

În procesul de planificare a măsurilor de adaptare, impactul schimbărilor climatice asupraresurselor de apă trebuie considerat împreună cu impactul generat de alte presiuni. Ca urmare,măsurile de adaptare la schimbările climatice trebuie să se stabilească și să se planifice în acestcontext.

În concordanță cu proiectul Planului de Management al Districtului Internațional alDunării, măsurile propuse în programul de măsuri al Planului de Management au fost corelate cuimpactul schimbărilor climatice. Deși asumările privind schimbările climatice au un anumit grad deincertitudine, măsurile de adaptare propuse trebuie să se axeze cu prioritate asupra măsurilor cubeneficiu multiplu pentru implementarea cerințelor directivelor europene în domeniul apei (win-win), măsurilor no-regret și low-regret care sunt suficient de flexibile pentru condiții variate(inundații, secetă, biodiversitate).

Referitor la aspectele cantitative, programul de măsuri include măsuri pentru atingerea șimenținerea stării cantitative bune a corpurilor de apă subterană, prin asigurarea unui managementechilibrat al prelevărilor și reîncărcării acviferelor, în vederea asigurării unui management durabil carăspuns la schimbările climatice.

Măsurile hidromorfologice de tipul scărilor de pești /pasaje de trecere pentru migraţiaihtiofaunei sau reconectări ale zonelor umede și ale cursurilor de apă la lunca inundabilă crescreziliența ecosistemelor. Referitor la beneficiul multiplu al acestor măsuri, în term en de creștere acapacității de retenție a apei și prin urmare atenuarea inundațiilor, acestea conduc la soluțiipotențiale (win-win, NWRM) pentru implementarea cerințelor Directivei Cadru Apă și DirectiveiInundații.

În general, datorită efectelor schimbărilor climatice asupra multiplelor sectoare care aulegătură cu apa, este necesar să se clarifice impactul schimbărilor climatice asupra sectoarelor și săse integreze cunoștințele despre corelarea intersectorială, de exemplu între managementul riscului lainundații, navigația pe râurile interioare, proucerea energiei hidroelectrice sau agricultura.

În cadrul programului de măsuri prezentat la cap. 9, au fost planificate măsuri care au ținutcont de aspectele menționate anterior.

În vederea stabilirii unor măsuri privind adaptarea la schimbările climatice s-au realizaturmătoarele acţiuni importante referitoare la adaptarea managementului apelor la schimbărileclimatice:

Dezvoltarea stragiilor și planurilor de acțiuneÎn cadrul Strategiei Naționale a României privind Schimbările Climatice (2013-2020) au fost

stabilite pentru domeniul apă următoarele acţiuni de adaptare la nivel naţional , regional și local, cureferire la:

acţiuni de adaptare la nivel local- evaluarea legislaţiei în vederea diminuării riscului expunerii la efectele schimbărilor climatice- dezvoltarea programelor integrate în vederea reducerii alterării și influenței antropice asupra

geomorfologiei bazinelor hidrografice, conservarea regimului natural de curgere și păstrareabiodiversității, conservarea și restaurarea zonelor naturale de pe sectoarele identificate cu riscla inundații;

- măsuri pentru creșterea capacităţii de regularizare multianuală a debitelor;- încurajarea investițiilor în infrastructura bazinelor hidrografice;- sprijin acordat acțiunilor de creștere a eficienței utilizării apei în sectorul agricol și a măsurilor

tehnologice în vederea adaptării culturilor pentru a deveni mai rezistente la secetă și lacantități reduse de apă;

- promovarea managementului de utilizare a terenurilor;- promovarea sistemului informațional integrat cu privire la adaptarea la schimbările climatice;- susținerea măsurilor în vederea extinderii fondului forestier naţional (inclusiv prin perdele

forestiere);- promovarea unor tehnologii prietenoase cu mediu în activităţile forestiere.

• acţiuni de adaptare la nivel local şi regional:- utilizarea în agricultură a unor specii rezistente la secete intense şi persistente, având însă în

vedere şi riscul asupra biodiversităţii;- împădurirea versanţilor cu risc de propagare a viiturilor;- redimensionarea canalizărilor în aglomerările urbane;- reducerea pierderilor în reţele de distribuţie a apei (de la 50% în prezent la 20% în 2025);

- reevaluarea resurselor de apă la nivelul bazinelor şi sub-bazinelor hidrografice în condiţiile- schimbărilor climatice;- planificarea acţiunilor pe plan local şi regional pentru a putea face faţă perioadelor cu valuri de

căldură.Totodată proiectul “Programul privind schimbările climatice și o creștere economică

verde, cu emisii reduse de carbon” pe care Guvernul României, prin Ministerul Mediului șiSchimbărilor Climatice, îl derulează cu Banca Mondială (proiect susținut de Programul OperaționalAsistență Tehnică, 2007 – 2013), vizează dezvoltarea obiectivelor din domeniul schimbărilorclimatice, cu referire la toate sectoarele asupra cărora s-a constatat un impact al schimbărilorclimatice (apă, biodiversitate, agricultură, pescuit, transport, dezvoltare regionala, energie, etc.).Acţiunile prioritare recomandate în cadrul proiectului sunt prezentate în contextul analizării posibileisusțineri financiare din cadrul programelor operaţionale finanţate prin Fondurile Structurale şi deInvestiţii Europene (FSIE) în orizontul de planificare 2014-2020.

În Raportul de evaluare rapidă a impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apădin România, s-a realizat o analiza dintr-o perspectivă integrată multi-sectorială şi s-au recomandatacţiuni prioritare pentru abordarea riscurilor şi a oportunităţilor identificate. Această analiză sebazează pe informaţiile disponibile privind situaţia curentă a sectorului resurselor de apă dinRomânia şi cunoştinţele existente privind impactul anticipat al schimbărilor climatice în acest sector.De asemenea, analiza a fost dezvoltată din perspectiva gestionării integrate a resurselor de apă,

incluzând astfel toate sectoarele legate de apă, respectiv aprovizionarea cu apă şi canalizare,aprovizionarea cu apă industrială, agricultură, producerea energiei, mediu şi gestionarea dezastrelor.

Astfel, principalele acţiunile recomandate pentru îmbunătăţirea rezistenţei la schimbărileclimatice în sectoarele legate de apă, prin finanţarea propusă şi sprijinul din cadrul PO FSIE (2014-2020), precum și orizontul temporal pentru aceste acţiuni se referă la:

- continuarea evaluărilor cantitative ale impactului schimbărilor climatice asupra hidrologiei,pentru estimarea viitoarei disponibilităţi a apei şi a necesarului în cadrul scenariilor de schimbareclimatică; acest exerciţiu trebuie să fie finalizat pentru toate bazinele din România (4 sunt dejarealizate;

- desfăşurarea evaluărilor cantitative pentru necesarul de apă al diferiților utilizatori care ar trebuisă fie introduşi în procesul de elaborare al planurilor de management ale bazinelor/spațiilorhidrografice;

- implementarea proiectelor pilot privind modelele adecvate cu beneficii conexe de managemental resurselor naturale, în exploatarea pădurilor şi fermelor piscicole din zonele umede, prin careecosistemele susţin condiţiile de viaţă locale, oferind în acelaşi timp un serviciu de mediuvaloros;

- realizarea evaluărilor cantitative ale fiabilităţii ofertei şi cererii de apă pentru toate utilităţile deaprovizionare cu apă şi canalizare din România, luând în calcul impactul aşteptat al diferitelorscenarii de schimbare climatică;

- sprijinirea investiţiilor în utilităţi îndreptate spre reducerea pierderilor în sistem în reţelele dedistribuţie a apei (estimate în prezent la cca. 50 %);

- stabilirea cerinţelor pentru protecţia surselor critice de aprovizionare cu apă (lacuri de acumularesau straturi acvifere) în locurile cu deficit de apă;

- limitarea folosirii apei subterane pentru aprovizionarea cu apă pentru consumul casnic, în zoneleîn care supra-captarea apei subterane duce la secarea la un nivel ridicat a stratului acvifer;

- realizarea unei analize pentru a evalua nivelurile specifice şi tipurile de agricultură irigată carepot fi compatibile cu fiecare bazin/spațiu hidrografic, luând în calcul impactul schimbărilorclimatice; refolosirea apei uzate în irigaţii ar trebui să fie încurajată, în special în bazinele cudeficit de apă;

- actualizarea analizei pericolelor şi a riscurilor de inundaţii prin folosirea unei abordări GIS cu orezoluţie mai mare; trecerea pe plan naţional la nivelul 1 % (1 inundaţie la 100 de ani) pentruzonele locuite şi luarea în calcul a schimbărilor climatice previzionate;

- realizarea infrastructurii de gestionare a inundaţiilor; deoarece valoarea costurilor de investiţiipotenţiale este foarte mare (estimată la cca. 17 miliarde Euro), prioritatea investiţiilor ar trebui săfie stabilită în baza cartografierii actualizate a pericolelor/riscurilor de inundaţii şi luarea încalcul a impactului schimbărilor climatice;

- stabilirea reglementărilor de a introduce formal evaluările riscurilor de inundaţii în procesele dedezvoltare regională şi urbanism general;

- realizarea împăduririi în regiunile montane predispuse inundaţiei şi eroziunii;- consolidarea capacităţii de planificare la nivel local pentru evenimente episodice precum valurile

de căldură.

O parte dintre aceste acțiuni recomandate în cadrul proiectul au fost demarate deja și incluseîntr-un anumit stadiu în procesul de elaborare a planurilor de management ale bazinelor/spațiilorhidrografice pentru cel de-al doilea ciclu de planificare, urmând ca în perioada următoare deplanificare să fie dezvoltate și integrate, în funcție de nivelul de prioritate și disponibilitateainformațiilor.

Dezvoltarea cercetării ştiinţifice pentru studiul vulnerabilităţii sistemelor de gospodărireaapelor la schimbările climatice probabile, atât a componentelor structurale cât şi cele nestructurale ,şi pentru adaptarea graficelor dispecer şi a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare laregimul hidrologic modificat şi la noile cerinţe de apă, care ţin seama de schimbările de ordinclimatic.

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor a iniţiat în anul 2011 proiectul cutema „Impactul modificărilor climatice şi a Directivei Cadru Apă asupra costurilor şi resurselor deapă din sudul României”, care se va derula până la sfârşitul anului 2014.Studiul îşi propuneidentificarea spaţială unitară a corpurilor de apă de suprafaţă şi subterane din partea sudică aRomâniei, astfel încât să ofere suficiente date concrete ce vor fi utile pentru luarea deciziilormanageriale, cu următoarele obiective principale:- evaluarea consumurilor de apă pentru exploataţiile agricole în diferite scenarii de modificare a

condiţiilor climatice regionale;- simularea restricţiilor de consum în diferite scenarii de modificare a condiţiilor climatice

regionale;- evaluarea costurilor consumului de apă în funcţie de sursa de provenienţă în condiţiile diferitelor

scenarii de modificare a condiţiilor climatice regionale.De asemenea, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor dezvoltă, începând cu

anul 2011, studii privind evaluarea resursei de apă la nivelul bazinelor hidrografice și estimareaacestora la orizontul de timp 2020 si 2050, ținând seama de influența schimbărilor climatice și studiiprivind extremele hidrologice și impactul schimbărilor climatice. Acestea sunt orientate în principalspre:- evaluarea resurselor de apă la nivelul corpurilor de apă subterane;- identificarea tendinţei şi variabilităţii scurgerii maxime datorate schimbărilor climatice;- estimarea impactului schimbărilor climatice asupra regimului debitelor maxime în bazinele

hidrografice;- estimarea impactului schimbărilor climatice asupra regimului scurgerii pe raurile din Romania;- indici pentru identificarea perioadelor secetoase şi regionalizarea acestora pe areale din

România. Studiu de caz – spaţiul hidrografic pilot afectat de secetă în 2011;- caracteristici ale variabilitatii spatio-temporale ale regimului de scurgere al apelor de suprafaţă şi

subterane;- estimarea caracteristicilor scurgerii apei în condiții de secetă. Indici ai scurgerii minime;- impactul sistemului de desecare asupra corpurilor de apă de suprafață și subterane.

Dezvoltarea şi regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare şi epurarea apelor uzate

În România, din punct de vedere al asigurării populaţiei cu servicii de apă, gradul de conectarea populaţiei la sistemele centralizate de alimentare cu apă potabilă era în anul 2013 de 62,88%, iargradul de conectare la sistemele de canalizare şi staţiile de epurare de 49,08% şi respectiv 46,89%.Sunt încă procente relativ reduse, însă, România şi-a propus un program ambiţios care prevede ca,

până în anul 2018 localităţile cu mai mult de 2000 de locuitori echivalenţi să fie racordate la sistemeregionale de alimentare cu apă, canalizare şi epurare.

Totodată sunt necesare măsuri pentru asigurarea alimentării cu apă a populaţiei şi agenţiloreconomici pe timp de secetă şi inundaţii. Prin elaborarea și finalizarea studiilor privind evaluarearesursei de apă la nivelul bazinelor/spațiilor hidrografice si estimarea acestora la orizontul de timp2020 și 2050, ținând seama de influența schimbărilor climatice, se vor actualiza scenariile deevoluţie a cerinţelor de apă ale folosinţelor, în vederea fundamentării acţiunilor şi măsurilornecesare atingerii obiectivelor gestionării durabile a resurselor de apă ale bazinelor hidrografice .

Creşterea colaborării internaţionale în domeniul apelor în vederea realizării de acţiunicomune pentru reducerea efectelor negative ale apelor – inundaţii, secete, poluări accidentale, etc. -efecte ce sunt accentuate de schimbările de ordin climatic şi de impactul activităţilor umane asupraresurselor de apă.

Directiva Cadru Apă 2000/60/CE şi Directiva privind evaluarea şi managementul riscului lainundaţii (2007/60/CE) vor asigura cadrul necesar pentru acţiuni şi măsuri pentru protecţiaresurselor de apă şi pentru diminuarea efectelor negative ale apelor, la nivel de bazine hidrografice.Totodată, aceste Directive europene deschid posibilitatea împărţirii responsabilităţilor întrestatele din acelaşi bazin hidrografic, pentru managementul apelor, în vederea diminuării efectelortransfrontaliere.

România, alături de alte state dunărene colaborează la elaborarea Planului de management alDistrictului Internațional al Dunării, sub coordonarea Comisiei Internaţionale de Protecţie aFluviului Dunărea, în vederea atingerii stării bune a apelor în bazinul Dunării.

12. INFORMAREA, CONSULTAREA ŞI PARTICIPAREA PUBLICULUI

12.1 Cadrul operaţional de informare şi consultare a publicului

În România, cadrul legal privind procesul de informare, consultare şi participare apublicului în conformitate cu Art.14 al Directivei Cadru Apă, este asigurat prin: Legea Apeinr.107/1996 cu completările şi modificările ulterioare; Hotărârea de Guvern Nr.270/2012 privindaprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comitetelor de bazin; OrdinulMinistrului 1012/2005 privind procedurile pentru accesul publicului la informaţii în domeniulmanagementului apelor; Ordinul Ministrului 1044/2005 privind proceduri privind consultareautilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor.

Obiectivul principal al activităţii de participare şi consultare a publicului este de aîmbunătăţi procesul de luare a deciziilor, prin aplicarea unei proceduri eficiente de cooperare.

Participarea publicului este definită, în general, ca implicarea publicului la luareadeciziilor în procesul de planificare. În acest sens informarea publicului este foarte importantă.

Consultarea publicului constitue o formă mai susţinută de asociere a publicului fiindvorba de un schimb interactiv de informaţii, prin organizarea unor grupuri consultative, interviurişi dezbateri publice cu participarea mass-media.

Participarea activă a parţilor interesate este o formă de implicare mult mai intensă şi nuse referă la public, ci la persoane organizate în diferite grupuri ţintă care participă activ larealizarea documentelor Directivei Cadru Apă pe tot parcursul implementării acesteia (Comitetde Bazin, ONG-uri, instituţii publice, autorităţi locale administrative, asociaţii profesionale,unitaţi economice, etc).

Activitatea privind participarea şi consultarea publicului a avut la baza Instructiunilemetodologice elaborate la nivel naţional prin adaptarea Ghidului “Participarea Publicului”realizat în cadrul Strategiei Comune de Implementare a DCA şi a Strategiei privind participareapublicului pentru Districtul Hidrografic al Dunării, strategie aprobată de ICPDR în iunie 2003.

Strategia se bazează pe calendarul şi activităţile de implementare ale Directivei Cadru Apăşi elaborează un cadru coerent cu legături la nivel naţional.

Principala unitate pentru consultarea şi informarea publicului la nivelul spaţiuluihidrografic Siret este reprezentată prin Comitetul de Bazin creat pe baza HG Nr. 270/2012.Comitetul de Bazin asigură participarea publicului la luarea deciziilor din domeniul apei şi a fostcreat din necesitatea constituirii unor mecanisme de consultare la toate nivelurile:

Colectivităţile locale; Utilizatorii din bazinul hidrografic; Beneficiarii serviciilor de gospodărirea apelor.Obiectivele fundamentale care au stat la baza creării acestor structuri au fost: colaborarea

eficientă a organismelor teritoriale de gospodărirea apelor cu organele administraţiei publicelocale şi menţinerea echilibrului între conservarea şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă.Câteva din atribuţiile Comitetelor de Bazin sunt:

- avizează componentele schemelor directoare, inclusiv programele de măsuri pentruatingerea obiectivelor din schemele directoare;

- urmăresc implementarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 80/2011 pentru aprobareaPlanului naţional de management aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţional alfluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României, precum şi a master planurilor

elaborate în cadrul Programului operaţional sectorial mediu, corelate cu prevederile Legiinr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea aII-a „Apă“, cu modificările ulterioare;

- avizează lista zonelor protejate şi măsurile de reconstrucţie ecologică a zonelor propuseîn acest scop;

- aprobă/avizează încadrarea în clase de calitate a corpurilor de apă din bazinul/spaţiulhidrografic respectiv;

- propun, dacă este necesar, normative cu valori-limită de încărcare mai severe decât celeprevăzute de reglementările specifice în vigoare, pentru evacuări de ape uzate, în vedereaconformării cu obiectivele de calitate a apelor;

- propun revizuirea normelor şi standardelor din domeniul gospodăririi apelor şi, în caz denecesitate, propun elaborarea de norme de calitate a apei evacuate, proprii bazinuluihidrografic;

- recomandă priorităţi privind finanţarea programelor de dezvoltare;- asigură informarea publicului privind acţiunile organizate, cu cel puţin 30 de zile înainte

de data desfăşurării acestora;- asigură consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului şi încurajarea participării

active a acestora la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, conformprevederilor Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

De asemenea, în cadrul Administraţie Bazinale de Apă Siret există un birou de relaţii cupublicul care are ca atribuţii pregătirea interviurilor şi a conferinţelor de presă privindproblemele de gestionare a resurselor de apă.

În cadrul şedinţelor Comitetelor de Bazin au fost prezentate: Calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea Planului de management al spaţiului

hidrografic Siret şi rolul consultării publicului; Raportul 2013 privind caracterizarea spaţiului hidrografic Siret, revizuirea impactului activitaţii

umane şi analiza economică a folosinţelor de apă; Problemele importante de gospodarirea apelor identificate la nivelul spaţiului hidrografic Siret;

Implicarea activă a publicului are în vedere în special protecţia mediului şi a sănătaţiiumane, anticiparea situaţiilor de criză cum ar fi inundaţiile sau seceta, asigurarea unui sistem decontribuţii pentru toţi utilizatorii de apă, întărirea, dezvoltarea şi susţinerea politicilor demanagement local.

12.2. Prezentarea rezultatelor şi evidenţierea activităţii de informare şi consultare apublicului

Administraţia Bazinală de Apă Siret a demarat procedurile în vederea realizării activităţiide informare şi consultare a factorilor interesaţi privind implementarea Directivei Cadru pentruApă.

Pe website-ul Administraţiei Bazinale de Apă s-au publicat în 22 decembrie 2012calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea celui de-al 2-lea ciclu de planificare, iar îndecembrie 2013 a fost publicat documentul privind problemele importante de gospodărireaapelor ca rezultat al Raportul 2013 elaborat în conformitate cu cerinţele Art. 5 a DCA.

Astfel, în cursul anului 2012 la nivelul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, s-au realizatdocumentele cu privire la Calendarul şi Programul de lucru în vederea elaborării celui de-al 2-lea

Plan de Management al spaţiului hidrografic Siret. Acest document a fost publicat în scopulinformării factorilor interesaţi asupra etapelor ce urmază a fi realizate de către specialiştii îndomeniu gospodăririi apelor, precum şi asupra termenelor când aceste etape vor fi finalizate,astfel încât toţi cei interesaţi să cunoască aceşti paşi încă de la început, pentru a participa activ laelaborarea lor. Calendarul şi Programul de lucru a fost publicat în data de 22 decembrie 2012 şipus la dispoziţia factorilor interesaţi şi publicului o perioadă de cel puţin 6 luni de zile. Au fosttransmise scrisori electronice tuturor factorilor interesaţi pentru a fi anunţaţi de existenţa acestuidocument pe website-ul ABA http://www.rowater.ro/SCAR/Planul%20de%20management.aspxşi au fost realizate inclusiv anunţuri în presa locală.

În 2013 a fost elaborat documentul privind Problemele Importante de GospodărireaApelor, identificate la nivelul spaţiului hidrografic Siret. Acesta a fost publicat în data de 22decembrie 2013, pentru cel puţin 6 luni, în scopul consultării factorilor interesaţi(http://www.rowater.ro/dasiret/SCAR/Planul%20de%20management.aspx?RootFolder=%2fdasiret%2fPlanul%20de%20Management%20al%20Bazinului%20Hidrografic%20Sire%2fProbleme%20importante%20de%20gospodarirea%20apelor&FolderCTID=&View=%7bD974A695%2dD1FD%2d41E3%2d9A10%2d6968E0A8B4A0%7d )

Instrumentele de aducere la cunoştinţa publicului a informaţiilor privind publicareadocumentului şi de a colecta comentariile şi propunerile acestuia au fost multiple. Astfel, au fostelaborate chestionare privind conţinutul documentului privind Problemele Importante deGospodărire Apelor identificate la nivelul spaţiului hidrografic Siret. Aceste chestionare au fostpostate pe website-ul Administraţiei Bazinale de Apă şi distribuite electronic tuturor utilizatorilorimportanţi.

De asemenea, au fost trimise prin poştă către principalii factori interesaţi, scrisorielectronice şi poştale, prin care se aducea la cunoştinţa acestora disponibilitatea documentului pewebsite-ul ABA şi prin care erau invitaţi să facă şi să transmită comentarii cu privire laproblemele de gospodărire apelor, identificate la nivel bazinal.

Au fost organizate la nivelul ABA, în cadrul Comitetului de Bazin, întâlniri de consultarecu factorii interesaţi unde au fost prezentate şi dezbătute problemele importante de gospodărire aapelor identificate la nivelul spaţiului hidrografic Siret. Scopul acestei acţiuni a fost mai bunacunoaştere a problemelor specifice domeniului gospodăririi apelor în bazinul hidrografic,stabilirea măsurilor pentru reducerea impactului surselor de poluare identificate la nivelulcorpurilor de apă de suprafaţă şi subterane din cadrul spaţiului hidrografic Siret, identificareanecesităţilor privind lucrările de investiţii pentru apărarea împotriva inundaţiilor, asigurarearesursei de apă şi protecţia calităţii apelor printr-un dialog cu toţi factorii implicaţi în utilizarearesurselor de apă.

La aceste dezbateri publice au participat: reprezentanţi ai Departamentului pentru Ape,Păduri şi Piscicultură/Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, A.N. „Apele Române”,INHGA, autorităţilor publice locale şi judeţene (Instituţia Prefectului, Primării, ConsiliiJudeţene), instituţiilor judeţene (Direcţii pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Agenţii deSănătate Publică, Inspectorate Situaţii de Urgenţă, Agenţii de Mediu), principalilor poluatori,reprezentanţilor Hidroelectrica, operatorilor de servicii publice de apă, ONG-urilor,Universităţilor, etc.

În cadrul dezbaterilor publice, fiecare participant a avut posibilitatea să-şi exprimepunctul de vedere, să contribuie cu propuneri de îmbunătăţire a documentului privind ProblemeleImportante de Gospodărire a Apelor.

Prin intermediul compartimentului de Relaţii cu publicul din cadrul AdministraţieiBazinale de Apă Siret, sesiunile de dezbateri publice s-au încheiat prin comunicate de presă şiarticole pentru mass-media locală.

Comentariile şi observaţiile făcute de principalii factori interesaţi, precum şi modul încare specialiştii Administraţiei Bazinale de Apă au luat sau nu în considerare propunerile făcute,atât în timpul dezbaterilor, cat şi prin alte instrumente, au fost prezentate în Anexele 12.1, 12.2 şi12.3 ale variantei preliminare a Planului de Management 2015-2021 al spaţiului hidrograficSiret. Astfel, dintr-un număr de 111 chestionare distribuite, au fost completate şi retransmise 20chestionare.

La nivelul anului 2013 au fost modificate și completate cele 2 manuale: ManualulPrimarului şi Manualul Prefectului pentru Managementul situațiilor de urgență în caz deinundații și secetă hidrologică, care se adresează primarilor în calitate de președinți aiComitetelor Locale pentru Situații de Urgență și prefecților, în calitate de președinți aicomitetelor județene prntru situații de urgență. Aceste manuale sintetizează măsurile preventive,operative și de reabilitare care se intreprind la nivel județean și local în situații de urgențăgenerate de inundații și secetă hidrologică și au fost distribuite tuturor Administrațiilor Bazinalede Apă în vederea diseminării acestora către autorităţile locale, agenţi economici, mass-media şimembrilor comitetelor de bazin.

În 22 decembrie 2014 s-a publicat pe website-ul Administraţiei Bazinale de Apă Siretproiectul Planului de Management 2015-2021 al spaţiului hidrografic Siret,(http://www.rowater.ro/dasiret/SCAR/Planul%20de%20management.aspx ) acesta urmând a fidisponibil pentru publicul interesat cel puţin 6 luni pe parcursul anului 2015. La nivelul anului2015, se vor organiza mai multe întâlniri cu principalii utilizatori şi factori interesaţi pentruasigurarea informării, consultării şi participării active şi şedinţe care se vor desfăşura în cadrulComitetului de Bazin. Se vor utiliza aceleaşi instrumente pentru asigurarea procesului deconsultare publică: elaborarea de chestionare şi transmiterea acestora în vederea completării decătre factorii interesaţi, se vor realiza pliante şi broşuri cu informaţii succinte şi clare despreconţinutul PMB, problemele importante de gospodărire a apelor, măsurile necesare în vedereaatingerii obiectivelor de mediu stabilite pentru corpurile de apă de suprafaţă si subterane, etc.

Pentru colectarea opiniilor referitoare la versiunea preliminara a Planului deManagement, se va realiza un sistem electronic on-line, prin care toţi vizitatorii website-ului pecare se află postat Planul de Management al Spaţiului Hidrografic Siret să-şi poată exprimaopinia privind aspecte relevante şi de interes pentru bazinul/spaţiul hidrografic.

La sfârşitul anului 2015, Planul de Management al spaţiului hidrografic Siret, care vaconţine şi Anexele privind analiza şi luarea în considerare a comentariilor şi propunerilor primitedin partea factorilor interesaţi în timpul consultărilor din anul 2015, referitoare la planul demanagement, va fi avizat de Comitetul de Bazin, urmând a fi publicat la 22 decembrie 2015 pewebsite-ul Administraţiei Bazinale de Apă Siret.

Planul Naţional de Management – Sinteza celor 11 Planuri de Management Bazinale şiPlanul de Management al Spaţiului Hidrografic Siret vor urma procedura de aprobare prinHotărâre de Guvern (inclusiv procedura de evaluare strategică de mediu, SEA).

Documents

PROIECTUL - circabc.europa.eu · hidrografice și a autorităților competente), această etapă fiind urmată de caracterizarea ... precum şi lista persoanelor de contact