Resuscitarea cardio-respiratorie

Plan:

Tehnica efectuării respiraţiei artificiale

Restabilirea funcţiei respiratorie- respiraţia ,, Gură la gură” ; ,, Gură la nas” si ,,Gura la stoma’’

Restabilirea funcţiei cardiace- masajul indirect al inimii. Îngrijirea pacientului după resuscitarea cardio-respiratorie.

Tehnica efectuării respiraţiei artificiale

Poziţia bolnavului

Se aşează bolnavul în D.D cu umerii ridicaţi folosind o haină sau pătura rulată, sub omoplat.

A/m se aşează în genunchi la capul bolnavului, în partea dreaptă.

Dezobstrurarea căilor aeriene superioare

Se efectuează hiperextensia capului, cu o mîină se apasă pe creştet, iar cu cealaltă sub bărbie se apleacă capul pe spate.

Se eliberează căile respiratorii de eventualii corpi străini, controlînd cavitatea bucală cu indexul mîinii drepte înfăşurat în batistă sau tifon.

Hiperextensia capului

• Restabilirea funcţiei respiratorie- respiraţia: ,, Gură la gură” ,, Gură la nas” ,,Gura la stoma”

Metoda internă prin insuflaţie ,, gură la gură”

Se aşterne pe faţa bolnavului un cîmp de protecţie (batistă, tifon, etc.); Se pansează nările pentru a preveni pierderile de aer în timpul

insuflării; Cu mîna dreaptă propulsează mandibula şi asigură menţinerea cavităţii

bucale în stare deschisă, apoi fixează buzele pe gura bolnavului şi insuflă cu presiune aerul în plămîinii acestuia;

Se retrage capul lateral, privind spre toracele victimei (pentru a aprecia eficienţa inspiraţiei după gradul destinderii cutiei toracice), se aşteaptă ieşirea aerului din plămînii victimei şi se efectuează o nouă inspiraţie relativ profundă pentru următoarea insuflare;

Se repetă succesiunea de mişcări de 14-16 ori pe minut, capul bolnavului fiind menţinut în hiperextensie .

Metoda internă prin insuflaţie ,,gură la nas”

Se foloseşte cînd metoda ,,gură la gură” nu poate fi efectuată: gura victimei nu poate fi deschisă, gura salvatorului este mai mică decît a victimei sau gura victimei prezintă leziuni grave sau secreţii;

Cu mîna stîngă se apasa fruntea victimei pentru a efectua hiperextensia, iar cu mîna dreaptă se împinge bărbia în sus, închizîndu-i gura;

Se inspiră şi se aplică gura la nasul bolnavului, insuflîndu-i aerul în plămîni;

Se repetă succesiunea de 14-16 ori pe minut.

(folosita la persoanele cu traheostomie)

Metoda internă prin insuflaţie ,,gură la stoma”

Atenţie !!!

Hiperventilaţia persoanei care efectuează reanimarea produce vertij şi uneori pierderea cunoştinţei acestuia;

Insuflarea cu presiune gură la gură poate rupe plămînii victimei;

Observaţii: Metodele interne de respiraţie artificială sunt mai eficace decît cele

externe pentru următoarele motive: Sunt mai operative în aplicare; Sunt mai uşor de executat; La fiecare insuflare salvatorul oferă victimei un volum de 500 ml., aer

comparativ cu volumul maxim de 300 ml., ce poate fi vehiculat pentru fiecare respiraţie realzată prin metodele externe;

Metodele interne permit o ventilaţie de 6-10 l pe minut faţă de 3-4 l pe minut de o ventilaţie prin metodele de respiraţie externă.

Restabilirea funcţiei cardiace

Efectuarea masajului indirect al inimii Se aplică pe faţa anterioară a sternului, în treimea inferioară, palma mîinii

stîngi, cu degetele răsfirate în sus;

Se aşează mîina dreaptă peste cea stîngă în acelaşi mod;

Se execută scurt, energic şi ritmic 60 compresiuni pe minut, apăsînd sternul cu braţele întinse astfel încît să se deplaseze cu 4-5 cm., spre coloana vertebrală;

Se lasă apoi să revină toracele spontan la normal fără a ridica mîinile de pe sternul bolnavuui.

! Dacă pulsul nu este perceput după cîteva insuflaţii (prin respiraţie artificială directă) în minutul următor trebuie început masajul cardiac extern.

1 persoana:2 inspiratii si 15 compresii pe inima

2-3persaone:1 inspiratie si 5 compresii pe inima

Accidentele masajului cardiac extern

Fracturi costale;

Fractura sternului;

Hemotorax;

Pneomotorax;

Ruptura aortei ascendente (la bătrîni nu se poate efectua masajul cardiac deoarece se produce fracturarea coastelor);

Se va consemna în scris incidentul.

Fracturi costale

Îngrijirea bolnavului după restabilirea funcţiei cardio - respiratorii

Bolnavul este ţinut sub supraveghere, pentru a se preveni eventualele recăderi;

Dacă nu i-a revenit conştiinţa bolnavului i se administrează i/v soluţii hipertonice de glucoză, diuretice pentru reducerea edemului cerebral;

Se combate tendinţa la acidoză prin soluţii de bicarbonat de natriu precum şi hipercuagulabilitatea sîngelui cu heparină;

Se reduce sindromul postanoxic prin oxigenoterapie.