Rezumat Morometii Partea I

Posted on ianuarie 4, 2011 by victoas95

Prima parte :

– romanul debutează cu sosirea familiei Moromete de la camp, când băieţii fug să

se odihnească, fetele se duc să se scalde, Mormete rămânând singur să descarce căruţa şi

să o tragă la umbra celor doi mari salcâmi din curtea lor.

– imediat ce termină cu căruţa, iese la drum pentru a vedea dacă este cineva pe acolo,

dar nu-l întâlneşte decât pe Tudor Bălosu, a cărui companie nu-l încântă deloc pe

Moromete.

– Bălosu aduce din nou în discuţie dorinţa sa de a cumpăra unul dintre salcâmii lui Moromete, dar acesta îl tratează cu dezinteres, fiind întrerupţi de nevasta lui Moromete, Catrina, care era indignată că au dispărut toţi şi că ea a rămas să muncească singură.

– Moromete nervos, îl strigă pe Niculae pentru a o ajuta pe mama sa să mulgă oile.

– în timp ce mulgeau oile, Niculae vrea să-i spună mamei sale să-l convingă pe

Moromete să dea oile la cioban, pentru ca el să se oată duce din nou la şcoală.

– odată cu venirea serii, Catrina începe să-şi strige familia pentru a veni la masă, iar

câinele a intrat pe lângă ea şi le-a furat brânza.

– în timpul mesei, Achim a adus vorba despre plecarea lui la Bucureşti cu oile pentru

a face rost de bani, dar Moromete nu i-a dat nici un răspuns clar.

– Birică hotărăşte să se ducă la Polina pentru a sta de vorbă cu ea şi pentru a vedea

dacă fata se gândeşte măcar puţin la el, dar în locul fetei la poartă iese Bălosu pus pe

scandal, fiind gata să se ia la bătaie cu acesta.

– Birică află de la Moromete, în timp ce-l aştepta pe Nilă, că Polina urma să se

căsătorească cu Stan Cotelici, iar Birică, nervos, începe să injure la poarta lui Bălosu şi să-i

strige Polinei că poate să se mărite cu cine vrea.

– împreună cu Nilă, Moromete hotărăşte să-l lase pe Achim să se ducă la Bucureşti

cu oile.

– auzind discuţia şi hotărârea celor doi, Niculae se bucura că nu o să mai se scoale cu

noaptea în cap să plece cu oile şi că în sfârşit o să scape de Bisisica.

– îşi face apariţia şi Maria Moromete, sau Guica cum era numită prin sat, care era sora lui Moromete şi cei trei fraţi se duseseră la ea în acea seară pentru a-i spune vestea cea mare.

– era numită Guica deoarece de câte ori trecea câte un negustor cu fructe ea lua din ele, mânca şi apoi întreba cât costă, iar când i se răspundea spunea că sunt stricate şi acre şi începea să ţipe ca o “purcea”, după cum spunea un negustor mocan.

– într-o seară, Moromete îl trezeşte pe Nilă pentru a-l lua cu el în grădină pentru a

tăia salcâmul mult dorit de Bălosu, din grădină auzindu-se bocetele unei femei din cimitir

care îl plângea pe băiatul ei care murise.

– odată cu venirea dimineţii, au izbutit şi cei doi să doboare salcâmul a cărui cădere a

răsunat în tot satul.

– după ce a stat de vorbă cu Bălosu, şi au băut ceva, acesta din urmă, i-a dat banii lui

Moromete pentru că acesta se grăbea să plece din casa cumpărătorului spunând că are

treabă.

– deoarce statul dăduse ordin care spunea că toţi feciorii trebuie să meargă la armată,

şi băieţii lui Moromete s-au văzut siliţi să se ducă, învăţătorul Gheorghe Toderici, fiind

numit commandant.

– neplăcându-i instrucţia şi felul în care urla comandantul la el, Nilă l-a luat pe acesta

de guler, dar fără să dea în el, în acest moment, instrucţia întrerupându-se.

– faptul că Moromete a tăiat salcâmul a ajuns repede şi la urechile Guicii, care

imediat a şi apărut la faţa locului pentru a face scandal şi pentru a-l trage la răspundere pe

Ilie.

– în timp ce Niculae era cu oile pe o moşie mare care aparţine unei bătrâne foarte

bogată, dar care este în administrarea unui maior care dadea bătrânei bani numai cât să

nu moară, este atacat de paznicul care nu vroia să lase pe nimeni cu caii sau cu oile la

păscut.

– norocul lui Nicolae a fost că în preaajmă era şi Achim care l-a salvat de la moarte şi

care l-a bătut pe paznic cât să zacă câteva luni bune.

– Moromete a plecat la firerăria lui Iocan, un meşter renumit în sat datorită

priceperii sale, începând să fie recunoscut după ce i-a făcut unui bătrân o căruţă foarte

frumoasă şi pe bani puţini.

– Moromete se ducea pe acolo deoarece era din ce în ce mai interesat de dezbaterile politice, ce se ţineau de către oamenii mai răsăriţi ai satului şi la care lua parte şi Bălosu, dar şi pentru a-şi ascuţi secerile din când în când.

– pe uliţa din apropierea fierăriei se încinge o discuţie aprinsă despre politică între

Moromete şi ceilalţi săteni.

– este prezentat Ţugurlan cu obişnuita sa pornire duşmănoasă pe viaţă şi pe cei din

jurul lui, pe el plictisindu-l aceste dezbateri politice, care, în opinia lui erau inutile.

– Ţugurlan se ia la ceartă cu toţi oamenii prezenţi la “dezbateri”, deoarece a spus

cuvinte jignitoare la adresa lor şi la adresa a ceea ce discutau.

– apoi este prezentat Ţugurlan împreună cu familia sa, faptul că a avut mai mulţi copii dar că a trăit doar unul şi că acum câţiva ani de Paşti s-a certat cu vecinii lui din cauza unui vas cu lapte pe care aceştia l-au cerut înapoi pe un ton care pe Ţugurlan l-a deranjat.

– când Moromete se întoarce acasă el găseşte în curte doi oameni care, spuneau ei,

erau perceptorii şi că au venit după impozite.

– deşi perceptorii insistau, Moromete le răspundea mereu că nu are de unde să le

dea, dar cei doi agenţi s-au enervate şi au vrut să ia ceva din casă sau din grajd dar nu au

fost lăsaţi de Tita şi de Paraschiv.

– văzându-l la ananghie, Bălosu îl întreabă daacă nu vinde locul despre acre mai

vorbiseră şi care era potrivit pentru a-i face casă lui Victor.

– între Bălosu şi soţia sa se iscă o ceartă pe tema banilor.

– Birică discută despre Polina cu surorile lui la care ţinea foarte mult şi pentru care

suferea că nu au haine şi că orice bucată de mătase era rezervată lui, şi de aceea el le

alunga de la muncă sau se ridica de la masă prefăcându-se supărat, astfel rămânându-le

lor mai mult.

– odată ce Stan Cotelici era hotărât să se căsătorească cu Polina, Tudor Bălosu s-a

gândit să o dea pe Polina fără zestre deoarece Stan era bogat şi avea douăzeci de pogoane

de pământ.

– acum Bălosu se gândea numai la locul lui Moromete şi nu ştia cum să facă să pună

mâna cât mai repede pe el.

– dar planurile lui Bălosu se destramă, deoarece Polina fuge împreună cu Birică, iar

Victor şi tatăl său pleacă în căutarea ei, până îîn momentul în care Bălosu renunţă

spunând că va veni ea acasă şi că va vedea atunci ce va păţi.

– Birică şi Polina erau ascunşi la Dumitru lui Nae şi că vor sta acolo pâna a doua zi dimineaţă; a doua zi dimineaţă, cei doi sosesc acăsă la Birică spunând că se vor căsători, veste la care familia lui Birică îi felicită şi îi binecuvântează.

Partea a doua :

– în ziua în care Achim era gata să plece la Bucureşti începe o furtună ce îi sperie pe Moromeţi, care se rugau să nu plouă cu piatră pentru a nu le strica recoltele, dar după o jumătate de oră ploaia se opreşte şi Achim scoate oile din obor pentru a pleca.

– ceva mai târziu, Moromete vede pe drum pe şeful secţiei de jandarmi şi doi bărbaţi

înarmaţi cu puşi care, spre mirarea lui se opresec pe drum şi intră tocmai la el în bătătură.

– cei trei veniseră împreună cu paznicul bandajat pe care Achim şi Nicolae l-au bătut

cu câteva zile în urmă, iar când Moromete se preface că nu ştie nimic despre cele spuse de

şeful de post, acesta se enervează şi îl ameninţă pe Moromete.

– după ce jandarmii au plecat prin ogradă să-l caute pe Achim, Moromete a

mărturisit paznicului că fiul său a plecat la Bucureşti şi l-a sfătuit să se apuce de o muncă

adevărată.

– după plecarea jandarmilor, el îşi cheamă soţia şi pe cele două fete pentru a se sfătui

cu ele ce să în privinţa fonciirii pentru că mai erau câteva zile şi Jupuitu venea din nou

după bani, de această dată promiţându-le că nu-i va mai ierta.

– el hotărăşte împreună cu femeile să se ducă să se împrumute de la Aristide, care nu

era cămătar dar avea bani din politică deoarece era primar.

– Aristide se pune de acord cu Moromete să-i dea acestuia patru mii de franci, pentru

a putea plăti impozitele, urmând ca Moromete să-i restituie de îndată ce Achim îi va

trimite bani de la Bucureşti.

– Birică şi Polina continuă să se poarte unul cu celălalt ca şi când ar fi fost căsătoriţi,

Polina ajutându-l pe el, dar şi pe ceilalţi. Deşi vroia să pară că s-a obişnuit cu sărăcia, ea

mai avea uneori scăpări, manifestându-se revoltată că nu i se pot îndeplini anumite

dorinţe.

– mama Polinei, fiindui dor de aceasta, a vrut să-i trimită ceva prin Rafira, sora ei

mai mică, dar Bălosu a aflat şi a ameninţat-o pe soţia sa cu bătaia. Intr-o zi Birică se

hotărăşte să se ducă împreună cu Polina la părinţii acesteia pentru a încerca să-i

înduplece şi să-i facă sa se mai gândească în privinţa căsătoriei lor, dar Bălosu de cum i-a

văzut i-a dat afară din casă.

– auzind aceste vorbe, Polina s-a speriat că o să rămână săracă pe tot restul vieţii, de

aceea îi spune soţului ei că ea rămâne cu părinţii.

– după câteva zile, Birică, de frică să nu rămână fără casă, a spus că cine vrea să-l

ajute să meargă cu el la văgăuni să facă nişte cărămizi.

– Ţugurlan devine, din nou subiect de bârfă prin sat deoarece se spunea că ar fi sărit

la bătaie cu Cocoşilă, ceea ce nu era adevărat.

– Moromete plăteşte fonciirea darnu dă toţi banii, iar cu restul cumpără uluci pentru

a-şi construi un gard nou înspre drum.

– Ţugurlan se duce să se împrumute la Moromete, iar acesta acceptă cu plăcere,

dându-i un sac cu grâu.

– Nilă şi Paraschiv, îndemnaţi de Guica, pleacă pe cai spre Bucureştim,fără a-i spune

tatălui lor, pentru a se întâlni cu Achim.

– Boţoghină se duce la medic unde află că este grav bolnav şi că trebuie să se

interneze într-un sanatoriu la munte.

– a doua zi după plecarea lui Nilă şi a lui Paraschiv, Guica se duce la Moromete acasă

pentrua vedea cum reacţionează acesta la observarea plecării celor doi.

– spre disperarea Guicii, Paraschiv şi Nilă au apărut la poartă cu caii obosiţi peste măsură, minţindu-l pe tatăl lor că i-au gonit nişte paznici, şi că de aceea caii erau aşa de obosiţi.

– Paraschiv îi ecxplică mătuşii sale că din pricina lui Nilă care se simţea vinovat, nu

au mai înaintat spre Bucureşti şi că au fost nevoiţi să se întoarcă.

– Nicolae, foarte fericit, se ducea acum la serbarea de la şcoală, unde trebuia să spună

o poezie şi unde vede o fată foarte frumoasă, pe Irina a lui Boţoghin.

– Cocoşilă îl invită pe Moromete la o ţuică la Aristide, pe drum discutând din nou

despre politică şi depre doi oameni deştepţi pe care-i văzuse Cocoşilă în faţa unei

cârciumi.

– cei doi în drumul lor au trecut mai întâi pe la şcoală pentru a vedea ce se întâmplă la serbare, unde tocmai se prezenta situaţia claselor, iar la premiere, văzându-l pe fiul său premiant, Moromete se bucură şi se emoţionează.

– deodată, când trebuia să spună poezia, este cuprins din nou de friguri, el plecând depe scenă şi fiind dus acasă de tatăl său cât mai repede pentru a nu i se întâmpla ceva rău.

Partea a treia :

– odată cu venirea verii şi a căldurilor greu de suportat, a venit şi vremea oamenilor

să iasă cu căruţele şi secerile la câmp pentru a strânge recoltele.

– în acest an la seceriş, Moromete era la fel de nepăsător ca şi în alţi ani, neştiind că

Paraschiv considera că acesta este ultimul seceriş la care lua parte.

– după ce au secerat câtva timp, familia Moromete s-a aşezat la masă pentru a mânca

şi a se odihni puţin.

– Niculae începe iar să o roage pe mama sa să vorbească cu Moromete pentru a-l lăsa să se ducă la o şcoală mai mare unde să înveţe, să ia bursă, iar după trecerea a opt ani el să devină învăţător.

– Boţoghină ieşise şi el la seceriş împreună cu copii lui Vătică de paisprezece ani şi

Irina care avea doar şapte ani.

– Polina se gândeşte într-o dimineaţă să meargă cu toată familia lui Birică pe

pământurile tatălui său şi să adune grâul ce i se cuvenea pentru a-l vinde şi a face rost de

bani cu care să-şi ridice casă.

– dar Birică şi tatăl său găsesc această idee inutilă şi pornesc cu căruţa spre locurile lor nebăgând-o în seamă pe Polina, între cei doi iscându-se o ceartă la care asculta toată familia Birică.

– la câmp, cei doi se întâlnesc cu Bălosu care nici nu-i băga în seama, chiar dacă

aceştia veniseră cu gând de împăcare.

– Aristide, îşi pregătea şi el în acest zile maşinile de treierat, şi pe la jumătatea lui

iulie le scoate pe islaz.

– Ţugurlan ia şi el parte la treierat, urcându-se pe utilaj pentru a băga baloţii în dinţi maşinii, iar fiul său, Mărin, stătea la coada maşinii ca să adune praful şi pleava ce ieşeau din spicele de grâu.

– Ţugurlan devine din ce în ce mai fericit, dar fără să ştie de ce.

– apoi când află că Tache, fiul lui Aristide, fură din făina oamenilor se înfurie vrând să-l găsească pe Tache pentru a-i cere socoteală; apoi se înfurie şi mai rău când i se spune că toată lumea ştia de ceea ce făcea Tache în afară de el şi de Ion al lui Miai.

– găsindu-l, Ţugurlan îl întreabă pe Tache de ce a dat în Ion, Tache enervându-se a

vrut să-l lovească pe Ţugurlan dar nu a reuşit, deoarece acesta s-a ferit, apoi hotărându-se

să riposteze.

– văzând că este bătut, Năstase, unchiul lui Tache, s-a dus imediat la şeful de

jandarmerie, iar cei doi, Ţugurlan şi Ion, au fost duşi la secţie.

– Ţugurlan se încaieră apoi şi cu şeful de post.

– Ţugurlan este iertat de şeful de post, adr nu şi de Aristide care cheamă legiunea de

jandarmi, şi vrea să să facă tot posibilul pentru a-l schimba pe şeful de post.

– şeful de post soseşte acasă la Ţugurlan, împreună cu doi soldaţi pentru a-l lua la

secţie.

– spre seară, Moromete află de la Cocoşilă că Ţugulan a fost condamnat la doi ani de

închisoare.

– Niculae se gândea tot mai des cum să-l facă pe tatăl său să înţeleagă că şcoala este

un lucru foarte important pentru el.

– Scămosu, un negustor de găini venit de curând de la Bucureşti, vine pe la

Moromete pe acăsă şi îi spune acestuia că l-a văzut pe Achim în târg la o cârciumă, că era

însoţit de o femeie, şi că era foarte frumos îmbrăcat.

– Scămosu mai spune că Achim l-a ruagt să stea cu el la un pahar, dar că el nu avrut,

spunând că se grăbeşte.

– Moromete este vizitat de către învăţator şi de către preot, chiar după ce acesta a avut o discuţie cu Niculae despre şcoală, pentru că, spunea el, nu are bani să-l trimită la şcoală.

– cei doi musafiri, întreabăde Niculae, apoi îi spun să-i lase singuri cu tatăl lui, căruia

îi spun că trebuie să-l dea neapărat la şcoală.

– Paraschiv şi Nilă se sfătuiesc din nou să plece după vânzarea grâului, dar nu ştiau

încă ce aveau să facă la Bucureşti.

– soţia lui Boţoghină primeşte o scrisoae din cae află de la soţul ei că în curând o să

vină acasă şi că îi e dor de copii.

– şi Birică primeşte o scrisoare de la judecătoria de la ocol care-i cerea să se prezinte

la judecată în două săptămâni, fiind acuzat de furt din averea lui Tudor Bălosu şi din

recoltele ce i se cuveneau acestuia.

– Moromete se vede nevoits ă plece cu grâul la Piteşti pentru a-l vinde, deoarece se apropia data plecării lui Niculae şi avea nevoie de bani; pe drum se întâlnesc cu un şir de căruţe pline cu grâu care se întorceau de la Piteşti deoarece grâul nu se cumpără datorită cantităţilor mari de grâu care erau pe piaţă.

– Ilie se hotărăşte să nu se mai oprească la Piteşti, ci ţine drumul până la munte.

– timpul trece şi Niculae se pregăteşte să plece la Câmpulung pentru a da primul său

examen pentru o şcoală superioară, examenul de admitere.

– Niculae reuşeşte să ia cu brio examenul, fiind printer primii din cei peste o sută de

candidaţi.

– Moromete devine neliniştit deoarece Achim nu ami trimetea bani, iar Jupuitu

venise să ceară fonciirea, ameninţându-l că îi confiscă vita din grajd.

– ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, pe umerii lui Moromete se abate o altă veste

înspăimântătoare, mai avea de restituit băncii cinci mii de lei, banca înştiinţândul că dacă

nu plăteşte se va folosi de puterea legii pentru a intra în posesia banilor.

– Paraschiv se bucura la auzirea necazurilor familiei sale, deoarece, învăţat de Guica, vroia să-i vadă ruinaţi pe părinţii lui, să le ia caii, oile şi dacă se poate, ca dezastrul să fie mai mare, şi pământul.

– Moromete află de la Scămosu, că Achim s-a despărţit de băiatul lui Cătănoiu, şi că

împreună cu Nilă şi Paraschiv, plănuiesc şă fugă de acasă cu oile şi caii tatălui lor.

– Jupuitu vine după taxe dar Moromete spune din nou că nu are; la auzirea acestui răspuns, Perceptorul

începe să caute cu privirea prin casă ceva ce putea fi confiscate, dar nu găseşte nimic.

– Moromete cuprins de furie, desface o hârtie în care se aflau banii lui Niculae,

pentru şcoală, şi îi întinde perceptorului.

– după o ceartă cu Moromete, care îi întărise acestuia bănuiala pe care i-o spusese

Scămosu, Paraschiv se duce la Guica spunând că s-a hotărât, că el şi Nilă vor pleca a doua

zi dis-de-dimineaţă.

– Paraschiv se întoarce acasă spre dimineaţă, nervos că îl respinsese fata cu care el se

gândea să se căsătoreacă.

– dimineaţa când s-au trezit, Paraschiv a început să urle şi să facă scandal, simţindu-

se acum stăpân peste toţi, Nilă fără să zică nimic aproba prin zâmbete purtarea fratelui

său.

– Moromete îşi pierde calmul care-l stăpânea de câteva zile şi, punând mâna pe un

par începe să dea în Paraschiv şi Nilă, aceştia implorându-l să nu mai dea.

– a doua zi, seară, Moromete întors de prin sat află de la Catrina că cei doi au fugit,

cu caii şi cu bani şi covoare din lada fetelor.

– Moromete hotărât să treacă peste nenorocire ce se abătuse asupra lor, s-a dus acasă

la Bălosu pentru a-i vinde pământ din spatele casei şi, spre satisfacţia vecinului său, şi

bucata de pământ pe care acesta şi-o dorea cu disperare pentru a-i face casă fiului său.

-cu banii luaţi cumpără doi cai, plăteşte fonciirea, rata la bancă, datoria la Aristide şi taxele de şcolarizare ale lui Niculae.

– trei ani mai târziu începe al doilea război mondial.

Rezumat Morometii vol II

Volumul II

Prima parte :

– văzând toate nenorocirile ce s-au abătut pe capul lui Moromete, toţi au devenit mai

îngăduitori cu el, nu îl mai bârfeau, ci dimpotrivă îl compătimeau.

- Niculae se făcuse mare, deoarece trecuseră trei ani, urmase şcoala, dar la trecerea

în al patrulea an Moromete a spus că ajunge cu cartea şi că trebuie să muncească, atât

pentru el, cât şi pentru a-l ajuta pe tatăl lui.

- Moromete era acum un om înstări, se ducea des cu diverse mărfuri la munte şi de aici câştiga foarte bine; cât despre fii lui, cei fugiţi la Bucureşti, nu se putea spune acelaşi lucru, deoarece aceştia pierduseră tot şi ajunseseră măturători.

- ceva mai târziu, Niculae a primit o scrisoare prin care cei trei spuneau că în sfârşit

sunt bine, Paraschiv e acum sudor, Nilă portar, Achim fiind singurul care a reuşit în

comerţ, având acum o alimentară.

- din scrisoarea lor se înţelegea că ura ce le-o purta celor din sat se stinsese şi că ar fi

dornici să se împace cu ei.

- lui Moromete îi mergea din ce în ce mai bine, îşi cumpărase pământ, iar lumea

spunea că mai are bani să mai cumpere încă un pogon.

- Moromete pleacă într-o bună zi împreună cu Gheorghe, fiul lui Parizianu, la

Bucureşti unde se întâlneşte cu cei trei fii ai lui cu care a stat de vorbă, au mâncat şi au

băut.

- după ce au terminat de ospătat, Moromete le propune celor trei să se întoarcă în sat, deoarece a cumpărat pământ special pentru ei şi că a strâns şi nişte bani pentru a-i ajuta la nevoie.

- cei trei nu au vrut să accepte această propunere, dar Moromete, întors acasă, se

gândea mereu la ei şi aştepta să-i vadă călcând din nou pe bătătura lui.

- în timpul războiului, în timp ce se anunţau tot mai multe victime, Moromete

primeşte o scrisoare prin care este anunţat că Nilă a murit pe front şi a fost aruncat într-o

fântână.

- Catrina începuse să-l urască pe Moromete, pentru că s-a dus la Bucureşti, între ei

iscându-se scandaluri tot mai dese, dar plecarea preotului din sat o făcuse să se gândească

mai mult la cei dragi, astfel uitând de ceea ce a făcut Moromete la Bucureşti.

- Nicoale se îndrăgosteşte de Ileana, fiica lui Costică Roşu, un om înstărit din sat, dar

aceasta s-a măritat cu un preot din Balaci.

- Tita se mărită cu Sandu, un băiat cu care Niculae se înţelegea foarte bine, dar după

câteva luni, într-o dimineaţă, Sandu a fost călcat de propria căruţă, deoarece, din cauza

ceţei, caii s-au speriat, iar el a vrut să sară jos dar a alunecat şi a căzut sub roţi.

- Cele două familii au pregătit pentru parastasul de şase săptămâni o masă mare la

care s-a adunat aproape tot satul.

- Niculae nu mai putea să suporte durerea pe care i-o pricinuise moartea cumnatului

său şi începe să vorbească despre lucruri ce nu se cuvin la un parastas şi anume să-i

întrebe pe peoţi ce simt când îngroapă un om.

- se zvoneşte că Aristide avea un copil din flori cu o femeie din sat, acesta numindu-

se Isosică.

- întors în sat, deoarece plecase la un partid judeţean, Niculae ţine un discurs, la care

i-au parte toţi oamenii din sat.

– discursul pe care l-a ţinut semăna mult cu cel al notarului, de aceea oamenii au început să plece imediat ce Niculae a început; el vorbea despre reforme agrare şi alte lucruri pe care sătenii le considerau demagogice.

– Catrina a pierdut amintirea amară pe care i-a lăsat-o plecarea preotului şi în

curând ura ce i-o purta lui Moromete revine, ea hotărându-se să plece împreună cu cele

două fete, ameninţându-l pe soţul ei că va muri şi că va veni Guica din Iad, sora lui

Moromete murise înainte de începerea războiului, pentru a-i ţine lumânarea.

- Moromete îmbătrânise şi începuse să se îmbolnăvească şi să tuşească din ce în ce

mai rău.

- când Ilinca găseşte un băiat pe placul ei şi hotărăşte să se mărite cu acesta, Catrina

se înmoaie şi hotărăşte să se întoarcă acasă împreună cu fetele.

– Ilinca se duce cu trenul la Niculae pentru a-l ruga să vină şi să-i împace pe părinţii

lor deoarece începe lumea să vorbească prin sat şi să râdă de ei că sunt oameni bătrâni şi

că se ceartă ca unii de douăzeci şi cinci de ani care de-abia s-au căsătorit şi nu se înţeleg.

– Niculae este trimis de şeful său la el în sat deoarece, spunea el, acolo cunoaşte mai

bine oamenii şi locurile, el fiind cel mia potrivit pentru această sarcină.

- Niculae pleacă spre Siliştea-Gumeşti.

Partea a doua:

– este prezentat Moromete care nu mai era îngrijorat de venirea perceptorilor

deoarece avea bani, dar avea şi ce să-i confişte, în anul următor situaţia se schimbă,

deoarece Moromete nu se mai dusese la munte, nu mai avea bani, oile le vânduse, iar

fonciirea creştea tot mai mult, statul începând să perceapă penalităţi pentru fiecare zi de

întârziere a plăţii.

- nemaiputând merge la munte şi deoarece nu se mai descurca cu banii, Moromete

nu vede altă soluţie, decât să-i ceară bani fiului săul, Niculae.

– deoarece cererile tatălui său erau tot mai dese, Niculae are o ceartă aprinsă cu tatăl

său, spunându-i acestuia că nu o să-i mai trimită bani, dar fiind un om bun şi deoarece

ţinea mult la tatăl său, deşi nu o arăta, continuă să-i trimită bani.

– satul intră într-un ritm accelerat de disoluţie, pe scena năvălind forţe necunoscute,

apar figuri noi ca notarul, Bilă, Isosică, Zdroncan, Mantaroşie, Plotoaga, Adam Fântâna,

Ouăbei, Vasile al Moaşei, se discuta probleme noi şi se naşte o politică nou, ţăranii

participând la o adevărată “distrugere” a satului şi a relaţiilor dintre săteni.

– Niculae se duce să o vadă pe mama lui care plecase de acasă şi care, acum stătea

acasă la Alboaica, cu gândul să încerce să o convingă pe Catrina să-l ierte pe Moromete şi

să se întoarcă acasă deoarece râdea lumea din sat de ei.

- după încercări repetate de convingere asupra mamei sale, Niculae nu a reuşit să

rezolve nimic, mama lui nedorind să-l mai vadă pe Moromete.

– Niculae nu se descurajează şi într-o zi îl roagă pe tatăl său să-l însoţească pentru că

el se duce la mama sa, sperând că poate aşa îi va face să se răzgândească şi să se împace.

– în drum spre Catrina, Niculae îl convinge pe tatăl său să treacă casa şi pe numele

mamei, el fiind sigur că aşa o să se termine cu neînţelegerile dintre ei.

– în ciuda dorinţei de împăcare a lui Niculae şi a tatălui său, Catrina nu se lasă

înduplecată şi nu vrea să audă nici o propunere venită din partea lui Moromete, acesta

plecând din curtea Alboaicei fără să mai zică nimic.

- Niculae se gândea tot mai mult la Marioara, o fată din sat care venea tot mai mult

la poarta Moromeţilor pentru a întreba de acesta.

Partea a treia :

- anii trecuseră şi venise din nou vremea secerişului.

– într-o dimineaţă, Sande, baiatul Alboaicei de vreo cincisprezece ani, vine la

Moromete pentru a-l trezi şi a-l lua la secerat, apoi după ce el şi Niculae au uns roţile

căruţei, după ce au pus în ea cele de trebuinţă la câmp, au înhămat caii şi au plecat cu toţii

la câmp.

– odată ajunşi, Niculae îi spune tatălui său că proprietatea o să fie desfiinţată şi că pământul o să reintre în proprietatea statului, aceste vorbe făcându-l pe Moromete să învinuiască statul pentru că vrea să-i ia tot.

– căteva zile mai târziu, Niculae întâlneşte o fată de la cooperativă care venise să vadă

cum se desfăşoară seceratul, ea povestindu-i băiatului despre faptele lui Fântână

Zdroncan, care supărat din cauza faptului că a fost destituit din funcţia de secretar, a

hotărât să facâ o gospodărie colectivă pentru a-i celui care l-a concediat, că a greşit foarte

mult.- la prânz, Niculae se duce la sfatul popular pentru a lua legătura cu unul dintre

secretarii comitetului raional de partid, pentru a-i raporta acestuia că secerişul a început

în Siliştea-Gumeşti în condiţii bune.

– într-o seară, Niculae s-a dus acasă la Fântână pentru a o fluiera pe fata acestuia,

semn că Niculae simţea ceva pentru Marioara, însă aceasta îi dădea de înţeles că mai are

nevoie de timp pentru a se gândi, neluându-l prea în serios.

– două săptămâni mai târziu, Moromete observă pe drumul dinspre gară un nor

mare de praf, erau nişte maşini de la oraş, iar el hotărăşte să se ducă într-acolo pentru a

vedea ce se întâmplă.

– pe drum el se întâlneşte cu mai mulţi săteni, şi vorbind cu ei, Moromete începe să se gândească tot mai mult la vorbele fiului său care spunea că averile ţăranilor aveau să intre în proprietatea statului.

- Catrina se îmbolnăveşte şi cade la pat, dar nu vrea să cheme medicul, ea spunând

că nu are nimic.

– Isosică, Plotoagă, Bilă, Zdroncan şi Mantaroşie, care erau acum membri ai biroului

de organizaţie, se hotărăsc să se răzbune pe Niculae şi pe tatăl său deoarece ei erau

împotriva acestei organizaţii.

– ajuns la sfat, Niculae intră în biroul lui Zdroncan şi cere să fie lăsat să dea un

telefon pentru a vorbi cu şeful de bază pentru a clarifica situaţia oamenilor care aveau

grâu cu neghină.

– Isosică şi Plotoagă, în timp ce verificau unele lucruri pe câmp, se enervează peste

măsură şi încep să se certe şi să se insulte cu ţăranii prezenţi acolo, care âi întrebau

diverse lucruri despre modul de desfăşurare al triatului grâului.

– luând şi el parte la triere, Moromete este întrebat de mai multe persoane ce face

Niculae şi ce mai zice, tatăl răspunzând că Niculae vrea să transforme satul într-un sat cu

totul nou, deoarece considera satul învechit.

– în timp ce sătenii stăteau la rând la batoză, se aude un om care urla şi alerga spre

cei care se odihneau şi care spune că Bilă s-a luat la bătaie cu Nae Marinescu, iar

Mantaroşie s-a dus la poliţie.

– după convorbirea pe are a avut-o cu şeful de bază, Niculae părăseşte clădirea şi porneşte grăbit spre moară, dar înainte îi spune lui Zdroncan că în cazul în care este căutat să trimită imediat pe cineva pentru a-i da de ştire.

- ajuns în biroul lui Fântână, Niculae află că Ouăbei a fost director la moară, iar

acum este şef la o instituţie din Turnu

- în timpul discuţiei, Fântână se ridică dintr-o dată de la masă şi se repede la uşă

unde văzuse un om care trăgea cu urechea şi pe care Fântână l-a insultat şi l-a batjocorit.

- în acel moment se hotărăşte şi Niculae să plece şi îi spune lui Fântână să oprească

morăritul şi să vină apoi să-l caute la raion.

- ajuns la sfat el află că focurile de armă pe care le auzise mai devreme erau menite

să înceteze cearta ce se iscase din cauza lui Bilă şi a lui Nae .

Partea a patra :

– secerişul a trecut, iar foştii liberali ai comunei s-au adunat din nou în pridvorul

casei lui Moromete unde Matei Dimir întreabă cu interes unde ce se mai aude despre Nae.

- apoi oaspeţii lui Moromete au început să discute despre neajunsurile lor şi despre

noul sistem în care nu aveau încredere.

- Moromete îi dă Ilinchii, ca să nu mai zică mama ei că numai ea are pământ şi că o să i-l dea dacă îl părăseşte pe Moromete, trei pogoane de pământ şi îi trece pe numele ei loc de casă pentru a se putea mărita cu băiatul pe care-l plăcea.

- Catrina auzind aceste lucruri, vine acasă la Moromete pentru a o ameninţa pe

Ilinca că nu o să-i dea nici măcar o brazdă de pământ, dar Ilinca nu se lasă intimidată şi îi

răspunde mamei sale să o lase în pace şi dacă o să vrea să-i dea ceva atunci ea va putea

spune că are o mamă adevărată.

- Tita, auzind această discuţie, se revoltă şi îl cheamă pe Ilie pentru a-l întreba de ce

i-a dat surorii sale trei pogoane iar ei nimic.

- între cele două surori şi mama lor se iscă o mare ceartă, Ilinca ajungând chiar să o

ameninţe pe Catrina sa cu bătaia.

- apoi Catrina ameninţă că nu o să vină la nunta Ilinchii ce avea loc peste câtva timp, dar cearta se termină odată cu intrarea lui Moromete în casă pentru a le potoli pe cele trei femei.

- ceva mai târziu se pornise o furtună care înfundase şanţurile, iar un cal ameninţa

să dărâme gardurile de ale căror garduri se freca cu spinarea.

- sosirea primului secretar al regiunii de partid i-a luat prin surprindere nu numai pe Isosică şi pe Plotoagă, ci şi pe Ghimpeţeanu şi Niculae, deşi fuseseră anunţaţi telefonic cu puţin timp înainte.

- fiind foarte surprinşi deoarece Zdroncan şi Isosică aţipiseră, iar Niculae nu era

prezent, Isosică pune pe cineva să-i dea de ştire lui Niculae.

- Plotoagă trimite pe Ilie Micu după Mantaroşie, iar Zdroncan îl pune pe Isosică să-l

urmărească pe Micu pentru a vedea unde se duce.

- prima parte a şedinţei a fost dedicată numirilor şi destituirilor din funcţii a unor

membrii, astfel încât Bilă a fost scos din biroul organizaţiei.

- apoi primul secretar luase cuvântul întrebându-i pe cei prezenţi de ce nu se ţin de

treabă şi de ce cred unii că au timp de pierdut.

- după o scurtă întrerupere cauzată de intrarea lui Isosică în cancelarie şi după

reveniea primului secretar şi a lui Ghimpeţeanu, şedinţa reîncepe, Isosică luând cuvântul

exprimându-şi dezaprobarea în legătură cufaptele lui Dobrescu

- a doua zi după şedinţă, Vasile al Moaşei din Cotoceşti a fost numit preşedinte al

comitetului executiv, iar Plotoagă sancţionat cu vot de blam.

- tot la acea şedinţă se hotărâse formarea unei comisii locale care să meargă prin sat

cu căruţa şi să adune cotele celor care plecaseră cu ele de pe arie şi care credeau că o să

rămână cu ele.

- deoarece nu vroia să dea cotele, Gheorghe, un sătean mai înstărit, hotărăşte să fugă pentru a scăpa de cei cu căruţa, dar, aceştia luându-se după el nu-i lasă acestuia altă şansă de scăpare decât să alerge înspre râu.

- Gheorghe se aruncă în râu pentru a înota spre celălalt mal şi a scăpa în pădure, însă

el nu ştia să înoate şi se îneacă.

Partea a cincea :

– câteva săptămâni mai târziu, Moromete încă era uimit de putereea furtunii ce s-a

abătut asupra satului, furtună care o considera cea mai puternică furtună pe care o

văzuse.

- cu toate acestea Moromete parcă întinerise din toate punctele de vedere.

– problema grâului şi a celor care veneau să adune grâul din cotele nedeclarate continuă ceea ce îi aduce pe oameni în pragul disperării deoarece munceau aproape degeaba.

- aflăm că Niculae a fost destituit din post de către noul preşedinde al comitetului

executiv, Vasile.

- seara, după ce prietenii săi au plecat, Moromete pleacă de acasă şi se duce direct la

Isosică, noul responsabil al morii, cel care era conducătorul „Operţiunii Cotigeoaia”.

- ajuns la Isosică, acesta nu îl bagă în seamă, făcându-l pe Ilie să îl întrebe ce o să

facă dacă Vasile o să îl dea şi pe el afară.

- auzind aceste lucruri, Isosică se opreşte din ceea ce făcea, şi după o clipă de tăcere

în care se gândeşte la viitorul său, începe să vorbească cu musafirul său neaşteptat.

- din discuţia cu Moromete, Isosică află că Niculae e vinovat de punerea în funcţie a

lui Vasile.

- plecând de la moară, Moromete se întâlneşte cu Fica, o femeie din sat cu care

vorbeşte şi care îl invită la ea acasă pentrua mânca împreună, ea fiind văduvă.

– seara a venit şi Moromete deoarece băuse a hotărât să se culce la Fica, căreia îi promisese că la două-trei zile o să vină pe la ea, mai des neputând deoarece nu mai era fecior.

– a doua zi, Moromete se găteşte şi se duce cu căruţa înspre o clădire mare dinspre

gară unde vroia să se întâlnească cu Ţugurlan; acesta, scăpat din închisoare chiar de cel

care-l băgase, de Aristide, intrase în partid şi fusese numit primar în locul lui Aristide.

– Moromete se dusese la Ţugurlan pentru a-l ruga să se întoarcă în sat şi pentru a-i

spune că el e singurul care-i poate ajuta pe săteni să-şi refacă viaţa, şi să-l înlăture pe

Vasile.

– pe al începutul lui septembrie, la poarta comitetului de partid din Pălămida se prezintă o fată care spune că vrea să vorbească cu activistul Moromete Niculae, fiind foarte hotărâtă să facă acest lucru.

- era Maria Fântână care venis pentru a-i cumpăra medicamente tatălui ei şi între

timp s-a gândit să-l vadă şi pe Niculae.

– Niculae se duce la primul-secretar al comitetului regional de partid din Bucureşti

pentru a-l întreba ce putea să facă pentru a fi reprimit în activul comitetului de raion,

acesta îndemndu-l pe Niculae să se ducă undeva departe, să lucreze pentru a putea trăi si

pentru a putea învăţa ca să se specializeze în alt domeniu, asigurându-l că după ce va face

toatea astea vor mai vorbi.

– toate acestea s-au aflat mult mai târziu şi despre Niculae se zvonea că ar fi fost

văzut cu o femeie, sau chiar că ar fi murit.

- după trecerea unui an, lucrurile se liniştiseră şi nimeni nu se mai gândea la soarta

lui Niculae, ba chiar îl şi uitaseră.

– Niculae nu numai că nu murise dar ajunsese inginer horticultor la Bucureşti, fusese ales delegat şi apoi membru în comitet, Moromete murise de moarte bună, iar Catrina nici nu-şi dăduse seama că tinerelul ce venise era chiar fiul său.

- Ilinca începe să-l bocească pe tatăl său culcat într-un pat plin de flori.

- la înmormântare se strânsese tot satul şi Alboaica începe să povestească cum

Moromete era pe moarte şi vroia să plece de acasă pentru a se duce la Bucureşti.

– Ilinca îi spune lui Niculae că s-a măritat cu ofiţerul de la aerodrom şi că au doi copii împreună, iar Niculae spune că s-a însurat şi el cu Mărioara care era acum asistentă la un cămin de copii, şi că şi ei aveau un copil.

- trecuse un an, iar Ilinca îl cheamă pe fratele său la parastas; Catrina îi povesteşte

lui Niculae că într-o seară l-a visat pe Moromete şi că a vorbit cu el.

- Niculae cuprins de regret că nu a fost la căpătâiul tatălui său când a murit, se roagă

ca tatăl său să vorbească şi cu el, jurând că nu l-a uitat şi că nu-l va uita niciodată.

- se pare că rugile i-au fost ascultate si tatăl lui se arată, venind dinspre grădină cu

mersul lui pe care ceilalţi îl considerau ciudat.

- Niculae adormise de mult, iar dimineaţa, Mărioara i-a spus că l-a auzit din camera

de alături cum râdea în somn.

MOROMEŢII

Romanul Moromeţii ia naştere în urma unui îndelung proces de elaborare. Volumul întâi cunoaşte o primă elaborare în 1949, apoi este reluat în anul 1955, când va vedea şi lumina tiparului. Volumul al doilea apare doar în 1967 deşi fusese început în 1953.

Cea mai importantă temă a prozei lui Marin Preda este dispariţia ţărănimii tradiţionale. Dar, alături de această problemă, autorul tratează şi tema istoriei, a timpului „care nu mai avea răbdare”, care trece fără a ţine cont de dorinţa oamenilor şi care aduce cu el schimbări radicale şi neaşteptate. Titlul Moromeţii aşează tema familie în centrul romanului, însă evoluţia şi criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul românesc.

Perspectiva naratorului obiectiv se ompletează prin aceea a reflectorilor: în primul volum rolul de personaj-reflector îi aparţine lui Ilie Moromete, iar în al doilea volum lui Niculae. De asemenea, există şi personaje-informatori, cum ar fi de exemplu Parizianu care le povesteşte celorlalţi săteni de vizita lui Moromete la băieţi, la Bucureşti.

Romanul este alcătuit din două părţi, corespunzătoare celor două volume.

Primul volum utilizează tehnica decupajului şi accelerarea gradată a timpului naraţiunii şi poate fi considerat o monografie a familiei ţărăneşti şi a satului românesc din Câmpia Dunării într-o perioadă de frământări social-istorice. Volumul este structurat în trei părţi, cu o acţiune concentrată, care se desfăşoară pe parcursul verii, cu trei ani înaintea celui de-al doilea război mondial când „se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii”, în satul Siliştea-Gumeşti. Prima parte, de sâmbătă seara până duminică noaptea, conţine scene care ilustrează monografic viaţa rurală: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din fierăria lui Iocan, hora. Partea a doua se derulează pe parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucureşti. Partea a treia, de la seceriş până la

sfârşitul verii, se încheie cu fuga băieţilor.

Cele trei părţi conferă echilibrul compoziţiei. Fiecare parte începe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa şi secerişul. Simetria compoziţională este dată de legătura dintre incipit şi final la nivelul primului volum care subliniază tema timpului. La început, aparent îngăduitor, „timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari”, pentru ca în final să se modifice imaginea timpului, care devine necruţător şi intolerant şi „nu mai avea răbdare.”

În centrul primului volum se află figura lui Ilie Moromete şi problema paternităţii, a raporturiolor acestuia cu fiii lui, care este însă o deghizare a problemelor sociale generale. Familia Moromete este formată din Ilie Moromete, soţia sa, Catrina, trei băieţi din prima căsătorie a lui Ilie, Paraschiv, Nilă şi Achim, o fată a Catrinei, Tita, şi doi copii din a doua căsătorie, Ilinca şi Niculae. Relaţiile familiale sunt tensionate, lucru de care va profita Guica, sora lui Moromete, care îi instigă împotriva familiei şi îi convinge să fugă de acasă. Scenei de început, când familia se întoarce de la câmp, îi corespunde contrapunctic scena din final, când se produce ruptura în familia Moromete. Familia Moromete se destramă ca urmare a producerii mai multor conflicte exterioare. Cel mai important conflict exterior este cel dintre tată şi cei trei fii ai săi din prima căsătorie, Achim, Paraschiv şi Nilă. Ilie Moromete nu poate să înţeleagă dorinţa de îmbogăţire a celor trei fii, cum nu poate să înţeleagă nici pătrunderea valorilor civilizaţiei urbane în lumea satului. Băieţii îşi dispreţuiesc tatăl fiindcă nu ştie să transforme în bani produsele agricole, aşa cum face vecinul lor, Tudor Bălosu. Acest conflict va duce pînă la urmă la dezmembrarea familiei deoarece pleacă de acasă. Oricare ar fi fost problemele materiale, Ilie Moromete găsea mijlocul să le depăşească, dar fuga băieţilor îl dezechilibrează total.

Al doilea conflict exterior izbucneşte între Moromete şi Catrina, soţia lui. Moromete vându-se în timpul secetei un pogon din lotul soţiei, promiţându-i, în schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care îşi urau mama vitregă, Moromete amână îndeplinirea promisiunii. Din acestă cauză, femeia simte „cum i se strecoară în inimă nepăsarea şi sila de bărbat şi de copii”, găsindu-şi iniţial refugiul în biserică. În al doilea volum acest conflict determină decizia Catrinei de a-şi părăsi soţul, după ce află de vizita lui la Bucureşti şi de propunerea făcută celor trei fii mai mari. Această rupură va fi definitivă, Catrina refuzând să se mai întoarcă acasă.

Al treilea conflict se desfăşoară între Moromete şi sora lui, Guica, care şi-ar fi dorit ca fratele văduv să nu se mai căsătorească şi a doua oară. În felul acesta, ea ar fi rămas în casa fratelui, să se ocupe de gospodărie şi de creşterea copiilor, pentru a nu rămâne singură la bătrâneţe. Faptul că Moromete se recăsătorise şi să îşi construise o casă departe de gospodăria ei îi aprinsese ura împotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.

Acţiunea primului volum este structurată pe mai multe planuri narative. În prim plan se află destinul familiei Moromeţii. Ilie Moromete încearcă să păstreze întreg, cu preţul unui trai modest, pământul familiei pentru a-l transmite apoi băieţilor. Fiii cei mari nu împărtăşesc idealul tatălui deoarece ei îşi doresc independenţa economică. Ei se simt neîndreptăţiţi pentru că, după moartea mamei lor, Moromete s-a însurat cu altă femeie şi că are încă trei copii.Îndemnaţi de Guica, cei trei băieţi pun la cale un plan care va amplifica problemele econimice ale familiei. Ei intenţionează să plece la Bucureşti, fără ştirea familiei, pentru a-şi face un rost. În acest scop, vor să ia oile cumpărate printr-un împrumut la bancă şi al căror lapte constituie principala sursă de hrană a familiei şi caii, indispensabili pentru munca la câmp. Prin vânzarea oilor şi a cailor, ar obţine un capital pentru a începe viaţa la oraş. Datoria la bancă nefiind achitată, planul celor trei băieţi urmează a da o grea lovitură familiei. Achim îi propune tatălui să-l lase să plece cu oile la Bucureşti, să la pască la marginea oraşului şi să vândă laptele şi brânza la un preţ

mai bun în capitală. Moromete se lasă convins de utilitatea acestui plan, amână achitarea datoriei la bancă şi vinde o parte din lotul familiei pentru a-şi putea plăti impozitul pe pământ. Însă Achim vinde oile la Bucureşti şi aşteaptă venirea fraţilor. După amânările generate de refuzul lui Nilă de a-şi lăsa tatăl singur în preajma secerişului, cei doi fug cu caii şi cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit să vândă din nou o parte din pământ pentru a-şi reface gospodăria, pentru a plăti foncierea, rata la bancă şi taxele de şcolarizare ale lui Niculae.

Planurile secundare completează acţiunea romanului, conferindu-i caracterul de frescă socială: boala lui Boţoghină, revolta ţăranului sărac Ţugurlan, dragostea dintre Polina şi Birică, discuţiile din fierăria lui Iocan, rolul instituţiilor şi al autorităţilor în satul interbelic.

Câteva secvenţe narative sunt esenţiale pentru destinul familiei Moromete şi pentru conturarea conflictelor. Scena cinei are rolul de a prezenta familia, dar şi de a sugera relaţiile tensionate dintre membrii acesteia. Ilie Moromete pare a domina o familie formată din copii proveniţi din două căsătorii, învrăjbiţi din cauza averii. Aşezarea în jurul mesei sugerează evoluţia ulterioară a conflictului, destrămarea familiei: „Cei trei fraţi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim, stăteau spre partea din afară a tindei, ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afară. De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, stătea totdeauna Catrina Moromete, mama vitregă a celor trei fraţi, iar lângă ea îi avea pe Niculae şi pe Ilinca, copii făcuţi cu Moromete. Tita stătea între cei trei şi maică-sa. Era tot fata ei, din căsătoria dintâi. Numai Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea la fiecare. Toţi ceilalţi stăteau umăr lângă umăr, înghesuiţi, masa fiind prea mică. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui căsătorii, deşi numărul crescuse.”

O altă secvenţă narativă cu valoare simbolică este aceea a tăierii salcâmului. Ilie Moromete taie sacâmul pentru a plăti o parte din datoriile familie, fără a vinde pământ sau oi: Se pare că nimeni nu înţelegea că hotărându-se în sfârşit plecarea lui Achim la Bucureşti însemna că trebuie să li se facă celor trei pe plac până la capăt, să nu se mai atingă nimeni de oi şi cum altceva n-aveau ce vinde, salcâmul trebuia tăiat. Mai ciudat era că nici cei trei în cauză nu înţelegeau; încât răspunsul lui Moromete că a tăiat salcaâmul «să se mire proştii» nu era o batjocură întâmplătoare la adresa fiilor.” Tăierea salcâmului anticipează destrămarea familiei şi a satului tradiţional. Pentru sătenii din Siliştea-Gumeşti, salcâmul din grădina Moromeţilor era un punct de reper, el având valoarea unui arbore sacru, al unui axis mundi. Odată cu tăierea acestuia, nici timpul nu mai are nici el răbdare, astfel încât modificările din familia Moromete şi cele din plan social se succed rapid. Lumea tradiţională aşa cum şi-o imaginează personajul principal va începe procesul de destrămare. Ilie Moromete este un apărător al ordinii vechi pe care o consideră a fi cea mai bună dintre toate şi pentru care statul reprezintă o supraindividualitate abstractă. Moromete analizează schimbările din societate, dar până la un moment dat nu crede că ele pot înlocui mentalitatea ţărănească. Este luat prin surprindere de istorie şi de trecerea timpului, dar îşi apără cu tărie ideile, iluzia, demnitatea.

Al doilea volum reflectă mai bine problema deruralizării satului prin atragerea lui treptată spre civilizaţia urbană. Volumul este structurat în cinci părţi care prezintă viaţa satului într-o perioadă de un sfert de veac, de la începutul anului 1938, până spre sfârşitul anului 1962. Acţiunea se concentrează asupra a două momente istorice semnificative: reforma agrară din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce şi transformarea „socialistă” a agriculturii după 1949, percepută ca un fenomen abuziv. Datorită acestor schimbări rapide, satul intră într-un proces ireversibil de disoluţie.

Conflictul dintre tată şi fiii mai mari trece în planul al doilea. Conflictul principal opune mentalitatea tradiţională şi mentalitatea impusă, colectivistă. Opoziţia dintre cele două lumi este pusă în evidenţă de

relaţia dintre Ilie Moromete şi fiul său, Niculae, care devin personaje-reflectori pentru cele două mentalităţi. Dacă primul volum vorbeşte despre lumea tatălui, al doilea volum face loc lumii fiilor. Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusă, fiind înlocită cu o alta, lipsită de glorie. Autoritatea lui în sat se diminuează, iar unitatea distrusă a familiei nu se reface. Volumul debutează cu o întrebare retorică: „În bine sau în rău se schimbase Moromete?” Ceilalţi ţărani îşi schimbă atitudinea faşă de el, foştii prieteni au murit sau l-au părăsit, vechile duşmănii se sting. Tudor Bălosu devine chiar binevoitor faţă de vecinul lui, iar Guica moare, fără ca relaţiile cu fratele ei să se schimbe, acesta neparticipând la înmormântarea ei. Moromete se apucă de negoţ, câştigă bani, dar îl retrage pe Niculae de la şcoală pe motiv că „nu-i aduce niciun beneficiu”. Toată energia tatălui se concentrează în încercarea de a-i aduce acasă pe băieţii fugari. De aceea cumpără pământurile pierdute odinioară şi pleacă la Bucureşti pentru a-i convinge să revină în sat, dar aceştia resping încercarea de reconciliere a tatălui său. Catrina, aflând de propunerea făcută fiilor, îl părăseşte pe Moromete şi se duce să locuiască la fiica ei. Destrămarea familiei continuă cu moartea lui Nilă în război. Fetele se căsătoresc, dar soţul Titei moare într-un accident stupid în sat.

Paralel cu procesul de destrămare a familiei, este prezentată destrămarea satului tradiţional. Relaţia dintre Ilie Moromete şi fiul mai mic, Niculae, este transpusă la nivel social, reprezentând opoziţia dintre un susţinător al clasei ţărăneşti şi un declasat al ei, conflictul dintre cei doi simbolizând conflictul dintre două concepţii despre ţăran. În acest volum observaţia socială primează, prin intermediul lui Ilie Moromete sunt analizaţi noii reprezentanţi ai statului: Bilă, Isosică, Mantaroşie, Adam Fântână, Ouăbei. Statul devine şi mai abstract în mintea ţăranului care apără valorile vechi: în primul volum statul are un reprezentant uman, Jupuitu, cu care se poate vorbi şi care îi înţelege, dar în al doilea volum acesta dispare. Reprezentantul legii le confiscă averile ţăranilor, nu îi înţelege atunci când nu au bani să plătească fonciirea. Nici măcar reprezentatntul lumii noi, Niculae, nu mai înţelege mecanismele. În discuţiile cu tatăl său, nu poate să-şi susţină opţiunile pentru că nu ştie dacă are sau nu dreptate, este la rândul lui exclus din sistem. Istoria şi schimbările aduse de aceasta îl depăşesc şi pe Niculae.

ILIE MOROMETE

Ilie Moromete este personajul central al romanului. El este capul familiei Moromete în jurul căruia se desfăşoară întreaga acţiune a primului volum. Este reprezentantul ţărănimii tradiţionale, ale cărei valori le apără cu îndârjire. Nu ni se oferă date despre felul cum arată personajul deoarece acest lucru nu are importanţă. Naratorul precizează doar că se afla înte „tinereţe şi bătrâneţe, când numai nenorociri sau bucurii mari pot schimba firea cuiva.” Accentul se pune mai ales pe capacităţile intelectuale ale personajului, datorită meditaţiilor şi concepţiilor sale despre viaţăa fost considerat de critici ţăranul filozof al literaturii române.

Portretul şi evoluţia sa sunt urmărite în raport cu familia, cu ceilalţi săteni, cu statul şi cu pământul. Este caracterizat atât de autor cât şi de celelalte personaje, dar acţiunile şi felul său de a vorbi spun cel mai mult despre Ilie Moromete. Încă de la început Moromete este prezentat în calitatea de cap de familie în care autoritatea nu îi este contestată. Această autoritate este subliniată în scena mesei în care naratorul precizează că „Moromete stătea parcă deasupra tuturor.” Deşi relaţiile cu familia sunt tensionate, Moromete doreşte ce e mai bine pentru fiii lui, dar nu crede că acest lucru înseamnă îmbogăţirea. Simte că ceilalţi nu îl înţeleg şi atunci se izolează undeva în grădină şi vorbeşte singur. Familia realizează şi ea prăpastia dintre ea şi Moromete: „tatăl lor avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau.” Este mândru de fiul său mai mic, deşi nu îi arată, cu care va păstra o relaţie specială până în final. Când îşi dă seama că a fost înşelat de Achim încep marile

frământări interioare ale personajului. Semnificativ pentru noua stare de spirit a personajului este monologul de pe câmp în care îşi apără dreptul la seninătate; „Cum să trăieşti dacă nu eşti liniştit?”.

Este apreciat de cei din sat care îi ascultă tot timpul discursurile de duminică dimineaţa de la fierăria lui Iocan. În semn de respect, Din Vasilescu îi face din lut portretul. O trăsătură importantă pe care o subliniază naratorul este disimularea: Moromete oferă un adevărat spectacol în episodul în care vrea să-l păcălească pe Jupuitu sau în episodul în care discută cu Tudor Bălosu. Este apreciat pentru uşurinţa cu care, prin intermediul limbajului, iese din situaţii dificile. Amână plata dărilor şi pentru că nu crede cu adevărat în puterea statului, consideră că până la urmă statul ca realiza că ţăranii nu au bani şi atunci nu le va mai cere dări. Credinţa într-o lume care ar putea exista fără bani îi va fi zdruncinată până la sfârşitul romanului. Îi place să observe lumea care îl înconjoară şi astfel ştie cum să se poarte cu fiecare: pe Tudor Bălosu şi pe fiul acestuia îi ironizează cu fiecare ocazie, dar pe Ţugurlan îl tratează cu respect şi simpatie, iar lui Cocoşilă îi apreciază inteligenţa.

Spre deosebire de personajul Ion al lui Liviu Rebreanu, pentru ţăranul Moromete pământul nu este o obsesie, el nu doreşte mult pământ ci doar atât cât să aibă din ce trăi. Sănătatea morală nu înseamnă pentru el a avea bani ci a putea trăi senin, Moromete îşi doreşte liniştea căminului şi posibilitatea de a se bucura de micile bucurii ale vieţii. Drama lui începe în momentul în care observă că familia nu îi împărtăşeşte idealurile. Moromete nu este un ţăran obişnuit. Inteligenţa, ironia şi umorul îl deosebesc de orice personaj din romanele anterioare care tratează lumea rurală. El însuşi este un simbol, fără să vrea, pentru schimbările care se produc în acest univers: pentru Moromete este mult mai important să stea să mediteze sau să discute politică decât să muncească. În romanul Ion a avea pământ era singurul lucru care conta pentru un ţăran, i definea personalitatea şi statutul în comunitate. În Moromeţii pământul nu mai înseamnă bogăţie, avere, putere, ci libertatea morală a individului în raporturile sale cu lumea, oferindu-i ţăranului posibilitatea de a contempla lumea şi de a medita.

Este un idealist aflat în contradicţie cu noile schimbări ale societăţii care până la urmă îl vor învinge: deşi este capabil să păcălească autorităţile nu va putea păcăli şi istoria. După fuga celor doi fii începe să înţeleagă că a fost victima unei iluzii şi că lumea prietenoasă şi timpul răbdător nu există decât în capul lui. Drama lui Moromete nu să în pierderea pământurilor ci în destrămarea familiei sale, dar aceasta anunţă drama ţărănimii în general. Destinul său se va modifica treptat după fuga băieţilor, nu va mai lua parte la întânirile din fierăria lui Iocan, nu va mai fi „centrul universului”, cum îl caracterizează niculae, relaţiile cu familia se vor degrada din ce în ce mai mult. Totuşi, până în clipa morţii îşi suţine cu tărie părerile despre adevăratele valori ale vieţii şi nu poate accepta că există o lume mai bună decât cea tradiţională. În momentul în care moare, îi spune doctorului: „Domnule, eu totdeauna am dus o viaţă independentă!”, afiemaţie care exprimă idealul şi filozofia sa.

Cel mai iubit dintre pamanteni - roman realist de Marin PREDA

Marin PREDA Cel mai iubit dintre pamanteni

Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman realist, care are ca tema critica societatii socialiste sau a dictaturii proletariatului.

Ideea romanului este ca o societate construita pe abuz, minciuna, asasinat politic, ateista, care promoveaza bestiile la conducerea societatii, nu poate exista mult timp si se autodevoreaza.

Subiectul romanului este construirea unei iresce sociale a epocii de aur" sau a varstei de fier", cum o numeste Lucian Blaga. Eroul principal, Victor Petrini este un intelectual, un asistent la universitate, filozof, se subintelege din, orasul Cluj. Orice om. care gandeste, este intr-un regim de dictatura, un dusman potential, care trebuie distrus fizic, moral, soci;.1. Victor Petrini este destituit din postul de asistent universitar, fiindca si profesorul (se sugereaza Lucian BlagA) este dat afara din universitate de imbecilul caloriferist devenit subit autoritatea care decide.

Victor Petrini este condamnat la munca silnica printr-o farsa judiciara inscenata cu cinism, trimis sa munceasca intr-o mina, unde este chinuit de un tortionar inrait. Acesta, ca sa-l chinuiasca si sa-i provoace moartea, il scotea noaptea in frig, dezbracat, incat, ca sa supravietuiasca, Petrini Il arunca in haul unui put de mina parasit. Se sugereaza ca singura cale pentru aceste fiare ucigase este moartea, adica sa li se aplice legea talionului.

Imaginea fostilor ministri, oameni de stat, bancheri, generali, preofr intelectuali care umplu inchisorile, prin procesul de distrugere sociala organizata, este urmarita nu numai social, fizic, ci si psihic, moral. Lupta pentru supravietuire in jurHa comunista ii face pe Victor Petrini dintr-un om al ideilor pure, un criminal

Imaginea spectacolului social dominat de arivisti-marionete ca Mircea care-i ia sotia cat este inchis, pe arhitecta Matilda, violenta, promiscuitatea, lipsa principiilor falsificarea adevarului social, transformarea institutiilor in instrumente in mana unor persoane dau accentele de virulenta critica sociala. Eroii sunt construiti atat prin trasaturile tipice ale unor categorii sociale, cat si printr-o subtila si nuantata analiza psihologica. Este impletit colajul cu eseul, descrierea cu dezbaterea problematizata Sunt introduse si elementele de surpriza in comportamentul eroilor, in crearea situatiilor unice. Astfel, pentru a o salva pe Suzy Culala, il arunca din teleferic pe inginerul Pencea, fostul ei sot. Identitatea autorului cu Victor Petrini este de destin fiindca, pentru indrazneala de a spune adevarul, a fost ucis.

Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman-eseu, o meditatie pe tema destinului. Victor Petrini este locutorul, care foloseste timpul cat se afla in detentie pentru a scrie despre destinul intelectualului intrro societate de arivisti violenti

Ca filozof Victor Petrini vrea sa realizeze o revolutie in gandire construind o noua gnoza » adica o noua teorie a cunoasterii care. sa redea integritatea constiintei umane in fata un.versului". Principiile enuntate de el: Omul este liber in sine si pentru sine s. singur acest concept este izvorul dreptului si al creatiei spirituale" Este, astfel spus, o meditatie pe. tema liberului arbitru de factura iluminista, care intra in contradictie cu dictatura proletariatului". Drepturile omului sunt idei periculoase pentru regimurile de dictatura, de aceea este inchis spre a fi reeducat prin munca

Un alt eseu al sau, intitulat Era ticalosilor, este un subtil rechizitoriu, un atac la adresa principiilor societatii comuniste, careia ii contesta dreptul legitim de a exista Victor Petrini trece prin viata ca printr-un labirint, cu multe situatii neprevazute cu tipuri umane variate ca vicleana, versatila si imorala Matilda, sfioasa Caprioara Bacaloglu s, Cal.strat, activisti de partid ca Mircea, functionarii de la Oraca anchetatori, securitatii, calina Suzy Culala si violentul inginer Pencea, oportunistul sau prieten Ion Micu. Cu acesta din urma poarta ample dezbateri in legatura cu legitimitatea regimului de dictatura comunista. Este dimensiunea expresionista a romanului, care devine astfel un roman de problematica.

El cauta sa gaseasca un mod de supravetuire a omului superior intr-o lume absurda, intr-o societate atat de degradata de lipsa de principii morale, ca urmare a cultivam ateismului satanic, incat capata aspectul unui cosmar

Titlul romanului sugereaza aceasta iesire prin cuvintele sfantului apostol Pavel: Daca dragoste nu am nimica nu sunt", cuvinte asezate in finalul romanului ca o concluzie, care genereaza nu numai titlul ci si mesajul.

Cel mai iubit dintre pamanteni poate fi interpretat ca un roman de dragoste in sensul ca urmareste drumul sufletului de la dragostea cea lumeasca, la dragostea fata de Dumnezeu, asa cum o spun cuvintele din finalul romanului: Daca dragoste nu am nimica nu sunt".

Definitia dragostei este data de sfantul apostol Pavel in Epistola I Catre Corintieni, capitolul 13, versetele 4-7. care dau cheia intregului roman: Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste. nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata". Din aceasta perspectiva el devine un roman romantic.

Victor Petrini porneste prin labirintul social si primeste iubirea ca pe un fir al Ariadnei, alcatuit din patru secvente simbolice. Nineta reprezinta dragostea adolescentei, cand eroul confunda existenta cu apartenenta. Capriciul rupe cuplul, fiindca Nineta ii impune intr-o forma subtila vointa ei, sa mearga pe strada indicata de ea, adica sa-si paraseasca destinul propriu si sa-1 urmeze pe al ei. Refuzul ei, de a-1 urma pe drumul lui, este cauza despartirii. Voia proprie este mai tare decat dragostea care-i leaga. Eroul traieste iluzia ca are dreptul la optiune, la liberul arbitru, la a-si impune vointa sa altora. Nu are dragostea care este binevoitoare, care nu cauta ale sale. ,

Cea de a doua iubita. Caprioara, il admira, fiindca devenit, asistent la Universitate, crede ca poate domina realitatea, ca Stefan Gheorghidiu din romanul Ultima noapte de dmgoste, intaia noapte de razboi a lui Camil Petrescu. Caprioara a fost sedusa de un medicinist si ramasese insarcinata. Victor Petrini, orgolios nu accepta compromisul. incercand sa scape de sarcina Caprioara moare, el fiind de fapt cel care a impins-o Ia actul acesta, fiindca n-a putut s-o ierte, s-o creada. Nu are dragostea care toate le crede.

Matilda reprezinta a treia etapa a drumului prin labirint, cand el crede ca filozof ca poate lua in posesie realitatea prin cunoastere si vrea sa elaboreze o noua gnoza. Realitatea sociala este brutala, fara o ordine, incoerenta ca Matilda. Viata ii apare ca un amestec de murdarie si puritate, pacat si virtute, minciuna si adevar. Matilda. ca si viata sociala, este dominata de spiritul raului reprezentat in viata Matildei de evreul cu bani sau de omul politic ca Mircea, care detine puterea. Matilda dispretuieste cultura, este agresiva, ameninta, este o tortionara, o bestie, ca si lumea pe care o reprezinta, fiindca are

origine slava, rusa. O astfel de lume, alcatuita din oameni ca Matilda, distruge valorile. Se exprima adevarat ca lumea ca si femeia sunt ostile spiritului si prefera banul, puterea. Este o lume aberanta, absurda, Jrationala. El nu are dragostea care toate ie rabda.

Al patrulea tronson al labirintului este parcurs pe firul Suzy. Ea este o victima a realitatii sociale, care 1-a lovit pe Petrini. Fostul sot al ei, inginerul Pencea, este o varianta masculina a Matildei, bestia creata prin lozinca scoala pregateste forta de munca pentru industrie". Omul nu mai este o flinta inteligenta, superioara, ci o vita de munca. Urmarindu-i intr-un teleferic acesta vrea sa-i ucida, dar Petrini i1 arunca din teleferic intr-o prapastie. Petrini afla ca femeia e o scoala, cum zicea Eminescu. pentru a afla adevarul, ca fara Dumnezeu lumea devine o jungla, un iad. El nu are dragostea care nu se aprinde de manie.

Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman de idei avand elemente de expresionism*. Morala, virtutile nu sunt probleme teoretice sociale ci viata sufletului. Cele patry personaje feminine din viata; lui Victor Petiini: Nineta, Caprioara, Matilda, Suzy (SusanA) sunt de fapt cele patru timpuri ale unui ciclu tipic al vietii. Facand voia proprie si nu ascultarea fata de legea lui Dumnezeu, Victor, ca si Adam, cade din raiul inocentei si puritatii reprezentat de Nineta, al carei nume sugereaza cunoasterea prin negatie sau definirea adevarului prin ceea ce nu este, afirmand indirect ceea ce este. Dragostea este unificatoare. Petrini iese din dimensiunea dragostei care este binevoitoare si care nu cauta ale sale. Caprioara de aceea nu mai este pura iar el este incercat la dragostea care toate le crede, toate Ie iarta: Victor nu-i iarta caderea si. o impinge la o intrerupere de sarcina adica sa devina ucigasa propriului copil. De aceea cei ce legifereaza, admit si fac pruncuciderea, se duc in iad. Drepturile omului inseamna in primul rand dreptul la viata al copilului si nu dreptul de a ucide. Un parlament care legifereaza pruncuciderea este un parlament de ucigasi. Ca filozof, Victor Petrini nu are nici o scuza pentru greselile pe care le face, de aceea, ca si Stefan Gheorghidiu, va ajunge la puscarie.

Victor Petrini rateaza si dragostea fata de aproapele, adica fata de cei cazuti, fiindca pe Matilda o ia de la prietenul sau Petrica Nicolau, asa cum si el o luase de Ia un evreu, si-i va fi luata de Mircea prim secretarul de partid al regiunii. Este o evidenta calcare a poruncii a zecea. Matilda a devenit un obiect, un instrument, un bun de consum, dupa ideile lui Engels din Origine?, familiei, a proprietatii private si a statului".

Victor Petrini nu poate realiza nici porunca de a-si iubi dusmanii, de aceea pe tortionarul, care-l agreseaza, il arunca in haul unei mine iar pe inginerul Pencea din teleferic. Este evidenta situatia sa de legitima aparare, dar asta in cazul Legii Iubirii este doar o circumstanta atenuanta.

Din punct de vedere moral Victor .Petrini este un om fara principii. Din punctul de vedere al moralei crestine el este un ucigas, un om fara Dumnezeu, care devine treptat, prin adaptarea la jungla sociala, o fiara. El incalca decalogul pe toate cele zece porunci. Este ucigas, desfranat, fara Dumnezeu, ia ce nu-i al lui, mincinos. El traieste, ca si eroii lui Camil Petrescu, drama intelectualului fara Dumnezeu. Limitele autorului sunt, ca si la Camil Petrescu, limitele filozofiei, incapacitatea ei de a / rezolva problemele sufletului. Falimentul lui Victor Petrini este falimentul filozofiei in confruntarea cu realitatea.