Robert Ludlum Protocolul Sigmm

5/28/2018 Robert Ludlum Protocolul Sigmm

1/259

Robert LudlumPROTOCOLUL SIGMA1Zrich- Sa va aduc ceva de baut pna vine masina?Comisionarul era un barbat ndesat, carevorbeaengleza cu un usor accent strain. Placuta de alama cu numele lui straluceape uniforma, verde-loden.- Nu, multumesc, zise Ben Hartman, schitnd un zmbet.- Snteti sigur? Poate niste ceai? Cafea? Apa minerala? n privirea comisionarului se citea nerabdarea celui caruiai mai ramasesera doar cteva minute ca sa-si sporeasca bacsisul la despartire.

- mi pare teribil de rau ca masina dumneavoastra ntrzie.- Nici o problema.Ben statea n holul hotelului St. Gotthard, o elegantaconstructie din secolul nouasprezece, specializat n satisfacerea pretentiilor oamenilor de afaceri prosperi.Acum, cnd parasea hotelul, se ntreba ntr-o doara daca putea sa-i dea un bacsis comsionarului ca sa nu-i care bagajele, ca sa nu-lurmeze la ctiva pasi distanta, ca o mireasa bengaleza, ca sa nu formuleze nencetatscuze pentru ca masina care urma sa-l duca Ia aeroport nu sosise nca. Hotelurilede lux din lumea ntreaga se mndreau cu asemenea servicii, nsa Ben, care calatoridestul, le considera scitoare. n fond petrecuse mult timp ncercnd sa iasa din . Dar gaoacea - ritualurile demodate ale celor privilegiati - nvinsese pna la urma. Comisionarul l ghicise, de acord: nca un americanbogat si rasfatat.Ben Hartman avea treizeci si sase de ani, dar astazi sesimtea mult mai vrstnic. S

i nu doar din cauza calatoriei -sosise cu o zi nainte de la New York si nca nu seacomodase cu diferenta de fus orar-, ci mai ales pentru faptul ca se afla din nou n Elvetia. Traise aici clipe fericite, petrecuse mult timp schiind prea repede,sofnd prea repede, simtindu-se ca un rebel printre localnicii cu chipuri mpietrite, ncorsetati de reguli. si dorea sa poata redobndi acel sentiment, dar nuputea. Nmai venise n Elvetia de patru ani, de cnd Peter - fratele lui geaman si cel mai bun prieten - fusese ucis aici. Se asteptase ca excursia asta sa-i mprospateze amintirile, dar nu crezuse ca-l vaafecta att de mult. Acum ntelegea ce greseala facuse venind ncoace. Din clipa n aterizase pe aeroportul Kloten, l coplesisera emotiile, furia, mhnirea sisinguratatea. Experienta l ajutase sa se stapneasca. n dupa-amiaza zilei precedente, se opase putin de afaceri, iar de dimineata avusese o ntlnire cordiala cu dr. RolfGrendelmeier, de la Banca Unionala a Elvetiei. Trebuia samentina buna dispozitie a c

l lentilor si ntlnirilc amicale faceau parte din meserie. Ben si reprosa constatde usor intra n rol - cel al unicului fiu supravietuitor al legendarului Max Hartman, mostenitorul prezumtiv al averii familiei si al functiei de presedinte laHartman Capital Management, firma care valora cteva miliarde de dolari si fusese nfiintata de tatal sau.Acum Ben detinea ntregul bagaj de artificii folosit nfinantele internationale - dulapul plin cu costume Brioni siKiton, zmbetul spontan, strngerca de mna ferma si, aipresus de orice, privirea calma, preocupata, o privire careexprima responsabilitate, ncredere, inteligenta, n realitatemascnd adesea o plictiseala exasperata.Nu venise n Elvetia ca sa faca afaceri. De la Kloten, unmic avion avea sa-l ducala St. Moritzunde urma sa petreaca o vacanta mpreuna cu un client batrn, extrem de bogat, cu sotia lui si cu o presupusa nepoata, remarcabil de frumoasa.Presiunile la care-l s

upusese clientul fusesera joviale, darinsistente. Era constient de faptul ca i se pregatea o ntlnire cu fata, ceea ce reprezenta unul dintre inconvenientele de-afi un burlac din Manhattan, prezentabil, bogat si eligibil". Clientii lui ncercau totdeauna sa-i prezinte fiicele, nepoatele si verisoarele. Era greu sa refuzi siuneori chiar ntlnea cte o femeie a carei companie l ncnta. Si, apoi, nu se stdata.In orice caz, Max voia nepoti.Max Hartman, filantropul si pacostea de barbat, fondatorulfirmei llartman Capital Management, imigrantul care sosise n America, cu statutul de refugiat din Germania nazista, si proverbialii zece dolari n buzunar, ntemeiase imediat dupa razboio companie de investitii, pe care o dezvoltase cu tenacitate aducnd-o la o cifra


2/259

de afaceri de mai multe miliarde de dolari. Batrnul Max, n vrsta de optzeci de ancare traia ntr-o splendida resedinta la Bedford, New York, conducea compania siavea grija ca nimeni sa nu uite acest lucru.Nu e usor sa lucrezi pentru propriul tata, dar simai greue daca te intereseaza al naibii de putin investitiile bancare,alocarile de capital", managementul evitarii riscurilor" sitoate celelalte expresii sforaitoare. Sau cnd interesul tau fata de bani c aproape egal cu zero. Ben stia ca acesta este un lux pe care si-l permit doar cei care au prea multi bani. Acesta era si cazul familiei Hartman, cu fondurile ei, cu scolile particulare si imensa proprietate din districtul Westchester.Fara a mai mentiona cele opt mii de hectare de pamnt delnga Greenbriar si restul.

Pna la prabusirea avionului n care se aflase Peter, Benreusise sa se ocupe de ceeace-i placea cu adevarat: sa predea,mai ales copiilor, acolo unde cei mai multirenuntasera.Predase la clasa a cincea ntr-o scoala de cartier dintr-o zonaa Brooklyn-ului cunoscuta sub numele de East New York.Multi copii creau probleme si, ntr-adevar, existau gasti depustani, la fel de bine narmati ca lorzii columbieni aidrogurilor. Toti aveau nsa nevoie de un profesor care sa leacorde o ct de mica atentie. Ben le-o acorda si, din cnd ncnd, reusea sa schimbe ne viata cte unui elev.Dupa moartea lui Peter, fusese nevoit sa seimplice nafacerile familiei. n fata prietenilor si motivase gestulsustinnd ca erpromisiune pe care i-o facuse mamei saleaflata pe patul de moarte. De fapt asa stateau lucrurile. Cusau fara cancer, nu si-ar fi putut refuza mama niciodata. siamintea fata ei trasa, tenul galbui datorat sedintelor dechimioterapie, petele ro

scate de sub ochi, ca niste vnatai.Fusese cu aproape douazeci de ani mai tnara dectatal lui,iar Ben nu se gndise niciodata ca ea avea sa se stinga prima.Lucreaza,ca noaptea sta sa cada, spusese ea, zmbind cucuraj. Restul l lasase nerostit. Maxsupravietuise lagarului dela Dachau doar ca sa piarda un fiu, iar acum era pe cale sa-sipiarda sotia. Ct putea ndura un om?- Te-a pierdut si pe tine? soptise ea.Pe atunci, Ben locuia la cteva strazi distanta de scoala,ntr-un apartament aflat la etajul sase al unui bloc nengrijit ncare culoarele miroseau a urina de pisica, iar linoleumul eradesprins de podea. Refuzase, din principiu, sa accepte banide la parinti.- Ai auzit ce te-am ntrebat, Ben?- Elevii mei, spusese Ben, desi n voce i se simtea dejanfrngerea, au nevoie de mi.

- El arc nevoie de tine, i raspunsese ea si cu asta sencheiase conversatia.Si asa ncepuse sa-i nsoteasca pe clientii de seama la prnz,sa-i faca sa se simta portanti, maguliti de faptul ca eraurasfatati de fiul presedintelui firmei. Maifacea pe fuga putinamunca voluntara la un centrul pentru copii cu tulburaripsihice". n timpul ramas calatorea, schia, sarea cu parasutaori facea alpinism; se ntlnsi cu femei, dar evita orice relatiede durata cu vreuna dintre ele.Batrnul Max trebuia sa mai astepte.Brusc, atmosfera din holul hotelului tapetat n damascroz si cu mobilier venetian ntunecat la culoare i se paruapasatoare.- Stii ceva, as prefera sa astept afara, i spuse BenCorn isionarului.Barbatul n uniforma verde zmbi afectat.- Sigur, domnule, cum preferati.Ben iesi clipind din ochi n lumina stralucitoare a soareluide amiaza. Se opri pe

trotuar privind pietonii de peBahnhofstrasse, impunatorul bulevard strajuit de tei, cumagazine elegante, cafenele si un sir de institutii financiareadapostite nmici cladiri albe. Comisionarul veni n grabacubagajul si astepta pna cnd Ben scoase o bancnota de cincizecide franci si-i facusemn sa plece.- Ah, va multumesc foarte mult, domnule, exclama el,prcfacndu-se surprins.Portarii urmau sa-l anunte cnd va aparea masina lui pealeea pietruita din stingahotelului. Ben nu se grabea. Brizace batea dinspre lacul Ziirich era nvioratoare ncomparatiecu atmosfera nabusitoare din camerele suprancalzite, undeaerul miroseaa cafea si, vag, dar inconfundabil, a fum detrabuc.


3/259

Ben si propti schiurile nou-noute, Volant Ti Supers, deuna dintre coloanele corintiene ale hotelului si privi spectacolultrecatorilor anonimi: un tnar om de afaceri racnind ntr-untelefon mobil; o femeie obeza ntr-un hanorac rosu, mpingndun caor de copil; un grup de turisti japonezi sporovaindcu entuziasm; un barbat nalt,de vrsta mijlocie, cu parulgrizonat strns la spate n coada de cal; un curier cu o utie cuflori, nvesmntat n uniforma oranj cu negru a celor de laBlumchengallerie -antul florariilor de lux, si o remarcabilablonda, mbracata elegant, tinnd n mna cosa Festiner,care se uita n directia lui.Tnara l mai privi o data - rapid,cu un licar de interes n ochi, apoi si feri pria. Macarde-am avea suficient spatiu si timp, si zise Ben. si lasaprivirea sa rataceasca prin multime. Zgomotele traficului,continue, dar nabusite, veneau dinspre L

owenstrasse, aflatala cteva zeci de metri distanta. Remarca un barbat ntre douavre care purta un sacou de culoare puqrurie, putin preaelegant pentru Zurich. Pe urma vazu un barbat cam de aceeasivrsta cu el pasind hotart pe lnga Koss Konditerei. Omul i separu cunoscut, chiar foarte cunoscut.Ben nu reactiona imediat, si l privi mai atent. Sa fie oarevechiul lui prieten din facultate, Jiramy Cavanaugh? JimmyCavanaugh, pe care-l cunoscuse la Princeton,n anul doi defacultate? Jimmy, cel care locuise n afara campusului, carefuma tigari fara filtru si putea vr sub masa pe oricine, chiarsi pe Ben, care avea o oarecare reputatie n materie derezistenta la bautura? Jimmy venise dintr-un orasel dinnord-vestul statului New York, pe nume Homer. Intr-o seara, dupace-l nvatase pe Ben cum sa dea gata mai multe pahare detequila, Jimmy l lasase cu gura cascata povestindu-i cumcalareau femelele" ceidin orasul lui natal. Jimmy era ager,htru, versat si avea un imens repertoriu de

farse, o inteligentavie si darul vorbirii. Mai presus de orice, parea mai viu dectmajoritatea tinerilor pe care-i cunostea Ben: absolventii cupalme umede ai scolilor pregatitoare, care vehiculau informatiiconfidentiale despre examenele de admitere la Facultatea dedrept sau la cea de comert, potentialii studenti de la franceza,cu tigarile lor taiate n doua si cravate negre, posacii alcoolicipentru care razvratirea nsemna parul vopsit n verde. Jimmyparea sa se tina deoparte de toate astea, iar Ben, observnd cempacat era cu sine, se simtea magulit de prietenia lui. Cumse ntmpla adesea, dupa absolvire pierdusera legatura: Jimmyse dusese la Scoala Georgetown pentru Relatii Externe, iarBen ramasese la New York. Nici unul dintre ei nu aveanostalgia studentiei, iar distanta si timpul si spusesera cuvntul.Totusi, si zise Ben, Jimmy Cavanaugh era probabil unul dintreputinii oameni cu carei-ar fi placut sa stea de vorba.Jimmy Cavanaugh. Da, el era, cu siguranta. Jimmyajunsese ndeajuns de aproape ca B

en sa poata vedea ca, pesub trenciul cafeniu, purta un costum scump. Silueta i semodificase: avea umeriimai largi.Porni pe Bahnhofstrasse catre Jimmy, dar si aminti deschiuri. Se ntoarse, le lua si le ridica pe umar, apoi se ndreptaspre Cavanaugh. Parul rosu i se decolorase, avea un nceputde chelie, iar fata, cndva pistruiata, era putin ridata. Jimmypurta un costum Armni de doua mii de dolari. Dar ce naibafacea el la Zurich? Apoi privirile li se ntlnira.Jimmy afisa un zmbet larg si porni catre Ben, cu o mnantinsa si cu cealalta n burul trenciuiui.- Martman, ticalosiile, striga Jimmy. Hei, batrne, ma bucursa te vad!- Doamne, chiar tu esti! exclama Ben.In clipa aceea, Ben observa uluit un tub metalic ce ieseade sub trenciul vechiul

ui sau prieten, un amortizor, atintitdirect spre el de la nivelul taliei.Trebuia sa fie una din glumele bizare ale batrnului Jimmy,si zise Ben. Chiar n cla n care ridica bratele, simulndevitarea unui glont imaginar, Ben l vazu pe Jimmyavanaughmisendu-si ncet nuna, inconfundabila manevra a cuiva careapasa pe tragaci.Ce se ntmpla n continuare dura o fractiune desecunda,desi timpul paru ca se opreste n loc. Cu un reflex rapid, Benrasuci schiurile de pe umarul drept ntr-un arc ascutit, ncerendsa loveasca arma, izbindu-l n lasi timp pe vechiul sauprieten peste gt.O clipa mai trziu - sau n aceeasi clipa? - auzi explozia,simti un jet usturator la


4/259

ceafa, n vreme ce un glont foartereal sparse o vitrina de sticla aflata la ctivapasi distanta.Asa ceva nu era posibil!Luat prin surprindere, Jimmy si pierdu echilibrul si racnide durere. Impiedicndu-se, ntinse o mna ca sa nhateschiurile. O singura mna. Stnga. Instinctiv ncerci ijini de ceva atunci cnd te mpiedici: ntinzi amndouabratele si lasi din mna valixul, ziarul. Putine lucrurile-ai mai tine strns n vreme ce te prabusesti: de exemplu unpistol.Ben auzi schiurile caznd cu zgomot pe trotuar, observao dra de snge pe obrazul luJimmy si l vazu luptndu-sesa-si recapete echilibrul. Apoi, Ben se apleca n fata si-o luala goana pe strada.

Arma era adevarata si Jimmy trasese n el.Drumul lui Ben era blocat de multimea depietoni.Croindu-si drum prin aglomeratie, se ciocni de mai multepersoane, care protestara zgomotos. El si continua drumul,fugind cum nu mai fugise n viata lui, nigzag, spetind canaintarea dezordonata avea sa-l transforme ntr-o tinta greude atins.Ce dracu 'se ntmpla? Asta era nebunie, curata nebunie!Comise greseala sa priveasca n urma n timp ce alerga,ncetinindu-si necugetat ritm, cu fata ca un semnal luminosntoarsa catre un fost prieten care, dintr-un motivde nenteles,parea hotart sa-l ucida. Deodata, la un pas n fata lui, frunteaunei tre exploda ntr-o pcla nsngerata.Ben icni ngrozit.

lisuse Hristoase!Nu, nu se putea, traia un cosmar...Vazu cteva fragmente de piatra dupa ce un glont facuseo gaura n fatada de marmuraa cladirii nguste pe lnga caretrecea n goana. Cavanaugh se ridicase si alerga dupei. Desiera nevoit sa traga din alergare, ochea descurajant de bine.ncearca sa ma ucida, nu, o sa ma ucida...Brusc, Ben simula ca o ia la dreapta, apoi tsni spre stinga,naintnd n salturi. Aa ct l tineauputerile. n echipa deatletism de la Princeton fusese specialist al cursei de optsutede metri. Cincisprezece ani mai trziu, ntelegea ca singuralui sansa de supravietuire era fuga. Avea nevoie de o destinatie,de un scop precis. Asta era cheia:gndeste, fir-ar sa fie! nminte i se declansa un resort: se alia la distanta de o strada decel mai mare centru comercial subteran din Europa, un templude prost-gus

t al consumului, cunoscut sub denumirea deShopville, alaturi de principala gara,Elauptbahnhof. Vazu cuochii mintii intrarea, sirul de scari rulante de la Bahnhofplatz;era mai comod sa intri pe-acolo si sa strabati piata pe dedesubt,dect sate nghesui prin multimea care aglomera de obiceistrazile de deasupra. Putea cautaun adapost n pasajulsubteran. Doar un nebun ar fi ndraznit sa-l vneze acolo.Ben rinta, constient de briza ce-l batea n fata. Se pierdusede Cavanaugh? Nu-i mai auzea pasii, dar nu-si putea permitesa faca presupuneri. Cu nversunare, disperat, continua safuga.Femeia blonda cu sacosa Festiner nchise micul telefonmobil si -l puse ntr-un buzunar al compleului Chanel,ncretindu-si buzele lucioase ntr-o expresie de iritare. Laceput, totul merseseca... ei bine, ca uns. Ii trebuisera doarcteva secunde ca sa decida ca barbatul din fata hoteluluiSt. Gotthard era probabil omul cautat. Avea aproximativtreizeci

si cinci dc ani, o fata ascutita si maxilare puternice,par castaniu ondulat, usor grizonat si ochi caprui-verzui. Untip cu o nfatisare placuta, chiar frumos, dar pe care nu-l puteaidentifica cu precizie de la distanta aceea. n ultima instantan-avea importanta. Tragatorul pe care-l alesesera putea sa-lidentifice, se asigurasera de acest lucru.n clipa aceea, situatia parea oarecum scapata de subcontrol. Tinta era un amator,deci avea putine sanse sasupravietuiasca atacului unui profesionist. Si, totusi, amatoriio nelinisteau. Faceau greseli imprevizibile, naivitatea lor sfidapreviziunile rationale, asa cum se ntmpla acum. ncercareanebuneasca de-a scapa nu facealtceva dect sa amneinevitabilul. Totusi, asta nsemna timp - adica exact ceea cen


5/259

veau ei de pierdut. Sigma Unu nu va fi deloc nentat. Seuita la cadranul micului ciceas incrustat cu pietre pretioase,scoase telefonul si mai forma un numar.Cu rasuflarea taiata, extenuat, Ben Flartman se opri ndreptul scarilor pasajului,constient catrebuia sa ia o decizientr-o fractiune de secunda. 1. UNTERGESCHOSSSHOPV1LLE scria pe indicatorul albastru. Scara rulanta cecobora era ntesata de cumparatori cu sacose n mini si depietoni; trebuia s-o foloseasca pe cea care urca, mai putinaglomerata. Ben ncepu sa coboare n graba, despartind cucoatele un cuplu de tinerice se tineau de mna, blocndu-inaintarea. Vazu privirile surprinse provocate de acunile lui,priviri n care se amestecau spaima si ironia.Acum alerga prin atriul central al pasajului subteran.Picioarele abia atingeau c

auciucul negru al podelei - sipermise un licar de speranta, apoi auzind tipetele ntelese caa gresit. Cavanaugh l urmarise pna aici, n acest spatiu nchis,limitat. Aun foc de arma si un glont strapunse panouriledin mahon lustruit ale unei librarii, scotnd la iveala placilefibrolemnoase de sub furnir. Era iadul pe pamnt. Un batrnntr-un costum ponosit, aflat la ctiva pasi distanta, se prinsecu minile de gse rasturna ca un popic de bowling, cupieptul camasii nrosit de snge.Ben se ascunse n spatele punctului de informare, ostructura rectangulara din beton sisticla, de vreun metru sijumatate latime, pe care era afisata o lista a magazinelor, unghid al cumparatorului redactat n trei limbi. Explozia seacaa unui geam i spuse ca punctul de informare fusese lovit.Dupa mai putin de o secunda, se auzi un trosnet puternic si obucata de beton se desprinse din structura, ateriznd lngapicioarele lui.

La ctiva centimetri distanta!Alt barbat, nalt si voinic, ntr-un pardesiu din par de camilasi cu o eleganta sapca gri pe cap, se clatina la ctiva pasi deBen, apoi se prabusi pe podea.In mijlocul haosului, auzul lui Ben nu putea distinge pasiilui Cavanaugh, dar calculnd distanta care-l separa de flacarade la gura tevii pistolului, ntelese ca n-avea sa dureze maimult de un minut pna cnd dusmanul lui l va ajunge dinurma. Se rica n picioare si privi n jur, cautnd un nourefugiu.In fata, pasajul era ntesat de oameni care tipau, seghemuiau si ncercau sa-si ascunda capul n spatele bratelormpreunate.La sase metri n fata se aflau scarile marcate cu numarul 2.UNTERGESCHOSS. Daca reusea sa strabata distanta fara sa fiempuscat putea ajunge la nivelul inferior. Acolo ar fi avut maimulte sanse. La ctiva pasi zacea ntr-o balta de snge barbatul cupardesiul din par de camila. La naiba, trebuia sa gndeasca!N

-avea cum sa strabata distanta aia n timp util, doar daca...Puse minile pe bratul mortului si-l trase spre el. i luapardesiul cafeniu si sub privirile dezaprobatoare ale celor dinjur, nsfaca si palaria gri. N-avea de aes. spuse pardesiul sisi nfunda palaria pe cap. Daca voia sa ramna n viata, trebuiasaiste tentatiei de-a tsni spre scarile ce duceau spre nivelulinferior. Vnase destulla viata lui ca sa stie ca orice se miscaprea brusc avea sanse mari sa fie ciuruit de un tragator pecare-l mnca degetul apasat pe tragaci. Se ridica ncet npicioe, se ndoi de sale, clatinndu-se si ncepu sa-si croiascadrum prin multime asemeni nui om care pierduse mult snge.Acum era perfect vizibil si cu totul vulnerabil; trebuia sa rezistepna ajungea la scara. Cel mult zece secunde. Cta vremeCavanaugh credea un trecator ranit, n-avea sa traga.Instinctul i spunea s-o ia la goana, dar sestapni. Aplecatn fata, cu umerii lasati, nainta clatinndu-se. Cinci secunde.Patr

cunde. Trei secunde.Ajuns la scara abandonata de pietonii ngroziti, barbatulcu pardesiu nsngerat parua se prabuseasca n fata, apoimiscarea treptelor l facu sa dispara din vedere.Acum!Lipsa de actiune fusese la fel de epuizanta ca si efortul.Ben si oprise caderea cu minile. Se ridica si cobor n fugatreptele ramase.Auzi racnetul furios al lui Cavanaugh. Fiecare secundaconta. O lua din nou la goana, nsa al doilea nivel al pasajuluiera un adevarat labirint. Nu exista o cale directa de iesire ncealalta parte a Bahnhofplatz, ci o succesiune de drumurilaterale, pe aleile mai largi aflndu-se chioscuri din lemn sisticla unde se vindeau tel


6/259

efoane mobile, tigari de foi, ilustrate.Pentru un cumparator erau puncte de interes - pentru el, ocursa cu obstacole.Totusi, chioscurile ngustau cmpul vizual al urmaritoruluisi nu-i permiteau sa traga de la distanta. Ben cstiga astfeltimp. Poate suficient timp pentru a gasi singurul lucru pe care-lavea n minte: o pavaza.Trecu n fuga pe linga o serie de buticuri: Foto VideoGanz, Restseller Buchhandlung, Presensende Stic/cler,Microspot. Nici unul dintre ele nu prezentau interes pentruel. Apoi, chiar n dreapta lui, dupa un birou al Credit Suisse/Volksbank, zariun magazin cu articole de voiaj. Se uita nvitrina plina pna sus cu valize din piele moale - nu-l ajutau.Ce voia el se afla nauntru: o servieta mare, din otel lucios.Fara ndoiala, nvelisul din otel lucios i-ar fi fost de folos.Trebuia sa-i fie.

Ben patrunse n magazin, nhata servieta siiesi n fuga. Proprietarul, palid si tranirat, vorbea la telefonisterizat. Nimeni nu se osteni sa alerge dupa Ben; zvonuldespre nebunia din pasaj se raspndise deja.Ben obtinuse o pavaza, dar pierduse timp pretios. n timpce iesea n salturi din magazin, vazu vitrina acestuiatransformata ntr-o plasa de paianjen de o stranie frumusete,care se dezintegra imediat transformndu-se n cioburi.Cavanaugh era aproape,att de aproape nct Ben nu ndraznisa se uite njur ca sa-l localizeze, ci se repeltimea decumparatori care ieseau de la Franscati, un magazin mareaflat la un capat al pietei n forma de cruce. Tinnd servietaridicata,Ben se napusti nainte, se mpiedica de piciorul cuiva,si regasi cu greu echilibruli pierdu cteva secunde pretioase.Auzi zgomotul unui glont ce lovise servieta din otel.Aceasta se zdruncina n minilelui. Ben observa o umflaturape carcasa din fata lui, ca si cum servieta fusese

lovita de unciocan mic. Glontul trecuse prin primul strat si aproape ca-lpenetrase pe al doilea.Totul n jurul lui se estompase, dar stia ca intra nsupraaglomerata Halle Landesmuseum. Mai stia si ca macelulcontinua n spatele lui.Oamenii tipau, se nghesuiau, se ghemuiau, alergau, nvreme ce varsarea de snge connua.Ben se arunca n multf mea nnebunita si fu nghitit de ea.Pret de cteva secunde, mturile pareau sa fi ncetat.Arunca servieta deoarece carcasa ei lucioasa l-ar fi tradat.ncetase atacul? Ramasese Cavanaugh fara munitie? sincarca arma?nghiontit dintr-o parte, apoi din cealalta, Ben cerceta cuprivirea labirintul, cautnd o iesire, un Ausgang, prin care sase poata face nevazut. Poate ca am scapatde el, si zise Ben,fara a ndrazni sa priveasca napoi.

Pe aleea ce ducea spre magazinul Franscati, zari unindicator, pe care scria cu litere aurii: KATZKELLERB1ERHALLE. Atrna deasupra unei bolti-intrare a unuirestaurant pustiu. GFSCHLOSSBN - nchis - scria pe o placamai mica.Se ndrepta n fuga ntr-acolo, mascat de oamenii ngrozitice alergau n aceeasi dirPrintr-o arcada pseudo-medievala de sub indicator patrunse ntr-o sufragerie spatioasasi pustie. Din tavan atrnau lanturi ce sustineau enormecandelabre din lemn.Halebarde si gravuri nfatisnd nobilimedievali mpodobeau peretii. Mese rotunde si ele, cioplitegrosolan voiau sa imite stilul secolului al cincisprezecelea.Pe partea dreapta a ncaperii se afla un bar lung; Ben seascunse n spatele lui, tragnd zgomotos aer n piept, desi sestraduia cu disperare sa nu scoata nici un sunet.Inima i bateanebuneste.Ciocani lemnul din fata lui si auzi un sunet sec. Era facutadin ghips furniruit- material care nu putea opri un glont.Ghemuindu-se se strecura dupa un colt si

ajunse la o firida depiatra, unde putea sta n picioare. Lasndu-se pe spate ca sasesprijine de o coloana, se lovi cu capul de un felinardin fierforjat, fixat n zid. Gemu fara sa vrea. Apoi examina obiectulde iluminatcare tocmai l ranise la ceafa si vazu ca ntregulansamblu - bratul greu din fier negru si felinarul ornamental ncare se afla becul - putea fi desprins din suportulmontat n perete.l scoase, strnse bratul de fier n mini si-l aduse n dreptulpieptului.Astepta, ncercnd sa-si controleze bataile inimii. Stia cteceva despre asteptare. amintea de acele Zile aleRecunostintei petrecute la Greenbriar; Max Hartman insistaseca fiii lui sa nvete sa vneze, iar Hank McGee, un localnicdin White Sulfur Sp


7/259

rings, primise nsarcinarea sa-i initieze.Ct de greu poate fi? gndise el atunci: eas la talere si-aveamotive sa fie mndru de coordonarea dintre mna si ochi. ispuse asta lui McGee, iar ochii omului se ntunecasera: Crezica vnatoarea nseamna sa tgi? nseamna s-astepti. McGeeavusese dreptate, asteptarea era cea mai dificila parte, aceaparte pentru care, temperamental, nu era potrivit.Cnd vnase cu Hank McGee, statuse n asteptarea prazii.Acum, el era prada.n afara de cazul n care ar fi putut inversasituatia.Dupa cteva momente, Ben auzi pasi apropiindu-se. JimmyCavanaugh se furisa n restaurant privind n stnga si-n dreapta.Gulerul camasii i era patat de snge de la o ra

in parteadreapta a gtului. Chipul lui trada hotarre, iar privirea cruzime.Asta sa fie prietenul lui? Ce se ntmplase cu Cavanaughn cei cincisprezece ani de nu-l mai vazuse? Ce-ltransformase ntr-un criminal?De ce se ntmplau toate astea?n mna dreapta Cavanaugh strngea pistolul negru-albastrui, cu amortizor.Ben si tinu rasuflarea ngrozit si se retrase n firida,strngnd n mna bratul deare-l scosese din perete.Cavanaugh cerceta restaurantul. Cu o miscare brusca, darsigura a bratului, Ben azvrli cu putere felinarul, care loviteasta lui Cavanaughcu un pocnet sonor.Jimmy Cavanaugh urla de durere - asemeni unui animal.Genunchii i se muiara, darapuca sa apese pe tragaci.Ben simti un suflu fierbinte la ctiva milimetri de ureche,n loc sa se retraga sausa ncerce sa fuga, Ben se napustinainte, aruncndu-se peste

dusmanul sau. Teasta luiCavanaugh se izbi de podeaua din piatra.Desi grav ranit, Cavanaugh si trecu bratul solid pe dupagtul lui Ben, presndu-i carotida. Disperat, Ben ntinse mnadupa arma. Reusi doar oarca amortizorul lung spreCavanaugh. Cu o explozie asurzitoare arma se descarca. Inurechile lui Ben rasuna un tiuit prelung.Bratul din jurul gtului lui Ben slabi strnsoarea si acestase rasuci, eliberndu-scCavanaugh zacea pe podea. Ben vazugaura de un rosu ntunecat deasupra sprncenelor fostului sauprieten, ca un oribil al treilea ochi. II cuprinse un sentimentde usurare si repulsie.2Halifax, Nova Scotia, Canada^Jtfara ncepuse sa se ntunece si un vnt nghetat vuia^lde-a lungul strazii nguste ce cobora pe colina abrutaspre apele tulburi ale Atl

anticului. Ceata se lasase pe strazilecenusii ale orasului-port nvaluindu-le, coplesindu-le. ncepusesa cada o burnita scitoare.O lumina galbena ardea deasupra unei verandesubrede sia unor trepte tocite ale unei case mari, cenusii, cu acoperisdin sindrila. O silueta ntunecata, ntr-un impermeabil galbencu gluga, statea sub becul galben, apasnd insistent pe butonulsoneriei. n cele din urma se auzi declicul lantuluide sigurantasi usa se deschise ncet.Un barbat batrn, ntr-un halat albastru, patat, aparu nprag. Avea gura lasata, fatpuhava, palida si ochii cenusii ierau aposi.- Da, spuse batrnul cu o voce ascutita, stridenta.Vorbea cu un accent breton, mostenire de la stramosii luifranco-canadieni care pescuisera n apele de lnga NovaScotia.- Trebuie sa ma a/w//'/ striga omul n impermeabil galben,mutndu-si greutatea de pe

un picior pe altul. Te rog! O,Doamne, te rog, trebuie sa ma ajuti!Expresia de pe chipul batrnului deveni confuza.Vizitatorul, desi nalt, parea sa nufi mplinit douazeci de ani.- Ce vrei sa spui? Cine esti?- A fost un accident orbii. O, Doamne! O, lisuse! Tatalmeu! Tatal meu! Cred ca-imort!- Si ce vrei de la mine?Strainul ntinse brusc mna spre clanta, apoi renunta.- Te rog, lasa-ma sa dau un telefon. Lasa-ma sa chem oambulanta. Am avut un accident, un accident teribil. Masinae facuta praf. Sora mea - grav ranita. Tatal me


8/259

u conducea.Doamne,/ja/7/7/?7mei! Vocea baiatului se stinse. O, Doamne,cred ca-imort, continua el n soapta.Privirea batrnului se mblnzi si deschise ncet usa ca sa-llase pe strain sa intre- In regula, zise el. Hai nauntru.- Multumesc, exclama baiatul, intrnd n casa. Doar oclipa. Multumesc mult.Batrnul o lua nainte si-l conduse n ncaperea aflata nfata, rasucind comutatorul tra. Se ntoarse sa zica ceva,cnd baiatul n impermeabil cu gluga se apropie si, cumbelemini, prinse palma batrnului - aparent pentru a-i multumi.De pe mneca fulgarului galben se prelinse pe halatulbatrnului apa. Baiatul smuci brusc.- Hei, protesta batrnul, zapacit.Se trase napoi si se prabusi pe podea. Baiatul se uita oclipa la trupul contorsio

nat. Scoase de la ncheietura miculdispozitiv cu ac hipodermic si-lvr n buzunarul interior alimpermeabilului.Arunca o privire rapida prin camera, zari vechiultelevizor si-l deschise. Se transmitea un film vechi, alb-ncgru.Miscarile tnarului devenisera sigure, ca cele ale unui ommai vrstnic.Se ntoarse la cadavru, l aseza cu grija ntr-un fotoliuoranj, ponosit si aranja brele si capul astfel nct sa para cabatrnul adormise n fata televizorului.Scotnd din impermeabil un sul de prosoape din hrtie,sterse apa ce se adunase pe dusumeaua din scnduri de pin aholului. Apoi se ntoarsela usa din fata, care ramasesedeschisa, se uita afara si, multumit de ce vazuse, iesi pe verandasi nchise usa n urma lui.Alpii AustrieciMercedesul argintiu S430 urca drumul abrupt, cu multecurbe si ajunse la portile

clinicii. Gardianul iesi din cabina si,vaznd cine era pasagerul, saluta respectuos:- Bine ati venit, domnule.Masina n care se afla directorul clinicii intra pe o aleecirculara ce strabatea opajiste n panta, unde verdele intensal gazonului bine ntretinut si alpinilor tunsi contrasta cutroienele de zapada pufoasa. In departare se naltaumagnificele tarcuri si platouri ale piscului Schneeberg. Masinatrecu printr-un plc des de arbori de tisa si depasi a doua cabinade paza. Gardianul, care fusese dejaanuntat despre sosireadirectorului, apasa pe un buton care ridica bariera metalicasi, n acelasi timp, pe un altul, care cobora tepusele din otelinstalate n pavajmenite sa strapunga cauciucurile oricaruivehicul intrat acolo tara sa fie verificat.Mercedesul porni pe un drum lung si ngust, care duceala o veche fabrica de ceasur

i, construita cu doua secole nurma. Semnalul codificat deschise o usa actionata electronicsi masina patrunse n spatiul de parcare. Soferul cobor si ideschise usa psagerului, care porni n graba spre intrare.Acolo, alt gardian, aflat n spatele unui geam antiglont, dadudin cap si zmbi n semn de bun-venit.Directorul intra n ascensor, introduse ntr-o fanta cartelade identificare digitalasi liftul porni spre al treilea si ultimuletaj al cladirii. Ajuns acolo, trecuprin trei rnduri de usi,deschise pe rnd tot cu cartela electronica si ajunse n sadesedinte,unde ceilalti asteptau asezati n jurul unei mese lungidin mahon lustruit. Lua locn capul mesei si se uita la ceiprezenti.- Domnilor, ncepu el, au ramas doar cteva zile pna lamplinirea visului nostru namnat. Lunga perioada degestatie e aproape de sfrsit. Ceea ce nseamna ca rabdareoastra e pe cale sa fie rasplatita mai generos dect n celemai optimiste vise ale f

ondatorilor organizatiei noastre.Astepta sa nceteze exclamatiile de satisfactie nainte de acontinua.- In ce priveste securitatea, am fost asigurat ca au ramasfoarte putini angeli rebelii. In curnd, nu va mai fi nici unul.Cu toate acestea, exista o mica problema.ZiirichBen ncerca sa se ridice, dar picioarele nu-l ascultau. Selasa la podea, cuprins de greata si de fiori reci. Sngele i vuian urechi. Frica i se cuibarise n stomac.Ce se ntmplase? se ntreba. De ce dracu' ncercase JimmyCavanaugh sa-l ucida? si pse mintile? Reaparitia bruscaa lui Bcn, dupa cincisprezece ani, declansase ceva n


9/259

tr-uncreier tulburat. Fusese Jimmy asaltat de vreoamintiredeformata care, din cine stie ce motiv, l mpinsese sa ucida?Simtea n gura un gust sarat. Din nas i curgea snge.Probabil ca fusese ranit n timluptei. El se alesese cu nasulnsngerat, iar Jimmy Cavanaugh cu un glont n teastaZarva ce venea dinspre pasajul de afara se atenua. Se maiauzeau nca tipete, cte unstrigat de durere, dar vacarmul sepotolea. Sprijinindu-se cuminile de podea, reusi sa se ridicen picioare. Se simtea naucit, ametit, dar nu din cauzahemoragiei.Pur si simplu era socat.Se stradui sa priveasca trupul lui Cavanaugh. Se calmasendeajuns ca sa poata gndi.Cineva pe care nit l-am vazul de cnd aveam douazeci siunu de ani apare deodata la

Ziirich, nnebuneste si ncearcasa ma ucida. Acum zace mort, ntr-un restaurant decat nstil medieval. Nu exista nici o explicatie. Poate ca nici nu vaexista vreodata.Evitnd cu grija balta de snge din jurul capului luiCavanaugh, i scotoci buzunarelmai nti cele de la haina,apoi de la pantaloni si la urma cele de la trenci. Nu gasi nimic.Nici vreo legitimatie, nici carti de credit. Bizar. Cavanaughparea sa-si fi golitbuzunarele, de parca se pregatise pentruce urma sa se ntmple.Fusese ceva premeditat. Planuit.Observa Waltherul PPK din mna strnsa a lui Cavanaughsi se gndi sa verifice ncarcul, ca sa vada cte gloanteramasesera. i trecu prin minte sa ia micul pistol. DacaJimmyCavanaugh nu era singur?Daca mai erau si altii?

Ezita. Apoi si spuse ca era mai bine sa nu atinga nimic,pentru a nu crea problemejuridice mai trziu.Se ridica ncet si o porni spre holul central acum aproapepustiu. Cteva grupuri deasistenti medicali dadeau primulajutor celor raniti.Trebuia sa gaseasca un politist.Cei doi politisti - unul, foarte tnar, celalalt un barbat ntredoua vrstc - l pricu suspiciune. i gasise stnd lngachiosculBijoux , n apropierea magazinului alimr.Purtau uniforme pe care scria Zurichpolizei, aveau statii deemisie-receptie sicte un pistol n tocul de la centura.- Pot sa vad pasaportul dumneavoastra, va rog? ntrebacel tnar dupa ce Ben vorbisetimp de cteva minute.Politistul mai vrstnic fie nu vorbea engleza, fie prefera sataca.- Pentru Dumnezeu, se rasti Ben frustrat, au fost ucisiniste oameni. Un tip zace

mort n restaurant, dupa ce ancercat...-Ihren Pass, bitte, insista cu asprime tnarul. Aveti vreundocument de identitate?- Sigur ca am, zise Ben, cautndu-si portmoneul.Scoase pasaportul si i-l ntinse. Politistul l examina cuatentie, apoi i-l dadu colegului sau, care-l privi tara interes sii-l napoie luiBen.- Unde erati cnd s-au ntmplat toate astea? ntreba tnarul.- Asteptam n fata hotelului St. Gotthard. O masina trebuiasa ma duca la aeroport.Tnarul facu un pas nainte apropiindu-se de Ben; privirealui neutra deveni de-a dreptul banuitoare.- Va duceati la aeroport?

- Ma pregateam sa plec Ia St. Moritz.- Si, deodata, omul ala a tras n dumneavoastra.- E un vechi prieten. Era un vechi prieten.Politistul tnar ridica o sprinceana.- Nu l-am mai vazut de cincisprezece ani,continua Ben.M-a recunoscut, a venit spre mine de parca ar fi fost bucurosca mavede, pe urma a scos pistolul.- V-ati certat?- Abia dc-am schimbat doua vorbe!Ochii tnarului se ngustara.- Trebuia sa va ntlniti?- Nu. A fost o pura ntmplare.


10/259

- Dar el avea o arma ncarcata.Tnarul se uita la politistul mai vrstnic, apoi si ntoarseprivirea spre Ben.- Si era prevazut cu un amortizor, dupa cum spuneti.Probabil ca stia ca veti fiacolo.Ben dadu din cap, exasperat.- N-am mai vorbit cu el de ani de zile! N-avea de unde sastie ca o sa fiu acolo.- Trebuie sa fiti de acord ca oamenii nu poarta arme cuamortizor daca n-au de gndsa le foloseasca.Ben ezita.- Presupun ca asa c.

Politistul mai vrstnic si drese glasul.- Si ce fel de arma aveti dumneavoastra? ntreba el ntr-oengleza surprinzator de fluenta.- Ce vrei sa spui? ntreba Ben, ndicnd glasulindignat.Nu am nici o arma.- Atunci, iertati-ma, cred ca nu nteleg. Spuneti caprietenul dumneavoastra avea o arma, iar dumneavoastra nu.In cazul asta, de ce eel mort, si nu dumneavoastra?Era o ntrebare buna. Ben dadu din cap, gndindu-sela momentul n care Jimmy Cavanaunaltase teava deotel spre el. Nu-i venise sa creada, nsa instinctul deconservare mboldise sa reactioneze rapid. De ce?Revazu n minte zmbctul lui Jimmy... si ochilui reci.Ochi atenti, care nu prea se potriveau cu zmbetul. Unmic amanunt discordant pe care subconstientul lui lnregistrase.

- Haideti sa vedem cadavrul acestui asasin, spuse politistulmai vrstnic si puse omna pe umarul lui Ben, ntr-un felcare-i sugera ca devenise prizonier.Ben porni prin pasajul n care misunau politistii si si croidrum spre al doilea nivel. Cei doi l urmau ndeaproape. Cndintra n sufragerie, se duse catre firida si acu mna.- Ei bine? ntreba tnarul nfuriat.Uluit, Ben constata ca trupul lui Cavanaughdisparuse.La fel si balta de snge. Bratul felinarului fusese reasezatn suportul lui, de parca n-ar fi fost niciodata scos de-acolo.Toate erau la locul lor ca si cum nimic nu se ntmplase.- Doamne, sopti Ben.si pierduse mintile, pierduse legatura cu realitatea?Dacatotul fusese un truc minutios pregatit? Nu, nu asa stateaulucrurile. Nimerise ntr-o situatie complicata, n

grozitoare.Politistii l priveau cu suspiciune.- Uite ce e, zise Ben, cu vocea ragusita, nu pot explicatreaba asta.Politistul mai vrstnic vorbi rapid n statie si curnd aparualt ofiter.- Poate ca ei snt putin zapaciti; vreau sa ncerc sa pricep.Dumneata alergi pe o strada aglomerata, pe urma prin pasajulsubteran. Peste tot n jurul dumitale, oamenii snt mpuscati.Pretinzi ca ai fost urmarit de un maniac. Promiti sa ni-l aratipe omul asta, pe americanul asta, dar maniacul nu exista. Estidoar dumneata. Un american ciudat, depannd povesti deadormit copiii.-Pe dracii', v-am spus adevarul!- Sustii ca un nebun din trecutul dumitale eraspunzatorpentru varsarea de snge, spuse tnarul, cu un glas aspru. Euvad aici unsingur nebun.

Politistul mai vrstnic discuta cu celalalt ofiter.- Stateai la hotelul St. Gotthard, da? l ntreba ntr-untrziu pe Ben. Ce-ar fi sa mem pna acolo?nsotit de cei trei politisti Ben strabatu pasajul subteran,urca scara si-o lua napoi pe Bahnhofstrasse, catre hotel. Desinu-i pusesera catusele, stia ca era arestat.n fata hotelului, o politista, anuntata de colegii ei, stateade paza lnga bagajelelui.Prin ferestrele holului, Ben l zari pe Comisionarul care-lservise mai devreme. Cndprivirile li se ntlnira, omul sentoarse cu un aer socat, de parca tocmai aflase


11/259

-i dusesevalizele lui Lee J larvey Oswald.-Asta-i bagajul dumitale, da? l ntreba tnarul pc Ben.- Da, da, spuse Ben. Ce-i cu el? Acum ce urmeaza?Ce-ar mai putea urma?Politista deschise sacosa din piele cafenie. Ceilalti priviranauntru, apoi se ntoarsera catre Ben.- Asta-i al dumitale? ntreba tnarul.- Am spus deja ca-i al meu, raspunse Ben.Politistul ntre doua vrste scoase o batista din buzunarulpantalonilor si scoase din sacosa pistolul Walther PPK al luiCavanaugh.Washington, D. C.

Ol tnara supla strabatea cu pas vioi lungul coridor centralde la etajul cinci alcladirii Departamentului de Justitie,o uriasa constructie n stil clasic ce ocupa ntregul spatiu dintreNinth si Tenth Street. Avea parul castaniu nchis, ochi capruisi un nas ascutit. La prima vedere parea asiatica sau hispanica.Taiorul maro siservieta de piele te faceau sa crezi ca e oavocata sau o functionara guvernamentala.Numele ei era Anna Navarro. Avea treizeci si trei de anisi lucra la Biroul de Investigatii Speciale, un serviciu putincunoscut al Departamentului de Justitie.Cnd ajunse n sala de sedinte neaerisita, ntrunireasaptamnala a serviciului ncepmult. Arliss Dupree,care statea n picioare lnga o tabla asezata pe un sevalet, setoarse cnd femeia intra, oprindu-se la mijlocul frazei.Simtind privirilendreptate spre ea, tnara rosi putin ceea ce,fara ndoiala, dorise si Dupree. Dupa

se aseza pe primulscaun liber, Dupree i se adresa:- In sfrsit. Dragut din partea ta ca ai venit.Pna si ironiile lui erau previzibile. Tnara se multumi sadea din cap, hotarta sa -l lase s-o provoace. Dupree ispusese ca sedinta va ncepe la ora opt si un sfert.In realitatefusese programata la opt, dar cl ar fi contestat ca-i spusesealta ora. O maniera meschina, birocratica de-a o sicana. Eidoi stiau de ce ntrziase ea, nu si ceilalti.nainte ca Dupree sa fie numit la conducerea Biroului deInvestigatii Speciale, sedintele fusesera o raritate. Acum, aveauloc saptamnal - o ocazie de a-si etala autoritatea. Dupree,scund si masiv, n vrsta de patruzeci si cinci de ani, purta uncostum gri deschis, prea strimt. Desi aflata n celalalt capat alncaperii, Anna simteamirosul de after-shave ieftin.Fusese o vreme cnd ei chiar i pasa ce gndeau oameniiprecum Arliss Dupree despre e

si dorise sa le cstige respectul.Acum n-o mai interesa. Avea prietenii ei, iar Dupree nu figuraprintre ei. Din partea cealalta a mesei, David Denneen, unbarbat cu maxilarul patrat, cu parul de culoareanisipului, iarunca o privire plina de ntelegere.- Asa cum unii dintre voi au auzit, Serviciul Intern deCooperare a cerut transferul temporar al. colegei noastre la ei.Dupree se ntoarse catre Anna si o privi cuseveritate. Datfiind numarul de lucrari neterminate, as considera ca e odecizie mai putin responsabila, agent Navarro, daca ai acceptasa lucrezi pentruun alt serviciu. Ai cautat ocazia asta. Nouapoti sa ne spui.- N-am stiut nimic pna acum.- Serios? Ma rog, poate m-am grabit eu sa trag concluziile,spuse Dupree pe un ton ceva mai blnd.- Nu-i exclus, zise Anna usor enervata.

- Am presupus ca ai fost solicitata pentru o nsarcinare.Poate ca dumneata esti nsarcinarea.- Poftim?- S-ar putea sa te afli sub ancheta, zise Dupree pe un tonamabil, evident ncntat de idee. Nu m-ar surprinde. Esti opersoana inabordabila, agent Navarro.nca de la Detroit, unde locuisera la acelasi etaj de la Westinsi ea refuzase (politicos, credea ea) propunerea tacuta deDupree la betie, acesta presarase mici remarce rautacioase,n dosarul ei de evaluare profesionala: ... cit de bine poate,datfiind interesul ei limitat... erori datorate neatentiei, nuincompetentei...


12/259

Din ctc auzise ea, o descrisese unui coleg drept unpotential proces de hartuire sexuala". O tacuse de rs cu ceamai grava insulta care-i putea fi adresata cuiva dincadrulBiroului: nu e un om de echipa. Asta nsemna ca nu mergeasa bea cu baietii"si ca modul ei de viata era diferit. n plus,el si tacuse un obicei din a mentionape dosarele ei greselilecomise - cteva omisiuni procedurale minore, nimic serios.Odata, pe cnd se afla pe urma unui agent corupt de la Brigadaantidrog, implicat nmai multe crime, neglijase sa predea unformular FD-460 n termenul legal de saptezile.Chiar si cei mai buni agenti comit greseli. n ceea cc-oprivea, era convinsa ca cei buni faceau mai multe gafe minoredect ceilalti, fiindca se concentrau asupra urmaririi pistelorsi neglijau respectarea procedurilor regulamentare.

Anna l privi pe Dupree.- Avem extrem de multe cazuri de rezolvat, continuaDupree. Daca unul dintre noinu-si face treaba, ceilalti voravea mai mult de lucru. Snt multe dosare - de la fisc, banuitca a organizat nisteescrocherii destulde abile; un bandit dela FBI care pare sa-si foloseasca insigna n scopul uneirazbunari personale; o javra de la politie care vinde munitiedin depozitele cu probe.Erau cazuri de care se ocupa BIS n mod curent:investigarea (revizuirea" era termenul consacrat)comportamentului necorespunzator al membrilor altor agentiiguvernamentale - n esenta, versiunea federala a afacerilorinterne.- Poate ca volumul de munca de-aici e cam mare pentrudumneata, insinua Dupree.Anna nu raspunse. si simtea obrazul fierbinte. Inspiralent, straduindu-se sa-si r

eprime furia si sa nu muste dinmomeala ntinsa de el. ntr-un trziu, vorbi:- Uite cc e, daca nu-ti convine, de ce nu refuzi cererea detransfer ntre servicii? ntreba Anna pe un ton calm, stiind caDupree nu avea autoritatea de-a pune n discutie ultrasecretulsi atotputernicul Serviciu de Cooperare Interna. n plus, oricereferire la limitele autoritatii sale l nfuria.Urechile lui Dupree se nrosira.- Urmeaza sa am o scurta discutie cu ei. Daca vnatoriide fantome de la SCI stiu att de mult pe ct pretind, poate caor sa priceapa ca nu estitocmai potrivita pentru genul asta demunca.Anna si iubea meseria si stia ca era o profesionista. Nuastepta sa fie laudata. Tot ce dorea era sa nu fie sicanata sisa-si cheltuiasca timpul si energia pentrua-si pastra postul.Chipul ei nu exprima nimic din tensiunea care i provoca unghemn stomac.

- Snt sigura ca ti-ai dat toata silinta ca sa-i faci sa nteleagaasta.Urma un moment de tacere. Dupree se gndea cum saraspunda. El arunca o privire spre nepretuita lui tabla alba,apoi spre urmatorul punct din programul lui si spuse:- O sa ne lipsesti.La scurt timp dupa terminarea sedintei, David Denneenintra n micul si linistitulei birou.- SCI te vrea pe tine fiindca esti cea mai buna, zise el. Stiiasta, nu-i asa?Anna dadu din cap, obosita.- Am fost surprinsa sa te vad la sedinta. Acum esti lasupravegherea operatiunilor. Te descurci grozav, din cte sespune.Umbla vorba ca Denneen era pe cale sa obtina un post labiroul procurorului general.

- Multumita tie, zise Denneen. Am fost acoloastazi, careprezentant al Departamentului. Facem treaba asta pe rnd.Trebuie sa stau cu ochii pe cifrele bugetului. Si pe tine.si puse cu blndete mnapeste palmele ei. Anna observacaldura din ochii lui, amesteta cu ngrijorare.- M-am bucurat sa te vad acolo, spuse ea. Si saluta-l peRamn din partea mea.- Asa o sa fac, zise el. Va trebui sa te invitam din nou la oportie de paella.- Dar te gndesti la altceva, nu-i asa?Denneen continua s-o priveasca n ochi.- Asculta-ma, Anna, noua ta nsarcinare, oricare-ar fi ea,nu va fi o noua chemarela datorie. Ce se spune pe-aici eadevarat - Caile Fantomei snt de nepatruns pentr


13/259

u om.Repetase vechea vorba de duh cu prea putin umor.Fantoma" era porecla directoruluiServiciului deCooperare Interna, Alan Bartlett. In timpul audierilor nfata subcomitetului senatorial pentru serviciile deinformatii, prin anii '70, un adjunct al procurorului generalse referise la el numindu-l fantoma din aparat", iarapelativul se lipise de el. Bartlett era o figura de-oimaterialitate legendara. Rareoriaparea n public,iarrafinamentul cu care conducea SCI faceau din el un simbolal metodelor secretede lucru.Anna dadu din umeri.- Nu stiam. Nu l-am ntlnit niciodata si nu stiu pe nimenicare sa-l fi cunoscut. Zv

onurile se hranesc din ignoranta, Dave.Dintre toti, tu pricepi asta cel mai bine.- Atunci accepta o sugestie de la un ignorant caruia ipasa de tine, zise el. Nu stiu ce-i cu SCI-ul asta. Dar ai grija,bine?- Grija n cel fel?Dennecn dadu din cap, tulburat.- Acolo e o alta lume, spuse el.Ceva mai trziu, n aceeasi dimineata, Anna se afla nimensul hol de marmura al uneiladiri de pe M. Street, si sendrepta spre Serviciul de Cooperare Interna. Activitatileserviciului erau putin cunoscute chiar si n interiorulDepartamentului, iar competenta sa operativa - cel putin asasustineau ocazional anumiti senatori - primejdios de neclara.Acolo e o alta lume, spusese Danneen si se parea ca nu gresise.

SCI si avea sediul la etajul zece al acestui modem complexdin Washington. Anna ncerca sa nu se holbeze la fntnaarteziana din interior, lapodeaua si peretii din marmura verde,ntrebndu-se n sinea ei: Cefei de agentie guvnamentalapoate fi amenajata n felul asta? intra n ascensor. In cabinamai era o persoana, un barbat prea frumos, cam de vrsta ei,ntr-un costum prea scump. Un avocat,decise ea. Ca aproapetoata lumea din orasul asta. Anna simti privirea barbatului.Daca i s-ar fi uitat n ochi, stia ca i-ar fi zmbit, i-ar fi spusbuna dimineata"i ar fi nceput o banala conversatie nascensor. N-avea chef de asa ceva si i aruncbarbatului oprivire ncruntata, care-l iacu sa-si ntoarca privirea.Orice-ar fi vrut SCI de la ea, treaba asta venise ntr-unmoment al naibii de nepotrivit; Dupree avusese dreptate nprivinta asta. Poate ca tu esti nsarcinarea, spusese el, si Annase ntreba ce dracu' voia sa nsemne asta? Fara ndoiala caArliss Duprse alia acum n biroul Iui, mpartasindu-sibucuros speculatiile unora dintre tovara

sii lui de pahar.Ascensorul se deschise catre un hol mobilat elegant, carear fi putut apartine conducerii unei firme de avocatura cutarife piperate. In dreapta ei observa stema Departamentuluide Justitie, montata pe unperete. Vizitatorii erau ndrumatisa sune pentru a fi admisi. Anna se conforma.O voce feminina i ceru sa se prezinte, apoi fu condusanauntru de o femeie frumoasa, cu pielea maslinie,, preaeleganta pentru un functionar guvernamental.Secretara o privi cu raceala si-i spuse sa ia loc. Anna sesizaun foarte slab accent jamaican.Anna privi n jur. Covorul de un gri perlat era imaculat,iar sirurile de becuri cuhalogen nu lasau efectiv nici un coltumbrit. Fotografiile presedintelui tarii si procurorului generalaveau rame din otel lacuit. Scaunele si masuta pentru cafeaerau din lemn galben de esenta tare. Totul parea nou-nout,de parca tocmai fuses

e despachetat.Observa autocolantele din foita metalica, lipite pe faxul sitelefonul de pe biroul secretarei, nsemne guvernamentale cearatau ca era vorba despre linii protejate.Din cnd n cnd, telefonul bzia n surdina, iar femeiavorbea cu voce joasa. La prua apeluri secretararaspunse n engleza, iar la urmatorul n franceza. Apoi femeiaraspunse ntr-o limba pe care Anna o identifica greu. Se uitadin nou la ceas, se foin scaunul cu spatar tare, apoise uita lasecretara.- Ai vorbit n basca, nu-i asa? ntreba ea.


14/259

Era ceva mai mult dect o banuiala, dar mai putin dect ocertitudine. Femeia raspunse dnd scurt din cap si zmbindsfios.- Nu mai dureaza mult, domnisoara Navarro, spuse ea.Privirea Armei era ndreptataacum spre panoul din lemndin spatele biroului secretarei pe care exista un semn ce indicao iesire. Anna ntelese ca structura din lemn ascundea accesulcatre o scara, realizata cu maiestrie, permitnd agentilor SCIsau invitatilor sa vina si sa plece neobservati de catrecei dinsala de asteptare. Ce fel de dispozitiv mai era si ala?Mai trecura cinciminute.- Domnul Bartlett stie ca snt aici? ntreba Anna.- Tocmai ncheie discutia cu cineva.

Anna se ntoarse la scaunul ei, regretnd ca nu-si luaseceva de citit. Nu avea nicimacar The Washington Post. Scoaseo foaie de hrtie, un creion si ncepu sa-si faca olista cuproblemele pe care le avea de rezolvat.Secretara raspunse la un apel si dadu din cap.- Domnul Bartlett spune ca o sa va primeasca acum.Se ridica de la birou si-o conduse pe Anna prin fata maimultor usi numerotate. ncele din urma, la capatul unuihol, femeia deschise o usa pe care scria DIRECTORsi-ointroduse n cel mai ordonat birou pe care-l vazuse Annavreodata.Un barbat scund, cu parul alb, ntr-un costum bleumarinimpecabil, se ridica din spatele unui vast birou din lemn denuc si i ntinse o mna mica, delicata. Anna remarrozulpalid al unghiilor perfect ngrijite si fu surprinsa de strngercaputernica aacelei mini. Observa ca biroul era gol, cu exceptiactorva dosare cu coperte verzisi a unui telefon negru, ngust;pe perete era montata o vitrina de sticla, captusi

ta cu catifea,n care se aflau doua vechi ceasuri de buzunar. Era singurulaspect excentric al ncaperii.- mi parc teribil de rau ca te-am facut sa astepti, zise el.Nu-si arata vrsta, nsAnna si zise ca trebuia sa aiba njur de saizeci de ani. Din spatele ochelarilor cu lentile mari,rotunde si cu rama rosu deschis, o priveau niste ochiasemanatori celor de bufnita.- Stiu ct de ocupata esti. Apreciez faptul ca ai trecut,totusi, pe aici.Vorbea ncet, att de ncet nct Anna trebuia saseconcentreze ca sa-i distinga vocea acoperita de bzitulcontinuu al sistemului deventilatie.- Sntem foarte recunoscatori ca ti-ai facut timp sa vii.- Ca sa fiu sincera, nu prea aveam de ales dupa ce ne-asunat SCI, spuse ea cu tfna.

El zmbi de parca Anna spusese ceva amuzant.- Te rog sa iei loc.Anna se aseza n fotoliul cu spatar nalt din fata biroului.- Sincera sa fiu, domnule Bartlett, snt curioasa sa stiupentru ce ma aflu aici.- Sper ca n-ai avut neplaceri, zise Bartlett.- Nu e vorba despre neplaceri, raspunse Anna, dupa careadauga: Astept sa va raspund la ntrebari. Indiferent desprece este vorba.Bartlett dadu ncurajator din cap.- Ma tem ca raspunsurile n-or sa fie usor de obtinut. Defapt, e dificil de formulat ntrebarile. ntelegi ce vreau sa spun?- Ma ntorc la ntrebarea mea, zise Anna, stapnindu-sinerabdarea. Ce caut eu aici?- larta-ma. Te gndesti ca snt exasperant de eliptic. Aidreptate, si-mi cer scuze pentru asta. Riscurile meseriei. Petrecprea mult timp izolat ntre

munti de hrtii, lipsit de acrulnviorator al practicii. n asta va consta contributdumitale.Da-mi voie sa-ti pun o ntrebare, domnisoara Navarro: stii cefacem noi aici?-Adica SCI? Vag. Anchete interguvernamentale secrete.Anna optase pentru un raspuns rezervat; n realitate stiaceva mai mult dect dorea sa dezvaluie. Era constienta ca nspatele denumirii inofensive se afla o agentie deinvestigatiiextrem de discreta, puternica si cu vaste ramificatii, nsarcinatacurevizii contabile ultrasecrete si verificari ale altor agentiiguvernamentale, cenu puteau fi efectuate pe plan intern sicare vizau chestiuni extrem de sensibile. Se spunea ca oficialiide la SCI erau profund implicati n cercetarea spionuluiA


15/259

ldrich Ames, n investigarea afacerii Iran-Contra din timpuladministratiei Reagan,n examinarea numeroaselor scandaluriprovocate de achizitiile Departamentului deAparare. Sezvonea ca SCI descoperise activitatile suspecte ale lui RobertPhilipHanssen, agent de contrainformatii al FBI. Se spuneachiar ca SCI se aflase n spatele scurgerilor de informatii dinafacerea Deep Throat" care dusesera lademisia lui RichardNixon.Bartlett ramase privind n gol.- Tehnicile de investigatie snt, n esenta, aceleasi, zise elntr-un trziu. Ceea cschimba e domeniul, anverguraoperatiunilor. Noi ne ocupam de probleme privind securitateanationala.- Nu posed genul asta de mputernicire, interveni Annagrabita.

- De fapt - Bartlett si ngadui un mic zmbet -, acum o ai.Fusese mputernicita tariinta ei?- Nu conteaza. Nu e domeniul meu.- Cc-ar ii sa vorbim despre acel membru al ConsiliuluiNational de Securitate caruia i-ai aplicat anul trecut Codul 33?- De undedracu' stii despre asta? izbucni Anna, nsfacndbratul fotoliului. Scuze. La cererea expresa a procuroruluigeneral treaba aia n-a fost consemnata nicaieri.- N-a fost consemnata de voi, spuse Bartlett. Noi avemmetodele noastre de-a tineevidenta. Joseph Nesbett, nu-i asa?Lucra la Centrul I larvarei pentru dezvoltare economica. Aobtinut o functie importanta la Departamentul de Stat, peurma la Consiliul National de Securitate. Nu era rau dinnastere, ca sa zic asa. Lasat decapul lui,

banuiesc ca ar fi fostn regula, dar tnara lui sotie era cam risipitoare, nu? Pretentiicam mari pentru salariul unui functionar de stat. Ceea ce acondus la afacerea lamentabila cu conturile din strainatate.La deturnarea de fonduri si tot restul.- Ar fi fost un dezastru daca s-ar fi aflat, zise Anna. Ar fidaunat relatiilor externe ntr-un moment extrem de sensibil.- Ca sa nu mai vorbim despre ncurcatura n care s-ar fiaflat Administratia.- Asta n-a fost un motiv important. Nu snt implicatapolitic. Daca gndesti altfel,nu ma cunosti.- Dumneata si colegii dumitale ati facut exact ce trebuia,domnisoara Navarro. Defapt, noi ti-am apreciat activitatea.Te-ai dovedit foarte abila.- Multumesc, spuse Anna. Dar daca stii asta, stii si caafacerea aia a fost departe de domeniul meu.

- Parerea mea ramne valabila. Ai rezolvat totul cu omaxima discretie. Binenteles ca stiu n ce consta activitateadumitale curenta. Omul FBI corupt. Neplacerile create desistemul de protectie a martorilor - a fost chiar un exercitiuinteresant. Cunostintele dumitale de medicina legala s-audovedit salutare. Un martor mafiot afost ucis,iar dumneataai reusit sa dovedesti implicarea ofiterului care se ocupa decaz.- Am avut noroc, zise Anna cu nepasare.- Norocul si-l fac oamenii, domnisoara Navarro, spuseel, privind-o cu seriozitate. Stim despre dumneata mai multdect ti-ai putea imagina. Cunoastem bilanturile contabile pecare le-ai facut n urma acelei erori din operatiunile bancare.Stim cine snt prietenii dumitale si cnd ai sunat ultima dataacasa. Stim ca n-ai facut niciodata vreo cerere pentrudecontarea cheltuielilor de deplasare, si cu asta se potlaudaputini dintre noi. Facu o pauza, si o privi cu atentie. mi parcrau daca te

tulbura ceea ce ti spun, dar ntelegi ca venind laBIS ai renuntat la intimitate sila anumite libertati. Nuconteaza. Realitatea e ca munca dumitale a fost invariabil decalitate. Si, adesea, extraordinara.Ea nalta din sprncene, dar nu zise nimic.- Ah. Pari surprinsa. Ti-am spus, avem metodelenoastre de-a tine evidenta. Si propriile noastre rapoartede apreciere, domnisoara Navarro. Sigur, ceea ce teevidentiaza imediat, raportat la preocuparile noastre, ccombinatia specifica a talentelor dumitale. Ai o pregatiren reviziile" standard si metodele de investigatie, darsiexperienta n anchetarea omuciderilor. Asta te face, ca sazic asa, unica. Dar sa


16/259

revenim la subiect. Mi se pare corectsa te nstiintez ca am efectuat cea mai minutioasa verificarea trecutului dumitale. Tot ce o sa-ti spun - tot ce declar,afirm, presupun, sugerez ori insinuez - trebuie consideratstrict secret. Ne-am nteles?- Ascult.- Excelent, domnisoara Navarro.Bartlett i ntinse o coala de hrtie pe care erau scrise maimulte nume, urmate de dele nasterii si tarile de origine.-Nu nteleg. Trebuie sa iau legatura cu oameniiastia?- Nu nainte de-a obtine o masa de spiritism. Toti ceiunsprezece barbati snt morti.Toti au pierit n ultimele doualuni. Multi, o sa vezi, snt din Statele Unite, alti

i din Elvetia,Anglia, Italia, Spania, Suedia, Grecia... Toti au murit dincauze aparent naturale.Anna privi coala de hrtie. Din cele unsprezece nume,recunoscu doua - unul, un membru al familiei Lancaster, ofamilie ce detinuse cndva majoritatea otelariilor dintara,cunoscuta acum mai ales datorita fundatiilor sale de caritatesi altor forme ale filantropiei. Crezuse pna acum caPhilipLancaster murise cu multi ani n urma. Celalalt, Nico Xenakis,facea parte probabil dintr-o familie de armatori greci. La dreptvorbind, cunostea acel nume datorita altui membru al familiei -un barbat ce-si crease o reputatie de fustangiun anii '60,ntretinnd relatii cu mai multe starlete de la Hollywood.Celelalte numnu-i spuneau nimic. Uitndu-se la datele denastere, constata ca toti fusesera batrni - ntre optzeci sinouazeci de ani.- Poate ca vestea n-a ajuns la urechile geniilor de la SCI,zise ea, dar cine tre

ce de saptezeci de ani... ei bine, nu maiare prea mult de trait.- Ma tem ca n nici unul dintre cazuri nu e posibilaexhumarea, continua Bartlett imperturbabil. Poate ca e asacum spui. Erau batrni. Totusi, n ultimele zile ara avut unnoroc neasteptat. Am trecut niste nume pe lista desupraveghere" - una dintreacele conventii internationale pecare nimeni nu pare sa le ia n seama. Cel mai recent deces afost cel al unui pensionar din Nova Scotia, Canada. Prieteniinostricanadieni snt foarte pedanti n materie de proceduri,astfel ca alarma a sunat la timp. In cazul asta, avem la dispozitieun cadavru.-Ai omis cu siguranta ceva. Ce anume i leaga pe acestioameni?- La fiecare ntrebare, exista un raspuns de suprafata siunul de profunzime. O sati1 dau pe primul, pentru ca esingurul pe care l am. Acum ctiva ani s-a efectuat revizieinterna a dosarelor ngropate n arhivele CIA. S-o fi primitvreo informatie confidentiala? Sa zicem ca da. ti amintescca era vorba de dosare neoperative. Nu e

xistau agenti saucontacte directe. Erau, de fapt, dosare de verificare. Pe fiecarescria Sigma" - probabil o referinta la numele de cod al uneioperatiuni despre care se pare ca nu exista nici o mentiune nregistrele Agentiei. Nu aveam nici o informatie desprecaracterul ei.- Dosare de verificare...? repeta Anna.- Asta nseamna ca, n urma cu mult timp, toti acestioameni au fost verificati si autorizati sa faca un anume lucru,despre care nu stim nimic.- Iar sursa initiala a fost un arhivar de la CIA.Bartlettt nu raspunse direct.- Fiecare dosar a fost autentificat de cei mai buni expertiai nostri n documentelegale. Snt vechi dosarele astea.Dateaza de la mijlocul anilor patruzeci, nainte chiar de a senfiinta CIA.- Vrei sa spui ca au nceput sa fie ntocmite de OSS?- Exact, zise Bartlett. Precursorul CJA. Multe dintredosare au fost deschise spr

e sfrsitul razboiului si nceputulrazboiul rece. Cele mai recente dateaza de la mijlocul anilor'50. Am nceput sa divaghez. Cum spuneam, avem acest curiossablon" al deceselor. Sigur, asta nu nc-ar fi dus nicaieri - unsemn de ntrebare ntr-un domeniuplin cu semne de ntrebare- numai ca noi am nceput sa distingem un model, l-amverificat si l-am corelat cu dosarele Sigma. Eu nu cred ncoincidente, domnisoara Navarro. Dumneata crezi?Unsprezece dintre barbatii mentionati n aceste dosare au muritntr-un interval foarte scurt. Sansele ca acest lucru sa sepetreaca din ntmplare , n cel mai bun caz, minime.Anna dadu nerabdatoare din cap. Din cte-si dadea easeama, Fantoma vedea fantome.- Ct timp o sa dureze nsarcinarea asta? Eu am si o slujbapermanenta.


17/259

- Asta este adevarata dumitale slujba acum. Ai fostrepartizata aici. Am luat noitoate masurile. Prin urmare,ntelegi sarcina dumitale? Mi se pare mie sau asta nuteemotioneaza?Anna dadu din umeri.- Ma ntorc la faptul ca indivizii astia erau cu toti n pragulabsolvirii", daca ngi ce vreau sa spun. Tipii n vrstapotda oricnd ortul popii, nu? Iar astia erau ton vrsta.- Si n Parisul secolului nouasprezece era ceva banal safii calcat de o trasura, zise Bartlett.Anna se ncrunta.-Poftim?Bartlett se lasa pe spatarul fotoliului.

- Ai auzit vreodata de un francez pe nume ClaudeRochat? Nu? E cineva-Ia care magndesc din cnd n cnd.Un tip marginit, lipsit de imaginatie, care muncea din greuu perseverenta. ntre 1860 si 1870 a fost contabil n slujbaDirectoratului, serviciul secret al Frantei. n 1867, atentiai-a fost atrasa de faptul ca doi functionarimarunti de laDirectorat, aparent necunosendu-se ntre ci, au fost ucisin decurs de oua saptamni - unul, victima unei tlhani destrada, celalalt, lovit mortal dc un postalion. Asa ceva sentmpla tot timpul. Nu era nimic iesit din comun. TotusiRochatcontinua sa-si puna ntrebari, mai ales dupa ce-aaflat ca, n clipa mortii, cei doiumili functionari aveau asupralor cte un ceas de buzunar din aur, si, dupa cum aaflat,ceasurile erau identice; fiecare avea gravat n interiorulcapacului un peisaj. Aceasta mica ciudatenie i-a atras atentiasi, spre exasperarea superiorilor lui, omul a petrecuturmatorii patru am ncerend sa nteleaga care era explicatia.Pna urma a descoperit o retea de spionaj de oextraordinara complexitate: Directoratu

l'fusese penetrat simanipulat de adversarii sai prusaci. Observa ca Anna privestespre vitrina si zmbi: Da, ceasurile din vitrina snt cele desprecare vorbesc. O lucratura splendida. Le-am cumparat acumvreo douazeci de ani, lao licitatie. mi place sa le am npreajma. Ma ajuta sa-mi amintesc.Bartlett nchise ochii, si cazu o clipa pe gnduri. Apoicontinua:-Desigur, atunci cnd Rochat si-a ncheiat investigatiile,era prea trziu. Agentii lBismarck, printr-un vicleansistem de dezinformare, pacalisera deja Franta determinnd-osa declare razboi. Spre Berlin suna maretul strigat de lupta.Rezultatul afost dezastruos pentru Franta: dominatiamilitara pe care o impusese nca de la batalia de la Rocroi,n 1643, a fost complet distrusa, n numai doua luni. tipoti imaga?Armata franceza, cu mparatul n frunte, afost condusa spre o ingenioasa ambuscada,lnga Sedan.A fost sfrsitul, pentru Napoleon al IlI-lea. Tara a pierdutAlsacia si L

orena, a trebuit sa plateasca despagubiri imensesi sa se supuna ocupatiei timp de doi ani. O lovituraextraordinara - una care a modificat ireversibil ntregulcursal istoriei europene. Cu ctiva ani mai devreme, ClaudeRochat prinsese un fir subtire, nestiind ncotro si nici macardaca l va duce undeva. Nu-i avea dect pe cei dmaruntifunctionari si ceasurile lor identice. Bartlett scoase un sunetcare se voia a fi un hohot de rs. De cele mai multe ori,ceva ce pare nensemnat se dovedestecu adevaratnensemnat. Sarcina mea e sa-mi fac griji pentru astfel dechestiuni. Pentru firele subtiri. Pentru micile discrepantescitoare. Banalele lucruri maruntecare ar putea conducela altele mai mari. Ridica o sprinceana si continua: Cautceasuri de buzunar asemanatoare.Anna tacu pret de cteva clipe. Fantoma din fata ei seridica la naltimea reputatieisale: un tip ascuns, un enigmatic.- Multumesc pentru lectia de istorie, zise ea ncet, darsistemul meu de referinta

a fost ntotdeaunaaici si acum".Daca crezi ca aceste dosare ngropate n arhive snt si-acumimportante ce nu-i pui pe cei de la CIA sa faca investigatii?Bartlett scoase o batista fina din buzunarul hainei si ncepusa-si stearga ochelarii.- Treburile snt cam ncurcate pe-aici, spuse el. SCI aretendinta de-a se implica doar n cazurile n care exista oposibilitate reala de amestec intern sau de prentmpe aunei anchete minutioase. S-o lasam balta.In vocea lui aparuse o nota de bunavointa.- Sa n-o lasam, zise Anna taios.


18/259

Nu era tonul cu care trebuia abordat seful unuidepartament, mai ales al unuia attde puternic precum SCI,dar slugarnicia nu-i statea n fire. Bartlett trebuia sa afle de lanceput la serviciile cui apelase.- Cu tot respectul, dumneata vorbesti despre posibilitateaca o persoana din cadrul Agentiei sau cineva pensionatde-acolo sa se afle n spatele deceselor.Bartlett pali usor.- N-am spus asta.-Nici n-ai negat.Bartlett ofta.- Din oamenii cocosati n-a iesit niciodata ceva drept.- Daca te gndesti ca CIA ar putea li compromisa, de cenu apelezi la FBI.Bartlett pufni.- De ce sa nu apelez \a Associated Press? Biroul Federalde Investigatii arc mult

e calitati, nsa discretia nu se numaraprintre ele. Nu snt sigur ca ntelegi ct desibila e aceastachestiune. Cu ct stiu mai putini despre ea, cu att mai bine.De asta nu am apelat la o echipa, ci la o persoana. Persoanapotrivita, sper din suflet, agent Navarro.- Chiar daca aceste decese snt niste crime, spuse ea, efoarte putin probabil ca osa gasesti vreodata asasinul. Sperca ti dai seama de asta.- Reactia e tipic birocratica, zise el, dar dumneata nu-mipari a fi o birocrata.Domnul Dupree spune ca esti ncapatnatasi nu tocmai un om de echipa". Ei bine, ext asta mi-amdorit.Anna si continua ideea:- In esenta, mi ceri sa investighez CIA. Vrei sa cercetezo serie de decese pentru a stabili daca snt sau nu crime. Si peurma...- Si pe urma sa aduni toate dovezile care ne-ar permite sadeclansam un control.

Ochii lui Bartlett straluceau n spateleochelarilor cu rama de plastic.Indiferent cine e implicat. Elimpede, continua el.- Nu prea, spuse Anna.Fiind un anchetator experimentat, era obisnuita saconduca interogatorii. Uneoriera de-ajuns sa asculti.Alteori nsa trebuia sa stimulezi, sa provoci o reactie. Artasi experienta te ajutau sa stii cnd s-o faci. Povestea luiBartlett era plina de omisiuni. Aprecia reticenta batrnuluifunctionar viclean, dar c bine sa stii maimulte dect strictulnecesar.-N-am de gnd sa ma joc dc-a baba oarba, zise ea.Bartlett clipi des.- Poftim?- Trebuie sa ai copii ale acestor dosare Sigma. Presupunca le-ai studiat cu atentie. Cu toate acestea, pretinzi ca n-aiidee cc nseamna Sigma.- Unde vrei sa ajungi?Tonul devenise distant.

- O sa-mi arati dosarele astea?Un zmbet ca un rictus:- Nu. Nu, nu c posibil.- De ce nu?Bartlett si puse din nou ochelarii pe nas.-Nu ma aflu aici n postura de anchetat, chiar daca admirtehnicile dumitale de interogatoriu. Cred ca am fost clar nprivinta aspectelor relevante.-Nu, fir-ar sa fie, nu-i de ajuns! Esti pe deplin familiarizatcu dosarele astea.Daca nu stii ce reprezinta, trebuie sa aimacar niste idei. O ipoteza. Orice. Pastreaza-ti expresia neutrapentru jocul de carti de marti seara. Eu nu joc.In cele din urma, Bartlett izbucni:- Dumnezeule, ai aflat destule ca sa pricepi ca e vorbadespre reputatia unora dintre personalitatile importante aleperioadei postbelice. Astea snt dosare de verificare. Luateca atare, nu dovedesc nimic. Te-am verific

at nainte deconversatia noastra. Am ncredere n discretia dumitale, daraici e vorbdespre persoane importante si, n egala masura,enigmatice. Nu poti intra cu bocancii n vietile lor.Anna asculta cu atentie, auzi nuanta de ncordare din glasul lui.- Vorbesti despre reputatii, desi nu asta te preocupa cuadevarat, nu-i asa? insista ea. Am nevoie de mai multe dateca sa pot continua!El dadu din cap.- E ca si cum ai ncerca sa faci o scara de frnghie din firede borangic. N-am reusit niciodata asa ceva. Cu o jumatatede secol n urma, s-a pus cevala cale. Ceva. Ceva cc implicainterese vitale. Lista Sigma cuprinde o curioasa c


19/259

olectie deindivizi. Stim ca unii erau industriasi, dar mai erau si altii, acaroridentitate n-am putut s-o descifram. Cu totii au n comunfaptul ca un fondator alCIA, cineva cu o enorma putere nanii '40 si '50, a manifestat un interes directfata de ei.Intentiona sa-i recruteze? Erau niste tinte? Deocamdata nejucam de-ababa oarba, 'lotusi se parc ca a fost lansata nsecret o initiativa. Ai ntrebat ce-i leaga pe acesti oameni?Pur si simplu nu stim.si potrivi mansetele - tic nervos specific omului greu demultumit.- larta-ma, dar lista Sigma dateaza de o jumatate Ae secol!- Ai fost vreodata la Somnie, n Franta? ntreba bruscBartlett, cu ochii stalucind.Ar trebui sa te duci - macarpentru a vedea macii care cresc n lanurile de gru. Dincnd n cnd, un fermier din Somnie taie un stejar, se asazape trunchiul lui, pe urm

se mbolnaveste si moare. Stii dece? Pentru ca n timpul primului razboi mondial, pecmpulala a avut loc o batalie si-a fost aruncata o canistra cuiperita. Arborii au absorbit otrava pe cnd erau puieti, darchiar si dupa attea decenii tot mai areputere sa ucida unom.- Si crezi ca asta e Sigma?Privirea lui Bartlett deveni mai intensa:- Exista o vorba: cu ct stii mai mult, cu att ntelegi ct deputin stii. Eu zic asu ct stii mai mult, cu att mai dificil e satransmiti lucruri despre care nu stii nimic. Numeste-o vanitatesau prudenta. Zmbi trist. Partea necinstita a omeniriintotdeauna se ajunge la asta. Accept faptul ca toate ti se paristorie. S-ar putea saai dreptate, agent Navarro. O sa te ntorcisi-o sa ma lamuresti.- Mira-m-as, zise ca.- Uite cum stau lucrurile: o sa iei legatura cu diversireprezentanti ai legii su

b pretextul ca te ocupi de anchetareaunei omucideri. De ce am apelat la un agental BIS? Explicatiava suna astfel: pentru ca aceste nume au iesit la iveala n cursulinvestigarii unui transfer fraudulos de fonduri, ale carui detaliinu te va obliga nimeni sa le dezvalui. O acoperire simpla. Nue nevoie de ceva complicat.- O sa efectuez genul de investigatie pe care am nvatatsa-l fac, spuse Anna cu prudenta. E tot cc pot promite.- E tot cc-ti cer. S-ar putea ca scepticismul dumitale sa fientemeiat. Indiferentde rezultat, am nevoie de o certitudine.Du-tc n Nova Scotia. Asigura-ma ca Robert Mailhot a muritntr-adevar din cauze naturale. Sau... confirma-mi canii asastaulucrurile.4Ben fu condus la sediul central al politiei cantonuluiZiirich, o ntunecata, dar eleganta cladire de piatra,situata pe Zeughausstrasse. Intra nsotit de doi politis

ti tinerisi tacuti, trecu printr-un garaj subteran, apoi urca mai multesiruri lungi de trepte si ajunse ntr-o cladire relativ moderna,alaturata celei vechi. Interiorul semana cu cel al unui liceuamerican de periferie, de la mijlocul anilor '70. La toatentrebarile lui, cei doi raspundeau ridicnd din umeri.Mintea i lucra cu febrilitate. Cavanaugh nu se aflase dinntmplare pe Bahnhofstras. Venise la Zurich cu intentia dea-l ucide. Cadavrul disparuse, iar arma fusesepusa n sacosalui. Era limpede ca avusese complici niste profesionisti. Darcine -si, nca o data, de ce?Ben fu introdus ntr-o mica ncapere luminata cu tuburide neon si invitat sa se aseze n fata uneimese metalice.Politistii ramasera n picioare, n spatele lui. Apoi n cameraintra ubarbat mbracat ntr-un halat alb, care, fara sa-lpriveasca, spuse:- Ihre Htinde, bille.

Ben ntinse minile, constient ca n-avea rost sa se opuna.Tehnicianul i stropi cu unspray minile pe ambele parti, apoiapasa usor, dar meticulos, un tampon de bumbacpe dosulpalmei drepte si pe fata acesteia si puse tampoanele ntr-untub de plastic. Repeta operatiunea la mna stinga a lui Ben.Patru tampoane se aflau acum n patrutuburi de plasticetichetate, pe care tehnicianul le lua si parasi ncaperea.Cteva minute mai trziu, Ben se afla ntr-un birou placut,sumar mobilat, n fata unarbat voinic, cu umeri lati,mbracat civil care se prezenta drept Thomas Schmid, detectivde la sectia omucideri. Ben si aminti de o elvetianca pe careo cunoscuse cndva la Gstaad si care-i spusese ca n Elvetiapolitistii erau numiti bullen, adica tauri". nfatisarea omuluidin fata lui confirma informatia.


20/259

Schimd ncepu sa-i puna o serie de ntrebari - numele,data nasterii, numarul pasaportului, numele hotelului dinZurich la care trasese si asamai departe. Asezat n fata unuicomputer, batea raspunsurile pe tastatura cu un singur deget.Ben, furios, obosit si dezamagit, ncepuse sa-si piardarabdarea, dar se stradui savorbeasca pe un ton calm.- Domnule detectiv, zise el, snt arestat sau nu?- Nu, domnule.- Ei bine, povestea asta a fost amuzanta, dar, daca n-o sama arestezi, as prefera sa ma ntorc la hotel.- Ara fi bucurosi sa te arestam, daca asta doresti, raspunse

detectivul, zmbind vag amenintator. Avem o celula foarteconfortabila care te asteapta, dar ar fi mult mai simplu sa nentelegem.- Am voie sa dau un telefon?Schmid ntinse ambele mini, cu palmele n sus, catretelefonul bej de pe marginea biului sau acoperit de hrtii.- Poti suna la consulatul american sau la avocatul dumitale.Cum doresti.- Multumesc, zise Ben, ridicnd receptorul si privindu-siceasul de la mna.La New York era nceputul dupa-amiezei. Avocatii de laHartman Capital Managementcunosteau legislatia fiscala sipe cea a asigurarilor, asa ca hotar sa sune un prieten specializatn drept international.1 lowic Rubin tacuse si el parte din echipa de schi fond dela Decrfield si devenisera prieteni apropiati. Pe parcursul anilorl vizitase pe Ben la Bedford, si, asemeni tuturor prietenilorsai, fusese puternic atras de mama acestuia.

Avocatul era la masa, dar primi apelul lui Ben transmisprin telefonul mobil. Zgomotul de fundal din restaurant taceagreu de nteles cuvintele lui I lowie.- Pentru Dumnezeu, Ben, spuse Howic, ntrerupndrelatarea succinta a prietenului sau. O sa-ti spun ceea ce lespun tuturor clientilor mei care se duc sa schieze n Elvetia.Zmbestc si ndura. Nu te da marc. Nu face pe americanulindignat. Nimeni nu tepoate strivi sub reguli, regulamente sitotul-ca-la-carte precum elvetienii.Ben se uita la Schmid, care batea la tastatura, dar n acelasitimp tragea cu urechea.- ncep sa nteleg asta. Deci, ce-ar trebui sa fac?- Dupa cum merge treaba n Elvetia, te pot retine pna ladouazeci si patru de ore, fara sa te aresteze.-Glumesti.- Iar daca-i scoti din sarite, te pot arunca ntr-o celulamizerabila peste noapte.

Asa ca nu face asta.- Si ce-mi recomanzi?- Hartman, baiete, tu te poti vr pe sub pielea oricui,asa ca fii tu nsuti. Daca apr probleme, suna-ma, iar eu o sapun mna pe telefon si-o sa-i amenint cu un incidentinternational. Unul dintre partenerii mei se ocupa despionajul industrial, asaca avem acces la niste baze de datefoarte tari". O sa caut informatii despre Cavanaugh, o savad ce pot afla. Da-mi numarul de telefon de unde te afliacum.Dupa ce Ben puse receptorul n furca, Schmid l condusentr-o camera alaturata si-l stala la un birou pe care se aflaun alt computer.- Ai mai fost vreodata n Elvetia? ntreba Schmid pe unton agreabil, de parca ar fifost ghid turistic.- De mai multe ori, spuse Ben. Mai ales la schi.Schmid dadu din cap cu un aer distrat.

- Un mod obisnuit dc-a te relaxa. Recomandabil pentrudiminuarea ncordarii. Activitatea dumitale trebuie sa fie foartestresanta.-N-as spune asta.- Stresul i poate determina pe oameni sa facalucruri iesitedin comun. Se acumuleaza zi de zi si brusc explodeaza. Cndse ntmplasta, cei n cauza snt la fel de surprinsi ca restuloamenilor.- Dupa cum ti-am spus, arma a fost pusa acolo dealtcineva. Eu n-am folosit-o niciodata.Ben palise de mnie, dar vorbea ct putea de calm.N-avea rost sa-l provoace pe detectiv.


21/259

- Totusi, dupa propria dumitale relatare, ai ucis un om,l-ai cotonogit. Faci asaceva n mod obisnuit?- Alea nu prea au fost mprejurari obisnuite.- Daca ar fi sa vorbesc cu prietenii dumitale, domnuleHartman, ce mi-ar spune despre dumneata? Ar spune ca estiun tip iritabil? i arunca lui Ben o privire ciudatde gnditoare.Ar spune ca esti... un om violent?- Ti-ar spune ca respect legea, zise Ben. Unde vrei saajungi cu ntrebarile astea?Ben si privi minile care aruncasera un suport de felinarn teasta lui Cavanaugh. Era el un om violent? Insinuariledetectivului i se pareauridicole - actionase n legitima aparare.Apoi gndurile l purtara cu ctiva ani n

si n minte iaparu chipul lui Darnell, unul dintre elevii lui de la EastNewYork. Darnell fusese un elev constiincios, inteligent si curios,cel mai bun din clasa lui. Pe urma, s-a ntmplat ceva cu ei.Lua note mici si nu-si mai facea temele pentru acasa. Darnellnu se batea niciodata cu ceilalti copii, dar pe fata lui se vedeauuneori urme de lovituri. ntr-o zi, Ben vorbise cu el dupa ore.Darnellevitase sa-l priveasca n ochi si parea speriat. n celedin urma i spuse ca Orlandonoul prieten al mamei lui, voiaca el sa renunte la scoala, pentru a-l ajuta sa faca bani. Cumsa faca bani?" l ntrebase Ben, nsa Darnell nu-i raspunsese.Cnd i tse lui Joycc Stuart, mama lui Darnell,raspunsurile acesteia fusesera evazive. Nuvoia sa vina lascoala si refuza sa discute situatia. Parea si ea speriata. Dupacteva zile, Ben luase adresa lui Darnell din fisa scolara si-ifacuse o vizita.Darnell locuia la etajul doi al unei cladiri cu fatadadeteriorata si peretii scarii mzgaliti cu inscriptii. Ben urcasescara si batuse la apartamentul 2B. Dupa o

lunga asteptare,aparuse mama lui Darnell, cu obrajii nvinetiti si buzeleumflate.Ben se prezentase si ceruse voie sa intre. Joyceezitase, apoi l condusese ntr-o bucatarie mica, cu mobilierbej si perdele glabenedin bumbac.Ben auzise tipete n spatele lui, apoi prietenul mameiintrase cu pasi mari n bucatarie.- Cine dracu' esti? ntrebase Orlando, un barbat nalt,solid, mbracat ntr-o bluza mneci si jeansi largi.Ben si dadu seama ca omul statuse la puscarie. Muschiipareau sa-i acopere pieptulsi umerii ca o vesta de salvare.- E profesorul lui Darnell, spuse mama baiatului.- Iar tu... tu esti paznicul lui Darnell? l ntrebase Ben peOrlando.- Pe dracu', acu' poti sa zici ca-s profesoru' lui. Numa'ca io-l nvat ce rahat tr

e' sa stie. Nu ca tine.Ben l vazuse pe Danieli strecurndu-se n bucatarie,speriat.- Pleaca, Danieli, soptise mama baiatului.- Danieli n-are nevoie sa-i umpli tu capu' cu tmpenii.Danieli tre' sa-nvete sa mute stnci.Orlando zmbise, dezvaluind niste dinti de aur.Ben fusese socat. A muta stnci: eraegal cu a vindedroguri.- li n clasa a cincea. Are zece ani.- Asa e. B minor. Politia nu poate sa-l aresteze. L-amlasat s-alcaga: vinde droguri sau si vinde curif.Nepasarea, vocabularul, brutalitatea individului ldezgustasera pe Ben, dar se straduise sa vorbeasca tara patima.- Danieli e mai dotat dccttoti ceilalti elevi din clasa lui.Ai datoria sa-l ajuti

sa progreseze.Orlando pufnise:- Poa' sa-si cstigc pinea pe strada, ca mine.Pe urma auzise glasul subtire al lui Danieli, tremurator,dar hotart.- Nu vreau sa mai fac asta. Domnul Hartman stie ce cbine. Dupa o mica pauza continua: Nu vreau sa fiu ca tine.Speriata, Joyce Stuart interveni:- Nu vorbi asa, Danieli. Fusese nsa prea trziu. Orlandol izbise pe pustiul de zecani n falca, aruncndu-l afara dinncapere, apoi se ntoarse catre Ben: Acum cara-t-aici.Da-mi voie sa te ajut.


22/259

Ben se ncordase, nfuriat. Orlando ncerca sa-lmpinga, dar, n loc sa se dea napoe napusti catreel, pocnindu-l cu pumnul n tmpla. Apoi l lovi nca odata. Uluit, Odo nu reactiona cteva clipe. Apoi bratelelui puternice lovisera n gol, deoarece Ben era prea aproapeca sa poata primi un pumn. El continuase sa loveasca,pnacnd Orlando se lasase moale pe podea. Era jos, dar nulesinase.Orlando l fulgerase cu o privire n care frica luase loculsfidarii.- Esti nebun, murmurase el.Asa era? Ce-l apucase?- Daca te mai atingi vreodata de Darnell, o sa te ucid.Ben vorbise apasat, rostind rar cuvintele.Mai trziu aflase de la Carmen, o prietena de la asistentasociala, ca Orlando i parasise pe Joyce si Darnell n aceeasizi si nu se mai ntorsese niciodata. Si-ar fi da

t seama si singurdeoarece notele lui Darnell devenisera iarasi mari.- In regula, sefii', spusese Orlando n acea zi cu glasulstins, privindu-l de pe podeaua bucatariei. Vezi tu, a fost onentelegere. Tusise. Nu mai vreau necazuri. Tusise iarasi sisoptise: Esti nebun. Esti nebun.- Domnule Ilartman, fii amabil si pune degetul mare dela mna dreapta aici.Schmid i indica un mic dreptunghi alb, marcatPROIECTIE N PLAN A IDENTITATII, deasupra caruia seafla un mic panou oval de sticla de un rosu aprins.Ben puse degetul mare al minii drepte pe ovalulde sticla,apoi pe cel stng. Amprentele aparura imediat, mult marite,pe ecranul unui computer nclinat spre el.Schmid batu cteva numere la tastatura, apoi apasa clapade control, declansnd sunetul ascutit al unui modem. Sentoarse catre Ben si zise parca scuzndu-se:- Astea ajung direct la Berna. O sa aflam raspunsul ncteva minute.

- Sa aflam ce?Detectivul se ridica si-i facu semn lui Ben sa-l urmeze nprima ncapere.- Daca exista deja n Elvetia un mandat de arestare penumele dumitale.- Cred ca mi-as fi amintit daca ar fi existat vreunul.Schmid l privi lung nainte de a vorbi.- i cunosc pe cei ca dumneata, domnule Ilartman.Pentru americanii bogati, Elvetiae tara ciocolatei, abancilor, a ceasurilor cu cuc si a statiunilor de schi. Vaplace sa va imaginati ca fiecare din noi e Hausdiener-u\vostru, servitorul vostru. Dumneata cunosti Elvetia. Peparcursul sutelor de ani, fiecare putere europeana si-a doritsa ne anexeze, dar nici una n-a reusit. Poate ca taradumitale, cu putereasi bogatia ei, crede ca va reusi.Dumneata, nsa, nu esti sef aici. Nu exista ciocolata pentrudumneata n biroul asta. Si nu dumneata decizi cnd saudaca o sa fii elib

erat. Se lasa pe spatarul scaunului, zmbindironic. Bun venit n Elvetia, Herr Hartman.Ca la un semn, n camera intra un barbat nalt si slab,ntr-un halat alb, bine scrob. Purta ochelari fara ramasi o mustacioara zbrlita. Fara sa se prezinte, arata spreo portiune a peretelui pe care erau marcate gradatiimetrice.- Te rog sa te duci acolo, i se adresa el lui Ben pe un tonautoritar.Incercnd sa se stapncasca, Ben si lipi spatele de portiuneagradata. Tehnicianul sura naltimea, apoi l conduse la ochiuveta si-l puse sa se spele pe mini. La alta asa, tehnicianulacoperi o bucata de sticla cu cerneala neagra, lipicioasa si-icern lui Ben sa-si puna pe rnd palmele peste ea. Apoi rulafiecare deget al lui Benpe o coala de sugativa si le apasa nniste patrate de pe un formular.In timp ce tehnicianul lucra, Schmid se ridica si se duse ncamera alaturata de unde reveni dupa cteva clipe.

- Ei bine, domnule Hartman, n-am avut succes.Nu existanici un mandat pe numele dumitale.- Ce surpriza, mormai Ben, usurat.- Totusi, mai ramn niste ntrebari. Raportul balistic vasosi n cteva zile de la latorul balistic din Ziirich. Stimdeja ca gloantele adunate de pe platforma provin de la unBrowning de 7,65 mm.- Asta-i un soi de cartus? ntreba Ben.- E munitia folosita la arma care a fost gasita cnd ti-afost perchezitionat bagajul.- Pai, dumneata stii mai bine, zise Ben, fortndu-se sazmbeasca. Apoi ncerca alta


23/259

toda: franchetea. Asculta,nu e nici o ndoiala ca gloantele au fost trase cu armapusa nbagajul meu. Nu nteleg de ce nu stabiliti daca eu snt cel carea tras.- Analiza reziduurilor mpuscaturilor. Am tacut-o deja.-Si rezultatul?- O sa-l avem curnd. Dupa ce o sa fii fotografiat.-Nici amprentele mele n-o sa legasiti pe arma.Slava Domnului ca n-am pus mina pe ea, si zise Ben.- Amprentele pot fi ndepartate.-Atunci, martorii...- Martorii oculari descriu un barbat elegant, cam de vrstadumitale. A fost o marczapaceala. Totusi cinci oameni sntmorti, iar alti cinci grav raniti. Pede alta parte, dumneatasustii ca l-ai ucis pe faptas. Cu toate astea, cnd am cautatn-am gasit cadavrul.-Asta... asta n-o pot explica, recunoscu Ben, constientca afirmatia lui sunase b

izar. E clar ca trupul a fost luatde-acolo si locul curatat. Asta mi spune ca Jimmy Cavanaughn-a actionat singur.- Ca sa tc ucida. Schmid l privi zmbind sumbru.- Asa se parc.- Dar nu oferi nici un mobil. Spui ca nu va dusmaneati.- Se pare ca n-ai nteles, zise Ben calm. Nu l-am vazut petipul ala de cincisprezece ani.Telefonul de pe biroul lui Schmid suna. Detectivul ridicareceptorul.- Schmid. Asculta si spuse n engleza: Da, imediat, varog. Ii ntinse receptorul luiBen.Era Howie.- Ben, batrne, spuneai ca Jimmy Cavanaugh era dinHomer, New York, corect?- Un orasel ntre Syracuse si Binghamton.

- Da. Si ti-a fost coleg de an la Princeton?- Asta-i tipul.- Ei, bine, aici e buba. Jimmy Cavanaugh al tau nu exista.- Spune-mi ceva ce nu stiu, zise Ben. E mort de-a bine/ea.- Nu, Ben, asculta-ma. Vreau sa spun ca JimmyCavanaugh n-a existat niciodata. Amverificat dosareleabsolventilor de la Princeton. Nici un Cavanaugh, cuprima saua doua initiala J, n-a fost vreodata nscris lascoala aia, cel putin nu n perioadan care ai frecventat-otu. De asemenea, n Homer n-a existat nici un Cavanaugh.Nicin alt loc din districtul ala. Nici la Georgetown. Amverificat n tot soiul de banci de date pretentioase. Dacaar fi existat vreun James Cavanaugh care sa se apropiemacar de datele pe care mi le-ai dat, l-am fi gasit. Amncercat si toate variantele ortografice. N-ai idee ct deputernice snt bancile de date n ziua de azi. O peoanalasa urme ca un melc. Credite bancare, asistenta sociala,armata, cte si mai ct

e. Tipul asta e cu totul n afarasistemului. Ciudat, nu?- Trebuie sa fie o eroare. Eu stiu ca a fost nscris laPrinceton.- Crezi ca stii asta. Nu pare posibil, nu?- Daca-i adevarat, nu ne-ajuta cu nimic.-Nu, admise flowie. Dar o sa mai caut. Ai numarul meude mobil, da?Ben puse uimit receptorul n furca. Schmid continua:- Domnule Hartman, ai venit aici n vacanta sau cu treburi?Ben se stradui sa se concentreze si sa-si pastreze calmul.- In vacanta, la schi, cum spuneam. Am avut vreo douantlniri cu niste bancheri, pentru simplul fapt ca eram n trecereprin Ziirich.Jimmy Cavanaugh n-a existat niciodata.Schmid batu din palme.- Ultima data ai fost n Elvetia acum patru ani, da? Ca sarecuperezi cadavrul fratelui dumitale.

Ben facu o pauza, incapabil sa opreasca fluxul navalnic alamintirilor. Telefonulde Ia miezul noptii: niciodata nu aducevesti bune. El dormea Unga Karen, o colega profesoara, napartamentul lui jalnic din East New York. Bodoganise si serasucise n pat ca sa raspunda la telefonul careavea saschimbe totul.Un mic avion nchiriat, pilotai de Peler, se prabusise cucteva zile n urma ntr-unileu de linga lacul Lucerna.Pe documentul de nchiriere, numele lui Benfigura la rubricaruda cea mai apropiata". Durase ceva timp pnaidentificasera cadavrul. Autoritatile elvetiene lconsiderasera unaccident. Ben zburase la Lucerna ca saaduca trupul nensufletit al fratelui sau ac


24/259

asa - ce ramasesedin el dupa ce explodase fuselajul.In timpul zborului spre casa, nu plnsese. O facuse maitrziu, dupa ce trecuse amorteala socului. Tatal lui seprabusise, plngnd, la auzul vestii; mama lui, deja tintuitala pat de cancer, tipase din rasputeri.- Da, zise Ben ncet. Atunci am fost ultima oara aici.- E ciudat. Cnd vii n tara noastra, moartea pare sa tensoteasca.- Unde vrei sa ajungi?- Domnule Hartman, spuse Schmid pe un ton neutru,crezi ca exista vreo legatura ntre moartea fratelui dumitale sice s-a ntmplat azi?La sediul central al politiei nationale elvetiene,StadtpoUzei, la Berna, o femeie durdulie, de vrsta medie,purtnd ochelari cu lentile groase si rama de baga, ridi

Documents

Robert Ludlum Protocolul Sigmm