Rolul Si Functiile Impozitelor

5/7/2018 Rolul Si Functiile Impozitelor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/rolul-si-functiile-impozitelor-559aba6c025a7 1/63

C U P R I N SCAPITOLUL I....................................................................................................................................................2

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND OBLIGAŢIILE FISCALE...........................................................2

1.1. CONŢINUTUL, ROLUL ŞI FUNCŢIILE IMPOZITELOR . PRINCIPIILE ŞI CRITERIILE IMPUNERII..............................................21.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR ...........................................................................................................6

1.2.1.Asieta impozitelor.Obligaţia şi creanţa fiscală.Titlul de creanţă fiscală. ........................................7 1.3. CLASIFICAREA IMPOZITELOR . OBLIGAŢIILE FISCALE ALE AGENŢILOR ECONOMICI PRIVIND IMPOZITELE ŞI CONTRIBUŢIILE .91.4. EVAZIUNEA FISCALĂ ŞI REPERCUSIUNEA IMPOZITELOR ........................................................................................11

CAPITOLUL 2.................................................................................................................................................17

REZULTATELE FINANCIARE ALE AGENŢILOR ECONOMICI.......................................................17

2.1. CONCEPTUL DE REZULTAT FINANCIAR , PROFIT, PIERDERE, DIVIDEND.....................................................................172.2. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MASA PROFITULUI............................................................................................172.3. A NTECALCULUL PROFITULUI..........................................................................................................................20

2.3.1. Metode utilizate pentru antecalculul profitului.............................................................................21

2.3.2. Bugetul de venituri şi cheltuieli – instrument de antecalculaţie a profitului.................................232.3.3.Calculul profitului la sfârşitul exerciţiului financiar......................................................................282.3.4. Echilibrul financiar al intreprinderii............................................................................................31

CAPITOLUL 3.................................................................................................................................................32

DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL ŞI A IMPOZITULUI PE PROFIT............................32

3.1. EVALUAREA IMPOZITULUI PE PROFIT CA PÂRGHIE FISCALĂ..................................................................................323.2. CONTRIBUABILII OBLIGAŢI LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT.............................................................................323.3. DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL, A IMPOZITULUI PE PROFIT ŞI A PROFITULUI NET..........................................35

3.3.1. Venituri luate in calculul profitului impozabil şi cheltuieli aferente acestor venituri.....................................................................................................................................................353.3.2. Venituri neimpozabile şi cheltuieli nedeductibile .........................................................................35

3.3.4. Reglementări speciale privind calculul impozitului pe profit.......................................................413.4. PLATA ŞI RAPORTAREA IMPOZITULUI PE PROFIT LA ORGANELE FISCALE.................................................................43

CAPITOLUL 4.................................................................................................................................................45

ASPECTE INTERNAŢIONALE ALE IMPOZITULUI PE PROFIT.......................................................45

CAPITOLUL 5.................................................................................................................................................47

STUDII DE CAZ..............................................................................................................................................47

CONCLUZII ŞI PROPUNERI.......................................................................................................................54

ANEXE:.............................................................................................................................................................56BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................................62



CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND OBLIGAŢIILE FISCALE

1.1. Conţinutul, rolul şi funcţiile impozitelor. Principiile şi criteriileimpunerii

Procesul de finanţare a activităţilor statului în domenii cum sunt apărarea,ordine publică, funcţionarea organelor administraţiei publice, educaţie, sănătate, cultură, artă,securitate şi protecţie socială precum şi în domeniile economice cum sunt transporturi,energie, comunicaţii, cercetare, protecţia mediului şi cerinţa intervenţiilor sale prin acţiuniadecvate asupra fluctuaţiilor conjuncturale ale mediului economic, au determinat sporireanevoilor sale financiare precum şi o diversificare a surselor de finanţare.

Impozitele reprezintă o categorie financiară a cărei apariţie şi evoluţie se află în

legătură cu statul şi relaţiile băneşti. Rădăcina etimologică a acestei noţiuni provine dinlimba latină de la cuvântul „ impositus”.1

Impozitele, ca procedeu financiar principal de mobilizare a fondurilor băneştinecesare statului, au apărut şi sunt cunoscute din antichitate, evoluând în forme multiple întoate perioadele istorice, păstrându-şi importanţa până în zilele noastre. Evoluţia istorică afost însoţită, îndeosebi în perioada contemporană, de caracterizări şi teorii doctrinare care justifică necesitatea şi rolul impozitelor precum şi de principii privind aşezarea şi încasareaacestora.

Pe măsură ce organizarea statală se dezvoltă, aceasta este însoţită de impozitul permanent perceput pe cale de autoritate. Treptat el începe să fie reformat de conducătoriide state, iar el însuşi, la rândul său, stă la baza reformelor la care statul a fost supus de-a

lungul timpului. Statele moderne şi-au bazat dezvoltarea economiilor şi extinderea puteriilor, în mare parte, pe fiscalitate, fie că aceasta era suportata numai de către proprii cetăţenisau de cetăţenii altor state aflate într-o formă sau alta de dependenţă faţă de respectivul stat.

Până în prezent nimeni nu a putut înlocui acest mijloc de finanţare şi de susţinere astatului.

Funcţiile impozitului conturate de-a lungul timpului ce stau la baza impozitelor.

Cea mai importantă funcţie a impozitelor se manifestă în plan financiar, întrucât eleau constituit şi constituie mijlocul principal de preocupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. În statele dezvoltate, impozitele, taxele şi

contribuţiile asigură opt sau nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului înţările în curs de dezvoltare această pondere este mai mică, fiind cuprinsă între cinci şi nouăzecimi. În perioada postbelică tendinţa caracteristică pentru evoluţia impozitelor şi taxelor o reprezintă creşterea continuă a acestora, în expresia relativă şi absolută.

De aceea, funcţia cea mai importantă a impozitelor este aceea de asiguramobilizarea veniturilor necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. Înconcepţia teoriei economice clasice asupra impozitelor acestea reprezintă unica funcţie a

1 Vasile Zaharia – Finanţe publice, Editura George Bariţiu , Cluj-Napoca, 2002, pag. 131

2



lor ca mijloc de preocupare a resurselor băneşti pentru trezoreria publică. Ele nu trebuie săfie nici mobilizator şi nici inhibitor al economiei.

Teoria economică modernă aşează la temelia explicării necesităţii funcţiilor impozitelor şi alte raţiuni, alături de cea financiară şi anume funcţii economice şi

sociale legate de utilizarea acestora ca instrumente de intervenţie a statului în economie,

având calitatea de pârghie fiscală.În zilele noastre, in condiţiile complexe ale funcţionării mecanismelor pieţeiconcurenţiale, în practica financiară contemporană se evidenţiază o anumită accentuare arolului impozitelor pe plan economic, aspect ce rezulta din practica statelor moderne de afolosi impozitele ca mijloc de intervenţie în viaţa economică. Impozitul are atât rolulalimentării cu fonduri la bugetul statului, cât şi acela al unui factor de echilibru îneconomie.

Din raţiuni economice satul poate diferenţia tratamentul fiscal al contribuabililor pentru a stimula dezvoltarea activităţilor dorite de societate şi pentru descurajarea celor indezirabile. Astfel, el este in prezent activizat ca pârghie fiscală în cadrul economiei.

Sunt cunoscute aspectele practice ce reflectă utilizarea structurilor tehnice ale

impozitelor pentru intervenţie în viaţa economică şi socială: acţiuni în scop natalist( impozitul pe celibat ), asigurarea unei anumite egalizări sociale a indivizilor ( impozitul pe succesiuni cu caracter de confiscare, progresivitatea cotelor de impozitare în funcţie denivelul veniturilor), folosirea impozitului pentru orientarea activităţilor economice( variabilitatea cotelor, exonerarea parţială temporară şi deduceri în funcţie de activitateaeconomică, utilizarea taxelor vamale şi a accizelor ). Astfel, de la rolul primordial de aasigura venituri statului pentru acoperirea cheltuielilor publice, s-a ajuns la utilizareaimpozitului pentru obţinerea de efecte pe plan economic şi social.

Funcţia intervenţionistă a impozitelor se manifestă în următoarele direcţii:● aceea de a incita ( investiţiile, asigurările, exportul );● aceea de a inhiba ( consumul de produse dăunătoare sănătăţii, poluarea mediului,

formarea de averi excesive );● aceea de a proteja anumite ramuri, sectoare sau produse autohtone, prin intermediultaxelor vamale.

Impozitelor le revine şi un important rol social, ce se concretizează prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei părţi importante a produsului intern brut. Raţiuni deordin social stau la temelia tratamentului fiscal diferenţiat în politica fiscală: nu toţicontribuabilii care obţin venituri de mărime egală suportă la fel impozitul. Utilizareaimpozitului ca instrument al politicii sociale a statului are loc prin diferenţierea mărimii luiţinând seama şi de criterii cum sunt: numărul de persoane aflate în întreţinere, starea desănătate, starea civilă, vârstă etc. Totodată şi procesul de alocare a veniturilor bugetare pe beneficiari reprezintă un mijloc de redistribuire a unei părţi din P.I.B.

În practica fiscală actuală a statelor se acceptă ideea de diferenţiere a sarcinilor fiscale pe criterii sociale. În acest sens se acceptă şi impozitul negativ aspect concretizat infaptul că anumite categorii ale populaţiei beneficiază de utilităţi acoperite din veniturile publice de o valoare mai mare decât contribuţia lor la constituirea veniturilor bugetare, peseama impozitelor mai mari pe care le plătesc alţi contribuabili. Această strategie fiscală nutrebuie să ducă la deformarea aplicării principiilor economice specifice economiei de piaţăşi să conducă la un egalitarism fiscal.

3



Pornind de la aceste aspecte, în teoria fiscală contemporană au fost exprimatenumeroase definiţii ale impozitului:

Una din definiţiile cuprinzătoare a fost dată de Gaston Jeze care afirmă că „impozituleste o prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv şi fărăcontraprestaţie, in vederea acoperirii cheltuielilor publice”.

În dicţionarul economic şi social se consemnează că „impozitul este o prelevareobligatorie realizată în profitul administraţiei publice, care nu dă dreptul uneicontraprestaţii directe, ci la servicii furnizate în mod gratuit de colectivitate.

Din definiţiile întâlnite în literatura de specialitate se poate considera că: impozitelereprezintă obligaţii de plată pecuniare stabilite de stat în temeiul legii în sarcina persoanelor fizice şi juridice în funcţie de capacitatea contributivă a fiecăruia, mobilizate la buget fărăvreun echivalent sau contraprestaţie directă şi utilizate de acestea ca resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor publice şi pârghii pentru influenţarea vieţii economice şisociale.

Structura bugetului pe anul 2006 se prezintă astfel:milioane lei

Venituri totale 42.822,6Din care:Venituri curente: 42.761,5Din acestea:- venituri fiscale 40.486,6

din care:Impozit pe venit, profit şi câştiguridin capital de la persoanele juridice 8.853,6

din care:- impozit pe profit 7.446,0Impozit pe venit, profit şi câştiguri

de la persoane fizice 1.532,3din care:- impozit pe venit şi salarii 8.444,2- cote defalcate din impozitulpe venit (se scad) -6.912,0Impozite şi taxe pe proprietate 480,0Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii 27.743,7

din care:- taxa pe valoare adăugată 26.047,0- sume defalcate din taxa pevaloare adăugată (se scad) -9.703,4

- accize 10.702,4Impozit pe comerţul exterior şitranzacţiile internaţional 1.877,0Contribuţii de asigurări 271,0Venituri nefiscale 2.003,9Venituri din capital 56,1Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate 5,0

4



Totalul impozitelor directe in bugetul pe anul 2006 reprezintă 10.865,9 fiindinferioare impozitelor indirecte care reprezintă 27.046 cea ce înseamnă că principala sursăde alimentare a bugetului o reprezintă impozitele indirecte.

Principiile si criteriile impunerii.

În decursul timpului economiştii au fost preocupaţi de obţinerea celei mai bunerepartiţii a poverii fiscale intre contribuabili, spre a finanţa sectorul public.Pentru primadata asemenea principii au fosdt formulate de Adam Smith, reprezentant de seamă aleconomiei politice clasice.Potrivit apreciertilor ce au fost făcute de acesta, la baza politiciifiscale ar trebui să stea urmatoarele principii:

• Principiul justeţei impunerii se referă la echitatea fiscală şi are în vedere că fiecaredin cetaţenii unui stat trebuie să contribuie la coperirea cheltuielilor publice în funcţie deveniturile pe care le obţin.Din cuprinsul acestui principiu rezultă că sunt juste numaiimpozitele care, instituite în scopul acoperirii cheltuielilor publice, sunt reglementate şi se

percep în raport cu capacitatea contributivă a fiecărui debitor.

• Principiul certitudinii impunerii presupune ca mărimea impozitelor datorate statuluide către fiecare contribuabil să fie certă. Totodată termenele, modalităţile şi sumele de platăsă fie clare, precise şi cunoscute cu anticipaţie de către fiecare contribuabil.Principiulcertitudinii impozitelor îşi are corespondentul în principiul „legalităţii impozitelor”, care pretinde să fie percepute numai impozitele reglementate prin lege, iar dispoziţiile acestor legi să fie aplicate în strictă conformitate, promovând aşa zisa”egalitate a cetăţenilor în faţaimpozitelor”.

• Principiul comodităţii în domeniul fiscal, potrivit căruia impozitele şi taxele trebuie

să fie percepute la termenele corelate cu periodicitatea obţinerii veniturilor şi după o procedură cât mai convenabilă plătitorilor.

• Principiul randamentului impozitelor are în vedere cala instituirea unor impoyite,acestea să fie cât maiputin apăsătoare pentru contribuabiliiar încasarea lor să fie făcută cucheltuieli minime.

Randamentul ridicat al impoziteloreste legat de următoarele:• caracterul său universal, cea ce presupune să fie plătit de toate persoanele fizice şi juridice care obţin venituri din aceaşi sursă sau deţin avere de valoare egală;• să cuprindă întreagamaterie impozabilă, să fie exclusă posibilitatea practicării evaziunii

sau fraudei fiscale;• să nu reclame cheltuielimari cu aşezarea, urmărirea şi încasarea lui.

Ţinând seama de principiile formulate de Adam Smith precum şi de contribuţiileaduse de alţi economişti, se poate desprinde că principiile actuale ale impozitării,cristalizate în ştiinţa finanţelor publice sunt:• Principiile de echitate fiscală;• Principiile de politică financiară;• Principiile de politică economică

5



• Principiile social-politice ale impunerii.Echitatea fiscală presupune ideea de dreptate, justiţie socială în materie de

aşezare şi percepere a impozitelor.Principiile de politică financiară ale impunerii au în vedere ca orice impozit care

este introdus în practica fiscală să corespundă unor criterii ce vizează:

• randamentul fiscal ridicat;• stabilitatea şi elasticitatea;• tipul şi numărul de impozite utilizate pentru constituirea veniturilor publice.

În concordanţă cu principiile de politică economică, statul urmăreşte prin instituireaunui impozit, pe lângă încasarea de de venituri bugetare, şi folosirea impozitului cainstrument pentru influenţarea dezvoltării sau restrângerii activităţii unor ramuri sausubramuri ale economiei.

Principiile social-politice ale impunerii se referă la faptul că în prezent toate stateleurmăresc, prin politica fiscală pe care o promovează, înfăptuirea unor obiective de ordinsocial-politic.

1.2. Elementele tehnice ale impozitelor

Realizarea obiectivelor financiare, economice şi sociale care sunt avute în vedere decătre stat prin utilizarea instrumentelor fiscale se bazează pe adoptarea unor reglementărifiscale care se cer a fi cunoscute atât de organele fiscale cât şi de contribuabili,reglementari care se referă la elementele tehnice ale impozitului.Acestea sunt:• subiectul impozitului sau contribuabilul;• suportatorul impozitului;• materia impozabilă (obiectul impozabil);

• unitatea de impunere;• sursa impozitului;• cota impozitului;• asieta fiscală;• termenul de plată.

Subiectul impozitului sau contribuabilul este reprezentat de persoana fizicăsau juridică ce este obligată prin lege la plata acestuia (în cazul nostru agentul economic).

Suportatorul impozitului îl constituie persoana fizică sau juridică din ale căreivenituri se suportă efectiv impozitul (in cazul nostru agentul economic).

Materia impozabilă (obiectul impozabil), o reprezintă bunul, venitul ori activitatea pentru care subiectul datorează impozite directe, precum şi vânzarea valorificarea sau

punerea în circulaţie a unor produse, bunuri sau servicii, in cazul impozitelor indirecte (încazul nostru materia impozabilă este reprezentată de profit).

Unitatea de impunere. Pentru a fi supus impunerii, obiectul impozitării trebuie să fiemăsurat, evaluat şi de aceea se precizează prin lege în mod expres unitatea de impunere;aceasta reprezintă unitatea în care se exprimă mărimea obiectului impozabil (lei).

Sursa impozitului indică din ce anume este plătit impozitul, adică din venit sau dinavere (în cazul nostru venitul).

6



Cota impozitului, reprezintă mărimea impozitului stabilită pentru fiecare unitate deimpunere.Această cotă se aplică asupra bazei impozabile, rezultând impozitul total de plată(cota impozitului reprezintă 16% din profit)

Asieta fiscală dă expresie modului de aşezare a impozitelor, şi cuprinde toateoperaţiile pe care le înfăptuiesc organele fiscale pentru identificarea fiecărui subiect

impozabil; stabilirea mărimii materiei impozabile precum şi a cuantumului impozitelor datorate statului de fiecare subiect.Termenul de plată al impozitului se referă la precizarea datei sau a intervalului de

timp în interiorul căruia trebuie să fie achitată obligaţia faţă de bugetul statului (în cazulnostru trimestrial).

1.2.1.Asieta impozitelor.Obligaţia şi creanţa fiscală.Titlul de creanţăfiscală.

Asieta impozitelor cuprinde ansamblul operaţiunilor întreprinse de organele fiscale

pentru aşezarea şi perceperea impozitelor, şi vizează aspecte cum sunt:• Stabilirea obiectului impozabil (a materiei impozabile) şi determinarea bazei de calcul aimpozitului;• Determinarea mărimii impozitului datorat;• Emiterea titlului de creanţă fiscală;• Stingerea obligaţiei fiscale.

Stabilirea obiectului impozabil şi a bazei de calcul a mărimii impozitului presupuneconstatarea existenţei obiectului impozabil şi evaluarea materiei impozabile.Constituieobiect impozabil: veniturile (salariu, profit, rentă, dobândă etc.), averea faptul genarator dematerie impozabilă (adică actul sau evenimentul care dă naştere unei creanţe fiscale astatului asupra contribuabilului), etc.

Constatarea obiectului impozabil de către organele fiscale este metoda tehnico-financiară a cărei aplicare este reglementată pentru impunerea directă a veniturilor obţinuteîn mod particular de către liber-profesionişti, meseriaşi, agricultori şi alţi contribuabili, ca şi pentru impunerea clădirilor şi a altor bunuri mobile ale persoanelor fizice.

Materia impozabilă constituie elementul pe care se fundamentează calculul mărimiiimpozitului.Operaţiunile şi actele de constatare trebuie efectuate la începutul fiecăruian.Constatarea materiei impozabile comportă procedura declaraţiilor de impunere alecontribuabililor şi verificările operative efectuate de organele fiscale.Declaraţia deimpunere constituie un procedeu pentru sesizarea organelor fiscale îndeosebi înîmprejurarea în care persoanele fizice încep exercitarea unei meserii, desfăşurarea uneiactivităţi etc. din care realizează venituri impozabile.

Baza impozabilă se obţine determinând obiectul impozabil în mod corect, atâtcantitativ cât şi calitativ.Sunt necesare, în acest sens, efectuarea a douăoperaţiuni:identificarea obiectului impozabil (a materiei impozabile) şi apoi evaluarea saumăsurarea materiei impozabile existente pe o anumită perioadă de timp.Baza impozabilă seexprimă în unitaţi monetare sau în unităţi naturale.

La impozitul pe profit se utilizează pentru evaluarea obiectului impozabil metodadirectă, prin calculul bazei de impunere a impozitului şi declararea la organele fiscale.

7



Determinarea mărimii impozitului constituie operaţiunea de stabilire a mărimiisarcinii fiscale pe baza aplicării cotei de impozitare (sau a unei sume fixe de impozit)asupra bazei de impunere, cu luarea în calcul a tuturor facilităţilor fiscale, stabilite prinreglementări legale(Ordonanţe de Guvern, legi).

Emiterea titlului de creanţă fiscală.Obligaţia şi creanţa fiscală.

Definim creanţa fiscală (bugetară) ca reprezentând dreptul statului de a percepe prinorganele fiscale impozite, taxe şi alte venituri în contul bugetului sau a fondurilor specialede la persoanele fizice şi juridice, în baza unor acte normative.

Fiecare impozit şi tază ce concretizează oligaţii fiscale în sarcina unor plătitori seindividualizează şi concretizează printr-un act denumit titlu de creanţă (bugetară).

Titlul de creanţă fiscală este actul prin care se constată şi se individualizează obligaţiade plată privind creanţele bugetare, întocmit de organele de specialitate sau de persoaneleîmputernicite potrivit legii.

Formele titlurilor de creanţă fiscală sunt extrem de diferite, în funcţie deinstrumentele prin care se stabilesc, în baza legii, obligaţiile fiscale.Astfel, constituie titluride creanţe fiscale următoarele acte: procesul verbal de impunere, pentru obligaţiile bugetare din impozite şi taxe a căror mărime se determină de către organele de specialitate pe baza declaraţiilor de impunere; deconturile sau declaraţiile fiscale depuse la organul fiscal competent, în cazulobligaţiilor bugetare care se stabilesc de plătitor; documentele care cuprind diferenţele de de impozit sau taxe şi majorările de întârzierestabilite cu prilejul verificărilor efectuate de organele abilitate când se constată diferenţe

între obligaţiile de plată datorate potrivit legii, şi cele efectiv achitate; procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pentru obligaţiile

privind amenzile; declaraţia vamală pentru obligaţia de plată a taxelor vamale; hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, etc.

Stingerea obligaţiilor fiscale; căile şi modalităţile de stingere a obligaţiei fiscale

Obigaţiile fiscale individualizate pe plătitori prin titlul de creanţă emis în sarcina unei persoane fizice sau juridice se sting prin una din următoarele modalităţi:♦ perceperea(incasarea)impozitelor;♦ prin compensare;♦ prin scăderea debitului în caz de insolvabilitate;♦ prin anulare;♦ prin prescripţie.

Perceperea (incasarea) impozitelor datorate bugetuluide stat constituie cel maiimportant mod de realizare a creanţelor bugetare.Acesta constituie operaţiunea finală aasietei, şi constă în încasarea acestora la termenele şi modalităţile specifice fiecăruia dintreele.

Încasarea impozitelor de către aparatul fiscal al statului cunoaşte trei modalităţi derealizare:

8



♦ direct de la plătitori de către organele fiscale;♦ prin stopajla sursă;♦ prin aplicarea de timbre fiscale.

Încasarea impozitelor direct de la plătitor se poate realiza în două variante:♦ când plătitorul este obligat să se prezinte la organul fiscal pentru a-şi achita obligaţia

fiscală;♦ din iniţiativa organului fiscal, care are obligaţia de ase deplasa la sediul sau reşedinţa

contribuabilului spre a-i solicita plata impozitului. Plata obligaţiilor prin stopaj la sursă constă în aceea că impozitul se calculează, se

reţine şi se varsă la bugetul statului de către o terţă persoană.Astfel, societăţile comerciale,regiile autonome, instituţiile publice ş.a. sunt obligate să calculeze şi să reţină impozitul pesalarii şi alte obligaţii fiscale datorate de personalul acestora, şi să-l verse la bugetul public.

Perceperea obligaţiilor fiscale prin aplicarea de timbre fiscale se practică pentru acteşi acţiuni notariale, judecătoreşti, consultare.

Pe lângă stingerea obligaţiilor fiscale prin plata lor, se mai pot întâlni şi anumitemoduri speciale de realizare şi stingere a creanţelor bugetare cum sunt:

Compensarea care intervine în situaţia în care acelaşi contribuabil, persoană fizicăsau juridică, are, pe de o parte obligaţii de plată la buget, iar pe de altă parte are de primitsume platite în plus, de rambursat (în cazul TVA) sau de restituit, după caz, de la buget.

Scăderea debitului pentru cauze insolvabile atât pentru persoane fizice cât şi pentru cele juridice, dacă debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile.În plus, pentru persoanele fizice – când debitorul a dispărul sau a decedat fără să laseavere, iar pentru persoanele juridice, când îşi încetează existenţa – şi nu sunt posibilităţi de recuperare adebitului – se recurge la scăderea acestuia.

Prin anulare.Anularea este un mod excepţional de stingere a obligaţiilor fiscale cese aplică atunci când anumite categorii de subiecte impozabile au datorii restante faţă de bugetul statului şi anularea devine necesară pentru lichidarea unor restanţe ce nu au perspectivă de a fi recuperate.

Stingerea obligaţiilor fiscale prin prescripţie în ipoteza unui anumit număr de aniîn care nu se pot recupera prin plată, inclusiv prin executare silită.

1.3. Clasificarea impozitelor. Obligaţiile fiscale ale agenţiloreconomici privind impozitele şi contribuţiile

Clasificarea impozitelor:2

● După trăsăturile de fond şi de formă♦ impozite directe:◦ impozite reale → impozitul funciar

→ impozitul pe clădiri→ impozitul pe activităţi industriale

2 Iulian Văcărel – Finanţe publice, Editura didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, pag.227

9



→ comerciale şi profesii libere→ impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc

◦ impozite personale→ impozit pe venit ▪ impozite pe veniturile

persoanelor fizice▪ impozite pe veniturilesocietăţilor de capital

→ impozit pe avere ▪ impozite pe averea

propriu-zisă▪ impozitul pe sporul

de avere▪ impozite pe circulaţia

averii♦ impozite indirecte:◦ taxe de consumaţie

◦ venituri care provin de la monopolurile fiscale◦ taxe vamale◦ taxe de timbru şi de înregistrare

● După obiect♦ impozite pe venit♦ impozite pe avere♦ impozite pe cheltuieli

● După scopul urmărit♦ impozite financiare

♦ impozite de ordine● După frecvenţa cu care se realizează

♦ impozite permanente♦ impozite incidentale

● După instituţia care le administrează♦ în statele de tip federal ◦ impozite federale

◦ impozite ale statelor, provinciilor şi regiunilor ◦ impozite locale

♦ în statele de tip unitar ◦ impozite ale administraţiei centrale de stat◦ impozite localeObligaţiile fiscale ale agenţilor economici privind impozitele şi contribuţiile

Agenţii economici, contribuabili la bugetul de stat au obligaţii fiscale privindimpozite, taxe şi contribuţii. Impozitele spre deosebire de taxe şi contribuţii au

caracter obligatoriu, nerambursabil şi nu presupun o contraprestaţie directă şi imediată din partea statului. Impozitele ca obligaţii fiscale pot fi: directe şi indirecte.

10



Impozitele directe sunt acele impozite care se stabilesc în mod direct în sarcinafiecărui contribuabil persoană fizică sau juridică, în funcţie de veniturile şi/sau avereaacestora şi pe baza cotelor de impozit reglementate legal. Subiectul şi suportatorulimpozitului sunt una şi aceeaşi persoană în cazul impozitelor directe. De aceea se afirmă căimpozitele de acest tip au o incidenţă directă asupra subiectului plătitor. Agenţii economici

datorează impozite directe în funcţie de veniturile pe care le realizează:• impozit pe profit – agenţii economici care intră în categoria întreprinderilor mici şi

mijlocii;• impozit pe venit - microîntreprinderile;• impozit pe dividende;• impozit pe veniturile din salarii;• taxa asupra mijloacelor de transport;• impozit pe clădiri;• impozit pe teren.

În categoria impozitelor indirecte se încadrează acele impozite care se includ în preţul de vânzare al unor bunuri. Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul public de către

producători, comercianţi sau prestatori de servicii dar sunt suportate de către consumatorii bunurilor şi serviciilor cumpărate. Aceasta înseamnă că, în cazul impozitelor indirecte,operează incidenţa indirectă asupra contribuabililor, chiar prin lege atribuindu-se calitateade subiect plătitor altei persoane fizice sau juridice decât suportatorul impozitului.

Agenţii economici în funcţie de profilul activităţii datorează bugetului de statimpozite indirecte ca:• taxe de consumaţie ( accizele, taxa pe valoarea adăugată );• taxe vamale;• taxe fiscale de timbru, consulare.

Cuantumul acestor impozite, modul de calcul, de declarare a obligaţiilor şitermenele de plată sunt reglementate de Legea nr.571/2003-Codul Fiscal cu modificările şicompletările ulterioare.

1.4. Evaziunea fiscală şi repercusiunea impozitelor

Evaziunea fiscală este fenomenul de încălcare a reglementărilor fiscale care auconsecinţa financiară a plăţii unor impozite şi taxe mai mici decât cele legal datorate, orichiar a neplăţii unor impozite şi taxe.3 În legislaţia fiscală românească, evaziunea fiscalăreprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor,taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele

juridice române sau străine.Evaziunea fiscală constituie unul din fenomenele economico-sociale complexe demaximă importanţă cu care se confruntă fiecare stat şi ale cărui consecinţe nedorite.

Limitarea evaziunii fiscale apare ca necesară datorită efectelor sale: ea serepercutează direct asupra diminuării veniturilor fiscale şi favorizează apariţia unor distorsiuni în mecanismul pieţei, consolidând nejustificat poziţia pe piaţă a celor care sesustrag de la impozitare; contribuie la accentuarea inechităţilor sociale.

3 Vasile Zaharia – Finanţe publice, Editura George Bariţiu, Cluj-Napoca, 2002, pag.282

11



Principalele premise ale evaziunii fiscale sunt:

• unele norme şi reglementări legale privind stabilirea şi plata impozitelor şi taxelor pot filipsite de precizie şi pot oferii posibilitatea de a fi interpretate în moduri diferite;• evaziunea fiscală poate fi şi rezultanta folosirii unor metode şi modalităţi defectuoase

de aplicare a legislaţiei fiscale ( de exemplu stabilirea obligaţiilor fiscale pentru unelecategorii de contribuabili pe baza unor norme medii de venit şi nu pe baza venitului efectivrealizat);• se poate vorbi şi de o înclinaţie psihologică generală a contribuabililor – pe fondul

lipsei unei educaţii fiscale din partea unor contribuabili -, de a se sustrage parţial sautotal, de la plata obligaţiilor fiscale care le revin; o asemenea înclinaţie derivă din faptulcă omul este preocupat să pună mai presus interesele sale individuale decât interesulgeneral al societăţii;

• încălcări ale legislaţiei fiscale săvârşite de către funcţionarii publici cu atribuţii fiscale,vamale şi de control financiar, care au consecinţe de evaziune fiscală;

• existenţa unei presiuni fiscale excesiv de ridicate, ce depăşeşte gradul de suportabilitate

a contribuabililor;• neajunsuri în organizarea sistemului de control financiar;• desele modificări ce se produc în sistemul fiscal în perioada de tranziţie.

Formele evaziunii fiscale

• evaziunea care poate fi realizată la adăpostul legii;• evaziunea fiscală ce se realizează cu încălcarea legii, denumită fraudă fiscală.

● Evaziunea fiscală realizată la adăpostul legii constă în sustragerea de impozitarea unei părţi din materia impozabilă realizată de către contribuabilii de drept, la adăpostullegii, fără ca fapta lor să fie considerată contravenţie sau infracţiune şi sancţionatăcorespunzător. Aceasta este o evaziune fiscală nefrauduloasă, putându-se înfăptui prin douămoduri:

- prin includerea în legislaţia fiscală a unor prevederi care să permită unor categorii decontribuabili să sustragă în totalitate sau parţial, de la impozitare, o parte din materiaimpozabilă. Este vorba de a include în legile fiscale unele prevederi ce se referă la privilegiile fiscale pe care le acordă statul unor categorii sociale sau unor persoane juridice;

- alt mod de a determina evaziunea poate să apară datorită unor lacune ale legilor fiscale care permit unor persoane fizice sau juridice să plătească un impozit mai mic. Unasemenea fenomen devine posibil deoarece legislaţia fiscală din unele state permite, prinlacunele sale, scoaterea de la impozitare, a unor venituri, părţi de venituri sau averea care,dacă prevederile legale ar fi clare, explicite, necontradictorii, complete, nu ar putea duce laasemenea situaţii de scoatere de sub incidenţa fiscală a lor.

Evaziunea fiscală la adăpostul legii presupune a uza de prevederile legislaţiei fiscalespre a apăra cât mai mult interesele contribuabililor, diminuând sarcinile fiscale, pornind dela impreciziile unor legi fiscale sau beneficiind de facilităţile fiscale prevăzute în legislaţie.

În orice ţară există legi fiscale imperfecte, pe care actorii economici le speculează pentru a-şi uşura sarcina fiscală.

Se pot prezenta multiple posibilităţi de apariţie a evaziunii fiscale la adăpostul legii.In situaţia determinării veniturilor impozabile pe baza unor norme medii de venit se creează

12



posibilitatea ca acei contribuabili care obţin venituri superioare normei medii stabilite, sănu plătească impozit pentru venitul suplimentar înregistrat. Aceste situaţii se pot ivi încazul impozitării veniturilor din profesii libere dacă sunt evaluate pe baza normelor mediide venit.

Sarcina fiscală se poate determina şi prin practicarea unor cote forfetare de cheltuieli

pentru calculul veniturilor impozabile ( artiştii plastici, scriitorii ), prin scăderea din profiturile reale ale contribuabililor a unor cheltuieli investiţionale, de sponsorizare etc.În aceste cazuri contribuabilii care efectuează cheltuieli reale mai mari sau mai mici

decât cotele forfetare de cheltuieli prestabilite, ca şi contribuabilii cărora li se admit lascăderea din profiturile reale cheltuieli investiţionale şi de sponsorizare ajung să plăteascăimpozite necorelate cu baza reală de impozitare.

Acordarea unor facilităţi fiscale ( exonerări, scutiri parţiale, reduceri de impozite ),actorilor economici in anumite domenii ale economiei, asigură un cadru favorabil pentru arecurge la diverse procedee spre a sustrage de la impozitare o parte a veniturilor. Pentru ase sustrage temporar de la plata impozitelor, solicită şi obţin aprobări de a constitui noisocietăţi comerciale cu acelaşi obiect de activitate ca al celor vechi cu toate că în realitate,

acestea sunt noi forme de organizare şi exploatare în care se obţin profituri mai mari decâtîn vechile societăţi care sunt menţinute într-o stare de aparentă funcţionare.Facilităţile fiscale acordate actorilor economici din anumite ramuri, la înfiinţarea

firmelor, sau pe parcursul desfăşurării activităţii, permit ca o parte din venit să nu fie supusimpunerii. Astfel, se pot acorda scutiri temporare de la plata impozitului pe profit pentrusocietăţile nou înfiinţate, scutiri sau reduceri de impozite pentru societăţile care creează noilocuri de muncă sau angajează personal din rândul şomerilor, scutiri de taxe vamale pentrumaşinile şi utilajele sau materiile prime aduse din import.

Se pot acorda reduceri de impozit pe profit pentru actorii economici care reinvestesco parte din profitul obţinut în echipamente tehnice.

Reglementările fiscale din alt state oferă şi alte posibilităţi de evaziune fiscală la

adăpostul legii. În S.U.A. legea conferă dreptul unui întreprinzător persoană fizică să-şideclare ca asociaţi pe soţie şi copii, chiar dacă ei nu au nici o contribuţie la capitalul socialsau la activitatea firmei. Avantajul pentru ei este că prin impunerea separată pe fiecaremembru de familie, impozitul de plătit va fi mai mic.

● Evaziunea fiscală frauduloasă, numită şi fraudă fiscală.

Conceptul de evaziune fiscală frauduloasă presupune sustragerea integrală sau parţială de la impozitare, prin încălcarea legilor fiscale. Aceasta duce la sporirea sarcinilor fiscale ale contribuabililor care îşi achită conştiincios obligaţiile fiscale, pentru ca statul să poată mobiliza la buget volumul de venituri necesare pentru acoperirea cheltuielilor

publice.Pentru a preveni faptele care duc la fraudă fiscală, legislaţia fiscală din ţara noastrăstabileşte obligaţiile ce revin contribuabililor:• de a avea autorizaţii oficiale pentru activităţile generatoare de venituri impozabile;• de a se înregistra la organele fiscale locale;• de a declara organelor fiscale atât veniturile şi bunurile impozabile, cât şi datele privind

sediul, subunităţile, magazinele în care îşi desfăşoară activitatea producătoare devenituri;

13



• de a completa registrele şi toate celelalte documente prevăzute de lege;• de a permite şi înlesni controlul fiscal din partea organelor competente.

Încălcarea prevederilor legilor fiscale care au consecinţe producerea evaziunii fiscalefrauduloase constituie infracţiune sau contravenţie în funcţie de gragul de periculozitatesocială a acestora.

Forme de manifestare ale fraudei fiscale:

• ascunderea materiei impozabile prin neevidenţierea în contabilitate a unor mărfuri,distrugând facturile de intrare, procurarea de mărfuri fără acte de importatori,neînregistrarea unor activităţi;• înregistrarea pe costuri a unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale;• înregistrarea pe costuri a unor cheltuieli ce nu au nici o legătură cu obiectul de activitateal societăţii respective sau depăşirea cotelor de cheltuieli cu protocolul, reclama, publicitatea, sponsorizări, diurne;• întocmirea incorectă sau necorespunzătoare a documentelor primare sau de evidenţă

contabilă ori acceptarea unor astfel de documente;• fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizateori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmareneplata sau diminuarea obligaţiilor fiscale;• desfăşurarea de activităţi fără autorizaţie legală;• organizarea sau conducerea de evidenţe contabile duble, alterarea memoriei aparatelor de taxat, de marcaje, cu scopul de a diminua veniturile supuse impozitării;• distrugerea actelor contabile sau a altor documente prin care se diminuează datele deevidenţă a materiei impozabile;• declararea fictivă din partea contribuabililor cu privire la sediul unei societăţi•

comerciale sau schimbarea acestuia fără a îndeplini obligaţiile legale, spre a se sustragede la controlul fiscal;• derularea operaţiunilor fictive prin „ firme fantomă” în scopul scoaterii de sub controllegal a mărfurilor şi punerea organelor abilitate în imposibilitatea stabilirii obligaţiilor fiscale de plată;• practicarea unor fapte de comerţ sau servicii care nu sunt trecute în obiectul deactivitate al firmei;• utilizarea forţei de muncă „ la negru” fără a plăti obligaţiile faţă de stat;• nefuncţionarea societăţilor comerciale care au beneficiat de scutire la plata impozitului pe profit încă o perioadă egală cu cea scutită;• stabilirea incorectă a perioadei de scutire de la plata impozitului;• refuzul de a prezenta organelor de control documentele justificative de evidenţănecesare pentru stabilirea mărimii obligaţiilor fiscale;• sindromul „ Phoenix” , când o firmă ce avea obligaţii de plată a T.V.A. se declară înstare de faliment sau se lichidează, dar apare o altă firmă cu acelaşi director;

Asemenea abateri, frecvent întâlnite în practică, sunt sancţionate prin măsuri pecuniare sau private de libertate după cum modul de încălcare a prevederilor legaleîntruneşte elementele constitutive ale contravenţiei sau a infracţiunii.

14



Adâncirea relaţiilor economice internaţionale şi amplificarea relaţiilor de cooperaredintre statele cu sisteme fiscale diferite şi cu rate diferite ale fiscalităţii, a dus la extindereafenomenului evaziunii fiscale şi la nivel internaţional. Evaziunea fiscală internaţională estefacilitată şi de existenţa unor „ oaze fiscale” sau „ paradisuri fiscale”, de care profităcontribuabilii care caută un tratament fiscal mai avantajos.

Paradisurile fiscale sunt entităţi juridice ( state sau teritorii ce se bucură desuveranitate fiscală ), care acordă avantaje fiscale societăţilor care îşi stabilesc sediul socialsau persoanelor fizice care îşi au rezidenţa pe teritoriul lor. Acestea asigură protecţia prinlege a operaţiunilor financiare şi comerciale realizate pe teritoriul lor, dispun de acordurifiscale în vederea evitării dublei impuneri, de sisteme bancare sigure, mijloace decomunicaţie performante etc.

Paradisurile fiscale au fost clasificate din punct de vedere al impozitării în mai multecategorii:• paradisuri fiscale pure numite „ fără taxe” . În cadrul lor nu se percep nici un fel detaxe şi impozite pentru activităţile desfăşurate pe teritoriul lor, dar încasează taxe pe

documentele de înmatriculare, taxe de rezidenţă etc., de exemplu: Bahamas, Bermude.• paradisuri fiscale în care veniturile străine nu sunt impozitate , dar se cere impozit pe profitul obţinut pe plan local, de exemplu: Liberia Panama, Filipine Venezuela.• paradisuri cu fiscalitate scăzută în care este stabilită o rată fixă a impozitării. Încadrul acestora se aplică un procent mic de impozit asupra veniturilor companiilor, acestestate având convenţii de evitare a dublei impozitări cu multe ţări cu fiscalitate ridicată. Deexemplu : Cipru, Elveţia.

Anumite companii transnaţionale profită de avantajele paradisurilor fiscale recurgândla mecanisme prin care pot ocoli plata unor impozite mai „aspre” practicate în unele state.Aceste companii îşi înfiinţează reprezentanţe ( sucursale, filiale ) în statele care dispun deun regim fiscal mai blând şi recurg la organizarea unor relaţii artificiale, de cele mai multe

ori doar scriptice în aceste filiale şi unităţile producătoare aflate în statele în care gradul defiscalitate este ridicat, cu scopul de a localiza profitul la filialele situate în ţările cufiscalitate redusă.

Paradisul fiscal constituie un mijloc, un instrument prin care se realizează evaziuneafiscală internaţională de către contribuabilii care caută un tratament fiscal mai avantajos în„ paradisurile fiscale”.

Combaterea evaziunii fiscale internaţionale se realizează atât prim măsuri unilaterale prevăzute în legislaţia fiecărui stat, cât şi prin conţinutul prevederilor convenţiilor încheiateîntre state pentru evitarea dublei impuneri, în cadrul cărora se au în vedere posibilităţile dea combate evaziunea fiscală. Aceste convenţii cuprind şi prevederi privind schimbul oficialde informaţii între statele semnatare cu privire la contribuabilii şi veniturile ce cad sub

incidenţa convenţiilor.Repercusiunea impozitelor Potrivit principiului echităţii fiscale plătitorul impozitului ar trebui să coincidă cu

suportatorul efectiv al acestuia. Aceasta are loc în cazul impozitelor directe care suntstabilite ca obligaţii pentru plătitor şi suportatorul acestora.

În cazul impozitelor indirecte, obligaţia fiscală se transferă de la contribuabilul dedrept la contribuabilul de fapt care suportă impozitul. Astfel, persoana care plăteşteimpozitul la buget îşi recuperează parţial sau integral de la alte persoane impozitul plătit.

15



În cazul impozitelor directe are loc „ incidenţa directă”, iar în cazul impozitelor indirecte „ incidenţa indirectă” sau repercusiunea impozitelor.

Repercusiunea reprezintă procesul de transmitere de către subiecţii plătitori stabiliţide legea fiscală să suporte sau să verse impozitul asupra altor subiecţi care îl suportă înrealitate. Se poate exemplifica prin: T.V.A., accize, taxe vamale şi alte impozite indirecte.

16



CAPITOLUL 2

REZULTATELE FINANCIARE ALE AGENŢILOR ECONOMICI

2.1. Conceptul de rezultat financiar, profit, pierdere, dividend

Procesele economice se desfăşoară pe baza şi în cadrul unui patrimoniu pe caredeţinătorul are dreptul limitat sau nelimitat să-l folosească, în raport cu dreptul de proprietate asupra lui.

Indiferent de forma de proprietate, patrimoniul este supus regulilor generale degestionare care, în sens restrâns, înseamnă primirea şi administrarea cu respectareareglementărilor legale a valorilor materiale şi băneşti.

Noţiunea de gestionare, în sensul conceptelor manageriale, reprezintă suma acţiunilor,atributelor şi competenţelor pentru a asigura profitabilitatea unei afaceri.

Concret, scopul sau efectul gestionării patrimoniului este acela de a obţine profit.Profitul în sens general poate fi definit ca venit sau câştig obţinut ca urmare a uneiactivităţi.4

În funcţie de obiectul activităţilor, profitul îmbracă următoarele forme:• profit comercial, obţinut în sfera comerţului;• profit industrial, format în sfera industriei, construcţiilor, lucrărilor şi serviciilor;• profit bancar, obţinut în sfera investiţiilor bancare;• dividendele, ca formă specială a profitului, obţinute de către deţinătorii de acţiuni ce şi-

au plasat capitalul în afaceri ale societăţilor unde s-a creat venit net.Orice întreprindere ca acţiune a persoanelor fizice sau a celor juridice are ca scop

obţinerea de profit, indiferent de sfera în care se acţionează plasamentele de capital.

Profitul apare ca o valoare real pozitivă rezultată ca urmare a activităţilor economiceşi financiare.

2.2. Factorii care influenţează masa profitului

Atât mărimea masei cât şi cea a ratei profitului este influenţată de factori cu acţiunedirectă cantitativi şi calitativi:• volumul, structura şi calitatea producţiei industriale;• nivelul costurilor de producţie;

• nivelul preţurilor de vânzare;• nivelul productivităţii muncii;• repartizarea veniturilor între principalii posesori ai factorilor de producţie;• viteza de rotaţie a capitalului.

Dintre aceşti factori primii trei se regăsesc în masa profitului, determinând mărimeaacestuia.

4 Gheorghe Bistriceanu, Gheorghe Ana – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 93

17



● Volumul, structura şi calitatea producţiei industrialeMasa profitului este dependentă direct de mărimea profitului destinată vânzării,

dacă producţia răspunde unor parametrii economici, dintre care:• volumul fizic al producţiei este dimensionat pe criteriile rentabilităţii, luându-se înconsiderare rezultatele analizei tehnice a valorii;

• întreaga producţie destinată vânzării are piaţă de absorbţie asigurată;• în jocul concurenţei pe piaţă, valoarea de întrebuinţare a produselor satisface trebuinţelesociale într-o măsură mai mare sau cel puţin egală cu altele similare fabricate de alţi

întreprinzători.Structura producţiei ca rezultantă a cerinţelor pieţei reprezintă, elementul cel mai

elastic.Volumul fizic al producţiei poate rămâne constant, însă structural ea să se deplaseze

frecvent către produsele solicitate de piaţă şi care în consecinţă pot fi valorificate la preţurireale mai mari cu influenţă pozitivă asupra formării profitului. Deplasarea structurii producţiei către produsele la care cererea de piaţă este mai mare se face, sau trebuie făcută,numai în condiţiile menţinerii costurilor proiectate, sau a reducerii acestora, urmărindu-se

minimizarea consumului factorilor de producţie.Calitatea producţiei condiţionează direct – alături de volumul fizic şi structurasortimentală – masa profitului, întrucât produsele de o calitate superioară, confirmată, suntabsorbite de piaţă mai repede, având ca efect economic:

- obţinerea unor preţuri de vânzare mai mari;- scurtarea timpului de stocare-vânzare si ca urmare a reîntregirii mai rapide a

plasamentelor de capital imobilizate temporar în sfera aprovizionării şi producţiei.

● Nivelul costurilor de producţieCostul de producţie înglobează totalitatea cheltuielilor aferente consumării şi

interacţiunii factorilor de producţie utilizaţi pentru producerea şi vânzarea produselor,

lucrărilor şi serviciilor, fiind un factor complex din punct de vedere al componentelor sale.Preţul de vânzare a mărfurilor fabricate se formează în funcţie de nivelul cererii şiofertei de pe piaţă la un moment dat iar nivelul costului de producţie, in anumite limite, poate fi prevăzut de întreprinzător, atât ca sumă totală pentru întreaga producţie, cât şi casumă ( cost ) pe unitate de produs fabricat.

Posibilitatea dimensionării costului de producţie în condiţii de stabilitate economicăşi socială, este posibilă deoarece pot fi cunoscute:

- Cheltuieli convenţional constante legate de amortizarea capitalului fix,chiriile, primele de asigurare, întreţineri şi consumuri constant ne tehnologice,

cheltuieli care formează costul fix.- Cheltuielile variabile, pentru o anumită dimensiune fizică a producţiei,

formate din consumul de capital circulant în sfera formării stocurilor necesare producţiei şi în sfera procesului de producţie propriu-zis, precum şi din salariile directe,contribuţiile asupra acestora, toate acestea formând costul variabil.

- Costurile marginale determinate de creşterea volumului fizic al producţiei,întreprinzătorul dimensionându-şi opţiunea prin prisma raţionalităţii economice, în

sensul că, se urmăreşte menţinerea sau maximizarea profitului şi fiecare unitatesuplimentară de producţie va trebui să aibă un cost cât mai mic. Venitul suplimentar ce se

18



va obţine ca urmare a producţiei vândute va trebui să fie mai mare decât costul suplimentar încorporat în aceasta.

Dintre toţi factorii cu acţiune directă asupra mărimii profitului, costul producţieiare cea mai mare influenţă, aspect care determină o preocupare permanentă din partea

întreprinzătorilor. Ceilalţi factori rămânând constanţi sau relativ constanţi, minimizarea

costurilor poate fi făcută şi are ca principale efecte:- economisirea resurselor economice ce se încorporează în produse, fie peseama perfecţionării tehnologiilor, a reducerii consumurilor ne tehnologice şi a

pierderilor, fie pe seama folosirii unor înlocuitori mai ieftini ai resurselor de bază. Oricarear fi soluţia adoptată, calitatea produsului fabricat nu trebuie să scadă;

- minimizarea costului pe unitatea de produs şi a costurilor pe ansamblulactivităţii are corespondente în maximizarea profitului, ca relaţie dintre costul de

producţie şi preţul competitiv.

● Nivelul preţurilor de vânzarePreţul, categorie economică fundamentală în economia producţiei de mărfuri

exprimă suma de bani plătită pentru intrarea în posesia unei mărfi ( a unui bun, lucrare sauserviciu ) la un moment dat.In sfera industriei sunt practicate mai multe categorii de preţuri:

- preţuri cu ridicata, la care circulă mărfurile ( produsele ) între întreprinderi;- preţuri cu amănuntul, practicate pentru finalizarea valorii mărfurilor (produselor ) prin consum individual;- tarife pentru serviciile prestate întreprinderilor şi populaţiei.Atât preţurile cât şi tarifele, real stabilite pe piaţă – în funcţie de acţiunea cererii şiofertei – conţin, în structura lor sub aspectul profitabilităţii, elemente referitoare la

cost, obligaţii fiscale, amortizări aferente activelor corporale şi profit.În prezent, pe piaţa românească trebuie avute în vedere şi alte categorii de preţuri:

- preţul – bursă, sau cotaţia de bursă, pentru mărfuri standardizate sau latermen;- preţul de listă sau de catalog, impus de exportatori, dar adaptabil la cerere siofertă;- preţul de tranzacţie efectiv realizat în momentul vânzării – cumpărării produselor ( mărfurilor );- preţul indexat care cuprinde pe lângă elementele de bază ( cheltuielile deexploatare, financiare, excepţionale şi profit) şi evaluarea unor indexări.

Oricare categorie sau tip de preţ se are în vedere, pe piaţa concurenţială el seformează şi este realizat in funcţie de cerere şi ofertă. Preţul exprimă rezultatul confirmăriicererii dată utilităţii bunului ce urmează a fi achiziţionat de consumator, de capacitatea de

plată a cumpărătorului şi de costul cumpărării aceluiaşi produs din altă parte. Preţulexprimă şi interesele ofertei legate de costul de producţie şi preţurile practicate pe alte pieţe pentru marfa oferită.

● Nivelul productivităţii munciiViabilitatea şi bonitatea activităţii oricărei întreprinderi, bazată pe raţionalitate

economică este condiţionată de:- utilizarea deplină a resurselor

19



- utilizarea eficientă a resurselor.La nivel microeconomic, productivitatea muncii este acceptată ca fiind posibilitatea

forţei de muncă de a produce, într-o perioadă de timp dată, o anumită cantitate de bunuri.Tendinţa productivităţii muncii, într-o întreprindere rentabilă, este constant

crescătoare, având efecte directe asupra mărimii costului global, prin reducerea costurilor

variabile aferente cheltuielilor cu salariile şi contribuţiile legate de acestea.Asigurarea creşterii productivităţii muncii are multiple implicaţii şi corelaţiieconomice în sensul că:- acelaşi volum de producţie se poate obţine cu un număr mai redus de salariaţi;- volumul producţiei poate să crească în condiţiile folosirii aceluiaşi număr desalariaţi sau chiar în situaţia reducerii lui;

- randamentul superior al utilizării factorului muncă asigură o corelaţieeconomică justă sub aspectul sporului de productivitate mai mare faţă de creştereacheltuielilor cu salariile mai mică.

Randamentul utilizării factorului muncă poate fi privit prin intermediul efectuluiasupra minimizării cheltuielilor cu salariile ca:

- reducere absolută a costului când aceeaşi producţie se realizează cu unnumăr mai mic de salariaţi;- reducere relativă a costului când acelaşi număr de salariaţi realizează unvolum mai mare de producţie.

O productivitate crescută se va putea asigura prin existenţa şi combinarea unor factori esenţiali şi anume:- asimilarea şi utilizarea progresului ştiinţific şi tehnic paralel cu utilizarearaţională a capitalului tehnic existent;- creşterea calificării forţei de muncă;- organizarea, conducerea şi administrarea întreprinderii, utilizarea intensivă acapacităţilor de producţie, folosirea intensă a timpului de muncă.

2.3. Antecalculul profitului

Lucrarea de proiectare a volumului profitului posibil de obţinut în anul financiar următor este deosebit de importantă atât pentru întreprinzător, cât şi pentru stat,

deoarece:- întreprinzătorul va putea cunoaşte cu o marjă cât mai apropiată de realitate cemasă de profit va putea obţine pentru a-şi satisface intenţiile de reinvestire şi

dezvoltare, pe de o parte şi mărimea dividendelor ce fac atractive plasamentele de capitalale acţionarilor şi asociaţilor în întreprinderea respectivă, pe de altă parte;

- vor putea fi cunoscute obligaţiile fiscale din impozite şi taxe, legal stabilite pentru a fi vărsate la bugetul statului.Proiecţia profitului este necesară pentru toţi întreprinzătorii, indiferent de formade proprietate asupra capitalului, mai ales pentru instituirea impozitului pe veniturile

globale ale persoanelor juridice şi fizice.Metodele cel mai frecvent folosite pentru determinarea previzionară a profitului

sunt:

20



2.3.1. Metode utilizate pentru antecalculul profitului

● Metoda sintetică, care presupune luarea în calcul a unor indicatori sintetici, proiectaţi pentru anul următor: cheltuielile de exploatare, volumul producţiei destinatăvânzării şi cheltuieli maxime la 1000 lei producţie. Pentru determinarea profitului se

parcurg următoarele etape:◦ determinarea cheltuielilor de exploatare ca fiind produsul valorii producţiei

destinată vânzării, din care s-a dedus taxa pe valoarea adăugată şi cheltuielilor maxime la1000 lei producţie, adică:

Ce = ( Qpv – TVA ) x Cmp / 1000, în care:Ce = cheltuieli totale de exploatare;Qpv = volumul producţiei destinată vânzării exprimată în preţuri de vânzare;Cmp = cheltuieli maxime la 1000 lei producţie.◦ determinarea profitului din vânzarea producţiei fabricată, ca relaţie de diferenţă

dintre cifra brută de afaceri din care s-a dedus TVA şi cheltuielile de exploatare:Pi = ( Qpv – TVA ) – Ce, în care:

Pi = profitul iniţial din activitatea de exploatare curentă.◦ determinarea influenţelor stocurilor de la începutul şi de la sfârşitul anului asupra

masei profitului:DP = Ps1 – Ps2 , în care:DP = diferenţa ( +,-) de profit rezultat din stocuriPs1 = profitul aferent stocurilor la începutul anului;Ps2 = profit aferent stocurilor la sfârşitul anului.◦ volumul profitului brut ce poate fi obţinut:Pb = Pi ± DP

Pentru exemplificarea acestei metode se cunosc:

- volumul producţiei în preţ de vânzare fără TVA pe anul 2006, = 40.000 lei;- cheltuieli de exploatare la 1.000 lei producţie pentru anul 2005= 16 lei;- la 01.01.2006 sunt evidenţiate stocuri rămase din 2005 care vândute în 2006 vor

aduce un profit de180 lei;- la 31.12.2006 va rămâne producţie în stoc care se va vinde în anul 2007, cu un profit

de 900 lei;a) Determinarea cheltuielilor de exploatare prognozate pe anul 2006:Ce = ( Qpv – TVA ) x Cmp / 1000

Ce = 40.000 lei x 16 / 1.000 = 640 lei b) Determinarea profitului iniţial în funcţie de cifra de afaceri şi cheltuielile de

exploatare aferente producţiei din anul 2006.

Pi = ( Qpv – TVA ) – CePi = 40.000 lei – 640 lei = 39.360 lei.c) Determinarea influenţei profitului aferent stocurilor la începutul şi sfârşitul

anului asupra profitului iniţial:DP = Ps1 – Ps2

DP = 180 lei – 900 lei = - 720 leid) Volumul profitului brut prognozat pentru anul 2006Pb = Pi ± DP

21



Pb = 39.360 lei – 720 lei = 38.640 lei.

● Metoda directă poate fi aplicată la întreprinderile cu un sortiment restrâns de produse, deoarece necesită un volum mare de calcule. Se determină profitul pe fiecare produs în parte, iar profitul total prin cumularea profiturilor parţiale ( pe produse ).

◦ profitul pe produs, ca diferenţă între valoarea la preţ de vânzare mai puţin TVA şicheltuielile de exploatare necesare fabricării produsului: pq = ( qpv – TVA ) – qce, în care: pq = profit pe produs;qpv = valoarea produsului exprimată în preţ de vânzare;TVA = taxa pe valoarea adăugată;qce = cheltuielile aferente produsului fabricat si destinat vânzării.◦ profitul aferent stocurilor şi facturilor de la începutul şi sfârşitul anului pentru

produsul respectiv:Dpq = pqi + pqf, în care:Dpq = diferenţa de profit;

pqi = profitul aferent stocurilor la începutul anului; pqf = profitul aferent stocurilor la sfârşitul anului.◦ profitul total, care se obţine prin relaţia de adunare a profitului pentru produsele

fabricate şi diferenţa de profit aferent stocului. pq = pq ± Dpq

Exemplu de calcul a profitului pe anul 2006 după metoda directă „

ANEXA 2

Calculul se face pentru 10 produse la care se cunosc: cantităţile, preţul de vânzare,

costul şi profitul aferent stocurilor la începutul şi sfârşitul anului.- la produsul 1: q = 100; pv = 16; cu = 12- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 100 x 16 = 1.600 lei- valoarea în costuri = q x cu = 100 x 12 = 1.200 leiprofitul iniţial Pi = ( q x pv ) - ( q x cu ) = 1.600 – 1.200 = 400 lei

La acest produs nu sunt stocuri la începutul şi sfârşitul perioadei, astfel că, profituliniţial este şi profit total.

- la produsul 2: q = 80; pv = 24; cu = 18- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 80 x 24 = 1.920 lei

- valoarea în costuri = q x cu = 80 x 18 = 1.440 leiprofitul iniţial Pi = ( q x pv ) - ( q x cu ) = 1.920 – 1.440 = 480 leiProfitul iniţial este şi profit total.

- la produsul 3: q = 400; pv = 12; cu = 10; profit aferent stocului la 01.01.2006 Ps 1 =1.500 mii lei; profit aferent stocului la 31.12.2006 Ps2 = 800 lei.

- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 400 x 12 = 4.800 lei- valoarea în costuri = q x cu = 400 x 10 = 4.000 lei

22



- profitul iniţial Pi = ( q xpv ) – ( q x cu ) = 4.800 – 4.000 = 800 leiprofitul total Pt = Pi + Ps1 – Ps2 = 800 lei + 1.500 lei – 800 lei

Pt = 1.500 lei.

- la produsul 4: q = 60; pv = 16; cu = 28; profit aferent stocului la 01.01.2006 Ps1 =

800 lei; pierdere aferentă stocului la 31.12.2006 Ps2 = -1.200 lei- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 60 x 16 = 960 lei- valoarea în costuri = q x cu = 60 x 28 = 1.680 leiprofitul iniţial ( pierdere ) Pi = ( q x pv ) – ( q x cu ) = 960 – 1.680 = -720 leiprofitul total ( pierdere) Pt = Pi + Ps1 – Ps2 = -720 + 800 – ( - 1.200 ) = - 1.120 lei

- la produsul 5: q = 50; pv = 12; cu = 16- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 50 x 12 = 600 lei- valoarea în costuri = q x cu = 50 x 16 = 800 leiprofitul iniţial ( pierdere ) Pi = ( q x pv ) – ( q x cu ) = 600 – 800 = -200 leiprofitul total ( pierdere) Pt = Pi + Ps1 – Ps2 = -200 + 0 – 0 = -200 lei

● Metoda raportării la perioada de bază este practicată în întreprinderile cu un largsortiment de produse, la care metoda directă devine inoperantă prin numeroasele calculeanalitice ce le impune.

Această metodă are în vedere luarea, ca element esenţial, în calcul a rateirentabilităţii şi, în acelaşi timp, modificarea factorilor concurenţi la formarea profitului( volumul producţiei, modificarea preţurilor de vânzare, influenţa stocurilor şi facturilor dela începutul şi sfârşitul anului ).

Succesiunea treptelor de lucru în cadrul acestei metode este:◦ Stabilirea ratei rentabilităţii aferentă anului precedent, ca raport dintre profitul

total şi suma costurilor de exploatare pentru producţia marfă vândută şi încasată:Rr o = ∑P / ∑Ce x 100◦ Determinarea profitului aferent producţiei marfă programată a se vinde şi încasarea

în anul viitor, în funcţie de rata rentabilităţii din anul precedent:P1 = Qpv x Rr o / 100Profitul calculat în funcţie de indicatorii din anul de bază se influenţează cu creşterile

sau diminuările datorate modificării preţurilor de vânzare, a costurilor, a structurii producţiei etc. şi se obţine profitul total pentru anul programat.

2.3.2. Bugetul de venituri şi cheltuieli – instrument de antecalculaţie a

profitului

O activitate importantă în câmpul finanţelor întreprinderii o constituie şi aceea privind elaborarea bugetului întreprinderii.

Principiile elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli 5

5 Horea Cristea, Nicolae Ştefănescu – Finanţele intreprinderii, Editura CECAR, Bucureşti 2003, pag.207

23



Bugetul de venituri şi cheltuieli este un instrument al conducerii, indiferent denatura capitalului. Bugetul este un instrument util oricărui tip de organizaţie.

Elaborarea bugetului se bazează pe mai multe principii:● principiul universalităţii, care cuprinde toate veniturile , costurile şi cheltuielile

unei perioade de calcul, al unui exerciţiu bugetar;

● principiul echilibrului, potrivit căruia firma trebuie să se găsească într-o stare de proporţionalitate privind necesităţile de acoperit şi resursele capabile să finanţeze acestenevoi;

● principiul realităţii, care constă în dimensionarea cât mai exactă a posibilităţilor şinecesităţilor financiare ale firmei.

Rolul bugetului de venituri şi cheltuieli

Rolul bugetului de venituri şi cheltuieli rezultă din obiectivele sale. Prin bugetul devenituri şi cheltuieli se urmăreşte:

● proiectarea tuturor fluxurilor în lei şi în valută, ocazionate de întreaga activitate aagentului economic, în scopul controlării intrărilor şi ieşirilor de bani, iar în final a

capacităţii de a face faţă plăţilor;● cuprinderea tuturor veniturilor , costurilor şi cheltuielilor să se realizeze pentruobţinerea de profituri;

● cuprinderea tuturor resurselor de care dispune agentul economic precum şi adestinaţiilor acestora;

● evaluarea relaţiilor băneşti ale agenţilor economici cu salariaţii proprii , cu bugetul statului ( bugetul administraţiei centrale de stat, bugetul local ) cu bugetulasigurărilor sociale , cu băncile, cu furnizorii, cu alte persoane în postura de creditori saudebitori;

● proiectarea evoluţiei patrimoniului gestionat de agenţii economici – prinevidenţierea modificărilor ce se estimează în structura acestuia.

Structura bugetului de venituri şi cheltuieli

Bugetul de venituri şi cheltuieli, ca instrument al managementului financiar alîntreprinderii, se elaborează în concordanţă cu regulile generale, dar şi bazându-se peNorme metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli.

Bugetul de venituri şi cheltuieli este format din:■ bugetul activităţii generale;■ bugetul activităţii de trezorerie;■ împrumut garantat de stat;

■ principalii indicatori economico-financiariBugetul activităţii generale are următoarea structură:● venituri totale;● cheltuieli totale;● rezultat brut;● fond de rezervă;● alte cheltuieli deductibile;

24



● acoperirea pierderilor din anii precedenţi;● impozitul pe profit;● profitul de repartizat ( profitul net ),din care:

- fondul de participare al salariaţilor la profit;

- vărsăminte la buget din profitul net al regiilor autonome şi al institutelor naţionale de cercetare –dezvoltare;- surse proprii de finanţare, din care cota de participare la profit a

administratorilor,- alte repartizări prevăzute de lege.

Principalii indicatori economico - financiari 6

Lichiditatea globală (generală) reflectă posibilitatea componentelor patrimonialecurente de a se transforma într-un termen scurt în lichidităţi, pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile.

Se apreciază că o lichiditate globală este favorabilă atunci când are o mărimesupraunitară ( între 2 şi 2,5 ).Lichiditatea globală = Active circulante

Datorii curente

Lichiditatea redusă ( intermediară ) :Lichiditatea redusă trebuie să tindă spre o mărime unitară (cuprinsă între 0,5 şi 1 )

Lichiditatea redusă = Active circulante – StocuriDatorii curente

Lichiditatea imediată

L.i. = Trezorerie ( casă, dispoziţii bancare şi plasamente de scurtă durată )Datorii pe termen scurt

Rata rentabilităţii economice – măsoară eficienţa mijloacelor materiale şifinanciare alocate:

R.e. = Profitul exploatăriiTotal active

Rata rentabilităţii economice trebuie să fie superioară ratei inflaţiei, permiţând

reînnoirea şi creşterea activelor într-o perioadă cât mai scurtă.

Rata rentabilităţii financiare - exprimă capacitatea capitalurilor proprii de aaduce profit:

R.f. = Profit net = r e + ( r e – r d ) * DCapitaluri proprii CPr

6 Horea Cristea, Nicolae Ştefănescu – Finanţele întreprinderii, Editura CECAR, Bucureşti, 2003, pag.219-220

25



Rata autonomiei financiare ( rata generală a solvabilităţii ):

R.a.f. = Capital străinCapital propriu

Rata profitului = Profitul brut * 100Cifra de afaceri

Rotaţia stocurilor:

R.s. = Cifra de afaceriTotal stocuri – Facturi neîncasate

Productivitatea muncii:

P.m. = Cifra de afaceri Nr.total personal

Ponderea salariilor în costuri :

P.s.c = Salarii directe * 100Costuri directe de producţie

Pentru anul 2006 se întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli a cărui sinteză seregăseşte în „ Bugetul activităţii generale” ANEXA 1

Calculul indicatorilor pe anul 2006 se face comparativ cu anul 2005 luat ca an de

bază.Pentru anul 2005:- venituri totale 4.050 lei;- cheltuieli totale 3.570 lei;- rezultatul brut 480 lei;- impozit pe profit 16% 77 lei;- rezultatul net 360 lei.Profitul net a fost integral repartizat la surse proprii de finanţare, firma intenţionând

să facă investiţii în anul 2006.Pentru anul 2006 s-a prevăzut o creştere a profitului prin creşterea veniturilor şi

cheltuielilor aferente:

- venituri totale pe anul 2006 4.860 lei;- cheltuieli totale 4.284 lei;- rezultatul brut 576 lei.Indicatorii exerciţiului financiar 2006 s-au repartizat pe trimestre în funcţie de

activitatea prognozată. Astfel, veniturile şi cheltuielile trimestrelor II şi III ocupă o ponderemai mare în total, activitatea fiind mai intensă în această perioadă. Astfel, veniturile şicheltuielile cresc de la trimestrul I, în trimestrele II şi III şi apoi scad în trimestrul IV.

26



Evoluţia indicatorilor din bugetul activităţii generale se poate prezenta astfel:

LEIINDICATORI TOTAL TRIMESTRE

I

II

III

IVVenituri totale 4860 1140 1310 1310 1100Cheltuieli totale din care: 4284 950 1140 1244 950

cheltuieli materiale 3944 850 1100 1144 850Cheltuielicupersonalul 77 19 19 19 20Profit brut 576 190 170 66 150

evoluţia veniturilor

1140

1310 1310

1100

950

1000

1050

1100

1150

1200

1250

1300

1350

I II III IV

TRIMESTRE

Series1

Figura 1

27



Evoluţia cheltuielilor totale

950

1140

1244

950

0 500 1000 1500

I

II

III

IV

T R

I M E S T R E

Series1

Figura 2

Evoluţia profitului

190 170

66

150

0

50

100

150

200

I II III IV

TRIMESTRE

Series1

Figura 3

2.3.3.Calculul profitului la sfârşitul exerciţiului financiar

Relaţiile economice ce apar ca obiectiv pe parcursul activităţii întreprinderiiantrenează, pe de o parte, cheltuieli de exploatare şi financiare iar, pe de altă parte, venituridin exploatare şi venituri financiare. Din comparaţia lor se conturează rezultatul curent

28



favorabil, când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile şi nefavorabil, când veniturilesunt mai mici decât cheltuielile.

Dacă se iau în considerare toate veniturile şi cheltuielile aferente capitaluluiimobilizat pe termen lung în active fixe de natura mijloacelor fixe şi terenuri, se obţinerezultatul brut al exerciţiului materializat în masa brută a profitului sau pierderii.

Practica financiar – contabilă din ţara noastră, neavând în vedere cheltuielile şiveniturile aferente investiţiilor imobilizate în bunuri corporale pe termen lung, cuantificărezultatele financiare finale brute numai din activitatea de exploatare, de bază şi auxiliară,

luând în calcul următoarele elemente:Veniturile totale formate din:

• venituri din exploatare;• venituri financiare;• venituri extraordinare.

Cheltuieli totale, compuse din:• cheltuieli aferente veniturilor din exploatare;• cheltuieli financiare;• cheltuieli extraordinare.Venituri şi cheltuieli luate în calculul profitului

Agenţii economici în funcţie de profilul activităţii realizează următoarele categorii devenituri:7

● venituri din exploatare:- venituri din vânzarea produselor finite;- venituri din vânzarea semifabricatelor;- venituri din vânzarea produselor reziduale;- venituri din lucrări executate şi servicii prestate;- venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;

- venituri din vânzarea mărfurilor;- venituri din subvenţii de exploatare;- alte venituri din exploatare:▪ venituri din dobânzi, amenzi şi penalităţi;▪ venituri din donaţii şi subvenţii primite;▪venituri in vânzarea activelor şi alte operaţii de capital;▪ venituri din subvenţii pentru investiţii;

● venituri financiare:- venituri din titluri de participare- venituri din investiţii financiare pe termen scurt;- venituri din creanţe imobilizate;

- venituri din diferenţe de curs valutar;- venituri din dobânzi;- venituri din sconturi obţinute;- alte venituri financiare.

● venituri extraordinare: - venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şialtele similare.

7 Gheorghe Bistriceanu, Gheorghe Ana – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, pag. 105-106

29



In funcţie de profilul activităţii pe care o desfăşoară, agenţii economici efectueazăurmătoarele categorii de cheltuieli:

● cheltuieli de exploatare:- cheltuieli cu materiile prime;- cheltuieli cu materialele consumabile;

- cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar;- cheltuieli privind materialele nestocate;- cheltuieli privind energia şi apa;- cheltuieli privind mărfurile;- cheltuieli privind ambalajele;- cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile;- cheltuieli cu primele de asigurare;- cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile;- cheltuieli privind comisioanele şi onorariile;- cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;- cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal;

- cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii;- cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate;- cheltuieli cu salariile personalului,- cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;- alte cheltuieli de exploatare: despăgubiri, amenzi, penalităţi, donaţii şi subvenţii

acordate.● cheltuieli financiare:- pierderi din creanţe legate de participaţii;- cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;- cheltuieli din diferenţe de curs valutar;- cheltuieli privind dobânzile;

- cheltuieli privind sconturile acordate;- alte cheltuieli financiare.● cheltuieli extraordinare:- cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare;

De aici rezultă că profitul ( pierderea ) se cuantifică prin următoarele relaţii:Pexp = Vex – Cexp, în care:Pexp = profit din exploatare;Vex = venituri din exploatare;Cex = cheltuieli de exploatare.Pf = Vf – Cf, în care:

Pf = profit financiar;Vf = venituri financiare;Cf = cheltuieli financiare.Pextr. = Vexc. – Cexc., în care:Pextr. = profit extraordinare;Vextr. = venituri extraordinare;Cextr. = cheltuieli extraordinare.∑Pb = Pex + Pf +Pexc., în care:

30



∑Pb = suma profitului brut.Repartizarea rezultatelor economico-financiare din punctul de vedere al momentului

formării şi al nevoilor de reluare a circuitelor economice are următoarele etape:- repartiţia veniturilor brute ( a cifrei de afaceri );- repartizarea profitului ( beneficiului ) brut.

2.3.4. Echilibrul financiar al intreprinderii

Intreprinderea, pe durata ei de activitate, se confruntă cu anumite probleme deechilibru.

Dacă tratăm intreprinderea ca sistem economico-social în care elementele structuralese găsesc într-o continua mişcare, prefacere, atunci problemele de echilibru se cer integratesistemului şi prin prisma raportului corelării elementelor structurii in funcţie de criterii deraţionalitate şi de eficienţă a activitaţii.

Îmbunătăţirea si perfecţionarea conducerii economice si a activitaţii economico-

sociale sunt procese continue, care însoţesc viaţa intreprinderii in cotextul unui şir întreruptde interrelaţii ale tendinţelor de echilibru cu factorii de dezechilibru.Echilibrul însoţeşte viaţa economico-socială a intreprinderii, având un caracter relativ

stabil, fiind temporar.Este un echilibru dinamic.Dar factorii dezechilibrului se cer cunoscuţi, aşa incât să nu acţioneze spontan,

anarhic, subiectivist, cu efecte de nedorit, evitându-se apariţia de fenomene negative sidisproporţii de lungă durată.

Depăşirea valorilor de dezechilibru temporar conduce la echilibrul dinamic alsistemului.

În cadrul echilibrului intreprinderii, echilibrul financiar are un rol important având invedere cerinţele, solicitările organismului şi resursele de satisfacere a celor dintâi.

Echilibrul financiar al intreprinderii trebuie analizat prin prisma cerinţelor gestiuniiintreprinderii şi a raportului dintre datorii şi autofinanţare, în legatură cu formarea şifolosirea fondurilor intreprinderii.Analiza structurii echilibrului financiar este necesară prin puterea sa de a releva calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau în evoluţie

Autoreglarea, ca mecanism, este aplicabil şi intreprinderii, ca sistem, prin intermediulcareia se realizează cerinţele echilibrului dinamic.În cadrul echilibrului de ansamblu,echilibrul financiar ocupă un loc important, echilibru ce-l definim ca fiind starea ce secaracterizează printr-un flux permanent de fonduri băneşti de natură financiară, prin sistem,dar cu păstrarea integrităţii sistemului.

Intreprinderea poate fi privită şi ca un sistem deschis de nevoi între care cele de ordin bănesc şi financiar sunt importante, nevoi in continuă creştere.Resursele de acoperire pot fi

într-un interval de timp limitate.Această limitare este temporară.Sporirea efectelor utile peunitatea de efort, sporirea eficienţei conduce la un nou raport, la o noua noua proporţie.Negăsim in zona echilibrului dinamic.

31



CAPITOLUL 3

DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL ŞI AIMPOZITULUI PE PROFIT

3.1. Evaluarea impozitului pe profit ca pârghie fiscală

Profitul, având natura unui venit, trebuie să fie supus impunerii întrucât oricinerealizează un venit trebuie să contribuie la formarea resurselor financiare publice. Incondiţiile economiei de piaţă actorii economici, determinaţi de sistemul concurenţial, suntstimulaţi să obţină profituri tot mai însemnate iar impozitul direct pe profit constituie unvenit bugetar important.

Întregul sistem fiscal, se află intr-un proces continuu de perfecţionare.Tehnica de impunere a impozitului pe profit, s-a caracterizat prin instabilitate.

Repetatele modificări, în impozitarea profitului, introduse prin reglementări legale, vizau

folosirea impozitului pe profit ca sursă de venit bugetar şi pârghie fiscală în economie. Prinacordarea unor facilităţi fiscale s-a dorit stimularea dezvoltării sectorului privat şi atragereacapitalului străin. Exonerările, deducerile şi reducerile de natură fiscală au urmăritobţinerea unor finalităţi fie sociale, fie ecologice, fie economice.

Modificările aduse tehnicii de impunere a profitului s-au produs în condiţiileliberalizării treptate a preţurilor factorilor de producţie ale diminuării în etape a alocăriiresurselor financiare către unii agenţi din anume sectoare, de activitate prin intermediulsubvenţiilor şi creditului bancar.

O anumită unificare, simplificare şi stabilire a cadrului legislativ în impozitarea profitului ar reprezenta un factor de stimulare a întreprinzătorilor pentru dezvoltareaactivităţilor aducătoare de profit, facilitând urmărirea şi aplicarea reglementărilor legale în

domeniu.In prezent în România se impune mai întâi profitul total obţinut de actoriieconomiei şi apoi se impozitează distinct şi partea din profit care a fost distribuităacţionarilor şi asociaţilor sub formă de dividende. Această modalitate de impunere supuneunei duble impozitări partea de profit repartizată sub formă de dividende, unii autoriexprimându-şi părerea că neimpozitarea dividendelor ar însemna încălcarea principiuluiechităţii fiscale întrucât ar exonera de la impunere veniturile realizate de acţionari şiasociaţi.

3.2. Contribuabilii obligaţi la plata impozitului pe profit

Sunt obligate la plata impozitului pe profit , următoarele persoane, denumitecontribuabili:8

● persoanele juridice române;● persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu

permanent în România;

8 O.G.138 din 29 decembrie 2004, pentru modificarea Legii nr. 571 din 2003 privind Codul fiscal, publicatăîn M.O. nr. 1281 din 30 decembrie 2004

32



● persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoarăactivitate în România într-o asociere fără personalitate juridică;

● persoanele juridice străine care realizează venituri din/ sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea / cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;

● persoane fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturilerealizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; înacest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română.

Sfera de cuprindere a impozitului

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:● in cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obţinut din orice

sursă, atât în România, cât şi din străinătate;● în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul

unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;● în cazul persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice nerezidente, care

desfăşoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

● În cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din / sau în legăturăcu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea / cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferentacestor venituri;

● în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române carerealizează venituri atât în România, cât şi în străinătate, din asocieri fără personalitate

juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizicerezidente.

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

● trezoreria statului;● instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi

disponibilităţile realizate şi utilizate conform legii;● persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile

microîntreprinderilor;● fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;

● cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activităţi economice care suntutilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;● cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea

obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, şi pentru veniturileobţinute din chirii, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate în anul curent sau în aniiurmători, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrările deconstrucţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din

33



despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute delegile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

● instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentruveniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori pentru îmbunătăţirea finanţăriiînvăţământului superior, cu modificările ulterioare;

● asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatarirecunoscute ca asociaţii de proprietari, pentru veniturile obţinute, din activităţi economiceşi care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;

● fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;● fondul de compensare a investiţiilor, înfiinţat potrivit legii;● Banca Naţională a României;Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite

de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:● cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;● contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;

● taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;● veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea lacompetiţii şi demonstraţii sportive;

● donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;● dividendele, dobânzile şi veniturile realizate din vânzarea – cesionarea titlurilor

de participare obţinute din plasarea veniturilor scutite;● veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;● resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;● veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de

fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

● veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-oactivitate economică;

● veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofitde utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii,cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii precum şi de camerele de comerţ şiindustrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale;

Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutitede la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate pânăla nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% dinveniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

34



3.3. Determinarea profitului impozabil, a impozitului pe profit şi aprofitului net

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursăşi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad

veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.Pi = ( ∑V - ∑Ch ) – VN + CN unde:Pi = profitul impozabil;∑V = suma veniturilor;∑Ch = suma cheltuielilor;VN = venituri neimpozabile;CN = cheltuieli nedeductibile.

3.3.1. Venituri luate in calculul profitului impozabil şicheltuieli aferente acestor venituri

La determinarea profitului impozabil în suma veniturilor se includ:● venituri din exploatare cum sunt cele din vânzări de produse, mărfuri, servicii

prestate, lucrări executate şi din alte activităţi, din producţia stocată, din producţia deimobilizări, din subvenţii de exploatare, precum şi orice alte venituri sau câştiguri dinexploatare;

● venituri financiare care cuprind venituri din participaţii, titluri de plasament,acţiuni, diferenţe de curs valutar, dobânzi, sconturi, creanţe imobilizate, alte veniturifinanciare;

● venituri extraordinare.

Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor cuprind:● cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuielile cu materii prime, materiale şimărfuri, cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi, cheltuieli de personal, cheltuielicu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, alte cheltuieli de exploatare;

● cheltuieli financiare care cuprind: cheltuieli pentru titlurile de plasament cedate,cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanţe legatede participaţii, alte cheltuieli financiare;

● cheltuieli extraordinare.Pentru determinarea profitului impozabil cheltuielile sunt considerate deductibile cu

condiţia să fie aferente realizării profitului şi în limitele prevederilor legale.

3.3.2. Venituri neimpozabile şi cheltuieli nedeductibile

Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile, precum si alte elemente carediminuează rezultatul fiscal.

Principalele deduceri fiscale sunt:

35



• sumele folosite pentru constituirea si majorarea rezervelor legale in limita a 5% din profitul impozabil anual, până când rezervele ating 20% din capitalul social.În cazul în carerezervele legale sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau sunt distribuite sub oriceformă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului

impozabil.

• pierderea fiscală din anii precedenţi.Pierderea fiscală se recuperează din profiturileimpozabile in urmatorii 5 ani consecutivi.

• dividendele primite de la o altă persoană juridică română.

• veniturile rezultate din anularea sau recuperarea datoriilor care au fost consideratecheltuieli nedeductibile, din provizioanele pentru care nu s-a admis deducerea.

• diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a

încorporarii rezervelor, beneficiilor, primelor de emisiune, precum si diferenţele deevaluare a investiţiilor financiare pe termen lung.

Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligaţi să întocmeascăun Registru de evidenţă fiscală , care are cel puţin 100 file, ţinut in forma scrisă sauelectronică. Completarea se face in ordine cronologică, iar informaţiile inregistrate trebuiesa corespundă cu operaţiile fiscale si cu datele prezentate in declaraţiile de impunere.

Cheltuieli nedeductibile fiscal

→Cheltuieli deductibile integral

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numaicheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri:● cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viată stabilită de către

contribuabil;● cheltuielile efectuate pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru

prevenirea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale;● cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;● cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei,

produselor sau serviciilor, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare;

● cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în străinătate efectuate de cătresalariaţi şi administratori, în cazul în care contribuabilii realizează profit în exerciţiul curentşi/sau din anii precedenţi;

● cheltuieli pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat;● cheltuieli pentru marketing, studiul pieţei, promovarea de pieţe existente sau noi,

participarea la târguri, şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

36



● cheltuieli pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice,introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii;

● pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, înurmătoarele cazuri:

– procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;

– debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori; – debitorul este dizolvat în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociatunic, sau lichidat fără succesor; – debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg

patrimoniul.

→ Cheltuieli deductibile parţial ( limitat )

● cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultatedintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile,altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

● suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentrudeplasări în România şi în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentruinstituţiile publice, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi /sau din anii precedenţi; Cheltuielile de transport, cazare şi indemnizaţia acordatăsalariaţilor, în cazul contribuabilului care realizează pierdere în exerciţiul curent şi / sau dinanii precedenţi, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

● cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2% aplicată asupra valoriicheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii 53/2003 – Codul muncii, cumodificările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite: ajutoarele pentru naştere,ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile, cheltuielilereprezentând cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor, costul

prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi îngospodărie, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;9

● cheltuielile reprezentând tichete de masă acordate de angajatori, potrivit legii;● cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu

situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare;● cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite de

angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare limitate la un autoturism pentru fiecare;

→Cheltuieli nedeductibile

● cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, precum şi

impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate;● dobânzile, majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile deîntârziere datorate autorităţilor române;

● amenzile, dobânzile, penalităţile sau majorările datorate autorităţilor străine;● cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate

lipsă din gestiune sau degradate;

9 O.G. nr.83 din 19 august 2004, publicată în M.O. nr.793 din 27 august 2004

37



● cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferente bunurilor acordate salariaţilor subforma unor avantaje, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinerea la sursă;

● cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune;

● cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

● cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, carenu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;● cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă a căror necesitate nu

poate fi justificată şi pentru care nu au fost încheiate contracte;● cheltuielile cu primele de asigurare care nu sunt aferente obiectului de activitate al

contribuabilului;● cheltuielile de sponsorizare;Contribuabilii care efectuează sponsorizări scad din impozitul pe profit datorat

sumele aferente dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:- sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;- nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul datorat.

Cotele de impozitare a profitului

Cota procentuală de bază privind impozitul pe profit este de 16%, cu următoareleexcepţii:

• în cazul persoanelor juridice care au obţinut, înainte de 1 iulie 2003,certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investiţiilor noi se aplică în continuare pe perioada existenţeizonei defavorizate.

• contribuabili care au efectuat cheltuieli cu investiţiile înainte de 1iulie 2002, privind acordarea de facilitaţi persoanelor care domiciliază sau

lucrează in unele localităţi din Munţii Apuseni şi Rezervaţia Biosferei DeltaDunării şi care continuă investiţiile beneficiază în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidenţiate, făcute cu investiţiilerespective, fără a depăşi data de 31 decembrie 2006.

• contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea în zona liberă pe bază delicenţă şi care până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiţii în zona liberă, înactive corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază de scutiri de la plata impozitului pe profit, în continuare, până la data de 31 decembrie 2006.

• contribuabilii direct implicaţi în producţia de filme cinematografice,înscrişi ca atare in Registrul cinematografic, beneficiază, până la data de 31decembrie 2006, de:

-scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei părţi din profitul brutreinvestit în domeniul cinematografiei.

-reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20%, în cazul în care se creazănoi locuri de muncă şi se asigură creşterea numărului scriptic.

38



• in cazul contribuabililor care obţin venituri din activitatea cazinourilor, discotecilor, barurilor, cluburilor de noapte sau pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi maimic de 5% din veniturile respective; daca impozitul pe profit aferent acestor venituri estemai mic de 5%, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupraacestor venituri realizate;

Calcularea impozitului pe profit

Impozitul pe profit datorat se calculează şi se înregistrează trimestrial, parcurgându-se, in acest scop, următoarele etape:

1. determinarea rezultatului contabil, cumulat de la începutul anului(RCC):RCC=venituri cumulate – chetuieli cumulate

2. determinarea rezultatului impozabil, cumulat de la începutul anului (RIC)

RIC=RCC+cheltuieli nedeductibile – venituri neimpozabile – pierderea fiscala din anii precedenti

3.calcularea impozitului pe profit datorat, cumulat de la inceputul anului pana lasfârşitul trimestrului pentru care se face calculul (IPC):

IPC=RICxcota de impozit

4. determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului pentru care se facecalculul(IPT)

IPT=IPC – impozit pe profit datorat cumulat la sfârşitul

trimestrului precedent

In funcţie de fluctuaţia rezultatului impozabil de la un trimestru la altul, diferenţatrimestriala privind impozitul pe profit poate fi:

• pozitivă, daca in trimestrul respectiv s-a realizat profit;• negativă, daca in trimestrul respectiv s-a realizat pierdere;

Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârşitul exerciţiului este negativ, acestareprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabile obţinute in

exerciţiile următoare.

Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial, din profitul fiscal, odatăcu calcularea şi inregistrarea impozitului pe profit.

Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit(mai mici), rezulta profitul contabil net, care reprezinta soldul creditor al contului121”Profit pierdere”.

39



În cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel alcheltuielilor(inclusiv eventuale cheltuieli cu impozitul pe profit), rezultă o pierderecontabila neta, care reprezintă soldul debitor al contului 121”Profit si pierdere”

Pierderele contabile se recuperează din profiturile contabile nete in următorii 5 ani

consecutivi.Pierderile contabile din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului,când are loc repartizarea anuală a profitului contabil net.

Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face pânâ la data de 25 a luniiurmătoare incheierii trimestrului.Achitarea cu întârziere a impozitelor atrage plata unor dobânzi si penalitaţi de întârziere, calculate in funcţie de suma datorată, numarul de zile deîntârziere si cota de penalizare reglementată prin lege.

Contribuabilii vor plăti pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat pentru trim.III al aceluaşi an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit să se facă

pană la data stabilită ca termen limită pentru depunerea Situaţiilor financiare alecontribuabilului.

Contribuabilii care au definitivat pana la data de 15 februarie închiderea exerciţiuluifinanciar anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profitaferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie, inclusiv, a anului următor.

Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit pânăla termenul prevăzut pentru depunerea Situaţiilor financiare, respectiv până la data de 15februarie, în cazul contribuabililor care definitivează până la această dată închidereaexerciţiului financiar.

În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia deimpunere până la termenul de plată a impozitului pe profit.

Dacă o persoană juridică română obţine venituri impozabile atât în România, cât şiîntr-un stat străin, impozitul plătit către statul străin se deduce din impozitul pe profitdatorat in România. Deducerea nu poate depăşi impozitul pe profit calculat prin aplicareacotei de impozit pe profit calculată în România la profitul obţinut în statul străin.

Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea si legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumeleaferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt in limita de 3‰ din cifra de afaceri;2. nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

Operaţii privind impozitul pe profit

În trimestrul I al exerciţiului financiar 2006 s-au înregistrat în contabilitateurmătoarele cheltuieli şi venituri:

40



• cheltuieli privind mărfurile:16.000 lei;• cheltuieli de sponsorizare: 800lei;• cheltuieli privind penalităţile de întârziere: 200 lei;• venituri din vânzarea mărfurilor: 26.000 lei;• venituri din titluri de participare: 600 lei.

Pierderea fiscală din exerciţiul precedent este de 60 lei.

a)Determinarea rezultatului impozabil:

rezultatul impozabil=rezultatul contabil+cheltuieli nedeductibile-deduceri fiscalerezultatul contabil=venituri-cheltuieli=26.600-17.000=9.600 lei;cheltuieli nedeductibile totale=800+200=1000 lei;deduceri fiscale=600+60=660 lei;rezultatul impozabil=9.600+1000-660=9.940 lei.

b)Calcularea impozitului pe profit datorat pe trimestrul I:9.940x16%=1.590 lei.

c)Reducerea de impozit aferentă cheltuielilor de sponsorizare:• cifra de afaceri x 3‰=26.000x3‰=78 lei• impozitul pe profit datoratx20%=1.590x20%=318 lei;• impozitul pe profit de plată pe trim I:1.590-78=1.512 lei

3.3.4. Reglementări speciale privind calculul impozitului pe profit

Amortizarea fiscală10

Cheltuielile aferente achiziţionării, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizate se recuperează prin deducerea amortizării. Se amortizează mijloacele fixeutilizate pentru desfăşurarea activităţii agenţilor economici conform Legii amortizării. Deasemenea se mai amortizează:

- investiţiile efectuate la mijloace fixe care fac obiectul unor contracte deînchiriere, concesiune, locaţie de gestiune;

- mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele deînregistrare ca imobilizare corporala;

- investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de

beneficii economice viitoare;- investiţiile efectuate din surse proprii,- amenajările de terenuri.Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determina conformurmătoarelor reguli:

● în cazul construcţiilor se aplică metoda de amortizare liniară;

10 Legea nr. 571 din 2003 privind Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 927 din 23 decembrie 2003, cap.2

41



● în cazul echipamentelor tehnologice, al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor,contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

● în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil contribuabilul poate opta pentrumetoda de amortizare liniară sau degresivă.

Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de

comerţ şi alte valori similare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vederecontabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor deamortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare. Cheltuielile aferenteachiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediuldeducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.

Amortizarea fiscală se calculează astfel:● începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în

funcţiune;● pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din

domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau

pe perioada contractului de concesionare sau închiriere;● pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate,închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioadacontractului sau pe perioada normala de utilizare;

Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor demuncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, potdeduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii înfuncţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor legale.

Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar

Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul deîndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului sedetermină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şicapitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalulcreditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an.

Dacă gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderile nete din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. 11

În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabiluluidepăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi considerată o cheltuială

cu dobânda.Gradul de îndatorare a capitalului = Capital împrumutat cu termen de ramb. peste 1an

Capital propriu

Capital propriu luat în calcul = C.P. la începutul anului + C.P. la sfârşitul perioadei2

11 O.G. nr. 83 din 19 august 2004, publicată în M.O. nr.793 din 27 august 2004

42



Pentru exemplificare se cunosc datele din balanţa de verificare la 30.06.2006- cheltuieli cu dobânda cumulate pe 6 luni 116.562lei- împrumuturi cu termen de rambursare peste 1 an 180.296lei- capitalul propriu la 01.01.2006 365.318 lei

- capitalul propriu la 30.06.2006 528.140 lei- media capitalului propriu de la 01.01.06-30.06.06 446.730lei

Gradul de îndatorare = 180296 / 446729 = 0,40Conform Codului Fiscal în vigoare până la dacă gradul de îndatorare este ≤ 3,

cheltuielile cu dobânda sunt integral deductibile.Cheltuielile cu dobânda de 116.562 lei se încadrează şi în limita veniturilor din

dobânzi plus 10% din celelalte venituri astfel:- venituri din dobânzi la 30.06.06 128 lei- alte venituri 3.943.668 leiCheltuielile deductibile cu dobânda = venituri din dobânzi + 10% din celelalte

venituri.Cheltuielile deductibile cu dobânda = 128 + 10% x 3.943.668 = 394.495mii leiCheltuielile cu dobânda sunt deductibile integral şi prin această verificare.

Pierderi fiscale

Pierderea fiscală stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va

efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

3.4. Plata şi raportarea impozitului pe profit la organele fiscalePlata impozitului pe profit12

Contribuabilii au obligaţia de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de25 a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la datade 15 februarie a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Banca Naţională a României, societăţile comerciale bancare, persoanele juridice

române şi sucursalele din România ale băncilor, persoanele juridice străine, au obligaţia dea plăti impozitul pe profit lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care secalculează impozitul.

Profitul impozabil şi impozitul pe profit sunt calculate şi înregistrate trimestrial,respectiv lunar în cazul Băncii Naţionale a României, societăţilor comerciale bancare, persoanelor juridice române si sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridicestrăine, cumulat de la începutul anului fiscal.

12 Legea nr. 571 din 2003, privind Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 927 din 23 decembrie 2003, cap.5

43



Contribuabilii care efectuează plăţi trimestriale de impozit pe profit şi nu audefinitivat rezultatele financiare până la 31 decembrie pot achita pentru trimestrul IVimpozitul pe profit datorat pe trimestrul III. Regularizarea impozitului se face dupădepunerea la organele fiscale a situaţiilor financiare anuale.

Contribuabili care datorează impozit pe profit lunar achită pentru luna decembrie

impozitul datorat pe luna noiembrie, iar regularizarea se face după depunerea situaţiilor financiare anuale.Contribuabilii care definitivează rezultatele financiare până la 31 decembrie au

obligaţia achitării impozitului până la 15 februarie a anului următor.

Raportarea impozitului pe profit

Contribuabilii au obligaţia să depună a declaraţie pe profit anuală ANEXA 5 astfel:• contribuabili care au definitivat închiderea exerciţiului financiar, organizaţiile

non profit, contribuabilii care obţin profit din cerealelor, plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură până la 15 februarie a anului următor.

• contribuabilii care nu au definitivat închiderea exerciţiului financiar depundeclaraţia anuală de impozit pe profit după depunerea situaţiilor financiareanuale.

SC Alex SRL depune declaraţia privind obligaţiile fiscale lunar, pentru contribuţiile

privind salariile, iar trimestrial această declaraţie conţine şi obligaţia de plată a impozitului pe profit. ANEXA 4

44



CAPITOLUL 4

ASPECTE INTERNAŢIONALE ALE IMPOZITULUI PE PROFIT

Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu

permanent în România au obligaţia de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabilcare este atribuibil sediului permanent.

Profitul impozabil se determină ca şi la persoanele juridice române: ca diferenţăîntre suma veniturilor şi suma cheltuielilor , din care se scad veniturile neimpozabile şi seadună cheltuielile nedeductibile.

Pi = ( ∑V - ∑C ) – VN + CN , cu respectarea următoarelor condiţii:● numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile

impozabile;● numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se includ în

cheltuieli deductibile.Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca

persoană separată şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piaţă al unui transfer făcut între persoana juridică străină şi sediul său permanent. Atuncicând sediul permanent nu deţine o factură pentru cheltuielile alocate lui de către sediul său principal, celelalte documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportareaefectivă a costurilor şi alocarea responsabilă a acestor costuri de către sediul permanentutilizând regulile preţurilor de transfer.

Înainte de a desfăşura activitatea printr-un sediu permanent în România,reprezentantul legal al persoanei juridice străine trebuie să înregistreze sediul permanent laautoritatea fiscală competentă.

Venituri obţinute de persoanele juridice străine din proprietăţi imobiliare şi din

vânzarea – cesionarea titlurilor de participare.Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în

România sau din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferentacestor venituri.13

Veniturile din proprietăţile imobiliare situate în România includ:● venituri din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în

România;● câştigul din vânzarea – cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi

legate de proprietatea imobiliară situată în România;● câştigul din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană

juridică , dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt , fiedirect, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate înRomânia;

● venituri obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România , inclusivcâştigul din vânzarea – cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.

13 H.G. nr. 44 din 2004, pentru aprobareaa Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571 privind Codulfiscal, publicată în M.O. nr. 112 din februarie 2004

45



Orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliarăsituată în România sau din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română are obligaţia de a plăti impozit pe profit şi de a depune declaraţiide impozit pe profit. Orice persoană juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplinii aceste obligaţii.

Orice persoană juridică română sau persoană juridică străină cu sediul permanent înRomânia , care plăteşte venituri din proprietăţi imobiliare, către o persoană juridică străină ,are obligaţia de a reţine impozitul calculat din veniturile plătite şi de a vira impozitul reţinutla bugetul de stat.

În cazul câştigurilor rezultate din vânzarea – cesionarea proprietăţilor imobiliare sauale titlurilor de participare, impozitul care trebuie reţinut se stabileşte prin aplicarea uneicote de impozitare de 10% la câştigul rezultat din aceasta.

Credit fiscal

Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul

unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile suntimpozitate atât în România , cât şi în statul străin , atunci impozitul plătit către statul străin ,fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă persoană , se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.

Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poatedepăşi impozitul pe profit , calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit la profitulimpozabil obţinut în statul străin sau la venitul obţinut din statul străin.

Pierderi fiscale externe

Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent din străinătate este deductibilă doar

din veniturile obţinuta în străinătate.Pierderile realizate printr-un sediu permanent din străinătate se deduc numai dinaceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi serecuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

46



CAPITOLUL 5

STUDII DE CAZ

PREZENTAREA GENERALĂ A SC ALEX SRL

Elemente de identificare a societăţii

SC Alex SRL s-a înfiinţat în anul 2000 având ca profil de activitate preponderentcomerţul cu piese şi accesorii auto. Capitalul social al firmei a fost de 200 lei, iar in prezenteste de 6000 lei. Societatea a evoluat in ceea ce priveşte indicatorii economico-financiariastfel:

Anul 2002 2003 2004 2005

Cifra de afaceri 2028000 3027600 4260400 8912400 Număr angajaţi 8 14 20 34

Profit 52600 84200 166800 171200Valoareamijloacelor fixe

92000 360000 470000 604000

SC Viforul SRL are relaţii cu 250 de furnizori şi 312 clienţi, cu care desfăşoarăoperaţiuni de încasări şi plăţi cu numerar şi prin bancă. Ponderea cea mai mare o auoperaţiunile fără numerar derulate prin BCR, Raiffeisen Bank şi Bancpost.

Figura 4

Evoluţia cifrei de afaceri

2002 2003 2004 2005

2028000

3027600

4260400

8912400

0

1000000

2000000

30000004000000

5000000

6000000

7000000

8000000

9000000

10000000

1 2 3 4

Anul

Cifra de afaceri

47



Figura 5

2002

8

2003

14

2004

20

2005

34

1980

1990

2000

2010

2020

2030

2040

1 2 3 4

Evoluţia numărului de angajaţi

Număr angajaţi

Anul

Figura 6

Evoluţia profitului

2002 2003 2004 2005

52600

84200

166800 171200

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

160000

180000

200000

1 2 3 4

Profit

Anul

48



Figura 7

Evoluţia mijloacelor fixe

2002 2003 2004 2005

92000

360000

470000

604000

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

1 2 3 4

Anul

Valoarea mijloacelor fixe

49



Studiu de caz „ Antecalculul profitului pe anul 2006 după metoda directă „

ANEXA 2

Calculul se face pentru 10 produse la care se cunosc: cantităţile, preţul de vânzare,

costul şi profitul aferent stocurilor la începutul şi sfârşitul anului.

- la produsul 1: q = 100; pv = 16; cu = 12- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 100 x 16 = 1.600 lei- valoarea în costuri = q x cu = 100 x 12 = 1.200 leiprofitul iniţial Pi = ( q x pv ) - ( q x cu ) = 1.600 – 1.200 = 400 lei

La acest produs nu sunt stocuri la începutul şi sfârşitul perioadei, astfel că, profituliniţial este şi profit total.

- la produsul 2: q = 80; pv = 24; cu = 18

- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 80 x 24 = 1.920 lei- valoarea în costuri = q x cu = 80 x 18 = 1.440 leiprofitul iniţial Pi = ( q x pv ) - ( q x cu ) = 1.920 – 1.440 = 480 leiProfitul iniţial este şi profit total.

- la produsul 3: q = 400; pv = 12; cu = 10; profit aferent stocului la 01.01.2006 Ps 1 =1.500 mii lei; profit aferent stocului la 31.12.2006 Ps2 = 800 lei.

- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 400 x 12 = 4.800 lei- valoarea în costuri = q x cu = 400 x 10 = 4.000 leiprofitul iniţial Pi = ( q xpv ) – ( q x cu ) = 4.800 – 4.000 = 800 leiprofitul total Pt = Pi + Ps1 – Ps2 = 800 lei + 1.500 lei – 800 lei

Pt = 1.500 lei.- la produsul 4: q = 60; pv = 16; cu = 28; profit aferent stocului la 01.01.2006 Ps1 =800 lei; pierdere aferentă stocului la 31.12.2006 Ps2 = -1.200 lei- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 60 x 16 = 960 lei- valoarea în costuri = q x cu = 60 x 28 = 1.680 leiprofitul iniţial ( pierdere ) Pi = ( q x pv ) – ( q x cu ) = 960 – 1.680 = -720 leiprofitul total ( pierdere) Pt = Pi + Ps1 – Ps2 = -720 + 800 – ( - 1.200 ) = - 1.120 lei

- la produsul 5: q = 50; pv = 12; cu = 16- valoarea la preţ de vânzare = q x pv = 50 x 12 = 600 lei

- valoarea în costuri = q x cu = 50 x 16 = 800 leiprofitul iniţial ( pierdere ) Pi = ( q x pv ) – ( q x cu ) = 600 – 800 = -200 leiprofitul total ( pierdere) Pt = Pi + Ps1 – Ps2 = -200 + 0 – 0 = -200 lei

50



Studiu de caz: Calculul profitului la 31.12.2005 in „ Contul de profit şi pierderi”

ANEXA 3

Indicatorii financiari care stau la baza determinării profitului realizat la 31.12.2005:1. Determinarea rezultatului din exploatare- venituri din vânzarea mărfurilor 6.593.741 lei;- venituri din vânzarea activelor 15.035 lei.

Total venituri din exploatare 6.608.776- cheltuieli cu materialele consumabile 212.213 lei;- cheltuieli cu obiectele de inventar 42.278 lei;- cheltuieli cu energia 5.674 lei;- cheltuieli cu mărfurile 5.659.428 lei;- cheltuieli cu salariile şi contribuţiile 106.736 lei;- cheltuieli cu amortizarea 73.569 lei;- cheltuieli cu impozite, taxe şi alte vărsăminte asimilate 6570 lei;- cheltuieli cu activele cedate 20.034 lei;- cheltuieli cu prestări externe 257.250 lei.

Total cheltuieli de exploatare 6.383.752

Rezultatul din exploatare ( profit ) = venituri din exploatare – cheltuieli dinexploatare

= 6.608.776-6.383.752=225.024 lei

2. Determinarea rezultatului financiar- venituri financiare din dobânzi 77 lei;- venituri financiare din sconturi obţinute 127.171 lei.

Total venituri financiare 127.248

- cheltuieli financiare cu dobânzile 97.752 lei;- cheltuieli financiare cu sconturi acordate 126.343 lei.

Total cheltuieli financiare 224.095

Rezultatul financiar ( pierdere ) = venituri financiare – cheltuieli financiare ==127.248– 224.095 = 96.847 lei

3. Determinarea rezultatului curent al exerciţiului – RcRc = ( V.expl. + V.fin. ) – ( C expl. + C fin. ) =

= (6.608.776 + 127.248 ) – (6.383.752 + 224.095 )Rc = 128.177 – profit

4. Determinarea rezultatului extraordinar al exerciţiuluiSC Alex SRL nu a înregistrat venituri sau cheltuieli extraordinare.

Rezultatul extraordinar = 0

5. Determinarea rezultatului brut al exerciţiului – R B

51



R B = VT – CT unde: VT = venituri totale;CT = cheltuieli totale.

VT = V expl. + V fin. + Vextr.VT = 6.608.776 + 127.248 = 6.736.024CT = C expl. + C fin + C extr.

CT = 6.383.752 +224.095 =6.607.847R B = 6.736.024 – 6.607.847 = 128.1776. Determinarea rezultatului net al exerciţiului - R NR N = R B – IP unde: IP = impozitul pe profit.R N = 1.154.976 – 298.810 = 856.166 lei.

52



Studiu de caz „ Calculul profitului impozabil şi a impozitului pe profit la31.03.2006

SC Alex SRL înregistrează la 31.03.2006 următoarele venituri şi cheltuieli pentrucalcului profitului.

- venituri din vânzarea mărfurilor - venituri din dobânzi- venituri din sconturi obţinute

Total venituri- cheltuieli cu mărfurile- cheltuieli cu salariile şi contribuţiile

- cheltuieli cu materialele şi serviciile- cheltuieli cu amenzi, penalităţi

- cheltuieli cu dobânzile- cheltuieli cu sconturi acordate- cheltuieli de protocol

- cheltuieli cu diurna în limitele legaleTotal cheltuieli1. Calculul profitului totalPT = VT – CT =2. Calculul profitului impozabilPI = PT – V N + C NED. =

Venituri neimpozabile =Cheltuieli nedeductibile:

- amenzi, penalităţi- cheltuieli de protocol nedeductibile- cheltuieli cu impozitul pe profit

Total cheltuieli nedeductibileDeterminarea cheltuielilor nedeductibile de protocol:Cheltuieli deductibile fiscal= [ VT – ( CT – Ch imp. – Ch prot. ) ] x 2%

=Cheltuieli nedeductibile fiscal = Calcului impozitului pe profit datoratIP = PI x 16%IP =

53



CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Impozitul pe profit constituie una din sursele importante de alimentare a bugetuluicu venituri, fiind un impozit direct cu caracter obligatoriu şi permanent din categoriaveniturilor fiscale.

Calculul bazei de impunere şi cotele de impozit s-au modificat de la o perioadă laalta respectând principiile impunerii valabile pentru toate impozitele.

În anul 1991 pentru determinarea impozitului pe profit se utilizau cote progresivecompuse ( pe tranşe ) cuprinse între 5%- 77%. Pentru stimularea agenţilor economici legea prevedea scutiri de impozit pe profit pe o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani în funcţiede obiectul de activitate. Din 1992 se aplică două cote de impozit pe tranşe de venit: 30% pentru profitul impozabil până la 1000000 lei şi 45% pentru partea din profitul impozabilcare depăşeşte 1000000. Acest sistem este înlocuit ulterior cu impozitarea pe bază de cote proporţionale de 38% şi apoi 25% asupra profitului impozabil. Din anul 2005 conformLegii 571/1993 privind Codul fiscal modificată se aplică cota unică de impozitare de 16%.

Modificările în tehnica de impunere a profitului au vizat permanent folosireaimpozitului pe profit ca sursă de venit bugetar şi pârghie fiscală în economie. Prinfacilităţile fiscale acordate s-a dorit stimularea dezvoltării sectorului privat şi atragereacapitalului străin.

Deducerea cheltuielilor de amortizare, în procent de 20% din valoarea de intrare amijloacelor fixe amortizabile face ca surplusul de profit rămas să fie reinvestit şi săconstituie la dezvoltarea activităţii agenţilor economici. De asemenea agenţii economiciîncadraţi în categoria microîntreprinderilor sunt scutiţi de plata impozituli pe profit, fiindimpuse veniturile obţinute de aceştia cu o cotă de 3%. Aceasta îi stimulează în reducereacheltuielilor, aceasta având ca rezultat obţinerea de profit care se poate reinvesti.

Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutitede la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate pânăla nivelul echivalentului în lei a 15000 de euro.

Reducerea cotei de impozitare de la 25% aplicată până în anul 2004 la 16% în anul2005, stimulează agenţii economici în utilizarea profitului rămas ca surse proprii definanţare şi stimulare a angajaţilor prin participarea la profit. În acelaşi timp, pentru a nu fiafectate veniturile bugetare volumul profitului obţinut trebuie să crească, astfel ca nivelulimpozitul pe profit vărsat la buget să fie acelaşi sau mai mare.

SC Viforul a virat la buget pe anul 2004, 298.810 mii lei aplicând cota de 25%, profitul impozabil fiind de 1.195.238 mii lei şi un profit brut de 856.165 mii lei. Pentru a fivărsată aceeaşi suma de impozit pe anul 2005 , baza de impunere ( profitul impozabil )trebuie să crească la 1.867.562 mii lei cu 672.324 mii lei.

Pentru a obţine creşterea profitului şi a profitului impozabil propunem reducereacheltuielilor cu pondere mai mare în total cheltuieli. La 31.12.2004 ponderea principalelor categorii de cheltuieli se prezintă astfel:

54



mii leiCategorii de cheltuieli Sume Pondere %

Cheltuieli totale din care: 41.809.107 100

- cheltuieli cu mărfurile 34.910.730

83,50

- cheltuieli cu materialeauxiliare

2.369.844 5,66

- cheltuieli cu personalul 588.224 1,41- cheltuieli cu prestaţii externe 6.822.770 16,32

Ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu mărfurile care s-ar putea reduce prin

negocieri de preţuri mai mici cu furnizorii, şi aprovizionarea de la furnizori mai apropiaţi

pentru a reduce cheltuielile cu transportul, cu combustibilul şi cu reparaţiile mijloacelor detransport. Se pot reduce şi alte cheltuieli materiale, prin economisirea acestora atât îndepozite, cât şi în birouri.

Baza de impunere a profitului poate fi modificată şi prin creşterea veniturilor dinvânzarea mărfurilor, aceasta realizându-se prin încheierea de contracte cu noi clienţi,oferte de mărfuri de calitate şi respectarea termenelor de livrare.

Prin reducerea cheltuielilor cu mărfurile de la 34.910.730 mii lei la 30.704.618 miilei, valoric cu 4.206.112 mii lei ar micşora ponderea cheltuielilor cu mărfurile de la 83,5%la 73,4%. Această reducere ar majora profitul cu 4.206.112 mii lei, influenţând impozitul pe profit cu 772.978 mii lei. În acelaşi mod reducerile şi la celelalte categorii de cheltuieli pot influenţa creşterea profitului şi a impozitului pe profit.

55



ANEXE:BUGETUL ACTIVITĂŢII GENERALE – anul 2006

ANEXA 1Specificaţie Nr.

rd.Exerciţiul financiar

Precedent(preliminat,realizat)2005

CurentTotal2006

din care:Tr.I Tr.II Tr.III Tr.IV

A 0 1 2 3 4 5 6I. VENITURI TOTALEDIN CARE:

01 4050 4860 1140 1310 1310 1100

1. Venituri din exploatare,din care:

02 4050 4860 1140 1310 1310 1100

a) subvenţii pe produse şiactivităţi 03

b) subvenţii pentruacoperirea diferenţelor de preţ şi tarif

04

c) transferuri 05d)prime acordate producătorilor agricoli

06

e) alte venituri 072. Venituri financiare 083.Venituri extraordinare 09

II.CHELTUIELITOTALE, DIN CARE:

10 3570 4284 950 1140 1244 950

1. Cheltuieli pentruexploatare totale, din care:

11 3493 4116 940 1100 1136 940

a) cheltuieli materiale 12 3287 3944 850 1100 1144 850 b) cheltuieli de personal 13 64 77 19 19 19 20- salarii brute 14 42 51 13 12 13 13- asigurări sociale şi protecţie socială

15 21 26 6 6 6 6

c) cheltuieli de exploatare privind amortizările şi

provizioanele

16 71 85 21 21 21 22

d) cheltuieli de protocol,reclamă şi publicitate

17 8 10 1 1 4 4

2. Cheltuieli financiare 18 140 168 42 42 42 423.Cheltuieli extraordinare 19III Rezultatul brut-profit(pierdere)

20 480 576 190 170 66 150

4. Rezerve legale 21

56



5.Acoperirea pierderilor dinanii precedenţi

22

IV. Impozit pe profit 23 77 92 30 27 11 24V. Rezultatul net alexerciţiului

24

Repartizarea profitului – anul 2005

Specificaţie Nr.rd.

Exerciţiul financiar

Precedent(preliminat,realizat)2004

CurentTotal2005

din care:Tr.I Tr.II Tr.III Tr.IV

A 0 1 2 3 4 5 6I. PROFITUL DE

REPARTIZAT , din care:

3600 4320

1. fondul de participare asalariaţilor la profit2. Surse proprii de finanţare 3600 43203. Alte repartizări prevăzutede legeII. SURSE DEFINANŢARE AINVESTIŢIILOR, dincare:1. Surse proprii

2. Alocaţii de la buget3. Credite bancare4. Alte surseIII. CHELTUIELIPENTRU INVESTIŢII,din care:1. Investiţii, inclusivinvestiţii în curs la fineleanului2. Rambursări de rateaferente creditelor pentru

investiţiiIV. REZERVE1. Rezerve egale2. Rezerve statutare3. Alte rezerve(denumirea şi baza legală)

57



ANTECALCULUL PROFITULUI PE ANUL 2005DUPA METODA DIRECTĂ

ANEXA 2

Valori lei

Prod. CantitProg.

Preţ devânzare

Costunitar

ValoriProfitiniţial

Profits1

Profits2

ProfittotalPi±Ps

în pv Încost

q Pv cu q x pv Q x cu Pi Ps1 Ps2 Pt 1. 100 16 12 1600 1200 400 - - 400

2. 80 24 18 1920 1440 480 - - 480

3. 400 12 10 4800 4000 800 1.500 800 1500

4. 60 16 28 960 1680 -720 800 -1.200 -1120

5. 50 12 16 600 800 -200 - - -200

6. 150 14 10 2100 1500 600 - - 600

7. 40 24 28 960 1120 -160 - - -160

8. 90 18 12 1620 1080 540 900 600 840

9. 20 28 32 560 640 -80 - - -80

10. 70 10 8 700 560 140 - - 140

Total 15820 14020 1800 3.200 200 4800

q – cantitatea prognozată; pv – preţ de vânzare;cu – cost unitar;

Pi – profit iniţial;Ps1 – profit aferent stocului la începutul anului;Ps2 – profit aferent stocului la sfârşitul anului;Pt – profit total.

58



CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE LA 31.12.2005

ANEXA 3

Indicatori Nr.rd.

Exerciţiul financiar Precedent(31.12.2003 )

Încheiat(31.12.2004 )

A B 1 21.Cifra de afaceri netă (rd.02 la 04) 01 4228338 6593741

Producţia vândută (ct.701+702+703+704705+706+708) 02

0 0

Venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707) 03 4228338 6593741Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei deafaceri nete (ct.7411)

04 0 0

2. Variaţia stocurilor (ct.711) Sold C 05 0 0Sold D 06 0 0

3. Producţia imobilizată (ct.721+722) 07 166953 04. Alte venituri din exploatare ( ct.7417+758) 08 0 15035VENITURI DIN EXPLOATARE-TOTAL (rd.01+05-06+07+08)

09 4395291 6608776

5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialeleconsumabile (ct.601+602-7412)

10 136984 212213

Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 11 29660 42278

b) Alte cheltuieli din afară ( cu energie şi apă)( ct.605-7413) 12 2972 5674c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 13 3491073 5659428

6. Cheltuieli cu personalul ( rd.15+16) 14 58822 106736a) Salarii ( ct.621+641-7414) 15 44394 80334

b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială( ct.645-7415)

16 14428 26402

7. a) Amortizări şi provizioane pentru depreciereaimobilizărilor corporale şi necorporale ( rd.18-19)

17 79122 73569

a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 18 79122 73569a.2) Venituri (ct.7813+7815) 19 0 0

b) Ajustarea valorii activelor circulante (rd.21-22) 20 0 0b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 21 0 0b.2) Venituri (ct.754+7814) 22 0 0

8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.24 la 26) 23 382277 2838548.1Cheltuieli privind prestaţiile externe(ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+628-7416)

24 215748 257250

8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte 25 822 6570

59



asimilate (ct.635)8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate(ct.658)

26 165707 20034

Ajutări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli(rd.28-29)

27 0 0

- Cheltuieli (ct.6812) 28 0 0- Venituri (ct.7812) 29 0 0CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL ( rd.10 la14+17+20+23+27)

30 4180910 6383752

REZULTATUL DIN EXPLOATARE – Profit (rd.09-30)

31 214381 225024

- Pierdere (rd.30-09)

32 0 0

9. Venituri din interese de participare(ct.7613+7614+7615+7616)

33 0 0

- din care, în cadrul grupului 34 0 0

10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe carefac parte din activele imobilizate ( ct.7611+7312)

35 0 0

- din care, în cadrul grupului 36 0 011. Venituri din dobânzi (ct.766) 37 144 77

- din care, în cadrul grupului 38 0 0Alte venituri financiare(ct.762+763+764+765+767+768+7617)

39 60792 127171

VENITURI FINANCIARE – TOTAL(rd.33+35+37+39)

40 60936 127248

12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi ainvestiţiilor financiare deţinute ca active circulante

(rd.42-43)

41 0 0

- Cheltuieli (ct.686) 42 0 0- Venituri (ct.786) 43 0 0

13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666-7418) 44 110287 97752- din care, în cadrul grupului 45 0 0

Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 46 49532 126343CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd.41+44+46) 47 159819 224095REZULTATUL FINANCIAR - Profit (rd.40-47) 48 0 0

- Pierdere (rd.47-40) 49 98883 9684714. REZULTATUL CURENT - Profit (rd.09+40-30-

47)

50 115498 128177

- Pierdere (rd.30+47-09-40)

51 0 0

15. Venituri extraordinare (ct.771) 52 0 016. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 53 0 017. REZULTATUL EXTRAORDINAR - Profit (rd.52-53)

54 0 0

- Pierdere 55 0 0

60



(rd.53-52)VENITURI TOTALE (rd.09+40+52) 56 4456227 6736024CHELTUIELI TOTALE (rd.30+47+53) 57 4340729 660784718. REZULTATUL BRUT - Profit (rd.56-57) 58 115498 126177

- Pierdere ( rd.57-56) 59 0 0

19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct.691) 60 291400 29881020. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar înelementele de mai sus (ct.698)

61 0 0

21. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI - Profit(rd.58-59-60-61)

62 29881 21573

-Pierdere (rd.59+60+61-58)

63 85617 106604

61



BIBLIOGRAFIE

1. Condor I „Drept financiar” R.A. Monitorul Oficial Bucureşti 1994

2. Condor I., „ Impozitele, taxele şi contribuţiile datorate de persoanele juridice”, Ed.

Tribuna economică Bucureşti 1998

3. Cristea H., Stănescu N. „Finanţele întreprinderii” Ed. CECAR , Bucureşti 2003

3. Grosu Şaguna Dan şi Pătru Rotaru „Drept financiar şi bugetar”, Ed. All Beek Bucureşti 2003

4. Grosu Şaguna Dan „ Drept financiar şi fiscal” Ed.Eminescu Bucureşti 2000

5. Hoanţă N. „Evaziunea fiscală” Ed. Tribuna economică , Bucureşti 1997

6. Minea Mircea ştefan „Dreptul finanţelor publice” Ed. Accent 1999

7. Minea Mircea Ştefan „Dreptul finanţelor publice” Ed. Accent Cluj-Napoca, 2002

8. Văcărel I. „Finanţe publice” EDP Bucureşti 2000

9. Văcărel Iulian, Anghelache Gabriela, bistriceanu Gh.D. Tatiana Moşteanu, FlorianBercea, Bodnar Maria, Georgescu Florin „ Finanţe publice” EDP RA Bucureşti1999

10. Zaharia V. „ Finanţe publice”, Ed. Gh. Bariţiu Cluj-Napoca, 2002

11. Legea Nr. 571/2003, privind Codul fiscal.12. H.G. Nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii

571/2003 privind Codul fiscal.13. H.G. Nr. 1840/28.10.2004, pentru modificarea şi completarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii Nr.571/2003, privind Codul fiscal, aprobate prinH.G. Nr.44/2004.

14. H.G. Nr. 84/03.03.2005 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologicede aplicare a Legii Nr. 571/2003, privind Codul fiscal, aprobată prin H.G. Nr.44/2004.

15. Legea Nr.31/1990 privind societăţile comerciale republicată în ianuarie 2005.

16. Legea contabilităţii Nr. 82/1991 republicată în anul 2002.

17. Legea Nr. 500/2002 privind finanţele publice. M.O.597/13.08.2002

18. Legea bugetului de stat pe anul 2005, Nr.511/2004.

62



19. Legea Nr.414/2002 privind impozitul pe profit.

20. Legea Nr.111/2003 pentru aprobarea O.G. Nr. 24/2001, privind impunereamicroîntreprinderilor.

21. Ordinul M.F.P. Nr.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabilesimplificate, armonizate cu directivele europene.

22. H.G. Nr.859/2002 pentru aprobarea instrucţiunilor privind metodologia de calcul aimpozitului pe profit.

23. O.G. Nr. 24/2003 privind impunerea microîntreprinderilor.

24. O.G. nr.83/19.08.2004, M.O. 793/27.08.2004

25. Instrucţiunile M.F.P. pentru completarea „ Declaraţiilor privind obligaţiile de

plată la bugetul general consolidat”.

63

Documents

Rolul Si Functiile Impozitelor