SISTEME MONETARE

Oleg STRATULAT

prof. univ. dr.

CUPRINS

1. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL

2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL

3. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

1. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL

1.1. Originea sistemelor monetare.

1.2. Noţiune de sistem monetar.

1.3. Compoziţia sistemului monetar.

1.3.1. Formativa instrumentară.

1.3.2. Cadrul reglementar.

1.3.3. Structura instituțională.

1.4. Tipuri de sisteme monetare.

1.5. Sistemul monetar actual al Republicii Moldova.

BIBLIOGRAFIE

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al R.Moldova. 1994, nr. 1.

2. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al R.Moldova. 1995, nr.56-57, art.624.

3. BASNO, C.; DARDAC, N.; FLORICEL, C. Monedă, credit, bănci. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, 2003, p. 55.

4. TURLIUC, V.; BOARIU, A.; STOICA, O. Monedă şi credit. Bucureşti : Editura Economică, 2005, p.42.

5. ЛАВРУШИН, O. И. Деньги. Кредит. Банки: учебник. 2-e изд. Москва: Финансы и Статистика, 2004, c. 65.

6. ЖУКОВА, Е. Ф.; ЗЕЛЕНКОВА, Н. М.; МАКСИМОВА, Л. М.  Деньги. Кредит. Банки: учебник для вузов. 2-e изд. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2003, c.55.

7. ПОЛЯК, Г. Б. Финансы. Денежное обращение. Кредит. 2-e изд. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2004, c.38.

1. SISTEMUL MONETAR NAȚIONAL

Organizarea monetară, evoluând

aproape trei milenii, a furnizat diverse

experiențe, demonstrând importanța

constituirii judicioase și funcționării

eficiente a sistemelor monetare.

1.1. ORIGINEA SISTEMELOR MONETARE

Moneda şi circulaţia monetară în

majoritatea ţărilor s-a constituit istoric,

având în primele cinci secole pretutindeni

caracter sporadic şi haotic.

PRIMUL SISTEM MONETAR

În sec. al VI-lea î. Hr., potrivit scrierilor lui Herodot, în Lidia, ţară din Asia Mică, regele Cresus (a.a. 560 – 547) instituie primul sistem monetar naţional:

stabileşte unităţile şi subunităţile monetare, fixează pentru fiecare conţinutul de metale nobile, bate centralizat moneda, determină raportul dintre aur şi argint, decide asupra regulilor de emitere şi circulaţie a

banilor.

STATERI DE AUR ŞI ARGINT EMIŞI DE CRESUS

EFECTELE CONSTITUIRIISISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL

centralizarea şi unificarea baterii monedelor;

aprobarea unităţii naţionale unice;

stabilirea unui raport de valoare fixat între monedele de aur şi argint egal cu 1 : 13 1/3.

RAPORTUL DE VALOARE DINTRE MONEDELE DIN AUR ŞI ARGINT

HEMISTATER EMIS DE CRESUS

TREIME ȘI ȘESIME DE STATER EMIS DE CRESUS

UNA A DOUSPREZECEA DE STATER EMIS DE CRESUS

1.2. NOŢIUNE DE SISTEM MONETAR

Noţiunea de sistem monetar naţional îşi găseşte reflectare în lucrările diferitor

autori, care redau esenţa acestei formaţii sub diferite aspecte.

TRATAREA SISTEMULUI MONETAR CA PROCEDEU AL CIRCULAŢIEI MONETARE

Jucov E. F. afirmă: “Sistemul monetar este forma de organizare a circulaţiei monetare în ţară, consfinţită de legislaţia naţională”;

Poleac G. B. scrie : ““modul circulaţiei monetare din ţară, consfinţit de legislaţia naţională reprezintă sitemul monetar”;

Dardac Nicolae enunţă: ”Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv”.;

Turliuc V. menţionează că „sistemele monetare reprezintă forme de organizare a baterii şi circulaţiei monedei într-o ţară sau alta, organizare realizată prin normele dictate de stat, dar şi prin norme ce decurg din cutume”;

(După cum se observă, sistemul monetar naţional este sesizat de autori ca o configuraţie sau procedeu al circulaţiei monetare reglementat strict de legislaţie. Abordarea unilaterală a acestui fenomen complex nu este în favoare dezvăluirii profunde a esenţei lui.)

TRATAREA SISTEMULUI MONETAR CA NORME ȘI INSTITUȚII

Kiriţescu Costin susţine că „Sistem bănesc. Termen generic pentru ansamblul normelor legale şi instituţiilor care reglementează, organizează, respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice, sociale, financiare şi de credit urmărite de fiecare stat”.

Stoica Victor afirmă că sistemul monetar este „un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.

SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL TREI ELEMENTE ITERCONEXIONATE

În formula noţiunii sistemului monetar naţional trebuie incluse toate elementele constituente ale acestuia:

instrumentarul monetar; cadrul reglementar; structura instituţională.

Sistemul monetar naţional reprezintă organizarea funcţională a instrumentelor de natură monetară

în temeiul reglementărilor juridice de către autoritatea monetară.

1.3. COMPOZIŢIA SISTEMULUI MONETAR

Sistemele monetare, în sensul larg al cuvântului, cuprind trei formative importante: instrumentară, reglementară, instituţională.

FORMATIVELESISTEMULUI MONETAR

1.3.1. FORMATIVA INSTRUMENTARĂ

UNITATEA MONETARĂ

Unitatea monetară reprezintă elementul central al sistemului monetar şi serveşte etalon de măsurare a valorii.

În majoritatea ţărilor denumirile unităţii monetare naţionale sa-u format istoric.

Denumirile unităţilor monetare au surse diferite: denumirea metalul din care era confecţionată moneda - aureus, serebrenik etc; denumirea unității de greutate a monedei – drahmă, lira sterlină, livră etc.; tradiţia încetăţenită în vorbirea curentă - leu, leva, leka, ; denumirea monedei altei ţări - dolar este denumirea monedei naționale în 18 țări; o convenţie - DST, EURO etc. sau altele.

UNITATEA MONETARĂ A BOTSWANEI

ETALONUL MONETAR

Etalonul monetar reprezintă valoarea cuprinsă într-o unitate monetară sau materia adoptată ca bază a sistemului monetar, prin care se defineşte unitatea monetară şi celelalte tipuri de monedă.

MASA MONETARĂ

Masa monetară este termenul (și indicatorul) prin care se identifică suma totală a banilor, indiferent de forma pe care o îmbracă, şi a altor active, care pot fi folosite în funcţie de bani. Masa monetară este atât obiect al managementului monetar, cât şi instrument de gestiune macroeconomică.

Însemnătate sporită pentru funcționarea normală a sistemului monetar are componentă a masei monetare numite ”bani în numerar”. Ea înglobează toate semnele monetare emise de autoritatea monetară în formă de bancnote, bilete de tezaur, monedă divizionară de diferit nominal.

Este important ca masa de bani efectivi să satisfacă necesitățile circulației monetare atât ca cantitate, cât și ca structură.

MECANISMUL DE EMISIUNE MONETARĂ

Emisiunea monetară în prezent a devenit o preocupaţie complexă, care înglobează pe de o parte punerea în circulaţie a numerarului, iar pe de altă parte – controlul asupra masei monetare (depozitele și creditele bancare, instrumentele politicii monetare și pieței monetare), obiectivele fiind asigurarea funcţionării normale a sistemului de plăţi în numerar şi fără numerar, stabilitatea puterii de cumpărare a monedei, şi menţinerea cursului valutar adecvat.

MANAGEMENTUL CIRCULAȚIEI MONETARE

Sistemul monetar are misiunea de a deservi funcţionarea normală a economiei, fapt care impune asigurarea validităţii circulaţiei monetare.

Aceasta se realizează printr-un complex de activităţi organizate şi efectuate de autoritatea monetară publică în limitele competenţelor sale, și anume:

- analiză,

- prognozare,

- reglementare,

- supraveghere.

MECANISMUL DE FORMARE A CURSULUI VALUTAR AL MONEDEI NAȚIONALE

În practica monetară există mai multe modalităţi de stabilire a cursului de schimb, cele mai reprezentative fiind – fixarea cursului şi cotarea.

Fixarea cursului valutar înseamnă stabilirea arbitrară de către autoritatea monetară a raportului dintre moneda proprie și alte monede.

Cotarea este acțiunea de stabilire a cursul unei monede în raport cu alta la bursă. Se deosebesc două metode de cotare a valutelor: directă şi indirect. Cotare directă, practicată în majoritatea ţărilor lumii, inclusiv în R. Moldova, reprezintă situaţia când unitatea monetară străină rămâne constantă, iar unitatea monetară naţională variază. Spre exemplu:1 USD = 12,45 MDL. Cotare indirectă indică câte unităţi monetare străine fac o unitate monetară naţională. Ea este utilizată numai în câteva țări: Anglia, Australia, Irlanda, Noua Zeelandă. În același mod se stabilește și cursul euro. Spre exemplu: 1EURO = 1,37 USD sau 1GBP = 1,61USD, etc.

Cursul valutar stabilit în urma cotării zilnice este numit flotant.

MECANISMUL DISCIPLINEI DE CASĂ

Funcționarea normală a sistemului monetar în condițiile actuale este posibilă grație respectării regulilor cu referință la păstrarea banilor în numerar în casele subiecților economici, inclusiv băncilor comerciale, la formele documentelor de evidență și dare de seamă privind circulația numerarului în cadrul unităților economice, la responsabilitatea persoanelor de răspundere etc. În această ordine de idei, autoritatea monetară centrală pune în acțiune un ansamblu de instrumente și norme, menite să asigure comportamentul regulamentar al tuturor operatorilor cu moneda și instrumentele de plată.

1.3.2. CADRUL REGLEMENTAR

Cadrul reglementar al sistemului monetar este constituit din actele normative cu

referinţă la monedă şi circulaţia monetară.

ACTE NORMATIVE DIN CADRUL REGLEMENTAR

1.3.3. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ

Componenta instituţională a sistemelor monetare include următoarele elemente: constituentul; legiuitorul; emitentul; organizatorul; reglementatorul; supraveghetorul.

PERSONIFICAREA ELEMENTELOR STRUCTURII INSTITUȚIONALE

1.4. TIPURI DE SISTEME MONETARE

Evoluția banilor oferă diverse experiențe de ordine monetară. Progresând în timp, organizare monetară a configurat multiple sisteme monetare. Aranjarea sistemelor monetare în funcție de diferite criterii scoate în evidență anumite grupe cu caracteristici comune.

În contextul abordării tipurilor sistemelor monetare, de regulă, se cercetează sistematizarea acestora potrivit etalonului monetar pe care îl au la bază. Pornind de la acest reper s-au putut identifica, de-a lungul evoluției, sisteme metalice și sisteme nemetalice.

ÎN FUNCŢIE DE ETALONUL MONETAR

SISTEME MONETARE METALISTE

Metalice se numesc sistemele ale căror etalon se reprezenta de metale monetare.

În funcţie de numărul metalelor prin care se definește oficial moneda se realiza distincţia între sistemele monetare bimetaliste şi sistemele monetare monometaliste.

SISTEME MONETARE

BIMETALISTESistemele monetare bimetaliste au ca etalon monetar două metale.

În funcţie de stabilire a raportului valoric dintre cele două metale, sistemele monetare bimetaliste au cunoscut trei variante de funcţionare:

SISTEME MONETARE

MONOMETALISTE Sistemele monetare monometaliste au în funcție de etalon monetar un singur metal: fie argintul, fie aurul.

Sistemul monetar monometalismul aur, în funcție de formele integrării aurului în etalonul monetar, a cunoscut trei variante de funcţionare în succesiunea:

SISTEMELE MONETARE NEMETALICE

Sistemele monetare nemetalice sunt cele care nu au la bază metalul monetar. Către acestea se referă: -sistemele bazate pe etalonul marfă; -sistemele monetare care are la bază o valută;-sistemele monetare bazate pe un coș de valute, -sistemele monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare.

1.5. SISTEMUL MONETAR ACTUAL AL REPUBLICII MOLDOVA

Circumstanţele necesare pentru instituirea sistemului monetar naţional s-au conturat după obţinerea de către R. Moldova a independenţei la 27 august 1991. La 15 decembrie 1992 este adoptată Legea cu privire la bani nr 1232 – XII. Prin această Lege a fost stabilită unitatea monetară naţională a R. Moldova - leul moldovenesc, şi unitatea divizionară banul. Un leu moldovenesc este egal cu 100 bani.

Leul a fost introdus în circulaţie la 29 noiembrie 1993. În această zi cursul valutar a fost stabilit de 3,8 lei pentru $1. Numerarul aflat în circulaţie (banii de tip sovietic şi cupoanele) şi banii din conturi au fost schimbaţi în proporţie de 1 000 pentru un leu.

LEUL MOLDOVENESC

(emisiunea mai 1994)Caracteristici:

•Dimensiuni: 58 x 114 mm;•Culori dominante, faţă-verso: galben, verde, cafeniu şi ocru;•Imprimată pe hîrtie specială, în masa căreia este inclus un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare şi un fir de siguranţă vertical metalizat complet încorporat;

MONEDA DIVIZIONARĂ DE 1 BAN MOLDOVENESC

FORMATIVA INSTRUMENTARĂ

Unitatea monetară este leul moldovenesc, care se divizează în 100 de bani. Leul moldovenesc este unicul mijloc legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova. Bancnotele şi monedele metalice sunt acceptate la valoarea lor nominală pentru plata tuturor datoriilor publice sau private pe teritoriul ţării.

Etalonul monetar. Moneda națională a Republicii Moldova s-a născut în epoca etalonului putere de cumpărare. În așa mod, valoare monedei naționale este în funcție directă cu puterea sa de cumpărare.

Masa monetară. Banca Națională a Moldovei (BNM) prin regulamentele sale, stabileşte valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, design-ul şi alte caracteristici ale bancnotelor şi monedelor metalice, care sunt mijloc de plată în Republica Moldova. Aceasta instituție organizează tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise în circulaţie.

Managementul circulației monetare este efectuat de BNM. În acest sens BNM întocmește analize economice și monetare și în baza lor adresează Guvernului propuneri, aduce rezultatele analizelor la cunoștința publicului.

Mecanismul de formare a cursului valutar al monedei naţionale prevede stabilirea regimului cursului de schimb și a modalității de determinare a cursului de schimb.

Mecanismul disciplinei de casă. Buna desfășurare a circulației monetare în numerar, de rând cu alte, necesită siguranță, ritmicitate, securitate etc. BNM prin regulamentele sale stabilește cerințe stricte privind organizarea casieriei în bănci, modul de desfășurare a operațiunilor cu numerar, inclusiv trierea și ambalarea acestuia, reguli privind transportarea numerarului etc.

CADRUL REGLAMENTORIU AL SISTEMULUI MONETAR AL R. MOLDOVA

Constituţia R. Moldova în art. 130 stipulează: „... (2) Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc. (3) Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii naţionale a Republicii Moldova. Emisia se efectuează conform deciziei Parlamentului.”

Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei consacră monedei un capitol special – capitolul VIII „Moneda”.

STRUCTURA INSTUTIŢIONALĂ A SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL

Instituţiile bancare din ţară: Banca Naţională a Moldovei, fiind autoritatea monetară publică, are rolul

central în organizarea circulaţiei monetare. Banca Naţională prin regulamentele sale stabileşte valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, designul şi alte caracteristici ale bancnotelor şi monedelor metalice care sunt mijloc de plată în R. Moldova. Banca Naţională organizează tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise în circulaţie. Banca Naţională are dreptul exclusiv de a emite în circulaţie bancnote şi monede metalice ca mijloc de plată legale pe teritoriul R. Moldova.

Băncile sunt sprijinul Băncii Naţionale în organizarea funcţionării sistemului monetar naţional. Prin intermediul acestora are loc emisiunea numerarului în circulaţie, retragerea cupiurilor şi monedelor deteriorate, preschimbarea semnelor monetare, organizarea evidenţei şi statisticei monetare (16).

2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL

 

2.1. Sistemul monetar internaţional. 2.1.1. Evoluţia sistemului monetar internaţional.

2.1.1.1. Primele Uniuni Monetare. 2.1.1.2. Sistemul monetar internaţional de la Bretton-Woods. 2.1.1.3. Sistemul monetar internaţional actual.

2.1.2. Drepturile Speciale de Tragere - monedă internațională. 2.1.3. Instituţiile monetare și de credit internaţionale.

2.1.3.1. Fondul Monetar Internaţional. 2.1.3.2. Banca Mondială.

2.1.4.Colaborarea Republicii Moldova cu instituţiile monetare şi de credit internaţionale.

 

2.1.1. EVOLUŢIA SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL

Dezvoltarea economică a condus la intensificarea legăturilor economice dintre diferite ţări, inclusiv şi a relaţiilor monetare. Până la sfârşitul celui de al II-lea Război Mondial relaţiile monetare dintre ţări purtau, de regulă, caracter bilateral. Totuşi trebuie de menţionat că au existat încercări de o mai largă colaborare în reglementările internaţionale a relaţiilor monetare, care s-a realizat sub forma de uniuni şi blocuri monetare.

2.1.1.1. PRIMELE UNIUNI MONETARE

BLOCURI MONETARE

Blocurile monetare au fost create în prima jumătate a sec. al XX-lea, având coincidență în timp cu Marea Depresie de la 1929 - 1933.

2.1.1.2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL DE LA BRETTON-WOODS

DEFINIREA ŞI SCOPURILE SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL CONSTITUIT ÎN 1944

Sistemul monetar internaţional din 1944 a fost conceput ca un ansamblu de norme şi tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor reglementări instituţionalizate, menite să coordoneze comportamentul monetar al ţărilor – membre în relaţiile de plăţi şi onorare a angajamentelor reciproce, generate de schimburile comerciale, necomerciale şi de mişcări de capital pe plan internaţional.

PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ALE SISTEMULUI DE LA BRETON-WOODS

2.1.1.3. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL ACTUAL

Sistemul monetar internațional de la Breton-Woods, după ce și-a realizat

suficient de bine misiunea sa, funcționând normal și fără perturbări pe parcursul a câtorva decenii, s-a pomenit în fața unor transformări fundamentale.

CIRCUMSTANŢELE CREĂRII DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE

1. Vulnerabilitatea dolarului. Începând cu a.a.1958-1959, pe fundalul deficitului balanței de plăți americane, apar primele simptome de nesiguranță în dolarul american. Slăbirea încrederii în dolarul american s-a răsfrânt asupra pieții aurului: în a.1960 o uncie avea prețul de piață de 41$ în comparație cu prețul oficial de 35$. În a. 1968, piața aurului s-a scindat în piața oficială a băncilor centrale, pe care se realizau tranzacții la prețul de 35 $/uncie, și piața liberă pe care cursul se forma în funcție de cerere și ofertă.

2. Creșterea angajamentelor autorităților monetare americane față de băncile străine. Angajamentele care se ridicau la 50,6 miliarde de dolari în iunie 1971, față de rezerva de aur care era doar de 10,5 milioane de dolari, a determinat Sistemul Rezervelor Federale la 15 august 1971 să suspende convertibilitatea dolarului în aur. În decembrie 1971 dolarul american a fost devalorizat cu 7,89%, iar în februarie 1973, după încă o devalorizare, prețul unciei de aur ajunge la 42,22,dolari.

3. Necesitatea constituirii de către autoritățile monetare naționale a rezervelor valutare oficiale tot mai mari, în urma extinderii comerțului internațional.

FACTORII CREĂRII SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL ACTUAL

crearea unui nou activ monetar de FMI; sistarea definirii DST prin aur; instituirea cursurilor flotante.

TRĂSĂTURILE SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL ACTUAL

2.1.2. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE – MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ

Prin decizia din 28 septembrie 1967 a Consiliului Guvernatorilor şi a modificării Statutului FMI din 28 iulie 1969 a fost creat instrumentul monetar internaţional numit Drepturile Speciale de Tragere – DST (eng. Special Drawing Right – SDR).

DEFINIŢIA DST

DST reprezintă un activ de rezervă internațional, acestea, fiind în esență o unitate monetară de cont ce servesc ca etalon monetar, mijloc de rezervă și mijloc de plată internaţional.

EVOLUŢIA DEFINIRII DST

EMISIUNEA DE DST

DST se emit numai sub forma banilor de cont, emisiunea de DST este cuantificată pe baza studiilor efectuate de FMI şi repartizată în contul țărilor-membre în funcție de mărimea cotelor de participare ale acestor ţări la constituirea resurselor FMI.

Emisiunea de DST este determinata de analize privind:volumul şi structura comerțului internațional, situația balanțelor de plăți externe ale ţărilor membre ale FMI; mărimea rezervelor valutare.

ALOCAREA DST

2.1.3. INSTITUŢIILE MONETARE ȘI DE CREDITINTERNAŢIONALE

Cadrul instituţional al Sistemului monetar internaţional actual este constituit din Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ambele înfiinţate de Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională de la Bretton Woods. Constituirea lor a integrat experiența anterioară în fondarea și funcționarea instituțiilor financiare internaționale.

2.1.3.1. FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL

OBIECTIVELE STATUTARE ALE FMI

ORGANIZAREA FMI

ORGANIZAREA FMI presupune:

participarea în FMI;drepturile şi obligaţiile statutare ale ţărilor-membre;organele de conducere ale FMI.

PARTICIPAREA ÎN FMI

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE STATUTARE ALE ŢĂRILOR-MEMBRE

DREPTURI OBLIGAŢII

ORGANELE DE CONDUCERE ALE FMI

FORMAREA ŞI UTILIZAREA RESURSELOR FMI

FORMAREA RESURSELOR UTILIZAREA RESURSELOR

•cotele părţi ale ţărilor membre ale FMI (25% în DST sau valută convertibilă, iar 75% în monedă naţională);

•dobânzile încasate;

•cotizaţiile anuale ale ţărilor membre etc.

•mecanismul de creditare lărgit;

•facilitatea pentru transformare sistemică;

•facilitatea de finanţare compensatorie;

•finanţarea situaţiilor neprevăzute;

•finanţarea stocurilor regulatoare;

•facilitatea de ajustare structurală.

2.1.3. BANCA MONDIALĂ

Banca Mondială fiind un organism specializat al ONU, alături de FMI, sprijină financiar dezvoltarea economico-socială a țărilor în curs de dezvoltare prin canalizarea către acestea a fondurilor financiare mobilizate de la țările dezvoltate.

BANCA MONDIALĂ

BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZOLTARE

CREAREA BIRDBanca Internaţională pentru Reconstrucţie și Dezvoltare – BIRD (eng. International Bank for Restruction and Development – IBRD) este instituţia centrală a Grupului Băncii Mondiale (eng. World Bank) care a fost înfiinţată la Conferinţa de la Bretton-Woods (1 - 22 iulie 1944) de cele 45 state participante şi a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945. BIRD şi-a început activitatea la 1 martie 1947. Sediul ei se află la Washington DC, SUA.

MISIUNEA BIRD

Misiunea sa este eradicarea sărăciei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al populaţiei din ţările în dezvoltare. Este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi grant-uri (credite nerambursabile) ţărilor în curs de dezvoltare.

OBIECTIVELE BĂNCII INTERNAȚIONALE PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE

ORGANIZAREA BIRD

ORGANIZAREA BIRD presupune:

participarea în BIRD;drepturile şi obligaţiile statutare ale ţărilor-membre;organele de conducere ale BIRD.

PARTICIPAREA ÎN BIRD

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE STATUTARE ALE ŢĂRILOR-MEMBRE

DREPTURI OBLIGAŢII

ORGANELE DE CONDUCERE ALE BIRD

FORMAREA ŞI UTILIZAREA RESURSELOR BIRD

FORMAREA RESURSELOR UTILIZAREA RESURSELOR

•subscrierea țărilor-membre (ponderea subscrierilor țărilor-membre în capitalul total este în jurul a 10%);

•emisiunea și vânzarea de obligațiuni și bonuri bancare pe piața financiară internațională;

•dobânzile și comisioanele de la împrumuturile acordate de BIRD;•atragerea creditelor pe termen scurt, mediu şi lung.

•împrumuturi în valută pe termen lung (15-20 ani) pentru realizarea proiectelor de investiții în țările-membre;•împrumuturi pe bază de programe de dezvoltare pe termen mediu și lung în cazul în care dezvoltarea nu are loc pe bază de proiecte;•împrumuturi pe bază de programe de cofinanțare prin care fondurile sale se asociază cu cele furnizate din alte surse (guvernamentale, instituții de credit, instituții financiare particulare etc.) pentru finanțarea proiectelor specifice în țările în curs de dezvoltare.

ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE

AID a fost înființată în a. 1960. AID are scopul principal în

promovarea progresului economic şi social al naţiunilor în curs de dezvoltare prin acordarea de împrumuturi în condiții foarte avantajoase (perioadă de grație 10 ani, termen de rambursare 50 ani, nepurtătoare de dobânzi).

AID are 170 țări-membre (septembrie 2012).

CORPORAŢIA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ

a fost înființată în a. 1956 fiind afiliată BIRD. CFI lucrează cu investitorii particulari din toată lumea şi investeşte în întreprinderi comerciale din ţările în curs de dezvoltare.

CFI dispune de independență juridică și financiară în raport cu BIRD, ținând de Bancă numai din punct de vedere administrativ. CFI are 182 țări-membre (septembrie 2012).

Obiectivele CFI sunt:finanţarea investiţiilor de capital în întreprinderi private din ţările-membre; acordarea de credite sau achiziţionarea de participaţii în întreprinderile industriale private, fără a solicita garanţii guvernului din respectiva ţară-membră; studierea raportului care există între rata de schimb, politicile tarifare, cele fiscale şi practicile de contingentare, acordarea licenţelor, pe de o parte, şi expansiunea industrială, pe de altă parte; furnizarea de consultanţă şi alte servicii conexe, privind crearea şi consolidarea pieţelor financiare şi a celorlalte instituţii existente în domeniul pieţelor financiare.

AGENŢIA PENTRU GARANTAREA INVESTIŢIILOR MULTILATERALE

a fost înființată în a. 1988. AGIM are 175 țări-membre (septembrie 2012).

AGIM are misiunea de încurajare a investiţiilor străine directe în ţările în curs de dezvoltare prin protejarea investitorilor de riscurile necomerciale.

CENTRUL INTERNAŢIONAL DE REGLEMENTARE A DIFERENDELOR DIN DOMENIUL INVESTIŢIILOR

reprezintă un forum benevol pentru soluționarea litigiilor investiționale apărute între investitorii străini și țările receptoare de investiții, ajutând astfel la crearea unui climat de încredere între state şi investitorii străini.  

a fost înființat în a.1965.

membre a CIRDDI sunt 147 țări (septembrie 2012).

2.1.4. COLABORAREA REPUBLICII MOLDOVA CU INSTITUŢIILE FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Odată cu obținerea independenței și recunoașterea internațională a Republicii Moldova s-au deschis perspective de participare activă la procesele economice și financiare internaționale

PARTICIPAREA LA FMI

La 28 iulie 1992 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Hotărârea Cu privire la aderarea Republicii Moldova la Fondul Monetar Internațional, la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare și la organizațiile afiliate, nr.1107 – XII.

La 12 august 1992 Republica Moldova a devenit membru al FMI.

PARTICIPAREA LA FMI

  R. Moldova a devenit membru al FMI la 12 august

1992, după achitarea cotei sale care constituie 90 mln DST;

Republica Moldova conform hotărârii Parlamentului din 28.07.92 a fost acceptată aderarea Moldovei la BIRD, CFI, AID şi AMGI. Calitatea de membru al Republica Moldova la MIGA a fost recunoscută la 9.06.93 după ce a fost achitată cota capitalului subscris de 960 mii DST.

ASISTENŢA FINANCIARĂ

Începând cu a.1993, Republica Moldova a beneficiat de următoarele acorduri cu FMI pentru susţinerea programelor de ajustare economică: Mecanismul de finanţare compensatorie şi excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor structurale (STF), acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de finanţare lărgită (EFF) şi Mecanismele de reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) (din 2009 numite Mecanisme de creditare lărgită (ECF).

Suma totală a creditelor neachitate acordate de FMI a constituit 174,5 milioane DST (cca 265 milioane dolari SUA) la finele lunii iulie 2010. În 2009 Moldova a beneficiat, de asemenea, de o alocare unica de DST in suma de 117,71 milioane DST.

ACORDURILE DE ASISTENȚA FINANCIARĂ ALE REPUBLICII MOLDOVA CU FMI

Tipul acordului/resurselor

Data aprobării

Data expirăriisau anulării

Suma aprobată(milioane DST)

Suma transferată(milioane DST)

CCFF 15-Jan-93 & 19-Dec-94 -- 25,70 25,70

STF 16,-Sep 1993 15-Sep, 1994 45,00 45,00

Stand-by 17-Dec, 1993 16-Mar 1995 51,75 51,75

Stand-by 22-Mar, 1995 21-Mar, 1996 58,50 32,40

EFF 20-May, 1996 19-May, 2000 135,00 87,50

PRGF 21-Dec, 2000 20-Dec, 2003 110,88 27,72

PRGF** 5-May, 2006 4-May, 2009 110,88 88,00

ECF 29-Jan, 2010 28-Jan, 2013 184,80 40,00

EFF 29-Jan, 2010 28-Jan, 2013 184,80 40,00

PARTICIPAREA LA BANCA MONDIALĂ

La 12 august 1992 Republica Moldova a devenit membru al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

ASISTENŢA FINANCIARĂ

Principalele obiective ale Băncii Mondiale sunt de a ajuta republica în menţinerea stabilităţii şi creşterii macroeconomice, dezvoltarea sectorului privat, îmbunătăţirea guvernării, susţinerea reformei sectorului public și altele. În concordanță cu obiectivul principal - finanțarea proiectelor de dezvoltare, Banca Mondială până în prezent a finanţat în Republica Moldova 53 de proiecte în sumă de 592 milioane dolari SUA. Acum sunt în curs de implementare 29 de proiecte

3. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

3.1. Evoluţia sistemului monetar european.

3.1.1. Cooperarea monetară.

3.1.2. Sistemului monetar european bazat pe ECU.

3.1.3. Uniunea Europeană Monetară.

3.2. Euro - monedă unică europeană.

3.3. Instituţiile monetare și de credit europene.

3.3.1. Banca Centrală Europeană.

3.3.2. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

3.4.Colaborarea Republicii Moldova cu instituţiile monetare și de credit europene.

3.1.1. COOPERAREA MONETARĂ

Începutul procesului de integrare europeană coboară către a. 1951, când se semnează la Paris Tratatul cu privire la Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (la care participă 6 ţări: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) şi a. 1957, când se semnează la Roma Tratatul privind crearea Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) şi tratatul privind crearea Comunităţii Economice Europene (CEE).

CONSTITUIREA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN

Înfiinţarea sistemului monetar european –s-a produs prin Acordul de la Breme din 6-7 iulie 1978, ca urmare a Rezoluţiei Consiliului European (alcătuit din conducătorii de state şi guverne ale ţărilor-membre ale CEE) din 5 decembrie 1978, iar anunţarea despre intrarea în vigoare începând cu 13 martie 1979 a fost făcută de Consiliul European la 12 martie 1979.

La sistem au aderat Franţa, Germania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg şi apoi Anglia.

3.1.2. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN BAZAT PE ECU

În conformitate cu Rezoluţia Consiliului European din 5 decembrie 1978 în funcție de unitate monetară a sistemului monetar european a fost aprobată Unitatea Monetară Europeană - ECU (eng. Europen Currency Unit).

ECU a funcționat în multiple roluri și anume: etalon al cursurilor valutare, unitate de cont în operațiunile de intervenție și în mecanismul de creditare, mijloc de plată în operațiunile dintre autoritățile monetare ale țărilor-membre ala CEE, pentru calcularea bugetului CEE, pentru exprimarea tarifelor vamale, pentru stabilirea prelevărilor și altor vărsăminte intracomunale, pentru constituirea depozitelor publice și private,instrument de reglare a soldurilor creditoare și debitoare între autoritățile monetare etc

Sistemului monetar european bazat pe ECU a funcționat până la 31 decembrie 1998, fiind înlocuit de Uniunea Monetară Europeană, care are la bază euro.

3.1.3. UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ ACTUALĂ

Constituirea Uniunii Economice și Monetare actuale a avut mai multe faze. În luna iunie 1988, Consiliul European a confirmat obiectivul realizării treptate a Uniunii Economice şi Monetare (UEM).

A fost format un comitet, care ulterior a propus realizarea uniunii economice şi monetare în trei etape distincte, dar evolutive.

ETAPELE CONSTITUIRII UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE (UEM)

ETAPELE CONSTITUIRII UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE

3.2. EURO - MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ

În conformitate cu articolul 109 din Tratatul de la Maastricht Consiliul IME a decis în a.1992 constituirea unui grup de lucru în vederea pregătirii, tipăririi şi emiterii monedelor şi bancnotelor de monedă unică.

La 16 decembrie 1995 a fost adoptată denumirea oficială a monedei unice – euro, care, având sigla EUR şi acronimul €, a luat locul unităţii monetare europene de cont ECU. Un euro este subdivizat în 100 de cenţi, numiţi şi centime în ţările vorbitoare de limbi romanice, sau leptó (λεπτό) în Grecia.

LANSAREA EURO

De la 1 ianuarie 1999, 11 state care au îndeplinit condițiile necesare euro este introdusă paralel cu monedele naţionale, ca monedă scripturală cu funcţii depline. Monedele naţionale ale ţărilor-membre a Uniunii Economice şi Monetare s-au raportat la euro. Totodată, s-a trecut la cotarea euro pe pieţele valutare, iar politica monetară a „Zonei euro” a fost transferată în competența BCE.

La 1 ianuarie 2002 s-a pus în circulaţie şi moneda efectivă euro în 12 ţări (din cele 15 câte număra UE la acea vreme) – Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia (admisă în UEM în 2001), Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania, ale căror monede naţionale au fost definitiv retrase din circulaţie până la 2 iulie acelaşi an. Ulterior în Zona euro au fost admise: Slovenia (2007), Cipru și Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011).

3.3. INSTITUŢIILE MONETARE ȘI DE CREDITEUROPENE

Cadrul instituţional al UEM actual este constituit din Banca Centrală Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și dezvoltare etc.

3.3.1. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ a fost constituită în baza Institutului Monetar European în a.1999.

Funcții:Distribuţia şi supravegherea stabilităţii monedei Euro;Definirea politicii europene a intereselor şi controlul rezervelor de bani;Cooperarea cu băncile naţionale.

3.3.2. BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a fost înfiinţată în a. 1991.

Misiunea acestei instituției financiare regională

foloseşte investiţiile pentru a susţine dezvoltarea economiei de piaţă şi a democraţiei în 27 de ţări din Europa Centrală până în Asia Centrală.

3.4. RELAȚIILE REPUBLICII MOLDOVA CU INSTITUŢIILE

MONETARE ȘI DE CREDIT EUROPENE Cadrul legal de derulare a relaţiilor de colaborare cu

Uniunea Europeană reprezintă Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), semnat la 28 noiembrie 1994 (în vigoare pentru Republica Moldova din 1 iulie 1998), încheiat pentru o perioadă iniţială de 10 ani.

Totodată, prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova pentru iniţierea negocierilor asupra proiectului Acordului dintre Republica Moldova şi Comunitatea Europeană din 17 noiembrie 2009 s-au început negocierile asupra unui nou acord de asociere dintre Republica Moldova şi Comunitatea Europeană.