Stadiile de dezvoltare a adolescentului(11- 18/20 ani)

Aflorei Alexandra StefaniaGrupa 111

Palierul fizic

Situata intre copilaria propriu-zisa si vârsta adulta, cu cele doua etape ale ei, marcheaza un adevarat salt în dezvoltarea somatica a copilului. Intre 10 si 18 ani masa corporala creste cu mai mult de 100%, iar înaltimea cu 27%; de asemenea, perimetrul toracic înregistreaza valori de crestere aproape duble fata de perioada precedenta. Se produc modificari sensibile, în greutate, lungime, în perimetrul diferitelor segmente cu schimbari ale raportului dintre ele, îndeosebi preadolescenta (de la 11/13 ani la 14/15 ani) este marcata de o crestere si dezvoltare impetuoasa atât sub aspect corporal extern, cat si în functiile diferitelor organe. Intr-un timp relativ scurt apar elemente noi, care imprima o restructurare profunda a întregului organism al preadolescentului.

In ultimele decenii se remarca aproape în toate tarile un fenomen de acceleratie biologica, în sensul amplificarii vitezei de crestere si diferentiere somatica a copiilor, paralel cu o dezvoltare psihica precoce. Indicii cresterii somatice, ca si ai maturizarii sexuale, cunosc un devans semnificativ în raport cu perioade situate cu câteva decenii în urma. Potrivit datelor statistice, copii de vârsta scolara au în medie cu 10 cm si cu 5 kg mai mult decât copii de aceeasi vârsta de acum 7-8 decenii. De asemenea, vârsta medie a maturizarii sexuale a coborât cu cca. 2 ani si chiar mai mult în raport cu anul 1850 sau 1900.

Dezvoltarea si maturizarea fizica si sexuala a adolescentului reprezinta drumul catre un corp adult. Desi la un nivel mai scazut decat in perioada pubertatii, in adolescenta are loc cea de-a doua faza de dezvoltare a organismului. Toate aceste transformari au efecte profunde asupra adolescentilor - acestia nu nevoie de mai multe ore de somn: 9 - 10, cantitatea de tesut adipos le poate face pe fete sa fie nemultumite de corpul lor si chiar sa aiba o imagine deformata despre greutatea corporala, apar diferentieri biologice, precum sidecalaje de dezvoltare intre fete si baieti, iar in plan psihic se reorganizeaza relatiile intre tinerii de sex opus. 

Dezvoltarea fizica in perioada adolescentei decurge in mod diferit pentru fiecare tanar, insa putem stabili cateva linii generale: 

Inaltime - cm

Fete 14 ani: 150 - 170Baieti 14 ani: 150 - 176, 5Fete 16 ani: 152 - 173Baieti 16 ani: 160 - 185Fete 18 ani: 152 - 174Baieti 18 ani: 165 - 188

Greutate - KgFete 14 ani: 38 - 72, 5Baieti 14 ani: 38 - 72, 5Fete 16 ani: 42, 5 - 78Baieti 16 ani: 47 - 84Fete 18 ani: 45 - 81Baieti 18 ani: 52, 5 - 92

Cel mai important lucru pe care il pot face parintii pentru adolescenti este sa le ofere o alimentatie sanatoasa, pentru a le asigura premisele unei dezvoltari fizice echilibrate. Totodata sunt importanteactivitatea fizica - incurajarea unui sport este o idee excelenta, precum si odihna - indrumati-i pe adolescenti sa doarma suficient si sa nu piarda noptile. 

Cresterea si dezvoltarea fizica si sexuala in perioada adolescentei propriu-zise 14, 15 - 18, 20 ani

Cresterea si maturizarea sunt majore in adolescenta, fiind dictate de factorii de mediu si de factorii genetici. Odata cu incetarea schimbarilor din perioada pubertatii, in jurul varstei de 15 ani activitatea glandei tiroide si a glandei hipofize este maxima - aceste glande asigura maturizarea fizica si sexuala. Activitatea glandelor sexuale se intensifica intre 17 si 18 ani la baieti si intre 15 si 16 ani la fete. Toate aceste procese biochimice aflate in plina activitate il fac pe adolescent sa aiba stari schimbatoare - apetit oscilant, stari de irascibilitate. 

In aceasta perioada inima si capacitatea plamanilor se dubleaza, respiratia abdominala specifica perioadei copilariei fiind inlocuita de cea toracica. Maturizarea oaselor se realizeaza dupa elongatie, fapt ce il face pe adolescent vulnerabil la fracturi, in special in cazul tinerilor care practica sporturi violente. Necesitatea somnului este mai mare in adolescenta decat in orice alta perioada - cel putin 9 ore, oboseala avand consecinte negative in planul performantei scolare, functiilor cognitive si a starii psihice. 

Inaltimea definitiva este stabilita in jurul varstei de 16 ani la fete si 17 ani la baieti. Pentru fetele care nu au avut inca prima menstruatie, aceasta ar trebui sa apara cel tarziu la 15 - 16 ani. Pana la 18 ani, sanii fetelor si organele sexuale externe masculine au ajuns la

dimensiunile finale. In perioada adolescentei baietii continua sa castige masa musculara si forta fizica, iar fetele acumuleaza tesut adipos in zona coapselor, abdomenului si a sanilor. 

Cresterea si dezvoltarea fizica in perioada adolescentei prelungite 18, 20 - 25 ani 

Schimbarile fizice sunt minime in aceasta perioada - maturizarea si transformarile fizice si sexuale sunt complete la majoritatea tinerilor, insa cresterea continua lent pana in jurul varstei de 25 de ani. La baieti creste pilozitatea faciala si pe piept, totodata evidentiindu-se indicii de calvitie - in cazul existentei unei predispozitii genetice. Greutatea corporala creste, atat pentru fete cat si pentru baieti, in special daca intervine sedentarismul. 

Dupa varsta de 18 ani organismul tanarului este mai fragil, motiv pentru care devine vulnerabil la dezvoltarea unor afectiuni. Odata cu incheierea maturizarii sexuale, tanarul isi stabileste definitiv orientarea sexuala, incepe sa stabileasca relatii intime si experimenteaza sexualitatea mai intens, acestea avand acum legatura cu asumarea responsabilitatii si cu planificarea viitorului. 

Acumularea atâtor modificari pentru care copilul nu are înca o înarmare psihica satisfacatoare creeaza o stare de alerta, o preocupare de a se înscrie în registrul normalului, de a fi ca "ceilalti". Adolescentul e preocupat de aspectul corpului; cea mai mica abatere (îngrasare, bustul prea voluminos sau prea plat, nasul mai lung, cresterea exagerata în înaltime, acneea etc.), ca si dezvoltarea mai lenta a unor caractere sexuale secundare creeaza teme de framântare, insatisfactii. Baietii sunt cu deosebire deprimati de constatarea deficitului lor morfologic, statura mica fiind uneori sursa unui "complex de inferioritate". La fete produce insatisfactie de durata "complexul de urâtenie", pe temeiuri adesea aparente. în organizarea vietii si activitatii scolarilor de vârsta mijlocie trebuie sa se evite factorii care duc la supraexcitarea sistemului nervos central sau pot induce labilitatea neurovegetativa cu simptome cardiovasculare, respectiv cefalee, algii abdominale etc. Depistarea la timp a acestor modificari, instituirea unui sistem adecvat de munca, odihna, sport si alimentatie sub un control medico-pedagogic constituie solutii indicate pentru prevenirea îmbolnavirilor.

1. Palierul cognitiv

  Pe la 11-12 ani începe un nou stadiu de dezvoltare a gândirii - stadiul operatiilor propozitionale - când scolarul devine capabil sa rationeze asupra propozitiilor sau enunturilor verbale ca atare. Preadolescenta constituie propriu-zis o etapa de tranzitie; numai 20% din populatia scolara ajunge la structura logica formala pe la 11 ani. Ciclul gimnazial se situeaza deci intr-un stadiu intermediar - numit de unii autori stadiu preformal - în care la un procent de elevi se mentin înca trasaturile operatiunilor concrete, întâlnite intre7 si 11 ani, în timp ce operatiile propozitionale se generalizeaza pe la 14-15 ani. De fapt vârstele medii stabilite constituie mai curând un cadru aproximativ de situare a evolutiei gândirii copilului. 

Dezvoltarea cognitiva in adolescenta se remarca prin progresele in aptitudinile de rationament - evaluarea optiunilor si rationament ipotetic, gandire abstracta, precum si capacitatea de a analiza propria gandire - metacognitia denumeste abilitatea adultilor de a analiza si a se gandi si la ceea ce simt si ceea ce gandesc. Aceste schimbari cognitive produc mai multe fenomene tranzitive la adolescentii:  • Apare problema stabilirii personalitatii - "Cine sunt eu?", "La ce sunt bun?", "Ce voi face in viitor?". La inceputul adolescentei tanarul se foloseste de grupul de prieteni - anturaj - pentru a-si afirma identitatea si a obtine recunoastere.  • Tinerii devin prea constienti de propria persoana, ceea ce le da impresia ca toata lumea ii priveste si ii analizeaza, dar si ca nimeni nu ii intelege. Treptat, interesul adolescentului migreaza dinspre sine spre ceilalti si astfel se dezvolta relatiile interpersonale.  • Un "sindrom" specific adolescentei este credinta ca "mie nu mi se poate intampla" - acest fenomen ii poate impinge pe tineri sa ia decizii riscante: fumat, sex neprotejat, etc.  • Alta caracteristica a adolescentei este simtul critic si capacitatea de a milita pentru o cauza. 

Toate aceste faze prin care trec adolescentii ii faca sa para ciudati pentru adulti, insa parintii trebuie sa invete sa aiba rabdare si sa incerce sa inteleaga ce simt tinerii. Datorita noilor aptitudini de gandire, acum este timpul ca adolescentul sa aiba un rol mai important in propria educatie. Incercati sa aveti orelatie adevarata cu tanarul - impartasiti-i propriile temeri, puncte vulnerabile si sentimente si incercati sa-l intelegeti. Este important ca adolescentul sa aiba oportunitatea de a experimenta diverse comportamente si atitudini - lasati-i sa urmeze un sport cu un oarecare nivel de risc (alpinism, parasutism), sa se implice in diverse activitatile in care sunt interesati (voluntariat) . 

Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea devine aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o idee timp îndelungat, facând asociatii noi fata de cele cuprinse în textul model sau în tezele expuse de interlocutorul sau.

Si în privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ relaxat, dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat.

Începând cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul pentru utilizarea figurilor de stil în limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore. Datorita lecturii diversificate, ei reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa, afirmându-se din ce în ce mai pregnant ca individualitati distincte. Lexicul preadolescentului contine numeroase cuvinte legate de factorul senzorial ,dar este sarac si imprecis în analiza proceselor interioare. La sfârsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si datorita îmbogatirii vocabularului, încep sa înteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa siguranta procese psihice complexe.

Dezvoltarea cognitiva in adolescenta propriu-zisa 14, 15 - 18, 20 ani

Transformarile cognitive in adolescenta variaza de la un tanar la altul, dar si intre fete si baieti - fiecare isi formeaza propria viziune asupra lumii. Flexibilitatea gandirii aduce schimbari in constiinta sinelui, aptitudinile scolare si intelectuale, precum si in relatiile cu ceilalti. Adolescentii incep sa filosofeze si sa se gandeasca la viata in general; incep sa isi faca planuri pentru viitor. Continua sa fie influentati de grupul de prieteni, insa puterea presiunii anturajului scade. Emotiile puternice pot interveni in capacitatea tanarului de a gandi logic. Pentru perioada adolescentei propriu-zise este caracteristic tipul de memorie de lunga durata. Intre 16 si 18 ani inteligenta atinge nivelul maxim de operativitate. 

Dezvoltarea cognitiva in adolescenta prelungita 18, 20 - 25 ani

La aceasta varsta tinerii incep sa isi mute sfera de interes dinspre sine spre ceilalti - apare preocuparea pentru conceptele globale precum justitia, istoria si politica, tinerii se implica in dezbateri pe teme legate de etica sau diverse interese personale si capata puncte de vedere idealiste, cresteinteresul pentru traditiile socioculturale si cele din cadrul familiei. Pentru perioada adolescentei prelungite sunt caracteristice tipurile de memorie de lunga durata si de scurta durata. Motivatia tanarului in aceasta perioada este necesitatea de autorealizare. Multi tineri incep sa isi asume roluri si responsabilitati specifice adultilor, actionand independent, asumandu-si raspunderea pentru propriile decizii si sustinandu-se financiar.

2. Palierul psiho - social

Adolescenta este o etapa de dezvoltare psihosociala mai putin tulbure decat cea anterioara, tanarul orientandu-se pe de o parte spre problemele lumii sociale exterioare, iar de cealalta parte realizeaza o incursiune in propriul psihic, pentru a-si forma o imagine a sinelui. In perioada adolescentei propriu-zise tinerii sunt tot mai putin influentati de catre grupul de prieteni si, dat fiind faptul ca transformarile fizice si sexuale sunt in mare parte incheiate, tanarul se simte mai confortabil in propriul corp. Din punct de vedere psihosocial, adolescentii se confrunta cu mai multe provocari esentiale: dezvoltarea constiintei sinelui, stabilirea autonomiei, acceptarea intimitatii si a propriei sexualitati si integrarea treptata in valorile vietii. 

Activitatea sexuala variaza la adolescentii de 14, 15 - 18, 20 ani, insa cu totii sunt interesati de intalniri si socializari cu tinerii de sex opus. Aceasta atitudine, impreuna cu necesitatea crescuta de afirmare a independentei, poate duce la conflicte cu parintii. Succesul rezolvarii acestor conflicte depinde de istoricul relatiilor dintre parinte si copil, precum

si de dispozitia parintilor de a avea o comunicare deschiza cu tinerii. Imaginea fizica are un rol foarte important in perioada adolescentei propriu-zise, atat in formarea unei imagini pozitive despre sine, cat si in stabilirea unor relatii sociale de succes. Din acest punct de vedere, riscul adolescentei este izolarea sociala produsa de o imagine considerata neatragatoare - acnee, obezitate. 

Dupa varsta de 18 - 20 de ani, in perioada adolescentei prelungite, tinerii se orienteaza spre lumea inconjuratoare si persoanele din jur, iar relatiile de prietenie in grup se transforma in relatii individuale. Adolescentul devine capabil sa dezvolte prietenii bazate pe loialitate si apropiere, fata de relatiile de prietenie din copilarie, bazate pe incredere si sprijin reciproc. Relatiile intime sunt mai putin superficiale si devin un aspect definitoriu pentru identitatea tanarului adolescent. O parte din adolescenti incepe sa se adapteze provocarilor vietii universitare, iar cealalta parte dintre tineri o ia pe drumul vietii adulte, incercand sa-si stabileasca autonomia si independenta financiara. 

Stabilirea identitatii sinelui in adolescenta - dezvoltarea psihosociala dupa EriksonPotrivit lui Erik Homburger Erikson, dezvoltarea psihosociala a fiintei umane rezulta din rezolvarea crizei produse de conflictul dintre procesul treptat de maturizare si de construire a unei identitati de sine pe de o parte si provocarile culturale si reactia la acestea de cealalta parte. Dezvoltarea psihosociala conform lui Erikson cuprinde mai multe etape, iar adolescenta (14 - 20 ani) se incadreaza in etapa a cincea: criza IDENTITATE versus CONFUZIE DE ROL. 

In perioada adolescentei tanarul are rolul de a-si stabili o identitate a sinelui si de a se integra cu succes in societate. Confuzia de rol reprezinta perspectiva negativa, in care adolescentul nu reuseste sa isi dea seama cine este cu adevarat sau adopta roluri negative (de ex. delincventa) . Pentru a rezolva cu succes aceasta criza de identitate, tanarul incearca sa integreze opiniile persoanelor importante din viata sa in propria imagine despre lume, pana in momentul in care obtine ofilosofie de viata unificata. Unii tineri isi stabilesc o identitate de sine adoptand valorile morale si indeplinind asteptarile parintilor, iar alti adolescenti isi asuma o identitate negativa, opunandu-se parintilor si societatii, in acelasi timp afiliindu-se la un grup de tineri de aceeasi varsta - tocilari, pitipoance, etc. Exista si tineri care raman izolati, nu reusesc sa se identifice cu niciun model si nu se incadreaza nicaieri in societate. Acestia din urma ajung adulti caracterizati de instabilitate - schimba frecvent locul de munca si partenerul, nu au obiective clar stabilite in viata. 

• Conceptul identitatii sinelui reprezinta un set organizat de obiective, aptitudini, valori si atitudini pe care tanarul il considera ca fiindu-i caracteristic si ca il defineste ca persoana. Gandirea matura ii permite adolescentului sa "adauge" sinelui noi trasaturi, pozitive sau negative, pe masura ce trece prinexperiente diverse de viata: invatarea unei deprinderi, legarea unor prietenii apropiate, succesul scolar etc. Aceste experiente sociale il vor ajuta sa aiba o imagine buna despre sine si sa adopte un comportament adult. 

• Afirmarea de sine este o a alta chestiune "arzatoare" in perioada adolescentei - tinerii simt nevoia imperioasa de a le fi recunoscute meritele si calitatile de adulti, in special de catre parinti. Desconsiderarea este o experienta dureroasa pentru un adolescent. Pentru a obtine afirmarea de sine tanarul incearca sa se evidentieze prin imaginea exterioara, limbaj, comportament, etc. 

• Explorarea identitatii sexuale in adolescenta are loc in cadrul "prezumtiei de heterosexualitate"caracteristice majoritatii spatiilor culturale. Stabilirea unei identitati sexuale depinde de educatia sexuala primita si expunerea la sexualitate. La fel ca in cadrul procesului stabilirii unei identitati de sine, stabilirea identitatii sexuale poate include confuzii de rol - tinerii cu alte orientari sexuale trec mai intai prin incercarea de a se identifica cu modelul de sexualitate acceptat de societate in general, si anume cel heterosexual. Unii adolescenti au taria de a confrunta societatea si de multe ori familia pentru a-si accepta propria identitate sexuala, in vreme ce altii continua sa se conformeze tendintelor sociale care blameaza homosexualitatea, fapt ce duce la izolare sociala, culpabilizare, abuz de substante narcotice sau chiar suicid. 

• Stabilirea autonomiei inseamna obtinerea independentei, insa nu prin izolarea de familie si prieteni, ciindependenta in cadrul relatiilor sociale. Tinerii autonomi au capacitatea de a lua propriile decizii, traiesc dupa propriile norme si sunt mai putin dependenti emotional de parinti. 

• Un alt obiectiv al dezvoltarii psihosociale in adolescenta este stabilirea unor raporturi de prietenie intime, apropiate, bazate pe incredere, onestitate si comunicare. Urmand modelul acestor relatii de prietenie, tinerii invata sa aiba legaturi romantice sanatoase cu un eventual partener de viata. 

• Relatia tanarului cu familia se afla in schimbare in perioada adolescentei. La inceput, nevoia de independenta ii face pe tineri sa se indeparteze de familie si sa devina foarte atasati de prieteni. Aceasta atitudine duce de multe ori la conflicte intre parinti si copii, precum si la un comportament provocator si sfidator al adolescentului. Parintii si familia insa trebuie sa ramana in continuare un sprijin emotional si un refugiu pentru copil. Mai tarziu, adolescentul se maturizeza si relatiile cu familia redevin stranse si, de data aceasta, capata o trasatura de maturitate.

Relatiile între parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social; ele au la baza statuarea comunicarii în care se realizeaza un model, un patern de conduita. În cadrul acestor relatii, parintii încearca sa socializeze copiii, contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de interrelationare din copilarie; ambele parti ale ecuatiei au nevoie de deprinderi, abilitati sociale pentru facilitarea intercomunicarii.

Daca în timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul în stabilirea relatiilor în familie, extinse apoi la grupul de joaca, în timpul adolescentei parintii nu mai reusesc sa supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilarie,  procurarea de jucarii,

alimentatia, curatenia, conversatia reprezinta apanajul exclusiv al adultului. În adolescenta, tinerii aspirând la un alt statut decât cel de ,,copil", se împotrivesc dorintei parintilor de a nu întârzia, de a avea grija deosebita pentru studiu, de a nu intra în relatii cu persoane rau intentionate, periculoase, de a nu-si crea si adopta modele ,,facile".

De regula, adolescentii se confrunta cu probleme de genul:

● Teama de a-si asuma responsabilitatea: o relatie de prietenie presupune o responsabilitate fata de celalalt partener care, printre altele, trebuie ajutat atunci când are nevoie.

● Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt deosebit de atente sa observe comportamente de manipulare chiar acolo unde nu este cazul.

● Teama de a nu-l deranja pe celalalt: datorita acesteia relatia între cei doi se depreciaza întrucât se instaleaza un zid care nu le mai permite sa-si împartaseasca sentimentele.

Concluzii:

Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si discutii contradictorii. Unii o considera  ,,vârsta ingrata", altii, dimpotriva, ,,vârsta de aur"; pentru unii ea este ,,vârsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiei", în timp ce pentru altii este ,,vârsta marilor elanuri"; este ,,vârsta contestatiei, marginalitatii si subculturii", dar si ,,vârsta integrarii sociale"; este ,,vârsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca artificiu" - decreteaza unii. Altii riposteaza ca este ,,vârsta participarii la progresul social"; cei mai multi o considera ca fiind în totalitate o ,,problema moral-psihologica", dar sunt si unii care cred ca este aproape în exclusivitate o ,,problema sociala".

Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta deriva dincomplexitatea în sine a acestei etape din viata omului, cu o dinamica exceptionala în timp, cu multideterminari si multiconditionari, dar si din pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vietii. Locul lui în sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si precizat decât cel al puberului. Totusi adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului între copilarie si maturitate, fiind însa întors mai mult cu fata spre adult.