Study of Pedagogical Approaches for Early Education SUMMARY · umane se formează în secvențe predictibile în cadrul perioadelor sensibile, în care dezvoltarea circuitelor neurale

Study of Pedagogical Approaches for Early Education

SUMMARY

TRANSLATED IN:

Deutsch

Español

Italiano

Polski

Română

Türk

- 2014-

This deliverable was constructed by the project partners of NETQ6 – Early Years Learning Network.

Workpackage Leader: University of Bucharest

STUDY OF PEDAGOGICAL APPROACHES FOR EARLY EDUCATION

Translated summary

As one result of our project work the NETQ6 partnership presents the Study of Pedagogical Approaches for Early Education. You will find the full English version at our project website www.net6.eu. In order to provide an overview of the study we offer you hereby a summary in various language versions.

Als ein Produkt unserer Projektarbeit präsentiert die NETQ6 Partnerschaft die

Studie zu pädagogischen Ansätzen in der frühen Bildung. Sie finden die Englische Vollversion auf unserer Projektwebseite www.netq6.eu. Um Ihnen einen Einblick in die Studie zu ermöglichen, bieten wir Ihnen eine Zusammenfassung in verschiedenen Sprachvarianten an.

El consorcio NETQ6 presenta el estudio de diversos enfoques pedagógicos para la Educación Infantil como uno de los productos de nuestro trabajo. Podéis encontrar una versión completa en inglés en nuestro portal www.net6.eu. Para proporcionar una visión de conjunto os ofrecemos este resumen en distintas idiomas.

Il Network Europeo Comenius "NetQ6" ha il piacere di presentarvi, come uno dei risultati del progetto, lo studio europeo sugli approcci pedagogici nella prima educazione. La versione completa in lingua Inglese sarà disponibile sul sito del progetto www.net6.eu. Per darvi una breve illustrazione del valore della ricerca sviluppata vi rendiamo qui disponibile un sommario in diverse lingue europee.

Jako jeden z rezultatów partnerstwo projektu NetQ6 prezentuje opracowanie Nowe Kierunki w Edukacji Wczesnoszkolnej. Pełną angielską wersję znajdziesz na stronie projektu www.net6.eu. Skróconą wersję badania prezentujemy we wszystkich językach narodowych partnerów projektu

Ca un rezultat al activității în cadrul proiectului, consorțiul NETQ6 a creat studiul “Noi abordări pedagogice pentru educația timpurie”. Puteți accesa varianta completă a acestui studiu, în limba Engleză, pe site-ul nostru www.net6.eu. Pentru a oferi o imagine de ansamblu, în cele ce urmează, studiul este prezentat în sumar, în diferite limbi europene.

NETQ6 ortaklığı kapsamında yürütülen projenin sonuçlarından biri Erken Çocukluk Eğitiminde Pedagojik Yaklaşımlar" adlı çalışmayı sunmaktır. Çalışmanın İngilizce tam metnine projemizin web sitesinden ulaşabilirsiniz: www.net6.eu. Çalışmayla ilgili genel bir izlenim edinmeniz için size çeşitli dillerde bir özet sunuyoruz.

http://www.net6.eu/

http://www.netq6.eu/

http://www.net6.eu/

http://www.net6.eu/

http://www.net6.eu/

http://www.net6.eu/

http://www.net6.eu/

5

I. CERCETĂRI CURENTE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI TIMPURII ȘI PREȘCOLARE ...................... 6 1.1. Copilăria.............................................................................................................................. 7 1.2. Educatia și ingrijirea în familie ........................................................................................... 8

II. MODELE EXPLICATIVE ALE DEZVOLTĂRII COPIILOR ........................................................ 9 2.1. Modelul ecologic ................................................................................................................ 9 2.2. Modelul situatiilor de risc ................................................................................................... 10

III. CONCEPTE TIC ............................................................................................................. 13 3.1. Provocări și oportunități în implementarea TIC în educația timpurie ............................... 15 3.2. Game Based Learning ca metodă inovativă în învățare .....................................................16

IV. RISCURI ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR ............................................................................18 4.1. Copii în situații de risc în grădiniță – linii de acțiune .......................................................... 19

V. REZULTATE .................................................................................................................. 205.1. Decalogul inovatiei .............................................................................................................23 5.2. Domenii de dezvolvare .......................................................................................................27 5.3. Politici educaționale axate pe promovarea inovatiei în educație ...................................... 27

CONCLUZII SI RECOMANDARI ........................................................................................... 28

6

NOI ABORDĂRI PEDAGOGICE PENTRU

EDUCAȚIA TIMPURIE

Noi abordari pedagogice pentru educatia timpurie

7

I. CERCETĂRI CURENTE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI TIMPURII ȘI PREȘCOLARE

1.1. Copilăria

Există mai multe studii în acest domeniu, în care copilaria este considerată ca fiind o perioadă unică în viața unui individ dar și influența importantă a acestei perioade în dezvoltarea armonioasă.

Studiile știintifice subliniază importanța dezvoltării armonioase și demonstrează că existența unor programe de integrare în timpul copilăriei oferă tot felul de oportunități în creionarea dezvoltării personalității copiilor, evitând problemele în dezvoltare. Aspectele legate de psihologie, nutriție, sănătate, cele sociale și educaționale sunt importante în viața copiilor, deoarece ei se nasc având premizele unei dezvoltări normale, dar dacă acestea nu sunt susținute vor dispărea în loc sa înflorească. Conform studiilor, inteligența se formează într-un proces ce se realizează până la vârsta de 7 ani a copilului. Primul an de viață este cel mai important din punctul de vedere al sistemului de îngrijire, nutriție și dezvoltare fizică. Orice ezitare în această perioadă conduce la riscuri în dezvoltarea congnitivă și mai tarziu la retard. În timpul primilor doi ani de viață, cele mai multe celule ale creierului se formează împreună cu legăturile neuronale în structura creierului.

Perioada de la naștere până la doi ani și jumătate sau trei este crucială în dezvoltarea creierului, orice disfuncționalitate afectând acest proces. Succesul de mai târziu în școală și educația copilului precum și gradul participării acestuia în societate ca și adult, depind într-o mare masură de fundația construită și consolidată în primii ani de viață.

1.2. Educatia și ingrijirea în familie

Rolul părinților în dezvoltarea copiilor

Strategiile personale ale copiilor sunt influențate de cele ale propriilor părinți. Există patru mari idei în acest sens (Heckman, J, J, Skill Formation and the Economics of Investing în Disadvantaged Children, Science, Vol.312, no.5782, p.1900-1992, 30June, 2006 cited în UNICEF, 2008, p.7):

5. Structura creierului și însușirea abilităților sunt influențate de interacția dintre aspectele moștenite genetic și experiența individuală.

6. Gestionarea competențelor de bază (individuale și sociale), începe în copilărie și sunt esențiale pentru dezvoltarea viitoare prin dezvoltarea modelelor neuronale, care va duce la o abilitate ce constă în capacitatea de a urmări dezvoltarea


8

arhitecturii creierului. Competențele de bază (individuală și socială) sunt influențate de interacțiunea dintre aspectele genetice și experiența individuală.

7. Competentele cognitive, lingvistice, sociale și emoționale sunt conectate.

8. Chiar dacă adaptarea este continuă de-a lungul întregii vieți, abilitățile umane se formează în secvențe predictibile în cadrul perioadelor sensibile, în care dezvoltarea circuitelor neurale și comportamentele pe care le mediaza sunt mai plastice și mai adecvate, receptive la influențele mediului apropiat.

În centrul cercetărilor recente asupra dezvoltării creierului uman sunt identificate ca fundamentale elemente care tin de influența comportamentelor directe ale părinților în primii ani de viață. Felul în care cei mai multi părinți reacționează, răspund copiilor mici, limbajul sugarului, valoarea zâmbetului și altor semne, repetarea sunetelor, cuvintelor, gesturilor, nu sunt simplu de analizat și descifrat. Ceea ce devine tot mai evident și este demonstrat în ultima vreme prin cercetari sistematice, este că dragostea și consolidarea relației directe cu copilul mic, alături de asigurarea unei hrane-nutriții adecvate, constituie începutul esențial al dezvoltarii copilului în plan emoțional, fizic și cognitiv.

Decenii de cercetare ne demonstrează ca interacțiunile reciproc răsplătite sunt achiziții esențiale pentru dezvoltarea sănătății circuitelor nervoase și creșterea deprinderilor complexe (Belsky, J., Developmental Risk Associated with Early Child Care, Emanuel Miller Lecture, Journal of Child Psychology and Allied and Psychatriy Disciplines, vol 42, no.1, 2001, p.845-859). Alte studii se referă la identificarea perioadelor sensibile în dezvoltarea secvențială a creierului uman. Fiecare astfel de perioadă este asociată cu arii specifice ale circuitelor neurologice și cu abilități specific umane. Fiecare construcție a circuitelor și deprinderilor se fundamentează pe perioada anterioară. Acest proces stabilește toate elementele de dezvoltare cognitivă și emoțională viitoare și depinde profund de tipul și calitatea interacțiunilor cu primele persoane care îngrijesc copilul la începutul vieții. Cercetările demonstrează că îngrijirea și educația copilului mic nu se pot separa ca procese. Interacțiunea strânsă de tip emoțional dintre părinte și copil devine un factor esențial în dezvoltarea intelectuală și în cea emoțională. Dacă sunt neglijate nevoile emoționale ale copilului mic, oricâte eforturi de tip educațional se fac pentru dezvoltarea cognitivă a abilităților copilului, acestea pot ramâne nedeterminante. Iată de ce numeroase studii afirmă faptul ca afecțiunea față de copil, exprimată în îngrijirea lui, nu în instruirea lui, constituie punctul de plecare în dezvoltarea sa optimală. Alte studii atrag atenția asupra faptului ca nivelul stresului în primele luni de viață indică un factor de risc.

Analiza interacției și comunicării între părinți și copii evidențiază valoarea fundamentală a tipului de relaționare și comunicare dintre copilul mic și părinții săi, dezvoltând concepte ca atașamentul, reziliența și empatia.

Relatiile de atașament din copilaria timpurie sunt de o importanță crucială în dezvoltarea copiilor. Azi când dezvoltarea timpurie a copilului este un indicator activ pe agenda politicilor educaționale devine crucial să se aducă știința alături de


9

dezvoltarea unor practici cât mai adecvate de relaționare cu copiii mici. Atașamentul este un tip de dependență-relație pe care o stabilesc copiii cu părinții și acele persoane care îi îngrijesc la vîrstele mici. Aceste relații sunt cruciale pentru dezvoltarea emoțională și socială a copiilor. În ultimii ani, cercetările întreprinse au adus numeroase argumente teoretice care să definescă atașamentul și să stabileacă o bază de date solidă care sa evidențieze nevoia de politici sociale în favoarea vârstelor mici ale copiilor.

O mamă bună este aceea care oferă suficient copilului încât acesta să dezvolte un atașament securizant. Atașamentul copilului față de alte persoane care îl îngrijesc poate compensa în unele condiții atasamentul nesecurizat față de părinți sau chiar lipsa acestuia. Așa se și întamplă adesea cu copii abandonați, institutionalizați sau adoptați. Atașament sigur se dezvoltă atunci când individul are încredere în disponibilitatea părinților.

Atașamentul angoasat ambivalent se dezvoltă atunci când individul nu este sigur pe protecția și disponibilitatea părinților de a-l ajuta dacă va avea nevoie. Copilul se „agață” și cere atenție tot timpul. Are dificultăți în a explora lumea externă și se arata angoasat. Aceasta se datorează faptului ca uneori părintele este disponibil uneori nu. Cel mai adesea părintele se folosește de amenințarea cu separația sau abandonul în scop „didactic”.

Atașamentul evitant presupune o lipsă de încredere în faptul că atunci când va cere îngrijiră va și găsi ba din contră, crede ca va fi respins. Se intamplă adesea ca aceste persoane odată ajunse mature vor avea un fals Eu, și nu se vor bucura de dragoste și sprijin din partea celorlalți. În primul rând pentru că nu vor căuta aceste lucruri. Rejecțile repetate sau instituționalizarea din copilărie îl pot transforma într-o persoană izolată, ostilă sau chiar antisocială.

II. MODELE EXPLICATIVE ALE DEZVOLTĂRII COPIILOR

Exista doua modele explicative generale în dezvoltarea copiilor ilustrand prin doua viziuni diferite rolul factorilor cheie în dezvoltarea educației timpurii și educației prescolare:

Modelul ecologic Modelul situatiilor de risc

2.1. Modelul ecologic

Prezintă individul ca pe un rezultat al unui sistem complex de interacțiuni. În acest sistem de interacții identificăm:


10

Familia Instituțiile de sprijin sau subsitut a familiei Partneriatul cu comunitatea ce oferă: comunicare, schimb de

experiențe relaționale și spații de recreere pentru familie.

Autorul acestui model, Urie Bronfenbrenner prezintă individul ca pe un rezultat al sistemului de interacțiuni. El introduce ideeea de familie ca sistem și de asemenea interacțiile care pot explica riscurile în dezvoltarea copiilor.

Potrivit acestui model mediul în care o persoană se dezvoltă este o realitate mult mai complexă decat ceea ce se stabilise prin cercetările de până acum.

Mediul ecologic este o serie ordonată de structuri concentrice incluse una în alta. El se constituie la Brofenbrenner dintr-un set de patru sisteme concentrice. Brofenbrenner numește aceste structuri: microsistem, mezosistem, ezosistem şi macrosistem.

a) Microsistemul este un ansamblu de activități, de roluri și de relații impersonale, pe care individul, în dezvoltare, le desfașoară într-un context determinat (familie, școală, etc.).

b) Mezositemul cuprinde interrelațiile dintre două sau mai multe situații ambientale, pe care individul în formare le dezvoltă în mod activ. Astfel, un copil dezvoltă relațiile dintre casa, scoala şi grupul său de prieteni, iar un adult cele dintre familie, muncă și viața socială.

c) Ezosistemul este constituit din una sau mai multe situații ambientale la care individul în dezvoltare NU este participant activ, dar în care se derulează evenimente ce determină sau ce sunt determinnate pentru situația ambientală în care se afla individul (teritoriul de tip urban sau rural)

d) Macrosistemul este format din congruenţele de formă şi conținut ale sistememelor de nivel inferior (micro, mezo, ezosistem) care pot atrage nivelul de subcultură şi de cultură considerate ca fiind un tot, precum şi acela al credințelor și ideologiilor, care derivă din astfel de congruențe (apartenența la o biserică, la un partid, etc.).

2.2. Modelul situatiilor de risc

Acest model de dezvoltare a fost creat de J. Evans care stabilește principii generale de constituire a programelor educaționale:

A. Principii sociale acceptate (determinate de politicile educaționale internaționale)

B. Principii ce determină dezvoltarea și învățarea în primii ani de viață (determinate de studii știintifice și cercetări)

C. Principii operaționale generale (determinate de toate tipurile de programe educaționale


11

A. Principiile sociale: urmărirea accesului familiilor vulnerabile care au copii cu întârzieri de dezvoltare sau dezavantajate din punct de vedere economic. În cazul în care resursele educaționale sunt limitate, copii în situații de risc trebuie să fie incluși cu prioritate în programele educaționale. În privința acestor aspecte, în crearea programelor educaționale trebuie să se respecte următoarele declarații:

Convenția privind Drepturile copilului, 1989; Conferința Mondială de Declarația de la Jomtien, 1990, referindu-se la

"Educație pentru toți"; Declarația de la Salamanca 1994 referindu-se la o școală incluzivă, la

acces, participare la o educație pentru toți, etc Convenția ONU pentru persoane cu handicap, 2006.

Exemple de principii sociale:

Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare și prevenirea situaţiilor de risc.

Perspectiva de abordare a copilului - copiii necesită prin imaturitatea lor fizică și mentală îngrijire și atenție din partea intregii societăți.

Respectarea copilului indiferent de problemele de învățare şi dezvoltare pe care le are.

Copiiii care trăiesc în situații dificile sunt lipsiți de ocaziile necesare dezvoltării și invățării și de aceea necesită considerații speciale.

Asigurarea unei educații pentru toți copiii, nediscriminativ. Toți copiii fără deosebire de gen, rasă, limbă, religie sau alte criterii care îi deosebesc, trebuie să aibă condiții să-şi dezvolte plenar potențialul.

Implicarea familiei și comunității în decizia şi acțiunea educativă - Familiile, părinții în special, au responsabilitatea primară a creșterii și dezvoltării copiilor lor.

Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central. Comunitățile, de la cele restrânse până la cele largi reprezentate de guverne, trebuie sa stabilească o politică a mediului educațional care să asigure realizarea responsabilității sociale pentru creșterea şi educarea tinerei generații.

Acces neîngrădit la educaţie de la cele mai mici vârste; Participare la educație şi viața socială prin dezvoltarea competenţelor,

asigurarea drepturilor şi îndeplinirea responsabilităţilor sociale; Calitatea intervenţiilor educaționale.

B. Principii de bază în dezvoltarea şi învățarea copilului Dezvoltarea este holistica; consta în dimensiuni inter-dependente. Dezvoltarea începe prenatal și învățarea începe la naștere. Dezvoltarea este multi-determinată, şi variază ca o funcție a statutului

nutrițional și biomedical al copilului, mostenirea genetică, şi contextul social și cultural. Dezvoltarea este cumulativă prin natură, şi nu neaparat progresivă Copiii sunt participanți activi la propria lor dezvoltare și învățare Dezvoltarea şi învățarea apar ca rezultat al interacțiunii copilului cu

oamenii și obiectele din mediul lui


12

C. Principii operaționale pentru elaborarea programelor educaționale de educație timpurie

Se va porni de la ceea ce există, se va cunoaște clar realitatea educațională a vârstelor mici și pe aceasta se va construi;

Baza teoretică trebuie sa fie solid argumentată şi să facă parte dintr-o strategie comprehensivă, multifactorială;

Orice program trebuie să fie flexibil; Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri în întreaga dezvoltare a

acestuia; Orice program trebuie să fie sustenabil Comunitatea se implică activ în dezvoltarea programelor educație

timpurie; Programele de educație timpurie trebuie să se ancoreze în înțelegerea

mediului larg social ca o coordonată importantă; Programele de educație timpurie trebuie se promoveze echitatea de

acces / egalitatea de șanse; Programele de educație timpurie trebuie sa reflecte diversitatea; Trebuie să se folosească de o varietate de strategii; Orice program de educație timpurie trebuie să asigure creșterea calității

educației; Programele de educație timpurie trebuie sa fie rentabile relativ la

costurile efective; Programele de educație timpurie trebuie să obțină beneficii

susținute.

Principiile metodologice/operaționale propuse în grădinită în perspectiva educației timpurii:

Reconsiderarea copilului ca fiinta unică; Reamenajarea spatiului educațional prin arii de stimulare; Revalorizarea jocului; Parteneriatul educativ.

Exemple din practică:

Dezvoltarea este secvențiala. Un domeniu de dezvoltare influențează pe celelalte. Copiii au ritmuri diferite de dezvoltare. Dezvoltarea se desfașoară de la simplu spre complex. Dezvoltarea individuală depinde atât de caracteristicile innascute cât

și de mediu.


13

III. CONCEPTE TIC

TIC include tehnologiile care oferă acces la informații prin intermediul telecomunicațiilor. Este similar cu tehnologia informației (TI ), dar se concentrează în principal pe tehnologii de comunicare . Acestea includ: internet, rețele fără fir, telefoane mobile, și alte medii de comunicare.

Este evident că evoluția extraordinară a tehnologiei va influența procesul educațional și se va reflecta în viața de zi cu zi. Educația timpurie și învățământul preșcolar nu pot fi exceptate de la influența tehnologiei . În educația timpurie și preșcolară, influența se resimte nu numai prin instrumentele întâlnite în mod normal, la un număr foarte mare de utilizatori: calculatoare, acces internet, o serie de dispozitive mobile cum ar fi:laptop, smartphone, iPad, Notepad, eBook, etc, sau prin software-ul educațional, dar, și prin alte instrumente care contribuie la dezvoltarea medicinei pentru îmbunătățirea calității vieții și bunăstarea copiilor . Numărul și diversitatea dispozitivelor tehnologice sunt în creștere în fiecare an, așa cum se arată în tabelul de mai jos 1:

Raportul publicat în noiembrie 2012 arată că două treimi din elevii de liceu

dețin un telefon mobil cu acces la internet, în timp ce unul din cinci copii din grădiniță au acces la aceleași tehnologii. Este o realitate faptul ca în general copiii au deja acces la diferite dispozitive, de aceea, este de preferat să se ghideze / direcționeze copiii în utilizarea calculatorului în scopuri educaționale, pentru a compensa atracția remarcabilă a jocului .

Tehnologia este prezentă în viața copiilor încă de la naștere, dar modul în care aceștia beneficiază de tehnologie diferă, putâdu-se stabili diferențe între grupele de vârstă (0-3 și 3-6 ani). Un alt aspect care trebuie menționat este că, dacă în urmă cu câțiva ani, se putea vorbi despre utilizarea tehnologiei de către alte persoane (părinți, educatori) în beneficiul copiilor mici, astăzi putem spune că cei mai mulți dintre copiii

1 T.H.E. Journal, Mobile Device Management and Bring Your Own Device in Education Environments, November 2012


14

de 3 ani sunt capabili să utilizeze tehnologia, nefiind însă în măsură să diferențieze beneficiile de efectele nocive ale tehnologiei.

Utilizarea tehnologiei în grupa de vârsta 0-3 ani:

Calculatoarele sunt principalele instrumente utilizate atât de către educatori, părinți și copii.

Diversitatea ofertei de software educațional, jocuri este încă mare pentru această grupă de vârstă.

Resursele multimedia, jucăriile electronice, constituie un stimul pentru copii mici, pentru fiecare domeniu de dezvoltare.

Tehnologia este, de asemenea, folosită în scopuri medicale contribuind într-o măsură semnificativă în evaluarea medicală a copiilor, pentru acțiuni de îmbunătățire, recuperare, dezvoltare.

Utilizarea tehnologiei în grupa de vârstă 3-6 ani:

Învățarea prin intermediul jocurilor; Sprijinirea învățării pentru domenii specifice de dezvoltare; Pictură, grafică, muzică, povești; Activitățile de învățare:

Transmiterea cunostințelor; Evaluare; Consolidarea învățării;

Dezvoltarea competențelor (inclusiv alfabetizare TIC); Dezvoltarea capacităţilor cognitive.

În intervalul de la 3 la 6 ani se pare că prin utilizarea computerelor și a altor tehnologii, copiii își dezvoltă un nou stil cognitiv cu aceeași importanță ca în cazul contactului cu mediul natural, contribuind la dezvoltarea creativității, a cunoștințelor tehnice vizuale, introducerea un sentiment de concurență, provocare, și incurajarea autoînvatarii.

Beneficiile tehnologiei se găsesc în cele șase concepte cheie din educația timpurie. Acestea sunt direcționate către copii, dar sunt și pentru părinți și educatori, care pot folosi tehnologia existentă pentru îngrijirea copilului, pentru studii de nutriție, în dezvoltarea acestuia, în învățare și în organizarea mediului.

Părinții beneficiază de tehnologie prin:

Un acces facil la informații foarte importante pentru cei care sunt părinți pentru prima dată și pentru părinții care caută informații . În societatea de astăzi, informațiile devin mai accesibile, iar acest lucru crește încrederea în sine (părinții sunt capabili să ia decizii fiind bine informați, au posibilitatea de a adresa diferite întrebări confidențiale, fără a utiliza identitati reale);


15

Siguranța copiilor: mai multe instituții oferă camere de supraveghere în spatiul în care copii isi desfasoara activitatea iar părinții pot fi conectati în timp real, cu copiii lor;

Sporirea comunicarii: comunicarea este facilitată de instrumentele informatice, oferind sunet și imagine în același timp;

Socializare și constituirea asociațiilor, forumurilor foarte utile pentru suport online, mai ales în cazul grupurilor dezavantajate.

3.1. Provocări și oportunități în implementarea TIC în educația timpurie

In educație și îngrijire (0-3 ani)

Oportunitati Provocari

− Infrastructura este deja asigurată în

multe instituții;

− Existența unor centre specializate,

organizate în școli folosite de profesor

pentru a se informa pentru a folosi resursele

tehnice;

− Existența unor centre specializate

pentru părinți;

− Utilizarea unei largi categorii de

instrumente în stimularea copiilor;

− Copiii răspund rapid la stimuli;

− Copiii învață rapid cum să folosească

tehnologia modernă;

− Oferta resurselor existente

(software educațional, filme, desene

animate, jocuri educative) este mare

− Costurile resurselor educaționale și

costuri de întreținere;

− Nevoie de instruire pentru personalul

didactic;

− Copiii nu pot aprecia timpul petrecut

cu ajutorul tehnologiei;

− Amenințările la adresa sănătății

copiilor, în cazul de utilizarea excesivă a

tehnologiei;

− Diferențele culturale și sociale pot

determina reticență în utilizarea tehnologiei

atât de către părinți și copii.

In educația preșcolară (3-6 ani)

Opportunities Challenges

− Infrastructura este deja asigurată în

instituții;

− Existența unor centre specializate,

− Costurile resurselor educaționale și

costuri de întreținere;

− Nevoia de instruire de specialitate


16

Opportunities Challenges

organizate în școli pentru profesori;

− Centre specializate pentru părinți;

− Organizarea de cursuri pentru a informa

copiii despre utilizarea judicioasă a

calculatoarelor;

− Organizarea spațiilor comune în care

copiii pot folosi calculatoarele fiind în

același timp în comunitate.

− Stimulează gândirea logică și imaginație /

creativitate;

− feedback-ul permanent;

− Dezvoltarea și consolidarea

competențelor știintifice de cercetare;

− Îmbunătățirea motivației pentru învățare;

− Creșterea eficienței;

− Stimulează abilități inovatoare de

învățare.

pentru cadrele didactice;

− Gestionarea timpului de familie din

punctul de vedere al părinților și copiilor;

− Riscul de izolare, copiii pot fi prinși în

noua lume și pot neglija interacțiunile față în

față;

− Modificarea relației de comunicare

cu educatorul;

− Riscul de a reacționa exclusiv la

"stimuli de calculator" fiind pasiv la elemente

de comunicare verbală, nonverbală și

paraverbală;

− O atitudine egocentristă

− Neadaptarea la viața socială reală;

− Pot dezvolta unele probleme de

sănătate, în special la ochi și coloana

vertebrală;

− Comportamente nepotrivite cauzate

de dorința de a deține instrumente diferite

TIC poate contribui la accesul universal la educație, echitatea în educație, la un proces de predare învățare de calitate contribuind în același timp la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și de management educațional mai eficient, guvernare și administrare. Calitatea cadrelor didactice și oferirea de posibilități în domeniul formării profesionale continue rămân esențiale pentru realizarea unei educații de calitate.

3.2. Game Based Learning ca metodă inovativă în învățare

Luând în considerare faptul că jocurile reprezintă un aspect principal în traiectoria de dezvoltare a copiilor, este timpul să-și reconsidere influența jocului în dezvoltare și învățare . Pornind de la jocurile tradiționale, așa cum sunt înțelese, de asemenea, jocuri digitale pot avea contribuția lor la educația și dezvoltarea copiilor. Când jocul este utilizat în educație, acesta capătă funcții psiho - pedagogice semnificative, asigurând o participare activă a copiilor în procesul de învățare .


17

Studiile în domeniul GBL arată o relaţie clară între jocurile digitale și învăţare. Sunt mai multe argumente în favoarea jocurilor digitale ca şi instrumente de învăţare. Se susţine din ce în ce mai mult faptul că, acestea pot spori motivaţia celui care învață datorită naturii acestora de angrenare. Într-adevăr, jocurile digitale pot asigura experiențe provocatoare care promovează satisfacţia intrinsecă a jucătorului, menţinându-i implicaţi și motivaţi.

Mai mult, jucătorii se distrează în timp ce joacă un joc deoarece trebuie să înveţe să-l joace. Într-adevăr, în jocuri, provocarea creşte pe măsură ce jocul înaintează. Acest fapt îi determină pe jucători să îşi îmbunătăţească aptitudinile și să înveţe noi strategii până la finalizare. O altă caracteristică a jocurilor digitale care se aliniază perfect cu cerinţele învăţării este acea că jocul asigură cicluri scurte de răspuns (feedback). Acest lucru permite jucătorilor să exploreze liber mediul jocului verificându-şi propriile ipoteze, învăţând prin încercare-şi-eroare, primind informaţii imediate pe care le pot folosi pentru a corecta presupunerile greşite într-un mediu fără risc. Această caracteristică este foarte bine aliniată cerinţelor educaționale, ţinând cont de faptul că cele mai multe metode educaționale cer educatorului să asigure celui care învață răspuns (feedback) la acţiunile acestuia. Cu toate acestea, în abordarea tradiţională unde instructorul trebuie să noteze studentul folosind mijloace convenţionale (de ex. manual) se produce un decalaj până când studenţii vor primi feedback. Jocurile digitale minimizează astfel de decalaje până la zero.

Deoarece jocurile digitale plasează jucătorul într-o lume în care explorarea este liberă fără a se cere intervenţia unui instructor, jocurile video sunt medii ideale de promovare a învăţării autentice prin “învăţare prin practică” (learning by doing), transformând studentul în liderul propriei experiențe de învăţare. În acest sens jocurile digitale pot oferi experiențe de învăţare semnificative simulând scenarii cu un grad mare de interactivitate pe care, în mod normal le-am găsi doar în lumea reală acolo unde întâlnesc probleme adevărate.

În consecinţă, jocurile digitale reprezintă un mediu propice de promovare a învăţării active și de îmbunătăţire a competenţelor de rezolvare a problemelor nu neapărat memorare. Pot creşte împlinirea personală şi pot conduce spre performanţe înalte, fapt demonstrat în grupuri ţintă concrete (şcoli).

Este adevărat că jocurile educative comerciale înseamnă costuri suplimentară (licență, limitare a infrastructurii - unele jocuri au cerințe tehnice ridicate), pe care cele mai multe instituții / educatori nu sunt în măsură să le susțină iar lipsa posibilităților de integrare a celor mai multe jocuri în curriculum-ul actual și lipsa unui cadru de evaluare poate descuraja această abordare inovativă.

Pentru a depăși aceste obstacole, educatorii pot deveni designeri de jocuri. Există multe resurse (editoare de joc) care nu necesită costuri de utilizare dar care pot ajuta cadrul didactic să dobândească cunoștințe de bază privind crearea de propriului lor joc, perfect adaptat la curricula și vârsta copiilor. În acest fel, un educator poate


18

utiliza propria creativitate în utilizarea resurselor existente și, de asemenea, la crearea de noi resurse. Activitatea unui educator creativ se va reflecta în creativitatea copiilor. Mai mult, aceste resurse pot fi folosite în diferite contexte, pot fi partajate cu alte educatori, cu beneficii multiple.

IV. RISCURI ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR

Conceptul de risc construiește în pedagogia timpurie o altă dimensiune a înțelegerii problematicii copiilor cu CES. Aceasta se referă la posibilitatea cunoașterii, prevenirii și sprijinirii la timp a unei dezvoltări care să dea copiilor o șansă la adaptare și integrare socială.

Privite în aceast sens, riscurile se referă la trei tipuri de probleme (Evans, J.1998):

1. Riscuri stabilite, determinate de zestrea cu care copii vin pe lume. Este vorba de diferitele dizabilități pe care copii le manifestă de la inceput . Aici se încadrează problemele copiilor cu deficiențe senzoriale (nevăzători sau cu auzul foarte slab, surzi), deficiențe organice neurologice, ca și deficiențe mentale severe.

2. Riscurile biologice. Se referă la copiii care au la naștere probleme fizice care pot fi remediate. De exemplu, acei copiii care se nasc cu o greutate foarte mică, sau prematurii și care necesită o creștere mult mai atentă și tratamente speciale pentru a se dezvolta.

3. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare. Acestea sunt riscurile survenite din cauza unui mediu de creștere, dezvoltare și educație care nu este suficient de suportiv pentru copil, în special la vârstele mici când influențele exterioare sunt esențiale pentru construcția personalității.

La acest nivel de probleme ne referim când vorbim de copiii care cresc în sărăcie, aparținând diferitelor grupuri marginalizate social (etnice, religioase,etc.), crescuți în condiții de violență, război sau abuz.

Toate cele trei grupuri de probleme, pot fi înțelese și sprijinite într-un program de educație timpurie. Nu numai prin servicii și structuri de sprijin speciale, ci mai ales printr-o abordare pedagogică care se valorizeze diferențele, să folosească mediul eficient și stimulativ și să se sprijine pe parteneriatul educațional.

Principala preocupare a progamului de educație timpurie trebuie sa fie creșterea calității vieții pentru copiii cu CES.

Majoritatea experiențelor educaționale în lume pledează pentru existența unor structuri și servicii speciale care sa identifice, să evalueze și să intervină adecvat.


19

Aceasta este valabilă pentru situațiile de risc clare, pentru riscul stabilit. Dar pentru riscurile determinate de un mediu nepotrivit?

Se evidențiază tot mai clar nevoia unei alte abordari, mai flexibile, care sa ofere și alte alternative față de educația specială, care sa perfecționeze tehnologiiile educaționale pentru a înțelege și sprijini dezvoltarea copiilor pentru a elimina riscurile și a rezolva problemele.

Programul de educație timpurie ar trebui să se sprijine pe maniera de intervenție și de percepție sociala. Toti copiii au dreptul la o dezvoltare plenară, independentă și la o viață care să fie cât mai aproape de ceea ce epoca lor denumeste "normală". Ceea ce este normal azi nu era normal în epoca Renașterii sau în timpul Revoluției franceze. Există o relativitate care trebuie să ne îndemne la un efort de reflecție. Chiar dacă unii copii sunt diferiți prin problemele lor fizice, mentale sau senzoriale, toți trăiesc în societate și depinde de noi ca și ei sa facă parte din acesta.

4.1. Copii în situații de risc în grădiniță – linii de acțiune

In acest domeniu, este necesar să se treacă de la politicile largi, la măsura pedagogică directă, de la concepte la acțiune.

Se evidențiază în acest sens nevoia unei conștientizări a rolului pe care poate să-l joace o strategie didactică adecvată în rezolvarea multor probleme de dezvoltare. Propunerea unui spatiu educativ organizat și amenajat în sensul urmăririi dezvoltării și stimulării este cea mai eficientă. Este eficient parteneriatul educațional și este necesară cunoașterea inițială a individualitățiii copiilor. Problema cea mai dificilă este legată de înregistrarea progreselor copiilor și de evaluarea nevoilor și evoluției lor.

Identificarea inițială a copiilor care prezintă riscuri în dezvoltare este delicată, dar nu de nedepășit. Ea se realizează prin evaluarea inițială cu atenție a copiilor și a naturii dificultăților pe care ei le pot avea. Cunoașterea copilului mic, a preșcolarului, a evidențiat o serie de posibilități de evaluare cu instrumente diferite, care sunt la îndemâna educatoarei și a părinților.

Câteva sfaturi și recomandări provenite din experienţa profesioniştilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi:

Trataţi copilul mereu ca un individ şi asiguraţi-vă că în primul rând este pentru voi un copil şi abia apoi, o persoană cu dizabilitate;

nu vă adresaţi niciodată celui care împinge căruciorul ci celui care îl ocupă, chiar dacă este un copil mic;

asiguraţi-vă ca este împreună cu ceilalţi copii și nu stă de loc izolat; asiguraţi-vă că ceilalţi copii nu sunt ironici și tratează pe colegul lor

cu respect;


20

preţuiţi, încurajaţi şi valorizaţi mereu copilul chiar dacă sunt rezultate foarte mici;

implicaţi copilul în toate activităţile care au loc, şi încurajaţi-l să exploreze împrejurimile;

prezentaţi progresele copilului către părinţi și alţi adulţi și persoane care vin în contact cu acesta și asiguraţi-vă că aceştia preţuiesc fiecare succes, chiar dacă este mic;

să aveţi aşteptări realistice cu privire la copil şi abilităţile lui, dezvoltaţi activităţi adecvate pentru abilităţile lui pentru a îi oferi şansa să obţină rezultate pozitive și progrese cât de mici;

daţi fiecărui copil ocazia, inclusiv celor cu dizabilităţi să poată decide și încurajaţi luarea deciziilor şi alegerea soluţiilor.

Fiecare adult care acţionează ca un profesionist în viața unui copil cu dizabilităţi poate deveni un exemplu de practici adecvate în formarea celorlalţi adulţi și profesionişti din viața copilului.

V. REZULTATE

Datele culese din Septembrie 2012 au permis crearea unei baze de date cu abordări noi și inovative din diferite regiuni aflate în studiu. Este vorba despre opt țări care acoperă diferite regiuni Europene (Germania, Italia, Irlanda de Nord, Polonia, România, Spania, Marea Britanie) și Turcia.


21

Fiecare partner a trimis câte două exemple reprezentative pentru aceste abordări, cu excepția Spaniei cu un total de șapte exemple ceea ce a determinat colectarea, în final a 21 de exemple de abordări inovative pentru educația timpurie. Exemplele acoperă ambele grupe de vârstă luate în conisderare în cadrul proiectului (de la 0 la 3 ani și de la 3 la 6 ani). Unele programe sunt create și aplicate cu succes în ambele grupe de vârstă sau chiar la vârste mai mari, fiind adaptate pentru a răspunde nevoilor diferite ce caracterizează fiecare copil. Sunt 6 exemple care sunt axate în special pe grupa de vârstă 0-3 ani, 4 exemple focusate pe intervalul de vârstă 3-6 ani și 10 exemple de abordări care sunt implementate în grupe de vârstă mult mai largi. În cazul copiilor aflati în situații de risc, aceste programe sunt proiectate să înceapă mai devreme și durează pe perioade mai mari de timp.

Preocuparea pentru copii în situații de risc este prezentă și se remarcă în cadrul consorțiului prin numărul mare al initiațivelor ce există deja, prin numărul de programe şi proiecte ce privesc acest domeniu. Unele exemple prezentate au în centrul tuturor acțiunilor copii cu diferite tipuri și nivele de dizabilități, deficiențe de dezvoltare. Evaluarea copiilor și diagnoza acestora este prezentă de asemenea ca şi toate măsurile de intervenţie timpurie, în care îngrijirea medicală este combinată cu planul individualizat de educație și sprijin pedagogic individualizat.

Alte exemple inovative nu sunt create special pentru copii în situații de risc dar aceștia pot fi integrați în orice moment având beneficiul strategiilor elaborate în cadrul acestor abordări. Mai mult, există cateva exemple de programe care sunt create pentru a promova relațiile sociale, a consolida relațiile interpersonale, respectul pentru diversitate între copii, empatie, sprijin pentru integrarea și incluziunea copiilor, suport pentru familii și prijin pentru învățarea între generații.

O sinteză a practicilor inovative trimise de parteneri este prezentată în tabelul de mai jos:

Țara Grup țintă Copii în situații de risc

Germania E1: de la 0 la 3 ani Da E2: de la 4 la 7 ani Da

Italia E1: 5 ani Fără specificații E2: de la 4 la 7 ani Copii cu deficit de atenție

Irlanda de Nord

E1: în programele SureStart pentru copii de 2 ani; În institutiile prescolare de la 3-5 ani; În școlile primare pentru copii de la 4 la 8 ani

Da

E2: 2 ani Da Polonia E1: de la 2 ani Dedicat copiilor cu diferite dizabilităţi

E2: de la 3 la 6 ani O varietate de deficiențe minore de dezvoltare


22

Țara Grup țintă Copii în situații de risc

Romania E1: până la 3 ani Copii cu dizabilități mici E2: de la 3 la 10 ani Copii cu dizabilități medii

Spania E1: de la o luna până la 6 ani Program dedicate copiilor cu dizabilități (deficit de auz, probleme asociate deficitului de auz şi vedere, întârzierea limbajului)

E2: de la 0 la 3 ani Nu E3: de la 1 la 3 ani Da E4: de la 0 la 3 ani Da E5: de la 3 la 6 ani Copii cu deficiențe severe E6: de la 3 la 5 ani Copii cu autism E7: de la 3 la 6 ani Da

Turcia E1: de la 3 la 6 ani Nu E2: 6 ani Da (copii din familii ale imigranților)

Marea Britanie

E1: de la 0-5 ani Copii cu deficiențe din spectrul acustic; Copii aflați în programe de protecție socială; Alte dizabilități (sindrom Down)

E2: de la 0 la 6 ani Copii aflați în situații de abandon școlar

Rezultatele subliniază încă o dată că, atunci când vorbim despre educație, accentul este în special pe domeniul de la 3 la 6 ani. Aceasta realitate reiterează faptul că, în acest interval de vârstă, componenta educațională este mult mai organizată, comunicarea cu copilul este facilă și resursele implicate (materiale, infrastructură, umane și financiare) nu sunt la fel de extinse ca și în cazul programelor de la 0 la 3 ani. Cele mai multe exemple oferite de parteneri validează această declarație (numărul de exemple de abordări inovatoare de 3-6 ani este mult mai mare decât exemplele pentru grupa de vârstă de la 0 la 3 ani).

Analizele efectuate iau în considerare factorii-cheie în dezvoltarea armonioasă a copiilor, iar acești factori au fost prezentați în cadrul teoretic. Pornind de la faptul că, în cazul educației copiilor, îngrijirea, protecția și mediul sănătos nu pot fi separate, vom analiza exemplele prezentate din acest punct de vedere. Este absolut necesar ca toate cele șase elemente identificate să fie considerate unitar; de fapt exemplele demonstrează această ipoteză. Desigur, aceste elemente nu pot fi fragmentate și proporția în care apare fiecare element depinde de fapt nevoile și evoluția copiilor.

Așa cum s-a stabilit deja în cadrul teoretic, în ultima vreme devine importantă recunoașterea faptului că în dezvoltarea intelectuală, achizițiile emoționale, fizice și culturale interacționează în dezvoltarea copiilor. Inovația este subliniată din perspectiva mediului și de asemenea, pe o nouă abordare a relației dintre părinți și


23

educatori (parteneriat educațional, implicarea comunității) dar şi a unei îngrijiri și educații moderne, bazate pe resurse și servicii de calitate.

Serviciile educaționale care reies din exemplele partenerilor sunt în acord cu cele trei paradigme cu privire la copilăria timpurie și educația preșcolară asa cum sunt prezentate de Martin Woodhead în "Schimbarea perspectivelor asupra copilăriei timpurii: teorie, cercetare și politici" (2006):

− Economică și politică; − Socială și culturală; − Drepturilor omului.

Interpretarea datelor colectate se va face atât analitic dar și figurativ. Figurativ vor fi prezentate sub forma unei hărţi cognitive care ajută la crearea unei imagini de ansamblu asupra noilor abordări pedagogice în cadrul consorțiului NetQ6. Pentru a înțelege importanța stimulării complexe a copiilor a fost creată o planșă cu ariile de stimulare și cuvinte cheie care reflectă modul în care noile abordări pedagogice sunt regăsite în fiecare domeniu de stimulare.

Exemplele sunt prezentate în extenso în versiunea în limba engleză a acestui studiu.

5.1. Decalogul inovatiei

Acest decalog este un rezultat care a reieșit din exemplele de abordări pedagogice transmise de parteneri. In orice moment poate fi imbogatit cu noi experiențe, de fapt, lista trebuie să ramână deschisă deoarece inovatia se intampla în fiecare zi. Din acest motiv nu îl considerăm ca un document finalizat și închis dacă ținem cont de dinamica realităților educaționale.

Acest Decalog respectă Declarația de la Salamanca și principiile drepturilor copiilor.

Toate persoanele implicate (părinți, comunitate, persoane de decizie, practicieni din domeniul educațional, responsabili guvernamentali) trebuie să fie conștienti de nevoia de inovație în educație pentru a asigura bunăstarea copiilor și dezvoltarea lor armonioasă.

Toate exemplele de abordari inovative demonstrează un nivel ridicat al implicării în educația copiilor; copiii sunt în centrul tuturor acțiunilor și activitățile sunt organizate și adaptate fiecarui copil.

1

I


24

Fiecare copil este unic și irepetabil; actul educațional trebuie organizat în acord cu aceste două caracteristici ce vor avea efecte prin învățarea individualizată.

Fiecare copil este unic în dezvoltarea sa, în creștere, achiziţia de abilităţi și competenţe. Copii progresează prin etape similare dar într-un ritm individualizat. Nu trebuie să avem aceleasi așteptări de la copii cu vârste similare, sau ca aceștia să indeplinească aceleași standarde în dezvoltare.

Cuvinte cheie: Invățare graduală (IT), Invățare în ritm propriu (PL), învățare personalizată (GER)

Îngrijirea și dezvoltarea sunt drepturi fundamentale pentru copii, acestea trebuie asigurate prin colaborarea dintre factorii de decizie, familie și comunitate;

Multe din exemplele trimise subliază o relaţie clară între comunitate, familie și instituții (guvernamenale sau nonguvernamentale) ce crează premisele pentru implementarea programelor educaționale. Cadrul legal asigură și facilitează educația și ingrijirea copiilor. Familia este un contributor semnificativ al dezvoltării și educației permanente a tuturor copiilor care învață și se dezvoltă în contextul interacțiilor și relațiilor cu cei care îi ingrijesc, cu comunitatea și mediul.

Cuvinte cheie: Implicare familială (TR), Sprijin pentru familii (IT), Interacție umană și rolul decisiv al educatorului (ES), Promovarea relațiilor sociale și consolidarea relațiilor interpersonale (ES), Cooperarea cu familiile (ES), Cooperarea (RO), Implicarea comunității (IRL), Triada școala – familie-comunitate (IRL), Intervenția timpurie (IT, ES)

Pregătirea viitorilor părinți pentru rolul de părinți

Așa cum educația copiilor începe încă din momentul în care acesta este încă în stadiul de embrion, părinții ar trebui sa fie ajutați să fie conștienti de rolul lor în ingrijirea, alimentația, mediul, dezvoltarea

copiilor. Deschiderea pentru a învața împreună, învățare intergenerațională. Familiile din grupuri dezavantajate trebuie să aibă acces la informație, sprijin, servicii medicale de calitate.

Cuvinte cheie: Invățare intergenerațională (UK, GER, IRL), Promovarea relațiilor sociale ce consolideaza relațiile interpersonal (ES).

Diversificarea serviciilor de îngrijire și învățare trebuie să determine un act educațional de calitate ținând cont de termenul de dezvoltare optimală.

II

III

IV

V


25

Dezvoltarea optimală este un concept care se referă la abilitatea copiilor de a asimila cunoștinte și comportamente relevante din perspectiva culturală și individuală. Acestea vor permite copiilor să:

− Funcționeze efectiv în contextul curent; − Se adapteze cu success la noi contexte; − Înteleagă schimbările.

Cuvinte cheie: învățarea experenţială (UK,) învățarea prin experienta (IT), învățarea prin investigatie (RO) învățarea prin descoperire (RO), învățarea prin jocuri (RO).

Resursa umană trebuie sa fie dedicată, competentă, responsabilă și calificată.

Pentru a susține și promova inovația un profil psiho moral al educatorului poate fi recomandat. In acest sens, educatorul trebuie să

fie capabil să: ia decizii, să rezolve probleme, să fie creativ în gândire, să comunice eficient, să aibă competente de relaționare, să își stăpânească emoțiile și stresul.

Cuvinte cheie: Inițiativa profesorilor (TR), Interacțiune umană și rolul decisiv al profesorului (ES), Responsabilitate și inițiativă (PL), Flexibilitate (PL, GER), Empatie (UK, PL), Educație activă (IRL), Planificarea activităților (RO).

In acord cu dezvoltarea copiilor, o nouă abordare pedagogică trebuie sa faciliteze ințelegerea de la parte la întreg (ca în cazul unui caleidoscop)

Dacă dorim sprijinirea copiilor în procesul de dezvoltare a acestora trebuie sa înțelegem multiplele fațete ale dezvoltării lor și să definim contextul în care aceștia trăiesc.

Cuvinte cheie: Independența (UK, PL), Stategii de comunicare (ES), Autonomie (RO, PL), Stima de sine (PL), Inteligența multiplă (PL), Munca independentă - atenție distributivă (PL), Responsabilitate și inițiativă (PL), Multitasking (PL), Cooperare (PL, RO).

Diversitatea abordărilor pedagogice și strategii individualizate în dezvoltarea complexă și armonioasă a copiilor.

Nevoia de cunoaștere, de respectare și de atomizare a diversității, presupune implicit unicitatea care caracterizează ființa

umană. Diversitatea implică unicitatea fiecărei ființe umane cu particularitati diferite,

VI

VII

VIII


26

determinate de caracteristicile și apartenența la un spațiu și o identitate socio-culturală lor subiectivă și individuală - multiculturalitate.

Cuvinte cheie: Respect for diversity and for the needs of children (ES), Respect children diversity (UK)

Integrarea și incluziunea trebuie să fie o prioritate pentru grupurile dezavantajate.

Copii din grupurile dezavantajate trebuie incluși cu prioritate în programele educaționale. Prin incluziune intelegem procesul prin care

toți copiii sunt încadrați în programe educaționale iar prin integrare: spații comune, activități educaționale diversificate.

Cuvinte cheie: Respect pentru diversitate și și pentru nevoile copiilor (ES), Sprijin pentru integrare și incluziune (ES), Cooperare și colaborare (RO).

Crearea și utilizarea tuturor oportunităților oferite de mediul în care copilul trăiește și se dezvoltă.

Este vorba despre un mediu sănătos și sigur, cu interacțiuni potrivite, modele adecvate, stimulare, protecție și timp – toate

respectând drepturile copiilor.

Cuvinte cheie: În interiorul și înfara școlii (UK), Invățare în mediu formal și nonformal (IRL), Invățare acasă (IRL), Implicare media (IRL), Activități din viața reală (GER), Modele (TR).

De asemenea, analiza cuvintelor cheie a facut posibilă identificarea a patru idei ancoră pentru inovația în educația timpurie:

I. Triada: școală – familie - comunitate

II. Educație / Instrucție

III. Planificare educațională

IV. Noile tehnologii

Fiecare dintre aceste idei au fost analizate din perspectiva teoretică în capitolele dedicate iar la final vor fi făcute recomandari pentru fiecare dintre aceste aspecte.

IX

X


27

5.2. Domenii de dezvolvare

Copii au potentialul de a raspunde la stimuli specifici, în funcție de domeniile de dezvoltare, dacă sunt asigurate sprijin adecvat și stimulare. Domeniile de dezvoltare acopera nevoile dezvoltării complexe a copiilor.

In categoria domeniilor de dezvoltare a copiilor a fost inclus:

A. Dezvoltare locomotorie, senzoriala de sănătate și igiena personala B. Dezvoltare socio emoțional C. Dezvoltarea limbajului și a comunicarii D. Dezvoltare cognitiva E. Competente și atitudini în învățare.

Curriculele moderne abordează dezvoltarea copiilor prin ariile de stimulare care sunt înțelese ca și repere în dezvoltarea copiilor și toți partenerii au arătat prin exemple oferite faptul că acestea acoperă într-o măsură specifică toate domeniile de dezvoltare.

5.3. Politici educaționale axate pe promovarea inovatiei în educație

Direct sau indirect, politicile educaționale ce privesc inovarea au locul lor menționat în documente legislative, în documentele rezultate din cercetări, în inițiative din spațiul European. Inițiativele private sau guvernamentale, proiectele sprijină inovația și contribuie la sensibilizarea publicului în implementarea unui cadru legal pentru inovație în educație .

În cadrul consorțiului NetQ6, acest subiect a relevat unele diferențe în privința inițiativelor și a cadrului legal ce priveste inovarea. De exemplu, în Spania, Legea Organică a Educației "încurajează și promovează investigarea, experimentarea și inovarea educativă ca unul dintre principiile și obiectivele educației", în timp ce în Germania, cadrul legal pentru educație specifica "Grădinițele sunt libere să își aleagă metodele pentru a asigura incluziunea fiecărui copil în procesul de învățământ” . In Irlanda de Nord sunt menționate diferite inițiative de susținere a inovării, iar în Italia se menționează că inovația înseamnă "utilizarea noilor tehnologii".

În România, nu există nici o mențiune cu privire la inovație într-un cadru legal, dar exista initiative pentru a încuraja educatorii să includă corespunzător tehnologia în procesul de învățare. În acest cadru ei au posibilitatea de a învăța despre integrarea calculatorului în lecție, în mai multe programe educaționale în universități .


28

CONCLUZII SI RECOMANDARI

Studiile curente prezintă un cadru teoretic cu privire la noile abordări pedagogice în educația timpurie și de asemenea abordări practice și integratoare în spațiul european, cu un accent special pe consorțiul NetQ6. Pe tot parcursul studiului au fost urmate ideile de bază pe care trebuie să guverneze domeniul de educației timpurii:

Copilul este unic; Îngrijirea și protecția nu pot fi separate prin educație; Educația este pentru toți; Fiecare copil trebuie să aibă aceleași șanse de a dezvolta la

potențialul său maxim; Traiectoria specifica pentru educația timpurie este : Joc > Învățare

> Dezvoltare.

Abordarea pedagogică trebuie văzută ca totalitatea perspectivelor globale utilizate pentru a planifica și implementa una sau mai multe strategii de instruire, care nu se exclud reciproc . Este posibil să se vorbească de o "abordare" atunci când există un corpus de cunoștințe și valori, colectiv asumate și transmise, în ceea ce privește îngrijirea și educarea copiilor mici, cum este cazul în toate societățile tradiționale (B. Malinowski 1928, M. Mead, 1929).

Recomandările și sugestiile metodologice sunt legate de cele patru idei ancoră pentru inovație în educația timpurie:

I. Triada școală - familie - comunitate

Din analiza datelor prezentate în capitolul VII, accentul a fost pus pe colaborarea dintre principalii actori responsabili de educația copiilor. Instituțiile responsabile cu organizarea actului educațional au un rol primordial în facilitatarea comunicării și a schimbului de informații în relația dintre copii și părinți. Din păcate aceste instituții sunt supuse contextelor socio - economice și culturale, și în oarecare măsură calității resursei umane și a constrângerilor comunității (bugetul nu este tot timpul suficient pentru a oferi servicii educaționale de calitate). În contextul societății moderne familia are nevoie de sprijin permanent, iar acest lucru poate fi oferit prin intermediul diferitelor servicii educaționale, oferite de instituții capabile să continue procesul început în familie, sugestii pentru petrecerea și organizarea timpului liber pentru familia întregită, sprijinul comunității prin programe dedicate părinților, pentru educație și informare lor. De fapt, comunitatea este un beneficiar indirect al dezvoltării complete și integrate a copiilor. Copiii din grupurile dezavantajate trebuie să aibă prioritate în acțiunile actorilor educaționali.


29

II. Educatie / Instruire

Pe parcursul studiului s-a demonstrat ca elementele necesare educației și instruirii sunt concretizate prin proiecte educative axate pe nevoile copiilor, pe domeniile de dezvoltare, pe crearea relațiilor între familii, între familii și instituții, relații bazate pe nevoia de comunicare și socializare, pe dezvoltarea comunităților de practică pentru familii cu risc, pentru împărtășirea experiențelor a informațiilor și pentru identificara soluțiilor optime. Comunitatea are un rol important în identificarea și dezvoltarea specialiștilor în domeniul educației timpurii.

În privința recomandărilor pentru cadrele didactice menționăm:

Faciliteze procesul educațional; Sprijine toți copiii; Valorizeze participarea tuturor copiilor în actul educațional.

III. Planificarea educațională

În timpul activităților educaționale, pentru a asigura eficiența acestora educatorii ar trebui sa țină cont de urmatoarele:

Să accepte și înțeleagă unicitatea și diversitatea copiilor; Să planifice, implementeze și să reflecteze asupra acțiunilor într-o

formă în care să se asigure ca educația este pentru toți copiii; Să proiecteze și să elaboreze un plan educațional personalizat

nevoilor copiilor din grupurile aflate în situații de risc; Să facă parte dintr-o comunitate a educatorilor ; Să identifice abordări potrivite grupului de vârstă al copiilor.

Între teoriile și punctele de vedere exprimate în diferite organizații și forumuri care pun în discuție educația timpurie, trebuie subliniat nevoia existenței programelor educaționale foarte bine proiectate, realizate și implementate.

Ca sugestie în realizarea programelor educaționale se poate sumariza prin cercetarea lui J.Evans “Educația timpurie contează, Un Ghid de programare a educației timpurii pentru îngrijire și dezvoltare”. Astfel, un program educațional trebuie să:

Fie sustenabil; Fie flexibil; Fie ancorat în înțelegerea mediului social ca factor principal; Promoveze accesul echitabil și egalitatea sanselor; Reflecte diversitatea Folosească o varietate de strategii; Asigure un nivel crescut al calității în educație; Fie relativ profitabil comparat cu costurile totale; Obțină beneficii sustenabile.


30

IV. Noile tehnologii

Influența noilor tehnologii crește în mod evident de la o zi la alta. Utilizarea calculatorului și a altor tehnologii vine ca o necesitate. Este însă imperativ necesar sa avem o utilizare judicioasă a tehnologiei în procesul educațional pentru rezultate optime. Oportunitățile și amenințările legate de intoducerea calculatorului în procesul educațional a fost deja discutat și prezentat în capitolul V. Există însă alte cateva recomandări care privesc introducerea computerului în activitățile educaționale. Într-un astfel de demers, calculatorul trebuie să2:

1. Raspundă scopului educațional 2. Încurajeze colaborarea între copii și între copii și educator

Educatorul trebuie fie pregătit și conștient despre impactul tehnologiei asupra copiilor, trebuie să se instruiască asupra utilizării calculatorului, să își creeze propriile resurse educaționale și:

1. Să se asigure că activitatea este sub control din persepctiva utilizării computerului de către copii;

2. Să integreze calculatorul secvențial, în anumite momente ale lecției; 3. Să aleagă aplicații potrivite pentru vârsta și nevoile copiilor; 4. Să evite aplicatiile care contin violente sau stereotipii; 5. Să fie conștient de problemele de sănătate și de siguranță ce pot aparea

în cazul utilizării neadecvate sau intensive.

Trebuie subliniat că lipsa instruirii adecvate în domeniu poate fi o amenințare care va conduce către o neînțelegere asupra modului în care tehnologia informației poate fi utilizată pentru instruirea și facilitarea educației. Aceasta trebuie realizată prin programe de instruire sau, mai bine prin programe universitare care pot ajuta cadrele didactice sa își îmbunătățească tehnicile de predare prin Instruire Asistată de Calculator, pentru a putea elimina treptat neîncrederea în utilizarea tehnologiei și de asemenea reticența părinților care nu sunt încă pregatiți să accepte aceasta alternativă.

In educația timpurie este necesar sa reținem că stimularea, ingrijirea, readaptarea constantă a canalelor de comunicare cu copiii și resursele și metodele didactice, păstrarea unei legaturi autentice cu familia, crearea oportunităților de a auzi și simți nevoile copiilor, crerea instrumentelor de evaluare potrivite pentru identificarea potențialului fiecărui copil către o dezvoltare optimală.

2 Adaptat dupa Developmentally Appropriate Technology in Early Childhood (DATEC) Raport final – reprodus in Siraj-Blatchford, I. and Siraj-Blatchford, J. (2000) More than Computers: Information and Communications Technology in the Early Years, London, Early Education (The British Association for Early Childhood Education)

NETWORK FOR THE QUALITY IN EARLY CHILDHOOD EDUCATION

FROM 0-6 YEARS http://www.netq6.org/

This project has been funded with support from the European Commission. This publication reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.

Documents

Study of Pedagogical Approaches for Early Education SUMMARY · umane se formează în secvențe predictibile în cadrul perioadelor sensibile, în care dezvoltarea circuitelor neurale