Supliment DIABET, nutritie si boli metabolice 2012-2013

Prevenirea sindromului piciorului diabetic 8Importanţa alimentaţiei înainte şi după chirurgia bariatrică

22Interpretarea meca-nismelor moleculare 28Diabetul zaharat în medicina alternativă 30

Retinopatia diabetică Diabetul zaharat asociat cu viruşii hepatici B şi CDislipidemia

Din sumar

16 264

Supl

imen

t 201

2Su

plim

ent 2

012

DIABET, NUTRIŢIE ŞI BOLI METABOLICEDIABET, NUTRIŢIE ŞI BOLI METABOLICE

3Supliment Diabet

Sumar

4 Dislipidemia

8 Prevenirea sindromului piciorului diabetic

12 Modificări neuroendocrine în tulburările de comportament alimentar

14 Care sunt cele mai bune alimente pentru diabetici

16 Retinopatia diabetică

18 Ozonoterapia în tratamentul diabetului zaharat şi al complicaţiilor acestuia

20 Importanţa alimentaţiei înainte şi după chirurgia bariatrică

24 O abordare ayurvedică a diabetului zaharat

26 Diabetul zaharat asociat cu viruşii hepatici B şi C

28 Interpretarea mecanismelor moleculare în diabet

30 Diabetul zaharat în medicina alternativă

4

8

16

14

EDITOR Aleea Negru Vodã nr.6, bl. C3,sc. 3, parter, 030775, sector 3,BucurTel: 021.321.61.23Fax: 021.321.61.30redactie@ nwatch.roP.O. Box 4-124, 030775Tipar: Tipografia EverestCoordonator: Mioara Vasiliu

4

Articole de specialitate

DislipidemiaDislipidemiaAlterarea metabolismului lipidic este un factor de risc dovedit pentru boala cardiovasculară. În ghidul de dislipidemie editat de Societatea Europeană de Cardiologie şi Societatea Europeană de Ateroscleroză sunt menţionate harta SCORE pentru estimarea ris-cului cardiovascular la 10 ani, care include determinarea colesterolului total alături de ceilalţi factori de risc cunoscuţi (vârstă, sex, fumat, tensiune arterială) şi versiu-nea electronică HeartScore, care utilizează suplimentar HDL-colesterolul.

Incidenţa în creştere a bolilor cardio-vasculare şi costurile economice mari

justifică preocuparea pentru studiul me-tabolismului lipidic în scopul prevenţiei dislipidemiilor şi identificării unor meto-de noi de tratament.

Date despre metabolismul lipoproteinelorLipidele din dietă sunt reprezentate de co-lesterol, trigliceride, acizi graşi, vitamine liposolubile.Trigliceridele ajung la nivelul intestinului subţire, sunt hidrolizate de lipaza pancre-atică la acizi graşi şi monogliceride, care formează micelii cu sărurile biliare şi se absorb la nivelul celulei intestinale.Colesterolul din alimentaţie, acizii graşi şi vitaminele liposolubile se absorb la nive-lul intestinului subţire.

Lipoproteinele sunt complexe formate din lipide şi proteine intervenind în absorbţia şi transportul colesterolului, trigliceride-lor şi vitaminelor liposolubile.Prin ultracentrifugare s-au identificat 5 clase importante de lipoproteine:• chilomiocronii, care au cea mai mare

concentraţie în trigliceride (85%);• VLDL (lipoproteine cu densitate foarte

mică conţinând 55% trigliceride);• IDL (lipoproteine cu densitate interme-

diară ce conţin 23% trigliceride şi 38% colesterol);

• LDL (lipoproteine cu densitate molecu-lară mare) conţinând 50% colesterol;

• HDL(lipoproteine cu densitate mole-culară mare) conţinând 50% proteine şi cantităţi mici de colesterol, trigliceride.

Apolipoproteinele sunt proteine asocia-te lipoproteinelor ajutând la exercitarea funcţiei acestora.

Chilomicronii sunt compuşi din:Acizi graşi cu lanţ lung de atomi de car-bon (>12 atomi de carbon), trigliceride, apolipoproteina B48, esteri de colesterol, fosfolipide, colesterol. Se absorb în cir-culaţia sistemică ,ajung la ţesuturile pe-riferice şi ulterior la ficat. Chilomicronii încorporează lipoproteinlipază (o enzimă care se găseşte la nivelul endoteliului capi-larelor din ţesutul adipos, inimă şi muşchi scheletic) care hidrolizează trigliceridele cu formare de acizi graşi liberi. Aceştia pot fi oxidaţi la nivelul celulei musculare sau celulei ţesutului adipos, pot fi reeste-rificaţi cu formare de trigliceride, restul fiind transportaţi la nivelul ficatului. Chi-lomicronii rămaşi după hidroliza triglice-ridelor vor fi eliminaţi din circulaţie prin intermediul ficatului.

5


Supliment Diabet

VLDL se formează la nivelul celulei he-patice prin esterificarea acizilor graşi cu lanţ lung de atomi de carbon, au un raport colesterol/trigliceride de 1/5 şi conţin în plus apoproteine, fosfolipide şi vitamina E). Eliberate în circulaţie pierd trigliceride prin hidroliza acestora de către lipoprote-inlipaza la nivelul celulei musculare şi adi-pocitului cu formare de IDL.

IDL conţine: colesterol (38%), trigliceride (23%) şi proteine (19%). La nivel hepatic pierde proteine, trigliceride prin hidroli-za de către lipaza hepatică cu formare de LDL.

LDL are un conţinut în colesterol de 50%, restul fiind proteine (22%) şi trigliceride (5%). Se formează la nivelul celulei hepa-tice, şi ajuns în circulaţie eliberează coles-terol în celulele care au receptor pentru LDL . HDL este sintetizat la nivelul ficatului şi intestinului şi conţine: proteine (48%), colesterol (19%), trigliceride (3%). Rolul său este de a esterifica colesterolul liber şi de a-l transporta de la celulele periferice spre ficat opunându-se procesului de ate-roscleroză.

Clasificarea dislipidemiilor:• genetice; • secundare altor afecţiuni.

Defectele genetice sunt localizate la nive-lul genelor care sintetizează enzimele im-plicate în hidroliza grăsimilor (lipoprote-inlipaza, lipaza hepatică) sau la nivelul ge-nelor implicate în sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot fi autosomal dominante sau autosomal recesive.

Dislipidemiile secundare însoţesc alte tipuri de afecţiuni:• obezitatea (creşterea masei de ţesut adi-

pos şi creşterea rezistenţei la insulină determină o producţie în exces de acizi graşi liberi cu creşterea valorilor de LDL şi VLDL);

• diabetul zaharat determină tulburări ale metabolismului lipoproteinelor prin hi-perglicemie şi hiperinsulinemie la per-soanele cu rezistenţă la insulină;

• afecţiunile tiroidiene, în special hipoti-roidismul, se asociază cu niveluri cres-

cute pentru LDL-colesterol prin scăde-rea clearence-ului hepatic;

• afecţiunile renale (în special sindromul nefrotic) se asociază cu hipercolestero-lemie şi hipertrigliceridemie;

• bolile hepatice pot determina atât creş-terea nivelurilor de lipoproteine prin scăderea clearence-ului acestora, cât şi scăderea lor prin afectarea capacitătii de biosinteză a apoproteinelor,

• sindromul Cushig prin valori crescute de glucocorticoizi determina creşteri de VLDL, LDL, trigliceride;

• estrogenii cresc sinteza de VLDL şi HDL;

• consumul de alcool în exces inhibă oxi-darea acizilor graşi liberi şi creşte nive-lul de trigliceride;

• dietele bogate în grăsimi saturate (car-ne, lapte, ciocolată, produse de patise-rie, prăjeli) produc dislipidemii;

• medicamentele modifică nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice, estroge-nii, betablocantele);

• stresul, anxietatea, fumatul.

Diagnosticul dislipidemi-ilor se bazează pe:- examen clinic care evidenţiază xantela- sme (leziuni plane, de culoare gălbuie localizate la nivelul pleoapelor) sau xan-toame (leziuni localizate la nivelul ten-doanelor);- examen de laborator: ghidul de dislipi-demie recomanda pentru determinarea profilului lipidic: colesterol total, LDL-colesterol, HDL colesterol, trigliceridele; LDL colesterolul este de preferat să se de-termine direct şi nu prin formula de calcul care implică şi trigliceridele. Conform ghidului de dislipidemie non-HDL colesterol, lipidele, apoB, raport apoB/apoA1 pot fi recomandate ca me-tode alternative de apreciere a riscului cardiovascular, în special la pacienţii cu diabet zaharat şi sindrom metabolic, iar determinarea small LDL-colesterolului ar putea fi luată în considerare în viitor.- efectuarea unor analize suplimentare pentru excluderea unor cauze secundare de dislipidemii;- identificarea factorilor de risc asociaţi dislipidemiilor: obezitate, fumatul, consu-mul de alcool, sedentarismul.Istoricul familial, xantoamele, xantelas-mele, valori foarte mari pentru LDL-co-lesterol sau trigliceride(peste 1000mg/dl)

orientează spre o cauză genetică a dislipi-demiilor.

Un studiu efectuat în CDT ,,Victor Babeş“ pe 50 de pacienţi cu tensiune arterială normal înaltă, care s-au prezentat la ca-binetul de medicină generală, a identifi-cat un anumit profil al pacientului: adult tânăr sau matur, bărbat, BMI anormal, fumător, cu niveluri crescute pentru LDL-colesterol şi trigliceride, hiperglicemie şi istoric familial de boli cardiovasculare.

Tratamentul dislipidemiilor:Scop: reducerea riscului de boală cardi-ovasculară prin scăderea nivelurilor de colesterol, LDL-colesterol, trigliceride şi creşterea HDL-colesterolului.Conform ghidului de dislipidemie ţinta terapeutică este reprezentată de LDL-colesterol, valoarea acesteia fiind în funcţie de riscul individual calculat: risc foarte înalt: LDL-colesterol<70mg/dl; risc inalt: LDL-colestertol<100mg/dl; risc mo-derat: LDL-colesterol<115mg/dl.

Un studiu publicat în revista Lancet (09.2010) a arătat că scăderea LDL-colesterolului cu 1 mmol/l a redus de 5 ori riscul de evenimente vasculare majore (infarctul miocardic, accidentul vascular ce-rebral, revascularizaţia coronariană), iar ghidul de dislipidemii menţionează că pen-tru fiecare scădere a LDL-colesterolului cu 1 mmol/l (40mg/dl) mortalitatea şi mor-biditatea prin boala cardiovasculară scad cu 22%.

Studiu

6


Principii de tratament:

• terapie nutriţională;• scădere ponderală (dacă este necesar);• promovarea activităţii fizice;• tratament farmacologic (medicamen-

tos);• tratamentul cauzelor secundare de dis-

lipidemii.

Terapia nutriţională:

• scăderea grăsimilor saturate (în special acizii graşi saturaţi: lauric, myristic, pal-mitic şi acizii graşi trans) până la 10% din numărul total de calorii;

• scăderea consumului de colesterol;• consumul de fibre, ulei de peşte, fitoste-

roli (uleiuri vegetale, fructe, alune); • suplimente antioxidante (vitamina C,

vitamina E); creşterea consumului de vegetale şi fructe.

Scăderea ponderală - scade niveluririle de trigliceride şi creşte HDL-colesterolul; în ghidul de dislipide-mii se menţionează că scăderea greutăţii corporale cu 10 kg determină scăderea colesterolului cu 8 mg/dl.

Activitatea fizică:

- s-a asociat în unele studii clinice cu re-ducerea uşoară a LDL-coleterolului, fără a influenţa foarte mult valorile HDL-co-lesterolului şi trigliceridelor; în ghidul de dislipidemie se specifică faptul că activi-tatea fizica aerobă (1500-2200 kcal/săptă-mână) creşte nivelul de HDL-colesterol cu 3,1-6mg/dl.

Tratamentul farmacologic:

- statine: inhibă HMG-CoA reductază; cresc activitatea receptorului pentru LDL-colesterol şi extracţia LDL-colesterolului circulant; au efect la nivelul plăcii de ate-rom prin diminuarea formării trombusu-lui; au reacţii adverse de tip: mialgii, ar-tralgii, creşteri ale transaminazelor.Un editorial publicat în revista New En-gland Journal of Medicine din mai 2012 discuta despre o posibilă relaţie între sta-tine şi creşterea riscului de diabet zaharat.

• derivaţii de acid fibric: scad trigliceri-dele şi cresc HDL-colesterolul; pot de-termina dispepsii, mialgii, creşteri ale transaminazelor;

• inhibitori ai absorbţiei intestinale a co-lesterolului;

• acidul nicotinic: creşte HDL-colestero-lul; poate determina manifestări der-matologice: prurit, rash; poate exacerba boala inflamatorie intestinală, boala ul-ceroasă, astmul bronşic;

• acizii graşi de tip Omega3 sunt acizi po-linesaturaţi care se găsesc în concentra-ţii mari în peşte şi care reduc nivelul de trigliceride.

Un articol publicat în revista New England Journal of Medicine în martie 2012 discuta despre descoperirea unei protease serinice (PCSK-9) care se fixează pe porţiunea extra-celulară a receptorului pentru LDL-coleste-rol cu distrugerea acestuia. La momentul ac-tual cercetările sunt orientate pentru crearea unui anticorp monoclonal specific PCSK care blochează activitatea proteazei.Terapia

farmacologică (medicamentoasă) în dislipi-demii are ca scop obţinerea unor valori-ţin-tă care se stabilesc în funcţie de factorii de risc individuali. Tratamentul medicamentos se iniţiază după o evaluare medicală pentru stabilirea riscului cardiovascular şi a patolo-giei asociate şi se supraveghează periodic.

Dislipidemiile familiale necesită asocieri de hipolipemiante, iar unele nu răspund la medicaţia uzuală.

Prevenţia dislipidemiilor:

• alimentaţie cu reducerea consumului de grăsimi saturate, dulciuri hipercon-centrate, băuturi răcoritoare care au un conţinut caloric crescut, alcool în exces, cafeaua în exces, fast-fooduri;

• evitarea fumatului;• menţinerea indicelui de masă corporală

la valori normale;• practicarea activităţii fizice, în special

exerciţii aerobe;• educaţia copiilor pentru un stil de viaţă

sănătos (în familie, la grădiniţă, la şcoală)

Screeningul dislipidemiilor:• adulţi peste 20 ani; • testare <20 ani dacă există factori de

risc: istoric familial de dislipidemie, boală cardiovasculară precoce (<55ani); obezitate.

În concluzie, dislipidemia este o afecţiune complexă, având atât cauze genetice cât şi dobândite (stil de viaţă inadecvat, afecţi-uni ce predispun la dislipidemii) şi fiind un important factor de risc pentru boa-la cardiovasculară. Dislipidemia poate fi prevenită, se diagnostichează prin meto-dele de screenig existente, iar tratamentul este individualizat şi presupune: terapie nutriţională, activitate fizică şi tratament medicamentos dacă este cazul.

Bibliografie:Ghidul de dislipidemie (ECC/EAS) pu-blicat în European Heart Journal (2011) 32,1769-1818;Harisson’s Priciples of Internal MedicineJoslin’s Diabetes;Nutrition in Clinical Practice-David L. Katz;Diabetes Care-mai 2011, volumul 4.

Dr. Marilena Constantin Medic primar medicină generală

8


Din cauza diabetului, la fiecare 30 se-cunde, în lume, se amputează un picior, din cauza sindromului „picior diabetic”.La diabetici, amputaţiile sunt de 15-40 de ori mai frecvente decât la persoanele fără diabet. (cf. Diabetologia, mai 2011).Ulceraţia piciorului este factorul major de risc ce predispune la amputaţie netrauma-tică în 85% dintre cazuri.Din nefericire, după o primă amputaţie, riscul pentru o a doua amputaţie în urmă-torii 5 ani este de 50%; riscul de mortalita-te este de 70%.ATENŢIE! Prevenţia (cu detectarea cât mai timpurie şi controlul factorilor de risc pentru ulceraţii), tratarea ulceraţiilor de către o echipă medicală interdisciplinară, cu control medical periodic, poate dimi-nua riscul de amputaţie cu 49-85 %.IMPORTANT de reţinut: Pentru pacien-tul diabetic este mult mai puţin costisi-toare ţinerea glicemiei sub control, iden-tificarea factorilor de risc pentru apariţia ulceraţiilor la picior decât tratarea aces-tora şi mult mai costisitoare o eventuală amputare.

Îngrijirea piciorului constă în Prevenţie, Diagnostic, Tratament• Neuropatia are ponderea de 78% din ca-

uzele ulceraţiilor piciorului.• Asocierea neuropatiei cu deformaţii şi

prezenţa unor traume sunt critice în 63% dintre cazuri.

• 80% dintre ulceraţii pot fi prevenite prin examinarea picioarelor de către medi-cul diabetolog.

• Majoritatea amputaţiilor încep cu ulce-raţia piciorului.

• Unul din şase cazuri de diabet va avea

picior cu ulceraţie.• Până la 85% dintre amputaţii pot fi evi-

tate.

În figură se arată o ulceraţie cu infecţie a piciorului diabetic. Este o situaţie deja gravă, la care nu trebuie să se ajungă. Mă-sura de prevenţie este un control optim al glicemiei! Dar, dacă aveţi un picior cu ulceraţie sau infecţie, este necesară inter-venţia unei echipe multidisciplinare în mai puţin de 24 ore, de regulă, la un cen-tru de diabet, o echipă multidisciplinară alcătuită din chiropodist, diabetolog, chi-rurg vascular, ortoped, specialist în boli infecţioase.Multi pacienţi folosesc testele Betachek deoarece se poate măsura glicemia simplu şi eficient! Le importăm din anul 1995 şi au beneficiat de aceste teste pacienţii de tip 1 (copii, adolescenţi şi adulţi) şi paci-enţii cu diabet zaharat de tip 2.

Schimbarea stilului de viaţă poate ameliora evoluţia diabetului zaharatRolul activităţii fizice în tratamentul di-abetului zaharat este cunoscut de mult timp. Exerciţiul fizic, alături de terapia nutritivă şi cea medicamentoasă, este considerat unul dintre cele trei modalităţi principale de tratament pentru pacien-ţii cu diabet zaharat. Pentru majoritatea persoanelor care suferă de boli de inimă, activitatea fizică este mai mult decât re-comandată, aceasta trebuind să facă parte din schema de tratament. O activitate fi-zică suficientă şi susţinută poate diminua incidenţa anumitor boli - apoplexie, hi-pertensiune arterială, diabet şi cancer ma-mar. Totuşi, este obligatorie consultarea medicului înainte de a începe programul

de activitate fizică. O plimbare sau o scur-tă alergare prin parc, lucrând la câmp sau la gradină în aer liber fortifică sănătatea şi poate preîntâmpina apariţia unor boli precum cele menţionate mai sus.Starea de sănătate a unei persoane cu di-abet zaharat este în strânsă corelaţie cu activitatea fizică a acesteia. Pe lângă faptul că bolnavii cu diabet trebuie să fie moti-vaţi în orientarea stilului lor de viaţă spre activitatea fizică zilnică, aceştia trebuie să fie îndrumaţi de medic sau cineva de spe-cialitate în ceea ce priveşte gradul de exer-ciţiu fizic permis, în fiecare caz în parte. În simpozionul intitulat „Privind Spre Vi-itor” care s-a ţinut în prima zi a Conferin-ţei anuale a Asociaţiei Americane de Dia-bet (ADA, San Diego, 24 iunie 2011), s-au adăugat informaţii suplimentare, la cele deja publicate, privind beneficiile, pentru bolnavii de diabet, obţinute prin scăderea în greutate şi fitnessul cardio-respirator. Un studiul bazat pe un număr de 5.000 de pacienţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2, a comparat efectele unui stil de viaţă activ, bazat pe exerciţiu fizic şi sport, cu un stil de viaţă normal, bazat doar pe îngrijirea tradiţională a diabetului (medi-caţie şi educaţie). Astfel, rezultatele a 4 ani de studiu arată că pacienţii care au prac-ticat un stil de viaţă activ (prin reducerea aportului caloric alimentar şi creşterea ac-tivităţii fizice în sala de fitness cardiores-pirator) au dobândit şi menţinut o scădere în greutate semnificativ mai mare decât cei din a doua grupă de studiu, care se tratează numai tradiţional. De asemenea, pacienţii din primul segment al studiului - independent de vârstă, sex, tip diabet za-harat, utilizarea medicamente şi pierderea în greutate - au realizat o scădere semnifi-cativ mai mare a hemoglobinei glicozilate (HbA1c) şi au diminuat necesităţile lor pentru insulină şi antidiabetice orale într-o măsură mai mare decât cei din al doilea segment. Câteva exemple privind diferen-ţele dintre stilul de viaţă activ şi cel bazat doar pe medicaţie şi educaţie: scăderea în greutate a fost de 6,15 % faţă de 0,88 %, HbA1c a scăzut cu 0.36% faţă de 0,08%, tensiunea arterială sistolică a scăzut cu

Prevenirea sindromului piciorului diabeticDr. Simion Prună, BSc (EE) MSc, PhD, Prof. Cercetător ştiinţific pr. grad I, membru al European Association for Study of Diabetes (EASD)

9


Supliment Diabet

5,33 mmHG faţă de 2,97 mmHG, HDL colesterol a scăzut cu 3,67 mg/dL faţă de 1,97 mg/dL şi trigliceridele au scăzut cu 25,56 mg/dL fata de 19,75 mg/dL.Cu toate acestea, exerciţiul fizic nu este privit de toată lumea ca parte esenţială a tratamentului pacientului diabetic. Drept urmare, deşi efortul fizic (controlat) re-prezintă una dintre cele mai la îndemână modalităţi de menţinere sub control a di-abetului (lipsit de costuri suplimentare) este totuşi cel mai puţin utilizat. Obţi-nerea unei balanţe energetice optime în timpul efortului fizic este asigurată prin combinarea acţiunii insulinei, glucago-nului şi catecolaminelor (reglarea me-tabolismului energetic). Metabolismul reprezintă schimbul permanent de sub-stanţe şi energie între organism şi mediu. Este un proces complex, care se produce

la nivel celular. În figură se ilustrează cum NASA previzionează locul de muncă al viitorului. Oferă o activitate fizică zi de zi în timpul slujbei. Această imagine sem-nifică faptul că încercarea de a schimba stilul de viaţă al populaţiei active este o sarcină complexă, deoarece persoanele ocupate în diverse activităţi profesiona-le nu au timp să realizeze că o activitate fizică regulată le poate preîntâmpina apa-riţia unor boli cum ar fi diabetul zaharat. Menţinerea între limite normale a glice-miei în timpul efortului fizic de intensitate moderată se face prin corelarea produc-ţiei endogene de glucoză cu consumul periferic crescut de glucoză (proces se-cundar interacţiunii dintre creşterea ni-velului glucagonului şi scăderea nivelului insulinemiei - reglarea sintezei insulinei

Prevenirea sindromului piciorului diabeticşi secreţia în celulele β din pancreas). Un stil de viaţă sănătos şi controlul zilnic al glicemiei previn apariţia complicaţiilor cronice. Menţinerea unui stil de viaţă să-nătos este necesar pentru prevenirea com-plicaţiilor cronice ale diabetului zaharat deoarece este bine cunoscut că exerciţiile induc schimbări în muşchii şi cresc meta-bolismul zahărului şi grăsimilor.

Evaluarea activităţii fizice

• Pentru pacientul cu diabet este obliga-torie consultarea medicului înainte de a începe programul de activitate fizică. Este posibil să fie necesară efectuarea unui test de efort pentru a determina nivelul de activitate fizică permisă.

• Evaluarea activităţii fizice se face răspun-zând prin ‚DA’ sau ‚NU’ la următoarele

Produse pentru îngrijirea piciorului diabetic

Acum şi în România!

◆ încălţăminte

◆ creme ◆ ciorapi

medicinali Tel. 0755229759 e-mail: [email protected]

◆ încălţăminte

◆ creme ◆ ciorapi

medicinali

www.nutridiab-medical.ro

10


sulină de dinaintea efortului.Dacă glicemia înainte de efort este sub 100 mg/dl, se vor consuma 15-30 grame hidraţi de carbon înainte de efort, iar dacă efortul se prelungeşte se repetă aportul de hidraţi de carbon la fiecare 30 de minute. Energia necesară în toate laturile vieţii dvs., inclusiv efortul fizic, se obţine din hrană.

Sporturi permise

• colective: volei, handbal, baschet, fotbal• individuale: tenis, dans, balet, ciclism,

gimnastica, schi, înot, marş, jogging.

Sporturi nepermise

• scufundări marine, alpinism, paraşu-tism, sărituri de la trambulină

Pacienţii cu polineuropatie diabetică pe-riferică trebuie să evite alergatul sau orice sport care solicită mai mult membrele in-ferioare; la aceştia se preferă înotul.Efortul fizic nu li se recomandă pacienţi-lor care primesc diete sever hipocalorice, hipoglucidice, deoarece creşte riscul de aritmii cardiace, cetoză şi moarte subită!

Un studiu recent efec-tuat în Anglia arată că riscul de mortalitate cardiovasculară este mai mic cu 25% la bărbaţii cu o activitate fizică moderată, cu 34% la cei cu o activitate fizică regulată şi cu 71% la gru-pul atletic, în comparaţie cu cei sedentari.

Studiu

întrebări simple:• Petreceţi majoritatea timpului citind,

privind la televizor, mergând la cinema sau în multe alte activităţi sedentare? Dacă, ‚DA’ aveţi o activitate fizică SE-DENTARĂ.

• Faceţi plimbări dese pe jos sau cu bici-cleta? Dacă ‚DA’, aveţi o activitate fizică MODERATĂ.

• Efectuaţi un sport activ sau efectuaţi lu-crări de grădinărit de cel puţin trei ore în fiecare săptămână? Daca ‚DA’, aveţi o activitate fizica REGULATĂ.

• Sunteţi implicat în sport de competiţie, antrenament pentru sport de competi-ţie sau alte activităţi fizice intense? Dacă ‚DA’, aveţi o activitate fizică ATLETICĂ.

Efortul fizic la pacienţii trataţi cu insulinăSe vor determina glicemiile înainte şi după efort. Atenţie! Pot apărea hipoglice-mii şi la distanţă după efort.Se va evita injectarea insulinei în mem-brul supus efortului.Se poate scădea cu 2-4 unităţi doza de in-

Efecte benefice ale exerciţiilor fizice la pacienţii cu diabet zaharat sunt:• îmbunătăţirea controlului glicemic;• creşterea sensibilităţii la insulină, cu

scăderea necesarului insulinic la paci-enţii insulinodependenţi;

• îmbunătăţirea profilului lipoproteinelor plasmatice;

• scăderea în greutate prin reducerea ma-sei adipoase;

• prezervarea masei lipsite de grăsimi a corpului;

• ameliorarea nivelului tensiunii arteriale;• efecte benefice pe sistemul cardiovas-

cular.

ATENŢIEPentru a preveni orice risc cardio-vascular, consultaţi-vă medicul refe-ritor la efortul fizic recomandat stării sănătăţii dvs.! Medicul vă poate în-druma, în mod individual, pentru a stabili dacă consumul energetic pe care îl efectuaţi prin activitatea fizică este sau nu benefic pentru sănăta-tea dvs. În literatura de specialitate se pot găsi informaţii despre mij-loacele de evaluare a consumului energetic. De exemplu, au devenit populare accelerometrele portabile de dimensiuni mici, cu preţ mic şi cu consum mic de energie de la baterii.

11


Supliment Diabet

12


Tulburările de compor-tament alimentar (TCA): anorexia nervoasă (AN)¸ bulimia nervoasă (BN), şi tulburările neclasificate ale comportamentului alimen-tar (EDNOS, Eating Disor-ders Not Otherwise Speci-fied), se caracterizează prin disfuncţii neuroendocrine complexe implicate în reglarea apetitului şi com-portamentului alimentar.

Diagnosticul tulburărilor de comporta-ment alimentar se face pe baza unor

criterii clinice clar definite în ghidurile de diagnostic DSM IV – Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders (1994), a căror revizuire este programată în mai 2013. Aceste criterii cuprind, pen-tru anorexia nervoasă: refuzul menţinerii unei greutăţi normale sau peste 85% din greutatea minimă normală, teama de în-grăşare, percepţie anormală a aspectului, amenoree. Tipurile de anorexie pot fi: ti-pul purgativ, în care se utilizează regulat laxative, diuretice, emetice, vărsături pro-vocate, şi tipul restrictiv, în care lipseşte acest comportament compensator. Buli-mia nervoasă se diagnostichează pe baza

unui alt set de criterii: episoade recurente de bulimie (binge-eating), definite prin consum excesiv de alimente în unitatea de timp şi sentimentul pierderii controlului, comportament purgativ regulat, prezenţa episoadelor de bulimie şi comportamen-tului compensator cel puţin de 2 ori pe săptămână, timp de 3 luni, impact excesiv al formei corpului şi greutăţii asupra păre-rii despre sine, prezenţa simptomatologiei în afara episoadelor de anorexie nervoa-să. Bulimia, la rândul său, cuprinde tipul purgativ (definit mai sus) şi tipul non-purgativ, în care se utilizează alte compor-tamente compensatorii: post, activitate fizică intensă. Dintre EDNOS, afecţiuni în care nu sunt întrunite criteriile pentru AN sau BN, un loc aparte îl ocupă binge-eating disorder, o afecţiune caracterizată prin episoade de bulimie fără comporta-ment compensator.

Modificările neuroendocrine prezente în anorexia nervoasăCuprind, în parte, disfuncţii cauzate de scăderea în greutate, în particular hipo-gonadismul hipogonadotropic, anorexia nervoasă fiind una din situaţiile clinice cu cele mai scăzute nivele ale hormonului luteinizant. În axul neuroendocrin comun înfometării şi pierderii ţesutului gras, pe de o parte, şi axului gonadotrop, pe de alta, un rol central revine leptinei, hor-mon adipocitar a cărui deficit se corelează cu amenoreea, în toate situaţiile de hipo-leptinemie. În anorexie, odată cu creşterea nivelelor de leptină are loc şi reversibili-tatea deficitului gonadotrop, care prece-de remisia amenoreei. Dintre semnele clinice, edemele din anorexia nervoasă se corelează cu o creştere a aldosteronu-lui şi hormonului antidiuretic, în timp ce

carotenodermia se explică printr-un de-ficit metabolic, reversibil prin reducerea aportului de vitamina A. Scăderea hor-monului T3 liber, pe fondul unui eutiroi-dism clinic (TSH, fT4 normale), explică în anorexia nervoasă scăderea cheltuielilor energetice. Dimpotrivă, nivelele cortizo-lului seric şi urinar sunt crescute, aspect ce constituie un criteriu de diagnostic di-ferenţial cu insuficienţa hipofizară.

Modificările neuroendo-crine din bulimia nervoasăSunt cercetate prin prisma unei supresii inadecvate a apetitului, în mod special în contextul preferinţei pentru alimente

Modificări ne uroendocrine în tulburările de com portament alimentar

Dr. Adrian CopceaMedic specialist Diabet zaharat, Nutriţie şi Boli Metabolice Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

13


Supliment Diabet

Modificări ne uroendocrine în tulburările de com portament alimentar

cu densitate calorică mare în timpul epi-soadelor de bulimie. În acest context, un element patogenic cheie pare a fi con-centraţia crescută de grelină înaintea epi-soadelor de bulimie, cu supresie inadec-vată, în paralel cu insuficienta creştere a polipeptidului YY ca răspuns la aportul alimentar. Aceste mecanisme de reglare aparţin homeostaziei aportului alimentar pe termen scurt. Dimpotrivă, implicaţiile leptinei, regulator pe termen lung al saţie-tăţii, sunt minore în cursul episoadelor de bulimie. Utilizarea tratamentelor antide-presive din categoria inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei, cu efecte bene-fice în bulimia nervoasă, sprijină fiziopa-togenic implicarea serotoninei în episoa-

dele de bulimie. Hiposerotoninemia din episoadele de bulimie pare a fi în corelaţie directă cu selecţia alimentelor bogate în carbohidraţi cu absorbţie rapidă, genera-tori rapizi de triptofan şi serotonină.

Mecanismele ‘psihologice’ şi mecanismele ‘somatice’Indiferent de tipul tulburării de compor-tament alimentar, intersecţia dintre me-canismele ‘psihologice’ şi mecanismele ‘somatice’ ale reglării apetitului justifică abordarea pluridisciplinară a acestor afec-ţiuni, în aceeaşi măsură în care o impu-ne şi patogenia unei alte afecţiuni în care comportamentul alimentar şi reglarea

apetitului joacă un rol esenţial: obezita-tea. Dealtfel, prezenţa episoadelor de ano-rexie nervoasă în istoricul unor paciente cu obezitate la vârsta adultă pare a spri-jini ipotezele conform cărora obezitatea şi anorexia nervoasă nu sunt afecţiuni situate la polul opus, ci, dimpotrivă, afec-ţiuni ce împărtăşesc un teritoriu biologic comun. Deşi modificările neuroendocri-ne din tulburările de comportament ali-mentar sunt considerate, în prezent, a fi consecinţa şi nu cauza TCA, rămâne de actualitate, în acest context, studiul tera-piilor ‘patogenice’ adresate disfuncţiilor neuroendocrine, atât în obezitate cât şi ca tratament ‘simptomatic’ al TCA.

14


Diabetul zaharat este definit prin creşterea valorii glice-miei (glucozei din sânge) peste valoarea normală de 126 mg/dl. Glicemia este un parametru care este menţinut în limite normale datorită unei secreţii nor-male a hormonului pancre-atic numit insulină.

Atunci când apare o scădere a cantităţii de insulină sau o afectare a capacităţii

acesteia de a acţiona corespunzător în or-

ganele periferice (muşchi, ficat, ţesut adi-pos) apare creşterea valorii glicemiei, deci diabetul zaharat tip 1 sau tip 2. Aceste me-canisme ale hiperglicemiei apar din cauza coexistenţei unor factori – genetici, su-praalimentaţia (exces de calorii, grăsimi, glucide) şi obezitatea -, cu creşterea pro-porţiei de ţesut gras din organism, scăde-rea activităţii fizice şi din cauza stresului. Anumiţi factori nu pot fi îndepărtaţi, cum ar fi componenta genetică, însă ceilalţi pot fi amelioraţi atât pentru prevenirea apa-riţiei diabetului cât şi pentru echilibrarea ulterioară a acestei boli.

Alimentaţia corectă

Este prima treaptă de tratament utilizată pentru echilibrarea acestei boli, pe toată durata evoluţiei ei. La debutul unui diabet zaharat tip 2, pentru mulţi pacienţi, dieta singură poate corecta şi echilibra valorile glicemiei, pentru o perioadă destul de în-delungată de timp, odată cu îmbunătăţi-rea altor parametri – greutatea, cantitatea de ţesut adipos din organism, tensiunea arterială, profilul lipidic.

Reducerea din meniu a alimentelor care conţin glucideDeoarece glicemia este parametrul meta-bolic afectat în diabetul zaharat, atenţia trebuie să fie concentrată în primul rând pe reducerea din meniu a alimentelor care conţin glucide (hidraţi de carbon). Glucidele trebuie să ofere în acest caz 50-55% din totalul caloric zilnic, aproximativ 130-250 grame glucide zilnic, în funcţie de greutatea, vârsta şi gradul de activitate fizică. Restul nutrienţilor prezenţi într-o alimentaţie corectă şi echilibrată sunt pro-teinele, aproximativ 10-15 % din totalul caloric zilnic şi lipidele 30%.

Din punctul de vedere al glucidelor, sunt alimente care nu conţin glucide, cum sunt carnea şi produsele din carne, peşte-le, ouăle, uleiurile vegetale, sau care au o cantitate foarte mică - legumele şi zarza-vaturile (roşii, vinete, ciuperci, ardei gras,

varză, conopidă, castraveţi, dovlecei, fa-sole verde, ridichi, andive, ştevie, lobodă, salată verde, spanac), măsline.Alimentele care conţin glucide se împart în funcţie de conţinutul/procentul de glu-cide, astfel: • alimente cu 4-5% glucide (4 grame gluci-

de/100 grame produs): iaurt, sana, lapte pasteurizat, caş, urdă, brânză de vaci;

• alimente cu 10% glucide (fructe 10% glucide - mere, fragi, căpşune, zmeură, caise, vişine, cireşe, portocale, mandari-ne, gutui, piersici, afine, mure, nectarine, kiwi, pepene galben ,verde; legume cu 10% glucide – ceapa şi rădăcinoasele);

• alimente cu 20% glucide (fructe 20 % glu-cide - banane, struguri, mango; făinoase şi leguminoase cu 20% glucide, pe cantitate fiartă - orez, griş mălai, paste făinoase, fa-sole boabe, mazăre, linte, năut, cartofi),

• alimente cu 50% glucide – pâinea.

Aceste alimente trebuie să existe în me-niul zilnic al pacientului diabetic, deoa-rece furnizează aproximativ jumătate din necesarul caloric zilnic, însă cantitatea şi numărul lor de porţii se reduc în funcţie de creşterea concentraţiei de glucide a res-pectivului aliment sau grup de alimente.

Alimentele foarte concentrate în glucide (peste 50% glucide), cum sunt zahărul, pră-jiturile, bomboanele, sucurile îndulcite cu zahăr, dulceaţa, fructele uscate (smochine-le, stafidele, curmalele, prunele uscate), so-surile cu făină, biscuiţii, ciocolata, rahatul, îngheţata, berea, vinul dulce, mustul, siro-pul, lichiorul – cresc foarte mult valoarea glicemiei şi de aceea trebuie eliminate din alimentaţia pacientului diabetic.

Din punctul de vedere al repartiţiei pe mese, se recomandă 3 mese şi 2 sau 3 mici gustări, repartizate uniform pe toată durata zilei, deoarece un aport mai mic şi mai frecvent de alimente, în special al celor cu glucide, men-ţine relativ constante valorile glicemiei, pre-venind oscilaţiile ridicate ale acesteia. Acest mod de repartiţie pe mese şi gustări ajută şi din punctul de vedere al menţinerii greutăţii sau, acolo unde este nevoie, să se obţină mai uşor scăderea ponderală necesară.

Care sunt cele mai bune alimente pentru diabetici

Dr. Mihaela Ursache, medic specialist diabet,

nutriţie şi boli metabolice, de la Delta Hospital

AMELITE TRADING SRLUnic distribuitor al produselor TANITAProduse în Japonia, cu tehnologie superioară, validate medical pe toate continentele

Firma japoneză TANITA a introdus, în premieră în anul 1992, tehnologia bioimpedanţei pentru cântarele profesionale. Graţie uşurinţei şi preciziei aplicării acestei metode, cântarele TANITA sunt un instrument practic pentru specialiştii care lucrează în domeniile legate de obezitate, diabet, nutriţie sau recuperare fizică, deoarece ajută la evaluarea fidelă a compoziţiei corporale (masa de grăsime, hidrică, musculară, rata metabolică de bază, grăsimea viscerală, mineralizarea osoasă, vârsta metabolică etc), la monitorizarea evoluţiei parametrilor urmăriţi, prin posibilitatea de conectare la un soft medical dedicat (GMON).Aparatele sunt calibrate pentru 300.000 utilizari, iar clienţii noştri beneficiază de training, instalare şi consultaţii post-vânzare gratuite şi de o garanţie de trei ani a echipamentelor.

Monitorizaţi-vă sănătatea!

BC 4

18 M

A

MC 180 MA

S.C. AMELITE TRADING S.R.L.Importator al produselor Tanita - Japoniawww.amelite.ro ◆ [email protected]/fax: 031.408.58.98; Mobil: 0729.114.118

Cântare profesionale

SC 240 MA

BC 601

16


Retinopatia diabetică este clasic definită ca formă neproliferativă sau

proliferativă. Edemul macular poate com-plica fiecare dintre cele 2 forme. Severitatea retinopatiei diabetice nepro-liferative creşte, cu conversia spre formă proliferativă. Retinopatia diabetică proliferativă produce reducerea vederii mai mult decât edemul macular. Totuşi, cum edemul macular apare mai frecvent în tipul 2 de diabet, cel mai prevalent, el este princi-pala cauză de pierdere a vederii la pacienţii cu retinopatie diabetică. Edemul macular diabetic este definit clasic ca fiind focal sau difuz, bazat pe examinarea angiografică. Formele cistoide şi tracţionale pot fi diag-nosticate prin examinarea OCT.

Factorii de risc pentru edemul macular diabeticSunt vârsta şi controlul diabetic deficitar. Riscul creşte cu cât severitatea retinopa-tiei diabetice background creşte. Într-un studiu cuprinzând 1585 de pacienţi cu diabet, incidenţa edemului macular dia-betic a fost de numai 20% printre cei cu formă uşoară de retinopatie diabetică neproliferativă, dar a fost de 75% prin-tre cei cu formă severă de retinopatie diabetică neproliferativă.Pentru retinopatia diabetică, cel mai bun mijloc de prevenţie este tratamentul optim al diabetului şi comorbidităţilor care-l acompaniază frecvent. Din studiile

pe termen lung ştim că hiperglicemia este factorul principal care contribuie la dezvoltarea unui număr de complicaţii cronice, incluzând retinopatie, neuropatia şi nefropatia, care sunt responsabile de a influenţa negativ calitatea vieţii, ca şi mor-biditatea pe termen lung. Fig.1 Vedere sănătoasă Fig.2 Distorsio-narea imaginii produsă de edemul macu-lar diabeticGhidul european al Asociaţiei Europene de Studii Diabetice (EASD) lansează câte-va obiective dificile pentru pacienţii dia-betici. Acestea includ nu doar menţinerea nivelului HbA1c la 6,5%, ci şi menţinerea TA la niveluri sub 130/80 mmHg, a LDL-colesterol sub 1,8 mmol/l şi a trigliceride-lor sub 1,7 mmol/l (EHJ – 2007). Ghidul recomandă, de asemenea, schimbări în stilul de viaţă, cum ar fi mai mult exerciţiu fizic şi modificări de dietă, în particular re-ducerea aportului de zahăr şi grăsimi. Opri-rea fumatului este obligatorie, deoarece fumatul contribuie la toate complicaţiile cronice, în special cele macrovasculare.Nivelul HbAlc recomandat este susţinut de studii ample, care arată că un control glicemic riguros este eficient în reducerea incidenţei complicaţiilor la pacienţii dia-betici. Recent publicat, studiul de 10 ani UKPD (NEJM 2008) arată că rata pro-gresiei retinopatiei rămâne scăzută prin-tre pacienţii care au urmat un tratament antidiabetic intensiv, cu păstrarea nivelu-lui recomandat al HbAlc. Fig.3 Tomografie în coerenţă optică pen-tru edemul macular diabetic

Tratamentul edemului macularEste o provocare majoră, în ciuda pro-greselor realizate în controlul glice-miei, al presiunii arteriale, în utilizarea fotocoagulării LASER şi chirurgiei vitre- oretiniene. Prin adăugarea agenţilor farmacologi, singuri sau în combinaţie,

Retinopatia diabeticăRetinopatia diabetică este o complicaţie frecventă a dia-betului şi are o prevalenţă de 33,2% printre pacienţii dia-betici. Este principala cauză de orbire la persoanele între 20 şi 65 ani. Majoritatea pacienţilor cu o vechime a bolii de cel puţin 20 de ani dezvoltă retinopatie diabetică, din care 5,6% prezintă edem macular semnificativ clinic, iar 7,9% prezintă retinopatie ce ameninţă grav vederea.

Fig.1

Fig.3 Tomografie în coerenţă optică pentru edemul macular diabetic

Fig.2

17


Supliment Diabet

îmbunătăţirea prognosticului vizual poate fi posibilă. Fotocoagularea LASER rămâne standardul de aur şi este trata-mentul de bază pentru edemul macular diabetic. Studiul ETDRS arată că foto-coagularea LASER a edemului macular clinic semnificativ reduce riscul scăderii vederii cu 50% şi numai 13% dintre ochii trataţi vor pierde 3 sau mai multe linii de acuitate vizuală în următorii trei ani, în comparaţie cu pierderea vederii la 33% dintre pacienţii netrataţi. Totuşi, foto-coagularea LASER nu pare eficientă în îmbunătăţirea vederii şi mai puţin de 50%

Retinopatia diabeticădintre pacienţii care urmează tratamen-tul câştigă o linie de acuitate vizuală. De aceea, specialiştii în retină şi-au îndreptat atenţia spre agenţi farmacologici implicaţi în patologia microvasculară, incluzând inhibitori ai factorilor de creştere VEGF, IGF şi corticosteroizi. În timp ce, iniţial, corticosteroizii au părut foarte promiţători ca opţiune faţă de fotocoagularea LASER, mai ales în îmbunătăţirea acuităţii vizuale, rezul-tatele pe termen lung au indicat faptul că aceşti agenţi nu au avut un efect susţinut în timp. Inhibitorii de VEGF au câştigat teren în ultimii ani, având potenţial de tratare a retinopatiei diabetice.

Ca şi în edemul macular, fotocoagularea panretiniană rămâne standardul de trata-ment în retinopatia diabetică proliferativă, în timp ce multe studii actuale arată eficienţa agenţilor antiVEGF în această formă a bolii.

Studiul prospectiv independent con-dus de Gonzales şi colaboratorii (2008) a comparat eficacitatea unui agent anti-VEGF cu panfotocoagularea LASER asu-pra neovascularizaţiei retiniene în cazul unor pacienţi cu retinopatie diabetică proliferativă cu risc înalt. S-au administrat 0,3 mg pegaptanib (Macugen, Pfizer) unor pacienţi eligibili pentru panfotocoagulare laser, conform criteriilor EDTRS, la fie-care 6 săptămâni, în injecţie intravitreană, timp de 30 de săptămâni. S-a constatat, începând din a treia săptămână a stu-diului, o regresie a neovaselor retiniene, demonstrată prin examen la biomi-croscop, fotografie de fund de ochi şi angiografie cu fluoresceină. Regresia completă a neovaselor s-a obţinut la 90% dintre pacienţii trataţi cu antiVEGF, faţă de 22% la grupul tratat LASER. Pacienţii trataţi cu pegaptanib au câştigat în medie 3,6 litere de acuitate vizuală, în timp ce pacienţii trataţi cu laser au pierdut

în medie 5,4 litere. Pegaptanib a fost bine tolerat. Cea mai serioasă reacţie adversă a fost dezvoltarea unei membrane neovas-culare la unul din ochi. Cea mai frecventă acuză subiectivă a fost disconfortul ocu-lar minor şi congestia oculară. Niciunul din pacienţi nu a prezentat reacţii adverse sistemice.

Dr. Cristina Davidmedic primar oftalmolog

La ochii cu retinopatie diabetică proliferativă, ad-ministrarea intravitreană de 0,3 mg pegaptanib determină un răspuns rapid, detectabil încă din a 3-a săptămână după prima injecţie. Mai mult, el stabilizează acuitatea vizuală, îmbunătăţeşte indicele de severitate ETDRS, induce regresia membranelor prolifera-tive şi atenuează edemul macular diabetic. Este o necesitate urgentă să aplicăm aceste terapii alternative în practica curentă, în scopul îmbunătăţirii prognosticu-lui vizual al pacienţilor noştri cu diabet şi a calităţii vieţii acestora.

În concluzie

18


Ozonoterapia este o metodă alternativă şi inovatoare de tratament non medicamentos care foloseşte un amestec de oxigen-ozon. Prin metodele sale, ozonoterapia modernă permite reducerea consu-mului de medicamente alopate şi consecutiv a reacţiilor secundare provo-cate de acestea.

Terapia cu ozon se bazează pe principa-lele proprietăţi ale ozonului:

• antibacteriană, antifungică, antivirotică;• antiinflamatorie;• antialgică;• imunomodulatorie;• detoxifiantă;• de optimizare a funcţionării sistemelor

pro- şi antioxidante;• de optimizare a funcţiei organelor şi sis-

temelor de organeDatorită efectelor sale terapeutice, care acţionează asupra principalelor verigi fi-ziopatologice ozonoterapia ocupă un rol important în tratamentul complex al dia-betului zaharat tip I şi II.Diabetul zaharat este considerat o boală a civilizaţiei cu o incidenţă extrem de ridi-cată în special în lumea civilizată. Este o boală metabolică caracterizată prin tulbu-rarea metabolismului glucidic şi urmată la rândul său de perturbarea metabolismului lipidic, proteic, mineral. Ea se datorează deficitului relativ sau absolut de insulină. Gravitatea diabetului zaharat este deter-minată de apariţia complicaţiilor provo-cate de tulburările metabolice sus men-ţionate: 60% dintre persoanele cu diabet zaharat suferă de anumite complicaţii

provocate de acesta.- Ateroscleroza vasculară (cerebrală, coro-nariană, a vaselor periferice)Ateroscleroza vasculară periferică, duce la apariţia arteriopatiilor periferice diabeti-ce. Una dintre cele mai grave complicaţii din acest grup este gangrena diabetică la început uscată, ulterior prin suprainfec-tare, umedă. Incidenţa gangrenei mem-brului inferior la persoanele cu diabet este de 6 ori mai mare decât la persoanele fără diabet. Mortalitatea provocată de compli-caţiile septice provocate de tulburările de circulaţie periferică variază între 6-22%.

Scăderea rezistenţei imunitare poate pro-voca diverse complicaţii septice inclusiv poate duce la forme grave de tuberculoză pulmonară;Complicaţii cutanate: furunculoze, pioree;Complicaţii ale mucoaselor cavităţii buca-le: alveolită, pioree dentară;Complicaţii renale: scleroză renală urma-tă de insuficienţă renală;Complicaţii ale sistemului nervos perife-ric: nevralgii, nevrite sciatice, polinevrite, nevrită acustică cu hipoacuzie;Retinopatii diabetice;Revenind la rolul şi locul ozonoterapiei în tratamentul complex al diabetului zaharat trebuie menţionat în primul rând capaci-tatea ozonului de a creşte permeabilita-tea membranelor celulare pentru glucoză prin stimularea şuntului pentoz-fosfaţilor şi a glicolizei aerobe – mecanisme inhiba-te în diabet. Activarea acestor mecanisme duce la scădere hiperglicemiei printr-un consum mai eficient al glucozei de către ţesuturi. În final glucoza îşi recapătă prin-cipala funcţie – cea energetică, ţesuturile nu mai suferă din cauza deficitului ener-getic. Sunt inhibate procesele catabolice şi are loc normalizarea mecanismele de pe-roxidare a lipidelor.Unul din mecanismele cheie constă în creşterea metabolismului glucozei în eri-trocite; hemoglobina eliberează mai uşor oxigenul în ţesuturi, crescând oxigenarea

lor şi diminuând hipoxia. Astfel ozono-terapia previne sau încetineşte evoluţia unor complicaţii ale diabetului zaharat cauzate de deficitul de glucoză în ţesuturi (neuropatii, retinopatii, artropatii).Trebuie menţionată şi acţiunea imunomo-dulatorie a ozonului în tratamentul com-plicaţiilor provocate de scăderea rezisten-ţei imunitare la bolnavii cu diabet zaharat (infecţii cutanate şi ale mucoaselor, picior diabetic), acţiune antimicrobiană, anti-fungică, antivirală, acţiune antiinflamato-rie, de detoxifiere, stimularea microcircu-laţiei şi creşterea oxigenării ţesuturilor.

Formele de administrare a ozonului în tratamentul diabetului zaharat sunt următoarele:• Autohemoterapia majoră;• Autohemoterapia minoră;• Insuflaţii rectal;• Infiltraţii locale;• Tratament local în saci hipobarici;• Folosire apei ozonizate în tratamentul

local.Studiile clinice confirmă eficienţa ozono-terapiei în tratamentul bolnavilor de dia-bet zaharat.Astfel un studiu efectuat pe un lot de 70 bolnavi de diabet zaharat tip I şi II conclu-zionează că după şedinţele de ozonoterapie nivelul hiperglicemiei la aceştia a scăzut cu 26%. La 1/3 din pacienţi a fost redusă doza de insulină cu 16%, la ¼ din pacienţii cu diabet tip II (noninsulinodependent) a fost redusă doza de preparate antidiabetice ora-le cu 32%. (Pavlovskaya et all 1998).Ozonul îmbunătăţeşte microcirculaţia, intensifică procesele metabolice, diminu-ează nivelul de glucoză, colesterol şi trigli-ceride, ameliorează funcţiile reologice ale sângelui, parametrii de hemocoagulare, creşte activitatea sistemului antioxidant la bolnavii de diabet zaharat de vârsta a tre-ia. (Maximov V. 2000, Gazyn et all 2000). În concluzie se poate spune că ozonotera-pia poate fi folosită ca metodă terapeutică preventivă la persoanele vârstnice bolna-

Ozonoterapia în tratamentul Diabetului zaharat şi complicaţiilor acestuia


Supliment Diabet

ve de diabet zaharat şi care au boli asoci-ate (ateroscleroză, cardiopatie ischemică, encefalopatii discirculatorii, arteriopatii obliterante ale membrelor inferioare).Administrarea ozonoterapiei bolnavilor de diabet zaharat creşte numărul cazuri-lor compensate clinic de 4 ori şi reduce cazurile decompensate de aproximativ 5 ori. (Pavlovskaya E, Kontorschikova C 1997, 1998.)La bolnavii cu retinopatii diabetice, după tratamentul cu ozon a fost demonstrată obiectiv creşterea acuităţii vizuale, redu-cerea micro-hemoragiilor şi a edemului la nivelul retinei (Maximov et all 2000).Un studiu comparative efectuat pe două loturi de pacienţi cu diabet zaharat şi ne-uro-angiopatie diabetică trataţi prin insu-flaţii rectale (I lot – insuflaţii cu amestec de oxigen-ozon, II lot – insuflaţii cu oxi-gen pur) rezultatele au fost următoarele:

Ozonoterapia în tratamentul Diabetului zaharat starea generală a fost ameliorată în ambele loturi, ameliorarea parametrilor electrofi-ziologici pe traiectul nervilor lezaţi a fost constatată numai în lotul tratat cu ozon. De asemenea în acest lot a fost constatată scăderea nivelului hiperglicemiei şi a va-lorilor hemoglobinei glicozilate. (J. Fer-nandez et all 1997).Un capitol deosebit îl reprezintă trata-mentul piciorului diabetic – complicaţie extrem de gravă şi frecvent întâlnită la pacienţii cu diabet zaharat. În astfel de si-tuaţii ozonoterapia poate avea mai multe căi de administrare: autohemoterapia, in-suflaţii rectale cu amestec de oxigen-ozon, tratamentul local în saci hipobarici cu amestec de oxigen-ozon, spălarea plăgi-lor cu apa ozonizată. Rezultatele studiilor spun următoarele: efectul bacteriostatic şi bactericid, stimularea microcirculaţiei locale, intensificarea proceselor metabo-

lice locale reduc la jumătate perioada de curăţare a plăgilor diabetice de ţesuturile necrozate intensificând perioada de rege-nerare a ţesuturilor. Datorită acestui fapt poate fi redusă perioada de spitalizare cu 9-11 zile faţă de pacienţii trataţi prin metode clasice, cu 1,7 ori poate fi redus numărul de amputări ale membrului infe-rior, reducând astfel cazurile de invalidi-tate şi deces. (I. Gazyn 2000, I. Moshurov 2000, Belyaev et all 2000).În concluzie se poate spune că ozonoterapie poate avea un rol important în tratamentul diabetului zaharat şi al complicaţiilor aces-tuia. Ozonoterapia reduce dozele de medi-camente antidiabetice orale şi de insulină, reduce gravitatea complicaţiilor provocate de diabet, diminuând cheltuielile pentru tratament în beneficiul pacienţilor şi îmbu-nătăţind calitatea vieţii acestora.

Dr. Victor Taran

Generatorul portabil de ozon este conceput să se adapteze la un rezervor de oxigen pur (O2) şi să prepare ozon (O3), printr-un proces de electroliză variabilă care îl aduce la concentraţia dorită

19

20


Una dintre soluţiile medicale care tratează obezitatea este chirurgia obezităţii, tehnică ce grupează toate manevrele chirurgicale care se adresează pacienţilor obezi în scopul reducerii greutăţii/normalizării sta-tusului lor ponderal, fără a include îndepărtarea de ţesut adipos sau altfel de tehnici de chirurgie cosmetică.

Tehnicile de chirurgia obezităţii influ-enţează balanţa echilibrului energetic,

diminuând considerabil aportul exogen şi determinând organismul să consume energie din rezervele acumulate.

Trebuie cunoscut însă că, înainte, dar şi după operaţie, este foarte importantă nu-triţia. Etapa preoperatorie este cea care asigură pregătirea organismului din punct de vedere fizic şi psihologic pentru inter-venţia chirurgicală, în timp ce etapa post-operatorie ajută la obţinerea rezultatelor aşteptate în urma operaţiei.

Ce trebuie să ştii despre nutriţia preoperatorie?Un meniu moderat hipocaloric, cu o con-centraţie optimă de proteine, recomandat de medicul specialist nutriţionist, are ca obiectiv reducerea cantităţii de ţesut adi-pos, mai ales din abdomen, din jurul or-ganelor şi menţinerea maselor musculare, benefice din punctul de vedere al redu-cerii timpilor operatori, al recuperării şi cicatrizării optime postoperatorii, a mini-mizării riscului de complicaţii chirurgica-le şi anestezice.Psihologic, este o etapă în care începeţi să

vă acomodaţi cu modul de alimentaţie co-rect, sănătos, pe care îl veţi adopta pentru tot restul vieţii.

Nutriţia postoperatorie

Recomandările nutriţionale în etapele care urmează intervenţiei chirurgicale au ca obiectiv o nutriţie echilibrată din punctul de vedere al principiilor alimen-tare (nutrienţilor), pentru a minimiza riscul efectelor secundare şi al carenţelor alimentare şi a obţine, în siguranţă, bene-ficiul maxim al acestei intervenţii chirur-gicale de reducere a greutăţii corporale.Acest program de nutriţie este atent su-pravegheat de medicul specialist în nutri-ţie, care vă va ajuta cu sfaturi, explicaţii, alternative alimentare, personalizând şi adaptând meniul dv. Programul de nutriţie pentru prima lună va avea câteva etape, în care stomacul se va adapta lent la diferite consistenţe ale alimentelor, de la lichide clare (apă, ceai, supe clare), la lichide dense (amestecuri de alimente bine pasate la blender–supele-creme de legume şi carne, compoturi de fructe fără zahăr, iaurturi degresate, brân-ză slabă, albuşuri de ou), ulterior piureuri şi apoi la alimente solide. Obiectivul prin-cipal este asigurarea aportului proteic, foarte important pentru menţinerea stării de sănătate în timpul scăderii ponderale rapide şi pentru vindecarea/cicatrizarea corespunzătoare a stomacului după aceas-tă intervenţie chirurgicală.Pacienţilor li se explică modul de alegere a alimentelor, procedeul de gătire, reparti-ţia pe mese, cantităţile, astfel că prioritare vor fi alimentele concentrate în proteine de calitate, cum sunt carnea slaba, peştele, brânza şi laptele degresate, oul, în special albuşurile, cele bogate în vitamine, mi-nerale, glucide cu eliberare lentă şi fibre, ca legumele, fructele, cerealele integrale (acestea din urmă doar preparate termic!). Este opţiunea fiecărui pacient cum prefe-ră să consume aceste alimente, în formă clasică, gătite acasă sau în formă proce-sată, la pliculeţe sau shake-uri proteice.

Shake-urile proteice sunt însă obligatorii în primele 3-7 zile după operaţie, deoare-ce stomacul nu poate tolera alimentele cu proteine, precum carnea, brânza, ouăle. Ulterior, aceste alimente vor putea fi con-sumate în formă pasată la blender.Alimentele vor fi consumate la intervale de 3-4 ore, în cantităţi mici, cu respectarea principiului saţietăţii – când simţiţi un în-ceput de senzaţie de plenitudine la nivelul stomacului, trebuie să vă opriţi din mâncat.

Hidratarea este de asemenea foarte im-portantă. Lichide precum apa plată, cea-iul, compotul, neîndulcite vor fi consu-mate pe toată durata zilei, în cantitate de până la 2 litri, nu în timpul mesei, ci după, la 35- 40 minute.

Pacienţii mai primesc o listă cu alimente care trebuie evitate, din cel puţin două motive: deoarece sunt concentrate calo-ric (glucidic şi lipidic) şi pentru că pot produce intoleranţă digestivă, cu greaţă şi vărsături: băuturi carbogazoase, zahăr, ciocolată caldă, dulceţuri, jeleuri şi bom-boane, creme de prăjituri, alimente pican-te, legume cu fibre dure etc.

Şi după prima lună rămân prioritare ali-mentele cu proteine, însă nu mai trebuie pasate după gătire, ci consumate ca atare şi mestecate foarte bine.

Un alt aspect foarte important în nutriţia postoperatorie este suplimentarea cu vita-mine şi minerale, necesare pentru profila-xia carenţelor.

Peste 3000 de pacienţi cu obezitate au fost operaţi de echipa medicală din ca-drul Centrului de Excelenţă în Chirurgia Bariatrică Delta Hospital, aceştia reuşind să-şi recapete sănătatea, încrederea de sine, entuziasmul şi activităţile sociale la care renunţaseră cândva.

Dr. Mihaela Ursache, medic nutriţionist al Centrului de Excelenţă

în Chirurgia Bariatrică din cadrul Delta Hospital.

Importanţa alimentaţiei înainte şi după chirurgia bariatrică

21


Supliment Diabet

22


Diabetul zaharat reprezintă una din tarele societăţii moderne, având o răspândire globală şi fiind recunoscut drept una dintre cele mai comune boli cronice din lume. Hormonul-cheie în dezvoltarea acestei afecţiuni este in-sulina, produsă de pancreas şi responsabilă de metabo-lizarea glucozei. Când cantitatea de insulină din organism nu este suficientă, glucoza se acumulează în sânge şi, la valori crescute, se elimină prin urină.

Pe termen lung, diabetul generează complicaţii grave precum coma

diabetică, atacul vascular cerebral, insuficienţa renală, neuropatii, cataractă, cetoacidoză, hipertensiune, impotenţă, infecţii ale pielii. Medicamentele hipogli-cemiante şi insulina controlează nivelul de glucoză din sânge, dar nu pot trata efectiv boala.

Descrierea ayurvedică a afecţiuniiConform scrierilor vedice tradiţionale, diabetul face parte din categoria Prame-ha - boli care se manifestă prin urinări

frecvente. El este descris ca o afecţiune de tip Kapha (una dintre cele trei doshe, având la bază elementele apă şi pământ), în cadrul căreia slăbirea focului diges-tiv - Agni - dă tendinţa către o glicemie crescută. În general, persoanele la care predomină dosha Kapha au o înclinaţie spre sedentarism, un metabolism încetinit al grăsimilor, edeme şi obezitate şi implicit sunt predispuse la diabet.

Cauze şi simptome

Ayurveda acceptă drept cauză existenţa factorilor ereditari, dar în primul rând insistă pe stilul de viaţă necorespunzător:

la nivel fizic, excesele alimentare, în spe-cial cele de dulciuri şi alimente conţinând carbohidraţi, iar la nivel psihic, prezenţa unor emoţii precum îngrijorarea, anxie-tatea, durerea, stresul.Alţi factori care sunt menţionaţi ca fa-vorizând apariţia bolii sunt:• munca intelectuală, comparativ cu cea

fizică,• disconfortul financiar,• somnul în timpul zilei,• consumul de lactate, carne, mâncăruri

grele.Printre cele mai frecvente simptome ale diabetului zaharat se numără: senzaţie crescută de foame şi sete, variaţii de greutate, lentoare, oboseală permanentă, apetit sexual scăzut, vindecare încetinită a rănilor, urinări frecvente, uscăciunea gâtului.

Profilaxie şi tratament

După cum v-aţi familiarizat deja, abor-darea ayurvedică în tratamentul unei boli implică, pe lângă recomandări fitoterapeu-tice, şi modificări ale dietei şi stilului de viaţă. Mai ales în cazul unui diabet incipi-ent, este bine ca pacientul să-şi controleze nivelul glicemiei prin dietă şi fitoterapie.

O abordare ayurvedică a diabetului zaharat

23


Supliment Diabet

24


Dietoterapie

Ca reguli de bază, trebuie eliminate za-harurile şi limitat consumul de proteine, pentru că pot afecta funcţionarea rinichi-lor, dar şi de grăsimi, pentru că deficitul de enzime digestive îngreunează metabo-lizarea acestora la pacienţii diabetici.Se recomandă dieta pacificatoare pentru dosha Kapha:• Laptele trebuie să fie degresat, fiert şi

cald şi nu se va consuma împreună cu alte alimente la aceeaşi masă, în special cu alimente acre sau sărate; în timpul fierberii laptelui i se pot adăuga car-damom, scorţişoară, turmeric, puţin piper sau ghimbir.

• Fructele recomandate sunt cele uşoare: mere, prune etc.; se vor evita fructele grele sau acre, cum sunt portocalele, ba-nanele, ananasul, smochinele, curmale, avocado, nucile de cocos şi pepenii.

• Nu se recomandă îndulcitori şi alimente dulci; excepţie face mierea, care este ex-celentă pentru reducerea Kapha.

• Toate legumele boabe sunt recomanda-te cu excepţia soia.

• Trebuie redus consumul de fructe oleagi-noase (nuci, alune, migdale, fistic, seminţe etc.) şi de grăsimi, mai ales animale.

• Toate cerealele sunt recomandate, în special hrişca, orzul, secara şi meiul. Grâul şi orezul se vor consuma în canti-tăţi moderate.

• Toate condimentele sunt recomanda-te (în special coriandru, cardamom, schinduf) cu excepţia sării.

• Toate legumele sunt recomandate, cu câteva excepţii: roşii, castraveţi, cartofi dulci şi dovlecei. Legumele trebuie con-sumate atât proaspete, în salate sau ca atare, cât şi gătite.

Remedii care pot fi preparate în casă• schinduf 100g + turmeric (curcuma)

50g + piper alb 50g se macină şi se amestecă până se obţine o pulbere omo-genă; se ia câte 1 linguriţă de 2 ori pe zi.

• sucuri naturale de ţelină, de pătrunjel, la care se adaugă cantităţi mai mici de morcov/sfeclă roşie (pentru că au conţi-nut mare de zahăr)

• o linguriţă de miere de 3 ori pe zi, după mesele principale.

• consum zilnic de ceapă şi usturoi, le-gume cu proprietăţi hipoglicemiante şi hipocolesterolemiante dovedite.

Fitoterapie

Ca linii ayurvedice de tratament sunt in-dicate două categorii de plante:Cele cu proprietăţi hipoglicemiante:• Shilajit - o răşină din Munţii Himala-

ya care conţine 85 de minerale în formă ionică, aminoacizi, fosfolipide, enzime, fitohormoni, substanţe antibiotice şi antifungice naturale. Are proprietăţi re-vitalizante, afrodisiac, hematinice, toni-ce pentru sistemul nervos adaptogene, stimulatoare al metabolismului celular, antioxidante, detoxifiante, antiacide, di-uretice, hipoglicemiante; trebuie admi-nistrat încontinuu bolnavilor diabetici, pentru că previne apariţia neuropatiilor.

• Karela - castravete amar sau Momordi-ca charantia, care conţine alcaloizi (chi-nină) glicozide (momordicină), peptide cu moleculă asemănătoare insulinei, vi-tamine (A, B2, PP, C), minerale (calciu, fosfor, fier, potasiu, cupru), aminoacizi, substanţe grase şi care este un stimula-tor natural al secreţiei de insulină en-dogenă, un reglator al funcţiei pancre-atice şi al metabolismului glucidelor,

cu proprietăţi carminative, diuretice, aperitive, digestive, uşor laxative, anti-helmintice, hipolipemiante, detoxifiante.

Cele care refac sistemul de producere al insulinei, încercând astfel să remedieze cauza bolii:• Triphala - o combinaţie ayurvedică

tradiţională de 3 fructe, cu acţiune de-toxifiantă, digestivă, antioxidantă, sti-mulatoare a metabolismului general (prin creşterea absorbţiei nutrienţilor la nivelul mucoasei intestinale), tonică hepatic, hipolipemiantă etc.

• Guduchi sau Tinospora cordifolia cu proprietăţi imunomodulatoare, revitali-zante, aperitive, digestive, carminative, antiemetice, antidiareice, antihelmin-tice, antipiretice, tonice cerebrale, de-toxifiante, afrodisiace. Reechilibrează Agni - focul digestiv, crescând totodată capacitatea organismului de a se proteja de germenii patogeni.

Stil de viaţă

Activitatea fizică este foarte importantă în programul de zi cu zi al bolnavului dia-betic. Unul dintre cele mai bune exerciţii în acest sens este mersul pe bicicletă, chiar şi medicinală, sau orice altă mişcare ce solicită muşchii abdominali. După efectu-area exerciţiilor nu se bea apă.Trebuie evitat somnul în timpul zilei şi este total contraindicat somnul imediat după masă.Trezirea trebuie să se facă zilnic în jurul orei 6 dimineaţa.Ca frecvenţă şi consistenţă a meselor, pe parcursul unei zile, sunt recomandate două mese solide şi două lichide.

Panchakarma - proceduri ayurvedice de detoxifiereDintre procedurile de detoxifiere reco-mandate în cazul pacienţilor diabetici pot fi amintite:- masajul cu pulberi de plante (Triphala);- producerea sudoraţiei prin introducerea într-o saună medicinală specială;- Shirodhara: constă în aplicarea de ulei medicinal cald, lapte, decoct de plante, în fir subţire pe frunte şi scalp, de la o anumită înălţime, cu un anumit ritm, timp de 30-45minute;- Shirobasti:constă în aplicarea unei gen de cataplasmă cu ulei pe suprafaţa scalpului.

Farm. Irina Lupaşcu

25


Supliment Diabet

26


Am ales această temă de studiu, de maximă actuli-tate medicală, datorită complexităţii sale pato-logice şi datorită numărului mare de pacienţi pe care i-am întâlnit în practica clinică. Studiul este efec-tuat pe un lot de 254 de pacienţi cu diabet zaharat asociat cu diferite afectări hepatice în cadrul Institu-tului Clinic Fundeni şi Insti-tutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice “Prof. Dr. N. Paulescu” Bucureşti.

Hepatita virală

Hepatita cu virus C (56,3 %) are incidenţa cea mai mare. Într-un procent mai mic

este prezentă hepatita cu virus B (31,2 %). Asocierea dintre diabet şi coinfecţia HVB+HVC este observată la 12,5 % din pacienţii luaţi în studiu.În hepatita cronică cu virus C se constată modificări ale metabolismului glucozei, respectiv diabet zaharat sau scăderea toleranţei la glucoză, care de cele mai multe ori preced diagnosticul afecţiunii hepatice.Vârsta înaintată, obezitatea, dislipidemia şi ereditatea diabetică sunt factori asociaţi pentru o incidenţă crescută a diabetului zaharat la pacienţii cu hepatită cronică C, alături de factorul viral.

Ciroza virală

Se remarcă o incidenţă crescută a virusu-lui C (ciroză+HVC 72,8 %). Procente mai mici - ciroza cu HVB (18,2 %) şi ciroză asociată coinfecţiei HVB+HVC (9 %).Majoritatea persoanelor infectate cu HVC dezvoltă infecţia cu HVC cronică, care se caracterizează prin prezenţa a HVC (ARN) în sânge şi o mare probabilitate de dezvoltare a bolii cronice de ficat, inclusiv ciroza hepatică şi cancerul hepatic.Hepato-patologia de cauză virală ocupă

asociat cu viruşii hepatici B şi CDiabetul zaharat

locul fruntaş. Atât în cazul hepatitelor vi-rale, cât şi în cirozele de etiologie virală, prezenţa virusului C asociat diabetului a fost notat în majoritatea cazurilor.Importanţa analizelor de laborator care evidenţiază infecţia cronică cu HVB sau HVC, Ag HBs respectiv Anti HVC este dovedită.Efectuarea testului specific de diagnostic al HVC cu depistarea de anticorpi ai vi-rusului hepatitei virale C anti-HVC, con-stituie dovada prezenţei virusului HVC, şi este necesară pacienţilor cu diabet zaharat asociat cu patologii hepatice.Un accent deosebit trebuie pus şi pe importanţa vaccinării împotriva hepatitei cu virus B. Vaccinarea este cea mai bună metodă de prevenţie pentru hepatita B. Vaccinarea de rutină împotriva hepatitei, a avut un impact semnificativ în redu-cerea numărului de cazuri noi de infecţie cu HVB pe an.Depistarea precoce a afectărilor hepatice asociate diabetului zaharat alături de re-spectarea regimului alimentar şi tratamen-tului medicamentos recomandat de medi-cul curant este importantă în tratarea bolii.

Dr. Haris Cojocaru

28


Printr-o descriere succintă se pot spune următoarele:• Digestia alimentelor creşte nivelul glu-

cozei din sânge. • Ficatul, pancreasul şi hipotalamusul

sunt compartimentele cu un rol impor-tant în reglarea glucozei din sânge.

• Ficatul poate stoca, sub formă de glico-gen, glucoza excesivă din sânge. Pancre-asul produce insulină şi glucagon.

• Când este stimulat de glucagon, ficatul transformă glicogenul în glucoză, pe care o eliberează în circulaţia sanguină. De asemenea, ţesutul muscular poate stoca glucoza sub formă de glicogen. Totuşi, numai ficatul poate redistribui glucoza înapoi în sânge.

• Insulina stimulează preluarea glucozei de către celule. Insulina şi glucagonul produse de pancreas sunt controlate prin rolul de senzor al pancreasului pri-vind nivelul acestor componente în sân-ge. Pancreasul, ficatul şi hipotalamusul încearcă să menţină nivelul de glucoză între anumite limite, pentru a se preîn-tâmpina efectele adverse.

Regimul alimentar

Regimul alimentar reprezintă, alături de exercițiul fizic şi autocontrolul gli-cemiei, una dintre cele mai importante măsuri terapeutice luate în cazul diabetu-lui zaharat de tip 2, medicația orală fiind adjuvantă.

Dieta în Diabetul Zaharat

Dieta este un mijloc terapeutic major şi o formă specială de alimentaţie în care hra-na pacientului este adaptată la tulburările metabolice ale bolii. Se consideră că orice succes terapeutic obţinut în controlul efi-cient al diabetului zaharat insulinodepen-dent este format 50% / 50% din dietă şi medicaţie, după cum, în unele cazuri de diabet zaharat de tip2, dieta reprezintă unica şi cea mai valoroasă conduită (tera-pia nefarmaceutică). Alimentaţia noastră modernă este bogată în alimente cu grad înalt de procesare şi conţinut ridicat de aditivi chimici. Elementele nutritive şi fi-brele vegetale sunt eliminate, iar procesul de încălzire schimbă structura moleculară a alimentelor şi distruge viaţa şi energia. La acestea se adaugă lipsa de exerciţii fizice şi mişcare în mod regulat.

La realizarea dietei, obiectivul esenţial este însuşirea de către pacient a tuturor cunoştinţelor dietetice furnizate de me-dic, iar acesta este dator să verifice corec-titudinea informaţiilor dietetice. Regulile generale ale dietei, adaptate individuali-zat pentru fiecare caz în parte, cuprind următoarele noţiuni elementare: nece-sarul zilnic de glucide, lipide, proteine, reprezentate de următoarele procente (din alimentaţia zilnică): glucide 40-50%, lipi-de 30-40%, proteine 20-30%; • calculul necesarului caloric; • conţinutul în glucide al principalelor

alimente; • alimentele care necesită cântărire zilnică; • alimentele interzise şi alimentele premise; • calculul repartiţiilor între diversele ali-

mente esenţiale şi mesele zilnice; • foaia de echivalente alimentare; • realizarea practică.

Toate aceste reguli şi noţiuni elemen-tare trebuie să servească la îndeplinirea următoarelor principii fundamentale: asigurarea unei alimentaţii corecte a pa-cientului;obţinerea sau menţinerea unei greutăţi corporale şi a unei creşteri normale;diminuarea anomaliilor metabolice pato-logice (ex. hiperlipemia); prevenirea şi întârzierea complicaţiilor.

Menopauza la femeile cu diabetÎn urma cercetărilor, specialista germană în obstetrică, prof. dr. Ingrid Muhlhauser, a ajuns la următoarele concluzii, foarte importante pentru pacienţi:

Interpretarea mecanismelor moleculare în diabetDr. Simion Prună, BSc (EE) MSc, PhD, Prof. Cercetător ştiinţific pr. grad I, membru al European Association for Study of Diabetes (EASD)

Glucoza este o importantă sursă de energie pentru

celulele organismului uman

Toate acestea ne demonstrează că nivelul glicemiei din sânge este foarte variabil în de-curs de 24 ore! Testându-vă zilnic glicemia vă puteţi ţine diabetul sub control şi puteţi prevedea o hemoglobină glicozilată aproape de normalitate. Testaţi-vă glicemia zilnic, fo-losind testele Betachek şi la 3 luni testaţi-vă şi HbA1c! Astfel, va puteţi controla diabetul!

29


Supliment Diabet

• Opiniile experţilor sunt frecvent confu-ze şi greşite.

• Comunicarea informaţiei trebuie să fie onestă, echilibrată, bazată pe evidenţa datelor şi pe înţelesul cititorului.

• Simptomele menopauzei trebuie să fie tratate cu doza efectivă cea mai mică de terapie hormonală, pentru timpul cel mai scurt posibil, şi nu pentru a preveni menopauza.

Diabetul este o afecţiune care a atins proporţii endemice în ultimii ani, iar patologia asociată este cea care afectează nu numai calitatea vieţii, ci şi durata de viaţă, în funcţie de evoluţia bolii. În acest caz se vorbeşte despre „ani până la apariţia unei complicaţii”. Majoritatea cazurilor de diabet zaharat de tip II apar

Interpretarea mecanismelor moleculare în diabettot în jurul vârstei de menopauză, iar apariţia simptomelor de menopauză se asociază de cele mai multe ori cu agra-varea simptomelor diabetice şi grăbesc apariţia complicaţiilor. Menopauza este un eveniment natural în viaţa oricărei fe-mei. Vârsta medie este de 51,3 ani. În Eu-ropa, speranţa de viaţă este acum de peste 80 de ani pentru femei, astfel că durata de viaţă în perioada de postmenopauză pentru o femeie este de peste o treime din durata întregii vieţi.Deşi este un proces absolut fiziologic, menopauza este grevată de apariţia unor modificări care pot afecta calitatea şi uneori chiar durata vieţii. Acestea includ simptome cum ar fi tulburări vasomo-torii, modificări psihologice şi psihoso-

matice, precum şi disfuncţii genitouri-nare, ca şi consecinţe pe termen lung, cum ar fi bolile cardiovasculare, osteopo-roza şi boala Alzheimer. Cercetări recente au confirmat prezenţa, încă din viaţa intrauterină, a unor determinanţi pentru osteoporoză sau ateroscleroză, astfel încât, la menopauză, multe dintre femei pot avea deja prezente modificări ce necesită măsuri de prevenţie secundară. Alte persoane pot prezenta deja fracturi secundare os-teoporozei sau infarct miocardic în ante-cedente, care necesită măsuri specifice de tratament.De aceea, măsurile de prevenţie cu adevărat primare fac parte din perioada de premenopauză, realizabile printr-un stil de viaţă sănătos, o nutriţie bună şi exerciţii fizice. Menopauza este un pro-ces fiziologic de modificare a tabloului hormonal şi nu necesită tratament. Dacă simptomatologia este uşoară, se poate apela la un tratament la domiciliu pentru ameliorarea stării. Acesta este un ideal pentru toate tipurile de societăţi şi are, evident, cel mai eficient cost din punctul de vedere al tratamentelor şi al metode-lor diagnostice.Perimenopauza include perioada ime-diată precedentă menopauzei (când debutează aspectele hormonale, biologice şi clinice ale apropiatei menopauze) şi primul an după aceasta. Ea cuprinde perioada de instalare a menopauzei şi cea care urmează menopauzei. Se referă la cei 2 până la 8 ani de modificare a nivelului hormonal, incluzând şi simptomatologia asociată, până la instalarea menopauzei. Cel mai frecvent semn de premenopauză este menstruaţia abundentă, adesea neregulată, cauzată de dereglările hormo-nale. Majoritatea femeilor au perimeno-pauza între 39 şi 51 de ani.Menopauza poate fi indusă de diferiţi fac-tori naturali sau iatrogenici (complicaţii induse de o medicaţie incorectă). De aceea, înregistrarea tratamentelor care pot avea influenţă asupra activităţii ovari-ene este importantă în chirurgie, chi-mioterapie, iradiere) sau alte tratamente (stimulare ovariană în antecedente).

30


Diabetul zaharat în medicina alternativăÎn MTC (medicina tradiţională chineză), dia-betul zaharat se traduce prin insuficienţă energetică (Qi) de tip Yin a pancreasu-lui. Condiţiile de epuizare a energiei pot fi multiple: în cazul pancreasului, aceasta poate fi afectată de factori psihoemoţionali cum ar fi ideea de nesiguranţă, grijile, obsesiile, stresul afirmării şi al recunoaşterii profesionale, gânduri permanente legate de problemele de ordin ma-terial sau uman.

Incidenţa diabetului a crescut după ´89 deoarece a apărut nesiguranţa legată

de viitorul personal şi al familiei, ceea ce duce la instalarea fricii şi a ideilor obse-sive, la crearea de mari conflicte interioa-re de identitate şi negativism. Astfel se creează vid energetic şi dorinţa de a supli-ni această lipsă cu consumul de dulciuri şi alimente rafinate, ajungându-se în timp

la dependenţă, ca în cazul drogurilor. Necombinat cu activitate fizică, aportul excesiv duce la creşterea ţesutului adipos (tradus la nivel psihoemoţional prin izo-lare de exterior şi ascunderea frustrărilor permanente şi cumulate). În timp ce diabetul de tip 2 se poate tra-duce prin complacere, rutină, izolare (de pe nivel mental transpus subtil la nivelul organului prin scăderea acţiunii insulinei ca şi cum ar fi ocolită şi izolată), în acest caz perturbarea fiind de tip apă, în dia-betul de tip 1, rezultatul absenţei insulinei, din cauza distrugerii celulelor Beta pancre-atice prin agresiuni inflamatorii (viral, au-toimun), are componenţă de foc, ce duce la epuizarea rapidă a energiei organului prin autoagresiune faţă de propria fiinţă.Astfel, abordarea pe cale alternativă, şi anu-me prin acupunctură, este salutară, vizând echilibrarea energiei în focarele afectate (superior, mijlociu şi inferior) cu stabilirea punctelor energetice necesare transferului.

Caz clinic:

M.T., în vârstă de 52 ani, diagnosticat cu diabet insulinonecesitant, prezintă în tabloul clinic: polifagie, polidipsie, po-liurie, nervozitate, tulburări de orientare, constipaţie, limba uscată şi roşie cu depozit gălbui; puls alunecos şi rapid. Tratamentul a constat în armonizarea focarului mijlociu

Diabetul zaharat în medicina alternativă

Rezultate bune se obţin şi prin

acupunctură

şi fortificarea Yin –Qi a rinichilor şi ficatu-lui. S-a obţinut scăderea dozei de insulină administrată, restabilirea stării de confort fizic, echilibrarea mintală şi reducerea la minimum a fluctuaţiilor glicemice care îi dădeau pacientului stări de disconfort cu tulburări de orientare temporo-spaţială. La cabinet s-a prezentat cu valori ale glicemiei de 380 mg/dl, iar prin acupunctură nivelul a scăzut la 150 mg/dl cu minime oscilaţii până în 170 mg/dl.

Multiple metodele de abordare a pacientului diabeticRezultate bune se obţin prin acupunctură, homeopatie, fitoterapie, gemoterapie, în scheme unice sau combinate cu reflexote-rapie şi masaj Shyatsu, în funcţie de stadiul bolii şi de promptitudinea răspunsului la o anumită conduită terapeutică, iar ca mod de cultivare a căii şi voinţei recomand TaiQi şi QiGong. Calea alternativă sau complementară vine în ajutorul schemei clasice de tratament prin îmbunătăţirea reactivităţii pacientului şi echilibrarea mai rapidă cu scăderea în timp a riscului complicaţiilor adăugate. Cum, după spusele lui Einstein, ,,o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o”, sunt convinsă ca prognosticul în diabet poate fi îmbunătăţit printr-o educaţie permanentă a populaţiei cu risc şi a pacienţilor aflaţi în tratament. Respectând principiile: „Niciodată să nu te scoli sătul de la masă”, „Mănâncă puţin, dar ca un rege!”, „Înainte de a mânca linişteş-te-ţi gălăgia din cap!”, „Respectă orele de masă şi nu dormi niciodată cu burta plină!”, eu cred că se face un prim pas în dobândirea voinţei de a fi sănătos.

Vă doresc sănătate şi linişte interioară!

Dr. Iulia AvădaneiCentrul de Sănătate Medireflexwww.medireflex.ro

unităţi cu profil sanitar din RomaniaMEDICAL

În curândGhidul spitalelor 2012

Documents

Supliment DIABET, nutritie si boli metabolice 2012-2013