Tehnologie Final

PARTEA A II-A

TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR

Îndrumător:

Șef lucrări dr. ing. Iulian Spătărelu

Absolven t :

Larion Mircea – Ionuț

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CONSTRUCŢII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

Universitatea Tehnică de Construcții București Facultatea de Construcții Civile,Industriale și Agricole

- 2013 -

CUPRINS:

1. DETERMINAREA COMPOZIȚIEI BETONULUI

2.GRADUL DE MATURIZARE AL BETONULUI

3. TEHNOLOGIA DE MONTARE A ELEMENTELOR COMPONENTE UNEI STRUCTURI METALICE

2Specializarea : Inginerie Economică în Construcții


1. DETERMINAREA COMPOZIȚIEI BETONULUI

Se va proiecta compoziţia unui beton având următoarele date :

Clasa betonului C 20/25

Caracteristicile elementului:

Tipul elementului : fundație din beton armat.

Dimensiunea minimă a elementului : h =700 mm

Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturii : c = 45 mm

Distanţa minimă dintre barele de armătură : D = 100 mm

Clasa de expunere şi condiţiile de mediu umed moderat, element de construcție situat

în zonele de variație a nivelului apelor,dar fară posibilitate de îngheț(2.a.).

Condiţii de executare şi tehnologia adoptată :normale, utilizând cofraje TEGO.

Transportul,manipularea şi punerea în lucrare a betonului : transport cu autogitatorul

şi turnarea directă folosind jgheabul de la CIFA.

Gradul de omogenitate : II

Umiditatea agregatelor :

- pentru sorturile de nisip ( 0-7 mm) - u = 2 %

- pentru sorturile de pietriș ( 7-40 mm) - u = 1 %

1.1 Stabilirea calitativ ă a materialelor componente

1.1.1 Consisten ţ a

Consistența betonului se va stabili în funcţie de tipul elementului de beton (fundație), mijlocul de transport ( cu autoagitatorul ) şi tehnologia de punere în lucrare ( CIFA ). Având aceste considerente, va rezulta clasa de consistenţă T3 (cu o tasare de 70 ±20mm).



1.1.2 Dozajul minim de ciment

În funcţie de tipul betonului (armat), clasa de expunere, va rezulta un dozaj minim de ciment C = 290kg/m3.

1.1.3 Agregatele

a) Tipul agregatelor - având în vedere clasa betonului (C 20/25 ) se vor folosi agregatele

provenind din sfărâmarea naturală a rocilor şi anume agregate silicioase de balastieră cu

densitatea aparentă : ρag = 2,7 kg/dm3.

b) Dimensiunea maximă a granulei agregatelor : se stabileşte funcţie de:

- tipul elementului din beton (fundație), astfel :

Φmax ≤ 1/4 din dimensiunea minimă a fundației ;

Φmax ≤ 1/4 x 700 = 175 mm.

- distanţa dintre barele de armătură :

Φmax ≤ distanţa minimă dintre armături – 5 mm

Φmax ≤ 100 – 5 = 95 mm.

- grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor :

Φmax ≤ 1,3 x grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturii

Φmax ≤ 1,3 x 45 = 58,5 mm.

În final , dimensiunea maximă a agregatului se stabileşte după ce toate condiţiile prezentate

mai sus sunt îndeplinite simultan şi astfel se alege una din valorile standardizate : 7, 16, 20, 31,

40 sau 71 mm.

Îndeplinind condițiile prezetante anterior se va alege Φmax = 40mm.

c) Granulozitatea agregatului total - cunoscând consistenţa (clasa de tasare T3) şi dozajul de ciment

(C=290 kg/ m3) rezultă zona de granulozitate recomandată (II). Limitele zonelor de granulozitate (maxime

şi minime) în funcţie de dimensiunea maximă a agregatului şi de granulozitate.

Se stabilesc, pentru agregate cu dimensiunea 0 – 40 mm , limitele zonelor de granulozitate

astfel :

Agregat 0 – 0,2 mm ; 5…10% ; vom alege 7% ;

Agregat 0 – 1 mm ; 15…25% ; vom alege 20% ;





Agregat 0 – 20 mm ;60 …70% ; vom alege 70% ;


La încadrarea agregatului total în zona de granulozitate recomandată se va ţine seama în

principal de respectarea limitelor impuse în zona părţii fine.Proporţia de nisip 0,3 mm se va alege

astfel incât, în cazul nisipurilor fine să fie respectată limita maximă a trecerilor pe 0,2 si 1 mm, iar

în cazul nisipurilor grosiere, să fie respectată limita minimă, chiar dacă trecerea prin ciurul de 3

mm se situează sub, respectiv deasupra limitei zonei respective.

1.1.4 Tipul de Ciment

Va fi condiționat de tipul şi masivitatea elementului (C 20/25) , beton armat. Se stabilește

cimentul de tip CEM I 32,5 N (R).

1.1.5 Raportul apă-ciment maxim

În funcţie de clasa de expunere (2a) , clasa betonului (C20/25), gradul de impermeabilitate

minim (P4*) şi gradul de gelivitate minim (-), rezultă raportul

A/C maxim = 0,5.

1.1.6 Gradul de impermeabilitate

Gradul de impermeabilitate se stabileşte funcţie de clasa de expunere şi clasa betonului (dacă

acest lucru nu este precizat in proiect) --- P4*.

1.1.7. Gradul de gelivitate

Gradul de gelivitate se stabileşte in funcţie de clasa de expunere şi clasa betonului (dacă acest

lucru nu este precizat in proiect).



1.2 Stabilirea cantitativ ă a materialelor componente

Determinarea cantităţilor componenţilor se face pentru 1 m3 de beton. Agregatele se presupun a fi

perfect uscate, urmând ca în final să se facă corecţiile corespunzătoare în funcţie de umiditatea efectivă a

acestora.

1.2.1. Apa (l/m 3 )

Cantitatea orientativă de apă de amestecare (A) se determină în funcţie de clasa betonului

(C 20/25) si de consistenţa sa (T3).Această cantitate (A=185 l), urmează să fie corectată cu un

coeficient (c) stabilit în funcţie de dimensiunea maximă a agregatului :

AI= A x c [l/m3]

Întrucât dimensiunea maximă a agregatelor este de 40 mm, coeficientul de corecţie

c=0,95 :

AI= 185 x 0,95=175,75 [l/m3]

1.2.2. Raportul apă-ciment

În funcţie de clasa betonului (C 20/25), clasa cimentului (32,5) şi gradul de omogenitate al

betonului II, se va determina valoarea raportului apă-ciment (A/C =0,5 ) iar din gradul de

impermeabilitate A/C =0,5.

1.2.3. Cimentul (kg/m 3 )

Cantitatea de ciment se evaluează , aplicând relaţia :

CI = [kg/m3]

Unde: AI- cantitatea orientativă de apă de amestecare determinată la punctul 1.2.1

A/C- valoarea cea mai mică a raportului A/C maxim pentru asigurarea cerinţelor de

rezistenţă (clasă) şi durabilitate.

CI= =351,5 [kg/m3]



Valoarea obținută va fi comparata cu valoarea minimă a dozajului de ciment determinată

la punctul 1.1.2 (C=290 kg/m3) şi dintre cele două se ia valoarea minimă (C=351,5 kg/m3).

1.2.4 Agregatele (kg/m 3 )

Cantitatea de agregate în stare uscată (A'g) se evaluează, aplicând relaţia:

A'g=ρag(1000- ) [kg/m3]

Unde : ρc- densitatea cimentului, egală cu ≈ 3,0 kg/dm3;

ρag-densitatea aparentă a agregatului ;

P- volumul de aer oclus, egal cu ≈ 2% respectiv 20 dm3/m3;

A'g=2.7(1000 )= 1855.125 [kg/m3]

1.2.5. Împărţirea agregatului total pe sorturi (Ag/pe sorturi)

În funcţie de limitele zonelor de granulozitate alese conform punctului 1.1.3 se stabileşte o

valoare pentru fiecare sort de agregat, cuprinsă între limita maximă şi cea minimă (aceasta

reprezentând procentul de treceri în masă prin sita respectivă) .

Apoi se calculează cantitatea de agregat pentru fiecare sort, folosind relaţia :

Agi=Ag [kg/m3]

Unde : Ag- cantitatea totală de agregat, in kg;

pi- procentul de trecere prin sita ”i” ;

pi-1- procentul de trecere prin sita ”i-1” ;

Sort 0-0,2 mm; [kg/m3]

Sort 0,2-1 mm; [kg/m3]

Sort 1-3 mm; [kg/m3]






Total: 1855 [kg/m3]

1.2.6. Corectarea cantităţii de apă

În funcţie de umiditatea efectivă a agregatului, se calculează cantitatea suplimentară de apă

provenită din umiditatea acestora :

ΔA= [l/m3]

Unde : Agi- cantitatea de agregat din sortul ”i” , în kg;

ui- umiditatea sortului ”i” , în %;

n- numărul total de sorturi.

Cantitatea suplimentară de apă provenită din umiditatea sorturilor de nisip 0-7mm (2%)

este :

ΔA0-7=

Cantitatea suplimentară de apă provenită din umiditatea sorturilor de pietriş 7-31 mm (1%)

este :

ΔA7-31=

Cantitatea totală de apă suplimentară : ΔA= ΔAN+ ΔAP =18.55+9.28=27.83 l/m3

Cantitatea corectată de apă : A* = A- ΔA = 175.75-27.83 =147.92 l/m3

1.2.7. Corectarea cantităţilor de agregat pe sorturi

Cantităţile corectate de agregat, pe sorturi:

A'gi=Agi(1+ ) [kg/m3]

Unde : Agi - cantitatea de agregat pentru sortul ”i” , în kg;

ui- umiditatea efectivă a agregatului de sort ”i” , în %.

Sort 0-0,2 mm; 129.86 x (1+ ) = 132.46 [kg/m3]

Sort 0,2-1 mm; 241.17x (1+ ) = 246 [kg/m3]



Sort 1-3 mm; 185.51 x (1+ ) = 189.22 [kg/m3]

Sort 3-7 mm; 371x (1+ ) = 378.42 [kg/m3]

Sort 7-20 mm; 371 x (1+ ) =374.71 [kg/m3]

Sort 20-40 mm; 556.54 x (1+ ) = 562.11 [kg/m3]

Total : 1882.92 [kg/m3]

1.2.8. Cantitatea totală corectată de agregat

Cantitatea totală corectată de agregat:

AIg= [kg/m3]

Unde : A'gi- cantitatea corectată de agregat pentru sortul ”i” , în kg ;

n- numărul de sorturi.

AIg= = 1882.92 [kg/m3]

1.2.9. Densitatea aparentă a betonului

Densitatea aparentă a betonuluin:

ρIb = AI+CI+AI

g = 147.92 +351.5 + 1882.92 = 2382,34 [kg/m3]



2.GRADUL DE MATURIZARE AL BETONULUI

Clasa beton: C 20/25;

Ciment: CEM I 32,5 N (R);

Raport Apă/Ciment: 0, 5;

Gradul critic de maturizare (la +20oC, A/C=0,5) Mk=1000 hoC;

Numărul de zile pentru măsurătoare: 7 zile

Etape de realizare a calculului gradului de maturizare al betonului :

se completează coloanele cu ziua, ora şi temperatura citită (θi) ;

se calculează temperatura medie θi’ =(θi + θi+1) /2 ;

se calculează gradul efectiv de maturizare al betonului , evaluat

pentru intervalul de timp ti , Mθi * Kθi ;

se calculează durata intervalului de timp ti ;

se determină valoarea coeficienţilor de echivalare a gradului de maturizare al betonului

evaluat la temperatura θi’ , cu cel evaluat la temperatura etalon de +20°C ;



se calculează gradul efectiv de maturizare a betonului , evaluat pentru

intervalul total de timp tk = ∑ t ;

Mθi * Kθi (h°C)





În urma calculului efectuat pe baza măsurării temperaturilor într-un interval de 7 zile, cu câte 3 citiri în fiecare zi la diferențe aproximativ egale, gradul efectiv de maturizare al betonului este MƟef =2549.942 [h°C]

În funtie de tipul cimentului (CEM I 32,5 ) și raportul apă-ciment (A/C=0.50) din tabelul 2 rezultă gradul critic de maturizare al betonului Mk =1000 [h°C]. Acesta din urmă este mai mic decât gradul efectiv de maturizare evaluat prin calcul de 2549,942 [h°C]. Acest lucru înlătură posibilitatea degradării elementului de beton în cazul înregistrării ulterioare a unor temperaturi negative.

În funcție de tipul cimentului (CEM I 32,5) și gradul efectiv de maturizare al betonului

MƟef =1277.59[h°C] rezulta un nivel de întărire β=30% din clasa acestuia. ( 25=17,5

N/mm2).Pentru β=30%, gradul de maturizare Mβ=1150 [h°C]. Pentru un MƟef =1277.59 [h°C] rezulta un β=33.32%.

Rezistenșa atinsă de fețele verticale ale elementului în acest moment este de

20=6.664 N/mm2 > 2.5 N/mm2 ( rezistența minimă la compresiune a fețelor laterale ale

elementului de beton pentru a se accepta decofrarea) .Astfel, conform calculelor efectuate, decofrarea fundației se poate face înca din ziua a

4-a din cele 7 zile în care cofrajul a fost menținut la poziție.



3. TEHNOLOGIA DE MONTARE A ELEMENTELOR

COMPONENTE UNEI STRUCTURI METALIC

3.1. Lucrari pregătitoare montajului

Tehnologia de montaj va fi stabilită prin proiect în funcţie de soluția constructivă , de termenul de finalizare a montajului , de posibilitaţile şi experienţa firmei care execută montajul şi de o serie de factori tehnici şi economici .

Pentru asigurarea unor condiţii normale de desfaşurare a procesului de montaj , se executa o serie de lucrări pregatitoare şi se iau o serie de măsuri cum ar fi : transoprtul şi depozitarea elementelor de construcţii metalice , alegerea dispozitivelor de manipulare a maşinilor şi a utilajelor de ridicat , remedierea eventualelor defecte a elementelor cauzate de transport , asamblarea elementelor transportate pe tronsoane ,ș.a.m.d .

Transportul elementelor metalice de la fabrica de productie este realizat în funcţie de distanţă prin transport auto sau pe cale ferată.

Ansamblele uzinate se vor depozita de regulă chiar la locul de montaj sau în imediata apropiere .

Depozitul se amplasează pe un teren plat , amenajat pentru scurgerea apelor , compactat şi acoperit cu balast , zgură , moloz ,etc. Platforma astfel amenajată se recomandă să fie la o cotă cu 15 … 20 cm deasupra terenului înconjurător , pentru a ferii depozitul de apele de supafaţă .

Elementele sunt depozitate în funcţie de forma și alcătuirea lor constructivă , în poziţie orizontală sau verticală . Pentru a evita contactul pieselor cu terenul și a le feri de apele de suprafaţă , se aşează la sol traverse de lemn inalte de 15 … 25 cm . Când elementele sunt depozitate în stive , cu mai multe rânduri dispuse pe verticală , între rânduri se poziţionează distanţieri de lemn cu grosimea minimă de 5 cm (fig . 1 ). Între stive se lasă spaţii de circulaţie de cel puţin 1...2 m .

Terenul de depozitare este împarţit în mai multe zone (fig 1 ,f ) de descărcare şi de sortare,de corectare şi remediere a defectelor , de depozitare şi de asamblare la sol ( dacă este cazul ). La amplasarea depozitului se are în vedere scurtarea distanţei de transport şi posibilitatea de folosire ale aceloraşi mijloace de ridicare atât la descărcarea cât si la asamblarea şi montarea elementelor .

Confecţiile metalice sunt descărcate din mijlocul de transport cu ajutorul macaralelor pe pneuri sau,dacă este cazul, cu ajutorul macaralelor fixe .După descărcare , piesele se sortează şi se examineaza vizual ; cele fără defecte sunt trecute în depozit , iar cele cu defecte, în zona de remediere .

Elementele a căror lungime depăşeşte 18 m , se confecţionează şi se transportă sub formă de tronsoane . Aceste elemente se asamblează la sol , fie în zona amenajată special în incinta depozitului , fie în apropierea locului de montaj .

Din depozit la locul de montaj , piesele se transportă cu ajutorul unor platforme-remorcă tractate auto .



Pentru manevrarea construcţiilor metalice se folosesc dispozitive , mecanisme şi construcţii ajutătoare , dintre care se menţionează :

-cablurile de oţel , folosite în mod avantajos atât la ridicări cât şî la deplasări orizontale şi ancorări .

-scripeţi , mufe şi palanele , care servesc la devierae mişcărilor .Ansamblele trebuie prinse deasupra centrului de greutate , într-un punct sau două ,

astfel încat acestea să-şi păstreze poziţia necesară montajului . Pentru a putea fi conduse şi aşezate la poziţie , piesele se ghidează cu funii de cânepa sau cu cabluri de oţel acţionate de trolii (în cazul elementelor foarte mari) . La început piesa se ridică la 5…10 cm de la sol , se verifică echilibrul ei , se efectuează două sau trei manevre de ridicare şi coborâre de probă pe înălţimi de 5 … 10 cm . Apoi se verifică din nou starea legăturilor şi poziţia de echilibru a piesei , după care se poate trece la ridicarea propriu-zisă .

Dispozitivele de manipulare şi macaralele se aleg , în principiu , după aceleaşi criterii ca şî în cazul montării elementelor prefabricate pentru construcții industriale .

Fig 1. Depozit de profiluri laminate si elemente de consrucţii metalice : a – profiluri laminate , grinzi cu inima plină ; b – grinzi cu zăbrele ( ferme ) ; c – stâlpi cu inimă plină ; d – stâlpi din elemente depărtate ; e-table ; f – planul unui depozit ; 1-cale ferata ;2 – macara portal



3.2 Montarea elementelor de construcții metalice

ETAPE:

verificarea execuţiei fundaţiilor (dimensiuni , axialitate .cote ) ; trasarea pe fundaţii a axelor principale ale construcţiei şî stabilirae măsurilor de

corectarea a cotelor (înalţimea stratului de adaos sau a betonului ce trebuie îndepărtat prin cioplire ) ;

corectarea cotei fundaţiei aşezând piesele de adaos , sau ciopliea acesteia ; în cazul cioplirii fundaţiei după terminarea operaţiei se face o noua trasare a axelor principale ;

verificarea formei şi dimensiunilor stâlpilor ; trasarea pe feţele stâlpilor a axelor principale ; prinderea stâlpului in dispozitivul de ridicare ; ridicarea stâlpului de la sol sau de pe mijlocul de transport şi aducerea lui în poziţie

verticală ; manevrarea săgeţii macaralei (rotirea ) pentru aducerea stâlpului desupra fundaţiei ; coborârea stâlpului pe fundaţie ; poziţionarea pe fundaţie a stâlpului , verificându-se aşezarea în axele principale ale

construcţiei şi verticalitatea sa ; fixarea provizorie ( dacă este cazul se ancorează cu cabluri la sol) verificarea dimensiunilor grizilor de rulare ; trasarea pe talpa inferioara a grinzii , a axului longitudinal şi a lungimii de rezemare ; prinderea la dispozitivul de ridicare ; ridicarea la o cotă superioară consolelor stâlpilor şi efectuarea unei translaţii spre

console ; coborârea grinzii de rulare pe console şi pozarea ei corectă ( aşezarea în ax , verificarea

lungimii de rezemare ) ; verificarea cotelor grinzii în dreptul consolelor şi corectarea acestora prin introducerea ,

la nevoie , a unor plăcuţe metalice ; verificarea paralelismului axelor căilor de rulare ; îmbinarea grinzilor ; verificarea dimensiunilor grinzilor ; prinderea grinzii în dispozitivul de ridicare ; ridicarea grinzii la o cotă superioară stâlpilor ; coborârea grinzii pe stâlpi , verificându-se așezarea ei în axul transversal al construcției

şi în poziţie verticală ; ridicarea şi montarea panelor riglelor şi a contravântuirilor de acoperiş ; montarea elementelor de închidere .

3.3.Tehnologia de montaj a stâlpilor



ETAPE :

verificarea aliniamentelor şi trasarea pe fundaţii a principalelor axe ale construcţiei .După executarea tuturor fundaţiilor , pe fiecare se trasează centrul său geometric , apoi ,cu un teodolit axat pe bornele construcţiei se ridică topometric şirurile de fundaţii si se măsoară unghiurile dintre ele , iar cu o ruletă cu bandă metalică se măsoară deschiderile . Pe baza rezultatelor obţinute se efectuează eventualele corecţii ale poziţiilor stâlpilor faţă de axele geometrice ale fundaţiilor , apoi se trasează pe fundaţii axele de montaj , folosind ca şi la ridicare , teodolitul .

verificarea cotelor fundaţiilor se realizeaza cu ajutorul unei nivele topometrice şi a unei mire se masoară cota fiecărei fundaţii ,alegându-se acelaşi punct care , de obicei este punctul de întretăiere a axelor de montaj , marcate anterior pe fiecare fundaţie .Faţă de cotele din proiect ale bazelor stâlpilor (care prin proiect se prevăd cu 50 ..100 mm deasupra cotei fundaţiei din beton ) ,se stabileşte înălţimea adaosului necesar fiecărei fundaţii ; dacă unele fundaţii s-au turnat la cote superioare celor din poiect ,acestea se corectează prin spargerea unui strat de beton astfel încat nivelul superior sa rămână la cel puţin 50 mm sub nivelul din proiect al bazei stâlpilor (fig 2),pentru a fii posibile adaosurile metalice ;

Fig 2. Aşezarea bazei stâlpului pe fundaţie :a – stâlp cu inima plină;b – stâlp cu zăbrele ; 1 . baza stâlpului ; 2 – placa de baza ; 3 – buloane ; 4 – piuliţe ; 5 – beton fundaţie ; 6 – beton subturnare

verificarea lungimii stâlpilor ; se măsoară lungimile totale ale stâlpilor şi rezultatele se compară cu valorile din proiect ;eventualele diferenţe se corectează , modificând înalţimea adaosurilor metalice ; se trece apoi la pregatirea şi montarea adaosurilor metalice pe fiecare fundaţie ;

montarea stâlpilor ; se măsoara şi se trasează vizibil , la partea de deasupra bazei , axele din proiect ale stâlpului; pe talpa bazei se măsoară distanţele dintre găurile buloanelor de ancoraj şi se compară cu aceleaşi distanţe , măsurate pe buloanelor din fundaţie . Apoi , de stâlp se fixează dispozitivele de prindere sau cablurile de legare , care se agaţă la cârligul macaralei ; se ridică stâlpul , se aduce deasupra fundaţiei , se potiveşte cu gaurile bazei. În dreptul buloanelor ,



se coboară la poziţie ,se centrează şi se corectează veritcalitatea . Eventualele corecturi se realizează prin adaosuri metalice suplimentare aşezate între placa bazei şi pachetul de adaosuri şî se strâng provizoriu piuliţele şuruburilor de ancorare . Dacă prin buloane nu se pot transmite momente fundaţiei , este obligatorie ancorarea provizorie a stâlpului cu trei cabluri de oţel asezate pe trei direcţii (la 120º ) şi prinse la sol în locuri pregătite anterior . Înainte de ridicare ,pentru dirijarea sa în timpul montarii , pe baza stâlpului se leagă frânghii . Strângerea definitivă a piuliţelor buloanelor de ancoraj se începe numai după montarea căilor de rulare , după care se toarnă betonul sub placa de bază (subturnarea ).

În cazul stâlpilor cu încărcări reduse (fără pod rulant ) , fundaţia se execută cu aproximativ 30 mm sub nivelul plăcii de bază .Aducerea la verticală şi eventualele corecţii se realizează prin pene metalice aşezate între placa de bază şi fundaţie . După terminarea montajului se toarnă sub placa de bază un beton preparat cu agregat mărunt ( subturnare) . Penele metalice se pot scoate după întărirea betonului , locaşurile rămase libere completându-se cu beton .

3.4. Tehnologia de montaj al elementelor de acoperiş

Tehnologia de montaj a grinzilor presupune următoarele operații principale : verificarea lungimii tronsonului de grindă: la sol se măsoară fiecare tronson și se

însemnează exact lungimea lui legarea la cârlig,în funcție de tipul,forma și mărimea grinzii,stabilindu-se tipul de

agățare (grinzile cu inimă plină se leagă cu dispozitive de prindere tip gheară cu șurub). Elementul este dirijat în timpul montării cu funii de cânepă legate la capetele tronsoanelor.

Ridicarea la poziție de montaj; Alinierea provizorie și asamblarea cu tronsonul precedent după alinierea tronsonului se

îmbină provizoriu cu capetele grinzii,cu consolele stâlpilor și cu tronsonul de grindă precedent. Îmbinarea provizorie se realizează numai cu buloane;

Definitivarea poziției stâlpilor și a grinzilor; după verificarea verticalității stâlpilor și efectuarea eventualelor corecții, cu un aparat topometric optic (nivelă sau teodolit), se verifică cota superioară a grinzilor. Aparatul optic se instalează la capătul unui șir de stâlpi, fie direct pe grindă,fie pe un eșafodaj special construit și cu ajutorul lui se citește mira cu care se așeaza pe grindă în dreptul fiecărui reazem. Se determină diferențele de cotă și se fac corecturi prin adaosuri metalice așezate între grindă și consola stâlpului; pentru valori mai mari de 15 mm aducerea la cotă se realizează prin introducerea sau scoaterea adaosurilor de sub tălpile stâlpilor. Ridicarea grinzilor și a stâlpilor se realizează cu ajutorul cricurilor hidraulice. După asigurarea orizontaității grinzii, se strâng definitiv piulițele buloanelor de ancoraj. După determinarea operației de axare, se trece la realizarea îmbinării definitive a tronsoanelor ( prin sudare,nituire sau cu buloane



de înaltă rezistență) Verificarea finală a axării și a orizontalității grinzilor după realizarea îmbinărilor

definitive și turnarea betonului sub plăcile de bază ale stâlpilor (subturnare) Montarea contravântuirilor verticale inferioare din planul stâlpilor (în vederea asigurării

stabilității longitudinale)

3.5. Măsuri de lucru pe timp friguros :

În condiţiile de lucru pe timp friguros (temperaturi sub +5°C) trebuie respectate următoarele măsuri :

- nu se execute îndreptări la cald, întrucât răcirile bruşte duc la ruperi fragile (se formează structuri de călire);

-nu se execute cordoane de sudură decât cu luarea unor măsuri speciale în caz contrar se obţin structuri fragile şi fisurări ale sudurilor;

-se evită crestăturile si fisurile care la temperaturi apropiate de 0°C înrăutăţesc comportarea oţelului, ducând !a ruperi fragile;

-nu se execute vopsirea.

3.6 Măsuri de tehnică a securităţii muncii :

Persoanele care participă la efectuarea lucrărilor de montaj sunt instruite pentru a cunoaşte măsurile specifice de tehnică a securitatii muncii, astfel:

a. în depozit, materialele se aşază în stive ordonate ; piesele se scot din stivă în ordinea inversă depozitării ; se interzice smulgerea din stivă.

b. înainte de începerea lucrărilor se vevifică starea utilajelor şi a dispozitivelor ce urmează a se folosi (frânghii, cabluri,'lanţuri, pârghii etc.) ;

c. se efectuează un instructaj corespunzător tuturor muncitorilor care participă la montaj.d. pentru prinderea pieselor se folosesc numai muncitori special instruiti.e. se interzice efectuarea de manevre care contravin instrucţiunilor de folosire a utilajelor;f. se interzice lucrul sau circulaţia sub macaraua în funcţiune;g. operaţiile de ridicare se conduc nurnai de o singură persoană;h. poziţia de lucru a muncitorilor trebuie să fie în afara zonelor periculoase de transport şii

ridicare ;i. dat fiiind lucrul la înălţime, toţi montorii se supun unui examen medical la cel mult trei

luni;j. muncitorii trebuie sa aibă echipament adecvat de protecţie a muncii (îmbrăcăminte şi

încălţăminte corespunzătoare, cască, centuri de siguranţă etc.)k. la îmbinările de poziţie, piesele sunt manipulate pentru păsuirea lor cu ajutorul

cablurilor şi al dornurilor ; se interzice manipularea cu mâna;l. după aşezarea la poziţie şi înainte de dcsprinderea din cârligul macaralei, piesele se

prind corespunzator şi se verifică stabilitatea lor;m. operaţiile de asamblare ]a poziţie se desfăşoară pe platforme sprijinite la sol sau agaţate

de constructie.



4. CARACTERISTICI DISPOZITIVE DE MONTAJ a) Pentru montajul stâlpilor aleg dispozitivul U186



Hstâlp=6,8 m Hsiguranță=2,0 mHnec.macarală= Hsiguranță+ Hstâlp + Hdispozitiv-0,2x HstâlpHnec.macarală=9,4 m

b) Pentru montajul grinzilor aleg dispozitivul U316

Hstâlp=6,8 m Hsiguranță=2,0 mHnec.macarală= Hsiguranță+ Hstâlp + Hdispozitiv-0,2x HstâlpHnec.macarală=11,57 m

Aleg macara pe pneuri PH 430 T.C. cu brațul de 9,14m.



Caracteristici macara: Rmacara=9,14m

Hmax=18,52m Qmax=2,97 tfGabaritul macaralei este: lm=3930mmNecesități montaj:

Distanța interax Dint=10 m Traveea t= 7,5m Distanța de siguranță ds=1,50 m

Ds= Dint +ds +lm/2=13,15 mRnec=( Dint

2 + Ds2)0,5=16,52 m < Rmacara=21,34 m

Hnec.macara=13,13m < Hmax=20,73 mGM+Qdispozitiv=1,925 tf < Qmax=2,97 tf


Documents

Tehnologie Final