2
Protocolul clinic standardizat pentru medicii de familie TULBUR Ă RI AFECTIVE (DE DISPOZI Ţ IE) Tulbur ă ri le afective (de dispozi ţ ie) includ de cele mai multe ori sindroamele depresiv ş i maniacal sau mixt, dar cu intensitate ş i evolu ţ ie diferit ă . Codul bolii (CIM-10): F 30 – F 39 F.30 Episod maniacal ; F.31 Tulburare afectivă bipolar ă; F.32 Episod depresiv; F.33 Tulburare depresivă recurent ă F.34 Tulbur ări persistente de dispozi ţ ie: F34.0 Ciclotimie F34.1 Distimie Informaţ ii utile Actualmente tulburarea depresivă este a patra cauză de dizabilitate; către anul 2020 se preconizează că se va plasa pe locul doi, după bolile cardiovasculare (OMS). Termenul ”depresie” este inadecvat deoarece acesta se refer ă la o singur ă boal ă, pe cînd depresia are o serie de manifest ări clinice, fiind mai potrivit ă sintagma ”tulbur ări depresive. Prevalenţ a acestei tulbur ări este estimat ă a fi de 5-12% la bărbaţ i şi 12-20% la femei. Depresia poate fi identificat ă dificil la pacienţ ii vîrstnici, datorit ă comorbidit ăţ ilor/condi ţ iilor medicale/medicamentelor ce pot provoca simptome de depresie (pierdere în greutate, modificare a poftei de mîncare, retard psihomotor, oboseal ă, insomnie/hipersomnie şi dificultăţi de concentrare). Aproximativ 15% dintre pacienţ ii cu depresie sever ă ajung la deces prin sinucidere! Clasificarea (DSM IV) Tulbur ări depresive („Depresia unipolar ă"). Tulbur ări bipolare. Tulburare afectiv ă datorat ă unei condi ţ ii medicale generale. Tulburare afectiv ă indus ă de o substanţ ă. Profilaxia Depistare precoce a prezenţ ei/acutizării bolii. Supraveghere a tratamentului ini ţ iat în staţ ionar/ambulator pentru prevenirea progresiei, agravării şi apari ţ iei recidivelor. Creare în colaborare cu psihiatrul/centrul comunitar de sănătate mental ă (după caz) a unui regim individual de tratament. Susţ inere a nivelului funcţ ional optim la pacienţ i cu ajutorul dozei minime eficiente în prevenţ ia recidivei. Not ă: Realizarea unei profilaxii eficiente la nivel comunitar prevede încadrarea pacientului într-un regim de lucru şi de odihnă raţ ional, restabilirea relaţ iilor sociale, a cunoştinţ elor şi a abilit ăţ ilor profesionale. Factorii de risc Manifest ările clinice Factori de risc pentru episod depresiv, recădere, recurenţ ă Factorii socio-demografici: mediu social defavorabil, dizabilitate, discriminare social ă, nivel socio-cultural redus, statut marital (frecvenţă > 4 ori la persoanele necăsătorite). Factorii predispozanţ i psihici: prezenţ ă a altor tulbur ări psihice (schizofrenie, boal ă Alzheimer), abuz de alcool, istoric familial de depresie. Factorii predispozanţ i somatici: apari ţ ie/persistenţ ă a unor tulbur ări/condi ţ ii somatice (AVC, maladii cardiovasculare, oncologice, tulbur ări neurologice, metabolice, etc.). Factorii precipitanţ i: psihostres social, consum de substanţ e psihoactive/psihodisleptice. Episodul depresiv Dispozi ţ ie depresivă. Pierdere a intereselor/bucuriilor. Reducere a energiei. Fatigabilitate crescîndă. Activitate diminuat ă. Oboseal ă accentuat ă după efort mic/f ăr ă efort. Reducere a capacit ăţ ii de concentrare, atenţ iei. Reducere a stimei, încrederii în sine. Idei de vinovăţ ie, lipsă de valoare. Viziune trist ă, pesimist ă asupra viitorului. Idei/acute de auto-văt ămare/suicid. Somn perturbat. Apetit diminuat. Episodul maniacal Elevaţ ie a dispozi ţ iei, însoţ it ă de o creştere a energiei, rezultî nd în hiperactivitate, presiune a vorbirii, nevoie scăzut ă de somn. Distractibilitate marcat ă, autoapreciere exagerat ă exprimat ă liber, idei grandioase/supraoptimiste. Idei de autoapreciere excesive, iritabilitate şi suspiciozitate, ce pot evolua în deliruri. Fugă de idei, presiune a gî ndirii, incomprehensibilitate a vorbirii. Activitate fizică intensă, continuă, cheltuial ă de bani f ăr ă socoteal ă. Excitare, agresiune/violenţ ă. Neglijare a alimentaţ iei, băuturii, igienei personale, st ări de deshidratare. Cele mai frecvente simptome depresive Dispozi ţ ie depresivă. Insomnie. Tulburare de concentrare. Idei autolitice. Inapetenţ ă. Fatigabilitate. Disperare Idei delirante de autoacuzare/vinovăţ ie. Tentativă autolitică Preocupări ipohondrice. Cenestopatii propriu-zise. Brahialgii parestezice care survin dimineaţ a şi dispar după primele mi şcări. Sindrom al "picioarelor nelini ştite". Vertij (adesea de tip Meniere). Aritmii cardiace. Constipaţ ie (consecinţ ă a sedentarismului, inhibi ţ iei psihomotorii sau efect secundar al antidepresivelor). Cefalee accentuat ă matinal sau în urma unor situaţ ii stresante. Dureri osteoarticulare, mai ales la nivelul membrelor inferioare, regiunii dorso-lombare a coloanei vertebrale. Modificări de instinct sexual cu scădere marcat ă a libidoului. Comportament delicvent, asocial, cu hetero/autoagresivitate, irascibilitate marcat ă, negativism. Comportament de evitare, cu reducere a activit ăţ ii sociale, profesionale şi familiale. Echivalentele somatice Echivalentele comportamentale (psihopatiforme)

TULBURĂRI AFECTIVE (DE DISPOZIŢIE) - crdm.mdcrdm.md/images/ups/protocol/Tulburari_afective_(De dispozitie).pdf · Tulburare afectivă datorată unei condiţii medicale generale

  • Upload
    others

  • View
    11

  • Download
    1

Embed Size (px)

Citation preview

Protocolul clinic standardizat pentru medicii de familie

TULBURĂRI AFECTIVE (DE DISPOZIŢIE) Tulburările afective (de dispoziţie) includ de cele mai multe ori sindroamele depresiv şi maniacal sau mixt, dar cu intensitate şi evoluţie diferită.

Codul bolii (CIM-10): F 30 – F 39F.30 Episod maniacal; F.31 Tulburare afectivă bipolară; F.32 Episod depresiv; F.33 Tulburare depresivă recurentă

F.34 Tulburări persistente de dispoziţie: F34.0 Ciclotimie F34.1 Distimie

Informaţii utile Actualmente tulburarea depresivă este a patra cauză de dizabilitate; către anul 2020 se preconizează că se va plasa pe locul doi, după bolile cardiovasculare (OMS).Termenul ”depresie” este inadecvat deoarece acesta se referă la o singură boală, pe cînd depresia are o serie de manifestări clinice, fiind mai potrivită sintagma ”tulburări depresive”.Prevalenţa acestei tulburări este estimată a fi de 5-12% la bărbaţi şi 12-20% la femei. Depresia poate fi identificată dificil la pacienţii vîrstnici, datorită comorbidităţilor/condiţiilor medicale/medicamentelor ce pot provoca simptome de depresie (pierdere în greutate, modificare a poftei de mîncare, retard psihomotor, oboseală, insomnie/hipersomnie şi dificultăţi de concentrare). Aproximativ 15% dintre pacienţii cu depresie severă ajung la deces prin sinucidere!

Clasificarea (DSM IV) Tulburări depresive („Depresia unipolară").Tulburări bipolare.

Tulburare afectivă datorată unei condiţii medicale generale. Tulburare afectivă indusă de o substanţă.

Profilaxia Depistare precoce a prezenţei/acutizării bolii. Supraveghere a tratamentului iniţiat în staţionar/ambulator pentru prevenirea progresiei, agravării şi apariţiei recidivelor. Creare în colaborare cu psihiatrul/centrul comunitar de sănătate mentală (după caz) a unui regim individual de tratament.Susţinere a nivelului funcţional optim la pacienţi cu ajutorul dozei minime eficiente în prevenţia recidivei.

Notă: Realizarea unei profilaxii eficiente la nivel comunitar prevede încadrarea pacientului într-un regim de lucru şi de odihnă raţional, restabilirea relaţiilor sociale, a cunoştinţelor şi a abilităţilor profesionale.

Factorii de risc

Manifestările clinice

Factori de risc pentru episod depresiv, recădere, recurenţă Factorii socio-demografici: mediu social defavorabil, dizabilitate, discriminare socială, nivel socio-cultural redus, statut marital (frecvenţă > 4 ori la persoanele necăsătorite).Factorii predispozanţi psihici: prezenţă a altor tulburări psihice (schizofrenie, boală Alzheimer), abuz de alcool, istoric familial de depresie.Factorii predispozanţi somatici: apariţie/persistenţă a unor tulburări/condiţii somatice (AVC, maladii cardiovasculare, oncologice, tulburări neurologice, metabolice, etc.).Factorii precipitanţi: psihostres social, consum de substanţe psihoactive/psihodisleptice.

Episodul depresiv

Dispoziţie depresivă.Pierdere a intereselor/bucuriilor.Reducere a energiei.Fatigabilitate crescîndă.Activitate diminuată.

Oboseală accentuată după efort mic/fără efort.Reducere a capacităţii de concentrare, atenţiei.Reducere a stimei, încrederii în sine.Idei de vinovăţie, lipsă de valoare.

Viziune tristă, pesimistă asupra viitorului.Idei/acute de auto-vătămare/suicid.Somn perturbat.Apetit diminuat.

Episodul maniacal

Elevaţie a dispoziţiei, însoţită de o creştere a energiei, rezultînd în hiperactivitate, presiune a vorbirii, nevoie scăzută de somn. Distractibilitate marcată, autoapreciere exagerată exprimată liber, idei grandioase/supraoptimiste. Idei de autoapreciere excesive, iritabilitate şi suspiciozitate, ce pot evolua în deliruri.Fugă de idei, presiune a gîndirii, incomprehensibilitate a vorbirii.Activitate fizică intensă, continuă, cheltuială de bani fără socoteală.Excitare, agresiune/violenţă.Neglijare a alimentaţiei, băuturii, igienei personale, stări de deshidratare.

Cele mai frecvente simptome depresive

Dispoziţie depresivă.Insomnie.

Tulburare de concentrare.Idei autolitice.

Inapetenţă.Fatigabilitate.

DisperareIdei delirante de autoacuzare/vinovăţie.

Tentativă autolitică

Preocupări ipohondrice. Cenestopatii propriu-zise.Brahialgii parestezice care survin dimineaţa şi dispar după primele mişcări.Sindrom al "picioarelor neliniştite".Vertij (adesea de tip Meniere).Aritmii cardiace.Constipaţie (consecinţă a sedentarismului, inhibiţiei psihomotorii sau efect secundar al antidepresivelor).Cefalee accentuată matinal sau în urma unor situaţii stresante.Dureri osteoarticulare, mai ales la nivelul membrelor inferioare, regiunii dorso-lombare a coloanei vertebrale.Modificări de instinct sexual cu scădere marcată a libidoului.

Comportament delicvent, asocial, cu hetero/autoagresivitate, irascibilitate marcată, negativism.Comportament de evitare, cu reducere a activităţii sociale, profesionale şi familiale.

Echivalentele somatice

Echivalentele comportamentale (psihopatiforme)

Aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. din 21.12.2012 cu privire la aprobarea Protocolului clinic standardizat pentru medicii de familie „Tulburări afective (de dispoziţie)”

Implementat de Ministerul Sănătăţii în cadrul Proiectului „Servicii de Sănătate şi Asistenţă Socială” cu suportul Băncii Mondiale şi Centrului Strategii şi Politici de Sănătate

Elaborat în baza Protocolului Clinic Naţional „ ” (PCN -116)Elaborat: martie 2013

Tulburări afective (de dispoziţie)

Investigaţii paraclinice

Analiza generală a sîngelui.Analiza generală a urinei.

Analiza biochimică a sîngelui.Electrocardiografia.

Microradiografia cutiei toracice.

Tratamentul Obiective

Creştere a aderenţei la tratament.Reducere a simptomelor depresive, a anxietăţii şi a disfuncţiei cognitive.Obţinere a remisiunii complete. Continuare a tratamentului medicamentos pentru o perioadă de minimum 6 luni.Prevenire a recăderilor, recidivelor, recurenţei şi persistenţei.Siguranţă şi tolerabilitate cu evitarea efectelor adverse şi a riscurilor terapeutice.

Tratamentul medicamentos

La nivelul asistenţei medicale primare se efectuează tratamentul medicamentos doar al stărilor depresive uşoare şi medii, fără semne psihotice (idei delirante de autoacuzare, vinovăţie). Durata – pînă la 6 luni.În lipsa răspunsului la tratament în primele 4-6 săptămîni - referirea la psihiatru/centru comunitar de sănătate mentală (după caz).Tratamentul se va efectua cu unul din medicamentele de mai jos:

Denumire Doză medie/zi Doză medie/ziDenumire

Escitalopram Fluoxetine

Fluvoxamine

Paroxetine Sertraline

Venlafaxine

10 mg 40 mg 100 mg

40 mg 100 mg 150 mg

Monitorizarea tratamentului

Aderarea la planul de tratament – complianţa.Răspunsul la tratament - ameliorarea simptomatologiei.

Efectele adverse ale tratamentului.Starea funcţională şi calitatea vieţii.

Nivelul pericolului potenţial pentru sine şi/sau alţii.

Reabilitarea socioprofesională Consilierea bolnavilor şi rudelor acestora referitor la managementul maladiei.Recomandări privind implicarea pacienţilor în activităţi de grup (grupuri de autoajutor, cluburi sociale).Recomandări pentru reabilitarea prin muncă în funcţie de severitatea maladiei şi durata ei.

Notă: Riscul major al evoluţiei depresiei este determinat de componenta suicidală, cel mai frecvent suicidul fiind efectuat cu medicaţia prescrisă.

Referirea la specialist/CCSM (după caz)Confirmarea diagnosticului.Necesitatea iniţierii tratamentului de obţinere a compensării (excepţie – stările depresive uşoare şi medii).Monitorizarea dinamicii procesului terapeutic conform planului individual de reabilitare.Elaborarea planurilor individuale de tratament şi reabilitare - resocializare a pacientului.Lipsa răspunsului la tratament în primele 4-6 săptămîni.

Criteriile de spitalizare

Episodul psihotic acut, tratamentul cazurilor complicate.Agitaţia psihomotorie (cu exitaţie, hetero- şi autoagresiune, comportament neadecvat). Inhibiţia psihomotorie (stare de stupoare).Anxietatea marcată.Tentativa de suicid.

Supravegherea

Medicul de familie monitorizează starea somatică a pacientului care se află în tratament de susţinere, pentru evitarea efectelor adverse ale preparatelor psihotrope.Supravegherea se efectuează în comun cu medicul psihiatru/CCSM (după caz).În cazul stărilor depresive uşoare şi medii medicul de familie va consulta psihiatrul referitor la conduita tratamentului.Se va asigura confidenţialitatea şi protecţia datelor cu caracter personal. Volumul cercetărilorMicroradiografia cutiei toracice, anual.Reacţia de microprecipitare la sifilis (MRS), anual.La necesitateAnaliza generală a sîngelui.Analiza generală a urinei.Analiza biochimică a sîngelui.Electrocardiografia.

Abrevierile folosite în document:

CCSM - Centrul comunitar de sănătate mentală