Udroiu Fise de Procedura Penala 2014

S-a născut la 20 martie 1977, în Bumbeşti-Jiu, jud. Gorj.

O Studii: Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti (1999); Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept - Studii postuniversitare: Ştiinţe penale - criminologie (2000),

. Institutul Naţional al Magistraturii (2002); doctor în drept, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, Şcoala Doctorală (iulie 2011, teză „Administrarea probelor în procesul penal", coordonarea ştiinţifică: prof. univ. dr. Nicolae Volonciu); doctorand în economie, Academia Română, Institutul Naţional de Cercetări Economice (începând cu 1 noiembrie 2006); doctorand în drept penal, Academia Română, Institutul de Cercetări juridice (începând cu 1 noiembrie 2008).

□ Activitate profesională: consilier al procurorii lui-şef DTICOT (începând a i 1 iulie 2013); judecătoria Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală (2006 - prezent); membru al Comisiei de elaborare a proiectului Legii pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care aiprind dispoziţii procedural penale (septembrie 2010 - septembrie 2011); membru al Comisiei de elaborare a proiectului Legii pentru punerea în aplicare a Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care aiprind dispoziţii penale (februarie 2010 - iulie 2010); membru al Comisiei de elaborare a Proiectului Noului Cod penal şi al Proiectului Noului Cod de procedură penală (iulie 2007-2009); formator în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii la disciplina drept procesual penal (2006 - prezent).

D Publicaţii: autor a peste 60 de studii şi articole. Autor al lucrărilor: „Drept penal. Partea • generală. Noul Cod penal", Ed. C.H. Beck (2014); „Drept penal. Partea specială. Noul Cod penal", Ed. C.H. Beck (2014); „Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală", Ed. C.H. Beck (2014); „Fişe de drept penal. Partea generală", Ed. Universul Juridic (ed. 1 - 2012, ed. 2 - 2013); „Fişe de drept penal. Partea specială", Ed. Universul Juridic (ed. 1 - 2012, ed. 2 - 2013); „Fişe de procedură penală", Ed. Universul Juridic (ed. 1 - 2012, ed. 2 - 2013); „Teste grilă. Drept penal şi procedură penală", Ed. Universul Juridic (patru ediţii); „Drept penal. Partea generală. Partea specială", Ed. C.H. Beck (ed. 1 - 2010, ed. 2 şi 3 - 2011, ed. 4 - 2013); „Procedură penală. Partea generală. Partea specială", Ed. C.H. Beck (ed. I - 2010, ed. 2 - 2011, ed. 3 - 2013); „Dicţionar de drept penal şi de procedură penală", Ed. C.H. Beck (2009). Coautor al lucrărilor: „Tehnici speciale de investigare în justiţia penală", Ed. C.H. Beck (2009); „Protecţia europeană a drepturilor omului şi procesul penal român. Tratat", Ed. C.H. Beck (2008); „Convenţia europeană a drepturilor omului şi dreptul procesual penal român", Ed. C.H. Beck (2007).

D Premii: Premiul „Simion Bărnuţiu" al Academiei Române (2010) pentru lucrarea „Protecţia europeană a drepturilor omului şi procesul penal român. Tratat"; premiul „Vinlilă Dongoroz" al Uniunii Juriştilor din România (2009) pentru lucrarea „Dicţionar de drept penal şi de procedură penală"; premiul „Ion Tanoviceanu" al Uniunii Juriştilor din România (2008) pentru lucrarea „Protecţia europeană a drepturilor omului şi procesul penal român. Tratat"; premiul „Vintilă Dongoroz" al Uniunii Juriştilor din România (2007) pentru lucrarea „Convenţia europeană a drepturilor omului şi dreptul procesual penal român".

Mihail UDROIU

FIŞE DE PROCEDURĂ PENALĂNoul Cod de procedură penală

Universul J u r i d i cBucureşti

-2 0 1 4 -

Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L.

Copyright © 2014, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţinS.C. Universul Juridic S.R.L.Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris alS.C. Universul Juridic S.R.L.

NI CI UN EXEMPLAR D IN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOŢIT DE SEMNĂTURA S I STAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României UDROIU, MIHAIL

Fişe de procedură penală : partea generală, partea specială : Noul Cod de procedură penală / Mihail Udroiu. - Bucureşti : Universul Juridic, 2014

ISBN 978-606-673-314-4

343(498)

REDACŢIE: tel./fax: 0 2 1 .3 1 4 .9 3 .1 3tel.: 0 7 3 2 .3 2 0 .6 6 6e-mail: [email protected]

DEPARTAMENTUL tel.: 0 2 1 .3 1 4 .9 3 .1 5DISTRIBUŢIE: fax: 0 2 1 .3 1 4 .9 3 .1 6

e-mail: distributie@universulj uridic.ro

www.universuljuridic.ro

mailto:[email protected]

http://www.universuljuridic.ro

<Ventru 9/Larç

Cuprins

A brevieri....................................................................................................................................... '............... 9F IŞA nr. 1. Logica şi p rincip iile procesului p e n a l................................................................ 11F IŞA nr. 2. P articipanţii în procesul penal. O rgan ele ju d ic ia re .................................... 29FIŞA nr. 3. Participanţii în procesul penal. P ă r ţ i le ........................................................39F IŞA nr. 4. P articipanţii în procesul penal. A v o ca tu l................................................... 49FIŞA nr. 5. A cţiunea p e n a la ........................................................................................................... 57FIŞA nr. 6. A cţiunea c iv i lă ..............................................................................................................68FIŞA nr. 7. C om p etenţa. Form e..................................................................................................... 80FIŞA nr. 8. V erificarea com petenţei de către o rg anele jud iciare.

Lipsa de com p etenţă a organelor ju d ic ia re .................................................................97F IŞA nr. 9. Prorogarea de com p eten ţă ................................................................................... 104F IŞA nr. 10. Incom patibilitatea organelor ju d ic ia re ........................................................ 111F IŞA nr. 11. Străm utarea cauzelor p e n a le ............................... ;............................................122F IŞA nr. 12. Teoria generală a p rob elor................................................................................. 130FIŞA nr. 13. D eclaraţiile părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali...............143F IŞA nr. 14. M a rto rii..................................................................... :................................................. 162F IŞA nr. 15. P e rch e z iţia ...................................................................................................................170F IŞA nr. 16. C onstatările şi exp ertizele ................................................................................... 179F IŞA nr. 17. C ercetarea la faţa locului şi re co n stitu ire a .................................................193F IŞA nr. 18. R eţinerea şi arestarea p reven tivă ............................................... 196FIŞA nr. 19. Arestul la dom iciliu ................................................................................................. 239FIŞA nr. 20. C ontrolu l ju d ic ia r .....................................................................................................260FIŞA nr. 21. C ontrolul ju d iciar pe cauţiune............................................................................272F IŞA nr. 22. M ăsurile asigurătorii. Restituirea lucrurilor, restabilirea

situaţiei an terio are .................................................................................................................. 289F IŞA nr. 23. T e rm e n e le ................................................................................................................... 300F IŞA nr. 24. Sancţiunile procesual p e n a le ................................. 306FIŞA nr. 25. Sesizarea. începerea urm ăririi p en a le ............................................................318FIŞA nr. 26. D esfăşurarea urm ăririi penale............................................................................335F IŞA nr. 27. Term inarea urm ăririi penale. Soluţii. R eluarea urm ăririi

penale............................................................................................................... 355F IŞA nr. 28. Plângerea îm potriva actelor procurorulu i de neu rm ărire său

de netrim itere în jud ecată (art. 340 N C P P )............................................................... 373

8 I Cuprins

FIŞA nr. 29. Camera preliminară...................................................................................382FIŞA nr. 30. Desfăşurarea judecării cauzelor penale în prima instanţă

(procedura de drept comun)............................. 396FIŞA nr. 31. Judecata în cazul recunoaşterii învinuirii (procedura abreviată) ....412FIŞA nr. 32. Hotărârea judecătorească. Soluţii la judecata în primă instanţă.... 420FIŞA nr. 33. Căile extraordinare de atac. contestaţia în anulare

şi revizuirea................................................................................................................443FIŞA nr. 34. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei.................................................... 464FIŞA nr. 35. Executarea hotărârilor penale definitive...............................................474

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 495

JURISPRUDENŢĂ ............................................................................................................499

Abrevieri

alin. = alineat (ul)art. = articol (ul)C.A. = Curtea de ApelC.pen. = vechiul Cod penalC.proc.pen. = vechiul Cod de procedură penalăC.S.J. = Curtea Supremă de Justiţiedec. = deciziadec. pen. = decizia penalăDIICOT = Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de

Criminalitate Organizată şi TerorismDNA = Direcţia Naţională Anticorupţiedos.inst. = dosar instanţăd.u.p. = dosar de urmărire penalăEd. = EdituraI.C.C.J. = înalta Curte de Casaţie şi JustiţieJDL = judecătorul de drepturi şi libertăţiJCP = judecătorul de cameră preliminarălit. = literaMAP = mandat de arestare preventivăNCP = noul Cod penal (Legea nr. 286/2009)NCPP = noul Cod de procedură penală (Legea nr.nr. = număr(ul)O.U.G. = Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

P- = paginapct. = punct(ul)RIL = recurs în interesul legiis. = secţias. pen. = secţia penalăS.U. = Secţiiile Unite ale I.C.C.J.

Trib. = TribunalulT.M.B. = Tribunalul municipiului Bucureşti

T.S. = Tribunalul Suprem

FIŞA nr. 1LOGICA ŞI PRINCIPIILE PROCESULUI PENAL

PARTEA TEORETICĂ

Proces penal P rocedu ră penalăS are patru faze

1. urmărirea penală:are ca moment de debut ordonanţa de în cepere a urmăririi penale şi ca moment final trimiterea sau netrimiterea în judecată;

2. camera prelim inară- cu procedura de judecată prevăzută de noul Cod de procedură penală;

3. judecata începe la momentul începerii judecaţii, după trecerea cauzei prin cam era preliminară, respectiv sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, şi are ca moment final pronunţarea hotărârii definitive;

S Proces penal + proceduri în faza de executare (de exem plu : contestaţia la executare, întreruperea executării pedepsei etc.) + proced uri în cadrul căilor extraordinare de atac.

f

12 I Logica şi principi i le procesului penal

4. punerea în executare a hotărârilor: începe cu primele acte de punere în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi se finalizează cu sesizarea organului judiciar de executare.

^ ordinea activităţilor judiciare procesuale în cadrul fazelor procesului penal este prestabilită de lege;

S nu este necesar ca procesul penal să treacă prin toate cele trei faze procesuale;

fiecare fază a procesului penal areuna sau mai multe etape procesuale, după cum urmează: urmărirea penală are trei etape procesuale: etapa de investigare a faptei (odată cu începerea urmăririi penale până la punerea în mişcare a acţiunii penale), cea de investigare a persoanei (după punerea în mişcare a acţiunii penale) şi rezolvarea cauzei de către procuror; camera preliminară are o singură etapă: judecata în camera preliminară; faza judecăţii cuprinde: judecata în primă instanţă şi judecata în apel (singura cale ordinară de atac), iar faza executării: punerea în executare a hotărârii penale şi, dacă este cazul, modificări ce ar putea interveni în cursul executării.

k

__________________________________________________________i 13

( ! ) OBSERVAŢII:

1. în cadrul procesului penal organele judiciare îşi desfăşoară activitatea în vederea descoperirii infracţiunilor, identificării participanţilor la acestea şi tragerea lor la răspundere penală;

2. sunt organe judiciare: a) organele de cercetare penală; b) procurorul; c) judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară; d) instanţele judecătoreşti;

3. pe lângă organele judiciare, sunt angrenate în activitatea judiciară: părţile procesuale (inculpat, partea civilă, partea responsabilă civilmente), subiecţii procesuali principali (suspectul şi persoana vătămată), precum şi alţi participanţi (avocaţi, martori, experţi etc.).

S principiile procesului penal se află într-o legătură indisolubilă unele cu altele. Principiul legalităţii constituie un principiu cadru din care decurg celelalte principii. Aflarea adevărului se află, de asemenea, în legătură cu toate celelalte principii.

PRINCIPII PREVĂZUTE EXPLICIT DE NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ

l . PRIN CIPIUL LEGA LITĂ ŢII [art. 2 NCPP]

S legiuitorul trebuie să prevadă normele procedurale în mod explicit în vederea satisfacerii exigenţei de previzibilitate;

•/ desfăşurarea. întregului proces penal şi a procedurilor penale trebuie realizată cu respectarea legii (nullum iudicium sine lege, nemo iudex sine lege)',

S se aplică atât în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră , preliminară şi al judecăţii, cât şi după rămânerea definitivă a hotărârii;

S asigurarea respectării principiului legalităţii este realizată prin instituirea unor sancţiuni procesuale (nulitatea, excluderea probelor nelegal sau neloial administrate etc.), dar şi prin prevederea unor obligaţii J procedurale pozitive în sarcina procurorului, judecătorului de cameră i preliminară sau a instanţei de judecată (supravegherea urmăririi penale 1

i

de procuror, verificarea legalităţii sesizării instanţei, a actelor procesuale sau procedurale sau a probelor din cursul urmăririi penale în cadrul procedurii de cameră preliminară, verificarea legalităţii sentinţei penale în căile de atac etc).

14 I Logica şi pr incipi ile procesului penal

^ 2, PRIN CIPIU L SEPARĂRII FUN CŢIILOR JU D ICIA RE__________(art. 3 NCPP)____________________________________________________

S potrivit art. 3 alin. (1) NCPP, în procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare: funcţia de urmărire penală; funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată; funcţia de judecată.

1. Funcţia de urmărire penală (de anchetă)

- se realizează de procurorul şi de organele de cercetare penală;- potrivit art. 3 alin. (4) NCPP, în exercitarea acestei funcţii, procurorul şi

organele de cercetare ale poliţiei judiciare strâng probele pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată a inculpatului;

- în conţinutul funcţiei de urmărire penală intră: desfăşurarea investigaţiei faptei după momentul sesizării şi al începerii urmăririi penale, continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect, supravegherea urmăririi penale efectuate de organele de cercetare penală de către procuror, strângerea de probe, punerea în mişcare a acţiunii penale, extinderea cercetării sau a acţiunii penale, aprecierea cu privire la necesitatea trimiterii sau a dispunerii unei soluţii de clasare ori de renunţare la urmărirea penală;

- procurorul este actorul principal al funcţiei de anchetă, conducând şi supraveghind activitatea organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi ale organelor de cercetare penală speciale.

2. Funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală

- se realizează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;- asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng • drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul de

drepturi şi libertăţi (cu excepţia cazurilor prevăzute de lege).

Fişa nr. :1 I 15

3. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată

- se realizează de judecătorul de cameră preliminară;- judecătorul de cameră preliminară efectuează un control de legalitate atât a

actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, respectiv a actelor efectuate în cursul urmăririi penale.

4. Funcţia de judecată

- se realizează de către instanţa de judecată în complete legal constituite fart. 3 alin. (7) NCPP];

- constă în administrarea probatoriului, evaluarea probatoriului administrat în vederea pronunţării unei hotărâri cu privire la temeinicia acuzaţiei penale formulate de procuror.împotriva inculpatului, precum şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie rezolvat conflictul de drept penal dedus judecăţii.

5. Separaţia/cumulul de funcţii judiciare

- art. 3 alin. (3) NCPP prevede cu titlu de principiu că, în desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare; aşadar, legând separaţia funcţiilor judiciare de conceptul de imparţialitate funcţională, noul Cod de procedură penală consacră faptul că existenţa unei situaţii de cumul a funcţiilor judiciare generează, în principiu, o situaţie de incompatibilitate;

- cu toate acestea, teza finală a alin. (3) a art. 3 NCPP stipulează că nu se poate reţine o situaţie dc incompatibilitate între exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi cea de judecată, aceeaşi persoană putând fi în aceeaşi cauză atât judecător de fond, cât şi judecător de cameră preliminară.

3, PREZUM ŢIA DE N EVINOVĂŢIE (art. 4 NCPP)

s orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă; în acest fel se acordă o protecţie indivizilor împotriva unor acuzaţii arbitrare sau abuzive;


S este garantată prin reglementarea separaţiei funcţiilor judiciare şi se află într-o legătură indisolubilă cu alte garanţii procedurale ca: imparţialitatea instanţei, dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării;

S nu constituie o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie luarea unei măsuri preventive faţă de suspect sau inculpat;

S nu este incompatibilă cu încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei sau cu judecarea în cazul recunoaşterii învinuirii;

V

1. Garanţie procedurală (preponderent de probă):

S organele de urmărire penală trebuie să dovedească pe baza de probe legal şi loial administrate acuzaţia formulată împotriva suspectului sau inculpatului care poate uza de dreptul la tăcere (actori incumbit probatio);S suspectul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa, iar în cazul când există probe de vinovăţie, acesta are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie;■/ art. 4 alin. (2) NCPP prevede cu titlu de principiu că, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului;•/ art. 396 alin. (2) NCPP prevede că se pronunţă condamnarea dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;S este o prezumţie relativă ce poate fi răsturnată numai prin realizarea unei probaţiuni complete din care să rezulte dincolo de orice dubiu vinovăţia învinuitului sau inculpatului.

2. Regulă de fond: are natura unui drept subiectiv al suspectului sau inculpatului care trebuie respectat de toate autorităţile şi persoanele; vătămarea acestui drept subiectiv dă naştere unui drept la despăgubire.

Fişa" nr. 1 I 17

4. PRINCIPIUL AFLĂRII ADEVĂRULUI (art. 5 NCPP)

S organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului [art. 5 alin. (1) NCPP];

^ situaţia de fapt se stabileşte în procesul penal pe baza probelor legal şi loial administrate; subiecţii procesuali principali sau părţile pot propune probe şi cere administrarea lor în tot cursul procesului penal; potrivit art. 5 alin. (2) NCPP, respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancţionează;

S organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului; procurorul procedează la rezolvarea cauzei penale atunci când constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate (art. 327 NCPP);

V instanţa de judecată soluţionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii [art. 349 alin. (1) NCPP].

18 I Logica şi principii le procesului penal

5, N E B IS IN ID EM {A R I . 6 NCPP)

S art. 6 NCPP prevede că nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică;

S pentru a se putea invoca incidenţa ne bis in idem, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:a) existenţa unei hotărâri definitive;b) noul proces penal să se îndrepte în contra aceleiaşi persoane;c) să privească fapte identice ori fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi.

S scopul acestui principiu este acela de a interzice reluarea procesului penal ce a fost închis printr-o hotărâre definitivă, pentru ca persoana cu privire la care s-a pronunţat o hotărâre definitivă să nu fie nevoită să trăiască cu temerea că un nou proces penal va putea fi pornit împotriva sa pentru aceleaşi fapte.

6 . PRIN CIPIUL O FIC IA LITĂ ŢII [art. 7 NCPP]

S noul Cod de procedură penală nu prevede explicit principiul oficialităţii, prevăzând însă obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale în cadrul principiilor generale, care include în realitate aspecte ce ţin de principiul oficialităţii;

/ în procesul penal nu se aplică principiul disponibilităţii ca în procesele civile;

■/ actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu:

—► 1. procesul penal începe, de regulă, din oficiu;

—► 2. după începerea urmăririi penale, actele procesuale se efectuează din oficiu;

— ► 3. în principiu, părţile sau subiecţii procesuali principali nu pot opri desfăşurarea procesului penal;

Fişa nr; T I 19

—►4. trimiterea în judecată se dispune din oficiu;

►S. instanţa judecă procesele penale din oficiu, iar hotărârile acesteia sunt puse în executare din oficiu.

( D OBSERVAŢII:

1. procesul penal se stinge fie prin constatarea unei cauze care împiedică exercitarea acţiunii penale ori ca efect al aplicării principiului oportunităţii, fie prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive;

2. obligativitatea exercitării acţiunii penale a fost atenuată prin introducerea principiului oportunităţii urmăririi penale, în baza căruia procurorul va putea renunţa motivat la urmărirea penală în cazurile şi condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege;

3. art. 7 alin. (2) NCPP prevede faptul că în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege (infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani), procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, .nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia. In aceste ipoteze, procurorul va dispune soluţia de renunţare la urmărire penală, ca efect al principiului oportunităţii.

EXCEPŢII (CAZURI DE DISPONIBILITA TE)____________________

-----► 1. când pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesarăplângerea prealabilă;

C este posibilă retragerea plângerii prealabile;S legiuitorul a prevăzut posibilitatea punerii în mişcare a acţiunii

penale şi din oficiu la infracţiunile pentru care legea prevede cerinţa plângerii prealabile în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă; acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu în situaţia în care persoana juridică vătămată prin săvârşirea infracţiunii este reprezentată chiar de către infractor; deopotrivă,

20 I Logica şi principi i le procesului penal

art. 157 alin. (5) NCP a prevăzut că în situaţia în care persoana vătămată a decedat sau persoana juridică a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu;

•/ în caz de retragere a plângerii prealabile, suspectul/inculpatul poate să ceară continuarea procesului penal.

( J ) OBSERVAŢIE: solicitarea suspectului/inculpatului de continuare a procesului penal în caz de retragere a plângerii prealabile nu atrage aplicarea din nou a regulilor oficialităţii, întrucât, în ipoteza în care se constată că fapta de care acesta este acuzat este infracţiune, nu se va putea dispune trimiterea în judecată sau condamnarea, ci numai clasarea/încetarea procesului penal ca efect al cauzei de disponibilitate.

-------► 2. în cazul infracţiunilor pentru care deşi acţiunea penală se pune în 'mişcare din oficiu, legea permite împăcarea [de pildă, înşelăciunea ' (art. 244 NCP)];

-------► 3. când pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesară o Iîncuviinţare sau autorizare prealabilă (imunitatea diplomatică, imunitatea parlamentară, imunitatea prezidenţială, imunitatea membrilor guvernului, inamovibilitatea judecătorilor, autorizarea prealabilă a i procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă înalta Curte de , Casaţie şi Justiţie la aplicarea legii penale în temeiul principiului [ personalităţii [art. 9 alin. (3) NCP], respectiv autorizarea prealabilă a j procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ipoteza aplicării legii penale în baza principiului i realităţii [art. 10 alin. (2) NCP]. j

QS3DEI- i 21

^ 7, CARA CTERU L ECH ITA BIL ŞI TERM EN U L REZONABILAL PRO CESU LU I PENAL (arh 8 N CPP)___________

^ organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata a i respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil;

^ titularii dreptului la un proces echitabil sunt atât părţile, cât şi subiecţii procesuali principali;

S termenul rezonabil: 1. dies a quo: momentul în care este formulată în mod oficial o „acuzaţie în materie penală" împotriva unei persoane1 2. dies ad quem: momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare sau de achitare, respectiv încetarea procesului penal sau a unei soluţii de netrimitere în judecată dispusă de către procuror (clasare sau renunţare la urmărirea penală);

^ aprecierea caracteriditi rezonabil al procedurilor se face in concreto în funcţie de următoarele criterii: a) comportamentul părţilor; b) importanţa pentru părţi a obiectului procedurii; c) comportamentul autorităţilor; d) complexitatea cauzei;

✓ potrivit art. 4881 alin. (1) NCPP, dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii;

y noul Cod de procedură penală vizează numai contestaţia în accelerare, nu şi pe cea în despăgubiri, care potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie să existe cumulativ în dreptul intern.

22 I Logica şi p r incipii le procesului penal____________________________

^ 8. GA RAN TA REA D REPTU LU I LA LIBERTA TE ŞI SIGURANŢĂ_________ (art. 9 NCPP)________

y în cursul procesului penal nicio persoană nu poate fi reţinută, arestată preventiv sau la domiciliu sau privată în alt mod de libertate şi nici supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege;

y măsurile privative sau restrictive de libertate sunt dispuse numai de magistraţi, cu excepţia reţinerii, care poate fi dispusă şi de organele de cercetare penală;

y orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într-o limbă pe care o înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii;

y persoana arestată preventiv sau la domiciliu are posibilitatea de a formula cerere de înlocuire a măsurii privative de libertate cu măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune;

y atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaţia procedurală pozitivă de a dispune revocarea măsurii şi, după caz, punerea în libertate a celui reţinut sau arestat;

y orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite în condiţiile art. 538-542 NCPP.

& 9, GA RAN TA REA D REPTU LU I DE APĂRARE (art, 10 NCPP)

✓ dreptul la apărare este garantat suspectului, persoanei vătămate, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal; apărarea se poate exercita atât personal, cât şi prin avocat;

23

S oricare parte sau subiect procesual principal are dreptul să fie asistată de avocat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii;

S părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării;

S suspectul şi inculpatul beneficiază de anumite drepturi specifice:—► 1. dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal,

atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; înainte de a fi ascultaţi, organele judiciare trebuie să pună în vedere suspectului şi inculpatului că au dreptul de a nu face nicio declaraţie; nerespectarea acestei obligaţii atrage sancţiunea

*... excluderii probei nelegal administrate;—► 2. dreptul de a f i informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre

fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi încadrarea juridică a acesteia;

—► 3. dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile prevăzute de art. 94

—► 4. dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;

—► 5. dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;

—► 6. dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în'lim ba română;

—► 7. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;—». 8. dreptul de a f i informat cu privire la drepturile sale. '

^ organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.

sau inculpatului de un avocat când aceasta este obligatorie potrivit legii este sancţionată cu nulitatea absolută.

NCPP;

OBSERVAŢIE: încălcarea dispoziţiilor referitoare la asistarea suspectului


10. PRIN CIPIU L RESPECTĂ RII V IE Ţ II PRIVA TE (art. 11 teza I NCPP)

^ respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei sunt garantate în cadrul procesului penal;

S în principiu organele judiciare nu trebuie ca prin activităţile procesuale pe care le efectuează să aducă atingere dreptului la viaţă privată;

S ingerinţele în drepturile garantate (supravegherea tehnică, percheziţia domiciliară etc.) reprezintă o limitare a exerciţiului drepturilor la viaţă privată, la corespondenţă sau domiciliu şi poate fi permisă numai în situaţiile în care aceasta este prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim, este necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu scopul urmărit;

^ în cazul în care ingerinţa în dreptul la viaţă privată nu este realizată în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, poate atrage incidenţa legii penale, fapta putând întruni elementele constitutive ale infracţiunii de: violare a domiciliului (art. 224 NCP), violare a sediului profesional (art. 225 NCP), violare a vieţii private (art. 226 NCP).

11. RESPECTA REA D EM N ITĂ ŢII UMANE (art. 11 teza a H-a NCPP)

^ orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane, fără a fi supusă la rele I tratamente; \

S pe parcursul procesului penal este interzisă întrebuinţarea de violenţe, I ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau j îndemnuri în scopul de a se obţine probe. De asemenea, nu pot fi folosite j metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de | a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care ] constituie obiectul probei, această interdicţie aplicându-se chiar dacă I persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea j metode sau tehnici de ascultare; ]

■i)

EJşa nr. 1

✓ supunerea la rele tratamente în cadrul procedurilor penale are caracter penal, putând fi reţinute infracţiunile de cercetare abuzivă (art. 280 NCP), supunerea la rele tratamente (art. 281 NCP) ori tortura (art. 282 NCP);

✓ probele obţinute prin supunerea persoanei la rele tratamente urmează a fi excluse, neputând servi la stabilirea adevărului în cauza penală;

✓ respectarea demnităţii umane se realizează şi prin intermediul următoarelor instituţii procesuale: suspendarea urmăririi penale, suspendarea judecăţii, amânarea sau întreruperea executării închisorii.

^ 12. PRIN CIPIUL FO LO SIRII LIM BII M ATERN EŞI AL RESPECTĂ RII D REPTU LU I LA IN TERPRETA RE

__________ŞI TRA D U CERE (art. 12 NCPP)_________________________

✓ întreaga activitate procesuală penală, scrisă şi orală, trebuie să se efectueze în limba română, care este limba oficială în cadrul procedurilor penale;

•/ au drept la asistenţă gratuita din partea unui interpret: .—► o părţile şi subiecţii procesuali care nu vorbesc sau nu înţeleg limba

română ori nu se pot exprima în limba română [art. 128 alin. (4) din Constituţie, art. 12 alin. (3) NCPP];

—► o cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale care doresc să îşi exercite dreptul de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor de judecată;

V activitatea de interpret şi traducător se efectuează de persoane atestate in profesie şi autorizate de Ministerul Justiţiei.

© O B S E R V A Ţ II:

1. cheltuielile judiciare cu interpretul şi traducătorul vor rămâne în sarcina statului, indiferent de soluţia dispusă de procuror sau pronunţată de instanţă în cauză, asistenţa fiind gratuită;

2. pentru situaţii excepţionale în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau atunci când nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenţa oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaţia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă;

26 ! Logica şi pr incipi ile procesului penal

3. dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mutâ, audierea se face a i participarea miei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. In această situaţie, comunicarea se poate face şi în scris; în cazuri excepţionale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea acestor persoane se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare, organul judiciar având însă obligaţia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă;

4. potrivit art. 12 alin. (3) NCPP, este asigurată părţilor şi subiecţilor procesuali principali, în mod gratuit, posibilitatea de a lua amoştinţă de piesele dosarului, de a vorbi, precum şi de a pune concluzii în instanţă, prin interpret;

5. art. 329 alin. (3) NCPP prevede că în situaţia în care inculpatul nu amoaşte limba română, se vor lua măsuri pentru traducerea autorizată a rechizitoriului; când nu există traducători autorizaţi, traducerea rechizitoriului se face de o persoană care poate comunica a i inculpatul;

6. încălcarea dreptului părţii sau a subiectului procesual principal la asistenţă gratuită din partea unui interpret poate atrage incidenţa sancţiunii nulităţii relative.

P R IN C IP II IM PL IC IT E ALE PRO C ESU LU I PENAL jj

.......................................................^ T "

1. PRIN CIPIU L EG A LITĂ ŢII PERSOANELOR .ÎN PRO CESU L PENAL________________________________________

S art. 4 din Constituţie prevede egalitatea între cetăţeni fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială;

S justiţia se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără a se face vreo discriminare în sensul interdicţiilor prevăzute de legea fundamentală [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004];

S în procesul penal, indiferent de părţile cauzei, îşi desfăşoară activitatea aceleaşi organe judiciare, stabilite explicit în lege, potrivit aceloraşi reguli procedurale prevăzute de Codul de procedură penală sau de legile speciale; instituirea unei competenţe personale sau a unor proceduri abreviate în ipoteza recunoaşterii vinovăţiei nu este incompatibilă cu principiul egalităţii.

II. PARTEA PRACTICĂ

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă unnătoarelor cerinţe: 1) vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, a i respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei; 2) sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; 3) la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte ergci omnes; 4) hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare. Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă. Regula in dubio pro mo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite. înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro ren este o problemă de fapt. înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită cu ajutorul

probelor în scopul cunoaşterii. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este «echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie» şi deci inculpatul trebuie achitat (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3465/2007).


Instanţa este obligată să dea cuvântul tuturor părţilor, neacordarea cuvântului constituind o violare a dreptului de apărare (T.S., s. pen., dec. nr. 2669/1976).

Dreptului oricăreia dintre părţi de a fi asistată de apărător îi corespunde obligaţia corelativă a organelor judiciare de a asigura părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile prevăzute de lege (Trib. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1673/2004).

‘ Omisiunea acordării ultimului cuvânt al inculpatului este sancţionată cu nulitatea relativă, această măsură fiind necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 890/2005).

k Când persoana vătămată este un surdo-mut, retragerea plângerii prealabile făcută prin declaraţie consemnată în încheiere nu este valabilă, dacă aceasta nu s-a făcut prin interpret sau printr-un înscris depus la dosar (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1397/1992).

1 Folosirea interpreţilor se asigură fie de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, fie prin desemnare sau alegere de către părţi. Legea precizează expres că, în cazul desemnării sau alegerii de către părţi, interpretul trebuie să fie autorizat potrivit legii (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4219/2005).

‘ Omisiunea organului de urmărire penală de a asigura în mod gratuit folosirea unui interpret, în cazurile prevăzute de lege, atrage nulitatea relativă a actelor efectuate în cursul urmăririi penale (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3039/2006).

FIŞA nr. 2PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL.

ORGANELE JUDICIARE

PARTEA TEORETICĂ

1. CADRU GENERAL

S Participanţii în procesul penal simt: organele judiciare (instanţa de judecată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară, Ministerul Public şi organele de cercetare penală), avocatul, părţile (inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente), subiecţii procesuali principali (persoana vătămată şi suspectul), precum şi alţi subiecţi procesuali (martorii, experţii, interpreţii etc.);S Succesorii intervin numai în cadrul laturii civile a procesului penal; în cazul în care decedează părţile laturii penale a procesului (inculpatul sau persoana vătămată), aceştia nu vor putea fi înlocuiţi de succesori; v' Reprezentanţii participă în cadrul procesului penal în baza unui mandat legal sau convenţional în numele şi în interesul suspectului, persoanei vătămate, inculpatului sau a altor părţi reprezentate. Reprezentanţii pot îndeplini toate actele procesuale pe care şi participanţii reprezentaţi le puteau face, cu excepţia acelora care au caracter strict personal (de exemplu, instanţa nu poate asculta în locul inculpatului absent pe reprezentantul acestuia). Măsurile luate de organele judiciare vizează persoana reprezentată;

S Reprezentant legal (ope legis): repre- zentanţii persoanelor vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, reprezentanţii persoanei juridice suspect sau inculpat; avocatul din oficiu care reprezintă inculpatul arestat la instanţa care va realiza un act procedural prin comisie rogatorie;

I——► S Reprezentantul convenţional (mandatarul special): orice persoană ce are capacitate deplină de exerciţiu; în cazul în care reprezentantul convenţional este apărătorul, acesta are şi dreptul de a pune concluzii.

S Substituiţii procesuali simt subiecţi care acţionează în procesul penal în temeiul unui drept propriu, dar în interesul unei părţi (formularea unei plângeri penale de copilul major pentru părinţii săi - persoane vătămate - ori de un soţ pentru celălalt); au numai o facultate, nu o obligaţie procedurală pozitivă de a acţiona. * 1

30 I Participanţii în procesul penal. Organele judiciare_____________

(7) OBSERVAŢII:

1. succesiunea în latura civilă a cauzei penale poate consta atât în transmiterea calităţii procesuale active, cât şi a celei pasive;

2. în cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. în cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele, încheierea sau ordonanţa va fi comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu. Părţile civile pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicaţie de circulaţie naţională. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate;

3. în situaţia în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. în cazul în care persoanele vătămate nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a

Fişa nrţ.,2 1 31

le reprezenta interesele. încheierea sau ordonanţa va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoştinţeze, în termen de 3 zile de la primirea comunicării, procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu. Persoanele vătămate pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicaţie de circulaţie naţională. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora;

4. există şi situaţii în care legea prevede posibilitatea persoanei în favoarea căreia s-a efectuat actul procesual de către substituitul procesual să nu şi-l însuşească (de exemplu, în cazul în care plângerea penală este formulată de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, persoana vătămată-poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea);

5. între reprezentant şi substituitul procesual există următoarele deosebiri: a) reprezentantul are obligaţia de acţiona, în vreme ce substituitul procesual are facultatea de a acţiona; b) reprezentantul acţionează în numele şi în interesul reprezentatului, în vreme ce substituitul procesual acţionează în nume propriu, însă pentru valorificarea unui interes al părţii;

6. acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării; în cazul în care moştenitorii/succesorii nu optează pentru continuarea exercitării acţiunii civile în termenul de două luni, instanţa penală va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă, aceasta putând fi exercitată în faţa instanţei civile;

7. în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii responsabile civilmente, acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale dacă partea civilă indică moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoştinţă de împrejurarea respectivă.

32 1 Participanţii în procesul penal. Organele judiciare

2. ORGANELE JU D ICIA RE

A. Instanţele judecătoreşti-------------------- ► justiţia se realizează prin următoarele

instanţe judecătoreşti: înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; curţi de apel; tribunale; tribunale specializate; instanţe militare; judecătorii;

-------------------- ► în fiecare judeţ funcţionează mai multejudecătorii şi im tribunal; în circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti; circumscripţiile curţilor de apel cuprind mai multe tribunale; 1

------------------- ► este interzisă înfiinţarea de instanţe |extraordinare; 1

------------------- ► instanţele de judecată sunt independente de |puterea executivă, de Ministerul Public sau g de puterea legislativă; I

------------------- ► Consiliul Superior al Magistraturii este |alcătuit din 19. membri, pentru o durată de 6 | ani şi este garantul independenţei justiţiei f (are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din 5 oficiu pentru a apăra judecătorii împotriva f oricărui act care le-ar putea afecta înde- ţ pendenţa sau imparţialitatea ori ar crea ; suspiciuni cu privire la acestea). De ase- §• menea, Consiliul Superior al Magistraturii f apără reputaţia profesională a judecătorilor. |

B. Ministerul Public-» Ministerul Public reprezintă în activitatea J

judiciară interesele generale ale societăţii şi I apără ordinea de drept, precum şi drepturile : şi libertăţile cetăţenilor; j

-------------------- ► Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin ]procurorii constituiţi în parchete în condiţiile j legii; ;

-► parchetele sunt constituite pe lângă fiecare instanţă: parchetele de pe lângă judecătorii, parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curţile de apel, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, Parchetul militar de pe lângă Tribunalul Militar, Parchetul militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial;Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are următoarea structură: a) secţia de urmărire penală şi criminalistică; b) secţia judiciară; c) secţia parchetelor militare; d) secţia de resurse umane şi documentare;

-►la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează două unităţi specializate: DIICOT (structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului) şi DNA (structură specializată în combaterea marii corupţii), conduse de procurori-şefi;

► procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii, controlului ierarhic, unicităţii şi indivizibilităţii;

-► Codul de procedură penală foloseşte noţiunea de „procuror", iar nu pe aceea de „Minister Public";procurorul este magistrat şi nu este parte în proces, având calitatea de participant.

C. Judecătorul de drepturi şi libertăţi

► reprezintă în activitatea judiciară garantul împotriva arbitrariului în dispunerea măsurilor ce presupun ingerinţe în drepturile şi libertăţile fundamentale;

r— - ---------------------»> poate proceda la audierea martorilor încursul urmăririi penale în cadrul procedurii audierii anticipate;

---------------------► este garantul dreptului la un proces echitabilîntr-un termen rezonabil, soluţionând contestaţia cu privire depăşirea termenului

' rezonabil al urmăririi penale;---------------------► este posibil ca în cadrul unei instanţe unul

sau mai mulţi judecători să funcţioneze ca judecători de drepturi şi libertăţi;

34 I Participanţii în procesul penal. Organele judiciare______________

SE PRONUNŢĂ CU PRIVIRE LA: a. încuviinţarea percheziţiilor domiciliare/

informatice;-► b. încuviinţarea folosirii metodelor şi

tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare (1. soluţionarea cererii procurorului de emitere a mandatului de supraveghere tehnică/prelungirii cererii de supraveghere tehnică; 2. confirmarea măsurii supravegherii tehnice autorizate în condiţii de urgenţă de procuror;3. soluţionarea propunerii procurorului de autorizare a obţinerii datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, şi reţinute de către aceştia; 4. soluţionareapropunerii procurorului de autorizare a obţinerii de date privind situaţia finan

ciară a unei persoane);

Fişa nr. 2 1 35

“► c. măsurile preventive (1. luarea/ prelungirea/revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu; 2. confirmarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsă; 3. înlocuirea măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, respectiv a măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive; 4. soluţionarea cererilor de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu sau a arestării preventive, respectiv a contestaţiilor formulate de procuror sau de inculpat împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale; 5. plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar/controlului judiciar pe cauţiune etc.);

-> d. măsurile asigurătorii (1. soluţionarea contestaţiei formulate împotriva ordonanţei procurorului vizând măsurile asigurătorii; 2. soluţionarea propunerii procurorului de valorificare a bunurilor sechestrate, când nu există acordul proprietarului, respectiv a contestaţiei formulate împotriva încheierii privind valorificarea bunurilor sechestrate, când nu există acordul proprietarului);

*■ e. luarea/ridicarea obligării provizorii la tratament medical/intemării medicale provizorii a suspectului sau inculpatului în cursul urmăririi penale;

-------------------- ► f. luarea/prelungirea/revocarea măsuriiinternării nevoluntare în vederea efectuării expertizării medico-legale psi- | hiatrice; 1

-------------------- g. încuviinţarea examinării fizice a persoanei în absenţa consimţământului celui examinat;

* h. emiterea mandatului de aducere la solicitarea procurorului.

36 I Participanţii în procesul penal. Organele judiciare______________

_____________ 4_________________________

D. Judecătorul de cameră preliminară

✓ efectuează un control de legalitate a posteriori atât a rechizitoriului, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, respectiv a actelor efectuate în cursul urmăririi penale;

■/ este aceleaşi judecător care va exercita şi funcţia de judecată.

E. Organele de cercetare penală

S urmărirea penală este realizată de procuror şi organele de cercetare penală;

2. organele de cercetare penală specială:

Fişa nr. 2 I 37

> S organele de cercetare ale poliţiei judiciare sunt organizate şi funcţionează în structura aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în structura Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române şi a unităţilor teritoriale ale acestora. Ca excepţie, în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţionează prin detaşare ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

> ^ poliţiştii care nu fac parte din poliţia judiciară au dreptul şi obligaţia de a efectua orice act de constatare a săvârşirii infracţiunilor, conform legii. Aceştia au obligaţia de a încunoştinţa de îndată procurorul sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare cu privire la constatarea săvârşirii infracţiunilor şi de a le înainta, totodată, actele de constatare.

a) atribuţiile sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

>b) îşi desfăşoară activitatea de urmărire

penală sub conducerea şi supravegherea procurorului;

38 Part ic ipanţ i i în procesul penal. Organele jud ic ia re

c) efectuează acte de urmărire penală corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului.


PĂRŢILE

PARTEA TEORETICĂ

L CADRU GENERAL

S în latura penală a procesului penal parte este doar inculpatul, iar în latura civilă sunt părţi: inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente;

S potrivit noului Cod de procedură penală, victima infracţiunii nu mai este parte procesuală, ci subiect procesual principal;

S în aceeaşi cauză pot exista mai mulţi inculpaţi, mai multe persoane vătămate/civile sau mai multe părţi responsabile civilmente;

S părţile au drepturi şi obligaţii procesuale şi pot realiza acte procesuale;

S făptuitorul este persoana care a săvârşit o fapta prevăzută d e . legea penală, cu privire la care nu a fost încă începută urmărirea penală; nu este parte procesuală ori subiect pasiv al acţiunii penale; noul Cod de procedură penală face referire la noţiunea de „făptuitor" în art. 44, 48, 61,62,147,148,154,158, 252’,289, 293, 296, 310, 321, 360;

S suspectul este persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală; după începerea urmăririi penale in rem, procurorul poate dispune continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect.

40 I Participanţii în procesul penal. Părţile

© OBSERVAŢII:

Spre deosebire de inculpat, suspectul:

1. nu poate fi arestat preventiv/arestat la domiciliu ori supus măsurii controlului judiciar sau pe cauţiune;

2. nu poate fi trimis în judecată.

2. PERSOANA VA TA M A TA

S este persoana fizică sau juridică care a suferit prin fapta penală o 1 vătămare fizică,, morală sau materială, dacă participă în procesul 1 penal; |

S dacă persoana vătămată nu doreşte să participe la procesul penal, trebuie 1 să înştiinţeze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază I necesar, o va putea audia în calitate de martor; §

•S organul de urmărire penală, înainte de prima ascultare a persoanei | vătămate, are obligaţia procedurală pozitivă de a-i aduce la cunoştinţă | persoanei vătămate următoarele drepturi şi obligaţii: §

a. dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obli- Igatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; f

b. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; jc. dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica |

excepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege; |d. dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea j

procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi | dreptul de a se constitui parte civilă; |

e. obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare; ff . obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă. |

S noul Cod de procedură penală stipulează o paletă largă de drepturi în Ifavoarea persoanei vătămate de natură a conduce la respectarea mai § eficientă a dreptului acesteia la un proces echitabil; dintre drepturile | procesuale relevante, menţionăm: dreptul de a fi informată cu privire |la drepturile sale; dreptul de a consulta dosarul; dreptul de a propune \£administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica j excepţii şi de a pune concluzii; dreptul de a adresa întrebări | inculpatului, martorilor şi experţilor; dreptul de a fi informată, \

l

Fişa nr. 3

într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiţia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poştă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaţii să îi fie comunicate; dreptul de a fi informată, la cerere, cu privire la punerea inculpatului în libertate în orice mod, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

( J ) OBSERVAŢII:

1. persoana vătămată nu participă în procedura de cameră preliminară şi nici înprocedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi referitoare la măsurile preventive;

2. victima infracţiunii poate avea în procesul penal atât calitatea de persoană vătămată, cât şi pe cea de parte civilă; renunţarea la despăgubiri nu conduce la pierderea calităţii de persoană vătămată.

^ 3. PĂRŢILE PROCESULUI PENAL

1. Inculpatul

S este persoana (fizică sau juridică) împotriva căreia a fost pusă în mişcare acţiunea penală în vederea tragerii la răspundere penală pentru participarea (în calitate de autor, coautor, complice, instigator) la comiterea unei infracţiuni (tentativă incriminată, faptă consumată sau epuizată);

S drepturile procesuale ale inculpatului sunt prevăzute de legiuitor în vederea garantării dreptului la un proces echitabil, vizând, în esenţă: dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia; dreptul de informare cu privire la acuzaţia penală formulată împotriva sa; dreptul la apărare; dreptul la tăcere; dreptul de a propune probe în apărare; dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a asista personal sau prin avocat la efectuarea actelor de urmărire penală; dreptul de a primi comunicarea copiei certificate a rechizitoriului sau, după caz, a traducerii autorizate a

acestuia; dreptul de a formula, în scris, în termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală; dreptul de a avea ultimul cuvânt etc.;

•/ noul Cod de procedură penală stipulează o serie de obligaţii procesuale în sarcina inculpatului, dintre care menţionăm: obligaţia de a exercita cu bună-credinţă drepturile procesuale conferite de lege; obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă; obligaţia de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că,

. ~m cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă; obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă.

42 l_ Participanţii în procesul penal. Părţile________________________

2. Partea civilă |

✓ este persoana (fizică sau juridică) vătămată care exercită acţiunea |civilă în cadrul procesului penal, solicitând daune-interese materiale § şi/sau morale suspectului, inculpatului ori părţii responsabile | civilmente; ' 1

V pentru ca persoana vătămată să se constituie parte civilă în procesul jjpenal, trebuie ca infracţiunea a cărei victimă a fost să fi produs un | prejudiciu material sau moral, cert, actual sau viitor şi care nu a fost ;• deja reparat; j

S pot avea calitatea de parte civilă în procesul penal: 1. persoana care a s fost nemijlocit vătămată prin infracţiunea comisă; 2. unităţile spiţa- ; liceşti pentru cheltuielile de spitalizare efectuate cu victima infracţiunii; |3. persoanele care au suportat cheltuielile de înmormântare a victimei; ;4. moştenitorii victimei infracţiunii; 5. orice persoane care au suferit un jprejudiciu direct din comiterea infracţiunii (de pildă, concubina care. j primea în mod constant întreţinerea de la victima infracţiunii); j

Fişanr^B I 43

^ organele judiciare au o obligaţie procedurală pozitivă de a informa persoana vătămată, înainte de ascultarea acesteia, că se poate constitui parte civilă; de asemenea, i se atrage atenţia că declaraţia de participare în proces ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale ori în faza de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti;

^ constituirea ca parte civilă se poate face în scris sau oral, în cursul urmăririi penale ori în faţa instanţei de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti (nu doar până la citirea actului de sesizare);

S în declaraţia de constituire de parte civilă, persoana vătămată trebuie să indice natura şi întinderea pretenţiilor, motivele şi probele pe care acestea se întemeiază; în cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele de urmărire penală au obligaţia de a consemna aceasta într-un proces-verbal, în vreme ce instanţa va consemna constituirea de parte civilă în încheierea de şedinţă;

^ dacă persoana vătămată sau succesorii acesteia nu s-au constituit parte civilă înainte de începerea cercetării judecătoreşti, ulterior nu mai pot exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal, chiar dacă există acordul inculpatului;

S atunci când acţiunea civilă a fost exercitată în mod legal în procesul penal, până la terminarea cercetării judecătoreşti şi chiar în absenţa consimţământului inculpatului, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micşora întinderea pretenţiilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă;

S atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror;

^ partea civilă poate renunţa total sau în parte la exercitarea acţiunii civile în procesul penal, personal sau prin mandatar special; renunţarea are caracter definitiv, partea civilă neputând reveni asupra ei chiar dacă revenirea ar fi făcută înainte de începerea cercetării judecătoreşti;

^ dacă în cursul procesului penal partea civilă decedează/îşi încetează existenţa, moştenitorii sau succesorii în drepturi ori lichidatorii pot continua acţiunea civilă exercitată de partea civilă dacă îşi exprimă opţiunea în acest sens în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării;

S drepturile procesuale ale părţii civile simt prevăzute de legiuitor în vederea garantării dreptului la un proces echitabil, dintre care enumerăm următoarele: dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale; dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii; dreptul de a fi ascultată; dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor; dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale.


© OBSERVAŢII:

1. persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau având capacitate restrânsă trebuie să fie reprezentate sau asistate la constituirea ca parte civilă în procesul penal în condiţiile noului Cod civil;

2. nu se poate realiza constituirea ca parte civilă în procesul penal de către creditorii persoanei vătămate, pe calea acţiunii oblice;

3. dacă persoana vătămată a transmis pe cale convenţională dreptul la repararea prejudiciului unei alte persoane, înainte de constituirea ca parte civilă, dobânditorul dreptului litigios nu va putea exercita acţiunea civilă în cadnd procesului penal, ci numai în faţa instanţei civile. Dacă transmiterea convenţională a dreptului la repararea prejudiciului are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi soluţionată în cadrul procesului penal sau disjunsă, pentru a fi soluţionată separat de instanţa penală.

3. Partea responsabilă civilmente

S este persoana (fizică sau juridică) care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională (de exemplu, societatea de asigurări) de a | repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul I cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces; f

Fişa nr. 3 I 45

S potrivit Codului civil, poate fi parte responsabilă civilmente:

------ ► 1. persoana care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri este obligată să supravegheze un minor;

------► 2. comitenţii pentru pagubele produse de prepuşii lor. •

partea civilmente responsabilă participă în procesul penal:

------ ► 1. prin introducerea în cauză la cererea părţii civile (nuşi a inculpatului ori a altei părţi responsabile civilmente, dispoziţiile procedurale fiind edictate în favoarea creditorului, iar nu a debitorului); introducerea în cauză se face în tot cursul urmăririi, iar în cazul judecăţii numai înainte de începerea cercetării judecătoreşti la prima instanţă; procurorul sau instanţa nu pot dispune din oficiu introducerea părţii responsabile civilmente în procesul penal;

------ ► 2. prin intervenţia din proprie iniţiativă până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenţiei.

S când exercitarea acţiunii civile se face de procuror, acesta este obligat să introducă partea responsabilă civilmente în proces în cursul urmăririi penale sau să ceară introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente în faţa instanţei de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti;

S în caz de deces al părţii responsabile civilmente persoană fizică, respectiv de încetare din orice motiv prevăzut de lege a existenţei părţii responsabile civilmente persoană juridică, acţiunea civilă se exercită în continuare în cadrul acestui proces penai împotriva moştenitorilor universali sau cu titlu universal ai acesteia care au acceptat succesiunea ori a statului, în caz de vacanţă succesorală, sau a succesorilor în drepturi sau lichidatorilor acesteia, dacă partea civilă

indică moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente, în termen de două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării;

S partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat; toate actele procesuale/procedurale sau probele din latura civilă sunt în aceeaşi măsură favorabile sau defavorabile inculpatului şi părţii responsabile civilmente;

S partea responsabilă civilmente poate formula apărări şi în nume propriu în vederea demonstrării inexistenţei unei răspunderi civile pentru fapta altuia;

S partea responsabilă civilmente nu poate formula în procesul penal acţiune în regres împotriva inculpatului pentru recuperarea sumei de bani la care aceasta urmează a fi obligată la plată pentru fapta ilicită a inculpatului;

S când într-o cauză penală sunt mai mulţi inculpaţi, precum şi câte o parte responsabilă civilmente pentru fiecare inculpat, numai inculpaţii vor răspunde solidar, în vreme ce fiecare inculpat va răspunde solidar cu partea responsabilă civilmente ce îi este aferentă doar în limitele părţii din prejudiciu ce îi este imputată inculpatului în raport de gravitatea culpei sale.


II. PARTEA PRACTICA i

i

Cheltuielile generate de asistenţa medicală acordată victimei infracţiunii pot ; constitui, în procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a ; inculpatului şi a părţii responsabile civilmente. Instituţia sanitară căreia i s-a [ cauzat prin fapta penală o vătămare materială, dacă participă în procesul ? penal şi exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal, dobândeşte : calitatea de parte civilă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 167/ 2010).

F-i'sa nn? 3 I 47

Constituirea ca parte civilă în faţa instanţei este valabilă chiar dacă, la momentul la care a avut loc, procedura de citare a inculpatului la judecată nu era completă, acesta nefiind prezent în instanţă datorită nelegalei sale citări (T.S., s. pen., dec. nr. 2030/1971).

Instanţa penală nu este în drept să soluţioneze acţiunea civilă când obligaţia de dezdăunare ia naştere ca urmare a săvârşirii unui fapt ilicit extrapenal (T.S., s. pen., dec. nr. 616/1976).

Dobânditorul de bună-credinţă al lucrului furat, ce a fost ridicat în cursul urmăririi penale de la cumpărător şi predat părţii vătămate, are calitatea de parte civilă în procesul, penal, dacă cere ca făptuitorul să-i restituie preţul plătit (T.S., s. pen., dcc. nr. 816/1983).

Nu se poate constitui parte civilă alături de persoana vătămată dintr-un accident întreprinderea la care aceasta era încadrată pentru suma ce reprezintă despăgubiri, acoperind timpul cât inculpatul, şi el accidentat, a avut nevoie de îngrijiri medicale (T.S., s. pen., dec. nr. 1110/1978).

Constituirea de parte civilă este posibilă ulterior unei declaraţii exprese prin care persoana vătămată renunţă la despăgubiri numai în ipoteza în care se stabileşte că aceasta a fost în eroare sau a fost supusă unui doi ori unei violenţe care a determinat declaraţia (T.S., s-. pen., dec. nr. 872/1984).

,=^==i întrucât s-a făcut dovada că partea vătămată, care a decedat pe parcursul procesului, a suferit im prejudiciu prin acţiunea inculpaţilor (vătămări corporale consecutive acţiunii de lovire într-o infracţiune de tâlhărie), moştenitorii acesteia sunt subiecţi activi ai acţiunii civile. Moştenitorii pot exercita acţiunea civilă iiomine ct iurc proprio, când infracţiunea a cauzat moartea victimei, sau iurc hereditatis, când moartea părţii civile s-a datorat altei cauze decât infracţiunea. Cum în cauză moştenitorii victimei se află în cea de-a doua situaţie, ei sunt îndreptăţiţi a primi ceea ce ar fi primit şi

48 I Part ic ipanţ i i în procesul penal. Părţi le

victima dacă ar fi trăit, iar trauma psihică provocată acesteia justifică acordarea sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale, sumă la plata căreia au fost obligaţi inculpaţii în solidar (Trib. Bucureşti, s. I pen., sent. nr. 99/2006).

în procesul penal, Fondul de protecţie a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate (I.C.C.J., S. U., dec. nr. 3/2010).


AVOCATUL

PARTEA TEORETICĂ

1. CADRU GENERAL

S avocatul nu are calitatea de parte în procesul penal, fiind însă unul dintre participanţii ce joacă un rol important;

S apărarea poate fi realizată în procesul penal prin propria persoană sau prin avocat (persoană specializată aptă să realizeze o apărare tehnică) ales sau desemnat din oficiu în vederea protecţiei intereselor persoanei vătămate, suspectului, inculpatului sau a celorlalte părţi prin asigurarea asistenţei juridice sau reprezentării;

S părţile sau subiecţii procesuali principali au dreptul să fie asistaţi de emul ori de mai mulţi avocaţi; în ipoteza în care sunt angajaţi mai mulţi avocaţi aleşi, asistenţa juridică este asigurată şi atunci când cel puţin unul dintre avocaţi este prezent;

S asistenţa juridică se acordă, potrivit legii, numai de avocatul ales sau desemnat din oficiu înscris într-un barou ce face parte din U.N.B.R.;

S nu poate f i desemnat ca avocat din oficiu sau angajat avocat ales al unei părţi sau al unui subiect procesual principal sau, dacă a fost angajat, nu poate asigura asistenţa juridică sau reprezentarea în faţa organelor judiciare:a) soţul ori ruda până la gradul al ÎV-lea cu procurorul sau cu judecătorul;b) martorul citat în cauză;c) cel care a participat în aceeaşi cauză în calitate de judecător sau de

procuror;d) altă parte sau un alt subiect procesual

50 I Participanţii în procesul penal. Avocatul

^ 2. ASISTEN ŢA JU R ID IC Ă _______________ _________________ __

✓ Asistenţa juridică reprezintă una dintre componentele dreptului la apărare şi este: ^ facultativa, în majoritatea cauzelor, părţile

N. sau subiecţii procesuali principali putândn. să îşi angajeze un avocat ales;

2. obligatorie, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

■ / Cazuri în care asistenţa juridică a suspectului sau inculpatului este obligatorie (art. 90 NCPP):---- ► 1. cât timp suspectul sau inculpatul este minor în cursul

urmăririi penale;

---- ► 2. în ipoteza în care la momentul sesizării instanţei inculpatul

era minor;

— ► 3. numai în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea (fapt consumat) săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;

— ► 4. pe tot parcursul procesului penal, atât timp cât suspectul sau inculpatul este internat într-un centru de detenţie sau într-un centru educativ (indiferent dacă suspectul sau inculpatul este minor sau a împlinit vârsta de 18 ani);

— ► 5. ori de câte ori suspectul sau inculpatul este reţinut sau arestat (preventiv/la domiciliu sau în executarea unei pedepse privative), chiar în altă cauză;

__ >. 6. când suspectul sau inculpatul este supus măsurii de siguranţă ainternării medicale chiar în altă cauză;

___ 7. ori de câte ori organul de urmărire penală, judecătorul dedrepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară sau instanţa apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.

Fi şa/no 4 I 51

(T) OBSERVAŢII:

1. suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecaţii, in ipoteza in care inculpatul are angajaţi mai mulţi avocaţi aleşi, asistenţa juridică este asigurată şi atunci când cel puţin unul dintre avocaţi este prezent;

2. încălcarea normelor procesuale privind asistenţa juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului este sancţionată cu nulitatea absolută;

3. organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe suspect sau inculpat, înainte de a i se lua piima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un avocat, întocmind în acest sens un proces-verbal;

4. în cursul judecăţii instanţa stabileşte existenţa sau inexistenţa vreunui caz de asistenţă juridică obligatorie în funcţie de încadrarea juridică din rechizitoriu/acordul de recunoaştere a vinovăţiei sau, după caz, în funcţie de noua încadraie juridică rezultată m urma schimbării încadrării juridice dispuse de instanţă;

5. când asistenţa juridică este obligatorie, dacă suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un avocat, se iau măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu;

6. delegaţia avocatului din oficiu încetează la prezentarea avocatului ales;

7. în tot cursul procesului penal, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat, nu asigură substituirea sau refuză nejustificat să exercite apărarea, deşi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil şi înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se menţiune despre aceasta într-un proces-verbal ori, după caz, în încheierea de şedinţă;

8. în cursul judecăţii, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, deşi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.

S Cazuri de asistenţă juridică obligatorie a persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente:---- ► a. când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană

lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă;

___b. când organul judiciar apreciază că din anumite motivepersoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea.

52 I Participanţii în procesul penal. Avocatul________________________

(T) OBSERVAŢIE: încălcarea normelor procesuale privind asistenţa juridică obligatorie a părţii civile şi părţii responsabile civilmente este sancţionată cu nulitatea absolută, iar încălcarea normelor procesuale privind asistenţa juridică obligatorie a persoanei vătămate poate fi sancţionată cu nulitatea relativă în condiţiile art. 282 NCPP.

. DREPTURILE AVOCA TU LU I

A. în cursul urmăririi penale

— ► 1. dreptul avocatului părţilor sau al subiecţilor procesuali principali să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală cu excepţia: a. situaţiei în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare; b. percheziţiei corporale sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante;S avocatul părţilor sau al subiecţilor procesuali principali

poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi;

S lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost încunoştinţat; încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verb al; în cazul efectuării percheziţiei domiciliare, încunoştinţarea avocatului se poate face şi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează sa fie percheziţionată;

S În cazul în care avocatul este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta şi despre eventualele obiecţiuni formulate, iar actul este semnat şi de avocat;

— ► 2. dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective;

— ► 3. dreptul avocatului de a lua contact cu suspectul sau inculpatul reţinut sau arestat, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază şi securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei;

— ► 4. dreptul apărătorului de a formula, în scris, plângeri, cereri şi de a depune memorii pe parcursul urmăririi penale;^ avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să

participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri şi memorii;

S când procurorul a respins cererile formulate de avocat, acesta din urmă poate formula plângere la procurorul ierarhic superior; dacă plângerea vizează nerespectarea dreptului avocatului de a participa la orice act de urmărire penală, de a consulta dosarul sau de a-i fi asigurat contactul confidenţial cu suspectul sau inculpatul, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea şi să comunice soluţia, precum şi motivarea acesteia, în cel mult 48 de ore de la data formulării;

— ► 5. dreptul avocatului de a consulta dosarul în condiţiile art. 94 NCPP.

B. în cursul procedurii de cameră preliminară

S avocatul are dreptul să-l asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să ia cunoştinţă de întregul dosar, să formuleze cereri sau excepţii (de pildă, nulitatea actului de sesizare, restituirea cauzei la procuror, excluderea anumitor probe nelegal administrate etc.), iar în cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta;

54 k Participanţii în procesul penal. Avocatul

C. In cursul judecăţii

✓ dreptul avocatului de a-1 asista pe inculpat, de a exercita drepturile procesuale ale acestuia, de a lua cunoştinţă pe tot parcursul judecăţii de întregul dosar, de a formula cereri sau excepţii, iar în cazul când inculpatul este arestat, de a lua contact cu acesta.

( f ) OBSERVAŢII:1. înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o

asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei infracţiuni dintre cele prevăzute în art. 139 alin. (2) NCPP;

2. legea nu instituie şi o obligaţie procedurală pozitivă în sarcina organelor deurmărire penală de a-i pune în vedere avocatului dreptul de a participa la toate actele de urmărire penală, existând o prezumţie că acesta îşi cunoaşte drepturile.___________ _______________________________ _________________

II. PARTEA PRACTICA

Dacă apără torni ales al inculpatului, care asistă la efectuarea actelor de urmărire penală, refuză să semneze vreun act, îndemnându-1 şi pe inculpat să procedeze în aceeaşi manieră, şi părăseşte biroul, organul de urmărire penală poate desemna un avocat din oficiu, întrucât o astfel de atitudine a avocatului ales echivalează a i lipsa de apărare (C.A. Bucureşti, s. I pen., dec.

nr. 279/1998).

Desemnarea unui singur apărător pentru mai mulţi inculpaţi care au în cauză interese contrare echivalează cu neasistarea acestora de către apărător, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie potrivit legii (T.S., s. pen., dec. nr. 590/1976).

Fişa ne. 4 I 55

1 Este întemeiată cererea formulată de inculpat la primul termen de judecată de amanare a cauzei in vederea angajării unui avocat. Respingerea cererii când prezenţa apărătorului este obligatorie, cu motivarea că inculpatul a avut suficient timp pentru angajarea unui avocat, precum şi judecarea cauzei cu desemnarea unui apărător din oficiu, echivalează cu o judecată în lipsa apărătorului (I.C.C.J., s. pen. dec. nr. 1122/2002).

în cazul în care, deşi interesele inculpaţilor erau contradictorii, aceştia au fost asistaţi de acelaşi avocat ales, intervine nulitatea absolută a hotărârii (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2638/2004).

1 Ultimul cuvânt al inculpatului prilejuieşte deci acestuia posibilitatea de a-şi expune atitudinea faţă de faptele ce i se impută, faţă de procesul care s-a desfăşurat şi de modul cum priveşte tragerea sa la răspundere penală. Prin încălcarea prevederilor Codului de procedură penală, unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la apărare, neacordarea ultimului cuvânt al inculpatului, poate afecta aflarea adevărului şi soluţionarea corectă a cauzei (I.C.C.J., s. pen., dec nr. 1801/2005).

împrejurarea că la audierea martorilor de către procuror nu a participat recurenta inculpată şi apărătorul său ales nu constituie o încălcare a dreptului la apărare, întrucât faza de urmărire penală este nepublică, iar adresarea de întrebări de către apărătorul ales al inculpatei martorilor reprezintă o facultate a organului de urmărire penală/procurorului, şi nu o obligaţie conferită expres de lege, astfel cum este prevăzut în cazul fazei de cercetare judecătorească, unde părţile pot adresa întrebări martorilor prin intermediul preşedintelui completului, cu respectarea principiului contradictorialităţii (I.C.C.J., Completul de 5 judecători, dec. nr. 160/2012, nepublicată).

56 I Participanţii în procesul penal. Avocatul

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL

1. CERERE FORMULATĂ DE AVOCATUL INCULPATULUI DE A PARTICIPA LA ACTELE DE URMĂRIRE PENALĂ

DOMNULE PROCUROR,

Subsemnatul X, avocat ales/ desemnat din oficiu al inculpatului Y în dosarul penal n r . a l Parchetului de pe lângă Judecătoria Z, având ca obiect acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de furt calificat,

SOLICIT

Să fiu informat în timp util cu privire la data, ora şi locul efectuării oricărui act de urmărire penală în cauză (atât de organele de cercetare penală, cât şi de procuror) pentru a putea participa la efectuarea acestora.

Menţionez că pot fi contactat la următorul nr. de tel/faxîn drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 92 alin. (1) NCPP

DATA SEMNĂTURA

2. ADRESĂ BAROU PENTRU DESEMNAREA UNUI AVOCAT DIN OFICIU

Judecătoria X DOSAR PENAL NR. .../...

Către BAROUL X - Serviciul Asistenţă Juridică

Vă solicităm desemnarea unui avocat din cadrul Baroului dvs., pentru aacorda asistenţă juridică inculpatului......................(date de identificare) trimis înjudecată în stare de libertate/arest sub acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) NCP.

JUDECĂTOR

I. PARTEA TEORETICA

L CADRU GENERAL

A. Acţiunea penală - element central al procesului penal:

*• 1. Noţiune: este mijlocul procesual prin care se realizează tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor la comiterea unei infracţiuni.

2. Subiect

activ: statul, prin Ministerul Public, sau anumite autorităţi publice în cazurile explicit prevăzute de lege;pasiv: inculpatul. 3

3. Obiect: tragerea la răspundere penală a infractorului prin aplicarea unei sancţiuni penale.

*■ 4. Temei de fapt: fapta concretă săvârşită.

> 5. Temei de drept: încălcarea dispoziţiei normei de incriminare.

B. Trăsături:

*• 1. acţiune publică: este exercitată de către stat;

*• 2. acţiune obligatorie: statul trebuie să o exercite ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, având în vedere caracterul ei punitiv;

-----► 3. acţiune personală: nu poate fi exercitată decât împotriva subiecţiloractivi ai infracţiunii;

-----► 4. acţiune indivizibilă: statul trebuie să o exercite împotriva tuturorparticipanţilor la săvârşirea infracţiunii;

----- ► 5. acţiune irevocabilă şi indisponibilă: statul nu o mai poate retragesau nu poate renunţa la exercitarea ei, aceasta trebuind să fie continuată până la soluţionarea ei prin hotărâre judecătorească definitivă.

58 I Acţiunea penală

2 , PUNEREA ÎN M IŞCARE A A CŢIU N II PENALE

S constituie momentul de început al acţiunii penale care se dispune prin intermediul unui act de inculpare;

S se dispune întotdeauna in personam în ipoteza în care se constată, după începerea urmăririi penale, că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare, prevăzute la art. 16 alin. (1) NCPP;

S Procurorul dispune punerea în mişcare a acţiuniipenale prin: — ► a. ordonanţă, în cursul urmăririi penale;

^ b . declaraţia orală consemnată în încheierea de şedinţă în cazul infracţiunilor de audienţă [art. 360 alin. (2) NCPP].

S acţiunea penală mai poate fi pusă în mişcare de camerele reunite ale Parlamentului, în şedinţă comună, când decid punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

(D OBSERVAŢII:

1. nu se poate dispune punerea în mişcare a acţiunii penale: a) odată cu începerea urmăririi penale; b) prin rechizitoriu; c) prin încheierea instanţei sau a judecătorului de cameră preliminară;

Fisa n'Fv: 5

2. pe de o parte, este posibil ca în cadrul unui proces penal să fie exercitate mai multe acţiuni penale, pe de altă parte, este posibil ca în mai multe procese penale să fie exercitată o singură acţiune penală;

3. în cazul unităţii de infracţiune sau al participaţiei penale la aceeaşi infracţiune, se va exercita o singură acţiune penală;

4. după punerea în mişcare a acţiunii penale, organele de urmărire penală trebuie să îl cheme pe inculpat în scopul aducerii la cunoştinţă a drepturilor prevăzute de art. 83 NCPP, precum şi în vederea încheierii unui posibil acord de recunoaştere a vinovăţiei sau pentru a proceda la ascultarea inculpatului;

5. la cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanţei de inculpare;

6. punerea în mişcare a acţiunii penale reprezintă o condiţie pentru luarea măsurii controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune, arestului la domiciliu, arestării preventive sau pentiu încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei;

7. în urma extinderii urmăririi penale, procurorul poate dispune şi extinderea acţiunii penale cu privire la fapte sau persoane noi.

3. EXERCITAREA ACŢIUN II PENALE

S este activitatea ce se desfăşoară în procesul penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanei care a comis o infracţiune (administrarea de probe, formularea de cereri în cursul judecăţii etc.).

4. CAZURILE CARE ÎMPIEDICĂ PUNEREA ÎN M IŞCARE

SAU EXERCITA REA A CŢIU N II PENALE_______________________

1. fapta nu există [art. 16 alin. (1) lit. a) NCPP];S operează in rem şi presupune inexistenţa faptei în materialitatea ei sau

lipsa unei probaţiuni din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil că există o faptă prevăzută de legea penală;


2. fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) NCPP];S operează in rem şi se poate reţine fie atunci când fapta concretă

comisă nu îndeplineşte condiţiile privitoare la latura obiectivă sau subiectivă a infracţiunii, fie în cazul în care fapta a fost dezincriminată;

3. nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea [art. 16 alin. (1) lit. c) NCPP1;

S operează in personcim şi se poate reţine atunci când din probe rezultă că fapta există, constituie infracţiune, însă nu a fost săvârşită de persoana faţă de care a fost formulată sesizarea, de suspect sau inculpat, ci de o altă persoană (determinată sau nedeterminată), ori că există un dubiu cu privire la faptul că suspectul sau inculpatul este persoana care a săvârşit infracţiunea;

4. există o cauză justificativă sau de neimputabilitate [art. 16 alin. (1) lit. d) NCPP];S teza I a art. 16 alin. (1) lit. e) NCPP operează in rem şi presupune că

din probele administrate rezultă o cauză justificativă generală (art. 19-22 NCP) sau specială [art. 201 alin. (6) NCP, art. 203 alin. (2) NCP, art. 272 alin. (2) NCP, art. 277 alin. (4) NCP, art. 302 alin. (5) NCP];

S teza a Il-a a art. 16 alin. (1) lit. e) NCPP operează, în general, in personam (cu excepţia cazului fortuit care produce efecte in rem) şi presupune că din probele administrate rezultă vreuna dintre cauzele generale de neimputabilitate prevăzute în art. 23-31 NCP ori vreo cauză specială de neimputabilitate [de pildă, constrângerea la darea de mită prevăzută de art. 290 alin. (2) NCP];

5. lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale [art. 10 lit. e) NCPP];S lipsa plângerii prealabile: presupune faptul că persoana vătămată sau

un mandatar special al acesteia nu a formulat plângere prealabilă ori

a formulat-o cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege în materia infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu;

■S lipsa autorizaţiei prealabile: lipsa autorizării prealabile a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul aplicării legii penale în spaţiu în temeiul principiului personalităţii [art. 9 alin. (3) NCP], respectiv lipsa autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ipoteza aplicării legii penale în baza principiului realităţii [art. 10 alin. (2) NCP]; deopotrivă, se poate reţine: lipsa aprobării Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau al Preşedintelui României pentru trimiterea în judecată a unui judecător al Curţii Constituţionale; lipsa încuviinţării prealabile a C.S.M. pentru reţinerea, arestarea sau efectuarea unui percheziţii domiciliare cu privire la un magistrat etc.; spre deosebire de plângerea prealabilă, autorizarea prealabilă nu poate fi retrasă ulterior;

S lipsa sesizm'ii organului competent: pentru punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 413-417 NCP, acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea comandantului unităţii militare;

6. a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică [art. 16 alin. (1) lit. f) NCPP];S înainte de începerea urmărim penale ori în cursul procesului penal

trebuie să fi intervenit amnistia antecondamnatorie sau să se fi împlinit termenul (general sau special) de prescripţie al răspunderii penale ori să fi survenit decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică ori radierea persoanei juridice;

1

7. a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii [art. 16

alin. (1) lit. g) NCPP1;•/ retragerea plângerii prealabile: trebuie să fie explicită, necondiţionată şi

să intervină până la judecarea definitivă a cauzei; poate fi realizată oral sau în scris în faţa organelor judiciare; în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror prin ordonanţă; produce efecte in personam;

V împăcarea părţilor: trebuie să. fie personală, explicită, totală (atât cu privire la latura penală, 'cât' şr'cu privire la latura dvilă a cauzei), necondiţionată, definitivă şi poate fi realizată pe tot parcursul urmăririi penale, în faza camerei preliminare sau în faza judecăţii, până la citirea actului de sesizare a instanţei numai cu privire la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, în cazurile în care aceasta este prevăzută explicit de lege; în cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, împăcarea va produce efecte numai dacă este însuşită de procuror prin ordonanţă; produce efecte in personam;

■/ încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală; dacă procedura medierii se desfăşoară după începerea urmăririi penale, urmărirea penală sau judecata se suspendă pe o perioadă de maximum 3 luni;

8. există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege [art. 16 alin. (1) lit. h) NCPP1;

✓ trebuie să se constate intervenţia unei cauze de nepedepsire generală [art. 34 NCP, art. 51 NCP] ori specială [art. 220 alin. (5) NCP, art. 269 alin. (3) NCP, art. 273 alin. (3) NCP];

9. există autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) NCPP];✓ trebuie să se constate existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive (de

condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau de încetare a procesului penal), precum şi identitatea de persoană (între cea în privinţa căreia s-a pronunţat hotărârea definitivă şi persoana în privinţa căreia se intenţionează

62 I Acţiunea penală_________________________________________________

Fişa nr..fj I 63

începerea urmării ii penale sau punerea în mişcare a acţiunii penale) şi identitatea de obiect (între fapta materială pentru care s-a pronunţat hotararea definitiva şi fapta materială de care este acuzată din nou aceeaşi persoană - fapte identice ori fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi);

10. a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii[art. 16 alin. (1) lit. j) NCPP];Y după ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul

solicitat, nicio altă procedură pentru aceeaşi faptă nu mai poate fi începută de autorităţile judiciare române, transferul de proceduri constituind un impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale; statul roman redobândeşte dreptul de a începe sau, după caz, de a relua urmărirea penală pentru acea faptă daca: a) statul solicitat îl informează că nu poate finaliza urmărirea penală ce i-a fost transferată; b) ulterior, ia cunoştinţă de existenţa unui motiv care ar împiedica cererea de transfer al procedurii penale;

11. există o imunitate politică ori de jurisdicţie;y imunitatea politică: este conferită Preşedintelui României pe durata

mandatului, pentru infracţiunile comise înainte de începerea mandatului prezidenţial ori pentru cele săvârşite în cursul acestuia, cu excepţia înaltei trădări;

^ imunitatea de jurisdicţie: este conferită reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine, precum şi altor persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.

( D OBSERVAŢII:

1. cazurile prevăzute de art. 16 lit. a)-d) NCPP implică lipsa temeiului de drept al acţiunii penale, întrucât infracţiunea constituie unicul temei al răspunderii penale;

2. cazurile prevăzute de art. 16 lit. e)-j) NCPP implică lipsa de obiect a acţiunii penale;

3. spre deosebire de plângerea prealabilă, autorizarea prealabilă ori sesizarea organului competent nu pot fi retrase ulterior.


c ? 5. SO LU ŢII

A. în cazul în care constată existenţa unui impediment de la art. 16 NCPP,PROCURORUL dispune:

---------► 1. Clasarea - prin: ^ — ► ordonanţă; rechizitoriu.

(X) OBSERVAŢII:

1. judecătorul de drepturi şi libertăţi poate evalua existenţa/inexistenţa impedimentelor prevăzute de art. 16 NCPP la momentul în care se pronunţă cu privire la măsurile preventive, fără a putea dispune o soluţie pe fondul cauzei;

2. judecătorul de cameră preliminară nu poate analiza în procedura de cameră preliminară dacă există vreun impediment dintre cele prevăzute de art. 16 NCPP şi nici nu poate dispune o soluţie cu privire la acţiunea penală;

3. în cazurile prevăzute de art. 16 lit. b), d) NCPP, procurorul care dispune clasarea, dacă apreciază că fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni, altele decât cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent;

4. în cazul în care se constată existenţa unui impediment dintre cele prevăzute de art. 16 NCPP, procurorul nu poate dispune renunţarea la urmărirea penală, iar instanţa renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.

B. în situaţia în care constată existenţa unui impediment de la art. 16 NCPP, INSTANŢA DE JUDECATĂ dispune:

1. Achitarea pentru cauzele prevăzute de art. 16 lit. a)-d) NCPP prin: > sentinţă (în urma judecăţii în primă instanţă);

decizie (în urma judecăţii în apel).

i

-► 2. încetarea procesului penal pentru cauzele prevăzute de art. 16 lit. f)-j) NCPP sau a vreunui caz de imunitate, prin:

I---- ► sentinţă (în urma judecăţii în primă instanţă);---- ► decizie (în urma judecăţii în apel).

6, ORDINEA DE PRIO RITA TE A R E ŢIN E R II CAUZELOR

PREVĂZUTE DE A RT, 16 NCPP * 2 3

Ipoteze:

-► 1. când se constată existenţa atât a unui caz dintre cele prevăzute de art. 16 lit. a)-d) NCPP, cât şi a unuia dintre cele prevăzute de art. 16 lit. e)-j) NCPP: se reţine cazul de la art. 16 lit. a)-d) NCPP şi se dispune numai clasarea/achitarea;

2. când se constată existenţa mai multor cazuri dintre cele prevăzute de art. 16 lit. a)-d) NCPP: se reţine primul dintre acestea prin raportare la ordinea în care acestea sunt enumerate în art. 16 NCPP (nu la succesiunea în timp a constatării impedimentelor) şi se dispune clasarea/achitarea pe un singur temei;

3. când se constată existenţa mai multor cazuri dintre cele • prevăzute de art. 16 lit. e)-j) NCPP: se reţine primul dintre acestea

prin raportare la ordinea în care acestea sunt enumerate în art. 16 NCPP (nu la succesiunea în timp a constatării impedimentelor) şi se dispune clasarea/încetarea procesului penal pe un singur temei;

*■ 4. când se constată atât existenţa mai multor cazuri dintre cele prevăzute de art. 16 lit. a)-d) NCPP, cât şi existenţa mai multor cazuri dintre cele prevăzute de art. 16 lit. e)-j) NCPP: se reţine primul caz de la art. 16 lit. a)-d) NCPP şi se dispune numai clasarea/achitarea pe un singur temei.

66 J Acţiunea penală

^ 7. CO N TIN UAREA PROCESULUI PENAL LA CEREREA

SU SPEC TU LU I SAU INCULPATULUI, DU PĂ STINGEREA A CŢIU N II PENALE ________________________________

___ este un drept al suspectului sau inculpatului cu privire la care se poatedispune clasarea (după începerea urmăririi penale) sau încetarea procesului penal (în cursul judecăţii), ca urmare a intervenţiei amnistiei antecondamnatorii, prescripţiei răspunderii penale, retragerii plângerii prealabile ori a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul dispunerii faţă de suspect sau inculpat a soluţiei de renunţare la urmărirea penală; nu poate solicita continuarea procesului penal făptuitorul, persoana vătămată, partea civilă sau partea

responsabilă civilmente;

-----► 2. suspectul sau inculpatul care solicită continuarea procesului penalurmăreşte dovedirea nevinovăţiei sale şi reţinerea de organul judiciar a unui caz ce împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) ipoteza I NCPP;

-----► 3. când după continuarea procesului penal se constată existenţa vreunuiadintre cazurile prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. a)-d) ipoteza I NCPP, procurorul dispune clasarea, iar instanţa de judecată achitarea, având în

vedere unul dintre aceste temeiuri;

-----► 4. dacă după continuarea procesului penal nu se constată existenţavreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. a)-d) ipoteza I NCPP, procurorul dispune clasarea, iar instanţa de judecată încetarea procesului penal ca urmare a intervenţiei amnistiei antecondamnatorii, prescripţiei răspunderii penale, retragerii plângerii prealabile ori a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate sau soluţia de

renunţare la urmărirea penală.

|Fişa nr%. 5 I 67

I!. PARTEA PRACTICĂ

Dacă lovirea sau actele de violenţă săvârşite din culpă au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale ce nu depăşesc 10 zile, fapta nefiind incriminată referitor la vătămarea corporală din culpă şi deci nefiind prevăzută de legea penală, instanţa dispune achitarea inculpatului (T.M.B., s. a Il-a pen., dec. nr. 79/1998).

Dacă fapta constituie contravenţie, inculpatul va fi achitat pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, şi nu pentru inexistenţa faptei (Trib. Braşov, s. pen., dec. nr. 610/1972).

Existenţa unor hotărâri judecătoreşti contradictorii privind dreptul de proprietate asupra unui imobil dă naştere, pentru partea care a folosit terenul despre care credea că este al său, unei erori invincibile, care înlătură caracterul penal al faptei (C.A. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 633/2003).

In situaţia în care inculpatul decedează pe parcursul judecării cauzei, instanţa va dispune, pentru acest motiv, încetarea procesului penal, chiar dacă anterior decesului fapta de care este acuzat inculpat a fost amnistiată (T.S., s. pen., dec. nr. 3220/1974).

Când partea vătămată este surdo-mut, retragerea plângerii prealabile făcută prin declaraţie consemnată m încheiere nu este valabilă, dacă nu s-a făcut prin interpret sau printr-un înscris depus la dosar (C.S.J, s. pen., dec. nr. 1397/1992).

-> 1. Noţiune: mijlocul procesual prin care se realizează tragerea la] răspundere civilă a inculpatului, a părţii responsabile civilmente ori aj succesorilor în drepturi ai acestora; este acţiunea cu caracter accesoriu

acţiunii penale;

-► 2. Subiecţi: — ► activi: partea civilă sau Ministerul Public în cazulexercitării acţiunii civile pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cele care au capacitate de exerciţiu restrânsă;

pasivi: inculpatul, partea responsabilă civilmente, moştenitorii inculpatului sau ai părţii responsabile civilmente care au acceptat succesiunea ori succesorii în drepturi ai persoa nelor juridice care şi-au încetat existenţa m oricare dintre modalităţile prevăzute de lege ori, după caz, au fost reorganizate; j

-> 3. Obiect: tragerea la răspundere delictuală a inculpatului, a părţii! responsabile civilmente ori a succesorilor în drepturi ai acestora m vederea reparării prejudiciului produs prin infracţiune,

—► 4 Temei de fapt: fapta ilicită concretă cauzatoare de prejudiciu,

-► 5. Temei de drept: încălcarea dispoziţiei legale ce dă dreptul la repararea daunei civile.

| i:B . Trăsături:

> 2.

> 3.

> 4.

acţiune privată: este exercitată de persoana care a suferit un prejudiciu prin săvârşirea infracţiunii;

acţiune facultativă: este la latitudinea persoanei prejudiciate exercitarea acţiunii faţă de caracterul ei reparatoriu;

acţiune patrimonială: poate fi exercitată atât împotriva participanţilor la săvârşirea infracţiunii, cât şi a persoanei responsabile civilmente ori a moştenitorilor, respectiv a succesorilor în drepturi ai acestora;

acţiune divizibilă: persoana prejudiciată poate solicita tragerea la răspundere civilă a uneia ori a mai multor persoane care au produs prejudiciul;

> 5. acţiune disponibilă: persoana prejudiciată poate renunţa la exercitarea acţiunii.

^ 2. CONDIŢII

Pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal este necesar să fie îndepliniteurmătoarele condiţii: r-----► 1. infracţiunea comisă să fi produs un prejudiciu

material sau moral;\\\ ^ prejudiciul trebuie să fie cert, actual sau viitor\ \ \ şi să nu fi fost deja reparat;

\ V 2. să existe o legătură de cauzalitate între infracţi- \ \ unea săvârşită şi prejudiciul produs;

\ 3. să existe vinovăţia inculpatului la producerea\ prejudiciului;\ S infractorul va răspunde civil pentru culpa cea\ mai uşoară (culpa levissima) în producerea\ prejudiciului;

4. persoana prejudiciată să se constituie parte civilă în procesul penal;S ultima cerinţă nu este necesară în situaţia în

care acţiunea civilă este exercitată de procuror.

70 I Acţiunea civilă

(T ) OBSERVAŢII:

1. constituie criterii pentru aprecierea vinovăţiei civile: împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi (art. 1358 NCC);

2. când victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o [art. 1371 alin. (1) NCC];

3. inculpatul (persoană fizică/juridică) poate fi obligat la plata daunelor morale părţii civile persoană fizica sgu juridică.

3. EXERCITA REA A CŢIU N II CIVILE

ÎN PRO C ESU L PENAL DE CĂTRE PRO C U RO R

-► 1. acţiunea civilă se exercită în procesul penal de către procuror în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu (minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau interzisul judecătoresc) sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorul care a împlinit vârsta de 14 ani);

> 2. dacă persoana vătămată este un minor căsătorit sau un minor care adobândit capacitate anticipată de exerciţiu, va trebui să uzeze de dreptul de opţiune, întrucât în aceste ipoteze acţiunea civilă nu poate fi exercitată în procesul penal de către procuror;

> 3. Ministerul Public are calitatea de subiect activ al acţiunii civile;

*• 4. chiar dacă reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă exercită acţiunea civilă în procesul penal, aceştia nu dobândesc calitatea de subiect activ al acţiunii civile sau calitatea de parte civilă.

Fişa nr.. 6 I 71

^ 4 - d r e p t u l d e o p ţ i u n e a l p e r s o a n e i p r e j u d i c i a t e

_________PRIN SĂVÂRŞIREA UNEI IN FRA C ŢIU N I

v Persoana prejudiciată prin infracţiune are dreptul de a opta între exercitarea acţiunii civile în faţa instanţei civile sau exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal;

Y Persoana prejudiciată trebuie să reflecteze asupra opţiunii alese, deoarece, odată exercitat dreptul de opţiune, acesta are în principiu caracter definitiv (electa una via non datur recursus ad alteram)

A. Excepţii de la electa una via:

^ l. persoana prejudiciată prin infracţiune care s-a constituit apartecivilă în cadrul procesului penal se poate adresa instanţei civile dacă:

urmărirea penală sau judecata a fost suspendată; procurorul a dispus clasarea;

c. instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

* 2. persoana prejudiciată prin infracţiune care a exercitat acţiunea civilă în faţa instanţei civile poate exercita ulterior acţiunea civilă în procesul penal dacă:

a. acţiunea penală a fost pusă în mişcare după ce persoana prejudiciată a înregistrat cererea de chemare în judecată la instanţa civilă;

b. urmărirea penală sau judecata a fost reluată după suspendare ori când urmărirea penală a fost redeschisă după dispunerea clasării/renunţării la urmărirea penală, cu

| excepţia situaţiei în care instanţa civilă a pronunţat deja o; hotărâre chiar nedefinitivă.I|if B. Limite ale electa una via

> 1. acţiunea civilă se exercită în procesul penal de către procuror când persoana prejudiciată prin infracţiune este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă;

72 I Acţiunea civilă

2. acţiunea se exercită numai în faţa instanţei civile dacă persoana prejudiciată prin infracţiune a transmis dreptul la repararea prejudiciului pe cale convenţională unei alte persoane, înainte de a se fi constituit partea civilă în procesul penal.

5. CAZURI SPECIALE DE EXERCITA RE A A CŢIU N II CIVILE

LA IN STA N ŢA CIVILĂ V

V noul Cod de procedură penală prevede cinci cazuri speciale de exercitarea acţiunii civile în faţa instanţei civile:--------► 1. dacă instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă

dispunând prin hotărâre definitivă achitarea [art. 16 alin. (1) lit. b) teza I NCPP] sau încetarea procesului penal [art. 16 alin. (1) lit. e), f), g), i) şi j) NCPP];

--------► 2. când acţiunea civilă a fost exercitată de procuror şi dacă seconstată din probe noi că paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate prin hotărârea definitivă a instanţei penale, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă;

--------> 3. în cazul în care după constituirea de parte civilă s-aunăscut ori s-au descoperit noi pagube materiale şi/sau daune morale;

--------► 4. dacă instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă încazul în care moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile nu îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente în termen de cel mult doua luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării părţii civile/părţii responsabile civilmente, după caz;

--------ţ> 5. în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere avinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, caz în care instanţa penală lasă acţiunea civilă nesoluţionată.

I I 73

( J ) OBSERVAŢIE: dacă acţiunea civilă nu a fost încă judecată definitiv, judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

6. ALTE ASPECTE PRIVIN D REPA RA REA PREJUDICIULUI

PRODUS PRIN IN FRACŢIUN E

S instanţa penală se va pronunţa în limitele în care a fost exercitată acţiunea civilă în procesul penal cu privire la repararea prejudiciului material sau moral produs prin infracţiune;

S răspunderea delictuală a inculpatului este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin infracţiune, putând fi acordate daune pentru [art. 1385 alin. (l)-(4) NCC]:

--------p a. pierderea suferită de cel prejudiciat (damnum emergens);

------- p b. câştigul pe care în condiţii obişnuite partea civilă ar fiputut să îl realizeze şi de care a fost lipsită (lucrum cessans);

_____ p, c. cheltuielile pe care partea civilă le-a făcut pentruevitarea sau limitarea prejudiciului;

------- p d. pierderea şansei efective de a obţine un avantaj sau dea evita o pagubă.

v' repararea prejudiciului se face potrivit dispoziţiilor legii civile:

--------► 1. în natură prin: ► a) restituirea lucrului;

b) restabilirea situaţiei anterioare;

c) desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris fals şi prin orice alt mijloc de reparare în natură.

2. prin echivalent: plata unei sume de bani (sumă globală sau prestaţie periodică), când repararea în natură nu este posibilă în totul sau în parte.

74 1 A cţiunea civ ilă--------■------------------- - . . .---"ZTT = :vh&s . :

® OBSERVAŢII:

1. repararea pagubei prin echivalent are caracter subsidiar faţă de repararea în

natură;

2. în situaţia în care prin infracţiunea comisă a fost adusă atingere vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţi unei persoane, la stabilirea despăgubirilor ce trebuie acordate trebuie avute în vedere: prejudiciul creat prin pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă, cheltuielile de îngrijire medicală, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale victimei infracţiunii, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială ale victimei (art. 1385-1393 NCC);

3. în cazul participaţiei penale se va reţine răspunderea civilă solidară a participanţilor la comiterea infracţiunii prin care s-a produs prejudiciul;

4. partea responsabilă civilmente poate răspunde solidar cu_ inculpa tul, încondiţiile legii civile.

^ 7, SOLUŢII

Instanţa de judecată poate dispune următoarele soluţii cu privire la acţiunea civilă exercitată în procesul penal:

1. admite în tot sau în parte acţiunea civilă când pronunţă:

------- ► a. o soluţie de co n d a m n a re (cu ex ecu tarea p ed ep se i în reg im d e d eten ţie o r i cu

su sp en d area su b su p rav eg h ere a ex ecu tăr ii p ed ep se i), respectiv o so lu ţie de

ren u n ţare la ap lica rea p ed ep se i sau d e am â n a re a ap lică r ii p ed ep se i şi sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale;

------- ► b. achitarea în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a Il-a saulit. d) NCPP;

_____ + c . încetarea procesului penal în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1)lit. h) NCPP.

✓ totodată, instanţa trebuie să examineze necesitatea şi proporţionalitatea luării de măsuri asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă acestea nu au fost luate anterior;

FPşa nr. 6

S în situaţia în care instanţa dispune instituirea unui sechestru asigurător, dispoziţiile din hotărâre sunt executorii în această privinţă, chiar dacă inculpatul sau partea responsabilă civilmente a atacat hotărârea.

2. respinge acţiunea civilă ca neîntemeiată când pronunţă:

---- —►a. o soluţie de co n d a m n a re (cu ex ec u ta rea p ed e p s e i în r eg im d e d eten ţie o r i cu

su sp en d a rea su b su p rav eg h ere a ex e c u tă r i i p ed ep se i) , r e sp e c tiv o so lu ţie d e

ren u n ţare la a p lica rea p ed ep se i sau d e a m â n a r e a a p lic ă r ii p ed ep s e i şi nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale;

--------►b. achitarea în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a), b) teza asau c), d) NCPP;

--------► c. încetarea procesului penal în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1)lit. h) NCPP.

S totodată, instanţa va dispune revocarea măsurii asigurătorii luate în cauză.

3. lasă nesoluţionată acţiunea civilă când pronunţă:

--------► a. achitarea în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I NCPP;

--------► b. încetarea procesului penal în temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1)lit. e), f), g), i) sau lit.j) NCPP;

--------^ c. admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-aîncheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.

^ dacă instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii luate în cauză s e m e n ţ in ; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

4. ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal

76 I Acţiunea civ ilă

1"v.I

( T ) OBSERVAŢII: j1. instanţa penală fie se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii \

penale, cât şi asupra acţiunii civile, fie disjunge soluţionarea acţiunii civile, j pronunţându-se prin hotărâri diferite; î

2. instanţa are obligaţia de a se pronunţa din oficiu, chiar dacă nu există ! constituire de parte civilă, cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a i unui înscris ori la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii; \

3. procurorul/judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră I preliminară nu poate dispune vreuna din soluţiile de mai sus cu privire la ; acţiunea civilă exercitată în procesul penal, fiind necesar ca asupra acesteia ; să se pronunţe o instanţă independentă şi imparţială;

4. procurorul poate lua în cursul urmăririi penale măsuri asigurătorii în : vederea reparării prejudiciului; în cazul în care se dispune trimiterea în judecată, procurorul poate solicita instanţei menţinerea măsurilor asigurătorii.

8, A U TO R IT A TE A DE LUCRU JU DECA T A PENALULUI

ÎN CIVIL, R ESPECTIV A CIVILULUI ÎN PENAL

S potrivit art. 28 alin. (1) NCPP, hotărârea definitivă a instanţei penale (indiferent de soluţia dispusă) are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la ex isten ţa

f a p t e i ş i a p e r s o a n e i c a r e a să v â r ş it-o ; in s ta n ţa c iv i lă n u es te leg a tă de

h o tă râ r ea d e f in it iv ă d e a c h ita r e sa u d e în c e ta r e a p r o c e s u lu i p en a l în ceea ce

p r iv e ş t e e x is te n ţa p r e ju d ic iu lu i o r i a v in o v ă ţie i a u to ru lu i fa p t e i ilic ite ;

S în cazul în care acţiunea civilă a fost soluţionată până la începerea procesului penal, hotărârea definitivă a instanţei civile nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia [art. 28 alin. (2) NCPP];

V dacă instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la

acţiunea civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă. în această situaţie, h o tă râ r ea p r in ca re s -a a d m is a c o r d u l d e r e c u n o a ş te r e a v in o v ă ţ ie i

nu a r e a u to r it a t e d e lu cru ju d e c a t a s u p r a în t in d e r i i p r e ju d ic iu lu i în f a ţ a

in s ta n ţe i c iv ile , în s ă v a av ea a u to r ita te d e lu c r u ju d e c a t în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu p r iv i r e la ex is te n ţa f a p t e i ş i a

p e r so a n e i c a r e a s a v â r ş i t -o ;

S rezoluţiile sau ordonanţele prin care procurorul dispune o soluţie de clasare sau renunţare la urmărirea penală (chiar menţinute de judecătorul de cameră preliminară în urma respingerii plângerii formulate împotriva acestora) nu pot fi invocate cu autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile.

II. PARTEA PRACTICA

Este inadmisibilă acţiunea civilă având ca obiect plata pensiei de întreţinere restante exercitată în cadrul procesului penal privind infracţiunea de abandon de familie, în cazul în care această sumă poate fi executată silit în baza unei sentinţe civile ce reprezintă titlu executoriu, evitându-se astfel pronunţarea a două hotărâri care să reprezinte titluri executorii pentru aceeaşi obligaţie (T.M.B., s. a Il-a pen., dec. nr. 355/2004).

Existenţa vinovăţiei sub forma culpei se evaluează atât în raport cu criteriul obiectiv al posibilităţii oricărui om atent, aflat în aceleaşi împrejurări ca şi făptuitorul, de a prevedea rezultatul, cât şi cu criteriul subiectiv al posibilităţii făptuitorului de a prevedea rezultatul în raport cu însuşirile, capacitatea, experienţa de viaţă şi starea psiho-fizică a acestuia în momentul săvârşirii faptei. In cazul uciderii unei persoane prin acţiunea animalelor aflate în proprietatea inculpatului, lipsa culpei, constatată în raport cu aceste criterii, deşi înlătură existenţa infracţiunii de ucidere din culpă, nu înlătură răspunderea delictuală pentru prejudiciul cauzab de animale, deoarece această formă de răspundere se întemeiază pe

prezumţia de culpă în supraveghere, de vinovăţie în exercitarea pazei juridice şi pe ideea de garanţie din partea paznicului juridic al animalului

(I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2259/2005).

78.J -Acţiunea civilă_____________ - „____________ _____________________

Ca regulă, gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru prejudiciul cauzat. Cu toate acestea, în cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa autorului faptei, cât şi din culpa victimei, adică din culpa lor comună, nu există niciun temei juridic în baza căruia partea din paguba cauzată prin culpa victimei să fie reparată de autor. Despăgubirile civile^ pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, in astfel de sibiaîVRepararea integrală a pagubei, ci numai a unei părţi a acesteia, întinderea ei determinându-se în raport cu gravitatea culpelor autorului şi victimei, stabilită pe. baza probelor administrate de autorităţile judiciare

(I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 167 /2010).

Instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de cm conducător auto, a fost învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. ni. 1/2004).

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată. în cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate. Răspunderea delictuală este guvernată de principiul reparării

integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită şi, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţile de plată ale inculpatului (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2617/2009).

în cazul în care, urmare înşelăciunii, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar dobânditorul bunului vinde, la rândul său, acel bun, prin contract, unui cumpărător de bună-credinţă, ambele contracte trebuie anulate ca măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii (C.S.J., s. pen., dec. nr. 3100/2001).

Restabilirea situaţiei anterioare, ca efect al anulării contractului încheiat prin inducerea în eroare a părţilor --vătămate, pentru cauză ilicită, presupune anularea actelor de înstrăinare subsecvente, potrivit principiului resoluto iure dnntis, resolvitur ins accipientis. întrucât acest principiu priveşte efectele nulităţii faţă de terţi, aplicarea sa nu se poate face automat, ci doar după analizarea cazurilor de nulitate (absolută sau relativă)~cu privire la fiecare dintre contracte. Hotărârea instanţei civile privind constatarea nulităţii absolute a contractelor încheiate prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, pentru cauză ilicită, nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale (T.M.B., s. I pen., dec. nr. 525/2004).

în cazul săvârşirii infracţiunii de omor, obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice către copiii minori ai victimei, până la majoratul acestora, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care victima o avea la întreţinerea lor. Ca atare, obligarea inculpatului la plata unei sume globale, reprezentând prestaţia periodică calculată cumulat până la majoratul minorilor, este nelegală (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 822/2006).

Indiferent de împrejurarea că fapta este ori nu infracţiune ori a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, în principiu, aceeaşi. De aceea, simpla culpă, chiar vina cea mai uşoară, alături de celelalte. condiţii, este suficientă pentru angajarea integrală a răspunderii delictuale (I.C.C.J., s. tiv., dec. nr. 3602/2005).

FIŞA nr. 7COMPETENTA. FORME

\______________________________________________________________ ____________ _______— ---------------------------------------------------

I. PARTEA TEORETICĂ

1. FORM E

A. Competenţa funcţională

✓ este forma de competenţă prin raportare la care este stabilită activitatea specifică pe care o poate realiza un organ judiciar într-o fază sau etapă procesuală;

S competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti este reglementată de norme imperative;

✓ încălcarea competenţei funcţionale a instanţei judecătoreşti atrage sancţiunea nulităţii absolute.

-► B. Competenţa materială

S este forma de competenţă prin raportare la care se determină care dintre organele judiciare de grade diferite (ierarhic ordonate) este competent să urmărească/soluţioneze/judece o cauză penală în funcţie de obiectul acesteia;

V normele care reglementează, competenţa materială a instanţelor judecătoreşti sunt imperative, încălcarea lor, prin judecarea cauzei de o instanţă inferioară în grad instanţei competente material, atrăgând sancţiunea nulităţii absolute;

Fişa nr. 7 I 81

S încălcarea dispoziţiilor procedurale care reglementează competenţa materială a organelor de urmărire penală va putea atrage sancţiunea nulităţii relative, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 282 alin. (1) NCPP.

C. Competenţa personală

S se referă la competenţa determinată de o anumită calitate a făptuitorului;

^ determină, prin derogare de la competenţa materială, care dintre organele judiciare de grade diferite este competent să urmărească/judece o anumită cauză penală;

^ o anume calitate personală a persoanei vătămate ori a părţii ci vile/responsabile civilmente nu prezintă importanţă din punctul de vedere al determinării competenţei personale;

S competenţa personală a instanţelor judecătoreşti este reglementată de norme imperative;

S încălcarea dispoziţiilor procedurale care reglementeazăcompetenţa personală a instanţelor judecătoreşti atragesancţiunea nulităţii absolute;

S încălcarea dispoziţiilor procedurale care reglementeazăcompetenţa personală a organelor de urmărire penală va putea atrage sancţiunea nulităţii relative, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 282 alin. (1) NCPP.

D. Competenţa teritorială

S forma de competenţă prin raportare la care se determină care dintre organele judiciare de rang egal au competenţa de a urmări/judeca o anumită cauză;

S încălcarea poate atrage sancţiunea nulităţii relative.

82 I Competenţa. Forme

2 , CO M PETEN ŢA FUNCŢIONALĂ

> A. Competenţa funcţională a organelor de urmărire penală

> 1. organele de cercetare penală: efectuează cercetarea penală;

>• 2. procurorul: supraveghează efectuarea cercetării penale, efectuează urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege, participă la şedinţele de judecată, exercită căile de atac prevăzute de lege.

> 1. judecătoria: judecă în primă instanţă sau soluţionează unelecauze date în competenţa acestuia prin lege;

2. tribunalul: judecă în primă instanţă sau soluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege;

> 3. curtea de apel: judecă în primă instanţă şi în apel sausoluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege;

> 4. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: judecă: a) în primăinstanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;b) apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel;c) contestaţiile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de Curtea Militară de Apel şi de Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; jd) apelurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a ! actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel; e) recursurile în casaţie împotriva hotărârilor definitive, în condiţiile prevăzute de lege; f) sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept; g) soluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege.

B. Competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti (civile)

► 1. tribunalul militar: judecă în primă instanţă sau soluţionează unele cauze date în competenţa acestuia prin lege;

-------- ► 2. curtea militară de apel: judecă în primă instanţă şi în apelsau soluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege.

!■---- - | C. Competenţa funcţională a instanţelor militare

( J ) OBSERVAŢII:

1. tribunalul nu judecă în apel;

2. înalta Curte de Casaţie~şrjustrţîe:nu are o secţie militară în materie penală. Căile de atac declarate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele militare se judecă de secţia penală a instanţei supreme.

---- > D. Competenţa funcţională a judecătorului de drepturi şi libertăţi

1. soluţionează în primă instanţă cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări cu privire la actele şi măsurile care restrâng drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei;

2. judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal, curtea de apel sau înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează contestaţiile formulate împotriva soluţiilor pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa imediat ierarhic inferioară.

E. Competenţa funcţională a judecătorului de cameră preliminară

> 1. se pronunţă în primă instanţă asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi a probelor pe care se bazează acesta, precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată;

2. judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, curtea de apel sau înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează

contestaţiile formulate împotriva soluţiilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa imediat ierarhic inferioară.

84 I Competenţa. Forme______________________________________________

3. CO M PETEN TA M ATERIALA

> A. Competenţa materială a organelor de cercetare penală

S au o competenţă materială generală;

/ pot efectua actele de cercetare penală cu privire la orice infracţiune, cu excepţia celor date de lege în competenţa obligatorie a procurorului.

> B. Competenţa materială a Ministerului Public

S parchetul competent material este de regulă cel de pe lângă instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă;

/ procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale cauze care simt date de lege în competenţa materială a parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior.

> C. Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti

*■ 1. Competenţa materială a judecătoriei

V judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe (competenţă generală);

S soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.

-► 2. Competenţa materială a tribunalului

S judecă în primă instanţă infracţiunile strict şi limitativprevăzute de lege:---- ► a. infracţiunile prevăzute de noul Cod penal la

art. 188-191 (omor, omor calificat, uciderea la cererea victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii), art. 209-211 (sclavia, traficul de persoane, traficul de minori), art. 254 (distrugerea calificată), art. 263 (traficul de migranţi), art. 282 (tortura), art. 289-294 (luare de mită; dare de mită; trafic de influenţă; cumpărare de influenţă; luare sau dare de mită comise de membrii unei instanţe de arbitraj sau în legătură cu aceştia; luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă comise de funcţionari străini sau în legătură cu aceştia); art. 303 (divulgarea informaţiilor secrete de stat), art. 304 (divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice), art. 306 (obţinerea ilegală de fonduri), art. 307 (deturnarea de fonduri), art. 309 (infracţiunile de serviciu incriminate mai grav atunci când au produs consecinţe deosebit de grave), art. 345 (nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive), art. 346 (nerespectarea regimului materiilor explozive), art. 354 (transmiterea sindromului imuno- deficitar dobândit) şi art. 360-367 (infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice, precum şi constituirea unui grup infracţional organizat);

---- ► b. infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită care auavut ca urmare moartea unei persoane [loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP), întreruperea cursului sarcinii care a avut ca urmare moartea femeii însărcinate [art. 201 alin. (3) teza a Il-a NCP], lipsirea de libertate care a avut ca urmare moartea victimei [art. 205 alin. (4) NCP], violul care a avut ca urmare moartea victimei [art. 218 alin. (4) NCP], agre-

________________ ;______ uimim i as

P

86 [ Competenţa. Forme

siunea sexuală care a avut ca urmare moartea i victimei [art. 219 alin. (3) NCP], tâlhăria sau ’ pirateria care au avut ca urmare moartea victimei) (art. 236 NCP), tortura care a avut ca urmare ; moartea victimei [art. 282 alin. (3) NCP) etc.];

-► c. infracţiunile cu privire la care u rm ăr irea p en a lă a \ f o s t e fe c tu a tă d e c ă tr e D ir ec ţ ia d e In v es t ig a re a ,

In fr a c ţ iu n ilo r d e C r im in a lita te O rg a n iz a tă şi l

T ero r ism sa u D irec ţ ia N a ţ io n a lă A n tico ru p ţie , dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor'; instanţe ierarhic superioare;

-► d. infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;

-► e. alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

y soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege (de pildă, soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa).

-► 3. Competenţa materială a curţii de apel

V judecă în primă instanţă infracţiunile strict şi limitativ prevăzute de lege;

_► a. infracţiunile prevăzute de art. 394-397 NCP, art. 399-412 NCP [infracţiunile contra securităţii naţionale, cu excepţia art. 398 (înalta trădare)] şi art. 438-445 NCP (infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război);

-► b. infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;

—► c. infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;

—► d. infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publid externi;

Fişa nr 7

---- ► e. infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioaseorganizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

---- ► f. infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de laînalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;

---- ► g. infracţiunile săvârşite de membrii Curţii deConturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;

-----► h. cererile dă'străduita re, în cazurile prevăzute delege.

'A judecă ca instanţă de apel apelurile declarate împotriva sentinţelor penale pronunţate în primă instanţă d e . judecătorii şi tribunale;

^ soluţionează alte cazuri anume prevăzute de lege.

4. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

v judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare (art. 398 NCP), infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi, şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (competenţă personală);

S judecă ca instanţă de apel: apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

^ judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale definitive, precum şi recursurile în interesul legii;

^ soluţionează alte cazuri anume prevăzute de lege.

88 I

-----► 5. Competenţa materială a judecătorului de drepturi şi libertăţi

Judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind:-----^ a. măsurile preventive;

b. măsurile asigurătorii;c. măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu;d. actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de

lege;e. încuviinţarea percheziţiilor domiciliare/informatice, a

folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; ,

f. procedura audierii anticipate;g. alte situaţii expres prevăzute de lege.

> 6. Competenţa judecătorului de cameră preliminară

Judecătorul de cameră preliminară:ţ-—► a. verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de V\ procuror;

b. verifică legalitatea administrării probelor şi a efec- Yy tuării actelor procesuale de către organele de\\ urmărire penală;Y c. soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de clasare \ sau renunţare la urmărirea penală;

d. soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege. * 1

Competenţa. Forme______________________________________________

(T ) OBSERVAŢII:

1. potrivit noului Cod de procedură penală, tribunalul: a) va judeca toate infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare; b) nu va mai avea competenţa materială de a judeca tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau înşelăciunea care a produs consecinţe deosebit de grave, variantele agravate ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal,

Fişa nr.47 I 89

infracţiunea de viol când victima nu a împlinit 15 ani ori cercetarea abuzivă sau supunerea ia rele tratamente, represiunea nedreaptă, evadarea, înlesnirea evadării, infracţiuni care vor intra în sfera de competenţă a judecătoriei; c) va avea competenţa de a judeca variantele agravate ale delapidării, abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu etc.; d) nu va mai judeca recursuri; e) va judeca contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege;

2. potrivit noului Cod de procedură penală, Curţile de apel: a) nu mai au competenţa de a judeca conflictul de interese; b) judecă infracţiunile săvârşite de auditori publici externi, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori; c) judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunţate, în primă instanţă, atât de judecătorii, cât şi de tribunal.

^ 4, COM PETENŢA PERSONALĂ

S este necesar ca la momentul consumării (epuizării) infracţiunii să existe calitatea personală care determină competenţa;

S când competenţa este determinată de calitatea suspectului sau inculpatului, pierderea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu d e te r m in ă

m o d ific a r ea c o m p e te n ţe i p e r so n a le a instanţei/parchetului dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale suspectului/inculpatului ori d a c ă s -a

d a t c it ir e a c tu lu i d e s e s iz a r e a in s ta n ţe i [art. 48 alin. (1) NCPP];

S când făptuitorul dobândeşte calitatea personală după săvârşirea infracţiunii, competenţa se va stabili potrivit regulilor de la competenţa materială, iar nu potrivit celor de la competenţa personală, cu excepţia cazului în care făptuitorul dobândeşte o calitate care determină competenţa personală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A. Competenţa personală a organelor de cercetare penală

•S reprezintă competenţa conferită de lege după calitatea persoanei organelor de cercetare penală speciale şi vizează competenţa de efectuare a actelor de urmărire penală corespunzător specializării structurii din care fac parte;

B. Competenţa personală a parchetelor j

90 I Competenţa. Forme• ^ . .. - - - - - - - - - - - - --- ' — - - - - “ ~ : — H

S sunt în competenţa personală de urmărire penală proprie a procurorului:

"*■ a) infracţiunile săvârşite de senatori/ deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;

*:) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;

S) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

e) infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;

f) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori.

C. Competenţa personală a instanţelor judecătoreşti

-----► 1. Competenţa personală a instanţelor civile

a. Competenţa personală a judecătoriei şi tribunaluluiS ca regulă, nu au competenţă personală, cu excepţia

cazurilor prevăzute de legi speciale;

________________________________________ I 91

b. Competenţa personală a curţii de apelS judecă în primă instanţă:

r—► a) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la

|\ parchetele care funcţionează pe lângă aceste |\\ instanţe;

H b) iiifracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, 1\ executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai l\ Curţii de Conturi, precum şi auditori publici IV externi;

1 c) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase 1 organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai I înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu 1 sau echivalent al acestuia;

d) infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;

e) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;

c. Competenţa personală a înaltei Curţi de Casaţie şi JustiţieS judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de senatori,

deputaţi şi membrii din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

S ca instanţă de apel judecă apelurile declarate împotriva sentinţelor penale pronunţate în primă instanţă de Curtea de apel ori de Curtea Militară de Apel, precum şi apelurile declarate împotriva sentinţelor penale pronunţate de Secţia penală a înaltei Curţi în primă instanţă.

92 I Competenţa. Forme

2. Competenţa personală a instanţelor militareS toate instanţele militare din România judecă potrivit competenţei

personale;

a. Competenţa tribunalului militar

S judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;

b. Curtea militară de apel

S judecă în primă instanţă:r-— > a) infracţiunile prevăzute de art. 394-397 NCP, ţ\ art. 399-412 NCP [infracţiunile contra securităţii

naţionale, cu excepţia art. 398 (înalta trădare)] şi |\\ art. 438-445 NCP (infracţiuni de genocid, contra \\\ ^ umanităţii şi de război) săvârşite de militari;\\\ b) infracţiunile privind securitatea naţională a \\\ României, prevăzute în legi speciale, săvârşite de U \ militari;\\ c) infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor \\ militare şi de procurorii militari de la parchetele \l militare care funcţionează pe lângă aceste instanţe; \d) infracţiunile săvârşite de generali, mareşali şi V amirali;e) cererile de strămutare a judecării unei cauze de la

un tribunal militar la un alt tribunal militar;

S ca instanţă de apel judecă apelurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare;

S soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de acestea în cazurile prevăzute de lege, precum şi alte cauze anume prevăzute de lege.

( J ) OBSERVAŢIE: infracţiunile săvârşite de judecătorii militari de la curtea militară de apel, respectiv de procurorii de pe lângă această instanţă sunt judecate de curtea de apel (instanţa civilă), iar nu de curtea militară de apel, care va avea în continuare competenţă personală numai cu privire la infracţiunile săvârşite de judecătorii militari de la tribunalul militar sau tribunalul militar teritorial, precum şi cu privire la procurorii militari de la parchetele de pe lângă acestea.

^ 5. COM PETEN ŢA TERITO RIA LĂ

S au competenţă teritorială Ia nivelul întregii ţări: organele de cercetare penală de la nivel central (de pildă, Direcţia de Investigaţii Criminale sau Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române), Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A. Competenţa teritorială a organelor judiciare cu privire la infracţiunile săvârşite pe teritoriul României

S competenţa teritorială pentru urmărirea/judecarea infracţiunilor săvârşite de persoane fizice sau juridice pe teritoriul României este determinată, IN ORDINE, de următoarele criterii legale [art. 41 alin. (1) NCPP]:

------ ► 1. locul unde s-a săvârşit infracţiunea;------ ► 2. locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul persoană

fizică;------ ► 3. locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori,

după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

------- ► 4 . locuinţa sau, după caz, 6<adiu.l ----- ----------

Ordinea de prioritate se aplică:

------ ► 1. în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizatesimultan atunci când urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea acestei ordini;

I-------► 2. când urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectareaacestei ordini (chiar dacă există sesizări succesive ale mai multor instanţe).

94 I C o mpetenţa. F o r m e __________________. ______________________

Competenţa revine instanţei mai întâi sesizate:

------ ► 1. când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţedintre cele care ar avea competenţa teritorială să judece cauza potrivit ordinii de mai sus, iar urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea acestei ordini;

------ ► 2. când niciunul dintre locurile prevăzute de art. 41 alin. (1)NCPP nu este cunoscut.'i-

în cazul în care o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece cauza; în ipoteza în care există un conflict de competenţă între aceste instanţe, competenţa va reveni

instanţei mai întâi sesizate.

•/ Determinarea competenţei teritoriale a organelorde urmărire penală: ► a. urm ărirea penală se efectuează de către

organul de urmărire penală din circumscripţia in stan ţe i com petente să ju d ece cauza;

b. dacă urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) NCPP, este obligatorie sesizarea instanţei competente potrivit acestei ordini.

B. Competenţa teritorială a organelor judiciare cu privire la infracţiunile

săvârşite în străinătate•/ este necesar ca întreaga infracţiune să fie săvârşită în străinătate,

efectuarea unui singur act sau producerea rezultatului pe teritoriul României făcând ca fapta să fie considerată a fi săvârşită în România;

y urmărirea p en a lă se efectuează de parchetul în a cărui circumscripţie teritorială se află instanţa competentă teritorial, potrivit regulilor de mai jos, să judece cauza;

Fişa nr. 7 I 95

s sunt competente teritorial pentru judecarea infracţiunilor săvârşite în străinătate: r-> 1. instanţa în a cărei circu m scrip ţie se află locuinţa

suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică;

Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, respectiv înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în funcţie de competenţa materială sau personală a acestora), în cazul în care inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România; judecătoria sectorului 2 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti (în funcţie de competenţa materială a acestora), în cazul îrt.eQre făptuitorul nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în Rbmânia;

3. dacă infracţiunea a fost săvârşită pe o navă aflată în largul mării, competenţa teritorială va aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află primul port român în care ancorează nava; în situaţia în care nava nu ancorează într-un port român, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, respectiv Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti, a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în funcţie de competenţa materială sau personală a acestora), în cazul în care inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România;

4. în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită pe o aeronavă română, aflată în zbor deasupra unui teritoriu străin, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află primul loc de aterizare pe teritoriul român a aeronavei române; dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul ţării, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpa-

96 1 Competenţa. Forme

tului persoană juridică, respectiv Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti, Curţii de Apel Bucureşti, respectiv înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în funcţie de competenţa materială sau personală a acestora), în cazul în care inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România.

II. PARTEA PRACTICA

Competenţa curţii de apel priveşte persoanele care au calitatea de avocat, indiferent dacă la data săvârşirii infracţiunii această calitate era suspendată, întrucât suspendarea calităţii de avocat nu echivalează cu încetarea acestei calităţi (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 397/2009). 1

1 Atunci când competenţa de judecată în primă instanţă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ca parlamentar, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă cauza. (...) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de membrii guvernului. Funcţia de secretar de stat nu-este asimilată celei de membru al guvernului şi, prin urmare, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârşite de secretarii de stat (I.C.C.J., s. pen., sent. nr. 1/2009).

FIŞA nr. 8VERIFICAREA COMPETENŢEI DE CĂTRE

ORGANELE JUDICIARE. LIPSA DE COMPETENŢĂ A ORGANELOR JUDICIARE

PARTEA TEORETICĂ

S în cursul urmăririi penale organele de cercetare penală şi procurorul îşi verifică competenţa (materială, teritorială, personală) fie din oficiu, fie ca urmare a invocării unei excepţii de necompetenţă;

v În cursul judecăţii instanţa îşi verifică competenţa (materială, teritorială, personală, fie din oficiu, fie ca urmare a invocării a unei excepţii de necompetenţă sau ca urmare a formulării unei căi de atac;

^ judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară îşi poate verifica competenţa materială, teritorială, personală din oficiu ori în cazul în care este invocată o excepţie de necompetenţă, în cadrul procedurilor care se desfăşoară în faţa acestora, putând dispune declinarea de competenţă în favoarea judecătorului competent.

D OBSERVAŢIE: constatarea de către instanţă, la primul termen de judecată cu procedura completă, a faptului că este competentă nu o împiedică ca pe parcursul cercetării judecătoreşti ori în stadiul dezbaterilor să verifice competenţa materială sau personală fie din oficiu, fie ca urmare a invocării excepţiei de necompetenţă de către persoana vătămată, părţi sau de procuror.

^ 1. EXCEPŢIA DE NECOM PETENŢĂ

y este mijlocul procesual prin care se invocă necompetenţa unui organ judiciar sesizat cu o cauză penală, solicitându-se totodată trimiterea cauzei organului judiciar competent.

98 I Verificarea competenţei de către organele judiciare_____________

A. Invocare

-*■ 1. în cursul urmăririi penale excepţia de necompetenţă poate fi invocată din oficiu sau de părţi ori de subiecţii procesuali principali;

-*■ S^'în faza de judecată, excepţia de necompetenţă poate fi invocată din oficiu, de părţi, persoana vătămată sau de procuror;

3. excepţia de necompetenţă materială şi cea după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii

definitive;4. excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a

instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti;

->• 4. excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată numai până la începerea cercetării judecătoreşti.

B. Soluţii

*• 1. Procurorul •a. respinge excepţia de necompetenţă prin ordonanţă; urmărirea penală continuă a fi efectuată de parchetul sesizat;

b. admite excepb3 de necompetenţă prin ordonanţă şi declină competenţa de efectuare a urmăririi penale parchetului competent;

- declinarea de competenţă atrage dezînvestirea parchetului care a dispus această măsură;

Fişa nr. 8j 1 99

- dosarul este trimis în vederea continuării urmăririi penale la parchetul în favoarea căruia s-a dispus declinarea;

dacă declinarea de competenţă s-a dispus ca urmare a necompetenţei materiale sa.u personale, parchetul căruia i s-a trimis cauza are facultatea de a menţine probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de parchetul care şi-a declinat competenţa;

- dacă declinarea s-a dispus ca urmare a necompetenţei teritoriale, probele administrate, actele îndeplinite.- !f r măsurile dispuse de parchetul care s-a dezînveştit se menţin în mod obligatoriu. .

“►2. Instanţa de judecată-> a. respinge excepţia de necompetenţă prin încheiere care

poate fi atacată numai odată cu fondul; judecata continuă la instanţa sesizată;

b. admite excepţia de necompetenţă prin sentinţă definitivă Şi dispune declinarea competenţei de judecare a cauzei către o altă instanţă;

- declinarea de competenţă atrage dezîn vestirea instanţei care a dispus această măsură;

- sentinţa penală prin care se dispune declinarea constituie actul de sesizare a instanţei la care a fost trimisă cauza;

- dosarul este trimis în vederea continuării judecăţii la instanţa în favoarea căreia s-a dispus declinarea;

- dacă declinarea de competenţă s-a dispus ca urmare a necompetenţei materiale sau personale, instanţa căreia i s-a trimis cauza are facultatea de a menţine probele

100 I Verificarea competenţei de către organele judiciare

administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-a declinat competenţa;

- dacă declinarea s-a dispus ca urmare a necompetenţei teritoriale, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care s-a dezînvestit se menţin în mod obligatoriu.

-► 3. Judecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminară poate admite/respinge excepţia de necompetenţă prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(T ) OBSERVAŢII:

1. instanţa de judecată nu îşi poate declina competenţa de judecată în favoarea unui organ nejudiciar român sau a unui organ judiciar din străinătate;

2. instanţa la care a fost trimisă în urma declinării de competenţă poate să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă a sa sau să pună în dezbatere o astfel de excepţie invocată de persoana vătămată, părţi ori de procuror şi să dispună declinarea judecării cauzei la o altă instanţă sau chiar la instanţa de la care a primit cauza prin declinare (în ultima situaţie dând naştere unui conflict negativ de competenţă);

3. sentinţa definitivă prin care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi declină j competenţa în favoarea altei instanţe reprezintă atât declinator, cât şi I regulator de competenţă, iar instanţa în favoarea căreia a fost declinată j soluţionarea cauzei nu-şi mai poate declina la rândul său competenţa, cu ; excepţia cazului în care, în urma reţinerii unor noi împrejurări rezultate din s cercetarea judecătorească, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.

^ 2, CONFLICTUL DE COMPETENŢĂ

A. Forme

Conflictul de competenţă poate fi:

------- ► 1. conflict pozitiv de competenţă: când două sau mai multeorgane judiciare sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză se declară competente să soluţioneze o cauză penală;

------- ► 2. conflict negativ de competenţă: când două sau mai multeorgane judiciare îşi declină reciproc competenţa, unul în favoarea celuilalt.

(T) OBSERVAŢIE: conflictul se poate ivi numai între organe judiciare care au activitate procesuală de acelaşi fel (numai între organe de urmărire penală, respectiv numai între instanţe, nu şi între un organ de urmărire penală şi o instanţă). 1

B. Soluţionarea conflictului de competenţă

1. în faza de urmărire penală:r----- ►a. conflictul de competenţă ivit între, doi sau mai mulţi\ procurori se rezolvă de către procurorul ierarhic superior\ comun celor aflaţi în conflict (de exemplu, conflictul de\ competenţă dintre un procuror de la parchetul de pe lângă\ judecătorie şi un procuror de la parchetul de pe lângă\ tribunal se soluţionează de prim-procurorul parchetului de \ pe lângă tribunal);

b. conflictul de competenţă dintre aoua 3aa r,-,*; multe organe de cercetare penală se rezolvă de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare a acestor organe.

102 I - Verificarea competenţei de către organele judiciare

V sesizarea procurorului competent să soluţioneze conflictul de competenţă se face de organul de urmărire penală care s-a declarat cel din urmă competent în cazul conflictului pozitiv, respectiv de organul de urmărire penală care şi-a declinat ultimul competenţa în cazul conflictului negativ de competenţă.

V

-> 2. în faza de judecată:a. conflictul dintre două sau mai multe instanţe de judecată se

soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună instanţelor aflate în conflict;

b. conflictul dintre o instanţă civilă şi o instanţă militară se soluţionează de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face atât de instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă în cazul conflictului pozitiv, respectiv de instanţa care şi-a declinat ultima competenţa în cazul conflictului negativ de competenţă, cât şi de procuror sau de părţi (nu de subiecţii procesuali principali);

până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecarea cauzei se suspenda;instanţa superioară comună celor aflate în conflict soluţionează conflictul în şedinţă publică cu citarea părţilor, pronunţând o încheiere definitivă (regulator de competenţă) care este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite cauza spre judecată, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.

(X) OBSERVAŢII:

1. dacă instanţa chemată să soluţioneze conflictul de competenţă apreciază că în cauză este competentă o altă instanţă decât cele între care a intervenit conflictul de competenţă şi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanţei superioare comune;

2. regulile prevăzute de lege pentru soluţionarea conflictului de competenţă înfaza de judecată se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care conflictul intervine între doi judecători de drepturi şi libertăţi sau între doi judecători de cameră p r e l im in a r ă ._____________________________________________


‘ O instanţă superioară care nu-şi prorogă competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice, declinându-şi competenţa în favoarea instanţei inferioare, poate crea un conflict negativ (T.S., s. pen., dec. nr. 481/1981).

Conflictul de competenţă există când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină reciproc competenţa de a judeca aceeaşi cauză. Referirea la „instanţe" priveşte numai instanţele judecătoreşti prevăzute in lege şi, în consecinţă, nu există conflict pozitiv sau negativ de competenţă între secţiile aceleiaşi instanţe judecătoreşti (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 70/2009).

Hotărârea prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare în primă instanţă, inclusiv în urma regulatorului de competenţă, este definitivă şi, în măsura în care situaţia de fapt rămâne neschimbată, competenţa materială şi. teritorială a instanţei astfel sesizate este definitiv determinată şi nu poate face obiectul unei cenzuri nici chiar în calea de atac declarată împotriva soluţiei pronunţate în primă instanţă asupra fondului pricinii (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 1572/2005).

Dacă excepţia de necompetenţă teritorială a fost ridicată după începerea cercetării judecătoreşti, hotărârea prin care prima instanţă, considerându-se necompetentă din punct de vedere teritorial, şi-a declinat competenţa pe acest temei este nelegală, întrucât, odată cu începerea cercetării judecătoreşti, prima instanţă a câştigat definitiv, prin prorogare legală, competenţa teritorială de judecată a cauzei (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 751/2011, pe wzuiu.scj.ro).

FIŞA nr. 9PROROGAREA DE COMPETENTĂ

I. PARTEA TEORETICA

S prorogarea de competenţă semnifică extinderea competenţei unui organ judiciar şi asupra unei cauze penale care nu este de competenţa sa;

v' , prorogarea de competenţă este legală, nefiind în niciun caz vorba de o prorogare de competenţă convenţională;

S operează numai în favoarea unui organ judiciar de acelaşi grad sau a unui organ judiciar ierarhic superior în grad, nu în favoarea unui organ judiciar inferior.

L CAUZELE DE REUN IRE

A. Ipoteze de reunire obligatorie a cauzelor:

-> 1. în ipoteza infracţiunii continuate;

-> 2. în ipoteza concursului formal de infracţiuni;

-► 3. în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune (infracţiunea continuă, complexă sau de obicei ori în ipoteza unităţii naturale colective).

B. Ipoteze de reunire facultativă a cauzelor

Instanţa poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, în următoarele situaţii:

— > când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană (concursul real de infracţiiini);

— ► când la săvârşirea unei infracţiuni au participat în calitate de coautori, instigatori, complici două sau mai multe persoane (participaţia penală);

---- ► când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şireunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei. .

V prorogarea de competenţă în situaţia reunirii cauzelor va opera numai în următoarele situaţii:

— ► 1. toate cauzele se află în faza de urmărire penală;

— ► 2. toate cauzele se află în faza camerei preliminare;

3. toate cauzele se află în faza de judecată, în etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă, chiar după desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare;

---- ► 4. toate cauzele se află în apel; este necesar ca instanţele de apel săfie egale în grad. S

C. Competenţa în caz de prorogare

S Prorogarea de competenţăva opera: -------- ► 1. în favoarea instanţei mai întâi sesizate, dacă toate

instanţele în faţa cărora se află cauzele sunt egale în grad şi de aceeaşi natură (fie numai civile, fie numai militare);

> 2. în favoarea instanţei superioare în grad, în cazul în care competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit;

3. în favoarea instanţei civile, dacă una dintre Fn Stanţe e s te civila , im crlto m in una..

grad); dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa se prorogă în favoarea instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militară;

106 I

^ ----- ► 4. în cazul infracţiunilor de tăinuire, favorizare a 1’ ifăptuitorului şi nedenunţare a mior infracţiuni, | competenţa aparţine instanţei care judecă I infracţiunea la care acestea se referă, iar în cazul j în care competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

Prorogarea de competenţă_______ _______________________________J

✓ reunirea cauzelor ca urmare a prorogării de competenţă se dispune de | instanţa în favoarea căreia operează prorogarea de competenţă, din | oficiu ori la cererea părţilor sau a procurorului;

✓ dacă instanţa militară este superioară în grad celei civile, reunirea i cauzelor se dispune de instanţa militară, care apoi trimite dosarul \ instanţei civile corespunzătoare în grad competente;

✓ în cazul în care se dispune disjungerea, distingem:

____ a. în cursul urmăririi penale: dacă pentru fapta sau pentru isuspectul/inculpatul care a determinat competenţa prin prorogare a parchetului ierarhic superior, procurorul a dispus disjungerea, respectiv clasarea (urmată de disjungere), competenţa de a efectua urmărirea penală pentru celelalte fapte/persoane nu rămâne dobândită parchetului ierarhic superior în favoarea căruia a operat prorogarea de competenţă, ci cauza se va trimite parchetului ierarhic inferior competent potrivit regulilor de drept |

comun;

-------- ►b. în cursul judecăţii: competenţa de a judeca rămânedobândită instanţei ierarhic superioare în favoarea căreia a operat prorogarea de competenţă potrivit regulilor de mai sus, chiar dacă pentru fapta sau pentru inculpatul care a

------------ ------ d e te rm in a t com petenţa acestei instanţe s-a dispusdisjungerea, respectiv încetarea procesului penal ori achitarea (urmată de disjungere).

( j ) OBSERVAŢII:

1. prorogarea de competenţă va opera corespunzător regulilor de mai sus şi în faza de urmărire penală;

2. dacă se reţine un caz de reunire între infracţiuni pentru care compeţenţaaparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv Direcţiei de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, competenţa de a efectua urmărirea penală în cauzele reunite aparţine organului de urmărire penală specializat mai întâi sesizat, cu excepţia cazului în care s-a dispus disjungerea cu privire la infracţiunea care atrage competenţa celeilalte structuri, în acest caz acesteia revenindu-i competenţa de a efectua urmărirea penală; -

3. instanţa se pronunţă cu privire la reunirea cauzelor prin încheiere, care poate fi atacată numai odată cu fondul.

2. CHESTIUNILE PREALABILE

Chestiuni prealabile Chestiuni preliminare

1. chestiuni extrapenale de a căror soluţionare depinde rezolvarea cauzei penale (pot privi situaţia premisă a infracţiunii, o cerinţă esenţială a acesteia etc.);

1. chestiuni de natură penală de a căror soluţionare NU depinde rezolvarea cauzei penale;

2. se soluţionează de instanţa penală înainte de pronunţarea unei soluţii pe fond, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, cu excepţia situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare;

2. se soluţionează de instanţa penală înainte de pronunţarea unei soluţii pe fond;

3. se soluţionează potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la

3. se soluţionează potrivit normelor de procedură penală.

108 I prorogarea de competenţă

materia căreia îi aparţine; hotărâriledefinitive ale altor instanţe decât celepenale asupra miei chestiuni prealabile,în procesul penal, au autoritate de lucrujudecat în faţa instanţei penale, cuexcepţia împrejurărilor care plivesc exis-

tenta infracţiunii.

( D OBSERVAŢII:

1 NU va opera prorogarea de competenţă în cazul chestiunilor prejudiciale care sunt chestiuni prealabile ce urmează a fi rezolvate înainte de soluţionarea fondului cauzei penale de o altă instanţă decât instanţa penală (de exemplu, excepţia de neconstituţionalitate, cererea privind formularea unor întrebări preliminare pentru interpretarea dreptului Uniunii

Europene etc.); .

2 orice chestiune prejudicială este şi o chestiune prealabilă;

3 nu orice chestiune prealabilă este şi o chestiune prejudicială.

c ? 3> SCHIMBAREA CALIFICĂRII FAPTEI

/ calificarea faptei se referă la incriminarea ei prin lege sau ordonanţă de urgenţă a Guvernului ca infracţiune;

/ dacă în cursul judecării cauzei intervine o lege care determină schimbarea calificării juridice, iar noua calificare atrage competenţa materială a altei instanţe, instanţa iniţial sesizată prin prorogarea competenţei păstrează cauza spre judecare în continuare, afară de cazul când prin legea prin care a fost schimbată calificarea s-ar dispune

altfel.

Fişa nr. 9 I 109

(T) OBSERVAŢIE: NU se va reţine existenţa unui caz de prorogare de competenţă dacă în cursul urmăririi penale intervine o lege care determină schimbarea calificării juridice, iar noua calificare juridică atrage competenţa materială a altui parchet, deoarece parchetul iniţial sesizat nu poate păstra cauza spre soluţionare, ci va trebui să dispună declinarea competenţei în iavoarea parchetului devenit competent; în acest caz, după finalizarea urmăririi penale, va fi sesizată instanţa competentă potrivit noii calificări juridice.

4. SCHIMBAREA ÎN CADRĂRII JU R ID IC E A FA PTEI

•/ reprezintă actul procesual prin care organul judiciar (procurorul, în cursul urmăririi penale sau instanţa de judecată, în timpul judecării cauzei) schimbă infracţiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul într-o altă infracţiune sau altă formă a infracţiunii (formă agravată, consumată în loc de tentativă etc.);

S va opera prorogarea de competenţă atunci când instanţa de judecată dispune schimbarea încadrării juridice, iar competenţa materială de judecare a cauzei prin raportare la noua încadrare juridică aparţine unei instanţei ierarhic inferioare. * 1

( j ) OBSERVAŢII:

1. judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune schimbarea încadrării juridice;

2. în ipoteza în care noua încadrare juridică atrage competenţa materială a instanţei ierarhic superioare, se va dispune declinarea competenţei de judecare a cauzei la instanţa superioară.

110 I Prorogarea de competenţă


Reunirea cauzelor pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei este posibilă j numai dacă între cauze există vreo legătură (T.S., s. pen., dec. .

nr. 1726/1981). j \

Instanţa a procedat în mod nelegal disjungând aspectele referitoare la | confiscarea specială, considerând că acestea ţin de latura civilă a cauzei, ş când în realitate rezolvarea lor trebuie să se facă în cadrul laturii penale a

procesului (T.S., s. pen., dec. nr. 1301/1977).

i

FIŞA nr. 10INCOMPATIBILITATEA ORGANELOR JUDICIARE


L IN COM PA TIBILITA TEA JU D EC Ă TO R U LU I

A. Cazuri

1. judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă a fost reprezentant sau apărător al vreuneia dintre părţi ori al unui subiect procesual principal (suspect sau persoană vătămată), chiar şi în altă cauză [art. 64 alin. (1) lit. a) NCPP];

> 2. judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă este rudă sauafin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 NCP (membru de familie) cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal (suspect sau persoană vătămată), a i avocatul ori cu reprezentantul acestora [art. 64 alin. (1) lit. b) NCPP];

*• 3. judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă a fost expert sau martor, în cauză [art. 64 alin. (1) lit. c) NCPP];

*• 4. judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual principal (persoană vătămată sau suspect) [art. 64 alin. (1) lit. d) NCPP];

> 5. judecătorul este incompatibil să judece dacă a efectuat, în cauză,acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la

112 I Incompatibilitatea organelor judiciare

------- orice, .procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a uneiinstanţe de judecată [art. 64 alin. (1) lit. e) NCPP];

> 6. judecă torni este incompatibil să judece cauza dacă există o isuspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectata; [art. 64 alin. (1) lit. f) NCPP];

7. judecătorii care sunt soţi, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute 1 la art. 177 NCP (membru de familie) nu pot face parte din acelaşi» complet de judecată [art. 64 alin. (2) NCPP]; ||

> 8. judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai |poate-participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau \ la judecarea cauzei după desfiinţarea sau casarea hotărârii [art. 64 I alin. (3) NCPP]; ;

9. judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa, în aceeaşi ! cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în jcăile de atac [art. 64 alin. (4) NCPP]; \

j■> 10. judecătorul de cameră preliminară care a participat la soluţionarea ţ

plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în - judecată nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac [art. 64 alin. (5) NCPP]; j

-> 11. judecătorul care s-a pronunţat cu privire la o măsură supusă j contestaţiei nu poate participa la soluţionarea contestaţiei [art. 64 : alin. (6) NCPP]. : 1

Nu este incompatibil 1. judecă tonii de drepturi şi libertăţi care a soluţionat în cursul urmăririi penale propunerea de arestare preventivă/arest la domiciliu să participe în cursul urmăririi penale la soluţionarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive/ arest la domiciliu, a cererilor de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii

[Eisa n r ^ î O I 113

arestării-preventive/arestului la domiciliu sau la soluţionarea unei alte propuneri de arestare preventivă a aceluiaşi inculpat, într-o altă cauză;

2. judecătorul de drepturi şi libertăţi care a soluţionat o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu să participe la soluţionarea unei alte propuneri de prelungire a arestării preventive/arestului la domiciliu sau a cererilor de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii arestării preventive/ arestului la doTîri^îllu;- •

> 3. judecătorul de drepturi şi libertăţi care a participat la judecarea contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive/ arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale să soluţioneze o nouă contestaţie, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus în aceeaşi fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive/arestului la domiciliu, în aceeaşi cauză. S

B. Abţinerea şi recuzarea

S în ipoteza în care constată existenţa unui caz de incompatibilitate, judecătorul are obligaţia de a formula, de îndată, în scris sau oral, declaraţia de abţinere; abţinerea nu produce efecte prin simpla formulare a declaraţiei, fiind necesar să fie dispusă o soluţie cu privire la aceasta de către organul judiciar com petent;

S dacă judecătorul nu consideră că se află într-un caz de incompatibilitate şi nu formulează declaraţia de abţinere, părţile, subiecţii procesuali principali sau procurorul pot formula în tot cursul procesului penal

cerere de recuzare de îndată ce află de existenţa cazului de incompatibilitate;

S în cazul în care completul recuzat constată că cererea de recuzare este inadmisibilă, o va respinge ca atare, fără a o înainta altui complet în vederea soluţionării; este inadmisibilă cererea de recuzare formulată de o persoană care nu are calitatea de parte, subiect procesual principal sau procuror sau cea în care nu se invocă niciun caz de incompatibilitate ori care conţine motive generale şi echivoce sau cea prin care este recuzată întreaga instanţă ori sunt recuzaţi aceiaşi judecători care mai fuseseră recuzaţi fără succes pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării cererii anterioare;

s odată formulată declaraţia"' de abţinere sau cererea de recuzare, judecătorul nu va mai efectua niciun act în cauză; totuşi judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive;

S competenţa de soluţionare: abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă, iar abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată;

s soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face în cel mult 24 de ore de la data formulării cererii/declaraţiei, în cam era de consiliu, fără participarea celui care declară că se abţine sau care este recuzat; dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită;

✓ soluţii - completul învestit cu soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare poate dispune: 1

1. admiterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare * ,prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac-

_____________ _____________ BHBW181 i ns^ prm aceeaşi încheiere trebuie stabilit care dintre judecătorii

aflaţi în stare de rudenie sau afinitate rămân să judece în continuare cauza, când cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere s-a mtemeiat pe dispoziţiile art. 64 alin. (2) NCPP, precum şi m ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse de judecătorul incompatibil se menţin;

^ d0saruI se rePartfzează aleatoriu, cu excepţia situaţiei în care abţinerea sau recuzarea vizează unul sau mai mulţi membri ai completului colegial, când completul care a soluţionat inci- dentul procedural va păstra cauza pentru judecată;

^ daca soluţionarea declaraţiei de abţinere sau -a cererii de recuzare a fost făcută de instanţa ierarhic superioară şi, din cauza abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanţa competentă să soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioară trebuie să desemneze pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

2. respingerea ca neîntemeiată a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

^ completul iniţial învestit continuă judecarea cauzei

(T) OBSERVAŢII:—«ecata în nn m o

1. de regulă, în practic» sau a cererii de ' ntă după fomularea declaraţiei H - şi înaintează declara t ia / c e m re ^ C° mpletuI ^ p e n d ă jude* ^renunţă de îndată; în cazuI t ^ “ mplefului competent

ca — a de recuzare coT p leri 1 * * P a r a d a de

a va treM să ; r — ■pentru un nou termen de

judecată, acestea neputând fi considerate că au termen în-cunoştinţă în faţa completului nou-constituit (chiar dacă aveau termen în cunoştinţă în faţa completului care s-a abţinut sau care a fost recuzat); dacă este respinsă declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, completul învestit iniţial cu judecarea cauzei reintră în sală şi continuă judecata;

2. nerespectarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilitatea judecătorilor este sancţionată cu nulitatea absolută.

116 I Incompatibilitatea organelor judiciare_________________________

2. IN CO M PA TIBILITA TEA PRO CU RO RU LU I

A. Cazuri

> 1. este incompatibil să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală şi să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri procurorul care a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect procesual principal, în aceeaşi cauză sau în altă cauză;

> 2. este incompatibil să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală şi să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri procurorul care este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 NCP (membru de familie) cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;

3.

->4.

5.

-yorul este incompatibil să supravegheze sau sa efectuezeurmărn-

, . j°nală şi să participe la judecata cauzei ori la alteproceduri da<->- * r r Jr . expert sau martor în cauză;este incompatibil sa ^

i să participe la jwmeze sau sa efectueze urmărireaP pete tutore sau cuûzei orj ţa alte proceduriprocurorul careSubiect procesual principal; - ei parţr sau al unui

este incompatibil să supravegheze sau să ele..

penală Şi Să participe laeste lncomp»<u»* - cauzei ori la alte

nea

procurorul cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată;

> 6. procurorul este incompatibil să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri dacă este soţ, rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 NCP (membru de familie) cu judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau cu unul dintre membrii completului de judecată;

7- procurorul care a participat ca judecător într-o cauză nu poate, în aceeaşi cauză, să exercite funcţia de urmărire penală sau să pună concluzii la judecarea acelei cauze în primă instanţă şi în căile de atac;

> 8. procurorul este incompatibil să participe la judecarea cauzei sau la alte proceduri în faţa judecătorului dacă este soţ, rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 NCP (membru de familie) cu grefierul ori cu magistratul asistent.

( ! ) OBSERVAŢIE: potrivit noului Cod de procedură penală, procurorul care a efectuat urmărirea penală nu este incompatibil să procedeze la refacerea ei, când judecătorul de cameră preliminară a decis restituirea cauzei la parchet.


S în ipoteza în care constată existenţa unui caz de incompatibilitate, procurorul are obligaţia de a formula, de îndată, în scris sau oral, declaraţia de abţinere;

V dacă procurorul nu consideră că se află într-un caz de incompatibilitate şi nu formulează declaraţia de abţinere, părţile pot formula în tot cursul procesului penal cerere de recuzare de îndată ce află de existenţa cazului de incompatibilitate;

^ competenţa de soluţionare aparţine atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, procurorului ierarhic superior;

118 Incompatibilitatea organelor judiciare

v soluţii - procurorul ierarhic superior soluţionează declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare prin ordonanţă care nu este supusa niciunei căi de atac, în cel mult 48 de ore de la primirea declaraţiei/cererii putând dispune:

1. admiterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de regizare;

✓ procurorul ierarhic superior va indica, prin ordonanţa, care procuror va efectua urmărirea penală, precum şi actele efectuate sau măsurile luate de procurorul incompatibil care se menţin.

2.'Te^ping«rea ca neîntemeiată a declaraţiei de abţinere sau a

cererii de recuzare;_____________________________________

/ în cursul urmăririi penale, procurorul a cărui abţinere sau regizare a fost respinsă continuă efectuarea/supravegherea

urmăririi penale;✓ în cursul judecăţii, procurorul de şedinţă a cărui abţinere

sau regizare a fost respinsă continuă să participe la judecarea cauzei.

3 IN COM PA TIBILITA TEA ORGANULUI DE CERCETARE

P E N A L Ă ______________________ ____________________

A. Cazuri

Organul de cercetare penală este incompatibil de a efectua acte de

cercetare penală dacă:

____ lm a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiectprocesual principal, în aceeaşi cauză sau în altă cauză,

____ * 2. este rudă satT^fuTpână la gradul al TV-Iea inclusiv, ori se aflăîntr-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 NCP (membru de familie) cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora

Fişa nrfTO I 119

-------► 3. a fost expert sau martor, în cauză;

-------► 4. este tutore sau curator al miei părţi sau al unui subiect procesualprincipal;

-------► 5. există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea organului decercetare penală este afectată.


S declaraţia de abţinere şi cererea de recuzare a organului de cercetare penala se pot formula oral ori în scris numai în faza de urmărire penală;

s competenţa de soluţionare aparţine procurortSiâ care supraveghează cercetarea penală, prin ordonanţă, în cel mult 48 de ore de la data formulării;

S soluţii - se poate dispune, prin ordonanţă, care nu este supusă niciunei căi de atac,-fie respingerea, fie admiterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare;

S în ordonanţa prin care s-a admis cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere trebuie să se indice persoana care va efectua cercetarea penală, precum şi actele efectuate sau măsurile luate de organul de cercetare penală incompatibil care se menţin;

S împotriva ordonanţei prin care a fost respinsă cererea de recuzare a organului de cercetare penală nu poate fi formulată plângere în condiţiile art. 336 NCPP la procurorul ierarhic superior celui care a dispus-o.

PARTEA PRACTICĂ

Judecătorul care participă la judecarea cauzei în apel nu se află într-un caz de incompatibilitate dacă anterior, în aceeaşi cauză, a făcut parte din completul de judecată care a dispus, în apel, desfiinţarea sentinţei cu

trimitere spre rejudecare la prima instanţă pentru motive de nulitate relativă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2680/2009).

120 I Incompatibilitatea organelor judiciare

1 Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a ■ instanţei, prin încheiere pronunţată înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată (I.C.C.J., S.U., RTL, dec. nr. 1/2006).

Judecătorul care a participat la judecarea unui proces civil stabilind că între părţi există grave neînţelegeri locative, dispunând evacuarea uneia

îjŢitre părţi, nu poate judeca aceeaşi cauză sub aspectul său penal, al unor infracţiuni locative, pentru că şi-a exprimat anterior părerea (T.S., dec. pen. nr. 1450/1967).

‘ Judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 15/2006).

‘ Părintele inculpatului audiat ca martor nu poate formula cererea de recuzare, neavând calitatea de parte (T.S., s. pen., dec. nr. 3239/1975).

‘ Judecătorul este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, cale de atac prin care hotărârea primei instanţe a fost criticată de către inculpat cu privire la încadrarea juridică, dacă anterior a făcut parte din completul care a judecat recursul împotriva hotărârii de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale şi, prin decizia pronunţată în recurs, rezolvând problema referitoare la competenţa organului de urmărire penală, şi-a exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică a faptelor (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3948/2011, pe wwiv.scj.ro).

Judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei cu privire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunţate şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă (I.C.C.J., RIL, dec. nr. 17/2012, pe www.scj.ro).

Simplul fapt că judecătorul a activat anterior ca procuror nu este suficient pentru a se considera că se aduce^tingere aparenţei de imparţialitate, în absenţa unor elemente concrete care să indice o incapacitate de a manifesta o atitudine obiectivă raportat la soluţionarea cauzei de faţă, neexistând temeiuri pentru a se constata, din acest motiv, încălcarea dreptului la un proces echitabil (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 381/2011, nepublicată).

http://www.scj.ro

FIŞA nr. 11STRĂMUTAREA CAUZELOR PENALE 1

PARTEA TEORETICĂ

135=7 1, STRĂ M U TA REA.*--*£*" ----------------------------------

A. CazuriStrămutarea se poate dispune când: ----- ► 1. există o suspiciune rezonabilă că imparţia

litatea judecătorilor este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor;

2. există pericolul de tulburare a ordinii publice.

B. Procedura strămutării

> 1. cererea de strămutarepoate fi formulată de: a. partea interesată (nu de subiecţii

procesuali principali);

b. de procuror.

2. competenţa de soluţionare a cererii de strămutare aparţine fie înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie când se solicită strămutarea judecării unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, fie o u tijf ctc când so solicita strămutarea judecării unei cauze uneicauze de la im tribunal sau,, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sau la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, respectiv curţii militare de apel când se solicită strămutarea judecării unei cauze de la un tribunal militar la alt tribunal militar;

Fişa nr. T î I 123

-► 3. cererea de strămutare se depune la instanţa de unde se solicită strămutarea şi trebuie să cuprindă: indicarea temeiului de strămutare, motivarea în fapt şi în drept, menţiunea dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive (control judiciar sau pe cauţiune, arest la domiciliu sau arestare preventivă); la cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază;

■> 4. procedura de informare: în vederea soluţionării cererii de strămutare este necesară strângerea de informaţii cu privire la existenţa cauzei de strămutare; înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă poate solicita informaţii de la preşedintele instanţei de unde se solicită strămutarea sau de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, xpr^lnicându-i, totodată, termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care seâflă cauza a cărei strămutare se cere. Când curtea de apel competentă este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui tribunalului la care se află cauza a cărei strămutare se cere;

5. pregătirea şedinţei de soluţionare a cererii de strămutare: preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru mcunoştinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea că părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii; în informaţiile trimise înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel se face menţiune expresă despre efectuarea încunoştinţărilor, ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora;

■> 6. în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă poate dispune aducerea acestuia la judecarea strămutării, dacă apreciază că prezenţa sa este necesară pentru soluţionarea cererii; în ipoteza în care s-a apreciat necesară prezenţa inculpatului arestat preventiv sau la domiciliu, preşedintele completului care judecă cererea de strămutare dispune desemnarea unui avocat din oficiu, în cazul în care nu există avocat ales sau acesta nu se prezintă;

124 I Strămutarea cauzelor penaje .

7. soluţionarea cereriide strămutare: r------► a. examinarea cererii de strămutare se face în

şedinţă publică, în cel mult 30 de zile de la l\\ data înregistrării cererii, cu ascultareal \ \ concluziilor părţilor care sunt prezente;

l \ b. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea I \ de apel/curtea militară de apel competentăI \ va soluţiona cererea de strămutare prinl \ sentinţă motivată (iar nu prin încheiere),I \ care nu este supusă niciunei căi de atac;

l c. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea \ de apel/curtea militară de apel competentăI poate dispune fie respingerea cererii de stră-l mutare, fie admiterea cererii de strămutare şiI stabilirea instanţei la care se strămută cauzal (curtea de apel/curtea militară de apell dispune strămutarea judecării cauzei lal una dintre instanţele din circumscripţia sa\ de acelaşi grad cu instanţa de la care seI solicită strămutarea; înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea I judecării cauzei la o curte de apel înve- l cinată curţii de la care se solicită strămu- I tarea); '

d. dacă admite cererea de strămutare, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel/curtea militară de apel competentă trebuie să stabilească în ce măsură se menţin actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza.

( J ) OBSERVAŢII: ~ ” '

strămutarea presupune mutarea unei cauze de la instanţa sesizată care potrivit legii este competentă să o judece la o altă instanţă egală în grad;

2. este inadmisibilă strămutarea judecării unei cauze aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sau pe rolul completului de 5 judecători din cadrul instanţei supreme;

3. admiterea strămutării nu atrage incidenţa vreunei sancţiuni procedurale cu privire la actele de urmărire penală;

4. este posibilă strămutarea judecăţii în procedura de cameră preliminară;

5. dacă înainte ca înalta Curte de Casaţie şnustiţie sau curtea de apel/curtea militară de apei competentă să se* pronunţe cu privire la cererea de strămutare instanţa sesizată a procedat Ia judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutare;

6. dacă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel/curtea militară de apel competentă a respins o cerere de strămutare, o nouă cerere de strămutare este admisibilă numai dacă se descoperă împrejurări necunoscute de instanţa supremă la momentul soluţionării cererii anterioare sau ivite după momentul soluţionării acesteia.

2 . DESEMNAREA A LTEI IN STAN ŢE P E N TR U JUDECAREACAUZEI ÎN PRIM Ă IN STAN ŢĂ____________________________ * --

A. Cazuri

Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei se poate dispune când:

— ► 1. există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor;

— ► 2. există pericol de tulburare a ordinii publice.

126 I .Strămutarea cauzelor penale

B. Procedura desemnării altei instanţe pentru judecarea cauzei

_____ ^ cererea de desemnare a altei instanţe egale în grad cu cea căreia i-arreveni, potrivit legii, competenţa teritorială să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul, poate fi formulată numai de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală;

-------- ► 2 competenţa: procurorul care efectuează sau supraveghează urmă

rirea penala poate cere.___^ i înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să desemneze o altăV curte de apel decât cea căreia i-ar reveni competenţa

--^2^ tzP *teritorială să judece cauza în primă instanţă, care să fie \ sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul, dacă

\ există dovezi din care să rezulte vreunul din cazurile în\ care se poate dispune strămutarea unei cauze penale,

ii. curţii de apel competente să desemneze un alt tribunal

g

\

sau, după caz, o altă judecătorie decât cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care ; să fie sesizate în cazul în care se va emite rechizitoriul dacă există dovezi din care să rezulte vreunul din cazurile în care se poate dispune strămutarea unei cauze penale.

> 3 soluţionarea cererii de desemnare a altei instanţe:

■__p. a< examinarea cererii se face în camera de consiliu, fărăY\ participarea părţilor, în termen de 15 zile;

\ b. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel \ competentă se pronunţă prin încheiere motivată care nu

\ este supusă niciunei căi ordinare sau extraordinare de atac,

c. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă poate dispune fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa teritorială să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în situaţia in care sc va emite rechizitoriul.

(T ) OBSERVAŢII:

1. părţile nu pot solicita înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel competente desemnarea altei instanţe care să fie sesizată în situaţia în care se va emite rechizitoriul;

2. după sesizarea instanţei nu poate fi formulată o cerere de desemnare a altei instanţe, putându-se însă solicita numai strămutarea;

3. nu se poate solicita desemnarea altei instanţe care să soluţioneze căile de atac declarate împotriva sentinţei primei instanţe;

4. spre deosebire de strămutare, procedura de desemnare a altei instanţe pentru judecarea cauzei nu presupune existenţa etapei informării şi nici încunoştinţarea părţilor cu privire la data sdfuhonă'rii cererii procurorului;

5. dacă admite cererea de desemnare a altei instanţe, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă nu trebuie să stabilească în ce măsură se menţin actele de urmărire penală efectuate;

6. legea nu prevede nirio limitare cu privire la instanţa care poate fi desemnată;

7. dacă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă a respins o cerere de desemnare a altei instanţe, o nouă cerere este admisibilă numai dacă se descoperă împrejurări necunoscute de instanţă la momentul soluţionării cererii anterioare sau ivite după momentul soluţionării acesteia;

8. în situaţia în care se dispune restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară, cauza se va trimite parchetului care a efectuat urmărirea penală.

___________________________________ ___________________________ E ţ m i l I 127

^ 3. TRIM ITEREA CAUZEI LA UN A LT PA RC H ET

A. Cazuri

v' trimiterea cauzei la un alt parchet se poate dispune când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori a subiecţilor procesuali principali ori există pericolul de tulburare a ordinii publice.

128 I Strămutarea cauzelor penale

B. Procedura de trimitere a cauzei la un alt parchet

-------- ►!.. cererea de trimitere a cauzei la un alt parchet poate fi formulată depărţi; măsura poate fi dispusă şi din oficiu, ca urmare a învederării existenţei unui caz de trimitere prin referatul procurorului care efectuează/supraveghează urmărirea penală;

-------- >2. competenţa de a dispune trimiterea cauzei la un alt parchet egal îngrad, din altă circumscripţie teritorială, aparţine Procurorului General de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; 1

-------- ► 3. soluţionare: Procurorul General de la Parchetul de pe lângă înaltaCurte de Casaţie şi Justiţie poate dispune prin ordonanţă motivată fie ; respingerea cererii de trimitere a cauzei la alt parchet,-fie admiterea cererii şi trimiterea cauzei la un alt parchet; • 1

-------- M . dacă se dispune trimiterea cauzei la un alt parchet, instanţa com- npetentă teritorial să judece cauza în ipoteza dispunerii unei soluţii de | trimitere în judecată este: 1

---- ► a. instanţa pe lângă care funcţionează parchetul la care afost trimisă cauza şi care a efectuat urmărirea penală, dacă acesta corespunde vreunuia dintre criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) NCPP;

---- ► b. instanţa corespunzătoare unităţii de parchet de la carea fost luat dosarul, dacă niciunul dintre locurile enu- - merate în art. 41 alin. (1) NCPP nu se află în cir- ■ cumscripţia teritorială a instanţei pe lângă care \ funcţionează parchetul la care a fost trimisă cauza. * 1 2

( D OBSERVAŢII:

1. în procedura de trimitere a cauzei la alt parchet se aplică .în mod corespunzător dispoziţiile din materia strămutării (art. 73-74 NCPP) referitoare la procedura de informare, de în cunoştinţa re a părţilor, efectele asupra actelor efectuate în cauză de parchetul de la care a fost trimisă cauza;

2. procurorul din parchetul la care a fost trimisă cauza, care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, poate cere înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

[Fişa nr. 1 T

'• să desemneze o instanţă egală în grad a i cea căreia i-ar reveni competenţa să ' judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.

II. PARTEA PRACTICA

' Când s-a dispus strămutarea judecării cauzei în apel, iar instanţa de control judiciar a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă, competentă să rejudece cauza este instanţa de fond din raza teritorială a instanţei de control judiciar unde a fost strămutată judecarea cauzei în apel, iar nu instanţa care a pronunţat sentinţa (C.S.J., s. pen., dec. nr. 739/2003).

* Dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, împotriva hotărârii pronunţate de aceasta fiind declarat apel, prin efectul admiterii cererii de strămutare hotărârea este desfiinţată, acest efect prevalând asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, cuprinsă în încheierea de admitere a cererii de strămutare (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 2272/2006).

TEORIA GENERALĂ A PROBELOR

i partea teo retică

Probe

1. orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, ia identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal [art. 97 alin. (1)

NCPP];

1.

2. probele nu se pot obţine decât prin intermediul mijloacelor de

probă;

Mijloace de probă

mijloace prevăzute de lege prin care se stabilesc faptele sau împrejurările ce constituie

probe;

2. mijloacele de probă sunt enumerate exem- plificativ de noul Cod de procedură penală; proba se obţine în pro cesul penal prin orice nil mijloc de probă care nu este interzis prin lege.

Procedeu probatoriu

. modalitatea prin care se obţine un mijloc de probă;

2. administrarea pro belor se realizează prin diferite procedee probatorii (de pildă, efectuarea unei expertize, perche

ziţia).

F i ş a ’rttu t 2

3. dacă procurorul con

stată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea

adevărului, că urmărirea penală este completă,

existând probele necesare şi legal administrate, procedează la rezolvarea cau

zelor;--- ■

4. instanţa îşi formează

convingerea pe baza probelor administrate în

cauză.

L CLASIFICAREA PROBELOR

A. în funcţie de raportul lor cu obiectul probaţiunii

-►1. probe directe - probele care se află în legătură directă cu existenţa infracţiunii, vinovăţia sau nevinovăţia învinuitului sau inculpatului; proba directă este un fapt principal;

>2. probe indirecte (indicii) - probele care se află în legătură indirectă cu existenţa infracţiunii, vinovăţia sau nevinovăţia învinuitului sau inculpatului; proba indirectă este un fapt probatoriu.

0 ) OBSERVAŢII: două sau mai multe probe indirecte pot servi la stabilirea adevărului într-o cauză penală chiar dacă nu sunt coroborate cu vreo probă directă.

B. In funcţie de izvorul lor ~~

132 I Teoria generală a probelor--- ----------------------------------------------------------— i

>1. probe imediate - probele care ajung la cunoştinţa organelor judiciare dintr-un izvor direct;

*■2. probe mediate - probe care ajung la cunoştinţa organelor judiciare dintr-un izvor derivat.

O BIEC TU L PRO BA ŢIU N 1I * S

S potrivit art. 98 NCPP, constituie obiect al probei:;---- ► a) existenţa infracţiunii şi săvârşirea ei de către inculpat;---- ► b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când exista

parte civilă constituită în cauză;---- ► c) faptele şi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea

legii;— ► d) orice împrejurare necesară pentru justa soluţionare a cauzei.

A. Faptele sau împrejurările care TREBUIE dovedite

S Sunt fapte sau împrejurări de fapt ce trebuie dovedite (obligatoriu) în procesul penal:

-------► 1. faptele principale (res probanda) - faptele sau împrejurărilede fapt referitoare la fapta prevăzută de legea penală şi persoana care a săvârşit-o;

-------► 2. faptele probatorii (res probantes) - faptele, sau împrejurărilede fapt care, deşi nu se referă direct la faptul principal, conduc totuşi la stabilirea acestuia în mod indirect;

* 3. faptele care se referă la normala desfăşurare a procesului penal - de exemplu, cele referitoare la suspendarea procesului penal.

B. Faptele sau împrejurările care POT fi dovedite:

■S Sunt fapte sau împrejurări de fapt cu privire la care există posibilitatea (nu obligaţia) de a fi dovedite în procesul penal: '

-------► 1. faptele auxiliare - faptele sau împrejurările de fapt care,deşi nu se referă direct la faptul principal, pot servi la dovedirea relevanţei ori a admisibilităţii unor probe referitoare la faptul principal;

2. faptele similare - faptele asemănătoare (de aceeaşi natură) faptului principal;

3. faptele negative sau pozitive determinate (de pildă, alibiul).

C. Fapte sau împrejurări care NU TREBUIE dovedite

S Există dispensă de probă în ceea ce priveşte:

-------► 1. prezumţiile legale relative - în cazul acestora se poate facedovada contrară; nu există dispensă de probă pentru prezumţiile judiciare;

-------► 2. faptele notorii sau evidente;

------- ► 3. faptele necontestate de niciunul dintre participanţii laproces.

D. Faptele sau împrejurările care NU POT fi dovedite

Nu este admisibilă probaţiunea în reea ce priveşte:1. prezumţiile legale absolute;

2. faptele negative sau pozitive nedeterminate;

3. faptele contrare concepţiei comune despre lume.

( ! ) OBSERVAŢII:1. dispoziţiile legii penale şi ale legii procesual penale nu intră în obiectul

probaţiunii, cu excepţia dispoziţiilor legale din dreptul străin;

Z obiectul iniţial al probaţiunii poate fi lărgit în cursul urmăririi penale prin extinderea urmăririi şi/sau a acţiunii penale cu privire la alte fapte sau

p e r s o a n e . ________________ .________ _____________—------------------------

134 I Teoria generală a probelor __ , —

^ CON DIŢIILE NECESARE PENTRU ADM INISTRAREA

UNEI P R O B E ____________________________________ —---------------------- - = "

Pentru ca'o~ probă să fie administrată în procesul penal, este necesar ca aceasta să fie; + 1 . legală - să fie prevăzută de lege sau să nu fie

V\ interzisă de lege;^ * 2 . pertinentă - serveşte la dovedirea unor fapte şi V\ împrejurări privind cauza aflată în faza de urmărire \\ penală sau judecată, având legătură cu acestea;

\ 3. concludentă - contribuie la aflarea adevărului într-o\ cauză penală, fiind esenţială pentru soluţionarea

\ cauzei penale;

4. utilă - este necesară pentru soluţionarea cauzei,

reciproca nefiind valabilă.

- potrivit art. 100 alin. (4) NCPP, organele judiciare (de urmărire penală sau instanţa de judecată) pot respinge o cerere privitoare ia administrarea unor probe

atunci când:____ ► a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din

cauză (probă nepertinentă sau neconcludentă),____► b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care

constituie obiectul probei au fost administrate suficientemijloace de probă (probă inutilă),

____ * c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu (probi

inutilă);

*• d) proba este imposibil de obţinut;

e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită;

-►f) administrarea probei este contrară legii (probă nelegală).

(T ) OBSERVAŢII:

1. orice probă concludentă este şi o probă pertinentă;

2. nu orice probă pertinentă este şi o probă concludentă;

3. orice probă utilă este şi o probă concludentă;

4. nu orice probă concludentă este şi o probă utilă.

5. SARCINA PRO BEI * S

A. în latura penală a cauzei

S sarcina probei (omis probandi) incumbă în principal procurorului şi organelor de cercetare penală;

S pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit' infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora, să strângă şi să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 şi 101 NCPP;

s după începerea urmăririi penale, organele de urmărire penală strâng şi administrează probele, atât în favoarea,, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului;

S intervenţia instanţei are caracter subsidiar doar atunci când administrarea probelor este imperios necesară formării convingerii sale;

S când acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sarcina probei incumbă şi acesteia;

136 I Teoria

I ✓

general a a probelor

suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia; dacă în cauză au fost administrate probe de vinovăţie, suspectul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare.

|I

/ sarcina probei aparţine părţii civile, cu excepţia situaţiei în care i acţiunea civilă este exercitată de procuror (în cazul în care persoana i vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exer- ] dtiu restrânsă), când- sarcina probei incumbă în faza de urmărire penală : procurorului şi organelor de cercetare penală, iar în cursul judecăţii

procurorului;

/ inculpatul şi partea responsabilă civilmente au posibilitatea de a dovedi netemeinicia pretenţiilor civile prin propunerea de probe pertinente, concludente şi utile cauzei.

B. în latura civilă a cauzei

( j ) OBSERVAŢIA1 sarcina probei constituind o obligaţie procesuală, nu se confundă cu dreptul

părţilor sau al subiecţilor procesuali principali de a propune probe în

procesul penal;

2 prin excepţie, sarcina probei aparţine părţii care invocă o cauzăjustificativăsau de neimputabilitate (cu excepţia prezumţiei de legitimă apărare) ori o

chestiune prealabilă sau preliminară.______________________ ______________

C3P a d m in is t r a r e a p r o b e l o r

/ administrarea probelor reprezintă activitatea prin care sunt strânse sau aduse în faţa organului judiciar probele legale, pertinente, concludente şi utile pentru stabilirea faptelor şi împrejurărilor a căror existenţă sau inexistenţă trebuie constatată în vederea aflării adevărului în cauză.

I 137

A- Principii -----------------

înprincipii:

procesul de administrare a probelor trebuie respectate următoarele----------► 1. principiul legalităţii: în procesul penal trebuie administrate

probele obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale; * V

► 2. principiul loialităţii: este interzisă utilizarea oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni în vederea obţinerii unui mijloc de probă, dacă prin aceste mijloace se aduce atingere demnităţii persoanei, drepturilor acesteia la un proces echitabil sau la viaţă privată; ■*-V potrivit art. 101 NCFP, este oprit a se întrebuinţa

violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe; tot astfel, nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare (de pildă, utilizarea hipnozei); deopotrivă, este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe;

----------► 3. principiul libertăţii: faptele sau împrejurările ce formeazăobiectul probaţiunii pot fi dovedite prin orice mijloc de probă care nu este interzis de lege;V ca excepţie, legea stabileşte în unele cazuri obligati

vitatea administrării anumitor mijloace de probă, limitând astfel sfera mijloacelor de probă cu care se poate dovedi o anumită faptă sau împrejurare (de

exemplu, pentru dovedirea chestiunilor prealabile, se pot folosi numai mijloacele de probă din materia căreia îi aparţine acea chestiune).

138 I Teoria generală a probelor_____________________________________

(T) OBSERVAŢII:

1. pe lângă aceste principii, trebuie respectate şi principiile generale ale procesului penal şi în special principiul respectării vieţii private şi principiul respectării demnităţii umane. Având în vedere jurisprudenţa CEDO, trebuie asigurat şi principiul respectării secretului surselor jurnaliştilor;

..." 2. principiul loialităţii procesuale constituie mi principiu corector al principiului '"libertăţii probelor, astfel cum acesta rezultă din art. 97 alin. (2) NCPP, care

permite folosirea oricăror mijloace de probă ce nu sunt interzise de lege;

3. nu constituie provocare activitatea desfăşurată de organele judiciare în condiţiile şi limitele autorizate de procuror în cadrul procedeului probator al participării autorizate la anumite activităţi (art. 150 NCPP), care presupune comiterea unei fapte similare laturii obiective a miei infracţiuni de corupţie, efectuarea de tranzacţii, operaţiuni sau orice fel de înţelegeri privind un bun sau privind o persoană despre care se bănuieşte că ar fi dispărută, că este victima traficului de persoane ori a unei răpiri, efectuarea de operaţiuni privind droguri, precum şi prestarea unui serviciu, desfăşurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obţinerii de mijloace

de probă. . __________________________________________

B. Procedura administrării probelor

✓ în cursul urmăririi penale, procurorul sau organele de cercetare penală, din oficiu sau la cererea părţilor ori a subiecţilor procesuali principali, dispun strângerea probelor pertinente, concludente şi utile soluţionării

cauzei;

✓ în cursul judecăţii, instanţa administrează probe ia cererea procurorului, a porooaitci vătămate sau a părţilor şi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale;

__________=______________ __________ EgElflHU i h q

^ instanţa întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe. In cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, iar în ceea ce priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora. Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare. Totuşi probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi pot fi administrate din oficiu de. către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Procurorul, persoana vătămată şi părţile pot cere-administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti. Instanţa poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;

^ în cazul în care procuroruPsau instanţa a încuviinţat administrarea unei probe, poate reveni motivat ulterior în cursul procesului asupra acestei măsuri când proba anterior încuviinţată nu mai este utilă sau nu mai este posibilă administrarea ei;

^ judecătorul de cameră preliminară nu poate încuviinţa administrarea de probe cu privire la obiectul camerei preliminare;

S în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi se poate proceda la ascultarea martorilor în cadrul procedurii de administrare anticipată a probatoriului, care presupune audierea, în faza de urmărire penală, a martorului, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea procurorului, atunci când există riscul ca un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii.

7. APRECIEREA PROBELO R S

S principiul liberei aprecieri a probelor: organele judiciare au dreptul să aprecieze în mod liber atât valoarea fiecărei probe administrate indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, cât şi credibilitatea lor;

140 I Teoria generală a probelor

probele nu au o valoare a priori stabilită de legiuitor, importanţa acestora rezultând în urma aprecierii lor de organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probator administrat în mod legal şi loial în cauză;

potrivit art. 103 alin. (3) NCPP, hotărârea de condamnare, de renunţare f la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate fîntemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale I

1colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi (inclusiv în ipotezele în care |• • Jtpersoanele vătămate sunt audiate cu asigurarea protecţiei); |

aprecierea probelor se face în conformitate cu legea şi întotdeauna | motivat. 1

II. PARTEA PRACTICA

1 Dacă instanţa a admis odată o probă, ea nu mai poate reveni asupra dispoziţiei decât dacă s-ar stabili că acea probă este neconcludentă, inutilă ori administrarea sa este imposibilă (T.S., s. pen., dec. nr. 3180/1974). 1

1 Mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, | legea nefăcând nicio deosebire în ceea ce priveşte forţa lor probantă, în 1 raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi i penale ori al cercetării judecătoreşti. Neexistând niciun temei legal pentru a | se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului sau J ale martorilor, instanţa poate să considere, atunci când declaraţiile lor sunt 1 contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având 1 obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte. într-o asemenea situaţie, ’ instanţa va reţine că sunt expresia adevărului acele declaraţii care se ■ coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor ; administrate în cauză (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1634/1999). ^

Dacă din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea imputată, deşi acesta neagă comiterea faptei, instanţa nu poate respinge probele solicitate în apărare, pe considerentul că administrarea lor ar fi inutilă (T.S., s. pen., dec. nr. 5799/1970).

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei de judecată libertatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanţei de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul. Din perspectiva celor arătate, curtea reţine că instanţele au înlăturat în mod nejustificat aprobe care dovedesc identitatea inculpatului ca autor al faptei şi vinovăţia acestuia (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1975/2005).

Instanţa poate să reţină numai o parte a probelor ca fiind expresia realităţii, dar trebuie să motiveze înlăturarea celorlalte. Simpla retractare sau modificare de către inculpaţi sau martori a unor declaraţii nu poate însă duce la înlăturarea, în mod automat şi nemotivat, a declaraţiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează şi cu alte probe ale dosarului (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4835/2004).

Folosirea unui investigator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a făptuitorului nu constituie provocare. De vreme ce o persoană, consumatoare de droguri, a comis în mod repetat acţiuni specifice traficului ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire este cel care o determină să comită sau să continue săvârşirea acestora, rezoluţia în acest sens fiind luată anterior de făptuitor (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5169/2003).

Având în vedere că probele nu au valoare mai dinainte stabilită şi ca expresie a p rincip iu lu i in dubio pro reo - în sensul că atunci când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluţionării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei inculpatului şi această îndoiala- nu este

înlăturată după administrarea de noi probe şi deci prezumţia de nevinovăţie nu este răsturnată - orice îndoială este în favoarea inculpatului (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 6535/2004).

142 I Ţeoria generală a p r o b e l o r ______________________

1 în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reflectată în special în cauza Ramamuskas c. Lituaniei, activitatea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia respectă garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie, neexistând o provocare, dacă se limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a activităţii infracţionale, fără a exercita asupra persoanei o influenţă de natură a instiga la comiterea unei infracţiuni, care altfel nu ar fi jp s t săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii. Prin'uîifiărer activitatea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia respectă garanţiile dreptului la un proces echitabil, neexistând o provocare în cazul în care contactul investigatorului şi al colaboratorului cu inculpaţii a avut loc în contextul în care inculpaţii căutau în mod activ cumpărători şi vânzători de droguri, aceştia propunând investigatorului şi colaboratorului să le procure şi să le vândă droguri (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 917/2011).

FIŞA nr. 13DECLARAŢIILE PĂRŢILOR ŞI ALE SUBIECŢILOR

PROCESUALI PRINCIPALI

PARTEA TEORETICĂ

1. DECLARAŢIA SUSPECTULUI/INCULPATULUI

> A. Procedura obţinerii declaraţiilor suspectului/inculpatului

S declaraţiile suspectului/inculpatului pot fi obţinute:

> 1. prin ascultare

- ascultarea presupune două etape:

a. întrebări şi lămuriri prealabile

S In începutul primei audieri, suspectul sau inculpatul este întrebat a i privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită im interpret, în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, preoim şi a i privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale; la audierile ulterioare întrebările de mai sus se repetă doar atunci când organul judiciar consideră necesar;

144 I

suspectului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţă calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia precum şi drepturile prevăzute la art. 83 NCPP1, şi următoarele obligaţii: a) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă; b) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă. Aceste drepturi şi obligaţii i se comunică şi în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal;

Declaraţiile părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali

> b. relatarea orală, liberă

✓ suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări de către procuror, instanţă, părţi, subiecţii procesuali principali sau avocaţii acestora;

1 Potrivit art. 83 NCPP, în cursul procesului penal, inculpatul arc următoarele drepturi:a) dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia

că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;

a1) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;

h) dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă

obligatorie, dreptul dc a i se desemna un avocat din oficiu;d) dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica

excepţii şi de a pune concluzii;e) dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se

exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;g) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;g') dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;h) alte drepturi prevăzute de lege.

[Fişa nr. 1 3

S suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât şi în cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze însemnări şi notiţe proprii;

S în cursul audierii, suspectul sau inculpatul îşi poate exercita dreptul la tăcere cu privire la oricare dintre faptele ori împrejurările despre care este întrebat;

^ în cursul urmăririi penale, când suspectul ori inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, organul de urmărire penală citează părinţii acestuia ori, după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea; când suspectul sau inculpatul este un minor care a împlinit 16 ani, citarea la ascultarea acestuia a părinţilor ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau a persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară se dispune numai dacă organul de urmărire penală consideră necesar; în faza de judecată, citarea acestor persoane este obligatorie, indiferent de vârsta minorului; neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte;

^ în cursul judecăţii, dacă sunt mai mulţi inculpaţi, audierea fiecăruia dintre ei se face în prezenţa celorlalţi inculpaţi; când interesul aflării adevărului o cere, instanţa poate dispune audierea vreunuia dintre inculpaţi fără ca ceilalţi să fie de faţă; declaraţiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalţi inculpaţi, după audierea lor; inculpatul poate fi din nou audiat în prezenţa celorlalţi inculpaţi sau a unora dintre ei; ascultarea este contradictorie cu ocazia ascultării de către instanţă, inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări în mod nemijlocit de către procuror, de persoana vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi, precum şi de avocaţii acestora şi de avocatul inculpatului a cărui audiere se face. Preşedintele şi ceilalţi membri ai completului pot, de asemenea, pune întrebări, dacă apreciază

146soluţionare a cauzei; instanţa de judecată poate

cenzura' întrebările adresate inculpatului prin raportare la pertmenţa,

concludenţa şi utilitatea acestora,

✓ dacă în timpul audierii suspectul sau inculpatul prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care 11 afecteaza capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana sa

fie consultată de un medic;

V declaraţiile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris; atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecata, in declaraţie^ se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultam, mentionându-se cine le-a formulat, şi setaenţiohează de fiecare data ora începerii şi ora încheierii ascultării; în fiecare declaraţie se consemnează, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării suspectului sau

, n orlaratiile părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali ..

i

inculpatului;

✓ dacă este de ac'ord cu conţinutul declaraţiei scrise, suspectul sau inculpatul o sem nează pe fiecare pagină; dacă suspectul sau inculpatul are de făcut com pletări rectificări ori precizări, acestea sunt indicate m finalu declaraţiei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului; când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă; declaraţia sensa este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, e avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi, precum şi de interpret, când declaraţia a fost luată printr-un interpret;

/ î„ cursul urmăririi penale, ascultarea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo; atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru

care înregistrarea nu a fost posibilă.

(X) OBSERVAŢII:

1. ascultarea suspectului/inculpatului constituie una dintre modalităţile în care aceştia îşi exercită dreptul la apărare în procesul penal; ea constituie un drept al suspectului/inculpatului căruia îi corespunde obligaţia corelativă a organelor judiciare de a proceda la ascultarea acestuia (de exemplu, ascultarea suspectului/inculpatului este obligatorie înainte de luarea măsurii reţinerii);

2. declaraţiile extrajudiciare ale suspectului/inculpatului nu constituie mijloc de probă;

3. cu ocazia ascultării de către organele judiciare, suspectul/inculpatul nudepune jurământ;

4. suspectul şi inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere şi de privilegiul împotriva autorincriminării, putând refuza să dea declaraţii, să răspundă unor întrebări sau să remită înscrisuri, obiecte care i-ar putea acuza;

5. noul Cod de procedură penală a prevăzut posibilitatea ascultării suspectului sau inculpatului aflat în detenţie la locul de deţinere prin videoconferinţă, în cazuri excepţionale şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor. In cazul în care legea prevede că în cauză asistenţa juridică este obligatorie, ascultarea nu poate avea loc decât în prezenţa avocatului la locul de deţinere al suspectului sau inculpatului;

6. organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar în cursul judecăţii, posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii învinuirii;

7. în cursul urmăririi penale procurorul poate decide în funcţie de strategia de anchetă ascultarea suspecţilor/inculpaţilor în prezenţa celorlalţi suspecţi/ inculpaţi din cauză sau separat;

8. noul Cod de procedură penală nu mai prevede obligaţia luării unei declaraţii olografe înainte de ascultarea suspectului sau inculpatului. în măsura în care organele de urmărire penală apreciază din raţiuni de strategie că este necesară luarea unei declaraţii olografe, nu există impedimente legale pentru a se proceda în acest mod, cu condiţia aducerii la cunoştinţă în prealabil a drepturilor.

___________________________________________________ i m i « i m « 6 } i 147

148 I Declaraţ i i le păr ţ i lo r şi ale subiecţ i lor procesual i pr inc ipal i

------► 2. prin confruntare

✓ procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce suspectul/inculpatul a fost în prealabil ascultat şi numai dacă se constată că între declaraţiile acestuia şi declaraţiile altor părţi, subiecţi procesuali principali ori ale martorilor există contradicţii, dacă confruntarea este necesară pentru lămurirea cauzei;

✓ declaraţiile sunt consemnate în procesul-verbal de confruntare.

B. Valoarea probantă

declaraţia suspectului/inculpatului este divizibilă, putând fi avută în vedere de organele judiciare la stabilirea situaţiei de fapt în tot sau numai în partea în care aceasta poate fi coroborată cu ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză; pe cale de consecinţă, organele judiciare pot înlătura motivat partea din declaraţia suspectului/inculpatului când aceasta nu poate fi coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză;

I:f

✓ declaraţia suspectului/inculpatului este retractabilă; suspectul/ inculpatul, după ce a dat o declaraţie în faţa organelor judiciare, poate j să revină ulterior pe parcursul procesului penal şi să o retracteze în tot \ sau în parte; organele judiciare pot solicita suspectului/inculpatului să dea explicaţii cu privire la modificarea poziţiei procesuale; organele judiciare vor putea reţine numai declaraţia sau partea din declaraţie care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în

cauză;

✓ declaraţiile suspectului/inculpatului sunt supuse principiului liberei | aprecieri a probelor, noul Cod de procedură penală nemaiprevăzând o | dispoziţie explicită din care să rezulte că acestea au o valoare probantă j

condiţionată. f

[Fişa nr.,^1 3 I 149

^ 2. DECLARAŢIA PERSOANEI V Ă TĂ M A TE

A: Procedura obţinerii declaraţiilor persoanei vătămate

V declaraţiile persoanei vătămate pot fi obţinute:

1. prin ascultare

S ascultarea persoanei vătămate constituie o obligaţie a organelor judiciare;

/ presupune următoarele etape:

-----► a. întrebări, lămuriri prealabile, comunicări

S la începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări persoanei vătămate cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară vreun proces penal, dacă solicită un interpret, în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale; întrebările de mai sus se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar;

^ persoanei vătămate i se aduce la cunoştinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpa rid va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod;

'S persoanei vătămate i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:

— ► a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

► b) dreptul de a apela la cm mediator în cazurile permise de lege;

---- ► c)'dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridicaexcepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege;

---- ► d) dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă;

---- ► e) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare;---- f) obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă;

---- ► b. relatarea orală, liberă

■/ persoana vătămată este lăsată să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări;

S persoana vătămată are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât şi în cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acesteia să utilizeze însemnări şi notiţe proprii;

S dacă în timpul audierii persoana vătămată prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic;

S declaraţiile persoanei vătămate se consemnează în scris. In declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat, şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării; în fiecare declaraţie se consemnează, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării persoanei vătămate; dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, persoana vătămată o semnează. Dacă persoana vătămată are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura persoanei vătămate; când persoana vătămată nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă; declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea persoanei vătămate ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi, precum şi de interpret, când declaraţia a fost luată printr-un interpret;

150 I Declaraţiile părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali

Fişa niF. 13 151m cursU urmar.ru penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehmce audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penala consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a so icitat aceasta in mod expres, iar înregistrarea este posibilă.

(D OBSERVAŢII:

1. cu ocazia ascultării, persoana vătămată nu depune jurământ;

2. în cazul în care victima infracţiunii nu doreşte să participe în procesul penalca pe.soana vatamata, ascultarea acesteia se desfăşoară după procedura audiem martorului; F

3. procurorul sau instanţa de judecată poate dispune f a t f ^ f S o a n a___Ldtamata masurile de protecţie prevăzute Ia art. 125-130 NCPP.

> 2. prin confruntare

procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce persoana vătămată a fost în prealabil ascultată şi numai dacă se constată ca intre declaraţiile acesteia şi cele ale inculpaţilor, ale celorlalte parţi/subiecţi procesuali principali ori ale martorilor există contradicţii;

^ declaraţiile sunt consemnate în procesul-verbal de confruntare.


' dedara№ persoaI№i v5tSmate sunt supuse principiului liberei aprecieri a probelor, noul Cod de procedură penală nemaiprevăzând o dispoziţie explicită din care să rezulte că acestea au o valoare probantă condiţionată.

3. DECLARAŢIA P Ă R Ţ II CIVILESI PĂ RŢII RESPO N SA BILE CIVILM ENTE

A. Procedura obţinerii declaraţiilor părţii civile şi părţii responsabile civilmente

y declaraţiile părţii civile sau responsabile civilmente pot fi obţinute:

------► 1. prin ascultare

✓ ascultarea părţilor constituie o obligaţie a organelor judiciare;

y la începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări părţii civile sau responsabile civilmente cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară vreun proces penal, dacă solicită un interpret, în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale; întrebările de mai sus se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar;

y părţii civile sau responsabile civilmente i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi:

_► a) dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a li se desemna un avocat din oficiu;

-► b) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; —► c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica

excepţii şi de a pune concluzii în legătură cu soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile prevăzute de lege.

y partea civilă sau responsabilă civilmente este lăsată să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări;

imi.uan.. 1.153y partea civilă sau responsabila civilmente are dreptul să se consulte cu

avocatul atat înainte, cât şi in cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acesteia să utilizeze însemnări şi notiţe proprii;

y dacă în timpul audierii partea civilă sau responsabilă civilmente prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic;

y declaraţiile părţii civile sau responsabile civilmente se. consemnează în scris. In declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul * ascultării, menţionându-se cine le-a formulat, şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării; în fiecare declaraţie se consemnează, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării părţii civile sau responsabile civilmente; dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, partea civilă sau responsabilă civilmente o semnează. Dacă partea civilă sau responsabilă civilmente are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura părţii civile sau responsabile civilmente; când partea civilă sau responsabilă civilmente nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă;

^ în cursul urmăririi penale, audierea părţii civile sau responsabile civilmente se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, • atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă.

( ! ) OBSERVAŢII:

1. cu ocazia ascultării, partea civilă şi partea responsabilă civilmente nu depun jurământ;

2. procurorul sau instanţa de judecată poate dispune faţă de partea civilă măsurile de protecţie prevăzute la art. 125-130 NCPP.

154 I Declara ţ i i le păr ţ i lo r şi ale subiecţ i lo r procesual i pr inc ipal i

------► 2. prin confruntare

S procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce partea civilă/partea responsabilă civilmente a fost în prealabil ascultată şi numai dacă se constată că între declaraţiile acesteia şi cele ale inculpaţilor, celorlalte părţi/subiecţi procesuali principali ori ale martorilor există contradicţii;

S declaraţiile sunt consemnate în procesul-verbal de confruntare.

> B. Valoarea probantă____________________

S declaraţiile părţii civile sau responsabile civilmente sunt supuse principiului liberei aprecieri a probelor, noul Cod de procedură penală nemaiprevăzând o dispoziţie explicită din care să rezulte că acestea au o valoare probantă condiţionată. t

i

II. PARTEA PRACTICA

Nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpaţilor şi ale victimei, instanţa fiind îndreptăţită a reţine numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul şi care se coroborează cu alte mijloace de probă. Simpla retractare de către inculpaţi a unor declaraţii nu poate produce efectul de a înlătura declaraţia retractată, mai ales atunci când situaţia de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă şi din alte probe ale dosarului (C.A. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 99/1997).

Mărturisirea este recunoaşterea pe care o persoană o face cu privire la existenţa sau inexistenţa unui fapt, pe care o altă persoană îşi întemeiază fie pretenţia, fie apărarea. Judiciară sau extrajudiciară, mărturisirea este admisibilă ca mijloc de probă numai în legătură cu drepturile de care

Fişa nr. 13

partea poate să dispună, dacă se referă la faptul afirmat de partea'adversă, dacă este conştientă şi liberă şi dacă este expresă. Verificarea admisibilităţii mărturisirii implică mai ales examinarea a două aspecte în compunerea condiţiilor ce trebuie îndeplinite, şi anume dacă voinţa autorului a fost conştientă, liberă şi dacă acesta, declarând că nu şi-a îndeplinit o obligaţie, nu s-a aflat cumva în eroare de fapt. Sub primul aspect, voinţa celui care face mărturisirea trebuie să fie conştientă şi liberă „prin declaraţie" şi „într-o anchetă" ce corespunde celei mai frecvente şi fireşti modalităţi de înfăţişare judiciară a mărturisirii, şi anume recunoaşterea unor fapte în faţa organelor de urmărire penală sau a unor autorităţi judecătoreşti. Împrejurările concrete în care a fost elaborată recunoaşterea trebuie să excludă orice suspiciune cu privire la existenţa unei presiuni obiective. Pentru ca o eventuală şi pretinsă presiune să ducă la nevalabilitatea mărturisfrilf â r ' ^ ^ trebui să se concretizeze prin exercitarea unor ameninţări grave cu un rău considerabil şi iminerit, de natură să-I determine pe cel în cauză, pentru a evita consecinţele, să facă declaraţii neadevărate. Sub al doilea aspect, trebuie supusă verificării eventuala eroare de fapt în care se afla partea când a făcut mărturisirea (C.S.J., s. pen., dec. nr. 575/1992).

Organul judiciar este îndreptăţit să înlăture declaraţiile date înainte asupra cărora inculpatul a revenit, dar numai în măsura în care retractarea e temeinic motivată şi de natură să formeze convingerea că relatările anterioare nu reprezintă adevărul (T.S., s. pen., dec. nr. 63/1980).

Instanţele au făcut o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor Codului de procedură penală, înlăturând motivat declaraţiile părţii vătămate, date în faza de cercetare judecătorească, care nu se coroborează cu declaraţiile anterioare ale aceleiaşi părţi, precum şi cu restul materialului probator administrat în cauză, reţinând că ele sunt subiective în contextul relaţiilor apropiate care au existat între aceasta şi fratele inculpatului şi în raport de împrejurarea că, ulterior datei săvârşirii faptei, partea vătămată a fost încarcerată în acelaşi penitenciar cu inculpatul. Susţinerile părţii vătămate în sensul că, personal, nu a dorit să depună plângere sunt relevante şi vin în sprijinul acestei aprecieri (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 6623/2004).

156

Modificarea în cursul cercetării judecătoreşti a declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor nu este justificată, iar varianta relevată de aceştia în sprijinul inculpatului, în sensul că partea vătămată s-a împiedicat şi a căzut, înţepându-se de lamela unui grătar, este neverosimilă, fiind combătută de concluziile medico-legale, coroborate cu declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate şi ale martorilor (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4503/2004).

Declaraţii le părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali ]

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE IN PROCESUL PENAL

1. Model al declaraţiei de suspect/inculpat în cursul urmăririi penale

Ministerul PublicParchetul de pe lângă Judecătoria X Dosar nr.

DECLARAŢIE DE SUSPECT/INCULPAT

A nul... luna ... ziua ...

Nume................................................... '.......................................................................

Prenume................. ...................................................... ....................... posesor alactului de identitate.........., seria..........., nr............................... . eliberat de........................... . la data d e ..................... , C.N.P..................................................

Numele şi prenumele purtat anterior.................................................................Porecla....................................................................................................................................Data naşterii, an u l................. luna.................... ziua........................................................

Locul naşterii............................................................................................................

Numele şi prenumele tatălui..................................................................................

Numele şi prenumele m am ei................................................................................

Cetăţenia......................................................................................... -............................

Starea civilă..........................................., ................................................................

Situaţia militară

Studii......................................................................................................................

Profesia ori ocupaţia...........................................................................................

Locul de muncă....................................................................................................

Domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv (reşedinţa)..........................

158 l PecIaraţi i le părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali

Adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură

Antecedente penale........................................................................

Alt proces penal aflat'în"desfăşurare împotriva sa ..........

Alte date pentru stabilirea situaţiei personale

Mi s-a adus la cunoştinţă că urmează să fiu audiat în calitate de (suspect/incnlpat) sub aspectul acuzaţiei de a fi săvârşit infracţiunea de ........... prevăzută de art........ constând în aceea c ă .................

După ce mi-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 10 şi art. 83 C. proc. pen., precum şi obligaţiile prevăzute de art. 108. C. proc. pen.,

în prezenţa apărătorului ales/din oficiu ............................. cu delegaţia

nr.................

declar următoarele........................................................................................... .

întrebare:............

Răspuns:...........

______________________________um .i*n ' iw

"Ascultarea suspectului/inculpatului a început la oraT.V........7."..............Ascultarea suspectului/inculpatului s-a terminat la ora: ......................Declaraţia a fost/nu a fost înregistrată audio/audiovideo (cu indicarea

concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă)

PROCUROR/OCP, AVOCAT, SUSPECT/INCULPAT,------------------------------- --------------- -— .---------_

J t ' t :

2. Model de proces-verbal de confruntare a suspectului/inculpatului cu j persoana vătămată în cursul urmăririi penale

160 I Declaraţiile părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali f

Ministerul PublicParchetul de pe lângă Judecătoria XDosar nr.........................

PROCES-VERBAL de confruntare

Anul ..., luna..., ziua ..., în ...

Procuror.......din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria XFiind în continuarea cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr. .../...

privind pe ..., suspectul/inculpatul......... acuzat de săvârşirea infracţiunii de .../prevăzută de a rt.... din ... şi constatând că există contraziceri între declaraţiile:

1. suspectului/inculpatului A ...., fiul lui ... şi ..., născut la data de ..., în..., domiciliat în ..., loc de muncă ...., ocupaţia ..., posesor al CI seria ..., CNP ..., cetăţenia..... , studii....... , situaţia m ilitară....... antecedente penale.............şi

2. persoanei vătămate B ..................... domiciliat în ...., str. ..., nr. ..., bloc..., scara ..., e ta j..., ap. ..., judeţul/sectorul

Pentru lămurirea cauzei am procedat la confruntarea lor după cum urmează:

1. întrebare pentru suspectul /inculpatul A ........... ....................................... ?Răspuns:...

Semnătura suspect/inculpat

2. întrebare pentru persoana vătămată B ................................................... ?

I îfii

Răspuns:...Semnătura persoana vătămată

li3. întrebare pentru suspectul /inculpatul A Răspuns:...

Semnătura suspectul/inculpat

4. întrebare pentru persoana vătămată B Răspuns:...

Semnătura persoana vătămată

încheiat într-un singur exemplar.

PROCUROR AVOCAT PERSOANECONFRUNTATE

FIŞA nr. 14 MARTORII

V---------- ------------- ---- --------------------- --------------

i f 1. PARTEA TEORETICĂ

^ 1. d e c l a r a ţ i il e m a r t o r il o r

A. Procedura obţinerii declaraţiilor jrnarţorului

✓ declaraţiile martorului pot fi obţinute:

—► 1. prin ascultare

✓ ascultarea martorului constituie o obligaţie a organelor judiciare;•/ legea prevede că prezentarea în faţa organelor judiciare, efectuarea de

declaraţii şi relatarea adevărului constituie obligaţii ale persoanelor chemate în calitate de martor; aceste obligaţii au caracter personal, neputând fi îndeplinite prin reprezentanţi; dacă martorul legal citat refuză să se prezinte la organele judiciare, acestea pot dispune aplicarea unei amenzi judiciare sau pot dispune aducerea acestuia cu mandat (care poate fi executat inclusiv prin constrângere);

■/ nu pot avea calitatea de martor în procesul penal persoanele juridice, părţile, subiecţii procesuali principali şi organele judiciare;

✓ pot fi audiate în calitate de martor persoanele care au întocmit procese-verbale în calitate de organe de constatare (art. 61 NCPP) sau de comandanţi de nave sau aeronave (art. 62 NCPP), potrivit competenţelor specifice ale acestora;

✓ nu sunt obligate să dea declaraţii în calitate de martor:

— ► a) persoanele obligate să păstreze secretul profesional, de stat, de serviciu, dacă ascultarea se referă la împrejurările de care au

163

luat cunoştinţă m exerciţiul profesiei sau al serviciului şi nu există încuviinţarea persoanei faţă de care există obligaţia păstrării secretului ori o alta cauza legala de înlăturare a obligaţiei de a păstra secretul sau confidenţialitatea;

► b) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;

^ c) persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului;

---- ► d) jurnaliştii în condiţiile în care prin ascultarea lor se urmăreştedivulgarea surselor de informare;

y minorul poate fi ascultat ca martor; până la vârsta de 14 ani martorul minor este ascultat în prezenta unuia dintre părinţi, a tutorelui'iau a persoanei ori a reprezentantului instituţiei căruia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare; dacă aceste persoane nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influenţa declaraţia minorului, audierea acestuia are loc în prezenţa unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a imei rude cu capacitate deplină de exerciţiu, stabilite de organul judiciar; dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanţa dispune ca la audierea martorului minor să asiste un psiholog.

^ ascultarea martorului presupune două etape:

> a. întrebări prealabile, comunicări şi jurământul

^ începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări martorului cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară vreun proces penal, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale; întrebările de

164 I Martorii

mai sus se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar; în caz de îndoială asupra identităţii martorului, aceasta se stabileşte prin orice mijloc de probă;

•/ martorului i se comunică obiectul cauzei, faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor şi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soţ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părţi din procesul penal, dacă se află în relaţii de prietenie sau de duşmănie cu aceste persoane, precum şi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârşirii infracţiunii; martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa atunci când faţă de acesta s-a dispus o măsură de protecţie a datelor de identitate;

✓ martorului i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:

a) dreptul de a fi supus măsurilor de protecţie şi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faţa organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege;

b) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;

c) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate dispune împotriva sa sancţiunea amenzii judiciare;

d) obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă; martorului minor care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se comunică această obligaţie, dar i se atrage atenţia să spună adevărul;

S martorul depune jurământul religios sau dă o declaraţie solemnă prin care se angajează să declare adevărul în faţa organelor judiciare;

b. relatarea orală, liberă

/ organul de urmărire penală sau instanţa îi aduce la cunoştinţă martorului, înainte de a începe ascultarea acestuia, obiectul cauzei şi îi

F iş a 'n r r f l^

arată care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerandu-i-se să declare tot ce ştie cu privire la acestea;

martorul este audiat asupia faptelor sau împrejurărilor de fapt care constituie obiectul probaţiunii în cauza în care a fost citat; audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale;

^ după ce martorul declară ceea ce ştie în legătură cu cauza penală în care este ascultat, i se pot pune întrebări nem ijlocit de către părţi, subiecţii procesuali principali, procuror, de instanţa de judecată sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi, cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă despre cele declarate; martorului nu i sc pot adresa întrebări privind opţiunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstanţe personale şi de familie, cu excepţia cazului în care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţii martorului;

v audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia;

^ dacă în timpul audierii martorului acesta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic;

S declaraţiile martorului se consemnează în scris; în declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat, şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării; în fiecare declaraţie sc consemnează totodată ora începerii şi ora încheierii ascultării martorului; dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, martorul o semnează. Dacă martorul are de făcut completări, rectificări uri precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura martorului; când martorul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă; declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea martorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată şi de

M arto r i i __- _____— --------------------------------------------- ~

PPS * SeS» l * i - U “ d “ "■*• • “ “ “IX ltSrp tG t/ w

/ 1. — * * > * - • *"ad,” ; r r r o ™ ” r ; s , “ P« » «

s s r r m s — ' — * -gistrarea este posibilă.

—► 2. prin confruntare

I . “ « « ; » < " « * — •“ “ “ “ ■“ p , , " ' ” bprocesual principal există contradicţii;

✓ declaraţiile sunt consemnate în procesul-verbal de confruntare.


' T ^ ^ r i n c i p i u l u i liberei aprecieri a probeîor;

✓ declaraţia martorului este divizibilă, putând fi acceptata in tot sau m

parte de organele judiciare;, , • înqx nu este retractabilă; retractarea declaraţiilor

' declaraţia martorulu “ “ ” * r|spunderea penală a martoruluidate anterior m cauza poate atrag F pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasa.

T ) OBSERVAŢII:.. în. procesul penal martorpoaţe fi numai o persoană fizică, nu ş. o persoan

, d 1 nu are o obligaţie pozitivă dejudiciare din proprie iniţiativă, tund necesara chemarea pvrpntia situaţiei în care nedenunţarea este IrKmnmaţa;---------------- -----------

3. martorul are dreptul să refuze să răspundă la întrebările care nu au legătură cu obiectul cauzei penale în care este ascultat;

4. în cazul în care sunt mai mulţi martori în cauză, aceştia vor fi ascultaţi separat unii de alţii;

5. o persoană nu poate avea în acelaşi proces penal simultan atât calitatea de martor, cât şi pe cea de expert, interpret, apărător, reprezentant, calitatea de martor având întâietate;

6. faptul că o persoană a fost anterior condamnată pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă nu constituie un impediment de a fi martor într-o altă cauză în viitor (de pildă, după condamnarea definitivă pentru mărturia mincinoasă, persoana condamnată este martorul unei infracţiuni de omor);

7. chiar dacă soţul sau rudele apropiate ale suspectului/inculpatului acceptă să dea declaraţii în procesul penal, organele judiciare nu vor putea sa îi audieze în calitate de martori dacă aceste persoane sunt totodată victime ale infracţiunii şi au înţeles să participe în proces în calitate de persoană vătămată;

8. persoanele care se află într-o situaţie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă sa relateze în mod conştient fapte şi împrejurări de fapt conforme cu realitatea;.

9. copiii fraţilor şi surorilor suspectului sau inculpatului nu pot refuza să dea declaraţii în calitate de martor;

10. martorul se bucură de dreptul de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare, în măsura în care prin declaraţia pe care o face s-ar putea autoincrimina; acest drept a fost consacrat în art. 118 NCPP, potrivit căruia declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Ea poate fi însă folosită în favoarea martorului (devenit suspect sau inculpat), precum şi împotriva celorlalţi suspecţi/inculpaţi din cauză. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară avută de

I martor;

If e t . W IB I 167

168 I Martorii

11. martorul aflat în detenţie poate fi audiat la locul de deţinere prin videoconferinţâ, în cazuri excepţionale şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor;

12. martorii ameninţaţi sau vulnerabili pot beneficia de măsuri de protecţie; potrivit art. 125 NCPP, martorul ameninţat este cel cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor sale; sunt martori vulnerabili: a) martorul care a suferit o traumă ca urmare a săvârşirii infracţiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului; b) martorul minor.

II. PARTEA PRACTICA

Susţinerile inculpatului că declaraţiile martorilor sunt subiective, deoarece sunt înrudiţi cu familia victimei, nu pot fi luate în considerare, aceste declaraţii servind la aflarea adevărului în condiţiile în care au fost coroborate cu constatările şi concluziile actelor medico-legale şi restul materialului probator aflat la dosarul cauzei (T.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2167/2005).

1 împrejurarea că cea mai mare parte a martorilor au retractat declaraţiile date în cursul urmăririi penale nu poate fi luată în consideraţie câtă vreme nu au făcut dovada presiunilor exercitate asupra lor (aşa cum susţin), iar la dosar sunt declaraţii scrise de aceştia (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3112/2004).

Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, instanţa neputând înlătura declaraţiile date de martori în faza de urmărire penală numai pe considerentul că aceşti martori audiaţi în instanţă nu şi-au mai menţinut declaraţiile iniţiale (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 6352/2004).

Un alt aspect invocat a vizat nelegala audiere în calitate de martori a unor persoane care, factual, au avut calitatea de făptuitori sau învinuiţi în aceiaşi cauză, până la terminarea urmăririi penale. în acest sens, apărarea a făcut menţiune specială la martora P.A., susţinând că aceasta este principalul martor al acuzării, deşi iniţial fusese cercetată în calitate de învinuită în dosarul nr. 8/P/2006, iar prin rechizitoriul emis în cauza pendinte s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată faţă de aceasta. Deşi de necontestat argumentul apărării cu privire la lipsa de obiectivitate a persoanei chemate să depună mărturie şi care are calitate de denunţător în cauză, lipsă de obiectivitate ce decurge din caracterul interesat în a obţine şi păstra o soluţie de netrimitere în judecată cu privire la propria participare la săvârşirea faptelor asupra cărora dă mărturie, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că o astfel de situaţie nu a fost prezumată de legiuitor ca născând' un impediment la audiere prin instituirea unei incompatibilităţi. De altfel, chiar juris- prudenţa CEDO a statuat că martorii sunt persoanele care au formulat declaraţii în cursul urmăririi penale, coacuzaţii, informatorii şi agenţii sub acoperire, în cauza Luca c. Italia reţinându-se că nu prezintă relevanţă din perspectiva CEDO faptul că declaraţia aparţine unui martor sau unui coacuzat, aceasta putând servi ca temei al unei condamnări, atât timp cât se conformează exigenţelor art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din CEDO. în plus, dispoziţiile Codului de procedură penală stabilesc că sancţiunea procesuală a excluderii mijloacelor de probă intervine atunci când declaraţiile martorilor sunt obţinute prin constrângere. Cum în cauză nu s-a făcut dovada exercitării vreunei constrângeri asupra martorilor audiaţi, niciuna dintre aceste persoane nereclamând existenţa vreunei presiuni din partea anchetatorilor, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că declaraţiile martorilor au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală, astfel încât constituie mijloace de probă legal administrate şi care corespund exigenţelor art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din CEDO (I.C.C.J., Completul de 5 judecători, dec. nr. 160/2012, nepublicată).

FIŞA nr. 15 PERCHEZIŢIA

PARTEA TEORETICĂ

1. PERCHEZIŢIA

•/ este procedeul probatoriu prin care sunt căutate în vederea ridicării obiecte sau înscrisuri care pot fi folosite ca probe în procesul penal.

A. Percheziţia corporală

■/ percheziţia corporală constă în examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziţiei;

S , în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziţii corporale vor fi descoperite urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuţii în asigurarea ordinii şi securităţii publice procedează la efectuarea percheziţiei corporale;

V poate fi dispusă, în principiu, în cursul urmăririi penale; în cazul infracţiunilor flagrante, percheziţia corporală poate fi efectuată şi înainte de începerea urmăririi penale; instanţa de judecată poate dispune efectuarea percheziţiei corporale prin încheiere.

S constă în examinarea exteriorului sau interiorului unui vehicul sau a unui alt mijloc de transport ori a componentelor acestora, când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor;

S poate fi dispusă, în principiu, în cursul urmăririi penale; în cazul infracţiunilor flagrante, percheziţia vehiculului poate fi efectuată şi înainte de începerea urmăririi penale; instanţa de judecată poate dispune efectuarea percheziţiei vehiculului prin încheiere.

172 I Percheziţia

(T ) OBSERVAŢII:

1. pentru efectuarea percheziţiei vehiculului nu este necesară emiterea unui mandat de percheziţie;

2. mijlocul de probă ce rezultă în urma procedeului probatoriu al percheziţiei vehiculului este procesul-verbal în care sunt consemnate activităţile realizate cu ocazia efectuării percheziţiei;

3. avocatul suspectului sau inculpatului nu are dreptul să asiste la efectuarea percheziţiei vehiculului în cazul infracţiunilor flagrante.

p*, gr-gercheziţia domiciliară

•/ constă în cercetarea locuinţei unei persoane fizice, a sediului unei persoane juridice sau a oricărui alt spaţiu, delimitat în orice mod, care aparţine sau este folosit de o persoană fizică sau juridică pentru descoperirea şi strângerea probelor cu privire la infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.

1. Percheziţia domiciliară poate fi efectuală la:

—► a. domiciliul, reşedinţa, locul unde locuieşte efectiv suspectul sau inculpatul (încăperi, curte, grădină etc.);

—► b. locuinţa persoanei vătămate/părţii civile/părţii responsabile civilmente (încăperi, curte, grădină etc.);

—► c. locuinţa unui martor sau a unei rude a suspectului sau inculpatului (încăperi, curte, grădină etc.);

— ► d. sediul unei persoane juridice sau al unei autorităţi publice;

—► e. sediul CSM sau al unei instanţe ori al unei unităţi de parchet;

—► f. sediul unui birou notarial sau al unui birou de avocatură;

— ► g. celula unui deţinut;

— ► h. camera de hotel.

5BS1MW3 i i732. Condiţii necesare pentru emiterea mandatului de percheziţie

domiciliară:

—► a. să fi fost începută urmărirea penală;

—► b. să existe o suspiciune rezonabilă că prin realizarea acestui procedeu probatoriu pot fi descoperite, ridicate sau conservate probe cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost începută urmărirea penală; de asemenea, este posibilă dispunerea percheziţiei domiciliare în scopul conservării urmelor săvârşirii infracţiunii ori al prinderii suspectului ori inculpatului, precum şi în vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărire;

—► c. efectuarea percheziţiei să fie necesară şi proporţională cu scopul urmărit (asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal).

OBSERVAŢIE: nu echivalează cu efectuarea procedeului probator al percheziţiei pătrunderea în domiciliul unei persoane pentru a pune în executare un mandat de arestare sau, în cazul unei infracţiuni flagrante, pentru a prinde infractorul care, încercând să scape, a pătruns şi s-a ascuns în locuinţă.

3. Competenţa dispunerii percheziţiei domiciliare

S Percheziţia domiciliară se poate dispune:

----- ►a. în cursul urmăririi penale, de judecătorul de drepturi şi libertăţi dela instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală;

----- ►b. în cursul judecăţii, de completul la care a fost repartizatăaleatoriu cauza în vederea judecăţii.

4. Procedura emiterii mandatului de percheziţie domiciliară în cursul urmăririi penale

* v'este constituită din următoarele etape:

—► a. referatul motivat al procurorului prin care se solicită emiterea mandatului de percheziţie domiciliară însoţit de dosarul de urmărire penală (sau copie certificată a acestuia) este înregistrat la instanţa competentă;

—► b. constituirea dosarului şi repartizarea aleatorie a acestuia judecătorului de drepturi şi libertăţi; dosarul astfel constituit nu are caracter public; -- — -

—► c. soluţionarea cauzei în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu participarea obligatorie a procurorului în cel mult 24 de ore de la înregistrarea cererii;

—i► d. întocmirea minutei soluţiei dispuse de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;

—► e. întocmirea mandatului de percheziţie domiciliară în cazul în care cererea parchetului a fost admisă;

—► f. redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şi libertăţi expune motivele pentru care a dispus emiterea mandatului de percheziţie. * 1

174 I Percheziţia______ ______________ _________________________________

(T ) OBSERVAŢII:

1. practica judiciară a relevat că există un număr extrem de redus de situaţii în care percheziţia domiciliară a fost dispusă în cursul judecăţii; teoretic, în cursul judecăţii, percheziţia domiciliară poate fi dispusă de instanţa de judecată din oficiu, la cererea procurorului sau a vreunei părţi; instanţa se pronunţă cu privire la percheziţia domiciliară în camera de consiliu, fard citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie;

2. comandaţii de nave care investighează infracţiunile săvârşite pe acestea pe timpul cât navele pe care le comandă se află în afara porturilor pot verifica

Fişa nrgjîS 175

lucrurile pe care pasagerul le are cu sine, chiar dacă acestea se află în cabina privată a pasagerului [art. 62 alin. (1) NCPP];

3. percheziţia domiciliară poate fi efectuată în mod legal numai dacă este emis mandatul de percheziţie de judecătorul de drepturi şi libertăţi, chiar şi atunci când există consimţământul persoanei Ia care urmează să se efectueze ori în cazul infracţiunilor flagrante;

4. mandatul de percheziţie poate fi folosit numai o singură dată şi nu poate fi emis pentru o perioadă mai mare de 15 zile.

5. Efectuarea percheziţiei domiciliare în faza de urmărire penală

Percheziţia domiciliară se efectuează:r—K a. de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţit, după \\ caz, de lucrători operativi;

\ b. între orele 600-20lxl, cu excepţia situaţiei în care infracţiunea este \ flagrantă sau percheziţia urmează să se efectueze într-un local \ public. Percheziţia care este începută între orele 6tKI-20ll<1 poate fi \ continuată şi în timpul nopţii;

c. este interzisă efectuarea în acelaşi timp cu percheziţia a oricăror acte procedurale în aceeaşi cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziţia să participe la efectuarea acesteia, cu excepţia situaţiei în care se desfăşoară, în aceeaşi cauză, simultan, mai multe percheziţii. 1

( 1 ) OBSERVAŢII:

1. noul Cod de procedură penală aduce o seric dc elemente de noutate la nivelul reglementării percheziţiei domiciliare, cum ar fi: a) posibilitatea organelor judiciare de a restricţiona libertatea de mişcare a persoanelor prezente sau a accesului altor persoane la locul percheziţiei pe durata acesteia dacă este necesar; b) obligaţia impusă organului judiciar de a solicita înainte de începerea percheziţiei predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate care, dacă simt predate, percheziţia nu se mai efectuează; c) obligaţia impusă de lege organului judiciar de a

176 I Percheziţia__________________________________________________

înmâna o copie a mandatului emis de judecător uneia din persoanele expres arătate în textul de lege; d) dreptul persoanei la care se efectuează percheziţia, reprezentantului acesteia, membrului de familie sau oricărei persoane în prezenţa căreia se face percheziţia şi care are capacitate deplină de exerciţiu de a solicita ca la efectuarea percheziţiei să participe un avocat; e) dreptul persoanei la care se efectuează percheziţia de a fi asistată ori reprezentată de o persoană de încredere; f) prevederea explicită a faptului că atât locul, cât şi obiectele sau persoanele găsite pe parcursul percheziţiei pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo, după care fotografiile şi înregistrările se anexează procesului-verbal de percheziţie şi fac parte integrantă din acesta;

2. instanţa care a dispus în cursul judecăţii efectuarea percheziţiei trimite mandatul procurorului pentru a lua măsuri în vederea efectuării percheziţiei;

3. instanţa de judecată poate efectua personal percheziţia domiciliară numai cu ocazia efectuării unei cercetări la faţa locului;

4. organele 'eare efectuează percheziţia domiciliară pot ridica numai obiectele şi înscrisurile ce au legătură cu fapta pentru care a fost începută urmărirea penală; de asemenea, se ridică întotdeauna obiectele şi înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă de lege;

5. în mod excepţional, percheziţia poate începe fără înmdnarea copiei mandatului de percheziţie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum şi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenţei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: a) când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză; b) dacă există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol; c) dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii;

6. organele judiciare care efectuează percheziţia pot folosi forţa, în mod adecvat şiproporţional, pentru a pătrunde într-un domiciliu: a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor; b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu;_____________________________________________ ____

■]

£

Fişa-mr. 15 i 177

7. dacă se solicită prezenţa unui avocat, începerea percheziţiei este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luăndu-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziţionat. In cazuri excepţionale, ce impun efectuarea percheziţiei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziţia poate începe şi înainte de expirarea termenului de două ore;

8. noul Cod de procedură penală prevede posibilitatea procurorului de a solicita autorizarea percheziţiei şi în locurile învecinate în cazurile în care există suspiciuni rezonabile privind posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în acele locuri, descriind aceste locuri în referatul înaintat judecătorului de drepturi şi libertăţi;

9. la efectuarea percheziî domiciliare nu mai este, în principiu, necesară prezenţa martorilor asistenţi; persoanei percheziţionate i se poate permite să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere; când persoana la care se face percheziţia este reţinută ori arestată, va fi adusă la percheziţie.In cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliară se fac în prezenţa unui reprezentant ori martor asistent; deopotrivă, prezenţa unui martor asistent este necesară în cazul în care în spaţiul unde urmează a fi efectuată percheziţia nu se află nido persoană. 6

6. Procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare

^ procesul-verbal ce constituie mijlocul de probă rezultat în urma percheziţiei domiciliare cuprinde:

---- ► a) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;

---- ► b) numărul şi data mandatului de percheziţie;

— ► c) locul unde este încheiat;

---- ► d) data şi ora la care a început şi ora la care s-a term inat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea oricărei întreruperi intervenite;

---- e) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor care aufost prezente la efectuarea percheziţiei, cu menţionarea calităţii acestora;

percheziţia______f) efectuarea informării persoanei la care se' va efectua per-* ) i 1 _ ____'■iTrrvr’ Cifr r a r P

g)

h)

j)

e i e c i u c i i c a u u v A * * ^ * * - r -

cheziţia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care sa participe la percheziţie;descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute; menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins, obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziţiei, precum şi menţiunile referitoare la mre- gistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate, menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare;menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.

, rooie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile on uneia dintre persoanele care au participat la percheziţie;

, -ncesul'Verbal de percheziţie nu are o valoare probantă superioară celorlalte mijloace de probă prevăzute de lege, fiind supus principiului

liberei aprecieri a probelor.

------ — ^ ^ T în cazui percheziţiei domiciliare efectuate la o autoritate

ublică, instituţie publică sau la alte persoane juridice de drept public,

trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

,l indiciar se legitimează şi înmânează o copie a mandatului de percheziţie reprezentantului autorităţii, instituţiei sau persoanei juridice

de drept public;tozitia se efectuează în prezenţa reprezentantului autorităţii,

f iu f ie i sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cucapacitate deplină de exerciţiu;

ie de pe procesul-verbal de percheziţie se lasă reprezentantului ° , p L n i instituţiei sau persoanei juridice de drept public. _--------------------

FIŞA nr. 16 CONSTATĂRILE ŞI EXPERTIZELE

PARTEA TEORETICĂ

L CON STA TA REA

> A. Condiţii

S pentru a se putea dispune efectuarea unei constatări, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

------► 1. să fie începută urmărirea penală;

------^ 2. să existe pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă saude schimbare a unor situaţii de fapt ori să fie necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei;

3. să fie nevoie de cunoştinţele unor specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul organului de urmărire penală ori în cadrul altor organe de specialitate.

(7) OBSERVAŢII:

1. instanţa de judecată nu poate dispune efectuarea unei constatări şi nici completarea sau refacerea acesteia, ci numai efectuarea unei expertize;

2. efectuarea unei constatări are caracter facultativ, Codul de procedură penală neprevăzând vreo situaţie în care dispunerea acesteia este obligatorie;

180 I Constatările şi expertizele

37 efectuarea unei constatări poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus fie înainte/ fie ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale.

B. Aspecte procedurale

se dispune din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi sau a unui subiect procesual principal de organul de urmărire penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă:

— ► 1. obiectul constatării;

— ► 2. întrebările la care trebuie să răspundă specialiştii;

------► 3. termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.

■/ se efectuează asupra materialului şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală.

(T ) OBSERVAŢIE: spre deosebire de expertiză, efectuarea constatării nu implică: citarea părţilor sau a subiecţilor procesuali principali, prezenţa acestora la efectuarea constatării, desemnarea unui spedalist-parte etc. ______________

C. Raportul de constatare

•/ constituie mijlocul de probă ce rezultă în urma procedeului probatoriu al constatării;

■/ cuprinde: numele şi calitatea celui care l-a întocmit, prezentarea situaţiilor care au făcut obiectul constatării, descrierea operaţiilor efectuate de ; specialist, a metodelor, programelor şi echipamentelor utilizate, precum : şi concluziile specialistului, care pot fi certe afirmative, certe negative sau ţ de probabilitate; raportul se transmite organului de urmărire penală care ;

l-a dispus; 1

✓ certificatul medico-legal întocmit în urma examinării medico-legale a , persoanei (art. 189 NCPP) are valoarea unui raport de constatare;

Fişa nr. 16 I 181

dacă se apreciază că raportul de constatare nu este complet sciu concluziile acestuia nu sunt precise, organul de urmărire penală, din oficiu ori la cererea oricăreia dintre părţi sau subiecţilor procesuali principali, va dispune prin ordonanţă refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori efectuarea unei expertize (dacă nu mai există urgenţa);

^ organul de urmărire penală va dispune efectuarea unei expertize şi atunci când, deşi raportul de constatare este clar şi complet, faţă de complexitatea cauzei apreciază însă că este necesară întocmirea unui raport de expertiză, precum şi în situaţia în care părţile sau subiecţii procesuali principali contestă concluziile raportului de constatare.

D. Valoarea probantă

^ raportul de constatare este supus principiului liberei aprecieri a probelor, având aceeaşi valoare probatorie ca orice alt mijloc de probă; poate fi reţinut la stabilirea situaţiei de fapt dintr-o cauză penală sau înlăturat motivat de către organele judiciare.

2. EXPERTIZA

> A. Caractere

S efectuarea expertizei:

► 1. este, în principiu, facultativă; organele judiciare o pot încuviinţa numai dacă este pertinentă, concludentă şi utilă cauzei penale;

2. ca excepţie, este obligatorie:

a. expertiza medico-legală psihiatrică:---- ► i) în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut

ori a fătului de către mamă (art. 200 NCP);---- ► ii) pentru stabilirea discernământului minorului cu

vârsta între 14 şi 16 ani;

I---- ► iii) atunci când organul de urmărire penală sau instanţade judecată are îndoieli asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului raportat la momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei penale;

b. expertiza medico-legală pentru a se stabili:---- ► i) boala gravă de care suferă inculpatul în vederea

suspendării urmăririi penale sau a judecăţii (art. 312 şi art. 367 NCPP);

---- ► ii) dacă cel condamnat suferă de o boală gravă careface imposibilă executarea pedepsei [art. 589 alin. (1) lit. a) NCPP, art. 592 NCPP];

c. efectuarea unei expertize atunci când părţile sau subiecţii procesuali principali contestă concluziile raportului de constatare;

I Constatările şi expertizele_______________________________________

> B. Aspecte procedurale

— ► 1. dispunerea procedeului probatoriu: din oficiu ori la cererea scrisă a părţilor sau a subiecţilor procesuali principali de organele de urmărire penală prin ordonanţă sau de instanţa de

judecată prin încheiere;

— ► 2. stabilirea obiectivelor expertizei: este întotdeauna făcută de

organul judiciar;

— ► 3. numirea expertului: r----► a. de organul de urmărire penală\ sau instanţa de judecată care a

\ dispus efectuarea expertizei; se\ va desemna un expert sau mai\ mulţi experţi dintre cei autorizaţi

\ să efectueze expertiza în funcţie\ de domeniul de specialitate;

b. de conducerea institutuluimedico-legal, a laboratorului de expertiză criminalistică sau a

183

institutului de specialitate, când“ expertiza urmează a fi efectuată în cadrul acestora; organul de urmărire penală ori instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei se adresează acestora pentru desemnarea expertului;

->4. lămuriri şi încunoştinţări: organul judiciar fixează un termen la care sunt chemate părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi expeitul, când: ţj ► a. se aduce la cunoşt in ţa părţi lor,

subiecţilor procesuali şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă; de asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze;

b. se pune în vedere părţilor, subiecţilor procesuali şi expertului că au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor; după examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi, subiecţii procesuali şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoştinţându-1 totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părţile sau subiecţii procesuali principali;

expertul este înştiinţat cu privire la faptul că are obligaţia de a analiza

c.

184 I Constatărik şi expertizele

\ obiectul expertizei, de a indica cu

exactitate orice observaţie sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ştiinţei şi expertizei profesionale;

d. părţile şi subiecţii procesuali principali sunt încunoştinţaţi că au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele care să participe la efectuarea expertizei; în cazul în care părţile solicită participarea unui expert-parte la efectuarea expertizei, organul de urmărire penală sau instanţa va lua act de această solicitare şi îl va desemna pe acel expert cu condiţia ca acesta să fie un expert independent autorizat şi să nu se afle în vreun caz de incompatibilitate; desemnarea expertului-parte trebuie realizată înainte de chemarea părţilor şi a expertului desemnat de organul judiciar pentru lămuriri; în cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.

( I ) OBSERVAŢII:1. în cazul în care partea sau subiectul procesual principal solicită efectuarea

unei expertize, cererea trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse evaluării şi a obiectivelor care trebuie lămurite de expert,________

Fişa nr. 1 6

II

I 185

2. în- domeniile strict specializate, dacă pentru înţelegerea probelor sunt necesare anumite cunoştinţe specifice sau alte asemenea cunoştinţe, instanţa ori organul de urmărire penală poate solicita opinia Unor specialişti care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora; aceştia nu vor realiza un raport de expertiză, ci vor fi ascultaţi potrivit procedurii de ascultare a martorilor; tot astfel, când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate consideră necesar ca la efectuarea expertizei să participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.

g

ijp..

C. Drepturile expertului

S în vederea efectuării expertizei, expertul are următoarele drepturi:

> 1. dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesarpentru efectuarea expertizei; în cursul urmăririi penale, cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire;

> 2. dreptul de a cere lămuriri organului de urmărire penală sauinstanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei;

> 3. dreptul de a cere lămuriri părţilor şi subiecţilor procesualiprincipali, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organele judiciare;

> 4. dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleaşimotive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei;

> 5. dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea"efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei;

6. dreptul de a beneficia de măsurile de protecţie, în condiţiile prevăzute la art. 125 NGPP.

186 I rnnstatârile şi expertizele

D. Obligaţiile expertului

y în vederea efectuării expertizei, expertul are următoarele obligaţii:- * 1. de a se prezenta în faţa organelor de urmărire penală sau a

instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

2 de a întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului- limită stabilit în ordonanţa organului de urmărire penală sau în încheierea instanţei. Tcrmenul-limită din ordonanţă sauîncheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare

de 6 luni.

înlocuirea expertului

/ organele judiciare pot dispune înlocuirea expertului:__ p. I în cazul în care expertul nu finalizează raportul de expertiză

până la termenul fixat, întârzie sau refuză nejustificat efectuarea expertizei;

__ când este admisa declaraţia sa de abţinere sau cererea derecuzare a expertului;

___p. 3 ^ cazul în care expertul se află în imposibilitate obiectivă de aefectua sau finaliza expertiza.

y înlocuirea expertului se dispune prin ordonanţă de către organul de urmărire penală sau prin încheiere de către instanţă, după citarea expertului, iar măsura se comunică asociaţiei sau corpului profesional de care aparţine acesta.

F. Raportul de expertiză

/ constituie mijlocul de probă ce rezultă din procedeul probatoriu al

expertizei;

/ raportul de expertiză se întocmeşte în scris şi cuprinde:

____► i . partea introductivă: în care se arată organul judiciar care adispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea

__________ ______________________liHiMltM i ia?acesteia, numele şi prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoştinţării părţilor, dacă au participat la aceasta şi au dat explicaţii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză;

> 2. partea expozitivă: prin care sunt descrise operaţiile de efectuare a expertizei, metodele, programele şi echipamentele utilizate;

> 3. concluziile: prin care se răspunde la obiectivele stabilite deorganele judiciare, precum şi orice alte precizări şi constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei; când sunt mai mulţi experţi, se întocmeşte un singur raport de expertiză; dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului şi se motivează.

(T) OBSERVAŢIE: dacă expertiza a fost efectuată în lipsa părţilor ori a subiecţilor procesuali, aceştia sau avocatul lor sunt încunoştinţaţi cu privire la întocmirea raportului de expertiză şi cu privire la dreptul de a-1 studia.

G. Audierea expertului

■S în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanţă, la cererea procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului;

S dacă expertiza a fost efectuată de o instituţie medico-legală, institut sau laborator de specialitate, instituţia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanţă;

188 I Constatările şi expertizele

V audierea expertului se efectuează potrivit dispoziţiilor privitoare la audierea martorilor.

-► H. Suplimentul de expertiză

y dacă organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei consideră că raportul de expertiză nu este complet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, poate dispune efectuarea unui supliment de expertiză (lămuriri suplimentare);

y suplimentul de expertiză poate fi dispus în cursul urmăririi penale de organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea părţilor ori a subiecţilor procesuali principali, respectiv în cursul judecăţii de instanţă din oficiu sau la cererea procurorului, a părţilor ori a subiecţilor procesuali principali;

/ efectuarea suplimentului de expertiză poate fi realizată fie de către acelaşi expert, fie de către altul;

y suplimentul de expertiză se poate realiza prin întocmirea unui raport suplimentar de expertiză; când expertiza a fost efectuată în cadrul instituţiei medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanţa se adresează instituţiei respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză.

I. Efectuarea unei noi expertize

y organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune efectuarea unei noi expertize dacă are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză (concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii), iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului;

- -V ' efectuarea unei noi expertize poate fi dispusă în cursul urmăririi penale de procuror din oficiu sau la cererea părţilor/subiecţilor procesuali principali, respectiv în cursul judecăţii de instanţă din oficiu sau la cererea procurorului sau a părţilor;

S când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o instituţie medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condiţiile legii;

(7) OBSERVAŢIE: noua expertiză va avea aceleaşi obiective şi se efectuează după aceeaşi procedură ca şi expertiza anterioară.

J. Valoarea probantă

raportul de expertiză este supus principiului liberei aprecieri a probelor, având aceeaşi valoare probantă ca orice alt mijloc de probă; concluziile raportului de expertiză pot fi reţinute la stabilirea situaţiei de fapt dintr-o cauză penală sau înlă furate motivat de către organele judiciare; în situaţia în care într-o cauză penală au fost efectuate mai multe expertize, iar rapoartele au concluzii diferite, procurorul sau instanţa de judecată poate reţine motivat una dintre aceste concluzii, înlăturând motivat pe celelalte.

PARTEA PRACTICA

Deşi are un regim diferit de cel al unei expertize, nu se poate considera că prin efectuarea raportului de constatare s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, căci aceştia au avut posibilitatea să analizeze modul în care s-a dispus şi a fost întocmită constatarea, inclusiv concluziile acestei constatări. Aspectele atestate în concluziile raportului de constatare sunt dovedite şi prin alte mijloace de probă cu caracter obiectiv, a§a încât, chiar şi în situaţia în care ar exista suspiciuni cu privire la imparţialitatea

şi obiectivitatea persoanelor care au întocmit raportul de constatare (fiind vorba despre experţi din cadrul organului de urmărire penală), nu există temeiuri pentru a se considera că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 381/2011).

190 I Constatările şi expertizele_____________________________________

1 în cazul în care comportarea inculpatului în cursul şedinţei de judecată este de natură să creeze îndoieli asupra stării sale psihice, instanţa trebuie să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice, chiar dacă inculpatul, întrebat de instanţă, susţine că nu este iresponsabil şi nu cere efectuarea expertizei (C.S.J., s. pen., dec. nr. 3311/2000, nepublicată).

* în mod întemeiat instanţa de apel a înlăturat concluziile expertizei contabile, singura probă pe baza căreia tribunalul a dispus achitarea inculpaţilor. Ignorând total caracterul fictiv al operaţiunilor contabile, expertul contabil â verificat numai corectitudinea aritmetică şi contabilă a înregistrărilor în evidenţele societăţilor comerciale, precum şi respectarea normelor bancare. Or, inculpaţilor nu li s-a reţinut săvârşirea vreunei evaziuni fiscale, ci a celei de înşelăciune în dauna bugetului de stat, prin prezentarea centralizatoarelor fictive prin care se atestă fals o activitate de aprovizionare şi desfacere de îngrăşăminte chimice, în scopul obţinerii de foloase materiale injuste (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3180/2004).


Model de ordonanţă prin care se dispune efectuarea unei constatări dactiloscopice

Parchetul de pe lângă Judecătoria X. Dosar nr.

REZOLUŢIE

- ' A nul..., luna ..., ziua ...

Procuror A din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria XAnalizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr. .../...

privind suspectul Y acuzat de săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art......

CONSTAT

Prin ordonanţa din data de ... s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale împotriva suspectului Y cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art........

In fapt, s-a reţinut că în seara zilei d e ....... suspectul Y a pătruns prinefracţie în locuinţa persoanei vătămate Z de unde a sustras mai multe bunuri.

Constatând că pentru lămurirea de urgenţă a faptelor şi împrejurărilor cauzei referitoare la stabilirea identităţii persoanei care a comis infracţiunea de furt calificat şi a lăsat urmele papilare descoperite cu ocazia cercetării la faţa locului, sunt necesare cunoştinţele unor specialişti,

în temeiul art. 172 alin. (9) NCPP şi art. 181' NCPP,

DISPUN:

1. Efectuarea unei constatări dactiloscopice de specialişti din cadrul

2. Specialiştii vor răspunde la următoarea -întrebare: dacă urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului din locuinţa persoanei vătămate Z şi impresiunea digitală prelevată prin amprentare de la suspectul

Y conţin caracteristici similare?4. Pentru efectuarea constatării se pun la dispoziţia specialiştilor

următoarele: urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faţa l o c u l u i d e pefixată prin ambalată în plic sigilat cu sigiliul M.A.I. nr. fişa cu

impresiunile digitale prelevate de la num itul...,5. Raportul de constatare va fi depus la procuror până la data de ...

PROCUROR

192 I Constatările şi expertizele________________._____________________

SEMNĂTURĂ

FIŞA nr. 17 CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

ŞI RECONSTITUIREA

PARTEA TEORETICĂ

1. C E R C E T A R E A L A F A Ţ A L O C U L U I * S

V constă în cercetarea locu lu i u nd e se b ăn u ieşte că s-a săv ârşit in frac ţi

unea, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau claiificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanţă pentru stabilirea adevărului, precum şi ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane;

^ în cursul urmăririi penale poate fi d ispusă p rin o rd o n an ţă de p ro cu ro r sau

de o rganele de cercetare penală, iar în cursul judecăţii in stan ţa de ju d ecată prin încheiere;

S dacă p ărţile sau su b iecţii procesu ali au so lic ita t să asiste la efectu area

actelor de u rm ărire penală, o rganele ju d ic ia re treb u ie să p ro ced eze la

în cu n oştin ţarea lor d esp re efectuarea ce rce tării la faţa locu lu i; când

su sp ectu l sau incu lp atu l este reţinu t ori a re sta t p rev en tiv ori la

dom iciliu , d acă nu p o ate fi adus la cercetarea la fa ţa locu lu i, o rganu l de

u rm ărire pen ală îi p u ne în vedere că are d rep tu l să fie rep rezen ta t şi îi asigură, la cerere, reprezentarea;

^ nou l C od de p ro ced u ră penală nu p rev ed e o b lig a tiv ita tea p rezen ţei m artorilor asisten ţi la cercetarea la faţa locu lu i;

^ organu l de u rm ărire penală sau instanţa d e ju d e ca tă p o ate d isp u n e

prezenţa medicului legist sau a oricăror p erso an e a căror p rezen ţă o co n sideră n ecesară la cercetarea la faţa locului;

■J organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea să comunice între ele sau cu alte persoane;

■/ organul de urmărire penală sau instanţa de judecată încheie un proces-verbal în legătură cu activitatea desfăşurată cu ocazia efectuării - cercetării la faţa locului cu privire la constatările făcute, urmele şi obiectele găsite şi ridicate care constituie mijloc de probă;

j cu ocazia cercetării la faţa locului pot fi pi elevate urme biologice, efectuate fotografii, reconstituiri, schiţe, desene ori alte asemenea lucrări, care se anexează la procesul-verbal;

194- L C e rcetarea la faţa locului şi reconstituirea_____________________ ,

^ 2. RECON STITUIREA

,/ reconstituirea in întregime sau m parte, a modului şi a condiţiiloi m care s-a comis fapta poate interveni în situaţia în care organele judiciare apreciază că este necesară pentru verificarea şi precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili împrejurări de fapt ce prezintă importanţă pentru soluţionarea cauzei;

/ în cursul urmăririi penale poate fi dispusă prin ordonanţă de procuror sau de organele de cercetare penală, iar în cursul judecăţii instanţa de judecată prin încheiere; <

/ în cazul în care declaraţiile martorilor, ale părţilor sau ale subiecţilor , procesuali principali cu privire la activităţile sau situaţiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuată separat pentru j fiecare variantă a desfăşurării faptei descrise de aceştia; j

/ în principiu, reconstituirea se efectuează în prezenţa suspectului sau \ inculpatului, afară de cazul când aceasta nu este posibilă; în cazurile în care asistenţa juridică a suspectului sau inculpatului este obligatorie, reconstituirea se face în prezenţa acestuia, asistat de avocat. Atunci când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să participe la reconstituire, aceasta se efectuează cu participarea altei persoane;

/ reconstituirea trebuie să fie efectuată astfel încât să nu fie încălcată legea sau ordinea publică, să nu fie adusă atingere moralei publice şi să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor;

tçtsufnf^ 17.

S- organul de urmărire penală sau instanţa de judecată încheie un proces-verbal în legătură a i activitatea desfăşurată cu ocazia reconstituirii, care constituie mijloc de probă.


Procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto executate infirmă susţinerile inculpatului, ale persoanei vătămate şi ale martorilor care au susţinut că inculpatul ar fi alunecat pe zăpadă şi ar fi antrenat în cădere pe partea vătămată, din cele două mijloace de probă rezultând că la locul faptei nu a existat nici zăpadă şi nici ahmeaiş (T.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3901/2006).

Faţă de probele administrate, instanţele au reţinut corect vinovăţia inculpatului, probele administrate fiind de natură a le convinge asupra temeiniciei aaizaţiilor ce i se aduc prin rechizitoriu. Efectuarea altor probe (suplimentarea expertizei dactiloscopice ori reconstituirea) nu este necesară decât dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată le găseşte necesare pentru verificarea şi precizarea unor date. Or, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au considerat necesare aceste piobe. înalta Curte constată, de asemenea, că probele nu sunt necesare în raport a i probele deja efectuate în cauză. Pe de altă parte, întrucât inculpatul a contestat participarea sa, reconstituirea ar fi lipsită de concludenţă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 462/2004).

FIŞA nr. 18REŢINEREA ŞI ARESTAREA PREVENTIVĂ

= J I. PARTEA TEORETICA 1

1. REŢINEREA

A. Condiţii necesare pentru a se dispune luarea măsurii reţinerii suspectului/inculpatului

1. să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspi- citinea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune (indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta);

-► 2. să fie începută urmărirea penală pentru infracţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită, iar procurorul să fi dispus continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect/punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat;

3. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art. 16 NCPP;

> 4. audierea prealabilă a suspectului sau inculpatului în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu;

* 5. măsura reţinerii să fie necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal);

a;nr. 1'8

6. măsura reţinerii să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse suspectului/inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

S condiţia specială în cazul suspectului/inculpatului minor: reţinerea minorului cu vârsta între 14 şi 18 ani nu se poate dispune decât daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii-,

S cazul special al infracţiunii de audienţă: dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, preşedintele completului de judecată constată acea faptă şi îl identifică pe făptuitor; în cazul în care procurorul participă la judecată, poate declara că începe urmărirea penală, pune în mişcare acţiunea penală şi îl poate reţine pe suspect/inculpat, chiar fără audierea prealabilă a acestuia în prezenţa

■ -- avocatului. S

B. Procedura

S reţinerea se dispune priit ordonanţă (actul procesual) de procuror sau de organul de cercetare penală pe o durată de cel mult 24 de ore;

S în durata reţinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar; persoanele aduse cu mandat rămân la dispoziţia organului judiciar numai pe durata impusă de audiere sau de îndeplinirea actului procesual care a făcut necesară prezenţa lor, dar nu mai mult de 8 ore, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea acestora;

S suspectului/inculpatului reţinut i se înmânează un exemplar al ordonanţei de reţinere şi i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele reţinerii;

S persoanei reţinute i se comunică, sub semnătură, în scris:

|---- ► a) drepturile prevăzute la art. 83 NCPP;

---- ► b) drepturile prevăzute la art. 210 alin. (1) şi (2) NCPP (dreptullaîncunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentanţilor

diplomatici);

---- ► c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă;

---- ► d) durata maximă pentru care se poate dispune măsura reţinerii;

___^ e) dreptul de a face plângere împotriva măsurii dispuse.

✓ imediat după reţinere, persoana reţinută are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus măsura să încunoştinţeze un membru al familiei sale ori o altă persoană desemnată de aceasta despre luarea măsurii reţinerii şi despre locul unde este reţinută; dacă persoana reţinută nu este cetăţean român, aceasta are, imediat după reţinere, şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte şă beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv,, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii. Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane; când s-a dispus reţinerea unui suspect/inculpat minor, este obligatoriu să fie încunoştinţat reprezentantul legal al acestuia sau, după caz, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul;

✓ ori de câte ori este schimbat locul de reţinere pe parcursul măsurii preventive, suspectul/inculpatul reţinut are dreptul de a informa familia sau reprezentanţii diplomatici despre noua locaţie în care este privat

de libertate;

✓ împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală; dacă reţinerea a fost dispusă de procuror, plângerea se înaintează la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la

198 I Reţinerea şi arestarea preventivă________________________________

FişaiŞnr. 18 I 199

procurorul ierarhic superior celui care a dispus măsura; dacă se constată că reţinerea a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau dacă nu mai există vreun temei care să justifice privarea de libertate, se va dispune prin ordonanţă revocarea măsurii preventive;

S la expirarea termenului pentru care a fost dispusă măsura reţinerii, aceasta încetează de drept, iar suspectul/inculpatul va fi pus în libertate dacă nu este arestat în cauză/în altă cauză.

( f ) OBSERVAŢII:

1. după emiterea ordonanţei nu se întocmeşte şi un mandat de reţinere;

2" dacă reţinerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, acesta are obligaţia de a-1 informa pe procuror cu privire la luarea măsurii preventive, de îndată şi prin orice mijloace;

3. durata restrângerii libertăţii ca urmare a punerii în executare prin constrângere a unui mandat de aducere nu intră în durata reţinerii;

4. în cazul în care propunerea de arestare este respinsă, reţinerea nu încetează de drept, suspectul/inculpatul urmând să rămână privat de libertate până la expirarea reţinerii;

5. reţinerea nu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă/arestul la domiciliu sau cu internarea medicală nevoluntară ori cu internarea medicală provizorie;

6. pe perioada reţinerii suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus măsura are dreptul de a proceda la fotografierea şi amprentarea acestuia;

7. persoanei reţinute i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea doar pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal; în mod excepţional, pentm motive temeinice, încunoştinţarea nu este făcută imediat după reţinere, ci poate fi întârziată cel mult 4 ore.

200 I Reţinerea şi arestarea preventivă

2 , ARESTA REA PREV EN TIV Ă

A. Cazuri şi condiţii necesare pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului

A .l. Ipoteze de arestare preventivă autonome de condiţia pericolului pentru ordinea publică [art. 223 alin. (1) lit. a)-d) NCPP]

---- ► 1. să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă căinculpatul a săvârşit o infracţiune (indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta);

---- ► 2. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sauexercitarea acţiunii penale prevăzută de art. 16 NCPP;

---- ► 3. să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiuneapentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat;

---- ► 4. să existe unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin. (1)lit. a)-d) NCPP:

^ a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [lit. a)];

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament [lit. b)];

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta [lit. c)];

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni [lit. d)].

>■ 5. măsura arestării preventive să fie necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii

F i şa n r. 8 I 201

inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal);

---- ► 6. măsura arestării preventive să fie proporţională cu gravitateaacuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;

---- ► 7. audierea prealabilă a inculpatului de judecătorul de drepturi şilibertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

A.2. Ipoteze de arestare preventivă dispusă în considerarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul [art. 223 alin. (2) NCPP]

► 1. să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă căinculpatul a săvârşit: 1. o infracţiune intenţionată contra vieţii;2. o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane; în ambele ipoteze este necesar ca fapta să fi fost comisă cu intenţie sau praeterintenţie; 3. o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale; 4. o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane; 5. acte de terorism; 6. spălare a banilor;7. falsificare de monede ori alte valori; 8. şantaj; 9. viol; 10. lipsire de libertate; 11. evaziune fiscală; 12. ultraj; 13. ultraj judiciar; 14. o infracţiune de corupţie; 15. o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică; 16. o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.

•S pentru infracţiunile de la pct. 1-15 nu prezintă importanţă pedeapsa prevăzută de lege;

---- ► 2. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sauexercitarea acţiunii penale prevăzută de art. 16 NCPP;

► 3. să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiuneapentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat;

— ► 4. privarea sa de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică;

■/ în vederea stabilirii existenţei stării de pericol pentru ordinea publică judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată va avea în vedere următoarele criterii: 1. gravitatea faptei (inclusiv prin raportare la urmările produse); 2. modul şi circumstanţele de comitere a faptei; 3. anturajul şi mediul din care provine inculpatul; 4. antecedentele penale ale inculpatului; 5. orice împrejurări privitoare la persoana inculpatului.

— ► 5. măsura arestării preventive să fie necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal);

---- ► 6. măsura arestării preventive să fie proporţională cu gravitateaacuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru. realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

___► 7. audierea prealabilă a inculpatului de judecătorul de drepturi şilibertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

Condiţia specială în cazul inculpatului minor: arestarea preventivă poate fi dispusă şi faţă de un inculpat minor, în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii.

202 I Reţinerea şi arestarea preventivă_______________________________

( ! ) OBSERVAŢII:

1. nu se poate dispune arestarea preventivă a suspectului;

2. luarea măsurii arestării preventive se poate dispune în mod legal şi fărăaudierea inculpatului: a. când acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage; b. când din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă sau nu poate fi adus în faţa judecătorului; c. când invocă dreptul la tăcere refuzând să dea declaraţii._________________

y 'i

B. Procedura luării măsurii arestării preventive

I 203

^ arestarea preventivă se poate dispune numai prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi/judecătorului de cameră preliminară/instanţei de judecată:

► 1. pe o durată de cel mult 30 zile indiferent de faza procesualăîn care a fost dispusă;

2. durata reţinerii nu se deduce din durata arestării preventive;

S pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

1. întocmirea de către procuror a referatului cu propunerea de arestare preventivă în care trebuie motivată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi necesitatea luării măsurii arestării preventive;

► 2. înregistrarea referatului cu propunere de arestare preventivă la care se află copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu propunerea formulată la instanţa competentă din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi (judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea);

► 3. repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia dejudecătorul de drepturi şi libertăţi;

4. comunicarea orei de soluţionare a propunerii, de arestare preventivă atât avocatului (ales sau numit din oficiu), cât şi procurorului (acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa judecătorului a inculpatului reţinut);


---- ► 5.

6.

* 7.

* 8.

asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecată în scopul pregătirii apărării;

deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu;

încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de arestare preventivă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;

ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea;

dezbaterea propunerii de arestare preventivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

10. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

11. întocmirea mandatului de arestare preventivă în situaţia în care a fost admisă propunerea de arestare;

■> 12. pronunţarea soluţiei în camera de consiliu;

> 13. încunoştinţarea inculpatului arestat, în limba pe care oînţelege, despre motivele arestării, înmânându-i-se un exemplar al mandatului de arestare;

-► 14. inculpatului faţă de care s-a dispus măsura arestării preventive / se comunică, sub semnătură, în scris: a) drepturile prevăzute la art. 83 NCPP; b) drepturile prevăzute la art. 210 alin. (1) şi (2) NCPP (dreptul la încunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentanţilor diplomatici); c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă; d) dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă; e) dreptul de a face contestaţie împotriva măsurii dispuse:

> 15. încunoştinţarea despre luarea măsurii arestării preventivede judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura

a unui membru ai familiei inculpatului ori a unei alte persoane desemnată de acesta; dacă persoana arestată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sari de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii. Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane; efectuarea încunoştinţării se consemnează într-un prbc§s-verbal; imediat după introducerea sa intr-un loc de deţinere, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre locul unde este deţinut; în cazul schimbării ulterioare a locului de deţinere, imediat după producerea schimbării, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre noul loc unde este deţinut;

*■16. redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şi libertăţi expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută. * 1

(T ) OBSERVAŢII:

1. noul Cod de procedură penală nu mai prevede obligaţia procurorului de a proceda la audierea inculpatului înainte de a formula propunerea de arestare preventivă;

2. procurorul va trebui să sesizeze judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia;

206. L_ Reţinerea şi arestarea preventivă

3. nu este necesar ca propunerea de arestare preventivă a inculpatului să fie soluţionată înainte de expirarea duratei reţinerii; în acest caz, judecătorul de drepturi şi libertăţi va constata că a expirat durata măsurii reţinerii şi că inculpatul se află în stare de libertate şi va continua soluţionarea propunerii de arestare;

4. propunerea de arestare preventivă se poate soluţiona în lipsă când inculpatul: a) fiind în stare de libertate şi legal citat, lipseşte nejustificat; b) este dispărut; c) se sustrage de la urmărirea penală; d) fiind în stare de libertate şi legal citat, din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi; e) fiind în stare de reţinere sau arestat în altă cauză, din pricina stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu poate fi adus în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;

5. deliberând asupra propunerii de arestare preventivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) admiterea propunerii parchetului şi arestarea preventivă a inculpatului pe o

- : " perioadă de maximum 30 zile, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă; b) respingerea propunerii de arestare preventivă, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă; c) respingerea propunerii de arestare preventivă şi luarea măsurii arestului la domiciliu, controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune;

6. când măsura arestării preventive a fost luată faţă de un inculpat în a cărui ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competentă este încunoştinţată de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire pentru persoana respectivă; obligaţia de încunoştinţare revine judecătorului de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară, care a luat măsura arestării preventive, modul de îndeplinire a acestei obligaţii fiind consemnat într-un proces-verbal;

7. în vederea executării mandatului de arestare preventivă emis în lipsă,organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia;_______________________________

I 207

8:

9.

10,

11

12.

împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra propunerii de arestare preventivă se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de In pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare-, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu;

contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sau luarea măsurii arestului la domiciliu, controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune după respingerea propunerii de arestare preventivă nu este suspensivă de executare;

dacă persoana vătămată a solicitat în condiţiile art. 111 alin. (5) NCPP înştiinţarea sa cu privire la eliberarea în orice mod a persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces-verbal, pe care îl predă organului de poliţie, care îl va înainta administraţiei locului de deţinere;

. în cazul în care arestarea s-a dispus în lipsă, noul Cod de procedură penală a stipulat o procedură remediu la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive ce se desfăşoară în camera de consiliu pentru a se stabili, în urma audierii inculpatului, dacă se dispune sau nu confirmarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune şi punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză;

faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.

^ pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul procedurii de cameră preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

1. judecătorul de cameră preliminară poate, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului (formulată fie prin rechi-

zitoriu, fie ulterior-, emiterii acestuia/ printr-o propunere separată pe parcursul procedurii de cameră preliminară), să analizeze necesitatea luării măsurii arestării preventive a inculpatului;

---- ► 2. inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenulfixat de judecătorul de cameră preliminară pentru dezbaterea necesităţii luării măsurii arestării preventive;

---- ► 3. asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, ales saunumit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arestare preventivă este obligatorie; avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare pentru studiereadosărului;

---- ► 4. şedinţa are loc în camera de consiliu, cu participareaprocurorului şi a inculpatului (dacă se prezintă) şi/sau a avocatului acestuia;

---- ► 5. încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii dearestare preventivă de către judecătorul de cameră preliminară;

---- ► 6. ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnareafaptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea;

— ► 7. dezbaterea propunerii de arestare preventivă, judecătorul de cameră preliminară dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

---- ► 8. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

---- ► 9. întocmirea mandatului de arestare preventivă în situaţia încare a fost admisă propunerea de arestare;

---- ► 10. pronunţarea soluţiei în camera de consiliu;

---- ► 11. încunoştinţarea inculpatului arestat, în limba pe care oînţelege, despre motivele arestării, înmânându-i-se un exemplar al mandatului de arestare;

208 I Reţinerea şi arestarea preventivă_______________________________ '

12. inculpatului faţă de care s-a dispus măsura arestării preventive i se comunica, sub semnătură, în scris: a) drepturile prevăzute la art. 83 NCPP; b) drepturile prevăzute la art. 210 alin. (1) şi (2) NCPP (dreptul la încunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentanţilor diplomatici); c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă; d) dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă; e) dreptul de a face contestaţie împotriva măsurii dispuse;

^ 13. încunoştinţarea despre luarea măsurii arestării preventive de către judecătorul de cameră preliminară care a dispus măsura a unui membru al familiei inculpatului ori a unei alte persoane desemnate de acesta; dacă persoana arestata este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii. Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane; efectuarea încunoştinţării se consemnează într-un proces-verbal; imediat după introducerea sa într-un loc de deţinere, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre locul unde este deţinut; în cazul schimbării ulterioare a locului de deţinere, imediat după producerea schimbării, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre noul loc unde este deţinut;

14. redactarea încheierii în care judecătorul de cameră preliminară expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.

(Ţ ) OBSERVAŢII:1 judecătorul de cameră preliminară poate dispune, prin încheiere motivată,

care se pronunţă în camera de consiliu, una dintre următoarele soluţii:a) arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de maximum 30 zile, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă; b) respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de procuror, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile

pentru a se dispune arestarea preventivă;

2 judecătorul de cameră preliminară poate dezbate necesitatea luării măsurii arestării preventive în lipsă când inculpatul: a) fiind în stare de libertate şi legal citat, lipseşte nejustificat; b) este dispărut; c) se sustrage de la urmărirea penală; d) fiind în stare de libertate şi legal citat din cauza stăm sănătăţii, din'cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu se prezintă în faţa judecătorului de cameră preliminară; e) fiind în stare de reţinere sau arestat în altă cauză, din pricina stării sănătăţii, din cauză de forţă majora sau stare de necesitate, nu poate f i adus în faţa judecătorului de camera

preliminară;

3 împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune ' asupra propunerii de arestare preventivă se poate face contestaţie în termen

de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare; judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheieie

motivată, care se pronunţă în camera de consiliu;

4. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sau luarea măsurii arestului la domiciliu, controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune după respingerea propunerii de arestare preventivă nu este suspensivă de executare,

5. dacă persoana vătămată a solicitat în condiţiile art. 111 alin. (5) NCPP * înştiinţarea sa cu privire la eliberarea în orice mod a persoanei arestate,

judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un

210 J. Reţinerea şi a re s ta re a preventivă ----- ,------ ■

proces-verbal, pe care îl predă organului de poliţie, care îl va înainta administraţiei locului de deţinere;

6. în cazul în care arestarea s-a dispus în lipsă, noul Cod de procedură penală a stipulat o procedură remediu la judecătorul de cameră preliminară care a dispus măsura arestării preventive ce se desfăşoară în camera de consiliu pentru a se stabili, în urma audierii inculpatului, dacă se dispune sau nu confirmarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune şi punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză;

7. faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul ' urmăririi penale se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit

temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.

S pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecăţii, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

1. instanţa de judecată poate, din oficiu (de pilda, în cazul constatării unei infracţiuni de audienţă) sau la propunerea motivată a procurorului să analizeze necesitatea luării măsurii arestării preventive a inculpatului;

* 2. inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat de instanţa de judecată pentru dezbaterea necesităţii luării măsurii arestării preventive;

3. asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, ales sau numit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arestare preventivă este obligatorie; avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare pentru studierea dosarului;

4. şedinţa este publică, cu participarea procurorului şi a inculpatului (dacă se prezintă) şi/sau a avocatului acestuia;

— ► .5. încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de arestare preventivă de către instanţa de judecată;

212 I

---- ► 6. ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnareafaptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea;

---- ► 7. dezbaterea propunerii de arestare preventivă, instanţa dejudecată dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;


Reţinerea şi arestarea preventivă__________________

1-a

-► 9. întocmirea mandatului de arestare preventivă în situaţia | în care a fost admisă propunerea de arestare; |

*■ 10. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică; f_ .. _. . 1

l l . încunoştinţarea inculpatului arestat, în limba pe care o jînţelege, despre motivele arestării, înmânându-i-se un |exemplar al mandatului de arestare;

> 12. inculpatului faţă de care s-a dispus, măsura arestării i preventive i se comunică, sub semnătură, în scris: a) drepturile • prevăzute la art. 83 NCPP;b) drepturile prevăzute la art. 210 l alin. (1) şi (2) NCPP (dreptul, la încunoştinţarea membrilor ţ de familie sau a reprezentanţilor diplomatici); c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă; d) dreptul de a ' solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă; e) dreptul de a face contestaţie împotriva i măsurii dispuse; .

■> 13. încunoştinţarea despre luarea măsurii arestării preventive de către instanţa de judecată care a dispus măsura a unui membru al familiei inculpatului ori a unei alte persoane ; desemnate de acesta; dacă persoana arestată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a ] unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte : să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale

Fişa nr.xl 8

competente, dacă este refugiâfsau, dirTorice""alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii. Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane; efectuarea încunoştinţării se consemnează intr-un proces-verbal; imediat după introducerea sa intr-un loc de deţinere, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locidui respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre locul unde este deţinut; în cazul schimbării ulterioare a locului de deţinere, imediat după producerea schimbării, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa p e ro ra I4 gjr.de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre noul loc unde este deţinut;

* 1 4 . redactarea încheierii în care instanţa de judecată expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută. * 1

(T) OBSERVAŢII:

1. instanţa nu se poate pronunţa asupra necesităţii luării măsurii arestării preventive, prin sentinţă, respectiv decizie;

2. instanţa de judecată poate dispune, prin încheiere motivată, care se pronunţă în şedinţă publică, una dintre următoarele soluţii: a) arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de maximum 30 zile, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă; b) respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de procuror, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă;

3. instanţa de judecată poate dezbate necesitatea luării măsurii arestării preventive în lipsă când inculpatul: a) fiind în stare de libertate şi legal citat, lipseşte nejustificat; b) este dispărut; c) se sustrage de la urmărirea penală; d) fiind în stare de libertate şi legal citat din cauza stării sănătăţii,

din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu se prezintă în faţa instanţei de judecată.; e) fiind in stare de reţinere sau arestat în altă cauză, din pricina stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu ponte f i adus în faţa instanţei de judecată;

4. împotriva încheierii prin care instanţa de judecată dispune asupra propunerii de arestare preventivă se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare; instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată, care se pronunţă în şedinţă publică;

5. faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursulurmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii,-jşe poate dispune din nou această măsura, daca au intervenit temeiuri noi care fac

necesară privarea sa de libertate._________________

214 I _Reţinerea şi arestarea preventivă____________ ____________ :______

C. Prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale

1. Condiţii: este necesar ca temeiurile care au determinat arestarea iniţială sa impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

2. Durata prelungirii:---- ► a. prelungirea măsurii arestării preventive se poate dispune pe o

durată de cel mult 30 de zile;

---- ► b. limita prelungirii măsurii arestării preventive: durata totală aprivării de libertate în cursul urmăririi penale să nu depăşească un termen rezonabil şi, în orice caz, nu mai mult

de 180 de zile.

3. Procedura: pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

---- ► a. întocmirea de către procuror a referatului cu propunerea deprelungire a măsurii arestării preventive în care trebuie motivată necesitatea continuării privării de libertate;

___ ________ ^ 1 711

b. înregistrarea la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă (judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea) a referatului cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive la care se află ataşat dosarul de urmărire penală/copii certificate ale acestuia înainte de expirarea duratei privării de libertate dispuse anterior în cauză; procurorul are obligaţia înaintării propunerii de prelungire a arestării preventive cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive (termen de recomandare);

c. repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de judecătorul de drepturi şi libertăţi competent;

d. comunicarea orei de soluţionare a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive atât avocatului, cât şi procurorului;

e. asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecată;

f. deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu;

g. încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive de către preşedintele completului de judecată;

h. ascultarea inculpatului cu privire la motivele pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu;

h. dezbaterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, judecă toiul dând cuvântul procurorului şi apărătorului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

i. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

— — j. pronunţarea soluţiei în camera de consiliu;

---- ► k. redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şilibertăţi expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută. * 1

216 I Reţinerea şi arestarea preventivă________________________________

(T ) OBSERVAŢII:

1. dacă arestarea preventivă a fost dispusă iniţial de către un judecător de drepturi şi libertăţi de la o instanţă inferioară celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă' în momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea;

2. după deliberare judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune, prin încheiere motivată pronunţată în camera de consiliu, una dintre următoarele soluţii: a) admiterea propunerii procurorului şi prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de cel mult 30 de zile, verificând în acelaşi timp ca durata totală a privării de libertate în cursul urmăririi penale să nu depăşească un termen rezonabil şi, în orice caz, nu mai mult de 180 de zile (inclusiv în situaţia în care inculpaţii sunt minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani); b) respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată; c) respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau a controlului judiciar

pe cauţiune;

3. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare;

contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare;

4. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive;

5. soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu în procedură, cu participarea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului; judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.

D. Verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest în camera preliminară S

S pentru a se dispune verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului în camera preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

— ► 1. sesizarea instanţei de către procuror prin rechizitoriu în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv;

——► 2. repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de către judecătorul de cameră preliminară;

---- ► 3; stabilirea termenului în care se va dezbate legalitatea şitemeinicia arestării preventive (în termen de 3 zile de la primirea dosarului, înainte de expirarea duratei arestării preventive);

— ► 4. comunicarea zilei şi orei când se va dezbate legalitatea şi temeinicia arestării preventive atât avocatului inculpatului (ales sau din oficiu), cât şi procurorului;

— ► 5. asigurarea studierii dosarului de cătr© avocat înaintea începerii şedinţei de judecată;

-— ► 6. deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu;

218

---- ► 7. încunoştinţarea inculpatului arestat de către preşedintelecompletului de judecată despre obiectul dezbaterii;

-----► 8. dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive fărăcitarea părţilor, dar în prezenţa inculpatului asistat de avocat ales sau din oficiu şi a procurorului; judecătorul va da cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

Reţinerea şi arestarea preventivă_______________________________



---- ► 11. redactarea încheierii în care judecătorul de camerăpreliirdrtară-expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută. * 1

0 OBSERVAŢII:

1. după deliberare judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) menţinerea stării de arest; b) revocarea arestării preventive; c) înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune; d) încetarea de drept a măsurii arestării preventive;

2. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune jasupra arestării preventive se poate face contestaţie în termen de 48 de ore jde la pronunţare, pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la jpronunţare, sau, după caz, de la comunicare, pentru procurorul şi jinculpatul care au lipsit de la pronunţare; j

i3. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii j

prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, respectiv j încetarea de drept a măsurii arestării preventive; j

4. soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu în procedură, cu jparticiparea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului; jjudecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară j

Fişa nr. 18 I 219

soluţionează contestaţia prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu;

5. judecătorul de cameră preliminară are obligaţia ca, din oficiu, să verifice periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive;

6. în cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului de cameră preliminară sau când, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, analiza legalităţii şi temeiniciei stării de arest se va face în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

E. Verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest în cursul judecăţii

S pentru a se dispune verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

► 1. punerea în discuţia inculpatului şi a procurorului periodic,dar nu mai târziu de 60 de zile, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive;

► 2. dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive înşedinţă publică, în prezenţa inculpatului asistat de avocat ales sau din oficiu şi a procurorului; judecătorul va da cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

► 3. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

* 4. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică;

► 5. redactarea încheierii în care judecătorul expune motivelepentru care a dispus soluţia consemnată în minută.

(T ) OBSERVAŢII:

1. după deliberare, instanţa de judecată poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) menţinerea stării de arest; b) revocarea arestării preventive; c) înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune; d) încetarea de drept a măsurii arestării preventive;

2. în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată; în ipoteza în care maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de care este acuzat inculpatul este mai mare de 10 ani, în niciun caz durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani. Aceste termene curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii sau în lipsă (deci fără a fi luată în considerare durata măsurii arestării preventive din cursul urmăririi penale şi/sau din camera preliminară);

3. împotriva încheierii prin care instanţa de judecată dispune, în primă instanţă, asupra arestării preventive se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare pentru inculpatul şi procurorul care au lipsit de la pronunţare;

4. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, respectiv încetarea de drept a măsurii arestării preventive;

5. încheierile prin care instanţa de apel dispune asupra măsurii arestării preventive sunt definitive indiferent de soluţia adoptată;

6. spre deosebire de procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară, în cazul în care cauza se află în curs de judecată, nu se poate proceda la soluţionarea contestaţiei în lipsa inculpatului nici măcar în cazurile de excepţie când acesta, din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu poate fi adus la judecată._______________________

220 I Reţinerea şi arestarea preventivă_______________ _____ _________

liflSIIi.llilM I 221

F. Revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a măsurii arestării preventive

► 1. Revocarea măsurii arestării preventive: se dispune dacă au încetat temeiurile care au determinat-o (încetarea existenţei tuturor temeiurilor de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii) ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii;

>2. înlocuirea măsurii arestării preventive: se dispune când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 211 NCPP, art. 216 NCPP, respectiv art. 218 NCPP şi, în urma evaluării

'•''’Tfhprejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) NCPP; măsura arestării preventive a inculpatului poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune;

------- ► 3. Măsura arestării preventive încetează de drept:

---- ►a. la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite deorganele judiciare ori la expirarea termenului de 30 de zile, dacă judecătorul de cameră preliminară sau instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen, respectiv la expirarea termenului de 60 de zile, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen;

---- ►b. dacă procurorul dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penală;

---- ► c. când instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare,dc încetare a procesului penal, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de condamnare cu suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

222 I -Reţinerea şi arestarea preventivă

> d . când, înainte de pronunţarea unei sentinţe în primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăşi, în niciun caz, limita de 5 ani;

_ê. în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate în sentinţa de condamnare;

->f. când instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;

->g. când instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare la pedeapsa. amenzii (care nu însoţeşte pedeapsa închisorii) sau la o măsură educativă;

->h. la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

</ revocarea arestării preventive sau înlocuirea ei cu o alta măsură preventivă se pocite dispune la cererea scrisă a persoanei private de libertate, a procurorului sau din oficiu, de către:

r— ► i) judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei căreia v\ i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă ori

al instanţei corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie \\ se află locul de deţinere, în cursul urmăririi penale;

\ ii) judecătorul de cameră preliminară căruia i s-a repartizat \ aleatoriu cauza spre soluţionare;

iii) instanţa sesizată cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în

apel.

încetarea de drept a măsurii arestării preventive poate fi constatată atât de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, cât şi de procurorul care dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penală în chiar cuprinsul ordonanţei prin care se dispune această soluţie;

Fişa nr. 18 I 223

CDo'BSERVAfnT ~

1. în ipoteza în care există o nelegalitate vădită, flagrantă la luarea/prelungirea/menţinerea arestării preventive, această nelegalitate originară, iar nu ulterioară, poate constitui temei pentru revocarea măsurii arestării preventive;

2. arestarea preventivă nu poate fi înlocuită cu măsura reţinerii, internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice sau a internării medicale provizorii;

3. în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire, respectiv a cererii de constatare a încetării de drept a măsuriiêstărir-preventive se desfăşoară în cameră de consiliu, în vreme ce în cursul judecăţii soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se desfăşoară, în principiu, în şedinţă publică (cu excepţia soluţionării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar pe cauţiune care se desfăşoară în camera de consiliu, inclusiv în faza de judecată); soluţionarea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive se judeca în şedinţă publică;

4. soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se face numai după ascultarea inculpatului arestat preventiv asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu; cererea de revocare sau înlocuire se soluţionează şi în lipsa inculpatului, atunci când, din cauza stării de sănătate, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii;

5. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată se pronunţă cu privire In revocarea sau înlocuirea măsurii arestării prei>entive pot formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare pentru procurorul sau inculpatul care au lipsit de la pronunţare;

6. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la

domiciliu, controlului -judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune este suspensivă de executare;

7. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este suspensivă de executare, încheierea fiind executorie.

224 I Reţinerea şi arestarea preventivă__________________________ _

II. PARTEA PRACTICA

Recunoaşterea prezumţiei de nevinovăţie nu exclude luarea măsurilor preventive, ci garantează că acestea nu vor fi luate decât în cadrul şi în condiţiile riguros prevăzute de normele constituţionale şi de dispoziţiile procedurii penale. Concilierea dintre existenţa şi aplicarea măsurilor preventive privative de libertate şi recunoaşterea şi prezenţa perpetuă a prezumţiei de nevinovăţie pe tot parcursul procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care, dintr-o noţiune abstractă cu valoare de garanţie a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substanţă pe măsura derulării procesului penal, în cursul procesului penal, forţa prezumţiei de nevinovăţie scade sau creşte, în funcţie de probatoriul efectuat, ajungând, în final, la stadiul de certitudine a nevinovăţiei sau, . dimpotrivă, la negarea sa completă. Articolul 5 lit. c) din Convenţia europeană a drepturilor omului condiţionează legalitatea privării de libertate de existenţa unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infracţiune sau autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni. Noţiunea de „motive verosimile" a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenţei unor date, informaţii, care să convingă un observator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea ce face obiectul judecăţii. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea (I.C.C.J., s. pen.,

dec. nr. 4284/2009).

Nu se poate susţine că interceptările de convorbiri telefonice redate în scris prin procese-verbale, care nu au fost certificate de procuror, nu au nicio valoare la luarea măsurii arestării preventive, atâta timp cât legea procesual penală nu impune procurorului să fi certificat redarea chiar în momentul solicitării luării măsurii, existenţa scrisă a acestor procese-verbale fiind indicii temeinice, toate consemnările fiind valabile până la înscrierea în fals (C.A. Bucureşti, s. I pen., încheierea nr. 59/2007).

Dacă inculpatul, trimis m judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni privind traficul de persoane, a remis o sumă de bani victimei infracţiunii şi, imediat după încasarea sumei de bani, victima a declarat -instanţei că îşi retractează declaraţiile anterioare împotriva inculpatului, fără motive pertinente care să justifice retractarea, există date că inculpatul încearcă o înţelegere frauduloasă cu persoana vătămată (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4313/2009).

Pentru a se constata incidenţa în cauză a faptului că prezenţa inculpatului în faţa judecătorului nu este posibilă, din cauze obiective sau subiective, instanţa învestită cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive este obligată să dispună citarea persoanei în cauză, căci numai în urma acestei proceduri, obligatorie de altfel pentru soluţionarea aproape a oricărei cauze penale, instanţa poate proceda la analizarea propunerii de arestare preventivă, chiar şi în lipsa inculpatului şi fără audierea acestuia. Un asemenea demers este necesar chiar şi atunci când motivul arestării persoanei este sustragerea sa de la urmărire penală, nefiind suficientă doar susţinerea procurorului în acest sens, aceasta fiind suficientă doar pentru justificarea neaudierii inculpatului şi de către procuror (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., încheierea nr. 101/2005).

Existenţa unui alt mandat de arestare preventivă a inculpatului într-o altă cauză nu afectează legalitatea măsurii arestării preventive luate faţă de acesta în cauza de faţă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 6090/2005).

M h împrejurarea că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de J libertate nu constituie un impediment pentru luarea şi menţinerea arestării |

preventive a acestuia (C.A. Braşov, s. pen. dec. nr. 322/ 2004). |

Minuta leagă judecătorul sau instanţa şi constituie o garanţie ca la redactarea încheierii nu se va omite, adăuga sau schimba ceva privind soluţia şi, de aceea, în special în cazul încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre încheierile prin care judecătorul sau instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută. în lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberării şi nici asupra . . modului în care au fost respectate dispoziţiile relative la compunerea completului de judecată, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii

absolute (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 17/2005).

226 I . Reţinerea şi arestarea p r e v e n t iv ă _____________ _______ _— ^ -------- ‘ij^ ^ __ _

Prin „elemente noi" trebuie înţelese împrejurări inexistente la momentul luării iniţiale a măsurii arestării preventive, atât ca temeiuri de fapt, cat şi ca temeiuri de drept, care fac necesară privarea de libertate a inculpatului, în ciuda faptului că faţă de acesta s-a mai luat anterior în cauza aceasta măsură preventivă (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 1205/2005). I

I Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să desemneze o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza m primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul. Admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea careia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă nu operează, prm urmare, anterior emiterii rechizitoriului. în consecinţă, competenţa de a soluţiona propunerea de prelungire a duratei arestării în cursul urmăririi penale aparţine instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea

[Fişa n r . 1 8i

faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, chiar dacă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desemnat o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul (I.C.CJ s pen încheierea nr. 4189/2010).

Propunerea de prelungire a arestării preventive se soluţionează în camera de consiliu. încălcarea acestei dispoziţii, prin soluţionarea propunerii în şedinţă publică, reprezintă un caz de nulitate relativă, care atrage nulitatea actului numai dacă s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5025/2003).

în analiza pe care o reclamă dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la_ prelungirea arestului preventiv, instanţa este chemată să verifice exclusiv dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau dacă s-au ivit temeiuri’noi care să justifice aceasta. Rezultă, aşadar, că în aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa nu este în drept să statueze în fond asupra temeiniciei acuzaţiilor, o asemenea examinare efectuându-se numai în baza sesizării prin rechizitoriu. Prin urmare, valabilitatea continuării detenţiei nu este condiţionată de existenţa unor probe certe de vinovăţie, aşa cum se susţine de către apăiare, fiind suficient să se constate persistenţa suspiciunilor rezonabile că persoana arestată a comis o infracţiune şi că restrângerea libertăţii individuale serveşte pe mai departe unei necesităţi reale de interes public (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 3440/2010).

Aprecierea duratei rezonabile a detenţiei potrivit art. 5 parag. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului se analizează in concreta în funcţie de trăsăturile fiecărui caz în parte. Aprecierea „limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă

atingere prezumţiei d i nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speţă, fapta inculpatului care aduce atingere bunei desfăşurări a ordinii sociale şi siguranţei raporturilor juridice reclamă menţinerea stării de arest preventiv a acestuia (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2633/2009).

228 I Reţinerea şi arestarea preventivă_____________________ ________

împrejurarea că la momentul judecării propunerii de arestare durata reţinerii a expirat nu afectează posibilitatea luării măsurii arestării, atâta vreme cât judecătorul, analizând propunerea, constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. In recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, instanţa nu are abilitatea de a cenzura corectibudinea administrării probelor de către organele de anchetă şi nici de a verifica apărări care ţin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanţa sesizată cu luarea unei măsuri preventive (C.A. Cluj, s. pen. şi de minori, dec. nr. 32/2010, în BJ Cluj 2010).

în toate cazurile în care mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, însă procedura de executare nu s-a putut realiza, nu sunt incidente dispoziţiile privind măsura arestării preventive în lipsa inculpatului (I.C.C.J., RIL, dec. nr. 14/2012, pe www.scj.ro).

Din examinarea cauzei, instanţa de control judiciar consideră că, în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul B.B.A., există presupuneri rezonabile că acesta a comis pretinsele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Plecând de la jurisprudenţa C.E.D.O., instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenţei „pericolului pentru ordinea publică", ce nu trebuie confundat cu „pericolul social al faptelor", şi anume reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a inculpatului, precum şi profilul profesional al acestuia. Cu toate acestea, în examinarea condiţiei relative la pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, nu se poate face abstracţie de gravitatea faptelor

http://www.scj.ro

Fişa nr.4î1 8 I 229

fiecare caz individual ş/sl "

^ “ T ^ rr ;de“mculpatului şi mfracţiurule pe care se presupune că le-a comis în contextul prezenta cauze există presupuneri rezonabile că inculpată ? B A' " f‘ « m js pretinsele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată m raport cu mijloacele de probă în modalităţile reţinute iar circum stanţă

pP: r t t u “ e 310 aC6StUia * ~ « « - * • n p - aar c“ S“ a nU SUnt *.. „ conducă la înlocuirea măsurii arestării

p en ve cu măsură obligării de a nu părăsi ţara. Fată de cele mai sus menţionate mstanţa de recurs consideră că scopul' m ăsu riîlrlstăH i preven ive dispuse faţă de inculpat subzistă în continuare aşa că se impune menţinerea ca legală şi temeinică a acesteia (I.C.C.J., C^mpLml de

judecători, dec. nr. 175/2012, nepublicată).


Jgţ III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL

1. Model de ordonanţă prin care se dispune luarea măsurii reţinem

Parchetul de pe lângă Judecătoria X

Dosar nr.

ORDONANŢĂ DE REŢINERE

A nu l..., luna ziua ora ...

Procuror A din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X,Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul

de mai sus privind pe suspectul..............

CONSTAT:

Prin ordonanţa din data de ......... s-a dispus începerea urmăririi penalepentru săvârşirea infracţiunii d e ........... prevăzute de art.......... d in ...........

în fapt, s-a reţinut că (situaţia de fapt reţinută de organul de cercetare

penală).în drept, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de

Prin ordonanţa din data d e ......... s-a dispus efectuarea în continuare aurmăririi penale cu privire la această faptă faţă de suspectul....................

Având în vedere că din ansamblul probator administrat în cauză rezultăprobe şi indicii temeinice care atestă participarea suspectului ............... lasăvârşirea infracţiunii pentru care este cercetat şi sunt îndeplinite totodată şicondiţiile stabilite de art. 209 NCPP în sensul că ...................... . iar măsurareţinerii este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal,___________

In temeiul prevederilor art. 202, art. 203'alin. ( l î ş i (4) şi art. 209 alin. (1), (3), (10) şi (11) din Codul de procedură penală şi art. 108 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,

DISPUN

1. Reţinerea suspectului......... fiul lui ......... şi al ..........., născut la data de....... ^ ..........m domiciliul în ..., str.......nr.......bl. ..., sc.......ap....... jud.......posesoral BI/CI seria ..., nr. ..., eliberat de ..., CNP ...... studii .......... stare civilă ...,antecedente penale .....pe o durată de ... ore, începând cu data de ..., ora Jpână la data de ... ora ..., inclusiv.

2. Organele de poliţie vor reţine şi vor preda pe suspectul........... laCentrul de reţinere şi arestare preventivă.............

3. Administraţia centrului de reţinere şi de arestare preventivă va primi şi va reţine pe suspect timp de ... ore şi va înainta dovada de executare a măsurii reţinerii.

2. Model de mandat de arestare preventivă

ROMÂNIATRIBUNALUL X DOSAR NR............................

MANDAT DE ARESTARE PREVENTIVĂ NR. /U.P.A N U L..., LUN A..... . Z IU A .......

Judecătorul de drepturi şi libertăţi.... , de la TRIBUNALUL X,

Având în vedere încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la. ...., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.D. - fiul lui


....... , născut la îri ......, domiciliat în ............................................................... ,C N P ........................................

în fapt, s-a reţinut c ă ........................în drept, fapta de care este acuzat inculpatul C.D. întruneşte

elementele constitutive ale infracţiunilor de ................. prevăzute de

Văzând că inculpat(ul/a) se află în situaţiile prevăzute de art. 223 alin. (1) lit.

....... /alin. (2) NCPP, întrucât..........................

în temeiul art. 202 alin. (1), (3) şi (4) lit. e) NCPP, art. 223 alin. (1) lit.

....... /alin. ( 2 ) ............NCPP, art. 226 NCPP,

ORDON

Arestarea preventivă a inculpatului C.D., porecla............... născut(ă) ladata d e ................ î n ........................ C N P .......................... fiul/fiica lu i ................şi al ................. , cetăţenia ....................... . starea civilă .............. studii.................. . situaţia militară ............... studii . . . . : ......., profesia/ocupaţie.............. . loc de m uncă............. , cu domiciliul î n .......................... şi reşedinţa în....................... (ne)cunoscut(ă) cu antecedente penale/dacă împotriva sa sedesfăşoară un proces penal pentru o perioada de ..... zile, începând cu........... până la data d e .....................................inclusiv.

Organele de poliţie îl vor reţine şi preda pe inculpat la Centrul de reţinere şi arestare preventivă.....

Centrul de reţinere şi arestare preventivă îl va primi şi reţine peinculpatul.................pe o perioadă d e ..........de zile, cu începere de la data de................până la data d e ................, inclusiv.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

(semnătura judecătorului de drepturi şi libertăţişi ştampila instanţei)

Fişa^nr. 1 8 I 233

- Am primit un exemplar al mandatului INCULPAT/Ă

Inculpatul/a refuză să semneze

3. Model de minută a încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la propunerea de arestare preventivă a unui inculpat reţinut în cursul urmăririi penale

VARIANTA 1.

~ 1 ---- ■" .1 I. ■ i ■ —

Judecătoria X Dosar nr.

ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera de consiliu din data d e .......................

Admite propunerea Parchetului de pe lângă judecătoria X ........................privind arestarea preventivă a inculpatului......................, C N P ..............

Dispune arestarea preventivă a inculpatului .........................pe o perioadăde 29 zile, cu începere de la data de ...................... până la data de .................. ,inclusiv şi emiterea mandatului de arestare preventivă în acest sens.

în baza art. 275 alin. (3) NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare/comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu a z i............., o r a ..................



VAR IANTA 2


ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera de consiliu din data d e ..................

Respinge ca neîntemeiată propunerea Ministerului Public - Parchetul depe lângă Judecătoria X ................. de arestare preventivă a inculpatului........... ,C N P ....... ........

în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judicia?e:ăvah^te'de

stat rămân în sarcina acestuia.Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului

Justiţiei.Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la

pronunţare/comunicare.Pronunţată în camera de consiliu a z i............ . o ra ..................


Fişa nr. T8 I 235

4. Model de minută a încheierii prin care judecătorul de drepturi şi - libertăţi se pronunţă cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale

VARIANTA 1


ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera de consiliu din data d e ...................

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X.In baza art. 234 şi urm. NCPP, dispune prelungirea duratei măsurii

arestării preventive a inculpatului ................., CNP .............. , arestat în bazaMAP nr........................... . emis de Judecătoria ......................... , în dosarulnr............ ................. ...... pe o perioadă de ....... zile, cu începere de la data de.....................până la data d e ....................., inclusiv.

Măsura dispusă se va comunica locului de deţinere, care are obligaţia de a o aduce la cunoştinţa inculpatului.




Pronunţată în camera de consiliu a z i............. , o r a ...................


236 1 Reţinerea şi arestarea preventivă

VARIANTA 2 ‘ " ~~


ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera de consiliu din data d e ..................

Respinge ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X de prelungire a duratei măsurii * arestării preventive ainculpatului ........................................... . arestat în baza MAP nr..............................emis de Judecătoria..................................... /în dosarul nr............................. .

în baza art. 275 alin. (3) NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat

rămân în sarcina acestuia. -Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile fvlinisterului

Justiţiei.Cu drept de contestaţie în termen de .48 de ore de la

pronunţare/comunicare.Pronunţată în camera de consiliu a z i............ , o r a ..................


5. Model de minută de verificare a legalităţii şi temeiniciei stării de arest 'r”'~ în camera preliminară


ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera de consiliu din data de

Constată legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului/inculpaţilor.................. , C N P....................

Menţine arestarea preventivă a inculpatului.............................. , CNP............../ arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr............... din........ / emis de Judecătoria.............. în dosarul nr...............

Măsura dispusă va fi adusă la cunoştinţă inculpatului/inculpaţilor prin administraţia locului de deţinere.




Pronunţată în camera de consiliu a z i............., o r a ..................

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

— 6. Model de minută privind verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest în cursul judecăţii

238 I Reţinerea şi arestarea p r e v e n t i v ă ___________________________


ÎNCHEIEREDATA

Menţine starea de arest preventiv a inculpatului ................. , CNP.................... . arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr...... , emis la data d e .............. , de Judecătoria...................... . în dosar nr..........

MăsunTdispusă se va comunica administraţiei locului de deţinere, care are obligaţia de a o aduce la cunoştinţa inculpatului.

în baza art. 275 alin. (3) NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat

rămân în sarcina acestuia.Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la

pronunţare/comunicare.Pronunţată în şedinţă publică, a z i,......... , ora.......................

PREŞEDINTE

A. Cazuri şi condiţii necesare pentru a se dispune luarea măsurii arestului la domiciliu

A.l. Ipoteze de arest la domiciliu autonome de condiţia pericolului pentru ordinea publică [art. 223 alin. (1) lit. a)-d) NCPP]

> 1. să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune (indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta);


*■ 3. să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat;

-► 4. să existe unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a-d) NCPP:

---- ► a. inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a sesustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [lit. a)];

---- ► b. inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant lacomiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament [lit. b)];

240 I

___^ c. inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămatesau încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta [lit. c)];

---- ► d. există suspiciunea rezonabilă că, după punerea înmişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni [lit. d)];

Arestul la dom iciliu____________________________________________

5. inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv anterior pentru infracţiunea de evadare;

6. măsura arestului la domiciliu să fie necesară şi suficientă în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii miei alte infracţiuni J (buna desfăşurare a procesului penal); |

-o 7. măsura arestului la domiciliu să fie proporţională cu gravitatea t acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia; I

8. audierea prealabilă a inculpatului de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

A.2. Ipoteze de arest la domiciliu dispus în considerarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul [art. 223 alin. (2) NCPP]

■+■ 1. să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit: 1) o infracţiune intenţionată contra vieţii; 2) j o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau ■! moartea unei persoane; în ambele ipoteze este necesar ca fapta să ' fi fost comisă cu intenţie sau praeterintenţie; 3) o infracţiune ’ contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi i speciale; 4) o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, : trafic de persoane; 5) acte de terorism; 6) spălare a banilor; 7) falsificare de monede ori alte valori; 8) şantaj; 9) viol; 10) lipsire

iiiiiai

iiiMiiii

iifii

______ ______________________ = ____________________ m m m a .

’ de libertate; 11) evaziune fiscală; 12) ultraj; 13) ultraj judiciar;14) o infracţiune de corupţie; 15) o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică; 16) o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.

---- ► 2. pentru infracţiunile de la pct. 1)-15) nu prezintă importanţăpedeapsa prevăzută de lege;

► 3. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sauexercitarea acţiunii penale prevăzută de art. 16 NCPP;

— ► 4. să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat;

► 5. inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv anterior pentrucomiterea unei infracţiuni de evadare;

---- ► 6. arestul la domiciliu să fie necesar pentru înlăturarea unei stări depericol pentru ordinea publică;

? în vederea stabilirii existenţei stării de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/ instanţa de judecată va avea în vedere următoarele criterii: 1) gravitatea faptei (inclusiv prin raportare la urmările produse); 2) modul şi circumstanţele de comitere a faptei; 3) anturajul şi mediul din care provine inculpatul; 4) antecedentele penale ale inculpatului; 5) orice împrejurări privitoare la persoana inculpatului;

► 7. măsura arestului la domiciliu să fie necesară şi suficientă în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii miei alie infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal);

— ► 8. măsura arestului la domiciliu să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;

242 I Acestui la domic i l iu ,^ _____________ __________ _______________

I---- ► 9. audierea prealabilă a inculpatului de judecătorul de drepturişi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

(T) OBSERVAŢII:

1 nu se poate dispune arestul la domiciliu faţă de suspect,

2. nu se va dispune măsura arestului la domiciliu dacă suspiciunea rezonabilă vizează comiterea de către inculpat a miei infracţiuni asupra unui membru de familie {violenţa în familie (art. 199 NCP) sau uciderea sau vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă (art. 200 NCP), relele tratamente

_ .âplicate minorului (art. 197 NCP), traficul de minori (art. 211 NCP), violul ~ ^'[art^21*8 alin. (3) lit. b) NCP], agresiunea sexuală [art. 219 alin. (2) lit. b)

NCP], actul sexual cu un minor [art. 220 alin. (4) lit. a) NCP] etc.}.__________

B. Procedura luării măsurii arestului la domiciliu

✓ Arestul la domiciliu se poate dispune numai prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi/judecătorului de cameră

preliminară/instanţei de judecată:

1. pe o durată de cel mult 30 zile, indiferent de faza procesuală

în care a fost dispusă;

2. durata reţinerii nu se deduce din durata arestului la domiciliu,

•/ pentru a se dispune arestul la domiciliu faţă de inculpat în cursul urmăririi penale, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

— -► 1. întocmirea de către procuror a referatului cu propunerea de arest la domiciliu în care trebuie motivată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi necesitatea luării măsurii

preventive;

—► 2. înregistrarea referatului cu propunere de arest la domiciliu la care se află copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu propunerea formulată la instanţa competentă din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi (judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza m prima instanţa sau judecătorul de drepturi şi libertăţi de Ia instanţa corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din caie face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală);

3. repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;

~► 4. comunicarea orei de soluţionare a propunerii de arest Ia domiciliu atât avocatului (ales sau numit din oficiu), cât şi procurorului (acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa judecătorului a inculpatului reţinut); dacă inculpatul se află în stare de libertate, pentru soluţionarea propunerii de arest la domiciliu judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să dispună citarea inculpatului la adresele cunoscute (inclusiv aducerea sa cu mandat); neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi şi libertăţi să soluţioneze propunerea înaintată de procuror; prezenţa avocatului său ales sau desemnat din oficiu este obligatorie',

"*■ 5. asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecată în scopul pregătirii apărării;

6. deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu;

"*■ 7. încunoştinţarea inculpatului cu privire la infracţiunea de care este acuzat şi dreptul de a nu face nicio declaraţie,

244 I Arestul la domici l iu

atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;

— ► 8. ascultarea inculpatului prezent despre fapta de cai e este acuzat şi despre motivele pe care se întemeiază propunerea de ai est la domiciliu formulată de procuror, respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra

tăcerea;

---- > 9. dezbaterea propunerii de arest la domiciliu, judecătorul dedrepturi şi libertăţi dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

---- > 10. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

---- > 11. pronunţarea soluţiei în camera de consiliu,

___j> 12. inculpatului faţă de care s-a dispus măsura arestului ladomiciliu i se comunică, sub semnătură, în sciis. a) drepturile prevăzute la art. 83 NCPP; b) drepturile prevăzute la art. 210 alin. (1) şi (2) NCPP (dreptul la încunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentanţilor diplomatici); c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă; d) dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă; e) dreptul de a face contestaţie împotriva măsurii

dispuse;

— ► 13. redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şi libertăţi expune motivele pentru care a dispus soluţia

consemnată în minută. * 1 2

(T ) OBSERVAŢII:

1. noul Cod de procedură penală nu prevede obligaţia procurorului de a proceda la audierea inculpatului înainte de a formula propunerea de arest

la domiciliu;

2. nu este necesar ca propunerea de arest la domiciliu a inculpatului să fie soluţionată înainte de expirarea duratei reţinerii; în acest caz, judecătorul de

drepturi şi libertăţi Va constata că a expirat durata măsurii reţinerii şi că inculpatul se află în stare de libertate şi va continua soluţionarea propunerii;

3. deliberând asupra propunerii de arest la domiciliu, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune uita dintre următoarele soluţii: a) admiterea propunerii parchetului şi dispunerea luării măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de maximum 30 zile, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura preventivă; b) respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura preventivă; c) respingerea propunerii de luare a măsurii arestyţui la domiciliu şi luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune;

4. punerea în executare a măsurii arestului la domiciliu se face prin comunicarea copiei de pe încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii preventive către organul de poliţie în a cărui circumscripţie se află imobilul j în care locuieşte inculpatul, stabilit prin încheiere, către serviciul public 1 comunitar de evidenţă a persoanelor şi organelor de frontieră;

5. în cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura arestului la domiciliu judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să prevadă în mod explicit obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte şi, totodată, trebuie să-i pună în vedere inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive;

6. îndeplinirea obligaţiilor impuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, impuse în sarcina inculpatului faţă de care s-a dispus măsura arestului la domiciliu, este supravegheată de organul de poliţie {organ de supraveghere), în a cărui circumscripţie se află imobilul în care locuieşte inculpatul, stabilit prin încheiere;

7. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra propunerii de arest la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost |

prezenţi lă"pronunţare sau, după caz, de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare; judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere

motivată, care se pronunţă în camera de consiliu;

8. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu sau luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune după respingerea propunerii de arest la

domiciliu nu este suspensivă de e x e c u ta r e ._____________

246 I A restul la dom ic iliu _____________ ___________________________

/ pentru a se dispune faţă de inculpat arestul la domiciliu în cursul procedurii de cameră preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi

procedurali:

r l . judecătorul de cameră preliminară poate, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului (formulată fie prin rechizitoriu, fie ulterior emiterii acestuia, printr-o propunere separată pe parcursul procedurii de cameră preliminară), să analizeze necesitatea luării măsurii arestului la domiciliu;

__> 2. inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenulfixat de judecătorul de cameră preliminară pentru dezbaterea necesităţii luării măsurii arestului la domiciliu;

___ ^ 3t asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, ales saujnairiit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arest la domiciliu este obligatorie; avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare

pentru studierea dosarului;

___ 4. şedinţa are loc în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi a inculpatului (dacă se prezintă) şi/sau a avo

catului acestuia;

— ► 5. încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de arest la domiciliu de către judecătorul de cameră preli

minară;

Fişări r... 19

6. ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea;

7‘ dezbaterea propunerii de arest la domiciliu, judecătorul de cameră preliminară dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;


* 9- pronunţarea soluţiei în camera de consiliu;

* 10. redactarea încheierii în care judecătorul de cameră preliminară expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută. ^

(D OBSERVAŢII:

1. judecătorul de cameră preliminară poate dispune, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu, una dintre următoarele soluţii: a) luarea măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de maximum 30 zile, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura preventivă; b) respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu formulată de procuror, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura preventivă; c) respingerea propunerii de luaie a măsurii arestului la domiciliu şi luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune;

2. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra propunerii de arest la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare; judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu;

3. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului Ia domiciliu sau luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune după respingerea propunerii de arest ladomiciliu nu este suspensivă de executare.

248 I Arestul la domiciliu

V pentru a se dispune faţă de inculpat măsura arestului la domiciliu în cursul judecăţii trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

1.

2.

3.

instanţa de judecată poate, din oficiu (de pildă, în cazul constatării unei infracţiuni de audienţă) sau la propunerea motivată a procurorului, să analizeze necesitatea luării măsurii arestului la domiciliu;

inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat de instanţa de judecată pentru dezbaterea necesităţii luării măsurii arestului la domiciliu;

asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, ales sau numit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arest la domiciliu este obligatorie; avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare pentru studierea dosarului;

4. _ şedinţa este publică, cu participarea procurorului şi ainculpatului (dacă se prezintă) şi/sau a avocatului acestuia;

5. încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de arest la domiciliu de către instanţa de judecată;

6. ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea;

7. dezbaterea propunerii de arest la domiciliu, instanţa de judecată dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;


9. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică;

10. redactarea încheierii în care instanţa de judecată expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.

(T ) OBSERVAŢII: ~

1. instanţa nu se poate pronunţa asupra necesităţii luării măsurii arestului la domiciliu, prin sentinţă, respectiv decizie;

2. instanţa de judecată poate dispune, prin încheiere motivată, care se pronunţă în şedinţă publică, una dintre următoarele soluţii: a) luarea măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de maximum 30 zile, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura preventivă; b) respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu formulată de procuror, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura preventivă; c) respingerea propunerii de luare a măsurii arestului la domiciliu şi luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe.caffiîune; -

3. împotriva încheierii prin care instanţa de judecată dispune asupra propunerii de arest la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare; instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată, care se pronunţă în şedinţă publică.

C. Conţinutul măsurii arestului la domiciliu

1. Conţinut: obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta;

S prin „imobil în care se execută arestul la domiciliu" se înţelege locuinţa inculpatului, încăperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea unde inculpatul locuieşte efectiv;

2. Obligaţii:---- ► a. obligaţie de „a face": să se prezinte în faţa organului de urmărire

penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

• ^ obligaţie de „a nu face să nu comunice cu persoana vatamata său(j.6 familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea

infracţiunii/ cu martorii ori experţii/ precum şi cu alte persoane stabilite de organul judiciar;

___ Cm judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

250 I Arestul la domiciliu________ __________ _______________________

3. Cazuri în care poate fi părăsit domiciliul:

pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, la chemarea acestora;

î r ,cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, dispusă pentru prezentarea la locul de munca, la cursuii de invaţamant sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate; încuviinţarea poate fi dispusă de organele judiciare prin încheiere ca urmare a cererii scrise şi motivate a inculpatului pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului;

c. în cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află cauza.

T) OBSERVAŢIE: sunt considerate cazuri urgente situaţiile în care inculpatul a părăsit imobilul pentru a salva de la un pericol imediat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general. în aceste situaţii, organul de supraveghere verifică realitatea şi temeinicia motivelor invocate.__________

Fişa n r^ 1 9 I 251

D. Prelungirea măsurii arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale

1. Condiţii: este necesar ca temeiurile care au determinat arestarea iniţială să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate;

2. Durata prelungirii:

X"—► a. prelungirea măsurii arestului la domiciliu se poate dispune pe o \ durată de cel mult 30 de zile;

b. limita prelungirii măsurii arestului la domiciliu: durata totală a privării de libertate în cursuHmmăririi penale să nu depăşească un termen rezonabil şi, în oricig caz, riu mai mult de 180 de zile;

3. Procedura: pentru a se dispune prelungirea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

— ► 1. întocmirea de către procuror a referatului cu propunerea de prelungire a măsurii-arestului la domiciliu în care trebuie motivată necesitatea continuării privării de libertate;

---- ► 2. înregistrarea la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţacompetentă (judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea) a referatului cu propunerea de prelungire a măsurii arestului la domiciliu la care se află ataşat dosarul de urmărire penală/copii certificate ale acestuia înainte de expirarea duratei privării de libertate dispuse anterior în cauză; procurorul are obligaţia înaintării propunerii de prelungire a arestului la domiciliu cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu (termen de recomandare);

---- ► 3. repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de judecătorulde drepturi şi libertăţi competent;

---- ► 4. comunicarea orei de soluţionare a propunerii de prelungire amăsurii arestului la domiciliu atât avocatului, cât şi procurorului;

---- ► 5. asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înainteaînceperii şedinţei de judecată;

---- ► 6. deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu;

---- ► 7. încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu de către preşedintele com

pletului de judecată;

---- ► 8. ascultarea inculpatului cu privire la motivele pe care se întemeiazăpropunerea de prelungire a arestului la domiciliu, in prezenţa unui

—\ Jr avocat, ales sau numit din oficiu;

-----► 9. dezbaterea propunerii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu, judecătorul dând cuvântul procurorului şi apărătorului incul-

' patului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;



___p. 12. redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şi libertăţiexpune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută. * 1

252 I Arestul la domiciliu _ ______________ _____________________

(Ţ ) OBSERVAŢII:

1. dacă arestul la domiciliu a fost dispus iniţial de către un judecător de drepturi şi libertăţi de la o instanţă inferioară celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă în momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea;

2. după deliberare judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune, prin încheiere motivată pronunţată în camera de consiliu, una dintre următoarele

iji/ijil

iiif ii!«

Iii'' ik

$■ S

- iii!-

:H

soluţii, a) admiterea propunerii procurorului şi prelungirea măsurii arestului la domiciliu pe o durată de cel mult 30 de zile, verificând în acelaşi timp ca durata totală a privării de libertate în cursul urmăririi penale să nu depăşească un termen rezonabil şi, în orice caz, nu mai mult de 180 de zile (inclusiv în situaţia în care inculpaţii sunt minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani); b) respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu ca neîntemeiată;

3. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra propunerii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare pentru procm^5ml_şLinculpatul care au lipsit de la pronunţare; contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare;

4. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu;

5. soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu în procedură, cu participarea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului; judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.

— ------------------ ---------- ;------------------------------ -------------------- M U lU J I L I I 253

E. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în camera preliminară

^ pentru a se dispune verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu a inculpatului în camera preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

► a. sesizarea instanţei de către procuror prin rechizitoriu în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest la domiciliu;

254 I Arestul la domiciliu

-> b.

-> c.

-> d.

-> h.

1.

-► j-

-► k.

repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de către judecătorul de cameră preliminară;

stabilirea termenului m care se va dezbate legalitatea şi temeinicia arestului la domiciliu (în termen de 3 zile.de la primirea dosarului, înainte de expirarea duratei arestului la

domiciliu);

comunicarea zilei şi orei când se va dezbate legalitatea şi temeinicia arestului la domiciliu atât avocatului inculpatului (ales sau din oficiu), cât şi procurorului;

asigurarea studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecată;

deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu;

încunoştinţarea inculpatului arestat la domiciliu de către preşedintele completului de judecată despre obiectul

dezbaterii;

dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu fără citarea părţilor, dar în prezenţa inculpatului asistat de avocat ales sau din oficiu şi a procurorului; judecătorul va da cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

pronunţarea soluţiei în camera de consiliu;

redactarea încheierii în care judecătorul de cameră preliminară expune motivele pentru care a dispus soluţia con

semnată în minuta. * 1

( T ) OBSERVAŢII:

1. după deliberare, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: a. menţinerea arestului la domiciliu; b. revocarea arestului la domiciliu; c. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu a i măsura

F işa fn rl 1 9| ..I 255-

controlului judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune; d. încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu;

2. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra arestului la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare;

3. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestului la domiciliu, respectiv încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu;

4. soluţionarea contestaţiei se face m ccnreerci de consiliu în procedură, cu participarea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului; judecătorul de camera preliminară de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia piui încheiere motivatei, cave se pronunţă în camerei cic consiliu;

5. judecătorul de cameră preliminară are obligaţia ca, din oficiu, să verifice periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestului la domiciliu.

F. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în cursul judecăţii

^ pentru a se dispune verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu a inculpatului, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

► 1. punerea în discuţia inculpatului şi a procurorului periodic,dar nu mai târziu de 60 de zile, a legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu;

► 2. dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu înşedinţă publică, în prezenţa inculpatului asistat de avocat ales sau din oficiu şi a procurorului; judecătorul va da cuvântul

procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

— ► 3. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

— ► 4. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică;

— ► 5. redactarea încheierii în care judecătorul expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată in minută. 1

256 I Arestul la d o m i c i l i u ______________________________________

(T) OBSERVAŢII:

1. după deliberare, instanţa de judecată poate dispune una dintre următoarele soluţii: a. menţinerea arestului,,la domiciliu; b. revocarea arestului la domiciliu; c. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune; d. încetarea de drept a măsurii

arestului la domiciliu;

2. împotriva încheierii prin care instanţa de judecată dispune, în primă instanţă, asupra arestării preventive se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, pentru inculpatul şi procurorul care au lipsit de la pronunţare;

3. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestului la domiciliu, respectiv încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu;

4. încheierile prin care instanţa de apel dispune asupra măsurii arestului ladomiciliu sunt definitive, indiferent de soluţia a d o p t a t ă . ________

G. Revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu

1. Revocarea măsurii arestului la domiciliu: se dispune dacă au încetat temeiurile care au determinat-o (încetarea existenţei tuturor temeiurilor de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la

luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii) ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii;

2. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu: se dispune când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 211 NCPP, art. 216 NCPP, respectiv art. 223 NCPP şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază ca măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) NCPP, respectiv măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) NCPP;;'—- -

3. Măsura arestului la domiciliu încetează de drept:

r— ► a. la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de \ organele judiciare ori la expirarea termenului de 30 de zile,

■ dacă judecătorul de cameră preliminară sau instanţa nu al\\ procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la|\\ domiciliu în acest termen, respectiv la expirarea termenului IU de 60 de zile, dacă instanţa nu a procedat la verificarea|\\ legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în acest| \ \ termen;

| \ b. dacă procurorul dispune clasarea sau renunţarea la 11 \ unnărirea penală;

11 c. când instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de 11 achitare, de încetare a procesului penal, de renunţare la11 aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori11 de condamnare cu suspendare a executării pedepsei 11 sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

1 d. în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei 1 pronunţate în sentinţa de condamnare;

e. la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

y revocarea arestului la domiciliu sau înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă se poate dispune la cererea scrisă a persoanei private de libertate, a procurorului sau din oficiu, de către:

Vi) judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei careiai-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă ori al instanţei corespunzătoare in grad in a cărei circumscripţie

se află locul de deţinere, în cursul urmăririi penale;

258 I Arestul la domicil iu-, , -------------------- ------------

ii) judecătorul de cameră preliminară căruia i s-a repartizat alea

toriu cauza spre soluţionare;

iii) instanţa sesizată cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în

apel. . _

/încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu poate fi constatată atât de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, cât şi de procuroml care dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penală în chiar cuprinsul ordo

nanţei prin care se dispune această soluţie. * 1

(Ţ ) OBSERVAŢII:

1 ipoteza în care există o nelegalitate vădită, flagrantă la luarea/prelungirea/menţinerea arestului la domiciliu, această nelegalitate

originară, iar nu ulterioară, poate constitui temei pentru revocarea măsurii

arestului la domiciliu;

2 arestul la domiciliu nu poate fi înlocuit cu măsura reţinerii, internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-lcgale psihiatrice sau a

internării medicale provizorii;

3 în cursul unnăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire, respectiv a cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu se desfăşoară în cameră de consiliu, în vreme ce în cursul judecăţii soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se desfăşoară, în principiu, în şedinţă publica (cu

-----------------------------------------------— _______________ ________ BSBflMEJ i

excepţia soluţionării cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar pe cauţiune, care se desfăşoară în camera de consiliu, inclusiv in faza de judecată); soluţionarea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu se judecă în şedinţă publică;

4. soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se face numai după ascultarea inculpatului arestat la domiciliu asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu; cererea de revocare sau înlocuire se soluţionează şi în lipsa inculpatului, atunci când, dm cauză stării de sănătate, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii;

5. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată se pronunţă cu privire la revocarea sau înlocuirea măsurii arestului la domiciliu pot formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare, pentru procurorul sau inculpatul care au lipsit de la pronunţare;

6. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu sau înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune este siLspenswă de executare;

7. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestului Ia domiciliu nu este suspensivă de executare, încheierea fiind executorie.

FIŞA nr. 20CONTROLUL JUDICIAR


A. Condiţii necesare pentru a se dispune luarea măsurii controlului

judiciar

---- ► 1. să existe probe (directe sau indirecte) sau indicii temeinice din ţcare rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o > infracţiune (indiferent de limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru aceasta); -

— ► 2. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art. 16 NCPP;

---- ► 3. să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea *pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat; :

— ► 4. audierea prealabilă a inculpatului în prezenţa avocatului ales ori

numit din oficiu; |

---- > 5. măsura controlului judiciar să fie necesară în scopul asigurării h

bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a

procesului penal); ?

___^ 6. măsura controlului judiciar să fie proporţională cu gravitatea \acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

:4

B. Procedura luării m ăsurii controlului judiciar

^ măsura preventivă a controlului judiciar poate fi dispusă:

1. de procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă

^ măsura controlului judiciar poate f i luată numai după audierea inculpatului, în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu;

^ măsura controlului judiciar nu se dispune pe durata unui termen fix, ci va subzista până la momentul revocării sau înlocuirii cu altă măsură preventivă, putând dura chiar pe întreg parcursul procesului penal;

^ ordonanţa motivată prin care procurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar se comunică inculpatului;

^ împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar inculpatul poate face plângere în termen de 48 ore de la comunicare;

^ competenţa soluţionării: judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond;

^ soluţionarea plângerii presupune parcurgerea următorilor paşi procedurali:

---- ► 1. efectuarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi căruia is-a repartizat aleatoriu cauza a unei adrese la parchet de înaintare a dosarului de urmărire penală la termenul stabilit pentru soluţionarea plângerii;

* 2. citarea inculpatului;

► 3. desemnarea unui avocat din oficiu când inculpatul nu are unavocat ales, asistenţa juridică fiind obligatorie;

► 4. asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către petent şiavocaţii săi înaintea începerii şedinţei de judecată în scopul pregătirii apărării;

* 5 . deschiderea şedinţei de judecată din camera d consiliu;participarea procurorului este obligatorie;

262 I Contro lu l j u d i c i a r ------------ ------------- ---------------------------------------------___► 6. ascultarea inculpatului, atunci când este prezent şi doreşte

să dea declaraţie;— ► 7. dezbaterea plângerii formulate, fiind acordat cuvântul

petentului (inculpatul) personal şi avocatului (din oficiu sau ales) al petentului, precum şi procurorului;

___^ g_ deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută;

__ ()' pronunţarea soluţiei m camera de consiliu,___p, io. redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi îşi

expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în

minută.

(Ţ ) OBSERVAŢII:1 plângerea inculpatului împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a

' dispus luarea măsurii controlului judiciar nu este suspensivă de executare;

2. neprezentarea inculpatului la judecată nu împiedică soluţionarea plângem;

3. instanţa, soluţionând plângerea formulată, poate dispune: a) admiterea plângerii şi revocarea măsurii controlului judiciar; b) admiterea plângem şi înlăturarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligaţiile stabilite prin ordonanţa procurorului; c) respingerea plângerii ca nefondata; d) respingerea plângerii ca tardivă sau ca inadmisibilă;

4. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la plângerea formulată de inculpat pot formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare, pentru procurorul sau inculpatul

care au lipsit de la pronunţare;5. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea

măsurii controlului judiciar este suspensivă de executare.____________________

*■ 2. de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale,

prin încheiere ___________________

/ în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă/arest la domiciliu a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 211 NCPP,

Fişa nrf: 20 I 263

judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune, prin aceeaşi încheiere, luarea măsurii controlului judiciar;

S în situaţia în care judecătorul de drepturi şi libertăţi respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, poate dispune prin aceeaşi încheiere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar;

S în cursul urmăririi penale judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar, fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror.

3. de judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului

S procedura se desfăşoară în camera de consiliu, cu citarea inculpatului, asistenţa juridică şi participarea procurorului fiind obligatorie; judecătorul de cameră preliminară va proceda la ascultarea acestuia, dacă este prezent; judecătorul de cameră preliminară dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar prin încheiere .motivată pronunţată în camera de consiliu; întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie;

•S judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar, fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror;

S împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune cu privire la luarea controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă procurorul sau inculpatul au lipsit de la pronunţare.

4. de instanţa de judecată legal sesizată, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului

S procedura se desfăşoară în şedinţă publică, cu citarea inculpatului, asistenţa juridică şi participarea procurondui fiind obligatorie; instanţa va

proceda la ascultarea acestuia dacă este prezent; instanţa dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar prin încheiere motivată pronunţată în şedinţă publică; întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie;

S instanţa poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror;

V împotriva încheierii prin care instanţa dispune cu privire la luarea controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă procurorul sau inculpatul au lipsit de la pronunţare.

264 I Controlul judiciar____________________________ __________________

C. OBLIGAŢII

1. Obligaţii care TREBUIE impuse CUMULATIV

S pe durata măsurii controlului judiciar, procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminară sau instanţa trebuie să impună inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

---- ► a. să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul decameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

---- ► b. să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsurasau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

---- c. să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supraveghereasa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

Д Д " - 1 * Д | I 265

2. Obligaţii care POT FI impuse

S procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminarăsau instanţa are facultatea dc a dispune motivat ca inculpatul să respecteuna sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

---- a. să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organuljudiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;

---- ► b. să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciarsau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;

— ► c. să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

---- ► d. să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoanavătămată săucTe membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

---- ► e. să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitateaîn exercitarea căreia a săvârşit fapta;

---- ► f. să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele salede existenţă;

---- ► g. să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratamentmedical, în special în scopul dezintoxicării;

— ► h. să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

— ► i. să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;

---- ► j. să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

— ► k. să nu emită cecuri. * 1

CD OBSERVAŢII:

1. în cuprinsul ordonanţei sau încheierii prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar trebuie prevăzute în mod expres obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia şi i se atrage atenţia că, în

266 I Contro lu l j u d ic ia r. J S " ~

caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive;

2. organul judiciar care a dispus controlul judiciar trimite o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză, precum şi, dacă este cazul, celorlalte instituţii abilitate să supravegheze respectarea obligaţiilor impuse. în cazul cetăţenilor străini faţă de care s-a impus interdicţia de a părăsi ţara, comunicarea se face şi Oficiului Român pentru Imigrări; după primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar, orgamil de poliţie procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program.

> 3. Modificarea obligaţiilor impuse

1. se poate dispune dacă pe durata măsurii controlului judiciar intervin motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente;

2. competenţă: modificarea obligaţiilor poate fi dispusă din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului:

r-— ► a. în cursul urmăririi penale, de procuror, prin ordonanţă (indi- \\ ferent dacă măsura a fost luată de procuror sau de judecătorul de \ \ drepturi şi libertăţi);

\ b. în procedura de cameră preliminară într-o procedură desfăşurată \ în camera de consiliu, de judecătorul de cameră preliminară, \ prin încheiere pronunţată în camera de consiliu;

c. în cursul judecăţii, în procedură desfăşurată în şedinţă publică, de instanţa competentă să judece cauza, prin încheiere pronunţată în şedinţă publică.

(T ) OBSERVAŢIE: împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată se poate formula contestaţie în condiţiile art. 205 NCPP, respectiv art. 206 NCPP.

d U l . l iH . I i 267

4. încuviinţarea depăşirii temporare a limitei teritoriale fixate de organul judiciar

Poate fi dispusă:r— ► a. în cursul urmăririi penale, de procuror, prin ordonanţă, sau de jude- V\ cătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere (în cazul în care acesta a \\ dispus măsura preventivă);

\ b. în cursul procedurii de cameră preliminară, de judecătorul de cameră \ preliminară, prin încheiere;

c. în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată, prin încheiere.

V ordonanţa prin care procurorul respinge cererea de încuviinţare a părăsirii temporare a localităţii sau a ţării poate fi atacată cu plângere, în condiţiile art. 336 NCPP, la procurorul ierarhic superior;

S încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa încuviinţează sau respinge cererea de părăsire temporară a localităţii sau a ţării poate fi atacată cu contestaţie, în condiţiile art. 204-206 NCPP, care se aplică în mod corespunzător. V

D. Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar în camera preliminară

V judecătorul de cameră preliminară trebuie să procedeze din oficiu, în termen de 3 zile de la primirea dosarului (termen de recomandare), la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar în camera de consiliu, cu citarea inculpatului şi participarea procurorului; inculpatul are obligaţia, impusă prin măsura controlului judiciar, de a se prezenta la chemarea judecătorului de cameră preliminară;

după deliberare, judecătorul de cameră preliminară poate pronunţa, prin încheiere, una dintre următoarele soluţii:

a) menţinerea controlului judiciar;

b) revocarea măsurii controlului judiciar;

c) înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu;

S împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă procurorul sau inculpatul au lipsit de la pronunţare.

268 I Controlul judiciar _________________________________

(T) OBSERVAŢII:

1. ascultarea inculpatului nu este obligatorie;

2. este obligatorie întocmirea minutei în dublu exemplar.

E. Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar în cursul judecăţii

■/ instanţa de judecată trebuie să procedeze din oficiu la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar în şedinţă publică, cu citarea inculpatului şi participarea procurorului; inculpatul are obligaţia, impusă prin măsura controlului judiciar, de a se prezenta la chemarea instanţei;

după deliberare, instanţa de judecată poate pronunţa, prin încheiere, una dintre următoarele soluţii:

► a) menţinerea controlului judiciar;\ b) revocarea măsurii controlului judiciar;

* c) înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu;

S împotriva încheierii prin care instanţa de judecată dispune asupra controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă procurorul sau inculpatul au lipsit de la pronunţare.

Fişa nr.-‘20 I 269

F. Revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii controlului judiciar

1. Revocarea

> a. se poate dispune când au încetat temeiurile care au determinat-o(încetarea tuturor temeiurilor de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurii) ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii;

> b. competenţă: revocarea controlului judiciar se poate dispune:

---- ► i. de procuror, din oficiu sau la cererea inculpatului, în ipoteza în care procurorul este cel care a dispus luarea măsurii controlului judiciar în cursul urmăririi penale;

---- ► ii. de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea inculpatului sau a procurorului, în cursul urmăririi penale; în cazul în care măsura controlului judiciar a fost dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi, procurorul nu are competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive dispuse de acesta;

---- ► iii. de judecătorul de cameră preliminară căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionare, din oficiu ori la cererea inculpatului sau a procurorului;

---- ► iv. de instanţa sesizată cu judecarea cauzei în primăinstanţă sau în apel, din oficiu ori la cererea inculpatului sau a procurorului.

*■ 2. înlocuirea

> a. când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute art. 209 NCPP, art. 223 NCPP, respectiv art. 218 NCPP şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) NCPP, se poate dispune înlocuirea:

— ► i. măsurii controlului judiciar cu controlul judiciar pe cauţiune;

---- ► ii. măsurii controlului judiciar cu arestul la domiciliu;

---- ► iii. măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă.

---- ► iv. măsurii controlului judiciar cu măsura reţinerii.

---- ► b. competenţă: înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestăriipreventive sau a arestului la domiciliu se poate dispune:

---- ► i. de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale;

— ► ii. de judecătorul de cameră preliminară căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionare, din oficiu sau la cererea procurorului;

— ► iii. de instanţa sesizată cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în apel, din oficiu sau la cererea procurorului.

270 I Controlul judiciar ________________________________________ _

(7) OBSERVAŢII:

1. înlocuirea controlului judiciar cu măsura reţinerii se dispune de procuror prin ordonanţă;

2. înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive se poate dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa.

3. încetarea de drept

> a. cazuri: măsura controlului judiciar încetează de drept:

— ► i. în cazurile în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de

~ ' renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicăriipedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

---- ► ii. în cazurile în care procurorul dispune o soluţie declasare sau de renunţare la urmărirea penală;

---- ► iii. la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-adispus condamnarea inculpatului.

b. constatarea încetării de drept a măsurii poate fi efectuată, din oficiu, de procuror, prin ordonanţă de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, sau de instanţa de judecată, prin hotărâre.

&j*FIŞA nr. 21

CONTROLUL JUDICIAR PE CAUŢIUNE

PARTEA TEORETICA

A. Cazuri şi condiţii necesare pentru a se dispune luarea controlului judiciar pe cauţiune

A.l. Ipoteze de control judiciar pe cauţiune autonome de condiţia pericolului pentru ordinea publică [art. 223 alin. (1) lit. a)-d) NCPP]

1. să existe probe din care să rezulte SLispiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune (indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta);

2. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau | exercitarea acţiunii penale prevăzută de art. 16 NCPP;

3. să fi fost prisă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea; pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat;

4. să existe unul dintre cazurile prevăztite de art. 223 alin. (1) Ut. a-d) NCPP:

-► a. inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se: sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcutj pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [lit. a)];

-> b. inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant laj comiterea infracţiunii, un martor ori L in expert sau sa-ţ distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloacej materiale de probă sau să determine o altă persoană saj aibă un astfel de comportament [Ut. b)];

-o c. inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate? sau încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta [lit. c)];

Iiffig .flq > il I 273

I---- ► d exista suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni [lit. d)];

-► 5. inculpatul să fi depus cauţiunea stabilită de organul judiciar;

> 6. măsura controlului judiciar pe cauţiune să fie suficientă pentru realizarea scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penai);

7. măsura controlului judiciar pe cauţiune să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;

8. audierea prealabilă a inculpatului în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

A.2. Ipoteze de control judiciar pe cauţiune dispus în considerarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul [art. 223 alin. (2) NCPP]

■> 1. să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit: 1) o infracţiune intenţionată contra vieţii; 2) o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane; în ambele ipoteze este necesar ca fapta să fi fost comisă cu intenţie sau praeterintenţie; 3) o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale; 4) o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane; 5) acte de terorism; 6) spălare a banilor; 7) falsificare de monede ori alte valori; 8) şantaj; 9) viol; 10) lipsire de libertate; 11) evaziune fiscală; 12) ultraj; 13) ultraj judiciar; 14) o infracţiune de corupţie; 15) o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică; 16) o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare;

•S pentru infracţiunile de Ia pct. 1-15 nu prezintă importanţă pedeapsa prevăzută de lege;


---- ► 3. să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiuneapentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat;

---- ► 4. inculpatul să f i depus cauţiunea stabilită de organul judiciar;

---- ► 5. controlul judiciar pe cauţiune să fie necesar pentru înlăturareaunei stări de pericol pentru ordinea publică;

✓ în vederea stabilirii existenţei stării de pericol pentru ordinea publică judecătorul de drepturi şi libertăţi/ judecătorul de cameră preliminară/ instanţa de judecată va avea în vedere următoarele criterii: 1) gravitatea faptei (inclusiv prin raportare la urmările produse); 2) modul şi circumstanţele de comitere a faptei; 3) anturajul şi mediul din care provine inculpatul; 4) antecedentele penale ale inculpatului; 5) orice împrejurări privitoare la persoana inculpatului.

---- ► 6. măsura controlului judiciar pe cauţiune să fie suficientă pentrurealizarea scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului

■ " penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la unnărirea'■;* : • . penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte

infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal);

— ► 7. măsura controlului judiciar pe cauţiune să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei, aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;

---- ► 8. audierea prealabilă a inculpatului în prezenţa avocatului alesori numit din oficiu.

274 1 Control uj j ud ic i a r pe cauţiune__________________________________

(T) OBSERVAŢIE: nu se poate dispune controlul judiciar pe cauţiune faţă de

s u s p e c t . _______________________________________________

B. Procedura luării măsurii controlului judiciar pe cauţiune

✓ măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune poate fi dispusă:

1. de procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă

^m ăsura controlului judiciar pe cauţiune poate fi luată numai după audierea inculpatului, în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu şi

I 275

numai în măsura în care inculpatul a depus cauţiunea stabilită de procuror;

măsura controlului judiciar pe cauţiune nu se dispune pe durata unui termen fix, ci va subzista până la momentul revocării sau înlocuirii cu altă măsură preventivă, putând dura chiar pe întreg parcursul procesului penal;

»ôrdonanţa motivată prin care procurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune se comunică inculpatului;

»'''împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune inculpatul poate face plângere în termen de 48 ore de la comunicare;

v competenţa soluţionării: judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond;

^ soluţionarea plângerii presupune parcurgerea următorilor paşi procedurali: ~~

---- ► 1. efectuarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza a unei adrese la parchet de înaintare a dosarului de urmărire penală la termenul stabilit pentru soluţionarea plângerii;

— ► 2. citarea inculpatului;

---- ► 3. desemnarea unui avocat din oficiu când inculpatul nu areun avocat ales, asistenţa juridică fiind obligatorie;

---- ► 4. asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către petentşi avocaţii săi înaintea începerii şedinţei de judecată în scopul pregătirii apărării;

5. deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu;participarea procurorului este obligatorie;

— ► 6. ascultarea inculpatului, atunci când este prezent şi doreşte să dea declaraţii;

► 7. dezbaterea plângerii formulate, fiind acordat cuvântul petentului (inculpatul) personal şi avocatului petentului (din oficiu sau ales), precum şi procurorului;



---- ► 10. redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi îşiexpune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.

276 1 Controlul judiciar pe cauţiune ___________________________

(T ) OBSERVAŢII:

1. plângerea inculpatului împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune nu este suspensivă de executare;

2. neprezentarea inculpatului la judecată nu împiedică soluţionarea plângerii;

3. instanţa, soluţionând plângerea formulată, poate dispune: a) admiterea plângerii şi revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune; b) admiterea plângerii şi înlăturarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligaţiile stabilite prin ordonanţa procurorului; c) respingerea plângerii ca nefondată; d) respingerea plângerii ca tardivă sau ca inadmisibilă; .

4. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la plângerea formulata de inculpat poate formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare, pentru procurorul sau inculpatul care a lipsit de la pronunţare;

5. contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus revocareamăsurii controlului judiciar pe cauţiune este suspensivă de executare._________

> 2. de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, prin încheiere

✓ în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă/arest la domiciliu a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 216 NCPP/ judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune, prin aceeaşi încheiere, luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune;

✓ în situaţia în care judecătorul de drepturi şi libertăţi respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, poate dispune prin

— aceeaşi încheiere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune;

^ îh cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar pe cauţiune fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror; potrivit art. 242 alin. (10) NCPP, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei; dacă cererea nu este întemeiată, judecătorul dispune respingerea acesteia; împotriva acestei încheieri (indiferent de soluţia pronunţată) pot formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen dcTS'dew e de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare, pentru procurorul sau inculpatul care au lipsit de la pronunţare; termenul fixat pentru depunerea cauţiunii curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere în principiu; apoi, în baza art. 242 alin. (11) NCPP, dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză; potrivit art. 242 alin. (12) NCPP, dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat.

_____________________________________.__________________^ B B B I 1 277

* 3. de judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului

^ procedura se desfăşoară în camera de consiliu, cu citarea inculpatului, asistenţa juridică şi participarea procurorului fiind obligatorie; judecătorul de cameră preliminară va proceda la ascultarea acestuia, dacă este prezent; judecătorul de cameră preliminară dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune prin încheiere motivată pronunţată în camera de consiliu; întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie;

--------■/ judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlocuirea măsuriiarestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar pe cauţiune fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror; potrivit art. 242 alin. (10) NCFP, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei; dacă cererea nu este întemeiată, judecătorul dispune respingerea acesteia; împotriva acestei încheieri (indiferent de soluţia pronunţată) pot formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare, pentru procurorul sau inculpatul care au lipsit de la pronunţare; termenul fixat pentru depunerea cauţiunii curge de la data rămânerii definitive a hotărâriTde admitere în principiu; apoi, potrivit art. 242 alin. (11) NCPP, dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cti-măsura controlului judiciar pe cauţiune, stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză; potrivit art. 242 alin. (12) NCPP, dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat;

S împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune cu privire la luarea controlului judiciar pe cauţiune se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă procurorul sau inculpatul au lipsit de la pronunţare.

278 I Controlul judiciar pe cauţiune ______________________________

* 4. de instanţa de judecată legal sesizată, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului

S procedura se desfăşoară în şedinţă publică, cu citarea inculpatului, asistenţa juridică şi participarea procurorului fiind obligatorie; instanţa va proceda la ascultarea acestuia dacă este prezent; instanţa dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune prin încheiere

motivată pronunţată în—şedinţă publică; întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie;

V prima instanţă nu poate dispune, prin sentinţa de condamnare, luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune;

V instanţa poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului a i măsura controlului judiciar pe cauţiune fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de proairor, în situaţia în care s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 216 NCPP şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura controlului judiciar pe cauţiune este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) NCPP; potrivit art. 242 alin. (10)—(12) NCPP, procedura se desfăşoară în camera de consiliu;

S împotriva încheierii prin care instanţa dispune cu privire la luarea controlului judiciar pe cauţiune se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă procurorul sau inculpatul au lipsit de la pronunţare.

C. Obligaţii

> 1. Obligaţii care TREBUIE impuse CUMULATIV .

^ pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminară sau instanţa trebuie să impună inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

— ► a. să se prezinte la organul de urmărire penală, Ia judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

— ► b. să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

1__ ^ c. să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supraveghereasa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

280 I Controlul judiciar pe cauţiune__________________________________

2. Obligaţii care POT FI impuse

S procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminară sau instanţa are facultatea de a dispune motivat ca inculpatul să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

---- ► a. să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organuljudiciar, decât cu încuviinţarea-preaîabilă a acestuia;

---- ► b. să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;

---- ► c. sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

---- ► d. să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoanavătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

---- ► e. să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;

---- ► f. să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacelesale de existenţă;

---- ► g. să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratamentmedical, în special în scopul dezintoxicării;

---- ► h. să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alteadunări publice;

---- ► i. să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;

---- ► j. să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

---- ► k. să nu emită cecuri.

Fişa nr„ 2t I 281

(T ) OBSERVAŢII:

1. în cuprinsul ordonanţei sau încheierii prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune trebuie prevăzute în mod expres obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar pe cauţiune se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive;

2. organul judiciar care a dispus controlul judiciar pe cauţiune trimite o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză, precum şi, dacă este cazul, celorlalte instituţii abilitate să supravegheze respectarea obligaţiilor impuse. In cazul cetăţenilor străini faţă de care s-a impus“ ' interdicţia de a părăsi ţara, comunicarea se face şi Oficiului Român pentru Imigrări; după primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar pe cauţiune, organul de poliţie procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar pe cauţiune, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program.

* 3. Modificarea obligaţiilor impuse

S se poate dispune dacă pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune intervin motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente;

S competenţă: modificarea obligaţiilor poate fi dispusă din oficiu sau lacererea motivată a inculpatului:

---- ► a. în cursul urmăririi penale, de procuror, prin ordonanţă (indiferent dacă măsura a fost luată de procuror sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi);

---- ► b. în procedura de cameră preliminară, într-o procedură desfăşurată în camera de consiliu, de judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere pronunţată în camera de consiliu;

— ► c. în cursul judecăţii, în procedură desfăşurată în şedinţă publică, de instanţa competentă să judece cauza, prin încheiere pronunţată în şedinţă publică.

(T) OBSERVAŢIE: împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată se poate formula contestaţie în condiţiile art. 205 NCPP, respectiv art. 206 NCPP.

282 I Controlul judiciar pe cauţiune_________________________________

4. încuviinţarea depăşirii temporare a limitei teritoriale fixate de organul judiciar

Poate fi dispusă:---- ► a. în cursul urmăririi penale, încuviinţarea poate fi dispusă de procuror,

prin ordonanţă, sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere (în cazul în care acesta a dispus măsura preventivă);

---- ► b. în citrsuLptâcedurii de cameră preliminară, de judecătorul de camerăpreliminară, prin încheiere;

___ c. în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată, prin încheiere.

S ordonanţa prin care procurorul respinge cererea de încuviinţare a părăsirii temporare a localităţii sau a ţării poate fi atacată cu plângere, în condiţiile art. 336 NCPP, la procurorul ierarhic superior;

S încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa încuviinţează sau respinge cererea de părăsire temporară a localităţii sau a ţării poate fi atacată cu contestaţie în condiţiile art. 204-206 NCPP, care se aplică în mod corespunzător.

D. Cauţiunea

---- ► 1. Obiectul cauţiunii: suma de bani pe care inculpatul sau unsubstituit procesual se obligă să o depună în numerar sau la care se raportează garanţia reală mobiliară sau imobiliară adusă (drept real accesoriu).

---- ► 2. Limitele cauţiunii: limita minimă a cauţiunii este de 1.000 lei,neexistând o limită maximă.

---- ► 3. Scopul cauţiunii: garantează prezenţa persoanei aflată sub controljudiciar în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei, buna administrare a justiţiei, precum şi respectarea obligaţiilor prevăzute de lege sau impuse de organul judiciar.

Fişa Yvr. 21 I 283

£ ) OBSERVAŢIE: organul judiciar trebuie să aibă în Vedere la stabilirea cauţiunii gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului, situaţia materială şi obligaţiile legale ale acestuia; deopotrivă, trebuie analizat dacă perspectiva pierderii cauţiunii în caz de neprezentare va acţiona ca o frână suficient de puternică pentru a-1 împiedica pe acuzat să se sustragă procedurilor.

E. Restituirea cauţiunii

1. Cazuri

S cauţiunea se restituie când:

a. se revocă controlul judiciar pe cauţiurfe; ''

> b. se dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penală;

-► c. se pronunţă o hotărâre chiar nedefinitivă prin care se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, însă numai în mă- ~ sura în care nu s-a dispus plata din cauţiune a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii;

-► d. se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie sau la pedeapsa amenzii, însă numai în măsura în care nu s-a dispus plata din cauţiune a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii;

> e. în orice alt caz în care nu se dispune confiscarea cauţiunii.

(T ) OBSERVAŢIE: în cazurile prevăzute la lit. c) şi d), dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar instanţa a admis acţiunea civilă, aceasta va dispune, totodată, plata din cauţiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracţiune; deopotrivă, atunci când instanţa dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat sau către persoana vătămată ori către partea civilă (căreia i s-a admis acţiunea civilă), acestea se vor plăti din cauţiune, însă numai după plata despăgubirilor civile, dacă au fost acordate; tot astfel, atunci

284 I Controlul judic iar pe cauţiune

când inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, se va dispune plata j acesteia din cauţiune, însă numai după acoperirea despăgubirilor băneşti î pentru repararea pagubelor, dacă au fost acordate, şi după plata cheltuielilor judiciare; ___________________________________________________

■/ suma de bani depusă cu titlu de cauţiune NU se restituie dacă măsura controlului judiciar pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestului la ! domiciliu sau a arestării preventive în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi reveneau; cauţiunea se va face venit la bugetul de stat numai dacă nu s-a dispus plata din cauţiune a despăgubirilor civile, a cheltuielilor judiciare şi a amenzii; în ipoteza în care, după efectuarea acestor plăţi, rămâne un rest de cauţiune, confiscarea va viza numai acest rest.

Procedura

S cauţiunea se restituie:-► a. prin hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cauzei;-► b. prin ordonanţa procurorului prin care se dispune clasarea sau

renunţarea la urmărirea penală;-► c. prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecă

torului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată prin care se dispune revocarea măsurii preventive.

F. Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar pe cauţiune în camera preliminară__________________________________ _____________

•/ judecătorul de cameră preliminară trebuie să procedeze din oficiu în termen de 3 zile de la primirea dosarului (termen de recomandare) la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar pe cauţiune în camera de consiliu, cu citarea inculpatului şi participarea procurorului; inculpatul are obligaţia, impusă prin măsura controlului judiciar, de a se prezenta la chemarea judecătorului de cameră preliminară;

iâw

siete

iip

wiiK

Fişa nr. 21 l 285

y ûPă deliberare, judecătorul de camera preliminară poate pronunţa, prin încheiere, una dintre următoarele soluţii:

v ► a. menţinerea controlului judiciar pe cauţiune;\ b. revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune;

c. înlocuirea măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu;

* împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară | dispune asupra controlului judiciar pe cauţiune se poate face contestaţie| în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care•| au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă| procurorul sau inculpatul a lipsit de la pronunţare,şi isă * 1

’ (7) OBSERVAŢII:

1. ascultarea inculpatului nu este obligatorie;

2. este obligatorie întocmirea minutei în dublu exemplar.

G. Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar pe cauţiune în cursul judecăţii

S instanţa de judecată trebuie să procedeze din oficiu la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar pe cauţiune în şedinţă publică, cu citarea inculpatului şi participarea procurorului; inculpatul are obligaţia, impusă prin măsura controlului judiciar pe cauţiune, de a se prezenta la chemarea instanţei;

^ după deliberare, instanţa .de judecată poate pronunţa, prin încheiere, una dintre următoarele soluţii:

4 a) menţinerea controlului judiciar pe cauţiune;

b) revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune;

c) înlocuirea măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu;

* împotriva încheierii prin care instanţa de judecată dispune asupra controlului judiciar pe cauţiune se poate face contestaţie în termen de 48

— de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, dacă procurorul sau inculpatul a lipsit de la pronunţare.

286 I Controlul judiciar pe c a u ţ i u n e _______________________________

H. Revocarea, înlocuirea încetarea de drept a măsurii controlului judiciar pe cauţiune

>• 1. Revocarea

-► a. se poate dispune când au încetat temeiurile care au determinat-o (înce- tarea tuturor temeiurilor de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurii) ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii;

-► b. competenţă: revocarea controlului judiciar pe cauţiune se poate dispune:

ţ-— ► i. de procuror, din oficiu sau la cererea inculpatului, în ipoteza \\ în care procurorul este cel care a dispus luarea măsurii l\ \ controlului judiciar pe cauţiune în cursul urmăririi

1\ \ V e n a ^ e 'f

l\ ii. de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea incul- 1 \ patului sau a procurorului, în cursul imnăririi penale; în 1 \ cazul în care măsura controlului judiciar pe cauţiune a 1 \ fost dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi, I \ procurorul nu are competenţa de a verifica legalitatea 1 V şi temeinicia măsurilor preventive dispuse de acesta;

1 iii. de judecătorul de cameră preliminară căruia i s-a repar- | tizat aleatoriu cauza spre soluţionare, din oficiu ori ia \ cererea inculpatului sau a procurorului;

iv. de instanţa sesizată cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în apel, din oficiu ori la cererea inculpatului sau a procurorului.

nr Jr2:î| 1 287

2. înlocuirea— — -

-*• a. când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute art. 209 NCPP, art. 223 NCPP, respectiv art. 218 NCPP şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea/uşoară este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) NCPP, se poate dispune înlocuirea:

*r—► i. măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu controlul V \ judiciar;

\\ ii- măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu arestul la \ V domiciliu;

\ iii. măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu arestarea \ preventivă.

iv. măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu măsura reţinerii. -

> b. competenţă: înlocuirea controlului judiciar pe cauţiune cu măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu se poate dispune:

V. * i. de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea procuro- \\ rului, în cursul urmăririi penale;

ii. de judecătorul de cameră preliminară căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionare, din oficiu sau la cererea procurorului;

iii. de instanţa sesizată cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în apel, din oficiu sau la cererea procurorului. * 1

(T) OBSERVAŢII:

1. înlocuirea controlului judiciar pe cauţiune cu măsura reţinerii se dispune de procuror prin ordonanţă;

2. înlocuirea controlului judiciar pe cauţiune cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive se poate dispune în cazul în care, pe durata

288 I Controlul judiciar pe cauţiune

măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul încalcă, cu rea-credint obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare acţiunii penale împotriva sa, de către judecătorul de drepturi şi libertăţii judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu.

3. încetarea de drept

-► a. cazuri - măsura controlului judiciar pe cauţiune încetează di drept:

în cazurile în care instanţa de-judecată pronunţă- hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, d renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;

ii. în cazurile în care procurorul dispune o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penală;

iii. la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.

I

-► b. constatarea încetării de drept a măsurii poate fi efectuată, din oficiu, de procuror, prin ordonanţă de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, sau de instanţa de judecată prin hotărâre.

FIŞA nr. 22MĂSURILE ASIGURĂTORII. RESTITUIREA LUCRURILOR.

RESTABILIREA SITUAŢIEI ANTERIOARE

H O I. PARTEA TEORETICĂ

1. M A S U R IL E A S I G U R Ă T O R I I

• A. Noţiune: sunt măsurile procesuale constând în indisponibilizarea pe parcursul procesului penal a bunurilor mobile sau imobile ale suspectului, inculpatului (şi în unele cazuri ale părţii responsabile civilmente ori ale altor persoane), pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

B. Categorii

S Măsurile asigurătorii:

► 1. în vederea reparării pagubei - constau în indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile ori a veniturilor suspectuluiIinculpatului/părţii responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei produse;

*• 2. în vederea garantării executării pedepsei amenzii penale -constau în indisponibilizarea bunurilor suspectului sau inculpa-

290 I Măsuri le asigurătorii. Restituirea lucrurilor

tuhii, până la maximul special al pedepsei amenzii prevăzute de lege;

3. în vederea executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a confiscării extinse - constau în indisponibilizarea bunurilor suspectului sau inculpatului sau a altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate;

>■ 4. pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare - constau în indisponibilizarea bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a cheltuielilor.

C. Reguli procedurale generale

y instituirea măsurilor asigurătorii este,facultativă, putând fi dispuse din oficiu, la cererea părţii civile sau la cererea procurorului (realizată fie prin rechizitoriu, fie separat în cursul procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii);

y ca excepţie, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul în care persoana vătămată prin infracţiune este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau atunci când legea prevede expres aceasta;

y măsurile asigurătorii pot fi dispuse:

— ► 1. în cursul urmăririi penale: de către procuror prin ordonanţă;

— ► 2. în procedura de cameră preliminară: de judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere;

---- ► 3. în faza de judecată: de instanţă prin încheiere. * 1

(Ţ ) OBSERVAŢII:

1. măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse de către organele de cercetare penală;

2. nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii bunurile insesizabile potrivit dispoziţiilor legii civile - insesizabile absolut sau relativ (bunurile pro-

Fişa nru,22

prietate publică, drepturile creditorului izvorâte dirTcontractul de întreţinere etc.);

3. măsurile asigurătorii pot fi dispuse atât înainte, cât şi după punerea în mişcare a acţiunii penale;

4. măsurile asigurătorii dispuse în vederea garantării executării pedepsei amenzii nu pot fi aplicate pe bunurile părţii responsabile civilmente;

5. măsurile asigurătorii se menţin pe durata procesului penal, dacă nu sunt revocate.

> D. Aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii g&k

y ordonanţa procurorului de luare a sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire de către organul de cercetare penală; încheierea instanţei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aducerlâ îndeplinire prin executorul judecătoresc;

y punerea în aplicare a dispoziţiei de indisponibilizare parcurge următorii paşi:

---- ► 1. organul însărcinat cu aducerea la îndeplinire a măsuriiidentifică şi evaluează bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate şi la experţi;

— ► 2. bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare- interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu;

— ► 3. bunurile perisabile se predau autorităţilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată;

---- ► 4. sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor sau celeridicate se consemnează, după caz, pe numele suspectului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i

se predă recipisa defconsemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor;

► 5. metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confecţionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea maiapropiată instituţie bancară; depunerea se face în termen de 48 de ore de la ridicare; dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronunţarea în cauză a unei soluţii definitive;

---- ► 6. titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeuşi colecţiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate; predarea se face îri~termen de 48 de ore de la ridicare; dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, predarea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronunţarea în cauză a unei soluţii definitive;

---- ► 7. celelalte bunuri mobile sechestrate pot fi lăsate persoaneicare le deţine cu punerea acestora sub sigiliu sau ridicate,caz în care se numeşte un custode; obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului.

---- ► 8. organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbaldespre toate actele efectuate, descriind în amănunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arată şi bunurile exceptate de lege de la urmărire găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestrul. De asemenea, se consemnează obiecţiile suspectului sau inculpatului ori ale părţii responsabile civilmente, precum şi cele ale altor persoane interesate;

— ► 9. un exemplar al procesului-verbal se lasă persoanei asupra bunurilor căreia s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa acesteia, celor cu care locuieşte, administratorului, portarului sau celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte ori unui vecin. In cazul când o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe


procesul-verbal. Un exemplar se înaintează şi "organului judiciar care a dispus luarea măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal; pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru; tot astfel se va proceda şi în ipoteza în care se dispune înscrierea ipotecară asupra bunurilor mobile;

> 10. sumele poprite se consemnează de debitori, după caz, la * dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenţă, iar recipisele sunt predate procurorului, judecătorului de cameră preliminară ori instanţei de judecată în termen de 24 de ore de la consemnare

__________________________________________ f i E U M B i ] I 293

(T) OBSERVAŢIE: în procesul-verbal se menţionează şi faptul că părţile au fost încunoştinţate că: a) pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate; b) în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate de către organul judiciar, chiar şi fără consimţământul proprietarului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2521 alin. (2) NCPP.

> E. Contestarea măsurilor asigurătorii

S în cursul urmăririi penale suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie împotriva:

a) măsurii asigurătorii luate de procuror;

b) modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de procuror;

■ v1 dacă măsura asigurătorie este luată de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată, se poate formula contestaţie numai împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, nu şi cu privire la însăşi măsura asigurătorie;

■S competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine:

---- ► 1. judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-arreveni competenţa să judece cauza în fond, atunci când este formulată în cursul urmăririi penale; contestaţia poate fi formulată în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii asigurătorii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia; soluţionarea contestaţiei se face în

* camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate; asistenţa juridică nu este obligatorie, participarea procurorului fiind însă obligatorie; judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează contestaţia prin încheiere definitivă, putând dispune admiterea contestaţiei şi revocarea măsurii asigurătorii ori a formelor de executare nelegal întocmite sau respingerea contestaţiei ca tardivă sau neîntemeiată;

---- ► 2. judecătorului de cameră preliminară în ipoteza în caremăsura asigurătorie este luată de judecătorul de cameră preliminară; procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la judecătorul de cameră preliminară în termen de 3 zile de la data punerii în

' executare a măsurii; contestaţia nu suspendă executarea şi se soluţionează cu citarea părţilor şi participarea obligatorie a procurorului, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia prin încheiere definitivă;

---- 3. instanţei, în cursul judecăţii; procurorul, inculpatul sau oricealtă persoană interesată poate face contestaţie la instanţa de judecată, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii; contestaţia nu suspendă executarea şi se soluţionează cu citarea părţilor şi participarea obligatorie a procurorului, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia prin încheiere definitivă.

294 I Măsuri le asigurătorii. Restituirea lucrurilor_____________________

(T ) OBSERVAŢIE: formularea contestaţiei nu este suspensivă de executare.

______ m m i ^ i „ I 295

F. Soluţii privind măsurile asigurătorii

-►Procurorul:___ > a. dacă a dispus trimiterea în judecată, rechizitoriul\ poate cuprinde propunerea de luare sau menţinere a

\ măsurilor asigurătorii; în această ipoteză, judecătorul\ de cameră preliminară trebuie să se pronunţe cn

^ privire la propunerea formulată de procuror;

b. dacă a dispus o soluţie de netrimitere în judecată:

► i. poate menţine., măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, care vor înceta de drept dacă persoana*vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei de clasare sau de renunţare la urmărirea penală;

* ii. dispune revocarea măsurilor asigurătorii luate în vederea garantării executării pedepsei amenzii penale.

>2. Instanţa:

■► a. dacă admite acţiunea civilă, trebuie să examineze necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate

. anterior;

b. dacă a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, măsurileasigurătorii luate în cauză privind reparaţiile civile se menţin; măsurile încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în

\ termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a\ hotărârii;

c. dacă a respins acţiunea civilă, poate revoca măsurileasigurătorii.


(T) OBSERVAŢIE: după soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă ntŢ s-a făcut contestaţie împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii/'|| se poate face contestaţie potrivit legii civile.

2. RESTITUIREA LUCRURILOR, , îr- 1:1,

A. T Noţiune.,

■S măsura procesuală ce constă în restituirea lucrurilor, ridicate de 1|-| suspect ori inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le-i păstra, persoanei vătămate sau altei persoane din posesia sau detenţia căreia lucrurile .au fost luate pe nedrept, iar prin restituire nu sunt 'f îngreunate stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzei;

S măsura procesuală are caracter provizoriu, urmărind repararea preju- ivi, •<)>. ;o f, • 1 .;<• IW-, i t > . J

didului şi durează'până'la soluţionarea definitivă a cauzei; persoana,, %Sf.fl ■>' % < V- W: ? > 1 Ui ' ! . • 'i • «»t -• ■* ’ s r ' 3

căreia îi simt restituite are obligaţia de a le păstra până la rămânerea -Jji na. w n t s - . - n a •» » i r •’ . f

definitivă a hotărârii.

B. Competenţa

,. i 'S ? } î " I»■S restituirea lucrurilor se poate dispune la cererea oricărei persoane interesate

care pretinde uri drept asupra lucrurilor ridicate sau din oficiu:r i i? V i i î r'->- ' r i i •' -J i - n ' , .4 f»

”► 1. în cursul urmăririi penale, de către procuror, prin ordonanţă;

i 'îi îl 1

2/ în 'cursul urmăririi' penale; de către judecătorul de drepturi şi i > ••• ■ V libertăţi, prih încheiere, ca1 urmare a soluţionării contestaţiei (| s ; - formulate împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a j" ; respins cererea de restituire a lucrurilor; |

-► 3. în procedura de cameră preliminară, de judecătorul de camera | preliminară; 1

■> 4. în cursul judecăţii, de către instanţă.

I 297

C. Contestaţia în faza de urmărire penală

în cursul urmăririi penale:

-► 1. suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate formula contestaţie împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune restituirea unor bunuri;

persoana vătămată sau orice persoană interesată poate formula contestaţie împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost respinsă cererea de restituire a unor bunuri;

Reguli procedurale pentru soluţionarea contestaţieiu

2

1. competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond;

termen: contestaţia poate fi formulată în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei prin care s-a dispus cu privire la restituirea bunurilor;

3. soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate;

4. participarea procurorului fiind însă obligatorie;

5. judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează contestaţia prin încheiere definitivă.

C. Contestaţia în PROCEDURA DE CAMERA PRELIMINARĂ sau în cursul JUDECĂŢII

:ri

-> 1.

■ * 2.

Obiect: numai împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată;

Competenţă: judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată;


3. Procedura: —a. contestaţia nu suspendă executarea;

b. se soluţionează în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi participarea obligatorie a procurorului, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia;

c. judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată soluţionează contestaţia prin încheiere definitivă.

(T ) OBSERVAŢII:

1. instanţa de judecată, după deliberare, se pronunţă prin sentinţă/decizie şiasupra restituirii lucrurilor; ^

2. după soluţionarea definitivă a procesului penal, cu privire la lucrurileridicate şi nerestituite în cursul judecării cauzei, se poate face contestaţie potrivit legii civile. -

3. RESTA BILIREA SITU A ŢIEI A N TER IO A R E.

*• 1. este măsura procesuală ce constă în restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibilă;

> 2. se poate dispune numai în faza de judecată de către instanţă, prin încheiere, la cererea persoanei vătămate sau din oficiu;

3. instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.


Fişa*" nF... 22 I 299

Dacă procurorul sau instanţa de judecată constată că lucrurile ridicate de la inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detenţia sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere stabilirea acestui drept şi restituirea. După soluţionarea definitivă a procesului penal, cu privire la lucrurile ridicate şi nerestituite în cursul judecării cauzei, se poate face contestaţie potrivit legii civile. Or, în cauză, petentul a solicitat, după ce a fost condamnat definitiv, restituirea unui lucru despre care susţine că i-a fost ridicat în cursul urmăririi penale de către organele de poliţie, caz în care el trebuia să se adreseze judecătoriei cu o acţiune civilă, şi nu instanţei penale (C.A. Suceava, s. pen., dec. nr. 152 din 7 martie 2005).

Faptul că bunul asupra căruia se solicită instituirea sau menţinerea sechestrului nu se află în proprietatea exclusivă a inculpatului, ci acesta îl deţine în codevălmăşie cu soţia sa, nu constituie un impediment pentru luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 824/2005).

Organul de urmărire penală a instituit poprirea asupra sumei de 200.000 euro - obiect al infracţiunii de cumpărare de influenţă - pentru care inculpatul a fost trimis. în judecată. Este adevărat că bunurile asupra cărora sunt instituite măsuri asigurătorii sunt indisponibilizate, în sensul că titularul dreptului de proprietate pierde, temporar, o componentă constitutivă a acestuia, prerogativa dispoziţiei - ius abutendi sau abusus -, însă nu poate fi primită susţinerea inculpatului în sensul că prin luarea măsurii asigurătorii s-a ajuns la o dublă sancţionare a acestuia, pe de o parte, pentru că, potrivit acuzării, a remis deja coinculpatului V.C. suma de 200.000 euro, iar, pe de altă parte, pentru că, urmare a instituirii popririi, se va dispune automat şi confiscarea sumei respective. Confiscarea specială nu operează automat, ca efect al luării în cursul procesului penal a unei măsuri asigurătorii, cu privire la această măsură de siguranţă urmând a se pronunţa instanţa de judecată cu ocazia soluţionării fondului cauzei (I.C.C.J., s. pen., încheierea din 4 martie 2011).

FIŞA nr. 23 TERMENELE

PARTEA TEORETICĂ

v' intervalul de timp înăuntrul căruia ori până la care trebuie sau poate fi îndeplinit un act, activitate sau o măsură procesuală ori exercitat un drept procesual.

OBSERVAŢII: celeritatea procesului penal se relevă şi prin îndeplinirea actelor intr-un termen scurt, legea folosind expresii ca „de urgenţă" [art. 51 alin. (6) NCPP, respectiv art 159 alin. (9) NCPP] sau „de îndată" [ art. 184 alin. (12) NCPP, art. 185 alin. (2) NCPP],_________________________________

1. CLASIFICARE

A. Termenul procedural

S termenul înăuntrul căruia sau după împlinirea căruia se pot îndeplini sau trebuie îndeplinite anumite acte, activităţi ori măsuri procesuale;

S categorii de termene procedurale:

1. termen de recomandare: termenul înăuntrul căruia ar trebui îndeplinite anumite acte procesuale sau procedurale, a cărui nerespectare nu atrage consecinţe juridice cu privire la valabilitatea actului îndeplinit;

2. termen absolut: termenul înăuntrul căruia ar trebui îndeplinite anumite acte procesuale sau procedurale, a cărui nerespectare atrage consecinţe juridice cu privire la valabilitatea actului îndeplinit (decăderea, tardivitatea, încetarea de drept a măsurii preventive, nulitatea);

I

I 301

1. termen imperativ (peremptoriu): termenurînăuritrul căruia trebuie exercitat un drept procesual ori efectuate anumite acte procesuale sau procedurale, sub sancţiunea decăderii ori a anulării actului; actul efectuat după împlinirea unui termen imperativ este tardiv;

2. termen prohibitiv (dilatoriu): termenul înăuntrul căruia nu pot fi efectuate acte procesuale ori procedurale, acestea putând fi îndeplinite numai după expirarea duratei sale, sub sancţiunea nulităţii; termenul prohibitiv constituie în fapt un impediment la efectuarea legală a unui act procesual sau procedural pe durata sa; actul efectuat înainte de împlinirea termenului prohibitiv este prematur;

C :1. termen legal: termenul prevăzut de lege;

termen judiciar: termenul stabilit de organele judiciare chemate să soluţioneze cauza;

1. termen de regresiune: termenul ce se calculează în sensul invers curgerii timpului;

2. termen de succesiune: termenul ce se calculează în sensul curgerii timpului;

S mod de calcul: -► 1. se calculează pornind de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea prevede altfel;

2. termenele pe ore sau pe zile se calculează potrivit sistemului zilelor libere, neluându-se în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nid ora sau ziua în care acesta se împlineşte;

3. termenele pe luni sau pe ani se calculează potrivit sistemului calendaristic, în sensul că expiră, după caz, la sfârşitul zilfei cores-

302 I Termenele

punzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimulan; dacă această zi cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a lunii.

•S prorogarea termenului: dacă termenul procedural (pe zile, luni, ani) expiră într-o zi nelucrătoare (sâmbătă, duminica, într-o zi de sărăbătoare legală), momentul final al termenului va fi prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează; când ultima zi a termenului nu cade într-o zi nelucrătoare, nu prezintă importanţă pentru calcularea duratei acestuia că în cuprinsul termenului au existat şi zile nelucrătoare.

(D OBSERVAŢII:

1. termenele procedurale nu pot fi suspendate sau întrerupte;

2. termenul de trei luni în care trebuie formulată plângerea prealabilă este un termen procedural de decădere;

3. termenele procedurale nu se calculează în niciun caz după sistemul intermediar în care ziua de început a termenului intră în calculul acestuia, iar ziua în care se sfârşeşte nu intră în calculul termenului.

B. Termenul substanţial

S termenul prevăzut de lege în materia măsurilor restrictive sau privative de drepturi extraprocesuale şi a unor instituţii de drept penal;

✓ mod de calcul: termenele pe ore sau pe zile se calculează pe sistemul zilelor pline, ora sau ziua de la care începe şi cea care marchează împlinirea termenului intrând în durata acestuia. * 1

(T) OBSERVAŢII:

1. instituţia prorogării termenului nu operează în privinţa termenelor substanţiale; chiar dacă termenul se împlineşte într-o zi nelucrătoare,

ii iii

ii» w

ri»»l

i

expirarea acestuia NU se va proroga până la sfârşitul primei zilelucrătoare care urmează;

2. expirarea termenului substanţial atrage sancţiuni specifice (încetarea de drept a măsurii preventive);

3. termenele substanţiale nu pot fi suspendate sau întrerupte.

2. ACTUL CON SIDERAT. CA FIIND FĂ C U T ÎN TERM EN

S actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal, prin scrisoare recomandata (nu prin scrisoare simplă ori printr-un serviciu de*' curicrat), la administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară, chiar dacă înregistrarea la organul judiciar are loc după expirarea termenului;

^ înregistrarea sau atestarea făcută de către administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus reprezintă dovada datei depunerii actului;

S dacă actul este transmis de parte prin scrisoare simplă, fax ori prin poştă electronică (e-mail), va fi considerat făcut în termen dacă data înregistrării acestuia la organul judiciar este înăuntrul termenului, neprezentând importanţă data depunerii scrisorii la poştă a trimiterii faxului ori a emiterii mesajului în formă electronică;

S dacă un act care trebuia făcut într-un anumit termen a fost comunicat sau transmis, din necunoaştere ori dintr-o greşeală vădită a expeditorului, înainte de expirarea termenului, unui organ judiciar care nu are competenţă, se consideră că a fost depus în termen, chiar dacă actul ajunge la organul judiciar competent după expirarea termenului fixat;

S actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului, cu excepţia căilor de atac în privinţa cărora declaraţia de apel a procurorului trebuie să fie înregistrată în termenul legal la registratura instanţei.

304 i Termenele

3. LUAREA ÎN C U N O ŞTIN ŢĂ A TERM EN ULUI DE JUDECA TĂ

S persoana vătămată şi părţile prezente la un termen de judecată iau în cunoştinţă noul termen, nemaifiind citate pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul din aceste termene;

S dacă judecata se amână, martorii, experţii şi interpreţii prezenţi în instanţă iau în cunoştinţă noul termen, nemaifiind necesară citarea lor;

S înfăţişarea persoanei vătămate sau a părţii în instanţă, în persoană sau ;prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare; partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin avocat ales la un termen, precum şi cel căruia, personal, prin reprezentant sau avocat ales ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată nu mai sunt citaţi pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie;

S la cererea persoanelor care iau termenul în cunoştinţă, instanţa le înmânează citaţii, spre a le servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen.

II. PARTEA PRACTICA

Termenele procedurale pe ore, cum este termenul de 48 de ore prevăzut pentru exercitarea recursului împotriva încheierii prin care instanţa respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează pe unităţi libere de timp, în sensul că ora de la care începe să

Fişa nr.. 23________ I 305curgă termenul şi ora în care acesta se împlineşte nu intră în durata ermenulut. Prorogarea termenelor procedurale prevăzută în dispoziţiile

Codului de procedură penală - potrivit cărora atunci când ultima zi a unui ermen cade intr-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile

lucratoare care urmează - nu este aplicabilă termenelor procedurale pe ore, a numai termenelor procedurale a căror durată este fixată pe zile, luni sau am (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2575 din 6 iulie 2009).

I :_ _ _ _

FIŞA nr. 24 SANCŢIUNILE PROCESUAL PENALE

1


1. AMENDA JU D ICIA RĂ 1 ■],

1. organele judiciare pot aplica persoanei care a comis o abatere disciplinară prevăzută de lege o sancţiune pecuniară;

-> 2. amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară şi de instanţa de judecată prin încheiere;

■> 3. persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare;

-► 4. dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii;

-> 5. cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanţă va fi soluţionată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere;

-> 6. cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi şi libertăţi, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin

încheiere.

fcişamr. 24 I 307

2. DECĂDEREA

► 1. este sancţiunea procesuală ce intervine în cazul neexercitării unuidrept procesual în termenul imperativ (peremptoriu) prevăzut de lege, constând în pierderea exerciţiului dreptului procesual;

► 2. nu implică existenţa unei nelegalităţi a unui act procesual/procedural;

► 3. operează de drept;

---- ► 4. actul efectuat după intervenţia decăderii este nul şi nu poate firefăcut, cu excepţia situaţiei în care instanţa a dispus repunerea în termenul de exercitare a dreptului.

^ 3. NULITATEA

A. Condiţii

^ Pentru a fi incidenţă sancţiunea nulităţii, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

► 1. să existe o încălcare a unei dispoziţii legale referitoare ladesfăşurarea procesului penal;

> 2. actul nelegal să fi produs o vătămare procesuală;

3. vătămarea procesuală să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

1 ) OBSERVAŢIE: prin vătămare procesuală se înţelege atingerea adusă bunei desfăşurări a procesului penal, echitabilităţii procedurilor ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale învinuitului şi părţilor procesuale.

308 I Sancţiunile procesual penale

B. Efectele generale ale nulităţii

> 1 . nulitatea nu produce efecte de drept, fiind necesar să fie invocată din oficiu sau de părţi în cursul procesului penal şi să fi fost constatată de organele judiciare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

2. actul constatat nul de organele judiciare nu produce efecte juridice;

>•3. nulitatea produce efecte retroactive, actul fiind nul din momentul întocmirii lui în mod nelegal, iar nu de la data la care organul judiciar dispune anularea actului;

> 4 . actele concomitente cu actul nul sau subsecvente acestuia sunt nule în măsura în care sunt interdependente cu actul nul (nulitatea iradiază şi asupra actelor cu care actul nul se află într-0 legătură cauzală); actele anterioare actului nul nu sunt lovite de nulitate;

-►5. atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legale.

(T) OBSERVAŢII:

1. nulitatea poate fi invocată şi constatată şi după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, dacă motivul de nulitate constituie temei pentru promovarea unei căi extraordinare de atac;

2. dacă nulitatea este constatată de organul judiciar care a efectuat actul, acesta va fi cel care are obligaţia de a-1 reface;

3. dacă nulitatea este constatată de un alt organ judiciar, refacerea actului poate fi efectuată fie de organul care a constatat nulitatea, fie de un alt organ judiciar (inclusiv organul care a efectuat actul nul).

C. Clasificare

* 1. Nulitatea absolută

-*• a. Cazuri de nulitate absolută (limitative):

"► a) încălcarea dispoziţiilor legale referitoare compunerea completului de judecată;

b) încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

c) încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată;

d) încălcarea dispoziţiilor privind participarea procuroruluiatunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;-,

e) încălcarea dispoziţiilor privind prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

-> b. Invocarea nulităţii absolute

S poate fi invocată:

► 1.

-> i. primele patru cazuri prevăzute la lit. a)-d) pot fi invocate în orice stare a procesului;

"► ii. cazurile prevăzute la lit. e) şi f) trebuie invocate:până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;

în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

---- ► iii. în cursul urmăririi penale, nulitatea absolută poate fi invocată —jide părţi ori subiecţii procesuali principali pe calea cererii ori j a plângerii (art. 340 NCPP) sau poate fi constatată din oficiu; ^

---- ► iv. în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi 4libertăţi/judecătorului de cameră preliminară, nulităţile J absolute pot fi invocate oricând, inclusiv pe calea con

testaţiei;

---- ► v. în cursul judecăţii, nulitatea absolută poate fi invocată din |oficiu de instanţă sau de persoana vătămată sau de părţi ori j de procuror, prin formularea de excepţii ori prin exercitarea j căilor de atac. |

I---- ► c. Acoperirea nulităţii absolute j

310 I Sancţiunile procesual penale_________________ _______________ __ &

S de regulă, nulitatea absolută nu poate fi acoperită;

S ca excepţie, legea prevede explicit cazuri în care nulitatea absolută este

acoperită:

r— ► a. dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială îi\ sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza j\ poate menţine, motivat, probele administrate, actele

\ îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-a declinat ţ\ competenţa [art. 50 alin. (2) NCPP];

b. atunci când este admisă o declaraţie de abţinere sau o cerere j de recuzare a judecătorului, instanţa care se pronunţă asupra | incidentului procedural poate menţine actele efectuate de judecătorul incompatibil [art. 68 alin. (6) NCPP]. j * 1

(T ) OBSERVAŢII:

1. nulitatea absolută este prevăzută în mod explicit de lege;

2. în cazul nulităţii absolute, vătămarea produsă prin actul nelegal este prezumată absolut, aşa încât pentru anularea actului este necesară şi

i

Fişa nr. 24 I 311

suficientă dovedirea nerespectării dispoziţiilor legale sancţionate cu nulitatea absolută;

3. nu va fi incidenţă sancţiunea nulităţii absolute în cazul în care actele de cercetare care nu suferă amânare au fost efectuate de organele cercetare penală, chiar dacă acestea privesc o cauză a cărei urmărire penală trebuie efectuată în mod obligatoriu de procuror;

4. nelegala compunere a completului se referă la încălcarea dispoziţiilor privind numărul de judecători din complet, a celor referitoare la asigurarea continuităţii completului care deliberează asupra cauzei, la existenţa vreunui caz de incompatibilitate etc.

2. Nulitatea relativă

a. Cazuri: nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, persoana vătămată, suspect, inculpat, partea civilă, partea responsabilă civilmente care trebuie să facă dovada:

încălcării dispoziţiei legale;

a vătămării procesuale;

a faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată ctecât prin anularea actului;

a existenţei unui interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.

b. Invocarea nulităţii relative^ poate fi invocată în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai

târziu:---- ► a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă

încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

* b) pană la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;

I---- c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacăîncălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

c. Acoperirea nulităţii relative---- ► 1. când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de

lege;---- ► 2. dacă persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea

nulităţii.

312 1 Sancţiunile procesual penale__________________________________

( T ) OBSERVAŢIE: instanţa de judecată nu va mai putea invoca din oficiu nulităţile

relative.

<1. Nulitatea totală - nulitatea ce priveşte actul în întregul sau;

2. Nulitatea parţială - nulitatea ce priveşte numai o parte a actului.

1. Nulitatea expresă - nulitatea prevăzută explicit de lege; nulităţile exprese sunt nulităţile absolute;

2. Nulitatea virtuală - nulitatea care nu este explicit prevăzută de lege; nulităţile virtuale sunt nulităţile relative.

4. C O M P A R A Ţ IE Î N T R E N U L I T A T E S I D E C Ă D E R EI »

Nulitate Decădere

1. se aplică actelor procesuale sau procedurale, respectiv actelor prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată;

1. priveşte drepturile procesuale;

a m y j M i I 313

2. presupune existenţa unei nele- galităţi cu privire la conţinutul sau forma actului;

2. presupune expirarea termenului imperativ (peremptoriu) în care trebuia exercitat dreptul procesual;

3. trebuie constatată şi dispusă de un organ judiciar.

3. operează de drept, fără a fi întotdeauna necesară dispunerea acesteia de un organ judiciar.

5, EXCLUDEREA PROBELO R NELEGAL SAU NELOIAL

ADM INISTRATE

-► 1. este sancţiunea specifică în materia probelor administrate cu încălcarea principiilor legalităţii şi loialităţii şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului;

> 2. cazuri de excludere automată (independent de orice vătămare) aprobelor: a) probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot f i folosite în cadrul procesului penal; b) probele obţinute cu încălcarea confidenţialităţii contactului între suspectul sau inculpatul reţinut sau arestat şi avocatul său se exclud [art. 89 alin. (2) NCPPj;

-► 3. principiu: art. 102 alin. (2) NCPP - probele obţinute în mod nelegal nu pot f i folosite în procesul penal; nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei;

> 4. excepţia: dacă încălcarea dispoziţiei legale nu atrage aplicareasancţiunii nulităţi actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată proba, chiar nelegală, va putea fi folosită în cadrul procesului penal;

-► 5. excluderea probelor derivate (fructele pomului otrăvit): probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod.


(D OBSERVAŢII: - — -

1. excluderea probelor nelegal sau neloial administrate nu este o sancţiune procesuală autonomă, ci subsumată sancţiunii nulităţii, intervenind numai în măsura în care se constată nulitatea (absolută sau relativă) a actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată;

2. dacă organele de urmărire penală au administrat o probă cu încălcarea principiilor legalităţii şi loialităţii, aducând atingere drepturilor garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului, iar din aceste mijloace de probă au rezultat fapte sau împrejurări ce au condus în mod direct şi necesar la administrarea în mod legal a altor mijloace de probă, acestea din urmă vor fi excluse, instanţele neputându-şi fundamenta hotărârea pe aceste probe derivate;

3. excluderea probelor nelegal sau neloial administrate poate fi invocată de procuror sau de oricare dintre părţi sau subiecţi procesuali principali în faza de urmărire penală; în faza camerei preliminare, numai inculpatul poate solicita aplicarea art. 102 NCPF şi excluderea probelor nelegal administrate, celelalte părţi sau subiecţi procesuali neparticipând în cadrul acestei proceduri.

6 , IN A D M IS I B IL IT A T E A

1. sancţiunea procesuală prin care se împiedică efectuarea unui act interzis sau neprevăzut de lege sau exercitarea unui drept procesual epuizat deja printr-o altă cale procedurală;

2. poate interveni ca urmare a decăderii sau nulităţii;

>• 3. actul inadmisibil este nul şi nu poate fi refăcut;

> 4. nu este permisă de lege acoperirea cazurilor de inadmisibilitate;

> 5. aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii nu este condiţionată deexistenţa unei vătămări ca în cazul nulităţii;

Fişa nr. 24

> 6. poate privi atât actele părţilor, cât şi ale procurorului ori ale altor participanţi;

7. legiuitorul a prevăzut la unele instituţii o procedură filtru de analiză a admisibilităţii în principiu (de exemplu, în cazul revizuirii, contestaţiei în anulare etc.).

II. PARTEA PRACTICA

Până la momentul la care inculpatul s-a prezentat în faţa instanţei, la mai multe termene succesive de judecată, instanţa de fond a audiat o mare parte din martorii din acte, în condiţiile în care procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu o serie de persoane vătămate şi părţi civile. Mai mult, o parte din martori au fost audiaţi sub rezerva reaudierii lor ulterioare, aspect ce rezultă atât din încheierile de şedinţă, cât şi din menţiunile efectuate pe declaraţiile luate în cauză. Chiar dacă, procedând astfel, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Codului de procedură penală, această neregularitate procedurală este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative, putând fi invocată numai de către partea ale cărei drepturi procesuale au fost încălcate, în termenul prevăzut de lege şi cu dovedirea vătămării ce i-a fost adusă şi care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, respectiv desfiinţarea hotărârii judecătoreşti pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Or, verificând aceste condiţii legale, Curtea a constatat că inculpatul putea invoca o asemenea nulitate, cu consecinţa reaudierii martorilor audiaţi iniţial cu lipsă de procedură, la primul termen de judecată cu procedura completă, respectiv la momentul la care acesta s-a prezentat şi a fost audiat de către instanţa de fond. Insă, din actele existente la dosar, a rezultat nu numai faptul că inculpatul nu a formulat o asemenea cerere în termenul legal, ci şi faptul că el nu a solicitat nicicând, pe parcursul judecăţii, de la arestarea sa preventivă şi până la finalizarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, reaudierea martorilor deja audiaţi, ci doar a insistat în administrarea acelor probe care nu fuseseră

încă administrate până la momentul prezenţei sale în instanţă, preluând practic şi însuşindu-şi astfel probatoriul administrat până la acea dată. Mai mult, inculpatul nu a putut dovedi nici vătămarea care i s-a adus prin audierea martorilor în aceste împrejurări, căci aceasta s-a făcut în condiţiile în care lipsa de procedură la termenele respective a fost doar cu părţi vătămate sau civile şi nu în ceea ce-1 priveşte (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3587/2005).


1 Numai dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată, iar nu şi cele relative la lipsa ei de publicitate sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 6338/2005).

Având în vedere obiectul cauzei, se constată că soluţia asupra unei propuneri de arestare preventivă presupune verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru dispunerea măsurii preventive, iar nu a legalităţii probelor puse la dispoziţie judecătorului. Prezumţia rezonabilă de comitere a unei infracţiuni se desprinde sau nu din probele dosarului, iar stabilirea certă a situaţiei de fapt, încadrării juridice a faptelor şi vinovăţiei inculpatului sunt aspecte ce ţin de etapa cercetării judecătoreşti. In această fază a soluţionării propunerii de arestare preventivă, Curtea nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă şi nici de a verifica apărări care ţin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanţa sesizată cu luarea unei măsuri preventive. Cu privire la legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice, s-a constatat că parchetul a respectat dispoziţiile legale şi jurisprudenţa în materie, efectuarea lor subsumându-se condiţiilor prevăzute de Codul de procedură penală. Dispoziţiile din Codul de procedură penală român au fost apreciate în acord cu jurisprudenţa CEDO şi nu încalcă drepturile persoanei, iar interceptările convorbirilor purtate de inculpatul B.R.V. cu învinuiţii din cauză au fost consemnate în procese-verbale a căror conformitate cu realitatea a fost certificată de procuror, în condiţiile legii. Curtea s-a rezumat la a verifica existenţa autorizaţiilor pentru interceptarea şi înregistrarea

F işanr^24 I 317

convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon, precum şi respectarea condiţiilor cerute de lege pentru autorizarea acestor activităţi, nefiind necesar, în actualul stadiu al cauzei, a se analiza incidenţa dispoziţiilor referitoare la excluderea probelor nelegale. Pe de altă parte, folosirea în prezenta cauză a convorbirilor sau comunicărilor interceptate potrivit legii într-o altă cauză este posibilă, iar instanţa, sesizată cu o propunere de arestare, nu este învestită să cenzureze dacă obţinerea probelor - în altă cauză, din care au fost preluate - a respectat condiţiile legale, ci se limitează la a aprecia asupra aparenţei de legalitate a dovezilor pe care propunerea parchetului se sprijină (C.A. Cluj, s. pen., încheierea nr. 127 din 1 noiembrie 2011).

FIŞA nr. 25 SESIZAREA.

ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE


^ 1. S E S IZ A R E A O R G A N E L O R D E U R M Ă R I R E P E N A L Ă

S sesizarea organelor judiciare se poate face prin:

A. Plângere

> 1. Noţiune: modalitatea prin care persoana fizică sau juridică care afost victima unei infracţiuni încunoştinţează organele de urmărire penală despre comiterea faptei;

> 2. Caracter: facultativ;

3. Titulari: c—► a. persoana vătămată, personal sau prin mandatar \\ special (mandatul trebuie să fie special, iar procura \ V rămâne ataşată plângerii);\ b. substituiţii procesuali: unul din soţi pentru celălalt \ soţ; copilul major pentru părinte;

c. reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu;

4. Formă: se face în scris sau oral (consemnându-se într-un proces-verbal de către organul care o primeşte); plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică;

Fişa rtr. 25 I 319

5. Conţinut: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute;

6. Depunere: la organul de urmărire penală şi trebuie să aibă conţinutul de mai sus, sub sancţiunea restituirii pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc; plângerea greşit îndreptată la

- instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală competent; în situaţia în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean-român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.

(7) OBSERVAŢII:

1. persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere, cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă;

2. în cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu;

3. în cazul care plângerea este depusă la organul de urmărire penală necompetent, se va trimite pe cale administrativa către organul de urmărire penală competent;

4. persoana vătămată nu este obligată să indice încadrarea juridică a faptei în plângere;

320 I Sesizarea. începerea urmăririi penale

5. dacă persoana vătămată“* indicat în plângere o încadrare juridică a faptei reclamate, organele judiciare nu sunt ţinute de aceasta, putând să înceapă urmărirea penală pentru încadrarea juridică pe care o consideră legală;

6. dacă plângerea nu îndeplineşte condiţiile de formă neesenţiale sau dacădescrierea faptei în plângere este incompletă ori neclară, procurorul va dispune restituirea pe cale administrativă a plângerii cu indicarea elementelor care l i p s e s c .________________

B. Denunţ

------ ► 1. Noţiune: modalitatea prin care o persoană fizică sau o persoanăjuridică, alta decât cea vătămată prin infracţiune, încunoştinţează organele de urmărire penală despre săvârşirea unei infracţiuni;

------ ► 2. Caracter: facultativ, cu excepţia situaţiei în care nedenunţarea esteincriminată;

------ ► 3. Titulari: orice persoană fizică sau juridică care are cunoştinţă desprecomiterea unei infracţiuni, fără a fi victima acesteia; denunţul are caracter personal, neputând fi făcut prin mandatar;

------ ► 4. Forma: se face în scris sau oral (consemnându-se într-unproces-verbal de organul care îl primeşte); denunţul în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică;

------ ► 5. Conţinut: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şidomiciliul denunţătorului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul denunţului, precum şi indicarea făptuitorului şi mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute;

------ ► 6. Depunere: la organul de urmărire penală; denunţul greşit îndreptatse trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală

competent.

[Fişa nr.'-'25 I 321

(T ) OBSERVAŢII: ~

1. persoana care a comis o infracţiune poate formula un denunţ cu privire la fapta comisă;

2. denunţul anonim sau denunţul făcut sub un nume fictiv nu întruneşte condiţiile esenţiale prevăzute de lege pentru a constitui un act de sesizare a organelor judiciare, acestea urmând fie să dispună o soluţie de clasare, fie să se sesizeze din oficiu;

3. odată înregistrat la organele de urmărire penală, denunţul nu mai poate fi retras;

4. denunţătoml poate fi audiat m calitate de martor de organele de urmărire penală;

5. orice persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice sau în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, care în exercitarea atribuţiilor lor au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentm ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară;

6. orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penala;

7. dacă denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă neesenţiale sau dacă descrierea faptei în denunţ este incompletă ori neclară, procurorul va dispune restituirea pe cale administrativă a denunţului, cu indicarea elementelor care lipsesc.

C. Sesizarea din oficiu 1

1. operează când organele de urmărire penală iau la cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii fără a fi fost sesizate pe altă cale decât prin

plângere, denunţ sau actele încheiate de alte organe de constatarecu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege (de exemplu, din datele oferite de serviciile de informaţii, după decla- sificare sau în cazul în care constată o infracţiune flagrantă ori este trimis un denunţ anonim);

------ ► 2. organele de urmărire penală întocmesc un proces-verbal de sesizare

din oficiu.

322 I Sesizarea. începerea urmăririi penale___________________________

(T ) OBSERVAŢII:

1. spre deosebire de organele de urmărire penală, instanţa nu se poateautosesiza şi judeca o cauză penală; __^

2. procesul-verbal de sesizare din oficiu are valoarea numai a unui act de sesizare, neconstituind act de începere a urmăririi penale;

3. organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu şi în ipoteza în care în urma restituirii pe cale administrativă a plângerii sau denunţului acestea nu sunt regularizate conform elementelor menţionate de procuror.

i

D. Plângerea prealabilă

-► 1. Natură juridică: condiţie de pedepsibilitate, dar şi o condiţie de

procedibilitate;

-► 2. Titulari:-s----- ► a. persoana vătămată personal sau prin mandatarspecial;

b. reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu, respectiv cu încuviinţarea reprezentanţilor legali ai persoanei cu capacitate de exerciţiu restrânsă;

-► 3. Conţinut: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registru] persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea repreze-

Fişa nr. 25 I 323

ntantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

* 4. a. activă: dacă prin săvârşirea infracţiunii au fost vătămate mai multe persoane, infractorul va răspunde penal chiar dacă plângerea prealabilă a fost formulată numai de una din persoanele vătămate;

b. pasivă: dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai multe persoane, acestea vor răspunde penal chiar dacă plângerea prealabilă a fost formulată numai cu privire la unul dintre participanţi;

> 5. Termen: plângerea prealabilă (termen de decădere) calculat:

trebuie formulată în termen de 3 luni -► a. din ziua în care persoana

vătămată a aflat despre comiterea faptei;

b. din ziua în care reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă au aflat despre comiterea faptei;

> 6. Depunere: la organele de urmărire penală; în cazul în care plângerea prealabilă a fost greşit îndreptată, se trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală competent, fiind considerată valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent;

* 7. Procedura în caz de infracţiune flagrantă (art. 298 NCPP): organul de urmărire penală este obligat să constate săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile; după constatarea infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, începe urmărirea penală;

în caz contrar, procurorul va dispune clasarea, in cauză fiind incident impedimentul la punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) NCPP;

------ ► 8. Procedura în caz de schimbare a încadrării juridice: când intr-ocauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se constată ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală are obligaţia de a chema persoana vătămată şi de a o întreba dacă înţelege să facă plângere prealabilă. în caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. în caz contrar, procurorul va dispune clasarea; în cazul în care în urma schimbării încadrării juridice competenţa aparţine altui organ de urmărire penală, procurorul dispune declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale către acest organ, care are obligaţia de a chema persoana vătămată pentru a o întreba dacă înţelege să formuleze plângere

prealabilă. * 1

324 J Sejrizarea. începerea urmăririi penale _____________________

( Ţ ) OBSERVAŢII:

1. datorită specificităţii instituţiei plângerii prealabile, dreptul de a formula plângere prealabilă nu poate fi cesionat (inter vivos, respectiv morţiş causaf,

2 . în cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al minorului sau incapabilului, termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal;

3. art. 157 alin. (5) NCP a prevăzut că în situaţia în care persoana vătămată a decedat sau persoana juridică a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu', punerea in mişcare din oficiu a acţiunii penale poate fi făcută în acest caz atât înainte, cât şi după expirarea termenului de formulare a plângerii prealabile; considerăm că acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu şi în ipoteza în care pe întreaga durată a termenului de formulare a plângerii prealabile persoana vătămată a fost într-o imposibilitate obiectivă de a formula plângere prealabilă aflată în legătură directă cu infracţiunea, decedând ca urmare a infracţiunii după . expirarea termenului de formulare a plângerii prealabile; în situaţia în care |

____________ ________:__________BBMEB J 325decesul sau lichidarea intervine imediat după expirarea termenului de formulare a plângerii prealabile, iar victima nu s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a formula plângere prealabilă, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare din oficiu.

Plângerea Plângerea prealabilă

1. constituie numai act de sesizare al organelor de urmărire penală;

1. este atât act de sesizare al organelor de urmărire penală, cât şi o condiţie de procedibilitate şi pedepsibilitate;

2. lipsa plângerii poate fi suplinită prin sesizarea din oficiu sau prin formularea unui denunţ;

2. lipsa plângerii prealabile constituie un impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale;

3. nu poate fi retrasă; 3. legea permite retragerea plângerii prealabile;

4. titulari:a. persoana vătămată, personal sau prin mandatar special;b. substituiţii procesuali: unul din soţi pentru celălalt soţ, copilul major pentru părinte;c. reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu;d. persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere personal, cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

4. titulari:a. persoana vătămată personal sau prin mandatar special;b. reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

E. Modalităţi speciale de sesizare

✓ în mod similar cu ipotezele în care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de existenţa unei plângeri prealabile, legea prevedere serie de situaţii în care organele de urmărire penală, chiar ^sesizate in orice mod, nu pot începe procesul penal în lipsa unor sesizări speciale

1 cum ar fi:1 ___► a sesizarea comandantului unităţii militare pentru infracţiunile

' prevăzute de art. 413-417 NCP comise de un militar, în cazul cărora acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea comandantului; pentru celelalte infracţiuni de care sunt acuzaţi militarii, sesizarea va urma regulile generale; ~ -

1 I___►î . autorizarea prealabilă a organului competent: în cazulaplicării legii penale în spaţiu în temeiul principiului personalităţii [art. 9 alin. (3) NCP], când acţiunea penală este condiţionată de autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei raza teri-

I torială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, aprocurorului general al parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; tot astfel, în ipoteza aplicării legii penale în baza principiului realităţii [art. 10 alin. (2) NCP], când punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

326 I .Sesizarea. începerea u rmăririi penale------- ,---- ---------- --------------- -

(T ) OBSERVAŢII: organul de urmărire penală, după sesizare, nu are obli- # gaţia de a-1 informa pe comandantul unităţii militare cu privire la actele

procesuale dispuse în cauză.____________________________________ ______

I 327

A C T E L E Î N C H E I A T E D E U N E L E O R G A N E

D E C O N S T A T A R E : N O U A F O R M Ă D E S E S I Z A R E

■> 1. Cazuri: ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire lasăvârşirea unei infracţiuni;

2. Organe de constatare:— ► a. organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi

ale autorităţilor publice, instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;

— ► b. organele de control. şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor autorităţi publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub controlul lor;

— ► c. organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.

3. Obligaţii ale organelor de constatare:

---- ► a. să întocmească un proces-verbal cu privire la aspecteleconstatate;

— ► b. să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. In cazul infracţiunilor flagrante, organele de constatare au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-1 prinde pe făptuitor şi de a-1 prezenta de îndată organelor de urmărire penală;

— ► c. când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaţia de a le consemna în procesul-verbal;

— ► d. să înainteze actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă, de îndată, organelor de urmărire penală.


4. •'Valorificarea actelor organelor de constatare: procesul-verbal încheiat de organele de constatare constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

(T ) OBSERVAŢII:

1. actele întocmite de organele de constatare nu intră în categoria actelor premergătoare urmăririi penale, noul Cod de procedură penală nemaipre- văzând posibilitatea efectuării acestora şi nici nu pot fi asimilate verificărilor prealabile care sunt efectuate de organele de urmărire penală;

2. actele organelor de constatare nu pot fi restituite pe cale administrativă pentru carenţe de formă.

. E X A M IN A R E A S E S IZ Ă R II

1. Verificarea competenţei: la primirea sesizării, primul pas procedural pe care trebuie să îl facă organul de urmărire penală este acela de a proceda mai întâi la verificarea competenţei sale; în cazul în care organul de cercetare penală apreciază că este necompetent, înaintează procurorului cauza, împreună cu propunerea de trimitere a sesizării organului competent.

2. Restituirea plângerii/denunţului pe cale administrativă

S al doilea pas procedural pe care organele de urmărire penală trebuie să îl facă este cel referitor la verificarea sesizării; în urma verificării, organele de urmărire penală pot dispune restituirea pe cale administrativă a plângerii sau a denunţului în ipoteza în care:

---- ► 1. plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formaneesenţiale (remediabile) prevăzute de lege (de pildă, lipsa CNP-ului);

2. în plângere/denunţ descrierea-faptei este incompletă ori neclară;

(T) OBSERVAŢIE: în cazul în care din plângere sau denunţ lipsesc condiţii esenţiale ale sesizării sau fapta nu este deloc descrisă, se va dispune clasarea, iar nu restituirea pe cale administrativă.

3. Verificările prealabile

S ori de câte ori este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile pentru continuarea efectuării urmăririi penale începută in rem faţă de o persoană, organul de urmărire penală efectuează verificări prealabile;

S parchetul, odată cu sesizarea instituţiei competente, înaintează un referat întocmit de procurorul căruia i-a fost repartizată lucrarea, care va cuprinde rezultatele verificărilor prealabile cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală de către persoana cu privire la care se solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei condiţii prealabile.

(T) OBSERVAŢIE: verificările prealabile nu pot fi asimilate actelor premergătoare începerii urmăririi penale; acestea se efectuează după începerea urmăririi penale in rem şi înainte de dispunerea efectuării urmăririi penale faţă de suspect.

. ÎN C E P E R E A U R M Ă R I R I I P E N A L E

■> A. Condiţii

S pentru a se dispune începerea urmăririi penale, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

— ► 1. condiţia pozitivă: să rezulte din cuprinsul actului de sesizare (care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege fie ab initio, fie în urma regularizării ca urmare a restituirii pe


cale administrativă) date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni;

2. condiţia negativă: să nu existe vreun impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale dintre cele prevăzute de art. 16 NCPP.

) OBSERVAŢIE: după verificarea competenţei, precum şi a îndeplinirii condiţiilor de formă şi de fond (esenţiale sau neesenţiale) ale sesizării, organele de urmărire penală, dacă apreciază că nu se impune restituirea pe cale administrativă, respectiv clasarea, vor dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.

B. Organe competente

S pot dispune începerea urmăririi penale prin ordonanţă motivată data de:

1. organele de cercetare penală;

2. procuror;

> C. Forme

S urmărirea penală va fi începută in rem (cu privire la faptă); potrivit noului Cod de procedură penală în urma analizei actului de sesizare urmărirea penală se începe cu privire la faptă, urmând ca din actele efectuate sau probele strânse şi administrate să se stabilescă dacă rezultă o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei de o anumită persoană.

( I ) OBSERVAŢII:

1. ordonanţa prin care organul de cercetare penală începe urmărirea penală nu trebuie supusă confirmării procurorului, organele de cercetare penală având însă obligaţia de a-1 informa;

S când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurând dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect;

S persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoştinţă, în scris, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83 NCPP, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

OBSERVAŢII:

1. începerea urmăririi penale nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale împotriva unei persoane; momentul în care se poate vorbi de existenţa unei acuzaţii penale este cel în care se dispune continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect;

2. faţă de persoanele pentru care urmărirea penală este condiţionată de obţinerea unei- autorizaţii prealabile sau de îndeplinirea unei alte condiţii prealabile (de pildă, miniştrii în funcţie care au şi calitatea de parlamentari sau foştii miniştrii care nu mai au calitatea de parlamentari), efectuarea urmăririi penale se poate dispune numai după obţinerea autorizaţiei ori după îndeplinirea condiţiei;

3. dacă suspectul este o persoană juridică, aducerea la cunoştinţă a calităţii, drepturilor şi obligaţiilor se realizează prin reprezentantul său legal. Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a dispus efectuarea urmăririi penale şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta va trebui să îşi desemneze un mandatar, în caz contrar procurorul trebuind să dispună desemnarea ca mandatar a unei persoane din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii;

4. când judecătorul de cameră preliminară (JCP) admite plângerea împotriva ordonanţei de clasare, poate trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, neputând dispune prin încheiere începerea urmăririi penale;

5. potrivit noului Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei poate avea loc chiar înainte de a se dispune continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect sau punerea în mişcare a acţiunii penale;

6. dacă persoana faţă de care s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale este un minor cu vârsta între 14-16 ani, organul de urmărire penală are obligaţia de a cita la orice ascultare sau confruntare a minorului părinţii acestuia ori, după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherecrt^f£ia:se află temporar minorul, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea;

7. în ipoteza în care suspectul minor are vârsta între 16 şi 18 ani, organul de urmărire penală poate cita la orice ascultare sau confruntare a minorului părinţii acestuia ori, după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară numai dacă consideră necesar.


• 5. C L A S A R E A - S O L U Ţ I E D E N E U R M Ă R IR E P E N A L Ă

> A. Cazuri

Clasarea se poate dispune în următoarele două ipoteze:

S sesizarea îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) NCPP;

S sesizarea nu îndeplineşte condiţiile de fond sau de formă esenţiale ale prevăzute de lege (de pildă, lipsa oricărei descrieri a faptei).

Fişa nr-,'25 I 333

B. Competenţă: clasarea, ca soluţie de neurmărire penală, poate fi dispusă numai de procuror, nu şi de organul de cercetare penală

► C. Procedura

1. întocmirea de către organele de cercetare penală a unui referat cu propunerea de clasare;

-► 2. analiza de către procuror a propunerii de clasare, precum şi a actului de sesizare, dispunând:

---- ► a. clasarea, prin ordonanţă: se- constată existenţaunui impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale dintre cele prevăzute de art. 16 NCPP; -

S casarea poate fi totală (pentru toate faptele şi/sau persoanele) sau parţială; în această din urmă' ipoteză, procurorul va dispune disjungerea cu privire la celelalte fapte/persoane;

S motivarea de procuror a ordonanţei prin care se dispune clasarea este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare în situaţia în care procurorul îşi însuşeşte motivele de fapt şi de drept cuprinse în propunerea organului de cercetare penală;

S cheltuielile judiciare sunt suportate de stat;

S o copie de pe ordonanţa prin care se dispune clasarea se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, oricărei persoane interesate;

— ► b. restituirea actelor organului de cercetare penală pentru începerea urmăririi penale, când nu sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune clasarea sau când dispune numai parţial, a i privire la unele fapte, o soluţie de clasare şi disjunge cauza a i privire la celelalte fapte;

I---- p. c. începerea urmăririi penale prin ordonanţă, cândprocurorul apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune o astfel de măsură.


(T ) OBSERVAŢII:

1. spre deosebire de începerea urmăririi penale, unde actul procesual trebuie întotdeauna motivat, când se dispune clasarea, motivarea de procuror a ordonanţei este facultativă;

2. procurorul mai poate dispune clasarea prin ordonanţă şi în cazul în care infirmă ordonanţa de începere a urmăririi penale şi dispune prin acelaşi act clasarea;

3. împotriva actului prin care se dispune clasarea poate fi formulată plângere în condiţiile art. 340 NCPP;

4. ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează plângerea formulată în temeiul art. 339 NCPP împotriva actului prin care s-a dispus clasarea trebuie întotdeauna motivată.

g m i

FIŞA nr. 26DESFĂŞURAREA URMĂRIRII PENALE

j

PARTEA TEORETICĂ

L C A D R U G E N E R A L

A. Obiectul urmăririi penale (art. 285 NCFP)

✓ obiectul urmăririi penale îl constituie:

— ► a. strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii penale sau civile a acestora;

— ► b. evaluarea probelor strânse pentru a se constata dacă este cazul să se dispună punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului sau o soluţie de clasare, respectiv renunţare la urmărirea penală.

B. Limitele urmăririi penale

> 1. Limita iniţială: actul prin care se dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă;

-► 2. Limita finală: trimiterea în judecată sau dispunerea unei soluţii de clasare sau de renunţare la urmărirea penală.

336 I Desfăşurarea urmăririi penale

C. Etapele urmăririi penale

S urmărirea penală are două etape procesuale:

cercetarea penală;

rezolvarea cauzei de către procuror.

> D. Caractere ale urmăririi penale

S urmărirea penală are caracter:

-► 1. nepublic;

-► 2. necontradictoriu;

-► 3. preponderent scris.

E. Organele de urmărire penală

V sunt organe de urmărire penală:

— ► 1. procurorii constituiţi în parchete;

— ► 2. organele de cercetare penală:

r—► a. organele de cercetare ale poliţiei judiciare: lucră- \ torii specializaţi din Ministerul Administraţiei şi \ Internelor, desemnaţi nominal de Ministrul Admi- \ nistraţiei şi Internelor, cu avizul conform al procu- \ rorului general al Parchetului de pe lângă înalta \ Curte de Casaţie şi Justiţie;

b. organele de cercetare specială: ofiţeri anumedesemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. * 1

(T) OBSERVAŢII:

1. potrivit art. 3 din Legea nr. 364/2004, poliţiştii care nu fac parte din poliţia judiciară au dreptul şi obligaţia de a efectua orice act de constatare a săvârşirii infracţiunilor, conform legii; după efectuarea actului de constatare,

Fişa nr?.^26

aceştia au obligaţia de a încunoştinţa de îndată procurorul sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare cu privire la constatarea săvârşirii infracţiunilor şi de a le înainta, totodată, actele de constatare;

2. conform art. 66 alin. (2) Legea nr. 304/2004, serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor (de pildă, SRI, SIE, EţIA, DGIPI etc.) au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.

> F. Acte efectuate în cursul urmăririi penale

^ actele efectuate în cursul urmăririi penale sunt:

---- ► a. acte de cercetare penală: actele procedurale prin care sestrâng probele cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii penale sau civile a acestora;

---- ► b. acte de urmărire penală: acte procesuale prin care, după.evaluarea probelor strânse, se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea sau netrimiterea în judecată ori cele prin care organele de urmărire penală dispun, potrivit competenţei lor, cu privire la luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurilor preventive ori a altor măsuri procesuale.

organul de urmărire penală dispune în cursul urmăririi penale asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţă;

^ atunci când organele de cercetare penală formulează propuneri adresate procurorului, întocmesc un referat ce are un conţinut similar ordonanţei. V

V OBSERVAŢIE: organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale nu pot efectua acte de cercetare sau urmărire penală, putând însă efectua acte în calitate de investigatori sub acoperire, pentru fapte care, potrivit legii, constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale, sau de colaboratori.

338 I

> i. pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora, să strângă şi să administreze probele cu respectarea principiilor legalităţii şi loialităţii procesuale;

■> 2. organele de cercetare penală au obligaţia de a efectua actele de cercetare care nu suferă amanare, chiar dacă privesc o cauză pentru care nu au competenţa de a efectua urmărirea penală; va opera în aceste cazuri o prorogare legală de competenţă determinată de situaţia de urgenţă;

-> 3. după începerea urmăririi penale, organele de cercetare penală strâng şi administrează probele, atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului;

-► 4. organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru identificarea bunurilor şi valorilor supuse confiscării speciale şi confiscării extinse, potrivit Codului penal;

5. organele de cercetare penală au obligaţia ca după sesizare să îl informeze pe procuror despre activităţile pe care le efectuează

sau urmează să le efectueze. 1

Desfăşurarea urmăririi penale

G. Obligaţii ale organelor de urmărire penală

( I ) OBSERVAŢII:

1. în ipoteza în care sunt încălcate normele de competenţă materială sau personală cu ocazia efectuării urmăririi penale (excepţie făcând actele care nu suferă amânare), sancţiunea incidenţă este nulitatea relativă, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 282 NCPP;

2. secretul bancar şi cel profesional (cu excepţia secretului profesional alavocatului) nu sunt opozabile procurorului (fiind însă opozabile organelor

de cercetare penală), după începerea urmăririi penale.____________________ _

im i . iM . j i i i 339

H;

2 . S U P R A V E G H E R E A U R M Ă R I R I I P E N A L E

S este activ ita tea d esfăşu rată d in o fic iu de p ro cu ro r în cu rsu l u rm ăririi

penale, ce co n stă in con d u cerea şi co n tro lu l a c tiv ită ţii o rganelor de

cercetare p en ală ale p o liţie i ju d ic ia re sau a a lto r o rg a n e de cercetare speciale;

^ p ro cu ro ru l co n d u ce ş i su p rav eg h ează n e m ijlo c it a ctiv ita te a de cercetare

p en ală a p o liţie i ju d icia re , resp ectiv v e g h e a z ă ca a cte le de u rm ărire

pen ală să fie e fec tu a te cu resp ectarea d isp o z iţiilo r le g a le ; în exercitarea

a tribu ţiei de a co n d u ce activ itatea de u rm ă rire p e n a lă , procu roru l ia

m ăsu rile n ecesare sau dă d isp oziţii o rg a n e lo r de ce rce ta re p en ală care

iau aceste m ăsu ri. P ro cu ro ru l p oate să asiste la e fec tu a rea oricăru i act de cercetare p en ală ;

S p ro cu ro ru l p o a te p re lu a efectuarea u rm ă rir ii p e n a le d e la o rganele de

cercetare penală , efectu ân d personal a cte le de u rm ă rire p en ală în cau ză;

S d isp oziţiile scrise sau verbale d ate de p ro cu ro r su n t o b lig a to r ii pentru

organele de cerce tare penală;

S su p rav egh erea se realizează prin:

► a. verificarea actelor de cerce tare p en ală : p ro cu ro ru l p oate să

ceară spre verificare la sed iu l p arch etu lu i o rice d o sar de la o rg a

nul de cercetare penală, ca re este o b ligat să -l trim ită , a i toate

actele, m aterialele şi d atele p riv ito a re la fa p te le care form ează

ob iectu l cercetării; d eop otriv ă , v erificarea d o sa re lo r p oate fi

rea lizată şi la sed iul o rg an e lo r d e cerce tare p e n a lă ; organele de

cercetare penală sunt obligate d u p ă sesizare să îl inform eze pe

procu ror d espre activităţile pe care le e fectu ează sau urm ează

să le efectu eze;

► b. p articip area la efectu area a cte lo r de u rm ărire p en ală ;

► c. so lu ţion area p lângerilor fo rm u la te îm p o triv a actelor de

cercetare penală prin care s-a ad u s o v ă tă m a re d rep tu rilor şi

in tereselo r legitim e ale u nei p erso an e ;

► d. in fin n area actelor o rg anelo r d e cerce tare p e n a lă ;

----- ► e. trecerea u nei cauze de la u n o rg an de ce rce tare la altul.

(T Jo B S E R V A Ţ II:

1. dispoziţiile date de procuror în legătură cu efectuarea actelor de cercetare penală sunt obligatorii şi "prioritare pentru organul de cercetare, precum şi pentru alte organe ce au atribuţii prevăzute de lege în constatarea infracţiunilor. Organele ierarhic superioare ale poliţiei judiciare sau ale organelor de cercetare penală speciale nu pot da îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea

penală;

2. noul Cod de procedură penală prevede posibilitatea infirmării prin ordonanţă a actelor organelor de cercetare penală de către procuror, respectiv a actelor procurorului de către procurorul ierarhic superior, atât pentru m otivele nelegalitate, cât şi pentru motive de netemeinicie;

3. trecerea cauzei de la un organ de cercetare penală la altul se poate dispune de procuror prin ordonanţă: a) dacă apreciază că este necesar ca, înti-o cauză, urmărirea penală să fie efectuată de un alt organ de cercetare decât cel sesizat; b) când consideră că sc impune preluarea cauzei de către un organ de cercetare penală ierarhic superior;

4. trimiterea cauzei la organul de cercetare penală competent se poate dispune de procuror prin ordonanţă: a) atunci când constată lipsa de competenţă teritorială, materială sau după calitatea persoanei a organului de cercetare penală; b) dacă se reţine existenţa vreunuia dintre cazurile de reunire

prevăzute la art. 43 NCPP;

5. atât în cazul în care procurorul dispune trecerea cauzei de la un organ dc cercetare penală la altul, cât şi în ipoteza trimiterii cauzei la organul de cercetare penală, actele îndeplinite şi măsurile dispuse anterior se menţin,

6. în cazul în care se constată neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă decătre organul de cercetare penală a dispoziţiilor date de procuror, acesta poate: a) sesiza conducătorul organului de cercetare penală; b) aplica sancţiunea amenzii judiciare pentru abaterile prevăzute la art. 283 alin. (1) lit. a) NCPP sau art. 283 alin. (4) lit. m) NCPP; c) solicita retragerea avizului

de poliţie judiciară. ,______________________________ _

340 I Desfăşurarea urmăririi penale_____ _____________________________

Fişa nr.’*26 341

3, PRELUAREA EFECTU Ă RII U RM Ă RIRII PENALE

^ procurorii din cadru] parchetelor ierarhic superioare pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale cauze care sunt date de lege în competenţa materială a parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior;

v pentru a se dispune preluarea, este necesar ca o cauză penală să fie înregistrată pe rolul parchetului ierarhic inferior şi să nu se fi dispus încă o soluţie în cauză;

^ preluarea cauzelor se poate dispune prin ordonanţă motivată de con- ducătoiul parchetului ierarhic superior din oficiu, la propunerea parchetului pe rolul căruia se află dosarul, sau la cererea părţilor sau a subiecţilor procesuali principali;..,«^'-

^ pot constitui situaţii în care se dispune preluarea pentru asigurarea unei mai eficiente efectuări a urmăririi penale:

► a) când sunt înregistrate mai multe cauze pe rolul parchetelorierarhice inferioare cu privire la care se impune reunirea;

— ► b) când se constată existenţa unor deficienţe ale activităţii de urmărire penală în cadrul parchetului ierarhic inferior, care pot fi de natură să conducă la încălcarea termenului rezonabil al procesului penal;

► c) când faţă de complexitatea cauzei şi de resursele logistice sauumane ale parchetului ierarhic inferior, buna desfăşurare a urmăririi penale se poate realiza în mod mult mai eficient de parchetul ierarhic superior;

---- ► d) când imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită din cauzaduşmăniilor locale, calităţii părţilor sau a subiecţilor procesuali principali ori a altor împrejurări concrete ale cauzei;

► e) când procurorul care a instrumentat cauza a fost promovatsau transferat la parchetul ierarhic superior, caz în care se poate dispune preluarea pentru ca acesta să finalizeze cauza;

S preluarea dosarelor penale de la un parchet ierarhic inferior la parchetul ierarhic superior în vederea efectuării urmăririi penale se poate realiza atât în ipoteza în care urmărirea penală trebuie efectuată în mod obligatoriu de procuror, cât şi în cazul în care acesta doar supraveghează actele de cercetare penală efectuate de către organele de cercetare penală;

✓ în cazul în care s-a dispus preluarea, un exemplar al ordonanţei motivate a conducătorului parchetului ierarhic superior se ataşează la dosarul cauzei.

342 I Desfăşurarea urmăririi penale _________________________________

(X) OBSERVAŢII:

1. DNA şi DIICOT nu pot prelua cauze de la parchetele de pe lângă instanţe;

2. reunirea cauzelor nu se realizează prin instituţia preluării, fiind un caz deprorogare de competenţă (de pildă, nu putem vorbi de aplicarea instituţiei preluării cauzei, în ipoteza în care parchetul ierarhic superior, prim sesizat într-un dosar penal, decide reunirea prin conexarea la acesta a unui alt dosar penal aflat pe rolul unui parchet ierarhic inferior); -v,

3. în cazul în care se procedează la preluarea simultană a mai multor cauze,este obligatorie emiterea a câte unei ordonanţe pentru fiecare cauză în parte. ___________________________ ____________________

4. EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE DE PROCUROR

✓ urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror:---- p. a. în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de judecată în

primă instanţă aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel;

---- ► b. în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 188-191 NCP (omor, omorcalificat, uciderea la cererea victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii), art. 257 NCP (ultrajul), art. 276 NCP (presiuni asupra justiţiei), art. 277 NCP (compromiterea intereselor justiţiei), art. 279 NCP (ultrajul judiciar), art. 280-283 NCP (cercetarea abuzivă, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea nedreaptă) şi art. 289-294 NCP (luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, luare sau dare de mită comise de membrii unei instanţe de arbitraj sau în legătură cu aceştia, luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă comise de funcţionari străini sau în legătură cu aceştia);

iato

Si

Fişă nr. 26 I 343

c. în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane [loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP), întreruperea cursului sarcinii care a avut ca urmare moarte femeii însărcinate - art. 201 alin. (3) teza a Il-a NCP, lipsirea de libertate care a avut ca urmare moartea victimei - art. 205 alin. (4) NCP, violul care a avut ca urmare moartea victimei - art. 218 alin. (4) NCP, agresiunea sexuală care a avut ca urmare moartea victimei - art. 219 alin. (3) NCP, tâlhăria sau pirateria care au avut ca urmare moarte victimei (art. 236 NCP), tortura care a avut ca urmare moarte victimei - art. 282 alin. (3) NCP) etc.J;

— ► d. în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

"" e. în alte cazuri prevăzute de lege (de pildă, urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de militari, indiferent dacă acestea au sau nu legătură cu atribuţiile de serviciu, se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar).

S ca excepţie, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent;

S procurorul competent poate delega, prin ordonanţă, efectuarea unor acte de cercetare penală (nu ansamblul urmăririi penale) procurorului ierarhic inferior sau organului de cercetare penală. Procurorul ierarhic inferior nu poate dispune delegarea efectuării actelor ce i-au fost delegate către organul de cercetare penală, întrucât organul judiciar căruia i s-a delegat efectuarea actului procedural nu poate să delege la rândul său efectuarea actului.


PUNEREA ÎN M IŞCA RE A A CŢIU N II PENALE

✓ se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, de îndată ce se constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare, prevăzute la art. 16 alin. (1) NCPP;

•/ potrivit noului Cod de procedură penală, este obligatoriu ca pe parcursul cercetării penale procurorul să dispună punerea în mişcare a acţiunii penale pentru a putea dispune trimiterea în judecată; astfel, rechizitoriul nu mai poate avea potrivit noului Cod decât valoarea unui

1=5 act de sesizare, nu şi a unui act de inculpare;

w-

H ; I : I1l§§

7y.✓ constituie un moment distinct de cel al începerii urmăririi penale cu |

privire la faptă, precum şi de cel al efectuării urmăririi penale faţă de | suspect; nu este exclus ca prin acelaşi act să se dispună atât continuarea | efectuării urmăririi penale faţă de o persoană, cât şi punerea în mişcare a

%acţiunii penale; I

✓ pe parcursul cercetării penale, procurorul poate dispune punerea în mişcare a acţiunii penale {in personam) din oficiu;

V după punerea în mişcare a acţiunii penale, organele de urmărire penală | au următoarele obligaţii procedurale pozitive: j

---- ► 1. să îl cheme pe inculpat pentru a-i comunica inculparea; în 5ipoteza în care inculpatul solicită, organul de urmărire penală trebuie să îi comunice o copie a ordonanţei prin care s-a pus în i mişcare acţiunea penală; 3

---- ► 2. să îi aducă la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 83 NCPP ^şi obligaţiile procesuale prevăzute de art. 108 NCPP; ; totodată, trebuie menţionat că trebuie să îi fie comunicată | inculpatului posibilitatea de a încheia un acord de recu- ; noaştere a vinovăţiei; această obligaţie incumbă organelor de urmărire penală şi în cazul în care inculpatul nu locuieşte în j ţară, când pentru fixarea termenului de prezentare în vederea

I 345

acestei informări trebuie să se ţină seama de reglementările speciale privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală;

> 3. să îl audieze pe inculpat, cu excepţia cazului în care acesta lipseşte nejustificat, se sustrage de la urmărire sau. este dispărut, când cercetarea poate continua şi fără ascultarea inculpatului.

1. procurorul poate dispune prin aceeaşi ordonanţă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de mai jnu lte persoane ori faţă de o singură persoană, dar pentru mai multe infracţiuni;

2. nu este necesară punerea din nou în mişcare a acţiunii penale după schimbarea încadrării juridice;

3. acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi încheiat decât după punerea în mişcare a acţiunii penale;

4. în cazul infracţiunilor de audienţă, procurorul poate declara că pune în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat;

5. în ipoteza în care inculpatul este o persoană juridică, procurorul comunică organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică punerea în mişcare a acţiunii penale, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare. In privinţa instituţiilor care nu sunt supuse condiţiei înregistrării sau autorizării pentru a dobândi personalitate juridică, informarea se face către organul care a înfiinţat acea instituţie. Organele sesizate simt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificată, orice menţiune înregistrată de acestea cu privire la persoana juridică;

6. în nicio ipoteză judecătorul de cameră preliminară care se pronunţă cu privire la plângerea formulată împotriva actelor procurorului nu poate dispune punerea în mişcare a acţiunii penale prin încheiere.

OBSERVAŢII:

346 1 Desfă şurarea urmărir i i penale'hi"$jjp

' ------- — - ------

^ 6 . E X T I N D E R E A U R M Ă R I R I I P E N A L E%

> A. Cazuri

S potrivit art. 311 NCPP, se poate dispune:

---- ► 1. extinderea urmăririi penale cu privire la alte fapte: când se '5;constată fapte noi, care pot fi infracţiune autonome, dar şi j

acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni (în acest ultim caz putându-se dispune şi o schimbare a încadrării juridice);

---- ► 2. extinderea urmăririi penale cu privire la alte persoane: când seconstată date cu privire la participarea şi a unei alte | persoane la săvârşirea faptei pentru care s-a început 1 urmărirea penală şi s-a dispus continuarea urmăririi î penale faţă de suspect sau s-a pus în mişcare acţiunea : penală; în acest caz, înaintea dispunerii extinderii, trebuie j să existe suspect sau inculpat în cauză;

*- 3. extinderea urmării penale poate fi dispusă:

a) după începerea urmăririi penale in rem şi înainte de dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect (numai cu privire la o altă faptă);

b) după dispunerea continuării efectuării urmăririi penale faţă de siLspect şi înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale [fie cu privire la o altă faptă (infracţiune autonomă de care este acuzat suspectul sau act material al aceleiaşi infracţiuni de care este acuzat suspectul (cu sau fără schimbarea încadrării juridice) ori cu privire la o altă faptă în legătură cu fapta de care este acuzat suspectul, însă care nu a fost comisă de acesta), fie cu privire la o altă persoană care dobândeşte astfel calitatea de suspect];

c) după punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat [fie cu privire la o altă faptă (infracţiune autonomă de care este acuzat inculpatul sau act material al aceleiaşi infracţiuni de care este acuzat inculpatul, cu sau fără

Fişa^nr . 26 I 347

schimbarea încadrării juridice ori cu privire Ta' o altă“ faptă în legătură cu fapta inculpatului, însă care nu a fost comisă de acesta), fie cu privire la o altă persoană care dobândeşte astfel calitatea de suspect-inculpat (dacă se dispune totodată şi extinderea acţiunii penale)].

> B. Procedură

S se dispune de organul de cercetare penală, prin ordonanţă motivată, numai cu privire la alte fapte, sau de procuror, prin ordonanţă motivată, fie cu privire la alte fapte, fie cu privire la alte persoane;

S organul de cercetare penală care a dispus extinderea urmăririi penale este obligat să îl informeze pe procuror cu privire la măsura dispusă, propunând, după caz, punerea în mişcare a acţiunii penale;

S procurorul care a dispus extinderea urmăririi penale faţă de un alt suspect este obligat să îl informeze despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea;

S în cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligaţia să îl cheme pe suspect, căruia i se aduc la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83, încheindu-se în acest sens un proces-verbal;

S procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din oficiu poate dispune extinderea acţiunii penale cu prizare la aspectele noi. * 1

(7) OBSERVAŢII:

1. spre deosebire de vechiul Cod, potrivit noului Cod de procedură penală, organele de cercetare penală pot dispune extinderea urmăririi penale, însă numai a i privire la alte fapte, acestea neavând competenţa originară de a dispune continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect şi, pe cale de

consecinţă logică, nici de a extinde efectuarea urmăririi penale faţă de alţi suspecţi;

2. extinderea urmăririi penale se poate dispune atât în cazurile în care procurorul supraveghează urmărirea penală, cât şi atunci când procurorul efectuează urmărirea penală;

3. este posibil ca prin acelaşi act să se dispună atât extinderea urmăririi penale, cât şi schimbarea încadrării juridice (de pildă, în ipoteza în care, după începerea urmăririi penale cu privire la o faptă de furt, se constată comiterea ulterior a unei fapte de loviri sau alte violenţe, în vederea păstrării bunului; în acest caz, se va proceda iniţial la extinderea urmăririi penale cu privire la altele de violenţă, pentru ca apoi se dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie).


7. EXTIN D EREA A CŢIU N II PENALE

S noul Cod de procedură penală prevede posibilitatea extinderii acţiunii penale numai în faza de urmărire penală;

S se dispune de procuror, din oficiu sau în urma sesizării organului de cercetare penală (prin referat) în ipoteza în care se constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit infracţiunea pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare, prevăzute la art. 16 alin. (1) NCPP;

S procurorul dispune extinderea acţiunii penale prin ordonanţă motivată.

(D OBSERVAŢII:

1. judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată nu pot dispune extinderea acţiunii penale;

2. prin aceeaşi ordonanţă procurorul poate dispune atât extinderea urmăririi penale, cât şi extinderea acţiunii penale.

Fişa h r.. 26 I 349

8 , S U S P E N D A R E A U R M Ă R I R I I P E N A L E

A. Cazuri

S se poate dispune când:

---- ► 1. suspectul/inculpatul suferă de o boală gravă, care îlîmpiedică să participe la procesul penal, atestată prin expertiză medico-legală;

---- ► 2. în situaţia în care există un impediment legal temporarpentru punerea în mişcare a acţiunii penale fa.ţ.ă de o persoană (de pildă, imunitatea procedurală de câreT?se bucură Preşedintele României în baza art. 84 din Constituţie);

> 3. pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii. Suspendarea operează până la încheierea procedurii de mediere dintre suspect/inculpat şi persoana vătămată, dar nu mai mult de 3 luni. 1

B. Procedură

1. se dispune de procuror, prin ordonanţă motivată; ordonanţa de suspendare a urmăririi penale se comunică părţilor şi subiecţilor procesuali principali; după comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penală;

*■ 2. în mod excepţional, în timpul cât urmărirea este suspendată, organele de cercetare penală continuă să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaţia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la apărare al părţilor sau subiecţilor procesuali. La reluarea urmăririi penale, actele efectuate în timpul suspendării pot fi refăcute, dacă este posibil, la cererea suspectului sau inculpatului;

....... ~ .— ► 3. organul de cercetare penală este obligat să verifice periodic, dar

nu mai târziu de 3 luni de la data dispunerii suspendării, dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale;

---- ► 4. procurorul dispune prin ordonanţă reluarea urmăririi penaleîn cazul în care se constată prin orice mijloc de probă (declaraţii de martori, ale învinuitului/inculpatului, expertiză medico- legală) că nu mai subzistă cauza de suspendare.

(7) OBSERVAŢII:

1. organele de cercetare penală nu pot dispune suspendarea urmăririi penale;

2. dacă suspendarea urmăririi penale se poate dispune numai în baza unei expertize medico-legale, reluarea procesului penal nu este condiţionată de constatarea dispariţiei cauzei de suspendare numai printr-o expertiză medico-legală; în vederea aprecierii necesităţii reluării urmăririi penale, procurorul poate dispune efectuarea unei expertize medico-legale, dar poate şi să dispună reluarea urmăririi penale întemeindu-se pe alte mijloace de probă;

3. suspendarea urmăririi penale constituie o cauză de suspendare a cursului prescripţiei răspunderii penale;

4. comunicarea ordonanţei de suspendare părţii civile este necesară pentru a asigura posibilitatea acesteia de a părăsi calea penală şi de a formula acţiune civilă în faţa instanţei civile (excepţie de la electci una via); după reluarea procesului penal, partea civilă are posibilitatea de a reveni dacă instanţa civilă nu a pronunţat încă o hotărâre.


9. PROCEDURA A U D IERII AN TICIPATE

> A. Condiţii:

*■ 1. să fie începută urmărire penală;

y nu prezintă importanţă dacă în cauză s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect sau punerea în mişcare a acţiunii penale;

Fişa nr. 261 I 351

să existe riscul ca un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii.

S nu poate fi utilizată procedura audierii anticipate pentru ascultarea altui subiect procesual, cu excepţia martorului.

> B. Procedura

S parcurgea procedurii audierii anticipate presupune următorii paşi procedurali:

---- ► 1. sesizarea de către procuror a judecătorului de drepturi'şilibertăţi;

2. repartizarea aleatorie a cauzei;

---- ► 3. procedura filtru, în care judecătoruLde drepturi şi libertăţiapreciază cu privire la temeinicia sau netemeinicia cererii în funcţie de condiţiile enumerate mai sus, iar nu prin raportare la pertinenţa, concludenţa sau utilitatea probei. In ipoteza în care judecătorul de drepturi şi libertăţi1— apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 308 alin. (1) NCPP, respinge cererea prin încheiere definitivă;

---- ► 4. dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază căcererea este întemeiată, stabileşte de îndată data şi locul audierii, dispunându-se citarea părţilor şi subiecţilor procesuali principali;

5. participarea procurorului este obligatorie la audierea martorului;

---- ► 6. audierea martorului de către judecătorul de drepturi şilibertăţi. * 1 2

( J ) OBSERVAŢII:

1. regulile prevăzute de noul Cod de procedură penală pentru audierea martorului în cursul judecăţii se vor aplica în mod corespunzător şi în cadiul procedurii audierii anticipate;

2. în cursul judecăţii, dacă procurorul, persoana vătămată sau părţile insistă în reaudierea martorului şi aceasta este posibilă, instanţa va proceda la o nouă


ascultare a acestuia dacă apreciază că proba este legală, pertinentă, concludentă şi utilă; în ipoteza în care ascultarea martorului nu mai este posibilă, instanţa va da citire declaraţiei martorului dată în procedura audierii anticipate şi va ţine cont de aceasta în evaluarea pe care o face cu prilejul deliberării.

II. PARTEA PRACTICA

Exercitarea supravegherii activităţii de cercetare penală de către alt procuror decât cel căruia îi revine competenţa atrage nulitatea sesizării instanţei şi a celorlalte acte de procedură, impunându-se refacerea acestora (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1350-1998).

Deşi se prevede că în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale se menţionează încadrarea juridică a faptei, schimbarea ulterioară a acesteia nu necesită emiterea unei noi ordonanţe de punere în mişcare a acţiunii (T.S., s. pen., dec. nr. 852-1980).

- ______________________ __ __________________________ v m n m iA I 353


1. Ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale

MINISTERUL PUBLICPARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA X DOSAR NR.

ORDONANŢĂ

A nul.............., lu n a .......... z iu a ............... o ra ............. în (localitatea)Procuror A, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X

Examinând actele existente în dosarul penal cu numărul de mai sus,

CONSTAT următoarele:

Prin ordonanţa din data d e ........ s-a dispus începerea urmăririi penalepentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 NCP.

în fapt, s-a reţinut că ............(situaţia de fapt reţinută de organele deurmărire penală).

Prin ordonanţa din data d e ....... s-a dispus efectuarea în continuare aurmăririi penale cu privire la această faptă faţă de suspectul A.B.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că fapta pentru care s-a început urmărirea penală a fost săvârşită de către A.B.

Având în vedere că în cauză nu' există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzute la art.16 alin. (1) NCPP,

în temeiul art. 309 alin. (1) NCPP,

D I S P U N :

Pimerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A.B. (date de stare civilă) sub aspectul acuzaţiei de a fi comis infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 NCP.

P R O C U R O R

354 I Desfăşurarea u rmăr i r i i penale----" -V " ' “

2. Ordonanţă de extindere a urmăririi penale faţă de o altă persoană -


ORDONANŢA

A n u l.............., lu n a ......... . z iu a ............... o ra ............, în (localitatea)Procuror A, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X

Examinând actele existente în dosarul penal cu numărul de mai sus,

CONSTAT următoarele:

Prin ordonanţa din data de ......... s-a dispus începerea urmăririipenale pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 NCP.

în fapt, s-a reţinut c ă ...................... (situaţia de fapt reţinută de organelede urmărire penală).

Prin ordonanţa din data d e ............s-a dispus efectuarea în continuarea urmăririi penale cu privire la această faptă faţă de suspectul A.B.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză rezultă bănuiala rezonabilă că alături de A.B. la comiterea faptei a participat în calitate de complice şi D.E. prin aceea c ă ..................

Având în vedere că în cauză nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) NCPP, în temeiul art. 311 alin. (1) NCPP,

D I S P U N :

Extinderea urmăririi penale faţă de D.E.............. (date de stare civilă),faţă de care se va efectua urmărirea penală în calitate de suspect sub aspectul acuzaţiei de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 233 NCP.

P R O C U R O R

BÊkisusm m t

FIŞA nr. 27TERMINAREA URMĂRIRII PENALE. SOLUŢII.

RELUAREA URMĂRIRII PENALE


^ 1. T E R M IN A R E A U R M Ă R I R I I P E N A L E

A. Cadru general

Terminarea urmăririi penale (art. 321-323 NCPP)

Epuizarea (terminarea) urmăririi penale ca fază procesuală

S are loc odată cu terminarea tuturor activităţilor de cercetare penală;

S după terminarea cercetării penale în cauză, organul de cercetare penală care a efectuat urmărirea penală sub supravegherea procurorului întocmeşte un referat.

S are loc prin trimiterea în judecată efectuată de procuror ori prin clasare sau renunţarea la urmărirea penală;

S urmărirea penală este efectiv închisă ca fază procesuală.

B. Forme

S potrivit noului Cod de procedură penală, acţiunea penală trebuie să fie întotdeauna în mişcare înainte de terminarea urmăririi penale pentru a putea fi sesizată instanţa.

356 t Terminarea u rmăr i r i i penale. Soluţ i i

1. Terminarea urmăririi penale fără punerea în mişcare a acţiuniipenale

S în această ipoteză procurorul poate dispune numai o soluţie de netrimitere în judecată (clasare sau renunţarea la urmărire penală);

S în ipoteza în care procurorul apreciază că se impune trimiterea în judecată, trebuie ca în prealabil să pună în mişcare acţiunea penală, să procedeze la ascultarea inculpatului şi la lămurirea ultimelor aspecte probatorii;

•</ de îndată ce urmărirea penală este terminată, organul de cercetare penală înaintează dosarul procurorului împreună cu un referat în care sunt încorporate propunerile cu privire lă soluţia ce trebuie dispusă în cauză.

*• 2. Terminarea urmăririi penale cu acţiunea penală pusă în mişcare

v' când urmărirea penală este terminată cu acţiunea penală pusă în mişcare, organul de cercetare penală înaintează dosarul procurorului împreună cu un referat în care sunt încorporate propunerile cu privire la soluţia ce trebuie dispusă în cauză (trimitere în judecată, clasare, renunţarea la urmărirea penală). * 1

( j ) OBSERVAŢII:

1. referatul organului de cercetare penală trebuie să cuprindă: a) denumirea organului de cercetare penală şi data emiterii; b) numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte; c) fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului; d) obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora; e) date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi; f) date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de probă şi măsurile luate cu privire la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde acestea se află,

Fişa nrv'27

g) semnătura celui care a întocmit-o; când urmărirea penală priveşte mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă aceste menţiuni cu privire la toate faptele şi la toţi inculpaţii şi, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori se propune clasarea sau renunţarea la urmărire;

2. în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală, procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă asupra acestora; rezolvarea cauzelor în care sunt arestaţi se face de urgenţă şi cu precădere;

3. noul Cod de procedură penală nu mai prevede instituţia prezentării materialului de urmărire penală.

2 . S O L U Ţ I I C E P O T F I D IS P U S E D E P R O C U R O R

^ procurorul, verificând dosarul de urmărire penală, poate dispune:

► 1. trimiterea în judecată prin rechizitoriu

^ pentru a emite rechizitoriu, este necesar ca procurorul să constate că în cursul urmăririi penale au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, din care rezultă că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal;

^ rechizitoriul poate fi numai act de sesizare, fiind necesar ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare în prealabil pe parcursul urmăririi penale; rechizitoriul este supus verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit; acesta poate constata legalitatea şi temeinicia rechizitoriului sau infirma rechizitoriul şi restitui cauza pentru refacerea sau completarea urmăririi penale;

pe lângă soluţia de trimitere în judecată, rechizitoriul poate cuprinde şi soluţii de clasare sau renunţare la urmărirea penală;

✓ rechizitoriul însoţit de dosarul cauzei şi de un număr necesar -“!■ de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate t inculpaţilor, se trimit instanţei competente să judece cauza în ;■

fond; jţ

S în situaţia în care inculpatul nu cunoaşte limba română, se vor lua măsuri pentru traducerea autorizată a rechizitoriului; | când nu există traducători autorizaţi, traducerea rechizitoriului se face de o persoană care poate comunica cu inculpatul; inculpatul, cetăţean român aparţinând unei mino- t rităţi naţionale, poate solicita să îi fie comunicată o traducere a rechizitoriului în limba maternă.

358 1 Terminarea urmăririi penale. Soluţii____________________________ |||

(Ţ) OBSERVAŢIE: potrivit noului Cod de procedură penală, rechizitoriul poate cuprinde şi propunerea formulată de procuror de luare, menţinere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive de către judecătorul de cameră preliminară (control judiciar, control judiciar pe cauţiune, arest la domiciliu, arestare preventivă) ori a unei măsuri asigurătorii (procurorul nemaiputând dispune menţinerea măsurii asigurătorii) sau luarea unei măsuri de siguranţă cu caracter medical._________________________________

> 2. clasarea (ca soluţie de netrimitere în judecată)

S pentru a dispune clasarea, este necesar ca procurorul să constate în urma verificării materialului de urmărire penală că există un impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale dintre cele prevăzute de art. 16

NCPP;

-/ clasarea, ca soluţie de netrimitere în judecată, înlocuieşte în noul Cod soluţiile de scoatere de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasare prevăzute de vechiul Cod; clasarea, ca soluţie de neurmărire penală, se dispune atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile de forma sau de fond esenţiale ale sesizării ori când chiar din actul de sesizare rezulta vreunul unui dintre impedimentele prevăzute de art. 16 NCPP;

Fişa nr. 27 I 359

poate fi totală, când se referă la toate acuzaţiile pentru care s-a început urmărirea penală, sau parţială, când se referă numai la o parte din acestea (pentru restul se poate dispune trimiterea în judecată);

^ clasarea se dispune prin:

---- ► ordonanţă (indiferent dacă în cauză a fost sau nu pusăîn mişcare acţiunea penală);

---- ► rechizitoriu.

v dispoziţii complementare [art. 315 alin. (2) NCPP]: actul prin care se dispune clasarea poate să cuprindă şi dispoziţii privind:

► a. ridicarea său menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei;

— ► b. restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii;

---- ► c. sesizarea judecătorului de cameră preliminară cupropunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale;

---- ► d. sesizarea judecătorului de cameră preliminară cupropunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris (privit ca instrumentwn, nu ca negotium iuris);

---- ê. sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale în vederea dispunerii internării nevoluntare;

---- ► f. cheltuielile judiciare, stabilind cuantumul acestora,cine trebuie să le suporte şi ordonând încasarea lor.

S dacă clasarea se dispune cu privire la un inculpat arestat preventiv sau la domiciliu, măsura arestării încetează de drept, procurorul având obligaţia să o constate prin actul procesual prin care dispune clasarea; procurorul înştiinţează

prin adresă administraţia locului de deţinere cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, în vederea punerii de îndată în libertate a inculpatului;

360 I Terminarea urmăririi penale. Soluţii

S motivarea ordonanţei de clasare de procuror este obligatorie:

---- ► a. dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele |cuprinse în propunerea organului de cercetare ;• penală; ;

---- ► b. dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fostadusă la cunoştinţă această calitate; ^

S atunci când procurorul îşi însuşeşte motivele de fapt şi. de * ir ~ drept din referatul cu propunere de clasare întocmit de organul de cercetare penală şi nu există un suspect în cauză, urmărirea penală fiind începută doar in reni, nu va mai proceda la elaborarea unei motivări autonome a ordonanţei de clasare;

S ordonanţa de clasare se comunică în copie persoanei care a ; făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate. Dacă ordonanţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, se comunică şi o copie a referatului organului de cercetare penală. După comunicare, persoana interesată poate formula plângere împotriva ordonanţei de clasare.

-► 3. renunţarea la urmărirea penală

S prin noul Cod de procedură penală obligativitatea exercitării acţiunii penale a fost atenuată prin introducerea principiului oportunităţii urmăririi penale ce este inerent activităţii parchetelor, în baza căruia procurorul va putea renunţa motivat la urmărirea penală în cazurile şi condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 318 NCPP;

S procurorul are posibilitatea de a face apel la principiul oportunităţii urmăririi penale şi de a dispune renunţarea la urmărire numai în cazul în care sunt satisfăcute următoarele condiţii:

— ► a) să f i fost începută urmărirea penală în cauză;

S nu este necesar să fi fost dispusă continuarea urmăririi penale faţă de suspect, respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale;

— ► b) urmărirea penală să vizeze o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani;

S prezintă importanţă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea fapt consumat;

— ► c) procurorul să constate că nu există un interes public în urmărirea acesteia.

_____________________________________ B ffiW H E Ş I i i m

■S în vederea aprecierii lipsei unui interes public, vor fi avute în vedere următoarele criterii:ST™* i) conţinutul faptei;

Vvv ii) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;

\yViii) scopul urmărit prin comiterea faptei;

\\ iv) împrejurările concrete de săvârşire a faptei;

\ v) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin \ săvârşirea faptei;

vi) când autorul faptei este cunoscut (suspect sau inculpat), la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

S renunţarea la urmărirea penală - se dispune prin: ordonanţă;rechizitoriu.

S odată cu dispunerea renunţării la urmărirea penală,-procu-~- rorul poate impune suspectului sau inculpatului una sau mai multe din următoarele obligaţii „de a face":

---- ► a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să reparepaguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;

---- ► b) să ceară public scuze persoanei vătămate;

---- ► c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănă- : tate, persoana nu poate presta această muncă;

— ► d) să frecventeze un program de consiliere. -j

•S în cazul în care procurorul intenţionează să impună obligaţii suspectului sau inculpatului, este necesară consultarea sa prealabilă în vederea unei mai bune individualizări a acestora sau pentru a constata dacă acesta îşi exprimă acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii; consultarea nu este necesară dacă procurorul nu intenţionează să stabilească vreo obligaţie;

S în cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească una sau mai multe obligaţii de a face, stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare iie 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei;

S în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor, procu- ( rorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii \ obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a : acestora revine suspectului ori inculpatului. O nouă renunţare la urmărirea penală în aceeaşi cauză nu mai este posibilă;

■S ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penala se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, s

362 I Terminarea urmăririi penale. Soluţii____________________________

Fişa'nr. 27 I 363

suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate. După comunicare, persoana interesată poate formula plângere împotriva ordonanţei de renunţare la urmărirea penală.

4. restituirea sau trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale

S pentru a dispune, prin ordonanţă, restituirea cauzei organului de cercetare penală care a efectuat urmărirea penală sau trimiterea cauzei unui alt organ de cercetare penală pentru refacerea urmăririi penale, trebuie ca procurorul să constate că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului sau echitabilitatea procedurii în faza de urmărire penală.

+ 5. restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale

S pentru a dispune, prin ordonanţă, restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, procurorul trebuie să constate că cercetarea penală nu este completă.

6. trimiterea cauzei la organul competent

V pentru a se dispune, prin ordonanţă, trimiterea cauzei la organul competent, este necesar ca procurorul să constate că pentru anumiţi infractori sau anumite infracţiuni urmărirea penală s-a făcut de un alt organ de cercetare penală decât cel prevăzut de lege.

(D OBSERVAŢIE: noul Cod de procedură penală nu mai prevede între soluţiile care se pot dispune după terminarea cercetării penale suspendarea cauzei, având în vedere că în mod practic aceasta nu se dispune la momentul terminării urmăririi penale.


3. R E L U A R E A U R M Ă R I R I I P E N A L E

A. Cazuri:

S Reluarea urmăririi penale se poate dispune în caz de (art. 332 NCPP):

---- ► 1. încetare a cauzei de suspendare a urmăririi penale;

-----► 2. restituirea cauzei de către judecătorul de cameră preliminarăîn vederea refacerii urmăririi penale;

-----► 3. redeschidere a urmăririi penale.

S în oricare dintre cazurile enumerate mai sus, nu se poate dispune reluarea urmăririi penale dacă se constată că între timp a intervenit unul dintre impedimentele prevăzute de art. 16 NCPP;

S pot dispune reluarea urmăririi penale numai procurorul (pct. 1 şi 3) sau judecătorul de cameră preliminară (pct. 2 ).

( T ) OBSERVAŢII:

1. organele de cercetare penală nu pot dispune reluarea urmăririi penale;

2. după reluarea urmăririi penale se pot dispune orice măsuri procesuale privative sau restrictive de libertate, chiar dacă acestea nu fuseseră dispuse anterior.

B. Restituirea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară în vederea refacerii urmării penale:

■S se dispune, prin încheiere, de către judecătorul de cameră preliminară,când:---- ► a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregulari ta tea nu a

fost remediată de procuror în termenul de 5 zile acordat (fie nu a fost remediată deloc, fie a fost remediată doar parţial, fie pro-

Fişa nr. 27 I 365

~ - - curorul nu a oferit niciun răspuns), iar neregularitatea atrageimposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

— ► b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

— ► c) procurorul solicită restituirea cauzei.

S încheierea judecătorului de cameră preliminară poate fi atacată cu contestaţie.

( D OBSERVAŢII:

1. urmărirea penală este reluată atunci când judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la parchet ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale; reluarea se dispune nu prin încheierea-judecătorului de cameră preliminară, ci prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală;

2. atunci când restituirea a fost dispusă de judecătorul de cameră preliminară în urma constatării neregularităţii actului de sesizare şi a imposibilităţii stabilirii obiectului şi a limitelor judecăţii, este posibil să rezulte necesitatea efectuării unor acte. de urmărire penală suplimentare pe lângă remedierea neregularităţii actului de sesizare; în acest caz, reluarea se dispune de către conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevăzut de lege, iar nu prin ordonanţa procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală. Prin ordonanţa de reluare a urmăririi penale se vor menţiona şi actele ce urmează a fi efectuate.

C. Redeschiderea urmăririi penale

S intervine în următoarele patru cazuri:

--------► 1. dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţiaconstată, ulterior, cănii a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea;

--------► 2. în cazul în care procurorul (nu neapărat cel ierarhic superior)constată că au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea;

----------► 3. când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţâ obligaţiile impuse prin ordonanţa de renunţare la urmărire penală;

______ 4. când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată împotriva actului prin care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale; dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară simt obligatorii pentru organul de urmărire

366 I Terminarea urmăririi penale. Soluţii_________________________ ___

%

■m

penală;

S se dispune prin ordonanţă;

✓ în cazurile de redeschidere a urmăririi penale enumerate la pct. 1-3 procurorul trebuie să sesizeze judecătorul de cameră preliminară în vederea confirmării ordonanţei de redeschidere în termen de cel mult 3 zile calculat de la data dispunerii soluţiei de redeschidere (termen de decădere), sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă. * 1

( J ) OBSERVAŢII:

1. sfera instituţiei redeschiderii urmăririi penale nu se suprapune peste cea a instituţiei infirmării, aceasta din urmă putând fi dispusă cu privire la orice act sau măsură procesuală nelegală a organelor de urmărire penală;

2. ca excepţie, pot exista cauze penale cu privire la care nu se poate dispuneredeschiderea urmăririi penale (de exemplu, atunci când s-a dispus clasarea pentru împlinirea prescripţiei speciale a răspunderii penale).______________

D. Reluarea urmăririi penale după suspendare

/ în timpul cât urmărirea este suspendată, organele de cercetare penală pot efectua actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaţia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la apărare al părţilor sau subiecţilor procesuali;

Fişa nr. 27 I 367

S - organul d e cercetare penală este obligat să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni de la data dispunerii suspendării, dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale;

y reluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se constată de procuror ori de organul de cercetare penală, după caz, că a încetat cauza care a determinat suspendarea;

^ organul de cercetare penală care constată că a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării;

^ reluarea se dispune prin ordonanţă;

^ la reluarea urmăririi penale, actele efectuate în timpul suspendării pot fi refăcute, dacă. este posibil, la cererea suspectului sau inculpatului.

II. PARTEA PRACTICA

Sesizarea instanţei de judecată este lovită de nulitate atunci când prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru o infracţiune pentru care nu fusese începută urmărirea penală (C.A. Braşov, s. pen., dec. nr. 987-2003).

Prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a învesti instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul în care fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecată pentru acea faptă (C.S.J., Completul de 9 judecători, dec. nr. 74-2001).

în prezenta cauză, procurorul a procedat la trimiterea în judecată a unei persoane fără identitate, ale cărei date de stare civilă sunt susţinute,

confirmate doar de persoane din anturajul inculpatului - mamă, fraţi - fără ; vreo reflectare în documente oficiale. în acord cu concluziile la care a ajuns ; instanţa de prim control judiciar, o asemenea nelegalitate nu este imputabilă instanţei de judecată, ci, în mod prioritar, organelor de urmărire penală, care trebuie să manifeste rol activ în scopul strângerii datelor necesare lămuririi cauzei, sub toate aspectele, al justei soluţionări a cauzei, în sensul trimiterii în judecată a unei persoane cu identitate stabilită în condiţiile legii. Procedura trimiterii în judecată se efectuează prin rechizitoriu, care constituie un act procedural scris în care se consemnează actul de dispoziţie al procurorului de trimitere în judecată. Este ştiut că în judecată nu poate fi trimis decât un inculpat, o persoană faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi este de la sine înţeles că persoana respectivă trebuie identificată în baza legii. Lipsa elementelor de : identificare a persoanei ce face obiectul judecăţii atrage nelegalitatea^ trimiterii în judecată, fără îndeplinirea condiţiilor de esenţă. Rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziţiile de trimitere în judecată a inculpatului, instanţa de judecată fiind sesizată cu judecarea numai a faptei şi persoanei cuprinse în actul de sesizare. Printre menţiunile cu caracter obligatoriu pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul se înscriu şi acelea referitoare la datele ce privesc persoana inculpatului, datele de stare civilă ce se impun a fi stabilite cu certitudine şi în baza evidenţelor de specialitate, şi nu într-o manieră empirică, exclusiv în baza susţinerilor anumitor persoane, fie ele şi apropiate persoanei inculpatului, îndeplinirea unor asemenea exigenţe se înscrie în rigoarea procedurii de trimitere în judecată, moment procesual de o deosebită importanţă în derularea procesului penal. Contrar susţinerilor procurorului, înalta Curte de Casaţie - şi Justiţie consideră că rezolvarea unei chestiuni precum identitatea inculpatului, de către instanţa de judecată nelegal învestită din perspectiva datelor ce ar fi trebuit să conducă la identificarea inculpatului, nu poate face obiectul unei chestiuni prealabile (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2102-2012, pe www.scj.ro).

368 I Terminarea urmăririi penale. Soluţii____________________________

http://www.scj.ro

Fişa nr. 2? I 369


3. Model de rechizitoriu

Parchetul de pe lângă Judecătoria VERIFICAT,Dosar nr. conform art. 328 alin. (1) NCPP

RECHIZITORIU DATA........................

PROCUROR ........................... din cadrul Parchetului de pe lângăJudecătoria.........

Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul............. privind pe inculpatul .................. cercetat în stare de liber ta te/arestpreventiv/arestat în altă cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii/lor de .......................... prevăzută/e de art...........

Expun următoarele:

1. în fapt:Descrierea faptelor reţinute, analiza coroborată a probelor (cu indicarea

filelor şi a volumelor de urmărire penală), arătarea motivelor pentru care sunt reţinute unele mijloace de probă sau pentru care sunt înlăturate altele, combaterea/reţinerea argumentelor folosite de inculpat în apărare. Se analizează, de asemenea, faptele pentru care s-a început urmărirea penală, dar pentru care nu se conturează probe în acuzare şi pentru care urmează a se pronunţa o soluţie de scoatere de sub urmărire penală. Se analizează faptele pentru care s-a început urmărirea penală, dar pentru care se constată existenţa unor impedimente la exercitarea acţiunii penale.

asa'i

.i.. r-

fy

2. M ijloacele de probă (enumerarea mijloacelor de probă administrate în

cursul urmăririi penale, cu indicarea filelor, indicarea mijloacelor materiale de

probă, a modului în care au fost păstrate. De exemplu: Probaţiunea admi

nistrată în cauză se compune din

3. în dreptAnaliza elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a început

urmărirea penala: latură obiectivă, latură subiectivă (inclusiv în situaţia în care

j acestea nu sunt întrunite. De asemenea, se analizează starea de recidivă ce

rezultă din fişa de cazier sau orice alte cauze de agravare sau atenuare a

pedepsei (tentativă, minoritate, provocare etc.). (Hotărârile se vor cita astfel:

prin sentinţa nr./dată, pronunţată de judecătoria/Tribunalul, în dosarul — .,

j definitivă prin decizia nr./data pronunţată de ... în dosarul ...

4. Latura civilăDate cu privire la prejudiciu, precizarea datei la care s-au constituit

■ părţile vătămate părţi civile, suma, obiectul: daune materiale/morale şi împo-

l _ triva cui, precum şi a măsurilor asigurătorii luate (facultative sau obligatorii)

\ pentru garantarea reparării prejudiciului. De asemenea, se va preciza dacă

j prejudiciul a fost recuperat sau nu de partea vătămată.

5. Date privind persoana inculpatului (Circumstanţe personale)

| Date privind antecedentele penale ale inculpatului, situaţie familială,

studii, ocupaţie, atitudinea procesuală (reeunoaştere/nerecunoaştere) etc.

6. D ate privind urmărirea penală (Alte date)

Mijloacele de sesizare (plângere/denunţ/oficiu), începerea urmăririi penale,

efectuarea urmării penale faţă de suspect; aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi

obligaţiilor procesuale; punerea în mişcare a acţiunii penale, extinderea

urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice, conexări, măsuri asigurătorii,

masuri de siguranţă, anularea înscrisurilor falsificate, restituirea unor bunuri,

confiscarea specială, menţiuni cu privirea la asistarea-reprezentarea suspectului

sau a inculpatului pe parcursul urmăririi penale.

370 i Terminarea urmăririi penale. Soluţii* - _______i------------------------------- ------ — --------- -— ---------------------------------- —

7. Măsuri préventive vor fi menţionate: reţinerea, arestarea preventivă, arestul la domiciliu, prelungirea arestării preventive/arestului la domiciliu, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune; data punerii în libertate (cu indicarea actului procesual/procedural), cu menţionarea datei la care expiră ultima prelungire şi a necesităţii aplicării dispoziţiilor art. 72 NCP; deopotrivă, pot ti formulate propuneri către judecătorul de cameră preliminară cu privire la luarea sau menţinerea unor măsuri preventive;

Temeiurile trimiterii în judecată: art. 327 lit. a) NCPP

DISPUN !

1. Trimiterea în judecată în stare de arest-libertate a inculpatului.......................................... (date de stare civilă) pentru săvârşirea infracţiunilord e ......................... prevăzute d e .........................

Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia înfavoarea .................. ,..., pentru efectuarea cercetărilor penale faţă de autornecunoscut........ ............ , având calitatea de militar, sub aspectul săvârşiriiinfracţiunii prevăzute de art......... ...................

Disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat (privind fapteleprezentate la pct..........din rechizitoriu ......), în vederea continuării cercetărilorpenale.

In baza art. 329 NCPP, dosarul se trimite judecătoriei competente să judece cauza în prima instanţă urmând a fi citaţi:

Inculpat........ domiciliat î n ..................................................................................;Persoana vătămată............., domiciliat î n .....................................................Martori:

1......................, domiciliat în

2. domiciliat în


Potrivit art. 274 alin. (1) NCPP, se stabilesc cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei, care vor fi suportate de inculpat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PROCUROR

FIŞA nr. 28 PLÂNGEREA ÎMPOTRIVA ACTELOR PROCURORULUI DE NEURMĂRIRE

SAU DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ (ART. 340 NCPP)

PARTEA TEORETICĂ

1. O BIECTUL PLÂNGERII

^ surit supuse controlului judiciar al judecătorului de cameră preliminară:

1. soluţiile de clasare, indiferent de actul prin care sunt dispuse (ordonanţă, rechizitoriu);

2. soluţiile de renunţare la urmărirea penală, indiferent de actul prin care sunt dispuse (ordonanţă, rechizitoriu).

(D OBSERVAŢII: NU constituie obiect al plângerii soluţia dispusă prin actul procurorului ierarhic superior, în urma parcurgerii procedurii interne, sau dispoziţia de restituire pe cale administrativă a plângerii/denunţului.

2. ETAPELE PROCESUALE

asigurarea controlului judiciar al soluţiilor presupune parcurgerea a două etape:

A. Procedura internă (obligatorie)

p---- ► I. presupune o verificare a legalităţii şi temeiniciei soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală de către procurorul ierarhic superior celui care a dispus-o (art. 336-339 NCPP);

-----► 2. admisibilitatea plângerii în faţa judecătorului decameră preliminară este condiţionată de menţinerea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală; ca excepţie, judecătorul de cameră preliminară va putea analiza o plângere formulată în temeiul art. 340 NCPP, în ipoteza în care constată caracterul nelegal al soluţiei procuroruluijer^rhicsuperior de respingere ca tardivă a plângerii formulate în „procedura internă" sau când acesta nu s-a pronunţat în termenul prevăzut de lege, dar ulterior expirării acestuia respinge plângerea formulată în procedura internă. -r-,

374 I Plângerea împotriva actelor procurorului de neurmărire_______

(T ) OBSERVAŢII:

1. dacă judecătorul de cameră preliminară sesizat cu o plângere împotriva unei soluţii de clasare sau renunţare la urmărirea penală constată că anterior sesizării nu a fost parcursă „procedura internă", va dispune trimiterea pe cale administrativă a plângerii în vederea soluţionării de către procurorul ierarhic superior;

2. formularea plângerii mi are efect suspensiv, actul sau măsura atacată continuând să producă efecte.

■> B. Procedura judiciară la judecătorul de cameră preliminară V

V competenţa de soluţionare: judecătorul de cameră preliminară de la instanţa (judecătorie, tribunal, curte de apel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, potrivit încadrării juridice reţinute de procuror.

Fişa nr. 28 I 375

(T) OBSERVAŢIE: daca prin acelaşi rechizitoriu s-a dispms'Tnmiterea în judecată a unor inculpaţi, respectiv o soluţie de clasare sau renunţare la urmărirea penală faţă de alţii, ori când faţă de acelaşi inculpat s-a dispus o soluţie de trimitere în judecată pentru anumite infracţiuni şi de clasare sau renunţare la urmărirea penală pentru altele, nu va opera prorogarea, de competenţă în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, ci competenţa se va determina în funcţie de J persoana şi infracţiunea ce fac obiectul soluţiei atacate.

3. CALITATEA PROCESUALĂ A C TIV Ă

^ pot face plângere personal sau prin mandatar special:

1. părţile sau subiecţii procesuali principali;

2. orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate - sau sunt susceptibile de a fi vătămate prin soluţia de clasare sau renunţare la urmărirea penală.

4. TERMENUL. DE FORM ULARE A PLÂN GERII

s plângerea trebuie formulată în 20 de zile (termen procedural) care se calculează de la:

---- ► 1. data comunicării de către procuror a modului de rezolvare aplângerii, dacă plângerea a fost rezolvată în termen de 20 de zile de Ia data înregistrării plângerii la parchet;

2. dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul de 20 de zile de la înregistrare, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.

376 I Plângerea împotriva actelor procurorului de neurmărire

5. PROCED U RA DE SOLU ŢIO N ARE

•S procedura de soluţionare implică parcurgerea următorilor paşi procedurali:

---- ► 1. înregistrarea plângerii la instanţa competentă; în situaţia încare plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta împreună cu dosarul cauzei instanţei competente;

---- ► 2. repartizarea aleatorie a cauzei în chiar ziua primirii şipreluarea acesteia de către judecătorul de cameră preliminară căruia i-a fost repartizată;

---- ► 3. stabilirea termenului de soluţionare a plângerii;— ► 4. comunicarea termenului împreună cu un exemplar al plân

gerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, are obligaţia de a transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei;

-----► 5. procedura este necontradictorie (fără participarea petentului,a procurorului şi a intimaţilor) şi se desfăşoară în camera de consiliu; judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere motivată;

---- ► 6. deliberarea şi întocmirea minutei; judecătorul poate pronunţa una din următoarele soluţii:

*- A. în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere definitivă şi:

---- ► a) respinge plângerea, ca tardivă (dacă aceasta a fostformulată după expirarea termenului de formulare prevăzut de lege), inadmisibilă (dacă aceasta nu vizează o soluţie de clasare sau renunţare la urmărirea penală ori dacă plângerea a fost formulată de o

persoană care nu are calitate procesuală activă etc.) ori, după caz, ca nefondată (menţinând soluţia din ordonanţa atacată ori cea din rechizitoriu);

► b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şitrimite motivat cauza la procuror:Nţ—► 1. pentru a începe urmărirea penală;

2. pentru a completa urmărirea penală;*3 . pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi

a completa urmărirea penală;

► c) admite plângerea şi schim bă tem eiul de drept alsoluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie maLgrea pentru persoana care a făcut plângerea.

B. în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:

---- ► 1. verifică legalitatea administrării probelor şi aefectuării urmăririi penale, putând exclude probe sau constata nulitatea actelor de urmărire penală (competenţa propriu-zisă a judecătorului de cameră preliminară);

► 2. în baza aprecierii efectuate prin raportare la probelelegal administrate dispune:---- ► a) respinge plângerea ca nefondată;

---- ► b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;

— ► c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie; în acest caz,

___________________________________ I 377


încheierea judecătorului de cameră preliminară constituie actul de sesizare a instanţei;

-► d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

-► C. IA ACT DE RETRAGEREA plângerii formulate;

"►7. redactarea încheierii pronunţate, în care sunt expuse motivele care 1-air cohctu's~pe judecătorul de cameră, preliminară la soluţia dispusa;

-► 8. comunicarea încheierii judecătorului de cameră preliminară;

9. Contestaţia:

a) încheierea judecătorului de cafneră preliminară este în principiu definitivă, cu excepţia celei prin care s-a dispus începerea judecăţii, când procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire In modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale;

b) poate fi formulată în termen de 3 zile de la data comunicării încheierii judecătorului de cameră preliminară şi trebuie întotdeauna motivată; contestaţia nemotivată este inadmisibilă;

c) se depune la judecătorul de cameră preliminară care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii; procedura se desfăşoară în şedinţă publică fără participarea procurorului şi a inculpatului;

fş

Fişa* nr..“2 8 I 379

d) judecătorul de cameră preliminară care se pronunţă în şedinţă publică, prin încheiere motivată, poate dispune una dintre următoarele soluţii:

"► i- respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;

ii. admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate. în ipoteza în care contestaţia a fost formulată de procuror, judecătorul de cameră preliminară va putca-edrrătata legalitatea actelor de urmărire penală sau a probelor pe care judecătorul de cameră preliminară care s-a pronunţat în primă instanţa Ie-a apreciat ca fiind nelegale. în ipoteza în care contestaţia este formulată de inculpat, judecătorul de cameră preliminară va putea constata nelegalitatea actelor de urmărire penală sau probelor pe care judecătorul de cameră preliminară care s-a pronunţat în primă instanţă le-a apreciat ca fiind legale. Ulterior, judecătorul de cameră preliminară va putea dispune oricare dintre soluţiile prevăzute do art.‘341 alin. (7) pct. 2 NCPP. * 1

(T ) OBSERVAŢII:

1. asistenţa judiciară a persoanei ce a formulat plângerea, precum şi a persoanei faţă de care s-a dat o soluţie de neurmărire/netrimitere în judecată nu este obligatorie, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care s-a dispus soluţia de neurmârire sau de netrimitere în judecată este mai mare de 5 ani;

2. când judecătorul de cameră preliminară admite plângerea şi dispune redeschiderea urmăririi penale, va indica în considerentele încheierii faptele

şi împrejurările ce urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate, procurorul fiind ţinut de hotărârea instanţei;

3. soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la judecătorul de cameră preliminară; în cazul în care este sesizat cu o astfel de plângere, judecătorul de cameră preliminară o va trimite organului judiciar competent, conform art. 339 NCPP;

4. împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată se poate formula, în condiţiile art. 339 NCPP, o singură plângere la procurorul ierarhic superior, iar dacă aceasta este respinsă, persoana nemulţumită se poate adresa numai judecătorului de cameră preliminară, şi nu procurorului ierarhic superior celui care a respins această plângere;

5. organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi ori altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară;

6. plângerea împotriva soluţiei de clasare nu putea viza decât aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cercetările efectuate cu privire la persoanele la care s-a referit petiţionara în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul. In calea de atac internă nu se poate extinde cadrul procesual cu privire la alte persoane de către procurorul ierarhic superior;

7. soluţiile prin care procurorul ierarhic superior infirmă ordonanţa procurorului din subordinea sa şi dispune completarea cercetărilor efectuate în cauză pot fi atacate doar cu plângere la procurorul ierarhic superior în condiţiile art. 339 NCPP, neputând fi atacate şi la judecătorul de cameră preliminară în condiţiile art. 340 NCPP;

8. nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale;


--------------------------------------------------- ----------3SS3SE%1 i9. când judecătorul de cameră preliminară admite plângerea şi trimite cauza

în vederea începerii urmăririi penale/redeschiderii urmăririi penale, procurorul este cel care dispune începerea, respectiv redeschiderea urmăririi penale; acesta are obligaţia legală de a se conforma încheierii judecătorului de cameră preliminară, exceptând situaţia în care între data rămânerii definitive a hotărârii şi cea în care dosarul a ajuns la parchet au apărut fapte sau împrejurări noi necunoscute judecătorului de cameră preliminară, care impun adoptarea unei soluţii de clasare;

10. încheierile definitive ale judecătorului de cameră preliminară nu pot fi supuse revizuirii, nefiind hotărâri prin care s-a soluţionat fondul cauzei;

11. piobele care au fost excluse de judecătorul de cameră preliminară nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea şi a dispus începerea judecăţii.

r

FIŞA nr. 29CAMERA PRELIMINARĂ

1. PARTEA TEORETICĂ

1. CADRU GENERAL^.--.

A. Obiectul camerei preliminare

s obiectul camerei preliminare consta în verificarea după trimiterea în judecată:

-► a. a competenţei organelor de urmărire penală;

-> b. a legalităţii sesizării/actului de sesizare (dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior, dacă cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 328 NCPP, dacă sunt descrise faptele care constituie obiectul acu/.ării faţă de fiecare: inculpat în parte pentru a se putea stabili obiectul şi- limitele judecăţii etc.);

-> c. a legalităţii şi loialităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale pentru a verifica incidenţa sancţiuniij derivate a excluderii [sancţiunea excluderii este derivată din sancţiunea nulităţii, astfel cum rezultă din prevederile art.. 102 alin. (3) NCPPJ;

-► d. a legalităţii efectuării actelor de către organele de urmă-; rire penală pentru a verifica incidenţa sancţiunii nulităţii, (absolute sau relative).

Fişa nr*B?29 I 383

(T ) OBSERVAŢII:

\. analiza in camera preliminară este concentrată pe aspecte ce ţin de acţiunea penală, procedura presupunând o dezbatere a topicilor ce constituie obiectul camerei preliminare in cadrul unei confruntări între acuzare şi apărare;

2. judecătorul de cameră preliminară nu exercită nici funcţia de acuzare şi nici pe cea de judecată, a o funcţie distinctă de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii in judecată;

3. nu verifică femeinicia/aparenţa de temeinicie a probelor sau a trimiterii injudecată şi nici caracterul complet al urmăririi penale sau oportunitatea ori suficienţa probelor administrate în acuzare. ■. -

B. Durata procedurii de cameră preliminară

-► 1. cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă;

-► 2. termenul de 60 de zile este un termen de recomandare.

C. Măsuri premergătoare

-► 1. Sesizarea instanţei şi înregistrarea dosarului;

rechizitoriul însoţit de dosarul cauzei şi de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului, respectiv ale traducerii autorizate a rechizitoriului (când inculpatul nu cunoaşte limba română sau este cetăţean aparţinând unei minorităţi naţionale), pentru a fi comunicate inculpaţilor, se trimit instanţei competente să judece cauza în fond.

2. Repartizarea aleatorie a dosarului judecătorului de cameră preliminară;

384 I Camera preliminară

-*• 3. Măsuri prealabile dispuse de judecătorul de cameră preliminară prin rezoluţie:

_► a) comunicarea copiei certificate a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia inculpatului;

b) stabilirea termenului (în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei) în care inculpatul poate formula cereri şi excepţii (cel puţin 20 de zile de la data comunicării);

c) încunoştinţarea inculpatului despre obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător ales şi termenul în care poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală;

Td) desemnarea unui avocat din oficiu în cazul în care asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie;

-► 4. Comunicarea cu ParchetulJudecătorul de cameră preliminară comunică procurorului:

-► a. cererile şi excepţiile formulate de către inculpat/avocatul acestuia;

b. excepţiile ridicate din oficiu. * 1

(T) OBSERVAŢII:

1. dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii de inculpat ori judecătorul de cameră preliminară nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenului stabilit judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală

şi dispune începerea judecăţii;

2. inculpatul sau avocatul acestuia nu pot solicita administrarea de probe în vederea dovedirii nelegalităţilor actelor de urmărire penală sau a probelor

Fişarnr. 29

administrate, cererile şi excepţiile trebuind să fie raportate la actele dosarului de urmărire penală;

3. excepţiile invocate de judecătorul de cameră preliminară din oficiu trebuie consemnate în încheiere, care se comunică procurorului.

* 5. Răspunsul parchetului

> a. facultativ; procurorul poate opta să nu răspundă cererilor şiexcepţiilor transmise de judecătorul de cameră preliminară;

b. răspunsul la excepţii ar trebui să fie redactat de procurorul care a efectuat sau supravegheat urmărirea penală, acesta având o imagine de ansamblu cu privire la actele de urmărire penală; în ipoteza în care procurorul decide să răspundă excepţiilor comunicate, răspunsul trebuie formulat în scris;

► c. în termen de 10 zile de la comunicarea excepţiilor.

D. Analiza (preliminară) efectuată de judecătorul de cameră preliminară

S se desfăşoară în şedinţă nepublică (camera de consiliu), fără participarea procurorului şi a inculpatului ori a altor părţi sau subiecţi procesuali;

se analizează doar cererile scrise şi răspunsul procurorului prin raportare la ansamblul materialului de urmărire penală;

^ judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere motivată la expirarea termenului în care procurorul putea răspunde cererilor şi excepţiilor;

S având în vedere obiectul camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară poate dispune următoarele:

► a. constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală (dacă au fost respinse toate cererile şi excepţiile formulate de

inculpat sau invocate din oficiu ori nu s-a formulat nido cerere sau excepţie) şi dispune începerea judecăţii;

---- ► b. constată neregularitatea actului de sesizare (de pildă, seconstată că actul de sesizare nu este apt să învestească în mod valabil instanţa de judecată, nefiind descrisă fapta de care este acuzat inculpatul, sau nu se poate stabili intervalul de timp în care a fost comisă fapta ori rechizitoriul nu a fost întocmit de procurorul din cadrul parchetului competent sau nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior);

---- ► c. exclude toate probele administrate, constatând nulitateaactelor, prin care s-a dispus ori a fost autorizată administrarea probelor ori prin care probele au fost administrate;

— ► d. exclude o parte din probele administrate, constatând nulitatea doar a unor acte prin care s-a dispus ori a fost autorizată administrarea probelor ori prin care probele au fost administrate;

---- ► e. constată incidenţa sancţiunii nulităţii absolute [prinraportare la dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) NCPP] sau a nulităţii relative [dacă aceasta a fost invocată de persoana interesată în termenul prevăzut de art. 282 alin. (4) lit. a) NCPP şi există o vătămare importantă a drepturilor procesuale ale persoanei care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului].

386 1 Camera preliminară_____________________________________ ______

E. Procedura remediu

în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 NCPP actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

B S f iH K S ] I 387

In termen de 5 zile de la comunicarea încheierii judecătorului de cameră preliminară, PROCURORUL poate:

---- ► 1. să remedieze neregularităţile actului de sesizare constatate dejudecătorul de cameră preliminară, astfel încât să poată fi stabilite obiectul şi limitele judecăţii şi să comunice că menţine dispoziţia de trimitere în judecată;

— ► 2. să solicite restituirea cauzei (de pildă, în cazul în care au fost excluse toate probele, ipoteză în care soluţia de restituire este previzibilă);

► 3. să comunice că înţelege să îşi menţină acuzaţia formulată prin raportare la probele şi actele considerate a fi fost efectuate în mod legal, în ipoteza în care s-a constatat nulitatea numai a unei părţi a actelor de urmărire penală sau a fost exclusă numai o parte dintre probele nelegal sau neloial administrate;

---- ► 4. să nu exprime vreo poziţie faţă de neregularităţile constatate.

f ) OBSERVAŢIE: procedura remediu vizează numai îndreptarea neregula- rităţilor actului de sesizare, procurorul neputând proceda la refacerea actelor de urmărire penală constatate a fi nule sau administra probele excluse, deoarece cauza nu se mai află în faza de urmărire penală.

> F. Soluţii

^ judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:

---- ► 1. începerea judecăţii:

---- ► a. când constată legalitatea sesizării instanţei, aadministrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală;

► b. dacă procurorul a remediat neregularitatea actului de sesizare constatată de judecătorul de cameră preliminară, menţine soluţia de trimitere

388 I Camera prel iminară

în judecată şi pot fi stabilite obiectul şi limitele judecăţii (fapta şi persoana pentru care s-a formulat acuzaţia penală);

-► c. dacă poate fi stabilit obiectul sau limitele judecăţii, iar procurorul menţine soluţia de trimitere în judecată, în ipoteza în care au fost excluse o parte din probe sau anulate unele acte procesuale

sau procedurale;

1---- ► 2. restituirea cauzei la parchet.

✓ judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

-> a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul de 5 zile acordat (fie nu a fost remediată deloc, fie a fost remediată doar parţial, fie procurorul nu a oferit niciun răspuns), iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiec

tului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi

penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei. * 1

■22« [ Şi!JS.

■

(T) OBSERVAŢII:

1. restituirea se va dispune şi în ipoteza în care procurorul răspunde în termenul de 5 zile, acoperind neregularitatea actului de sesizare, însă judecătorul de cameră preliminară, în urma unei noi evaluări, constată că în realitate nu s-au acoperit toate neregularităţile constatate ori nu poate fi în continuare

stabilit obiectul sau limitele judecăţii;

2. urmărirea penală este reluată atunci când judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la parchet ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale; reluarea se dispune nu prin

3

1

‘«j

— încheierea judecătorului de cameră preliminară, ci prin ordonanţă de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală;

3. atunci când restituirea a fost dispusă de către judecătorul de cameră preliminară în urma constatării neregularităţii actului de sesizare şi a imposibilităţii stabilirii obiectului şi a limitelor judecăţii, este posibil să rezulte necesitatea efectuării unor acte de urmărire penală suplimentare pe lângă remedierea neregularităţii actului de sesizare; în acest caz, reluarea se dispune de către conducătorul parchetului ori de procurorul ierarhic superior prevăzut de lege, iar nu prin ordonanţa procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală. Prin ordonanţa de reluare a urmăririi penale se vor menţiona şi actele ce urmează a fi efectuate.

> G. Contestaţia

^ termen de 3 zile de la comunicarea încheierii judecătorului de cameră preliminară, procurorul şi inculpatul p'ot face contestaţie;

^ contestaţia poate viza:

r ► a. modalitatea în care judecătorul de cameră preliminară s-a \ pronunţat cu pri vire la neregulari ta tea actului de sesizare,\ legalitatea probelor sau a actelor de urmărire penală (de\ pildă, greşita excludere/neexcludere a unor probe, greşita

V constatare a regularităţii actului de sesizare etc.);

b. soluţia de începere a judecăţii (fie în ipoteza în care au fost respinse toate excepţiile, fie atunci când au fost anulate acte de urmărire penală, excluse probe sau constatată neregularitatea actului de sesizare, iar procurorul a acoperit în condiţiile legii neregularitatea sesizării şi a menţinut trimiterea în judecată), respectiv soluţia de restituire a cauzei la parchet.

^ în ipoteza în care inculpatul nu a formulat cereri sau excepţii şi nici judecătorul de cameră preliminară nu le-a invocat din oficiu, încheierea prin care se dispune începerea judecăţii este definitivă şi, pe cale de consecinţă, contestaţia este inadmisibilă;

✓ contestaţia se depune la judecătorul de cameră preliminară care a | pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul I stabilit pentru soluţionare;

✓ contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de * la instanţa ierarhic superioară celei sesizate, în camera de consiliu, f fără participarea procurorului; termenul (de recomandare) de f soluţionare a contestaţiei este de 60 de zile;

■S judecătorul de cameră preliminară căruia i s-a repartizat aleatoriu ;

contestaţia procedează la comunicarea acesteia intimatului (procurorul, respectiv inculpatul), precum şi a termenului în care * poate formula cereri/excepţii ori angaja un avocat; în ipoteza în care

rîr^ârarea este obligatorie, judecătorul de cameră preliminară care soluţionează contestaţia procedează la desemnarea unui avocat din oficiu;

S la expirarea termenului, judecătorul de cameră preliminară soluţionează contestaţia analizând motivele pe care aceasta se înte- ,, meiază, precum şi cererile sau excepţiile invocate;

S non reformatio in peius se aplică cu privire la soluţiile pe care le poate dispune judecătorul de cameră preliminară cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate numai de inculpat;

■S judecătorul de cameră preliminară care soluţionează contestaţia | poate dispune prin încheiere pronunţată în camera de consiliu una dintre următoarele soluţii:

---- ► a. respinge contestaţia ca tardivă sau inadmisibilă ori, dupăcaz, ca nefondată;

---- ► b. admite contestaţia, desfiinţează dispoziţiile prin care înmod nelegal judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea sesizării ori prin care a dispus excluderea unor probe şi dispune începerea judecăţii;

---- ► c. admite contestaţia, desfiinţează dispoziţiile prin care înmod nelegal judecătorul de cameră preliminară a respins excepţiile privind nelegalitatea sesizării ori privind nele-

390 I Camera p r e l i m i n a r ă _______________________________________|

mw

r&O

BŞ

______________________________ BBjBfBESI i 3 q i

galitatea administrării probelor şi dispune restituirea cauzei la procuror;

-► d. admite contestaţia şi trimite cauza spre rejudecare judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă, în ipoteza în care nu au fost respectate dispoziţiile privind comunicarea;

* e. ia act de retragerea contestaţiei.

(T ) OBSERVAŢII:

1. odată cu rămânerea definitivă a încheierii judecătorului de cameră preliminară, faza camerei prelimirtaTe bste încheiată; în ipoteza în care prin încheierea definitivă s-a dispus începerea judecăţii, instanţa stabileşte termen şi dispune citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali;

2. judecătorul de cameră preliminară nu este incompatibil să exercite şi funcţia de judecată.

2 , M Ă S U R I P R E V E N T IV E ÎN C A M E R A P R E L IM IN A R Ă

S judecătorul de cameră preliminară se pronunţă cu privire la:

---- ► a. luarea unei măsuri preventive (controlul judiciar, controluljudiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu sau arestarea preventivă), la cererea procurorului sau din oficiu;

---- ► b. înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilorpreventive luate sau prelungite în cursul urmăririi penale la cererea inculpatului, a procurorului sau din oficiu;

---- ► c. legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu,arestării preventive, controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune luate sau, după caz, prelungite în cursul urmăririi penale;

___► d. legalitatea sau- temeinicia măsurii arestării preventive sau aarestului la domiciliu, înainte de expirarea termenului de 30 de zile pentru care aceste măsuri au fost luate sau prelungite în cursul urmăririi penale;

___► e. confirmarea măsurii arestării preventive luate în lipsă fie dejudecătorul de cameră preliminară, fie de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale.

392 I Camera p r e l i m i n a r ă _______________________________________

MODELE DE ACTE PROCESUALE

1. Model de minută a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară constată neregularitatea actului de sesizare după analiza cererilor şi excepţiilor invocate din oficiu sau de inculpat şi se dispune comunicare către parchet

Dosar nr.ÎNCHEIERE

DATA......

Constată neregularitatea rechizitoriului nr.... emis la data de ..... deParchetul de pe lângă Judecătoria.....

Dispune comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângăJudecătoria..... în vederea remedierii neregularităţilor actului de sesizareconstatate în actul de sesizare.

Pune în vedere procurorului să comunice judecătorului de cameră preliminară în termen de 5 zile dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.Pronunţată în camera de consiliu, a z i,.....

Semnătură judecător de cameră preliminară

2. Model de minută a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii

394 I Camera preliminară___________________________ _

\

e

Dosar nr.ÎNCHEIERE....

DATA.......

în baza art. 346 alin. (2) NCPP, constată regularitatea rechizitoriului nr.......... emis la data de .... de Parchetul de pe lângă Judecătoria............ , prin cares-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului X (date de stare civilă) subaspectul acuzaţiei de a fi comis infracţiunea de............... prevăzută de art.......,a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul X.în baza art. 275 alin. (3) NCPP, cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului. _Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare. Pronunţată în camera de consiliu, a z i,.....

Semnătură judecător de cameră preliminară,

■l

s4

Sj

? 3 l

Ri şa n r; 29 395

3. Model de minută a încheierii prin care judecătorul de "cam eră preliminară dispune restituirea cauzei la procuror

%

Dosar nr.

ÎNCHEIERE.... DATA.......

în baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., dispune restituirea laParchetul de pe lân gă..... a cauzei privind pe inculpatul X, trimis în judecatăprin rechizitoriul acestei unităţi de parchet emis la data de.........în dosarul n j\ . 3-........ > sub aspectul acuzaţiei de a fi comis infracţiunea de ....prevăzută deart.....

în baza art. 275 alin. (3) NCPP, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept la contestaţie în 3 zile de la comunicare.Pronunţată în camera de consiliu, azi, ...

Semnătură judecător de cameră preliminară

FIŞA nr. 30DESFĂŞURAREA JUDECĂRII CAUZELOR PENALE

ÎN PRIMA INSTANŢĂ (PROCEDURA DE DREPT COMUN)

PARTEA TEORETICĂ

^ 1. O BIEC TU L JU D EC Ă ŢII ÎN PRIM A IN STA N ŢĂ

1; potrivit art. 371 NCPP, indiferent dacă judecata se desfăşoară J potrivit procedurii de drept comun sau potrivit procedurii £ simplificate a recunoaşterii învinuirii, se mărgineşte la fapta şi ; persoana arătate în actul de sesizare [rechizitoriul sau încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care a fost admisă plângerea împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată şi a dispus începerea judecăţii în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c)

NCPP]; i

2. obiectul iniţial al judecăţii nu poate fi extins, noul Cod de procedură penală nemaiprevăzând instituţiile extinderii procesului penal cu privire la alte fapte sau cu privire la alte persoane. J

^ 2, PROCED U RA D E JU D ECA TĂ DE D REPT C O M U N 1

1. procedura de judecată în primă instanţă de drept comun (neabreviată) j parcurge următorii paşi procedurali:

I ;

A. înregistrarea cauzei la instanţa de judecată

* 1. după ce judecătorul de cameră preliminară a dispus prin încheiere definitivă începerea judecăţii, completul de judecată fixează primul termen de judecată;

* 2. aceeaşi persoană care a exercitat funcţia de judecător de cameră preliminară poate exercita şi funcţia de judecată.

1 ) OBSERVAŢIE: dosarul cauzei se va afla fie la studiu la completul de judecată, fie în arhiva instanţei unde va putea fi consultat de părţi, subiecţii procesuali principali şi avocaţii acestora sau de către procuror. ^

B. Măsuri administrative pentru asigurarea bunei desfăşurări a cauzei la PRIMUL TERMEN DE JUDECATĂ

— ► 1. preşedintele completului de judecată dispune prin rezoluţie măsurile administrative necesare pentru pregătirea primului termen de judecată: citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali (inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi, după caz, reprezentanţii legali ai acestora, se citează din oficiu de către instanţă. Instanţa poate dispune citarea altor subiecţi procesuali atunci când prezenţa acestora este necesară pentru soluţionarea cauzei), adresă la barou în vederea desemnării unui avocat din oficiu atunci când asistenţa juridică este obligatorie, încunoştinţarea persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti;

— p. 2. completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea părţilor ori a persoanei vătămate, să preschimbe primul termen sau termenul luat în cunoştinţă, cu respectarea principiului continuităţii completului, în situaţia în care din motive obiective instanţa nu îşi poate desfăşura

activitatea de judecată la termenul fixat ori în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei;

■/ preschimbarea termenului se dispune prin rezoluţia judecătorului în camera de consiliu şi fără citarea părţilor;

✓ părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat;

S noul Cod de procedură penală nu prevede obligaţia motivării rezoluţiei de preschimbare a termenului;

3. grefierul întocmeşte lista de şedinţă, care se afişează cu 24 ore înaintea termenului de judecată; la întocmirea listei se ţine seama de’dâta intrării cauzelor la instanţă, dându-se întâietate cauzelor în care sunt deţinuţi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenţă.

398 I D esfăşurarea judecării cauzelor penale în prima instanţă______

C. Primul termen de judecată

— ► 1. deschiderea şedinţei de judecată: preşedintele completului veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei, putând lua măsurile necesare în acest scop;

— ► 2. apelul părţilor: preşedintele completului anunţă, potrivit ordinii de pe lista de şedinţă, cauza a cărei judecare este la rând, dispunând facerea de către grefier a apelului părţilor şi al celorlalte persoane citate şi constată care din ele s-au prezentat;

— ► 3. verificarea îndeplinirii procedurii de citare:—► a. judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată

şi părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită; neprezentarea persoanei vătămate şi a părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei;

■/ când instanţa consideră că este necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop

[Fişa nr. 30 I 399

judecata; când procedura de citare nu este îndeplinită sau este viciată, judecata cauzei se va amâna;

v pentru primul termen de judecată, persoana vătămată se citează cu menţiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti;

b. prezenţa inculpatului privat de libertate (arestat în cauză sau în altă cauză sau în executarea unei pedepse) este obligatorie pentru a se aprecia că procedura este completă;

S judecata poate avea Ioc în _ lipsa inculpatului, dacă acesta este dispărut, se sustrage de la judecată ori şi-a schimbat adresa fără a o aduce la cunoştinţa organelor judiciare şi, în urma verificărilor efectuate, nu i se cunoaşte noua adresă;

^ judecata poate, de asemenea, avea loc în lipsa inculpatului dacă, deşi legal citat, acesta lipseşte în mod nejustificat de la judecarea cauzei; pe tot parcursul judecăţii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu; dacă apreciază necesară prezenţa inculpatului, instanţa poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere;

c. persoana vătămată şi părţile se pot prezenta şi participa la judecată chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaţia, preşedintele având îndatorirea să stabilească identitatea acestora; în cazul în care este lipsă de procedură sau un viciu al procedurii de citare, înfăţişarea persoanei vătămate sau a părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura

400 I

cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare;

Desfăşurarea judecării cauzelor penale în prima instanţă

___d. luarea în cunoştinţă a termenului de judecată: parteasau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, precum şi acela căruia, personal, prin reprezentant sau apărător ales ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un tennen de judecată nu mai sunt citaţi pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie.

__ 4. preşedintele completului se asigură că persoana vătămată saupărţile au avut timpul şi facilităţile necesare pregătirii apărării

în cauză:

---- ► a. persoana vătămată, inculpatul, celelalte părţi şi avocaţiiacestora au dreptul să ia cunoştinţă de actele dosarului în tot cursul judecăţii; instanţa de judecată nu poate restricţiona, prin încheiere, dreptul de a consulta dosarul sau vreunul dintre mijloacele de probă aflate între

coperţile acestuia;

---- ► b. în cursul judecăţii, persoana vătămată şi părţile audreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat şi pentru pregătirea apărării;

___► C. în situaţia în care persoana vătămată sau una dintrepărţi nu mai beneficiază de asistenţa juridică acordată de avocatul său ales, instanţa poate acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat şi pregătirea apărării,

— ► 5. judecata în lipsă: pe tot parcursul judecăţii, persoana vătămată şi părţile pot solicita, oral sau în scris, ca judecata să se desfăşoare în lipsă, în acest caz nemaifiind citate pentru termenele urmă

toare;

■3?'

w

[

[Fişa nr. 30 I 401

6■ la pnmul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune ca grefierul să dea citire rechizitoriului (actul prin care s-a dispus trimiterea în judecată) ori, după caz, a încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care a admis plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată şi a dispus începerea judecăţii în condiţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) NCPP sau să facă o prezentare succintă a acestuia;

7. preşedintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i seaduce, îl înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţiloi, persoanei vatamate, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar;

8. preşedintele incunoştinţează partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată (nu şi inculpatul care a participat în procedura de cameră preliminară) cu privire la probele administrate în faza urmăririi penale care au fost excluse şi care nu vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti.

(T ) OBSERVAŢII:

1. prin compunerea instanţei se înţelege alcătuirea completului de judecată cu numărul de judecători prevăzuţi de lege, în vederea judecării cauzelor penale; în primă instanţă completul de judecată este compus dintr-un singur judecător (sistemul judecătorului unic1);

2. prin constituirea instanţei se înţelege ansamblul subiecţilor oficiali ce compun instanţa şi care participă la şedinţa de judecată la un termen

1 La înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul care judecă o cauză "în primă instanţă este format din 3 judecători.

determinat; instanţa se constituie din completul de judecată, procuror (de

şedinţă) şi grefierul de şedinţă;

3. militarii şi deţinuţii sunt citaţi la fiecare termen (chiar dacă au solicitat să fie

judecaţi în lipsă);

4. în situaţia în care în aceeaşi cauză au calitatea de inculpat atât persoana juridică, cât şi reprezentanţii legali ai acesteia, preşedintele verifică dacă inculpatul persoană juridică şi-a desemnat un reprezentant, iar în caz contrar, procedează la desemnarea unui reprezentant, din rândul practi

cienilor în insolvenţă;

5. când judecata se amână, părţile şi celelalte persoane care participă la procesf^moştinţă de noul termen de judecată; la cererea persoanelor care iau

termenul în cunoştinţă, instanţa le înmânează citaţii, spre a le servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen;

6. încălcarea dispoziţiilor relative la citare poate atrage aplicarea sancţiunii

nulităţii relative;

7. participarea procurorului la judecată este obligatorie în toate cazurile, absenţa acestuia (inclusiv în ipoteza în care nu i-a fost acordat cuvântul)

fiind sancţionată cu nulitatea absolută;

8. desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice

audio;

9. în cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. Procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte; după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului; notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor; în caz de contestare de către participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din

şedinţa de judecată;

10. când o parte sau oricare altă persoană tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile luate, preşedintele îi atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepărtarea ei din sală;

402 I Desfăşurarea judecării cauzelor penale în prima instanţă_____

Fişa nrv 30$

I 403

partea sau persoana îndepărtată este chemată în sală înainte de începerea dezbaterilor. Preşedintele îi aduce la cunoştinţă actele esenţiale efectuate m lipsă şi îi citeşte declaraţiile celor audiaţi. Dacă partea sau persoana continuă să tulbure şedinţa, preşedintele poate dispune din nou îndepărtarea ei din sală, dezbaterile urmând a avea loc in lipsa acesteia,' dacă partea continuă să tulbure şedinţa şi cu ocazia pronunţării hotărârii, preşedintele completului poate dispune îndepărtarea ei din sală, în acest caz hotărârea urmând a-i fi comunicată;

11. pe durata judecăţii, instanţa poate interzice publicarea şi difuzarea, prin mijloace scrise sau audiovizuale, de texte, desene, fotografii sau imagini de natură a dezvălui identitatea persoanei vătămate, a părţii civile, a părţii responsabile civilmente sau a martorilor;-

12. în cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului; dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea miei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză;

13. dacă în cauză sunt inculpaţi arestaţi preventiv sau aflaţi în arest la domiciliu (nu orice persoană privată de libertate ca urmare a condamnării definitive într-o altă cauză sau supusă unei măsuri preventive neprivative de libertate), judecata se face de urgenţă şi cu precădere, termenele de judecată fiind, de regulă, de 7 zile; pentru motive temeinic justificate, instanţa poate acorda termene mai scurte sau mai lungi;

14. în cursul judecăţii instanţa nu poate dispune luarea măsurii arestării preventive cu privire la suspect în cazul constatării unei infracţiuni de audienţă;

15. persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot fi reprezentate de avocat şi pot formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii cu privire la măsura confiscării.

D. Cercetarea judecătorească

— ► 1. după ce instanţa a dat citire actului de sesizare, a adus la cunoştinţa inculpatului învinuirea şi drepturile procesuale de care se bucură în cursul judecăţii, a încunoştinţat persoana vătămată şi celelalte părţi cu privire la probele excluse în camera preliminară (dacă este cazul), precum şi cu privire la posibilitatea de constituire ca parte civilă, întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe;

— ► 2. până la începerea cercetării judecătoreşti persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal;

— * 3. cererea de probaţiune trebuie să cuprindă: faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi

_ administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, iar în ceea ce priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora;

-► 4. preşedintele completului întreabă părţile dacă înţeleg să conteste probele administrate în cursul urmăririi penale;

■S probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti (contestarea poate viza numai temeinicia şi fiabilitatea probei, nu şi legalitatea acesteia, care a fost tranşată definitiv prin încheierea judecătorului de cameră preliminară); ca excepţie, acestea pot fi administrate din oficiu dc către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;

■> 5. instanţa pune în dezbaterea contradictorie a persoanei vătămate, a părţilor şi a procurorului probele care urmează a fi administrate în cursul cercetării judecătoreşti; după ce persoana vătămată, părţile prezente şi procurorul şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la probaţiunea ce poate fi administrată în

cauză,-instanţa, după deliberare, dispune prin încheiere încuviinţarea administrării numai a probelor legale, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei;

► 6. cercetarea judecătorească continuă cu administrarea probelor încuviinţate de către instanţă în condiţii de publicitate, contra- dictorialitate şi nemijlocire în următoarea ordine: ascultarea inculpatului, a coinculpaţilor, ascultarea persoanei vătămate, a părţii civile şi părţii responsabile civilmente, ascultarea martorului, expertului sau interpretului şi, după caz, prezentarea mijloacelor materiale de probă şi examinarea înscrisurilor; instanţa poate dispune unele schimbări în această ordine, dacă ele sunt necesare penţrţu buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti; ~

7. procurorul, persoana vătămată şi părţile pot renunţa la probele (de orice natură) pe care le-au propus; după punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca proba să nu mai fie administrată, dacă apreciază că nu mai este necesar;

— ► 8. dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă sau nu mai este posibilă, instanţa, după ce ascultă procurorul, persoana vătămată şi părţile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată; dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă, aceasta este pusă în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi se ţine seama de ea la judecarea cauzei;

— ► 9. pe tot parcursul cercetării judecătoreşti persoana vătămată,părţile şi procurorul pot solicita administrarea de noi probe (care nu au fost administrate anterior în cauză);

10. terminarea cercetării judecătoreşti: înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă procurorul, persoana vătămată şi părţile dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti; dacă nu s-au formulat cereri sau dacă

- — cererile formulate au fost respinse ori dacă s-au efectuatcompletările cerute, preşedintele declară terminată cercetarea judecătorească. * 1

406 I Desfăşurarea judecării cauzelor penale în prima instanţă______

( T ) OBSERVAŢII:

1. începerea cercetării judecătoreşti echivalează cu administrarea primei

probe;

2. potrivit noului Cod de procedură penală, instanţa nu mai este prima în ordinea adresării întrebării inculpatului; după ce acesta este lăsat să arate tot cg ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, i se pot pune întrebări în mod nemijlocit de către procuror, de persoana vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi, precum şi de avocaţii acestora şi de avocatul inculpatului a cărui audiere se face, iar apoi, dacă „ apreciază necesar pentru justa soluţionare a cauzei, de preşedintele şi ceilalţi membri ai completului;

3. când inculpatul refuză să dea declaraţii, instanţa dispune citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior, aceasta constituind o modalitate specială de administrare a probei în acest caz;

4. procurorul sau instanţa trebuie să manifeste diligenţe pentru a întreba pe inculpat dacă este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, având în vedere că, în ipoteza în care s-ar dispune amânarea aplicării pedepsei, instanţa poate dispune o asemenea măsură, iar atunci când s-ar dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prestarea muncii este obligatorie; în acest fel se evită posibilitatea obligării inculpatului la o muncă forţată, fără însă a fi adusă atingere

prezumţiei de nevinovăţie;

5. după ce instanţa a procedat la ascultarea părţilor şi a persoanei vătămate, va dispune citarea martorilor încuviinţaţi în cauză pentru a fi ascultaţi;

6. martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au primit citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea lor;

Fişa rtrf 30 I 407

7. dacă martorul a fost propus de către procuror, acestuia i se pot pune în mod I nemijlocit întrebări de către procuror, inculpat, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente;

8. dacă martorul sau expertul a fost propus de către una dintre părţi, i se pot pune întrebări de către aceasta, de către procuror, persoana vătămată' şi de către celelalte părţi;

9. când martorul nu îşi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări ori când există contraziceri între declaraţiile făcute în instanţă şi cele date anterior după ce martorul a fost lăsat să declare tot ceea ce ştie, preşedintele poate da citire, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare;

10. martorii, experţii sau interpreţi iâSûltaţi rămân în sală, la dispoziţia instanţei, până la terminarea actelor de cercetare judecătorească care se efectuează în şedinţa respectivă; dacă instanţa găseşte necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de şedinţă, în vederea reaudierii ori a confruntării lor; instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, poate încuviinţa plecarea martorilor, experţilor sau interpreţilor după ascultarea acestora;

11. declaraţiile şi răspunsurile inculpaţilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauză se consemnează întocmai, în declaraţie urmând a fi menţionate şi întrebările admise cu menţionarea subiectului procesual care le-a adresat, precum şi ora începerii şi a finalizării audierii; întrebările respinse nu se consemnează în declaraţie, ci în încheierea de şedinţă;

12. declaraţia va fi semnată de persoana audiată, de preşedintele completului de judecată, de grefier şi de către interpret (dacă este cazul), de avocaţii inculpatului, părţii civile, părţii responsabile civilmente, persoanei vătămate, dacă aceştia au fost prezenţi.

> E. Dezbaterea

> 1. după ce instanţa constată terminată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile;

-► 2. în cadrul dezbaterilor cuvântul se dă în următoarea ordine] procurorul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă! civilmente şi inculpatul. In cazul în care este necesar, instanţa del judecată poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi! ordine; procurorul şi părţile au dreptul la replică în ceea cel priveşte chestiunile noi, ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul! are cel din urmă cuvântul;

-► 3. când socoteşte necesar, instanţa poate cere părţilor, după închi-1 derea dezbaterilor, să depună concluzii scrise; procurorulj persoana vătămată şi părţile pot depune concluzii scrise ori del câte ori consideră necesar a face cunoscute argumentele în | sprijinul poziţiei lor, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă. 1

408 I Desfăşurarea judecării cauzelor penale în prima instanţă

(T ) OBSERVAŢII:

1. lipsa dezbaterilor atrage nulitatea absolută a hotărârii;

2. procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate; când cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 16 NCPP, procurorul este obligat să pună concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal;

3. durata concluziilor procurorului, ale părţilor, ale persoanei vătămate şi ale avocaţilor acestora poate fi limitată. Preşedintele completului poate hotărî că acestea trebuie să aibă o durată similară. Preşedintele are dreptul să îi întrerupă pe cei care au cuvântul, dacă în susţinerile lor depăşesc limitele cauzei ce se judecă;

4. pentru motive temeinice, dezbaterile pot fi întrerupte. întreruperea nu poate fi mai mare de 3 zile.

F. Ultimul cuvânt al inculpatului

1. după închiderea dezbaterilor, inculpatul are personal cuvântul în vederea prezentării punctului său de vedere cu privire la acuzaţia

__________________________ gEnBELi ogce îi este adusă, fără a-i putea fi puse întrebări şi fără a putea fi întrerupt;

— ► 2. după ascultarea ultimului cuvânt al inculpatului, preşedintele completului anunţă faptul că a rămas în pronunţare, precum şi data pronunţării.

> 1. după încheierea dezbaterilor, completul de judecată delibereazăîn vederea determinării soluţiei ce urmează a fi pronunţată în cauza penală;

> 2. deliberarea şi pronunţarea hotărârii se fac în ziua în care au avutloc dezbaterile sau la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor; preşedintele completului va informa părţile prezente asupra datei la care se va pronunţa hotărârea; în situaţii excepţionale, când, raportat la complexitatea cauzei, deliberarea şi pronunţarea nu pot avea loc în termenul de 15 zile de la închiderea dezbaterilor, instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată pentru cel mult 15 zile;

> 3. rezultatul deliberării se consemnează în minută, care se întocmeşte în două exemplare originale, din care imul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se depune, spre conservare, la mapa de sentinţe a instanţei.

> 1. minuta rezultată în urma deliberării instanţei cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei atât în ceea ce priveşte acţiunea penală, cât şi acţiunea civilă se citeşte în şedinţă publică de către preşedintele completului de judecată, asistat de grefier;

■> 2. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică are loc în ziua în care s-au încheiat dezbaterile ori la termenul la care s-a anunţat că va avea loc pronunţarea sau la termenul la care s-a amânat pronunţarea;

+■ 3. părţile sau procurorul nu se citează la pronunţare.

> I. Redactarea hotărârii judecătoreşti

✓ redactarea hotărârii are loc ulterior pronunţării, în cel mult 30 de zile de la pronunţare.


Din prevederile referitoare la participarea procurorului rezultă că, potrivit legii, nu este suficientă numai prezenţa procurorului, ci acesta este obligat să pună concluzii, arătând şi ordinea în care, în cursul dezbaterilor, preşedintele completului de judecată trebuie să dea cuvântul. Prin urmare, într-o corectă aplicare a legii, situaţia în care procurorul, deşi prezent în instanţă la termenul când s-a dezbătut cauza, nu a pus concluzii este echivalentă cu neparticiparea procurorului la judecată, fapt ce conduce la nulitatea absolută a hotărâriiXL£^£*J.,ts, pen., dec. nr. 2683/2005).

întocmirea minutei constituie garanţia că rezultatul judecăţii înscris în dispozitiv este expresia deliberării judecătorilor care au pronunţat hotărârea şi care o semnează. Lipsa minutei face imposibilă verificarea concordanţei dispozitivului hotărârii cu soluţia adoptată în urma deliberării şi a componenţei completului de judecată care a pronunţat-o. în consecinţă, hotărârea este lovită de nulitate absolută (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2076/1996).

Hotărârea se pronunţă în şedinţă publică, iar minuta, care trebuie să aibă conţinutul dispozitivului, urmează a avea şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică. Lipsa din minută a acestei menţiuni nu atrage însă nulitatea absolută a hotărârii, ci nulitatea relativă. în situaţia în care dispozitivul hotărârii conţine menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, inculpatului nu i se aduce nicio vătămare (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1656/1995).

FIŞA nr. 31JUDECATA ÎN CAZUL RECUNOAŞTERII ÎNVINUIRII (PROCEDURA ABREVIATĂ)


^ 1. PROCEDURA ABREVIATĂ A JUDECĂŢII ÎN CAZUL________ RECUNOAŞTERII ÎNVINUIRII____________________

A. Condiţiile de aplicare a procedurii abreviate

✓ instanţa poate proceda la judecarea cauzei în condiţiile procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

> 1. inculpatul să fi fost acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii sau numai pedeapsa închisorii;

2. înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul să fi declarat personal că recunoaşte în totalitate fapta/faptele descrise în rechizitoriu sau în încheierea judecătorului de cameră preliminară (atât sub aspect subiectiv, cât şi sub aspect obiectiv);

*- 3. inculpatul să fi solicitat personal ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală care au fost apreciate ca fiind legal sau loial administrate de judecătorul de cameră preliminară şi a înscrisurilor (în circumstanţiere ori cu privire la fondul acuzaţiei penale ori al acţiunii civile) prezentate de părţi sau de persoana vătămată;

[FJşa nr. 31; I 413

4. instanţa să nu considere necesară administrarea altor probe decât cele din cursul urmăririi penale pentru formarea convingerii sale.

(T ) OBSERVAŢII:

1. dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru un concurs de infracţiuni, este necesar ca pentru niciuna dintre acestea legea să nu prevadă pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

2. nu se poate proceda la judecata potrivit procedurii abreviate dacă inculpatul recunoaşte numai o parte dintre faptele reţinute în rechizitoriu urriâtuhcî când recunoaşte fapta în materialitatea ei, nu însă şi forma de vinovăţie cu care procurorul consideră că a fost comisă fapta;

3. inculpaţii minori sau inculpaţii majori care au comis infracţiuni în timp ce erau minori nu pot solicita judecarea potrivit procedurii abreviate, sistemul sancţionator al acestora vizând numai posibilitatea aplicării de măsuri educative privative sau neprivative de libertate;

4. .pentru a fi judecat potrivit procedurii abreviate, inculpatul-trebuie să firecunoscut numai faptele descrise în rechizitoriu, nu şi încadrarea juridică a acestora;

5. potrivit noului Cod de procedură penală, constituie o condiţie de judecată potrivit procedurii abreviate prezenţa inculpatului în faţa instanţei, acesta neputând declara că doreşte să se judece în condiţiile art. 375 NCPP printr-un înscris autentic ori prin reprezentant (legal sau convenţional cu mandat special), ca în condiţiile vechiului Cod.

> B. Cazuri speciale în care inculpatul beneficiază de efectele atenuante ale procedurii abreviate

inculpatul poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă şi în următoarele patru ipoteze în care a fost efectuată o cercetare judecătorească, deşi ab iniţia inculpatul a recunoscut situaţia de fapt

descrisă în actul de sesizare, neavâncl din această perspectivă nicio culpă procesuală:

---- ► 1. când instanţa a respins cererea inculpatului de a fi judecatpotrivit procedurii abreviate, a efectuat cercetarea judecătorească, iar în urma acesteia reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat;

---- ► 2. când instanţa, deşi a admis cererea inculpatului de a fijudecat potrivit procedurii abreviate, efectuează totuşi cercetarea judecătorească numai pentru stabilirea încadrării juridice, iar în urma acesteia reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în acfdl dejs€sizare şi recunoscută de către inculpat;

---- ► 3. când instanţa, deşi a admis cererea inculpatului de a fijudecat potrivit procedurii abreviate, dispune schimbarea^ încadrării juridice şi apoi apreciază că este necesară administrarea altor probe, efectuând cercetarea judecătorească, iar în urma acesteia reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat;

___► 4. când instanţa, deşi a admis cererea inculpatului de a fijudecat potrivit procedurii abreviate, după deliberare constată că pentru soluţionarea acţiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor, dispunând repunerea cauzei pe rol şi efectuarea cercetării judecătoreşti, iar în urma acesteia reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat.

414 I Judecata î n cazul recunoaşterii învinuiri i______________________

C. Procedura

v' procedura abreviată de judecată în primă instanţă parcurge următorii paşi procedurali:

_______________________ __ _____________ i 4 i 5

1. la primul termen la care procedura de dtare este legaC îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune ca grefierul să dea citire rechizitoriului (actul prin care s-a dispus trimiterea în judecată) ori, după caz, a încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care a admis plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată şi a dispus începerea judecăţii în condiţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) NCPP sau să facă o prezentare succintă a acestuia;

2. preşedintele explică inculpatului în ce constă învinuirea cei se aduce, îl înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar;

3. preşedintele încunoştinţează partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată (nu şi pe inculpatul care a participat în procedura de cameră preliminară) cu privire la probele administrate în faza urmăririi penale care au fost excluse şi care nu vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti;

4. preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi sau persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) NCPP cu privire Ia reducerea limitelor de pedeapsă;

5. solicitarea formulată de inculpat personal înainte de începerea cercetării judecătoreşti ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii abreviate;

6. ascultarea inculpatului sub aspectul recunoaşterii faptelor descrise în actul de sesizare;

7. punerea în discuţie a procurorului, persoanei vătămate şi a părţilor a solicitării inculpatului ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii abreviate;

8. încuviinţarea procedurii:

a. instanţa de judecată admite cererea de judecată potrivit procedurii abreviate atunci când sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus;

b. instanţa de judecată respinge cererea atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus. în acest caz, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun;

9. probatoriu: instanţa poate încuviinţa inculpatului, persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente numai administrarea probei cu înscrisuri; înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanţa a admis cererea de judecată potrivit procedurii abreviate sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri, instanţa nu poate acorda decât un singur termen;

10. dezbaterile, ultimul cuvânt al inculpatului, deliberarea, pronunţarea urmează regulile din procedura generală.

D. Efectele procedurii abreviate

>• l . soluţionarea cauzei, dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, fără a se mai proceda la administrarea ansamblului probatoriului în cursul cercetării judecătoreşti;

> 2. inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

(T) OBSERVAŢII:

1. spre deosebire de vechiul Cod, noul Cod de procedură penală nu mai prevede condiţionarea admiterii cererii de constatare ca din probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa să reţină că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;

2. dacă instanţa reţine în procesul de individualizare judiciară a pedepsei circumstanţe atenuante legale sau judiciare în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante se face prin raportare la limitele pedepsei închisorii, reduse ca urmare a aplicării procedurii abreviate;

3. judecarea potrivit procedurii abrgyiê-niţ conferă inculpatului un drept la aplicarea minimului special al pedepsei redus cu o treime/pătrime, instanţa de judecată urmând a proceda la individualizarea judiciară a pedepselor prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 NCP între limitele reduse de pedeapsă; deopotrivă, inculpatul nu dobândeşte un drept la obţinerea amânării aplicării pedepsei ori al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;

4. în cazul în care judecata se desfăşoară potrivit regulilor procedurii abreviate, instanţa de judecată se va pronunţa atât cu privire la acţiunea penală, cât şi cu privire la acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal; ca excepţie, instanţa va dispune disjungerea acţiunii civile când pentru dovedirea pretenţiilor civile este necesară administrarea altor probe decât înscrisurile ori când administrarea probei cu înscrisuri pe latură civilă ar presupune acordarea a mai mult de un termen;

5. faptul că judecata se desfăşoară potrivit procedurii abreviate nu atrage per se o modificare sau înlocuire a temeiurilor arestării preventive/arestului la domiciliu;

6. în cazul participaţiei penale, dacă numai unul sau unii dintre inculpaţi optează pentru judecata în condiţiile procedurii abreviate, iar instanţa admite cererea, va proceda în consecinţă pentru aceştia, dispunând disjungerea judecăţii cauzei cu privire la ceilalţi inculpaţi, dacă disjungerea este posibilă. Instanţa poate dispune în urma deliberării oricare dintre

418 L Judecata în cazul recunoaşterii î n v i n u i r i i _________________

soluţiile prevăzute de noul Cod: condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei (caz în care este ineficientă reducerea limitelor de pedeapsă, întrucât în cauză instanţa nu stabileşte o pedeapsă), amânarea aplicării pedepsei, achitarea, încetarea procesului p e n a l .________________________

li. PARTEA PRACTICĂ

Judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei cu plivire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul (devine incompatibil doar dacă m considerentele hotărârii pronunţate şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă (T.C.C.J., Completul de RIL, dec. nr. 17/2012).

Nu sunt aplicabile depoziţiile procedurii abreviate â recunoaşterii vinovăţiei în cazul în care inculpatul nu recunoaşte fapta aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2219/2011).

Procedura abreviată a recunoaşterii vinovăţiei presupune, printre alte condiţii, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei. Recunoaşterea faptelor trebuie să fie totală şi necondiţionată sub toate aspectele de fapt, singura contestare admisibilă fiind numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor. Chiar şi sub acest ultim aspect, prin contestarea încadrării juridice a faptelor nu se poate tinde Ia schimbarea, chiar şi parţială, a situaţiei de fapt, astfel cum aceasta este expusă în actul de trimitere în judecată (I.C.C.J., s. pen., dec.

nr. 3136/2011).

Nu sunt aplicabile dispoziţiile procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei în condiţiile în care, deşi inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, a contestat cuantumul prejudiciului produs prin comiterea acesteia, cuantum ce este element al formei calificate a infracţiunii comise, determinând astfel nu doar încadrarea juridică a acesteia, ci şi limitele de pedeapsă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 986/2012).

Nu sunt aplicabile dispoziţiile procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute prin actul de sesizare, revenind asupra declaraţiei date iniţial în faza urmăririi penale şi arătând că coinculpatul „nu.a intrat în casă, nu a exercitat niciun act de violenţă asupra părţii vâtăm iteîfnu a sustras niciun bun". In condiţiile în care, prin actul de sesizare a instanţei, la stabilirea situaţiei de fapt s-a avut în vedere şi declaraţia dată iniţial de către inculpatul B.D., recunoaşterea inculpatului din faza de judecată cu privire la faptele săvârşite de el este numai parţială (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3279/2011).

După acordul de voinţă liber exprimat al inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei, acesta nu îşi mai poate retracta declaraţia de vinovăţie, care are caracter irevocabil (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 654/2012).

HOTARAREA JUDECĂTOREASCA. SOLUŢII LA JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

I. PARTEA TEORETICA

L HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ

A. Clasificare

S hotărârile judecătoreşti pot fi:

----- ► 1. încheieri - hotărâri judecătoreşti prin care judecătorul/instanţase pronunţă asupra:

a. unor chestiuni de fapt şi de drept fără să se dezînvestească sau să judece fondul;

b. măsurilor preventive, asigurătorii ori asupra unor procedee probatorii.

✓ încheierea de şedinţă - hotărârea în cuprinsul căreia se consemnează desfăşurarea şedinţei de judecată [(cuprinde: a) ziua, luna, anul şi denumirea instanţei; b) menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică;c) numele şi prenumele judecătorilor, procurorului şi grefierului;d) numele şi prenumele părţilor, avocaţilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au fost prezente la judecată, precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii; e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi textele de lege în care a fost încadrată fapta; f) mijloacele de probă care au fost supuse dezbaterii contradictorii; g) cererile de orice natură formulate de procuror, de persoana vătămată, de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces; h) concluziile procurorului, ale persoanei vătămate şi ale părţilor; i) măsurile luate în cursul şedinţei];

I 421

^ este întocmită de grefier în termen de cel mult 72 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier;

^ dacă hotărârea se pronunţă în ziua în care a avut loc şedinţa de judecată, încheierea de şedinţă va fi cuprinsă în practicaua sentinţei/deciziei;

2. sentinţe - hotărârile prin care instanţa de judecată:

a. pronunţă o soluţie în penală;

primă instanţă într-o cauză

b. se dezînvesteşte fără a pronunţa o soluţie asupra fondului cauzei penale (de exemplu, declinarea de competenţă);

► 3. decizii - hotărârile judecătoreşti pronunţate în apel, contestaţie • - în anulare sau cele prin care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

'' soluţionează recursurile în casaţie sau în interesul legii.

B. Structura hotărârii judecătoreşti

^ hotărârea judecătorească cuprinde trei părţi:

► 1. Partea introductivă (practicaua) - prima parte componentă a hotărârii judecătoreşti;

^ în cazul în care instanţa a amânat pronunţarea, întocmind o încheiere de şedinţă separată, partea introductivă va cuprinde numai: denumirea instanţei care a judecat cauza, data pronunţării hotărârii, locul unde a fost judecată cauza, precum şi numele şi prenumele membrilor completului de judecată, ale procurorului şi ale grefierului, făcându-se menţiune că celelalte date au fost trecute în încheierea de şedinţă prin care s-a amânat pronunţarea;

^ în hotărârile instanţelor militare trebuie să se indice şi gradul militar al membrilor completului de judecată şi al procurorului. Când inculpatul este militar, se menţionează şi gradul acestuia.

422_1 ^Hotărârea judecătorească

___ 2. Considerentele (expunerea, motivarea) - prezentarea elementelorde fapt şi de drept care au condus la soluţia dispusă de organul judiciar;

✓ motivarea este obligatorie în cazul tuturor încheierilor (prin care instanţele se pronunţă asupra măsurii arestării preventive, asupra liberării provizorii, revocării, înlocuirii, încetării de drept a măsurilor preventive, abţinerii sau recuzării, asupra probatoriului solicitat în cauză etc.), sentinţelor (pronunţate asupra fondului cauzei, în materia executării pedepsei, a măsurilor asigurătorii) şi deciziilor;

S considerentele trebuie să cuprindă:---- ► a) datele privind identitatea părţilor;

---- ► b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare;

---- ► c) motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analizaprobelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate, şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză;

___►d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date încauză.

S în caz de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, expunerea trebuie să cuprindă fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată, respectiv timpul care se va deduce din pedeapsa stabilită în caz de anulare sau revocare a renunţării la aplicarea pedepsei ori a amânării aplicării pedepsei, precum şi actele din care rezultă perioada ce urmează a fi dedusă;

✓ dacă instanţa reţine în sarcina inculpatului numai o parte dintre faptele ce formează obiectul trimiterii în judecată, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunţat condamnarea ori, după caz, renunţarea

Fişa~hr..,3-2

la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei şi pentru care anume fapte încetarea procesului penal sau achitarea;

^ în cazul renunţării la aplicarea pedepsei şi al amânării aplicării pedepsei, precum şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se vor prezenta în hotărâre motivele care au determinat renunţarea sau amânarea ori, după caz, suspendarea şi se vor arăta consecinţele la care persoana faţă de care s-au dispus aceste soluţii se expune dacă va mai comite infracţiuni sau, după caz, dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

> 3. Dispozitivul - soluţia dată de instanţă;

^dispozitivul trebuie să cuprindă datele privitoare la persoana inculpatului, soluţia dată de instanţă cu privire la infracţiune, indicându-se denumirea acesteia şi textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, şi cauza pe care se întemeiază potrivit art. 16,' precum şi soluţia dată cu privire la soluţionarea acţiunii civile;

^ când instanţa dispune condamnarea, în dispozitiv se menţionează pedeapsa principală aplicată. In cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menţionează şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile, prevăzute la art. 93 alin. (l)-(3) NCP, pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecinţele neres- pectării lor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni şi se indică două entităţi din comunitate unde urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, prevăzută la art. 93 alin. (3) NCP, după consultarea listei privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate. Când instanţa dispune măsura educativă a supravegherii, în dispozitiv se menţionează persoana care realizează supravegherea şi îndrumarea minorului;

S când instanţa dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se face menţiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art. 81 NCP, iar când dispune amânarea aplicării pedepsei, în dispozitiv se menţionează

pedeapsa stabilită a cărei aplicare se amână, precum şi. măsurile de supraveghere şi obligaţiile, prevăzute la art. 85 alin. (1) şi (2) NCP pe care trebuie să le respecte inculpatul, se pun în vedere acestuia consecinţele nerespectării lor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni, iar dacă a impus obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, se menţionează două entităţi din comunitate unde urmează a se executa această obligaţie, după consultarea listei privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate şi îndrumarea minorului;

■S dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanţă cu privire la:

---- ► a) deducerea duratei măsurii preventive privative de libertate(arestare preventivă sau arest la domiciliu) şi a internării medicale, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod;

---- ► b) măsurile preventive;

---- ►c) măsurile asigurătorii;

---- ► d) măsurile de siguranţă;

---- ► e) cheltuielile judiciare;

---- ► f) restituirea lucrurilor;

___ g) restabilirea situaţiei anterioare;

---- ► h) cauţiune;

---- ► i) rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluţionare acauzei.

■/ când instanţa pronunţă pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face menţiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele dintre drepturile prevăzute la art. 65 NCP, pe durata prevăzută în acelaşi articol;

✓ când instanţa a pronunţat pedeapsa închisorii, iar persoana vătămata a solicitat înştiinţarea cu privire la eliberarea în orice mod a condamnatului, instanţa face o menţiune în acest sens în dispozitivul hotărârii;

424 I Hotărârea judecătorească______________________________________

____ ________________________________BEElîMEH i 425^ dispozitivul trebuie să cuprindă menţiunea că hotărârea este supusă

apelului, cu arătarea termenului în care acesta poate fi exercitat, indicarea datei în care hotărârea a fost pronunţată şi a faptului că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.

( F ) OBSERVAŢII:

1. în termen de maxim 30 de zile de la pronunţare (termenul de recomandare), hotărârea judecătorească trebuie motivată;

2. dispozitivul trebuie să cuprindă aceleaşi menţiuni ca şi minuta, sub sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii.

j ^ 2. SOLUŢII LA JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ\ "> - '

A. Soluţii pe care instanţa le poate dispune cu privire la acţiunea penală ~

V după deliberare, instanţa poate pronunţa:

* 1. condamnarea - soluţia dispusă atunci când fapta există, constituie infracţiune, iar inculpatul este vinovat de săvârşirea ei; instanţa poate dispune aplicarea pedepsei amenzii, închisorii (cu executare în regim de detenţie ori suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) sau detenţiunea pe viaţă;

2. renunţarea la aplicarea pedepsei - dacă fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 80-82 NCP;

* 3. amânarea aplicării pedepsei - dacă fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 NCP;

4. achitarea - soluţia dispusă atunci când constată unul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) NCPP:

a. fapta nu există;► b. fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost

săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

t c. nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea,

d. există o cauză justificativă sau de neim putabilitate.

-----► 3. încetarea procesulu i penal - soluţia dispusă atunci cândconstată unul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-i)

NCPP:I— ► a. lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau

sesizarea organului com petent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în

m işcare a acţiunii penale;-----► b . a intervenit am nistia sau prescripţia, decesul sus

pectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a

dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană

juridică;

— ► c. a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţi-

... . unilor pentru care retragerea acesteia înlătură răs-

- punderea penală, a intervenit îm păcarea ori a fost

• ; : - încheiat un acord de m ediere m condiţiile legii/

-----► d. există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege,

-----► e. există autoritate de lucru judecat;

___ ^ f. a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat,

potriv it legii.

426 I . Hotărârea judecătorească_______________ _______________________

(T) OBSERVAŢIE: în ipoteza în care inculpatul a solicitat continuarea

* procesului penal în condiţiile art. 18 NCPP, iar ulterior instanţa nu reţine existenţa vreunuia d intre im pedim entele prevăzute la art. 16 alin. (1)

lit. a)-d) NCPP, va d ispune încetarea procesului penal._________ ______

B. S o lu ţii pe care in stan ţa le poate dispune cu p riv ire la acţiu nea civilă

S după deliberare instanţa:

-----^ l . dacă d ispune condam narea, renunţarea la aplicarea pedepsei,

am ânarea ap lică rii pedepsei:

a. poate admite în tot ori în parte acţiunea civilă şi obliga inculpatul şi/sau partea responsabilă civilmente la plata de daune materiale/morale către partea civilă; sau

*• b. respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă;

c. lasă nesoluţionată acţiunea civilă când a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.

_______________________I 427

2. dacă.dispune achitarea inculpatului:. a; respinge ca neîntemeiata acţiunea civila m cazul

achitării pronunţate pe temeiul prevăzut de art. 16 alinr(l) lit. a) sau c) NCPP;

---- ► b. poate admite în tot ori în parte acţiunea civilă şiobliga inculpatul şi/sau partea responsabilă civilmente la plata de daune materiale/morale către partea civilă sau, după caz, respinge acţiunea civilă în cazul achitării pronunţate pe temeiul prevăzut de în cazul achitării pronunţate pe temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b), teza a Il-a sau lit. d) NCPP;

---- ► c. lasă nesoluţionată acţiunea civilă în cazul achităriipronunţate pe temeiul prevăzut de în cazul achitării pronunţate pe temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I NCPP.

3. dacă dispune încetarea procesului penal:

— ► a. lasă nesoluţionată acţiunea civilă în cazul încetării pronunţate pe temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e), f), g), i) sau lit. j) NCPP;

* b. poate admite în tot ori în parte acţiunea civilă Şiobliga inculpatul şi/sau partea responsabilă civilmente la plata de daune materiale/morale către

partea civilă sau, după caz, respinge acţiunea civilă în cazul încetării pronunţate pe temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. h) NCPP.

428 I Hotărârea judecătorească

*• 4. indiferent de soluţia pronunţată cu privire la latura penală, instanţa poate lua act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât prejudiciul a fost acoperit prin restituire; tot astfel, instanţa va lua act de tranzacţia sau acordul de mediere încheiat între infractor, partea responsabilă civilmente şi partea civilă, pe care o/îl va include în cuprinsul minutei.

(T ) OBSERVAŢII:

1. de regulă, instanţa penală soluţionează prin aceeaşi hotărâre atât acţiunea penală, cât şi acţiunea civilă; dacă soluţionarea laturii civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale, instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile (după disjungere, latura civilă va fi soluţionată tot de instanţa penală);

2. chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanţa trebuie să se pronunţe la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii;

3. dacă instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii luate în cauză se menţin; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii;

4. când admite acţiunea civilă, instanţa trebuie să examineze necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior; dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii;

5. dacă pe parcursul procesului penal faţă de inculpat s-a luat măsuracontrolului judiciar pe cauţiune, iar instanţa admite acţiunea civilă, aceasta va dispune plata din cauţiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune;_____________________________________ ___

429

6. instanţa de judecată nu poate dispune 'prin sentinţă luarea unePmasuri preventive indiferent de natura acesteia; instanţa de judecată trebuie să se pronunţe prin sentinţă cu privire la menţinerea, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurilor preventive privative sau neprivative de libertate la care sunt supuşi inculpaţii din cauză;

7. după pronunţarea hotărârii şi până la sesizarea instanţei de apel, instanţa (care a pronunţat hotărârea), din oficiu sau la cererea procurorului, poate să dispună luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condiţiile legii.

3. COMUNICAREA SENTINŢEI PENALE * 1

S copii de pe minuta sentinţei penale se comunică:

1. persoanei vătămate/civile/responsabile civilmente, indiferent dacă aceasta a lipsit sau nu de la judecată ori de la pronunţare;

—► 2. inculpatului arestat preventiv în cauză sau în altă cauză ori aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, indiferent dacă a fost prezent sau a lipsit de la pronunţarea hotărârii;

—► â. procurorului;

—► 4. administraţiei locului de deţinere a inculpatului;

—►S. serviciului de probaţiune şi, după caz, organului sau autorităţii competente să verifice respectarea obligaţiilor dispuse de instanţă, în cazul în care instanţa a amânarea aplicarea pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

j (T ) OBSERVAŢII:

1. după redactarea hotărârii, acestora li se comunică hotărârea în întregul său;

-■ 2. în cazul în care inculpatul nu înţelege limba română, o copie a minuteil hotărârii se comunică într-o limbă pe care o înţelege.

430 1 Hotărârea judecătoreascăr fjr* -r*

^ 4. EFECTELE SEN TIN ŢEI PENALE NEDEFIN ITIVE■-

S Hotărârea judecătorească produce următoarele efecte:

—► 1. dezînvesteşte instanţa care a pronunţat-o;

—► 2. deşi nu este definitivă, sunt executorii dispoziţiile privind:------ ► a. menţinerea, revocarea, înlocuirea ori încetarea de

drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat;

------ ► b. punerea de îndată în libertate a inculpatului arestatpreventiv în caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal sau atunci când instanţa pronunţă: i) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive; ii) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării

- ■_ sub supraveghere; iii) o pedeapsă cu amendă, carenu însoţeşte pedeapsa închisorii; iv) o măsură educativă;

------ ► c. luarea măsurilor asigurătorii şi restituirea lucrurilor;

------ ► d. punerea în libertate în cazul în care se dispuneamânarea executării pedepsei;

------ ► e. aplicarea amnistiei şi graţierii intervenită dupărămânerea definitivă a hotărârii;

—p-3. data comunicării copiei de pe minută marchează începutul curgerii termenului de exercitare a apelului.


Lipsa încheierii de amânare a pronunţării nefăcând posibilă verificarea respectării prevederilor legale privind compunerea instanţei, participarea procurorului, publicitatea şedinţei de judecată, prezenţa părţilor şi concluziile acestora, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate (C.S.J., s. pen., dec. nr. 608/1999).

încheierea de amânare a pronunţării hotărârii semnată numai de grefier, iar nu şi de preşedintele completului de judecată, este lovită de nulitate absolută (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4393/2005).

Instanţei de judecată, cu ocazia motivării hotărârii pronunţate, îi revin o serie de obligaţii ce trebuie respectate. încălcarea acestor obligaţii ori omisiunea de a se pronunţa asupra unor aspecte care au format obiectul judecăţii ori au legătură cu cauza fac ca hotărârea pronunţată să fie nelegală (C.S.J., s. pen., dec. nr. 2882/2003).

Nu este justificată disjungerea judecării laturii civile de cea penală în cauzele în care stabilirea vinovăţiei inculpatului, individualizarea pedepsei şi încadrarea juridică se raportează ia întinderea pagubei produse prin infracţiune, cum sunt îndeosebi cele care au produs consecinţe deosebit de grave. în cazul unor atare infracţiuni, în care soluţia este condiţionată de activitatea infracţională şi în strânsă legătură cu urmările patrimoniale ale faptei, disjungerea trebuie dispusă numai în cazurile în care judecarea ambelor laturi ale procesului, din cauze obiective, nu se poate asigura (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 6281/2004).


Instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii penale, în cazul infracţiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere, nu va soluţiona şi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 29/2008).

Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată celei penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 43/2008).

Hotărârea instanţei trebuie să cuprindă în expunere, între altele, în cazul -'■ pronunţării unei soluţii de condamnare, faptele reţinute în sarcina

inculpatului/ forma şi gradul de vinovăţie, analiza probelor care au servit ca temei la adoptarea soluţiei şi a celor care au fost înlăturate, temeiurile de fapt şi de drept care au dus la adoptarea soluţiei. Prin urmare, în hotărâre trebuie analizate fiecare dintre apărările formulate de părţi şi argumentele invocate de procuror în susţinerea acuzării, motivându-se temeiurile de drept şi de fapt care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv invocat în apărare sau acuzare. Astfel, se asigură părţilor dreptul la un proces echitabil, cum este reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce cuprinde, între altele, atât dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor, cât şi obligaţia instanţei de a examina aceste observaţii, cu alte cuvinte, sarcina instanţei fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele şi probatoriile părţilor. In jurisprudenţa instanţei europene s-a statuat în mod constant că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţie impun o obligaţie instanţelor de a-şi motiva hotărârile, însă aceasta nu înseamnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligaţii variind în funcţie de natura hotărârii, ceea ce este definitoriu pentru noţiunea de „proces echitabil" este ca instanţa să fi

[Fişa J\ţ;~32

examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi să nu se mulţumească să confirme concluziile unei alte instanţe sau pe cele reţinute în actul de sesizare (cauza Helle c. finlandei, par. 6o! cauza Boldeac. Roman,et, cauza Albim c. României) (I.C.C.J., Completul de 5 judecători dec. nr. 160/2012, nepublicată).

Este adevărat că în considerentele sentinţei apelate a fost preluat integral conţinutul rechizitoriului (cu excepţia părţii referitoare la persoanele ce se impune a fi citate). Preluarea este de o manieră explicită, prin scanarea actului de sesizare şi redarea în totalitate a acestuia, inclusiv a fotografiilor înserate m cuprinsul rechizitoriului, păstrându-se chiar şi corpul de literă specific dactilografierii, diferit de cel utilizat pentru motivarea propriu-zisă a instanţei. Fără a aproba această modalitate de redactare a unei hotărâri judecătoreşti, Curtea constată că această manieră de redactare a motivării nu atrage nulitatea hotărârii. Pe de p-parte, nu este prevăzută de dispoziţiile Codului de procedură penală ca motiv de nulitate expresă, pe de altă parte, nu atrage incidenţa dispoziţiilor referitoare la nulităţile relative, căci pentru justa soluţionare a cauzei, având în vedere modalitatea în care a fost motivată hotărârea apelată, nu se impune reluarea judecăţii în primă instanţă. Se constată, sub acest aspect, că preluarea anumitor părţi din rechizitoriu apare ca neutilă, căci au fost redate inclusiv părţile referitoare la aspecte de ordin general cu privire la fenomenul traficului ilicit de droguri, la enumerarea mijloacelor de probă cu indicarea filelor şi volumelor de urmărire penală, precum şi menţiunile din rechizitoriu referitoare la modalitatea de asigurare a asistenţei juridice, la prezentarea materialului de urmărire penală, la măsurile preventive şi asigurătorii, respectiv solicitările Parchetului de menţinere a acestor măsuri, ca şi datele suplimentare (filele 3-81 din sentinţă). Pe de altă parte, se constată că în cuprinsul rechizitoriului se procedează de o manieră exhaustivă la redarea conţinutului mijloacelor de probă şi la analiza acestora, instanţa de fond precizând în mod expres că îşi însuşeşte situaţia de fapt stabilită în acest mod prin rechizitoriu, aşa încât preluarea în cuprinsul sentinţei a acestei părţi a actului de sesizare are rolul de a

434 H otărârea ju d ecă to rea scă

evidenţia, implicit, probele pe care instanţa le-a avut în vedere la solii* ţionarea cauzei. Drept urmare, redarea rechizitoriului în considerentele? sentinţei, chiar într-o modalitate ce poate fi apreciată ca fiind excesivă, nur afectează totuşi legalitatea hotărârii. în altă ordine de idei, Curtea consideră că nulitatea hotărârii nu poate fi constatată nici pe motivul lipsei! unora din elementele o examinare amănunţită a mijloacelor de probă, prima instanţă a răspuns apărărilor formulate de inculpaţi făcând trimitere la probele administrate, atât în ceea ce priveşte elementele de fapt, conţinutul mijloacelor de probă, cât şi încadrarea juridică a faptelor, din considerente rezultând temeiurile pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia. în concluzie, nu se poate susţine că hotărârea este lipsită de motivare (C.A. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 381/2011, nepublicaţă), ^

1i

J£> III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL P & îk ă S l

Model al hotărârii judecătoreşti de condamnare. Părţi componente.

Dosar nr.

ROMÂNIA JUDECĂTORIA X SECŢIA PENALĂ

Sentinţa penală nr.............Şedinţa publică de l a .........

Instanţa constituită din:PREŞEDINTE:...................

G REFIER:............

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria X - a fost reprezentat de procuror.........................

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatulC.E., trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriulParchetului de pe lângă Judecătoria X nr.................. din data de..................... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, în starede recidivă postcondamnatorie, prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) şi b) NCP, cu aplicarea art. 41 NCP, precum şi pe persona vătămată Z.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din ................. . fiindconsemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă; la acel termen, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de astăzi.........................., când a hotărât următoarele:


C0 N S1DERENTE

INSTANŢA,

DELIBERÂND ASUPRA CAUZEI PENALE DE FAŢĂ, CONSTATĂ URMĂTOARELE:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X nr.................din data d e ...............................şi înregistrat pe rolul instanţei ladata d e .................. sub nr......................... . a fost trimis în judecată, în starede arest preventiv, inculpatul C.E., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1) — art. 229 alin. (1) lit. a) şi b) NCP, cu aplicarea art. 41 NCP.

în fapt, prin actul de sesizare a instanţei, procurorul a reţinut, înesenţă, că, la data de ......... . în jurul orelor 2030, în timp ce se afla înautobuzul nr........ . inculpatul C.E. a sustras suma de 550 lei şi 2 bonuride masă din buzunarul gecii părţii vătămate Z, pe care acesta din urmă o pusese pe scaun.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii vătămate Z (filele nr. 10-11 d.u.p.), proces-verbal de depistare a inculpatului (fila nr. 5 d.u.p.), şi planşa fotografică cu bunurile găsite asupra acestuia de agenţii de pază (filele nr. 6-7 d.u.p.), declaraţiile inculpatului C.E. (filele nr. 38-43 d.u.p.), declaraţiile martorilor A (filele nr. 16-17 d.u.p.), B (filele nr. 21-22 d.u.p.), C (filele nr. 14-15 d.u.p.) şi D (fila nr. 25 d.u.p.).

în cursul cercetării . judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului C.E. (fila nr. 22 dos.inst.); referat întocmit de către Biroul de Executări Penale dincadrul acestei instanţe cu privire la sentinţa penală nr................. aJudecătoriei X.

ANALIZÂND ACTELE ŞI LUCRĂRILE DOSARULUI CONSTATĂURMĂTOARELE

ÎN FAPT(situaţia de fapt reţinută de către instanţă şi analiza mijloacelor de

probă pe care instanţa le-a avut în vedere pentru reţinerea acesteia)

[Fişa nr. 32 I 437

ÎN DREPT "(analiza încadrării juridice a situaţiei de fapt reţinute care să

vizeze elementele constitutive ale infracţiunii, cerinţele esenţiale, elementele circumstanţiale agravante, stările de agravare)

Fapta inculpatului C.E. constând în aceea că, în data de......................../în jurul orelor 2030, în timp ce se afla în autobuzul nr......... . a sustras suma de 550 lei şi 2 bonuri de masă din buzunarul geciipărţii vătămate Z, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) şi b) NCP, cu aplicarea art. 41 NCP, fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.

In ceea ce priveşte latura obiectivă, elementul material a constat în acţiunea de luare a sumei de 550 lei şi a celor două tichete de masă din posesia, din sfera de stăpânire a părţii vătămate, fără consimţământul acesteia (fiind realizate astfel cele două acte specifice acţiunii de luare, şi anume deposedarea părţii vătămate urmată de împosedarea inculpatului).

Totodată, instanţa reţine că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată prejudicierea patrimoniului părţii vătămate prin crearea unei pagube totale de 566,62 lei (formată din suma de 550 lei şi din cele două bonuri de masă, în valoare de 16,62 lei).

Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită de inculpat şi urmarea socialmente periculoasă produsă este evidentă. împrejurarea că prejudiciul produs părţii vătămate a fost recuperat, prin restituirea bunurilor mobile sustrase, nu are nicio influenţă asupra existenţei unei urmări imediate, periculoase, produse prin săvârşirea faptei mai sus reţinute.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenţie directă calificată prin scop, deoarece, din modul concret de realizare a faptei reţinute şi din declaraţia de recunoaştere a inculpatului (fila nr. 22 dos.inst.), rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acesteia. în cazul infracţiunii de furt, intenţia este calificată prin scopul prevăzut de lege, şi anume prin faptul că inculpatul a urmărit să sustragă respectivele bunuri ca să şi le însuşească, pe nedrept.

Astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar (fila nr. 44 versod.u.p.) şi din referatul întocmit de către Biroul de Executări Penale din


cadrul Judecătoriei X (fila nr. 19 dos.inst.)/ în persoana inculpatului instanţa va reţine starea de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii defurt calificat, prin sentinţa penală nr...............a Judecătoriei X, definitivăprin decizia penală nr........... a Curţii de Apel X - din a cărui executareinculpatul a fost liberat la data de 01.01.2014, cu un rest neexecutat de 603 zile. Având în vedere că acest rest nu expirase la data săvârşiriiinfracţiunii pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză (.......),instanţa va constata îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 NCP. Totodată, instanţa va reţine şi îndeplinirea celorlalte condiţii privitoare la recidiva postcondamnatorie. Astfel, atât infracţiunea care face obiectul prezentei cauze, cât şi infracţiunea care a stat la baza condamnării la 5 ani închisoare (care constituie primul termen al recidivei) sunt săvârşite sub forma de vinovăţie a intenţiei.

STABILIREA PEDEPSEIAvând în vedere cele expuse şi luând în considerare art. 53 NCP

C.pen., instanţa va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, respectiv: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cât despre pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat urmând să se ţină cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.

Instanţa va reţine în favoarea inculpatului faptul că acesta a sustras bunuri de o valoare relativ redusă (bunurile mobile fiind restituite părţii vătămate, prin concursul organelor de poliţie).

în acelaşi timp, instanţa va ţine cont de persoana inculpatului (care avea vârsta de 31 de ani la data comiterii faptei şi care nu are un loc de muncă stabil), având în vedere că este recidivist din cauza condamnării în trecut pentru două infracţiuni de furt calificat.

Punând în balanţă toate aceste aspecte, instanţa apreciază că în privinţa inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, deoa-

Sg

m

Fişa nr. 32 I 439

rece nici înainte de comiterea faptei, nici după ce a fost prins acesta nu a avut un comportament deosebit, fiind cunoscut cu antecedente penale şi având pe parcursul urmăririi penale o atitudine nesinceră şi totodată oscilantă.

In consecinţă, ţinând seama şi de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, instanţa îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă orientată spre minimul legal, şi anume 2 ani închisoare - pe care o apreciază ca fiind proporţională cu gravitatea faptei deduse judecaţii şi deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv al pedepsei.

Pe de altă parte însă, se va dispune revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei la care am făcut referire mai sus şi se va dispune executarea restului de 603 zile, rămas neexecutat, alături de pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 603 zile închisoare.

In ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale, instanţa va dispune executarea acesteia în regim privativ de libertate, executare necesară pentru reeducarea condamnatului, având în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului şi nesocotirea clemenţei arătate prin liberarea sa condiţionată.

In privinţa aplicării pedepselor accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza Sabon şi Pârcălab c. României şi în cauza Hirst c. Marii Britanii), exerciţiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.

In cauză, natura faptei comise de inculpat reflectă o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existenţa unei nedemnităţi de a participa la organizarea şi reprezentarea comunităţii din care face parte - deci a unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat îi vor fi interzise inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale.

In schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii - prin care Curtea Europeană a Drepturilor


Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la f alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei 1 pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă 1 principiul proporţionalităţii, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din | Protocolul 1 din Convenţie - , instanţa apreciază că, în speţă, în raport J cu natura concretă a faptei comise de către inculpat, acesta nu este 1 nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va f interzice exerciţiul acestui drept. 1

9 :i |

LATURA CIVILĂAvând în vedere restituirea în natură a bunurilor sustrase, fapta \

săvârşită de către inculpat a avut drept consecinţă producerea unui i prejudiciu în valoare de 566,62 lei, compus din suma de 550 lei şi din două bonuri de masă în valoare de 16,62 lei.

Din înscrisul intitulat „Dovadă" (fila nr. 8 d.u.p.), încheiat la datad e .................de un organ de poliţie din cadrul Secţiei de Poliţie nr........-Biroul de Investigaţii Criminale, reiese că suma de bani şi cele două bonuri valorice de masă, găsite asupra inculpatului de către organele de poliţie, au fost restituite părţii vătămate. Având în vedere restituirea în natură a bunurilor sustrase, persoana vătămată Z nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

ALTE MĂSURI PROCESUALEInstanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.Instanţa apreciază că există date în sensul că inculpatul, dacă ar fi

lăsat în libertate, s-ar sustrage de la executarea pedepsei, având în vedere faptul că nu are ocupaţie şi nici domiciliu stabil, faptul că a încercat să fugă în momentul în care se afla în custodia organelor de poliţie în momentul când era condus la sediul Secţiei Poliţie şi mai ales având în vedere cuantumul pedepselor aplicate.

Lăsarea sa în libertate ar prezenta, totodată, un pericol concret pentru ordinea publică, concluzie justificată de modul de operare ce relevă caracterul premeditat al acţiunilor infracţionale, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a mai săvârşit infracţiuni împotriva patrimoniului.

Deoarece inculpatul a fost reţinut, iar apoi arestat preventiv, instanţa va deduce din durata pedepsei principale perioada reţinerii d in ..............şi perioada arestării preventive de la d ata................. la zi. __

> D

[Fişa nr.. 32 I 441

CHELTUIELILE JUDICIAREAvând în vedere faptul că în cauză va fi dispusă o soluţie de

condamnare a inculpatului, în temeiul art. 274 alin. (1) NCPP, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 700 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, ce includ şi cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apăr-torilor din oficiu, avocat......... şi av o cat....... , se vor avansa din fondulspecial al Ministerului Justiţiei.

DISP0z1 T I

L

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

în baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) şi b).NCP, cuaplicarea art. 41 NCP, condamnă inculpatul C.E. (fiul lui............., născutla data de ........... . în........... ...., CNP..................... , cetăţean român,studii - ........... clase, fără loc de mimcă, necăsătorit, stagiul militarnesatisfăcut, domiciliat în........................ , în prezent încarcerat înPenitenciarul ...........) la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentrusăvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

în baza art. 104 alin. (2) NCP, revocă beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă de 603 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului CEprin sentinţa penală nr..................... , pronunţată de Judecătoria X,definitivă prin decizia penală nr................... pronunţată de Curtea deApel X, secţia a Il-a penală şi cumulează pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, respectiv 603 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 2 ani şi 603 zile închisoare.

în baza art. 65 NCP raportat la art. 66 alin. (1) lit. a şi b NCP, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice şi a dreptului de a

ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii dindata d e .............şi a arestării preventive de la data d e ............... la zi.

Menţine măsura arestării preventive a inculpatului CE.Ia act că persoana vătămată Z (cu domiciliul ............... . CNP

....................) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciulfiind integral acoperit prin recuperarea bunurilor sustrase.

în temeiul art. 274 alin. (1) NCPP, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 700 lei, din care suma de300 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, avocat ......... şiavocat .................. , se avansează din fondurile special alocate deMinisterul Justiţiei.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru procuror, persoana vătămată Z şi pentru inculpatul CE.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi...........

PREŞEDINTE,(semnătură)


GREFIER,(semnătură)

ţjk».-K&jj

FIŞA nr. 33 CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC.

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE ŞI REVIZUIREA

I. PARTEA TEORETICA

1. CONTESTAŢIA IN ANULARE

A. Cazuri [art. 426 lit. a)-i) NCPP]

> a. teza 1: când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi (nu a fost îndeplinită deloc sau a fost viciată);

■S lipsa de procedură sau viciul de procedură poate fi invocat numai de partea nelegal citată la judecarea apelului (apelant sau intimat), care a lipsit de la judecarea apelului; viciile de citare de la judecata în prima instanţă pot fi invocate numai prin intermediul căii ordinare de atac a apelului;

v' coincide parţial a i cazul prevăzut pentru exercitarea căii extraordinare de ataca vizând redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate prevăzut de art. 466 NCPP;

teza a Il-a: când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de apel a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;

•/ este necesar ca:'V—► 1. partea legal citată să fi lipsit de la

\ judecarea apelului datorită imposi- \ bilităţii obiective de a se prezenta;

2. partea să nu fi putut înştiinţa instanţa prin niciun mijloc de comunicare despre această împiedicare.

------► b. când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la ocauză de încetare a procesului penal;

•/ nu se va putea solicita contestaţia în anulare când instanţa a omis să se pronunţe asupra unei cauze de achitare dintre cele

<•, vfn*.' v -*T prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) NCPP invocate de inculpat în apărarea sa, prin această cale extraordinară de atac neputând fi invocate erori în soluţionarea fondului cauzei;

■/ este necesar ca inculpatul să fi fost condamnat; dacă faţă de acesta s-a dispus' o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, nu se va putea invoca acest caz de contestaţie în anulare;

------► c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luatparte la dezbaterea pe fond a procesului;

✓ este sancţionată astfel pe calea contestaţiei în anulare încălcarea principiului continuităţii completului de judecată, când dezbaterea a avut loc în faţa unui complet, însă hotărârea este pronunţată de un al complet;

----- ► d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz deincompatibilitate;

■/ compunerea instanţei reprezintă alcătuirea completului de judecată cu numărul de judecători prevăzuţi de lege, în vederea judecării cauzelor penale; în materie penală, completul de judecată este alcătuit numai din judecători; în primă instanţă completul de judecată este compus dintr-un singur judecător (sistemul judecătorului unic), în vreme ce în calea ordinară de atac a apelului completul este compus din doi judecători;

444. 1 Căile extraordinare de a t a p ________________ _

____________________ _______ _______________________ I 445

v reţinerea existenţei unui caz de incompatibilitate poate fi invocată pe calea contestaţiei în scopul garantării imparţialităţii instanţei;

> e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

S potrivit noului Cod de procedură penală, prezenţa procurorului este obligatorie în toate cazurile; astfel, judecarea unei cauze în lipsa procurorului atrage incidenţa cazului de contestaţie în anulare;

—► f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie,"potrivit legii;

^ constituie motiv de contestaţie în anulare numai judecarea cauzei în lipsa avocatului inculpatului în cazurile de asistenţă juridică obligatorie, nu şi lipsa avocatului persoanei vătămare ori al celorlalte părţi, chiar şi în ipotezele în care asistenţa juridică a acestora este obligatorie;

^ asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995 echivalează cu lipsa de apărare a acestuia;

^ se poate reţine acest caz şi în ipoteza în care avocatul inculpatului nu a asigurat o apărare concretă şi efectivă ori în ipoteza în care acelaşi avocat a asigurat apărarea mai multor inculpaţi cu interese contrare;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

S încălcarea dispoziţiilor art. 352 NCPP referitoare la publicitatea şedinţei de judecată de către instanţă, prin declararea şedinţei secrete nemotivat şi fără a asculta părţile prezente şi procurorul, precum şi prin omisiunea de a menţiona dacă această măsură este valabilă pentru tot cursul procesului sau numai pentru acea şedinţă de judecată, atrage incidenţa acestui caz de contestaţie în anulare;

✓ deopotrivă, judecarea unei cauze în camera de consiliu sau în şedinţă nepublică în condiţiile în care noul Cod de procedură penală stipulează publicitatea şedinţei de judecată atrage incidenţa acestui caz de contestaţie în anulare;

---- ► h. când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacăaudierea era legal posibilă;

- potrivit art. 420 alin. (4) NCPP, instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă;

- nu este incident acest caz în ipoteza în care inculpatul a invocat în faţa instanţei dreptul la tăcere;

---- ► i. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâridefinitive pentru aceeaşi faptă (autoritatea de lucru judecat);

S trebuie să existe nu una, ci două sau mai multe hotărâri definitive în care aceeaşi persoană să fi fost judecată definitiv pentru aceeaşi faptă materială.

446 I Căile extraordinare de atac_____________________________________

(T ) OBSERVAŢIE: contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de anulare (exercitarea acesteia are ca scop desfiinţarea hotărârii definitive pronunţate cu încălcarea legii în cazurile de mai sus, ce conduc la nulitatea acesteia) şi de retractare (constatarea incidenţei unui caz dintre cele enumerate mai sus conduce la desfiinţarea hotărârii de către instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă).

B. Hotărâri supuse contestaţiei în anulare

S pot fi atacate cu contestaţie în anulare:

---- ► 1. hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele de apelatunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. a) NCPP;

---- ► 2. hotărârile penale definitive atunci când sunt invocate cazurileprevăzute de art. 426 lit. b)-h) NCPP;

Fis„a nr. 33 I 447

3. ultima/ele hotărâre/i definitivă (indiferent dacă aceasta a rămas definitivă în faţa primei instanţe, sau în apel) prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei, întrucât se invocă existenţa autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

C. Calitate procesuală activă

^ cererea de contestaţie în anulare poate fi formulată în scris, personal, prin reprezentant legal ori prin mandatar special de:

* 1. părţile ce au avut calitatea de apelant sau intimat, în cazul prevăzut de art. 426 lit. a) NCPP;

- ~— ► 2. inculpat sau de procuror, în cazurile prevăzute de art. 426 lit.b), e), f), h) şi i) NCPP;

---- ► 3. persoana vătămată, părţi sau de procuror, în cazurileprevăzute de art. 426 lit. c), d), g) NCPP.

(T) OBSERVAŢII:

1. nu poate formula contestaţie în anulare persoana vătămată sau partea care nu a declarat apel (deşi erau îndeplinite toate cerinţele procedurale pentru ca această cale ordinară de atac să fi fost exercitată) ori cea la care nu s-a referit apelul declarat;

2. în cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.

D. Termenul de formulare

^ cererea de contestaţie în anulare poate fi formulată în termen de:

1. cel mult 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere [în cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c)-i) NCPP];

► cel mult 10 zile de la data comunicării hotărârii, pentru persoanele împotriva cărora nu se face executare (de pildă, procurorul sau persoana vătămată);

448 I Căile extraordinare de atac

^ ► 2. oricând, în cazul contestaţiei în anulare prin care se invocă art. 426 lit. b) NCPP.

E. Instanţa competentă

✓ competenţa judecării contestaţiei în anulare aparţine:

---- ► 1. instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere[în cazurile prevăzute în art. 426 lit. a)-h) NCPP];

---- ► 2. instanţei la care a rămas definitivă ultima hotărâre [în cazulprevăzut în art. 426 lit. i) NCPP].

F. Procedura de judecată

PROCEDURA FILTRU: admisibilitatea în principiu a cererii decontestaţie în anulare

/ este o procedură necontradictorie în care instanţa verifică, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor, dacă:

— ► i. sunt invocate motive de contestaţie în anulare dintrecele prevăzute de art. 426 NCPP;

— ► ii. se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;

— ► iii. hotărârea atacată este o hotărâre definitivă;

— ► iv. cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art.428 NCPP şi de către o persoană prevăzută de art. 427 NCPP;

— ► v. motivele şi probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai făcut obiectul unei contestaţii în anulare anterioare.

V ataşarea dosarului în care s-a pronunţat hotărârea definitivă

este obligatorie;

■S judecătorul care a participat la judecarea cauzei este incompatibil să participe la soluţionarea cererii de contestaţie in

anulare;

S soluţii: admiterea în principiu, prin încheiere definitivă a contestaţiei în anulare; după admiterea în principiu, instanţa, la cerere sau din oficiu, poate suspenda, prin încheiere, executarea hotărârii a cărei anulare se cere, cu ascultarea obligatorie a concluziilor procurorului;

ii. respingerea, prin decizie definitivă, a contestaţiei în anulare ca inadmisibilă;

b. Judecarea temeiniciei contestaţiei în anulare după admiterea înprincipiu

^ are l°c în şedinţă publică, cu citarea părţilor interesate; în cazul în care prin contestaţia în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea contestaţiei se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre;

S este obligatorie prezenţa procurorului, precum şi prezenţa inculpatului (con testa tor sau intimat) când aceasta se află în stare de deţinere;

^ asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpatul privat de libertate;

^ instanţa de judecată nu poate încuviinţa nicio probă care vizează fondul cauzei, contestaţia în anulare urmând a avea loc în baza probelor deja administrate, după înlăturarea viciului procedural care a generat-o;

instanţa pune în dezbatere temeinicia contestaţiei în anulare ascultând concluziile părţilor şi ale procurorului;

soluţii: > i. admiterea contestaţiei în anulare

^ dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie definitivă hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare (în urma rejudecării în

prim ă instanţă efectu ată la un a lt term en se

va pronunţa o sen tin ţă care poate fi atacată

cu apel); -î

V daca decizia atacată a fost anulată în con- 4 diţiile prevăzute de art. 426 lit. b) NCPP,

instanţa dispune prin decizie definitivă

încetarea procesului penal;✓ în cazul în care prin contestaţia în anulare se ^

invocă autoritatea de lucru judecat, instanţa,

dacă găseşte contestaţia întem eiată, desfiin-

ţează ultima hotărâre sau acea parte din j Liltima/ele hotărare/ri cu privire la care există |

autoritate de lucru judecat, pronunţând fie o

sentinţă (dacă hotărârea desfiinţată a ramas j

definitivă la prima instanţă), fie o decizie |

(dacă hotărârea desfiinţată a rămas defi- |

nitivă în apel); sentinţa poate fi atacată cu ş

apel, iar decizia din apel este definitiva. |

ii. respingerea contestaţiei in anulare *

■/ dacă m otivele invocate în susţinerea contes- :<

taţiei nu sunt întem eiate sau nu au fost

probate, instanţa de judecata va îespinge

contestaţia în anulare ca neîntem eiată; vj

✓ introducerea unei noi contestaţii bazate pe j

acelaşi motiv după respingerea acestei prime j

cereri printr-o hotărâre definitivă este j

inadm isibilă;

iii. ia act de retragerea contestaţiei în anulare

^ 2. REVIZUIREA

■ F i ş a nr/33 I 451

A. Cazuri de revizuire cu privire la latura penală [art. 453 alin. (1) NCPP]

— ► a. s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

faptele sau împrejurările trebuie să ducă (singure sau prin coroborarea cu alte probe) la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori. de încetare a procesului penal, respectiv la pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei a cărei revizuire se cere;

S poate fi invocat ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei;

S nu pot fi supuse revizuirii în temeiul acestui caz. hotărârile definitive de achitare;

v'' hotărârile definitive în care persoana condamnată nu este autorul infracţiunii, o alta persoană utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse acestui caz de revizuire;

—► b. hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

s nu este necesar ca prin revizuirea întemeiată pe mărturia mincinoasă să se ajungă la o soluţie diametral opusă celei pronunţate prin hotărârea definitivă pe baza mărturiei mincinoase, ci numai ca mărturia mincinoasă să fi dus ia pronunţarea unei hotărâri iielegnlc $nu iictemeinice;

—► c. un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

✓ dacă falsul- este realizat chiar de către organele judiciare, revizuirea se va putea solicita în temeiul art. 453 alin. (1) lit. d) NCPP;

v' nu este necesar ca prin revizuirea întemeiată pe falsitatea înscrisului să se ajungă la o soluţie diametral opusă celei pronunţate prin hotărârea definitivă, ci numai ca înscrisul fals să fi dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

---- ►d. un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana carea efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

•/ este necesar ca infracţiunea comisă de organele judiciare să fi condus la pronurvţareadiotărârii nelegale sau netemeinice a cărei

revizuire se solicită;

---- ►e. când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti penale definitive princare s-a soluţionat latura penală nu se pot concilia;

•/ vor fi supuse revizuirii toate hotărârile care nu se pot concilia;

V caracterul inconciliabil urmează a fi stabilit prin compararea situaţiilor de fapt reţinute în considerentele hotărârilor definitive;

---- ►f. hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declaratăneconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii

pronunţate;✓ poate fi invocat ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanei

condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. * 1

452 I Căi le extraordinare de atac______________ ______________________ _

(T ) OBSERVAŢII:

1. revizuirea este calea extraordinară de atac prin care pot fi înlăturate erorile judiciare reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă;

2. înscrisul falsificat, faptele penale săvârşite de judecător, procuror sau de organele de cercetare penală sau mărturia mincinoasă trebuie să fi avut o

contribuţie determinantă la pronunţarea hotărârii nelegale sau netemeinice a cărei revizuire se cere şi trebuie dovedite prin: a) hotărâre judecătorească definitivă (de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal) prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei constatând existenţa falsului sau existenţa faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane; b) în cazurile în care dovada nu poate fi făcută prin hotărâre judecătorească datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 NCPP, proba cazurilor de revizuire se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă;

3. revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate f i cerută numai în faţa instanţei civile, ptârîvit Codului de procedură civilă;

4. cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) NCPP vizează. existenţa autorităţii de luciu judecat (două hotărâri definitive au soluţii diferite cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă), în vreme ce cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) NCPP priveşte situaţia când două hotărâri definitive nu se pot concilia (două hotărâri definitive contradictorii privesc aceleaşi persoane, dar fapte diferite, respectiv aceeaşi faptă, dar persoane diferite);

5. se poate solicita revizuirea hotărârilor definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate (art. 465 NCPP).

B. Hotărâri supuse revizuirii

^ pot fi atacate cu revizuire hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează latura penală (pronunţându-se o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal);

454 I Căile extraordinare de atac

✓ revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Codului de procedură civilă; dacă revizuirea vizează atât latura penală, cât şi latura civilă a procesului penal, aceasta se va face în condiţiile noului Cod de

procedură penală;

✓ nu are relevanţă dacă hotărârile au rămas definitive la prima instanţă prin neapelare sau după exercitarea căii ordinare de atac a apelului;

✓ când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

C. Calitatea procesuală activă

✓ cererea de revizuire poate fi formulată în scris de:

-> 1. părţile (inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente) din cauza a cărei revizuire se cere, în limitele calităţii lor procesuale;

-► 2. substituiţii procesuali: soţul şi rudele apropiate ale persoanei condamnate, chiar şi după moartea acesteia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului;

-► 3. procuror, numai cu privire la latura penală a hotărârii

definitive.

D. Termenul de formulare

✓ cererea de revizuire poate fi formulată în scris:

-► 1. oricând, dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului | pe temeiurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-e) NCPP; |

2. în termen de un an de la data publicării Deciziei Curţii | Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea 1, când | cererea de revizuire în favoarea condamnatului se face în | temeiul cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) NCPP; J

Fişa nr. 33 I 455

* 3 . în termen de trei luni, când cererea este formulată în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, calculat după cum urmează :

► a. în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) Ui. b)-d), când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când aceasta a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;

* b. în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d), dacăsunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale;

* c. în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. c), de la datacând hotărârile ce nu se conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea.

(T ) OBSERVAŢII:

1. cererea de revizuire în favoarea condamnatului poate fi formulată chiar dacă pedeapsa se află în curs de executare ori a fost executată sau este considerată ca executată, chiar după moartea acestuia (de substituiţii procesuali - soţul şi rudele apropiate ale persoanei condamnate sau de către procuror);

2. revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

456 I Căi le extraordinare de,..atac

E. Procedura

*• 1. Cererea de revizuire

a. cererea de revizuire se redactează în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia; la cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat;

b. în cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la pct. a), instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanţă, sub sancţiunea respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă;

c. cererea de revizuire se adresează instanţei competente; cererea adresată direct procurorului se trimite pe cale administrativă instanţei competente;

> 2. Procedura în faţa instanţei

S competenţa judecării cererii de revizuire aparţine instanţei care a judecat cauza în prima instanţă (dacă cererea de revizuire se întemeiază pe existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 NCPP, aparţinând instanţei superioare în grad dintre cele care au pronunţat hotărârile supuse revizuirii);

S instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă;

S judecătorul care a judecat cauza în primă instanţă este incompatibil să judece calea extraordinară de atac a revizuirii declarate împotriva propriei hotărâri, având obligaţia de a se abţine;

judecătorul căruia-.-s-a repartizat aleatoriu cauza dispune prin rezoluţie ataşarea dosarului în care a fost pronunţată hotărârea definitivă.

a. PROCEDURA FILTRU: admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire

^ este o procedură necontradictorie în care instanţa verifică, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului dacă:

► i. cererea a fost formulată în termen şi de o persoanăcare are calitate procesuală activă;

► 11. cererea a_fost întocmită cu respectarea condiţiilorde formă prevăzute de art. 456 alin. (2) şi (3) NCPPsau a fost completată în termenul stabilit de instanţă;

- * m ' au tost invocate temeiuri legale_pentru redeschiderea procedurilor penale;

* *v* taPte e Şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată, cererea nu au fost prezentate într-o cereie anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

v. hotărârea atacată este o hotărâre definitivă prin care a fost soluţionat fondul cauzei;

^ soluţii — instanţa poate dispune:

► i. admiterea în principiu, prin încheiere definitivă,a cererii de revizuire; odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii; în acest caz, instanţa poate impune respectarea vreuneia dintre obligaţiile de a face sau a nu face prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) NCPP; dacă persoana condamnată nu respectă obligaţiile stabilite prin încheiere, instanţa, din oficiu sau Ia cererea procurorului,

poate dispune- revocarea măsurii suspendării şi reluarea executării pedepsei;

---- ► ii. respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă,prin sentinţă (sentinţa este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei revizuire se solicită).

458 I Căile extraordinare de atac___________________________________

(T ) OBSERVAŢII:

1. încheierea prin care se dispune admiterea în principiu nu are ca efect desfiinţarea de drept a hotărârii definitive supusă revizuirii;

2. în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se reunesc în vederea rejudecarii;

3. când cererea de revizuire a fost făcuta pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul rejudecarii cauzei, după admiterea în principiu, instanţa va hotărî potrivit dispoziţiilor art. 16 NCPP, care se aplică în mod corespunzător.

> b . Rejudecarea cauzei după admiterea în principius rejudecarea se face potrivit regulilor de procedură privind

judecarea în primă instanţă, cu citarea părţilor sau a subiecţilor procesuali principali, putând fi readministrate probele administrate în primul ciclu procesual; persoanele prevăzuLe la art. 453 alin. (1) lit. b) şi d) NCPP nu pot fi audiate ea martori în cauza supusă revizuirii, dacă dovada acestor cazuri de revizuire s-a făcut prin hotărâre judecătorească;

S în cazul în care instanţa constată că situaţia de fapt nu poate fi stabilită în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, dispune efectuarea cercetărilor necesare de către procurorul de la parchetul de pe lângă aceasta

Fişa n r f 3 3 I 459

instanţă, într-un interval ce nu poate depăşi 3 luni; după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material instanţei competente;

S soluţii; instanţa poate dispune, prin sentinţă:

r— ► i. respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată şi Vi dispune obligarea revizuicntului la plata cheltu-\\ ielilor judiciare către stat, precum şi reluarea exe-\\ cutării pedepsei, în cazul în care aceasta a fost \ V suspendată;

\ d- admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii \ în măsura în care a fost admisă revizuirea sau\ hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţarea1 unei noi hotărâri asupra fondului cauzei;

iii. ia act de retragerea cererii de revizuire.

S sentinţa (de admitere sau respingere a cererii de revizuire) este supusă aceloraşi căi de atac cărora putea fi supusă hotărârea la care se referă revizuirea;

S introducerea unei noi cereri de revizuire, după respingerea prin hotărâre definitivă ca inadmisibilă sau neîntemeiată a cererii de revizuire, este inadmisibilă dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări cu cea definitiv soluţionată. * 1

I

•'S*

(T) OBSERVAŢII;

1. instanţa ia măsuri pentru restabilirea situaţiei anterioare, dispunând, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite şi a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ţinut să le suporte sau alte asemenea măsuri;

2. cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa trebuie să dea aplicare efectului extensiv al căii de atac, dacă constată că cererea de revizuire produce efecte şi cu privire la alte părţi care nu au formulat o astfel de cerere, putând

hotărî şi în privinţa lor, fără să le poată crea acestora o situaţie mai grea (non reformatio in peius);

3. nu pot fi atacate cu recurs în casaţie hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire.

460 1 Căile extraordinare de atac_____________________________ ,


în cazul infracţiunii de luare de mităîhvocarea de către condamnaţi a neîndeplinirii procedurii de citare, conform legii, cu privire la denunţător nu constituie caz de contestaţie în anulare, întrucât; pe de o parte, condamnaţii pot invoca numai neîndeplinirea procedurii de citare, conform legii, cu privire la aceştia, iar, pe de altă parte, denunţătorul care beneficiază de o cauză de nepedepsire nu are calitatea de parte în procesul penal (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1425/2010).

încheierea de amânare a pronunţării nu este supusă examinării pe calea contestaţiei în anulare, al cărei obiect îl constituie numai hotărâri penale definitive (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1331/2009). 1

1 Cele două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru exercitarea contestaţiei în anulare sunt: a) partea să fi fost în imposibilitate de a se prezenta; b) partea să fi fost în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. Fără a echivala, obligatoriu, cu torţa majoră, „împiedicarea" trebuie să fie de neînvins, să fie nu numai obiectivă, dar şi să nu fi putut fi prevăzută în mod normal, fiind incluse în această categorie de evenimente: o stare de război, o inundaţie, o înzăpezirc, o epidemie - care a necesitat măsuri de carantină - sau un alt fapt neprevăzut ce a dus la întreruperea circulaţiei între sediul instanţei şi locul unde se afla contestatorul. De asemenea, în această categorie de evenimente mai sunt incluse şi alte situaţii: o boală gravă sau un accident, intervenite pe neaşteptat şi

care l-au pus pe cel în cauză în situaţia de a nu putea suporta transportul până la sediul instanţei. în cazul în care partea s-a găsit în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată, are obligaţia să încunoştinţeze instanţa despre această împiedicare. Dacă nu şi-a îndeplinit această obligaţie, lăsând ca procesul să fie soluţionat în lipsa sa, partea este în culpă şi nu-i mai este îngăduit să atace hotărârea atunci când constată că soluţia nu-i este favorabilă. Sub acest ultim aspect, împiedicarea de încunoştinţare a instanţei este datorată unor situaţii care au întrerupt nu numai posibilităţile de transport, dar şi comunicările prin poştă, telegraf, fax, telefon etc. în cele mai multe cazuri, mai ales în actualele condiţii de dezvoltare a multiplelor sisteme de comunicaţii (telefonie fixă şi mobilă, fax, telegraf, curierat rapid, internet etc.), împrejurarea care face imposibilă prezentarea, părţii la proces nu afectează posibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre* situaţia intervenită (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1642 din 27 aprilie 2010).

Formularea unei contestaţii în anulare împotriva deciziei de respingere a recursului declarat contra încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive este inadmisibilă, întrucât pe calea contestaţiei în anulare poate fi desfiinţată numai o hotărâre penală definitivă prin care a fost soluţionat fondul cauzei (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 388/2006).

Admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în Codul de procedură penală, precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. pen. nr. 108/2006).

Procedura prealabilă a admiterii în principiu, prin natura şi conţinutul ei specific, nu vizează însăşi soluţionarea acestei căi extraordinare de atac, ci doar verificarea dacă sunt întrunite condiţiile de exercitare a acesteia, şi anume cu privire la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei

462 i Căi le extraordinare de atac

pe cazurile prevăzute în lege şi la depimerea de dovezi ori invocarea probe din dosar în sprijinul contestaţiei. Aşadar, cât timp procedura admi-l terii în principiu nu priveşte însăşi judecarea contestaţiei în anulare, sef constată că nu sunt temeiuri care să impună citarea părţii în faza admi-f sibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Examinarea admisibilităţii j în principiu a contestaţiei în anulare, fără citarea părţilor, nu aduce! încălcări dreptului acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 10/2009).

Nu se poate ajunge pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probaţiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanţa sau instanţele ce au judecat cauza (C.A. Bucureşti, s. pen., dec. nr. 2/2003).

Hotărârile definitive în care persoana condamnată nu este autorul infracţiunii, o altă persoană utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse primului caz de revizuire (I.C.C.J., Complet RIL, dec.nr. 9/2011).

Dispunerea condamnării unora dintre martori pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere nu constituie motiv de revizuire, dacă declaraţiile acestor martori nu au servit la pronunţarea hotărârii, fiind înlăturate de către instanţă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5377/2006).

< =us= Trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia. Cu privire la prima condiţie, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei. Pe cale de consecinţă, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate, o hotărâre de desesizare prin restituirea cauzei procurorului şi o hotărâre care a rezolvat fondul cauzei. Cât priveşte cea de-a doua condiţie, starea de inconciliabilitate poate exista în

Fişa n r j 33

următoarele ipoteze: hotărârile se referă la aceeaşi faptă şi la făptuitori diferiţi, hotărârile se referă la acelaşi făptuitor şi la fapte diferite sau hotărârile se referă la fapte şi făptuitori diferiţi. Nu orice deosebire între modul de soluţionare a cauzelor constituie un motiv de inconciliabilitate, ci hotărârile trebuie să se excludă una pe cealaltă. Pe de altă parte, revizuirea este un mijloc procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare ce se constată că au fost comise în soluţionarea unei cauze definitiv judecate. Eroarea judiciară implică existenţa unei judecăţi de fapt netemeinice şi, ca atare, revizuirea are caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât ea provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 40/2007).

Pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive este inadmisibilă (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, dec. nr. 42/2005).

A Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de C.proc.pen. este inadmisibilă (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 60/2007).

ACORDUL DE RECUNOAŞTERE A VINOVĂŢIEI


1. NOŢIUNE. TITULARIt ____

✓ constituie actul de sesizare al instanţei încheiat în cazul’ în care inculpatul major înţelege să recunoască faptele de care este acuzat şi încadrarea juridică a acestora şi agreează în cadrul discuţiilor cu procurorul o pedeapsă şi o modalitate de individualizare a acesteia;

( ! ) OBSERVAŢII:

1. acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat; în cazul în care iniţiativa aparţine procurorului, inculpatul nu are obligaţia de a adera la acesta, respectiv, dacă iniţiativa aparţine inculpatului, procurorul nu este obligat să accepte acordul de recunoaştere a vinovăţiei;

2. în situaţia în care se încheie acord de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul nu mai întocmeşte rechizitoriu cu privire la inculpaţii cu care a încheiat

acord;

3. prin noţiunea de vinovăţie din conţinutul instituţiei legiuitorul nu limiteazăaplicarea numai la recunoaşterea laturii subiective a infracţiunii, ci la toate aspectele ce ţin de tipicitatea a c e s t e i a . ______________________

Titulari" - inculpatul major

b. procurorul

2, CON D IŢII PEN TRU ÎNCHEIEREA A CO RD U LU I

DE RECUN OAŞTERE A VIN OVĂŢIEI

■> 1. să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de un infractor major;

■> 2. legea să prevadă pentru infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală numai pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de până la 7 ani alternativ sau nu cu pedeapsa amenzii;

^ se va avea în vedere maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată;

3. din probele administrate în cursul urmăririi penale să rezulte suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului;

-► 4. să existe avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superiorprin care acesta să fie de acord cu limitele acordului de recunoaştere a vinovăţiei;

*• 5. procurorul şi inculpatul să agreeze obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei (acordul procurorului cu inculpatul);

( f ) OBSERVAŢII:

1. dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru care nu s-a încheiat acord;

2. la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie;

3. nu poate fi încheiat în niciun caz un acord de recunoaştere a vinovăţiei de un suspect (major sau minor) sau de un inculpat minor;

4. avizul prealabil al procurorului ierarhic superior este obligatoriu şi se emite în urma sesizării acestuia de către procurorul de caz printr:un referat în care simt propuse limitele acordului de recunoaştere a vinovăţiei; v

5. nu este necesar acordul persoanei vătămate sau al părţii civile ori responsabile civilmente pentru încheierea valabilă a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei; deopotrivă, procurorul nu are obligaţia procedurală pozitivă de a informa aceşti subiecţi procesuali cu privire la demararea procedurii necesare pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

466 1 Căi le extraordinare de atac____________________________________

B. Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei -------------------------- ------------------------- --------------------------

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect:---- ► 1. recunoaşterea comiterii faptei/faptelor;

---- ► 2. acceptarea încadrării juridice a faptei/faptelor pentru care a fostpusă în mişcare acţiunea penală;

---- 3. felul şi cuantumul pedepsei (principale, complementare şi accesorii);

4. forma de individualizare a executării pedepsei principale.

C. Conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei

---- ► a) data şi locul încheierii;

---- ► b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;

---- ► c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin.

(l)NCPP;

— ► d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

---- ► e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;

---- ► f) probele şi mijloacele de probă;

___g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comitereafaptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;

---- ► h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei orisoluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a

Fişa nr„ 34

aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;

^ i) semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.

(T ) OBSERVAŢII:

1. descrierea situaţiei de fapt trebuie să fie similară sub aspectul complexităţii cu cea dintr-un rechizitoriu;

2. pedeapsa trebuie menţionată într-un cuantum determinat; în cazul concursului de infracţiuni, este necesar să se precizeze pedeapsa pentru fiecare infracţiune concurentă;

3. nu este exclus ca acordul de recunoaştere a vinovăţiei sa vizeze şi reţinerea circumstanţelor atenuante legale (de pildă, reţinerea provocării);

4. acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate viza fie o soluţie de condamnare (cu executare sau cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei;

5. în ipoteza în care soluţia agreată este cea de amânare a aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, procurorul trebuie să audieze în prealabil pe inculpat şi sub aspectul manifestării de către acesta a consimţământului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

6. acordul de recunoaştere a vinovăţiei va constitui actul de sesizare al instanţei, procurorul nemaîntocmind un rechizitoriu pentru acuzaţiile ce formează obiectul acordului.

D. Procedura în faţa instanţei

* 1. Sesizarea cu acord de recunoaştere a vinovăţiei: după încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond şi trimite acesteia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, însoţit de dosarul de urmărire penală;

468 I Căile, extraordinare de atac

(T ) OBSERVAŢIE: în situaţia în care se încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat pentru acestea din urmă prin rechizitoriu. Procurorul înaintează instanţei numai actele de urmărire penală care se referă la faptele şi persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei. în cazul în care inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente au încheiat o tranzacţie sau un acord de mediere pe latura civilă a cauzei, procurorul le va înainta instanţei

alături de acordul de recunoaştere a vinovăţiei. _____________________

. . .

> 2 . înregistrarea dosarului şi repartizarea aleatorie unui complet de

judecată

( f ) OBSERVAŢIE: în ipoteza în care instanţa este sesizată cu un acord de

recunoaştere a vinovăţiei, nu se mai parcurge faza camerei preliminare.

2. Verificări prealabile efectuate de instanţă: instanţa veiifica dacă acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condiţiile pentru încheierea sa în mod valabil şi dispune, dacă este cazul, acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile, sesizând în acest sens conducătorul

parchetului care a emis acordul;

->3. Procedura de judecată: este necontradictorie, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, cu ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii

civile, dacă este prezentă.

3. SOLUŢII

Fişamr. 34 469

Instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii cu privire la latura penală a cauzei:

a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi dispune una dintre următoarele soluţii:

* 1. condamnarea - soluţia dispusă atunci când fapta există,constituie infracţiune, iar inculpatul este vinovat de săvârşirea ei, instanţa poate dispune aplicarea pedepsei amenzii sau închisorii (cu executare in regim de detenţie ori suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei).

* 2. renunţarea la aplicarea pedepsei - dacă fapta există, constituieinfracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 80-82 NCP;

3. amânarea aplicării pedepsei - dacă fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 NCP.

(D OBSERVAŢII:

1. pentru a se dispune admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, trebuie să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. pentru încheierea acestuia în mod valabil cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului (la art. 480-482 NCPP);

2. soluţia pronunţată de instanţă nu poate fi mai grea decât cea prevăzută în acord, nici sub aspectul pedepsei şi nici cu privire la modalităţile de individualizare judiciară a acesteia; instanţa de judecată nu poate dispune admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, în aceste ipoteze urmând să dispună o soluţie de respingere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei;

3. instanţa poate admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei numai cu privire la unii dintre inculpaţi;

470 I Căi le extraordinare de atac

4. în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, instanţa ia act de aceasta prin sentinţă;

5. în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă. In această situaţie, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile.

b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă:

---- ► 1. nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea acestuia în mod valabil cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului (a se vedea art. 480-482 NCPP) care au făcut obiectul acordului;

2. dacă instanţa apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

(7) OBSERVAŢII:

1. sentinţa prin care instanţa se pronunţă cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei va cuprinde, pe lângă conţinutul general prevăzut de art. 370 alin. (4), art. 403 şi 404 NCPP, şi fapta pentru care s-a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi încadrarea juridică a acesteia;

2. judecătorul care a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei pe motiv că pedeapsa este prea blândă este incompatibil să judece cauza în care procurorul a dispus, ulterior, trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu;

3. instanţa se pronunţă prin sentinţă asupra menţinerii, revocării, înlocuirii oriîncetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat. _______ ____

F işa nr^3.4 471

4, CALEA DE A TAC

* 1. Limite: împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la:v * a. felul şi cuantumul pedepsei;

* b. forma de executare a acesteia.La soluţionarea apelului se citează numai inculpatul; Instanţa de apel pronunţă una dintre următoarele soluţii:

> a) respinge apelul, menţinând hotărârea atacată, dacă apelul este tardiv sau inadmisibil ori nefondat;

b) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost admis numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei sau la forma de executare a acesteia şi pronunţă o nouă hotărâre;

c) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost respins, admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

(T ) OBSERVAŢIE: în calea de atac nu se poate critica legalitatea încheierii a acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi nici soluţia pronunţată pe latura civilă.

JS III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL

3. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei

472 I Căi le extraordinare de atac_______________________________


Avizat de PRlMrJP.EQC.URQM

ACORD

de recunoaştere a vinovăţiei

A nul... luna....ziua ...

Astăzi........ (data de mai sus), a fost încheiat acord de recunoaştere avinovăţiei între procuror... din cadrul Parchetului de pe lângă ........... şiinculpatul X (date de stare civilă) cercetat (în stare de liber ta te/arest preventiv, arest la domiciliu ori altă măsură preventivă), sub aspectul acuzaţiei de a fi comis infracţiunea d e .....prevăzută de art. ... NCP.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaştereacomiterii faptei de............ şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fostpusă în mişcare acţiunea penală.

1. îri fapt,....[descrierea faptelor reţinute, analiza coroborată a probelor (cu indicarea filelor şi a volumelor de urmărire penală)],

2. Mijloacele de probă (enumerarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, cu indicarea filelor, indicarea mijloacelor materiale de probă, a modului în care au fost păstrate. De exemplu: Probaţiunea administrată în cauză se compune din ....).

3. în drept

Analiza elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a început urmărirea penală: latură obiectivă, latură subiectivă.

________ . _______ ___________ liMSUMfcH 1 4734. Fiind ascultat, în prezenţa apărătorului ales/din oficiu......... ,

inculpatul a declarat explicit că recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

5. Pedeapsa: se va indica felul şi cuantumul,- precum şi forma de executare a pedepsei (executare în regim de detenţie sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) ori, după caz, renunţarea la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat.

6. Latura civilă: se va face menţiune dacă între părţi s-a încheiat o tranzacţie sau un acord de mediere cu privire la acţiunea civilă;

7. Date cu privire la urmărire penală: sesizarea, începerea urmăririi penale in rem; efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă faţă de suspect, punerea în mişcare a acţiunii penale; ascultarea inculpatului cu privire la obiectul acordului, asistenţa juridică, avizarea acordului de procurorul ierarhic superior.

în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) NCPP, dosarul de urmărire penală/ actele de urmărire penală care se referă la faptele privind pe inculpatul şi prezentul acord de recunoaştere a vinovăţiei vor fi înaintate judecătoriei competente să judece cauza în prima instanţă urmând a fi citaţi:

Inculpat.................

Parte civilă...................................

PR O C U R O R , A V O C A T , IN C U LP A T ,

V

FIŞA nr. 35EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR

PENALE DEFINITIVE

PARTEA TEORETICĂ

1. C A D R U L G E N E R A L

A. Competenţa

S competenţa punerii în executare a hotărârilor penale definitive aparţine instanţei de executare:

1. prima instanţă de judecată pentru hotărârile penale rămase definitive la prima instanţă de judecată sau la instanţa de apel (judecătorie, tribunal sau curte de apel);

---- ► 2. Tribunalul Bucureşti sau, după caz, tribunalul militar pentruhotărârile pronunţate în primă instanţă de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

S dacă hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei ierarhic superioare (instanţa de apel ori înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), aceasta trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunţării hotărârii de către instanţa de apel sau, după caz, de către instanţa ierarhic superioară; în mod similar va proceda instanţa supremă când hotărârea instanţei de apel a fost modificată prin hotărârea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în casaţie;

3

Bib l iograf ie generală

^ în cazul pedepselor şi măsurilor neprivative de libertate, judecătorul delegat cu executarea din cadrul instanţei de executare poate delega unele atribuţii judecătorului delegat cu executarea de la instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în circumscripţia căreia locuieşte persoana aflată în executare;

S instanţa de executare deleagă unul sau mai mulţi dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii în executare.

j

1

■j1

I|ji*i

B. Hotărâri penale executorii

s în principiu, hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii (pot fi puse în executare);

S hotărârea judecătorească rămâne definitivă la data:

----- ► 1. pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sauapelului;

---- ► 2. expirării termenului de apel sau de introducere a contestaţiei:

<a. când nu s-a declarat apel/contestaţie în termen;b. când apelul/contestaţia declarată a fost retrasă înăuntrul

termenului;

---- ► 3. retragerii apelului/contestaţiei dacă aceasta s-a produs dupăexpirarea termenului de apel sau de a introduce contestaţie;

---- ► 4. pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz,contestaţia.

i1 Noul Cod de procedură penală prevede o serie de cazuri în care 1 încheierea/sentinţa este definitivă de la data pronunţării, nefiind supusă niciunei \ căi de atac, cum ar fi:j — ► a. sentinţa prin care se dispune declinarea competenţei judecăriij cauzei;] — ► b. încheierea prin care se soluţionează declaraţia de abţinere sau: cererea de recuzare;

---- ► c. încheierile prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţăcu privire la încuviinţarea/prelungirea supravegherii tehnice ori a altor procedee probatorii în cursul urmăririi penale;

---- ► d. încheierea prin care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie/curtea de apelcompetentă soluţionează cererea procurorului de desemnare a altei instanţe pentru judecarea cauzei;

---- ► e. încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţăcu privire la plângeri formulate împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală (cu excepţia situaţiei în care, după admiterea plângerii, dispune începerea judecăţii);

---- ► f. încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a cererii derevizuire;

__ g. încheierea prin care se soluţionează recursul în casaţie, în procedurafiltru a admiterii în principiu;

Hotărâri nedefinitive executorii:

— ► a. încheierile prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune luarea sau prelungirea măsurii arestului la domiciliu sau a arestării preventive, respectiv constată încetarea de drept a măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu;

---- ► b. încheierile prin care judecătorul de cameră preliminară dispuneluarea sau menţinerea măsurii arestului la domiciliu sau a arestării preventive, respectiv constată încetarea de drept a măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu;

---- ► c. încheierile prin care instanţa de judecată dispune luarea saumenţinerea măsurii arestului la domiciliu sau a arestării preventive, respectiv constată încetarea de drept a măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu;

---- ► d. sentinţa prin care se dispune punerea de îndată în libertate ainculpatului arestat preventiv în caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal sau atunci când instanţa pronunţă: i) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive; ii) o pedeapsă cu închisoare, a i suspendarea exeaitării sub supraveghere; iii) o pedeapsă cu amendă, care nu însoţeşte pedeapsa

| închisorii; iv) o măsură educativă;

476 I Bibliografie generală____________________________________ _______

Bibliografie generală

-► e. încheierile prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, luarea măsurii obligării provizorii la tratament medical/intemării medicale provizorii a suspectului sau inculpatului;

> f. sentinţa prin care se dispune amânarea executării pedepsei;

* g . sentinţa prin care se dispune liberarea condiţionată/întreruperea executării pedepsei, împotriva căreia procurorul nu a formulat contestaţie, iar termenul de declarare a căii de atac nu s-a împlinit pentru condamnat; * 1

.j

iI

(T ) OBSERVAŢII:

1. instanţa poate dispune suspendarea executării: până la soluţionarea cererii de repunere în termenul de apel; ori până la soluţionarea contestaţiei în anulare sau odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire ori ulterior; sau după admiterea în principiu a recursului în casaţie;

2. pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanţa de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului de la instanţa de control judiciar şi se întocmeşte în 3 exemplare; în cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, odată cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a pedepsei detenţiunii pe viaţă, judecătorul delegat cu executarea emite şi un ordin prin care interzice condamnatului să părăsească ţara. Ordinul se întocmeşte în 3 exemplare şi cuprinde: denumirea instanţei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului, pedeapsa pronunţată împotriva acestuia, numărul şi data hotărârii de condamnare, denumirea instanţei care a pronunţat-o, numărul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispoziţia de interzicere a părăsirii ţării, semnătura judecătorului delegat, precum şi ştampila instanţei de executare;

3. pe baza mandatului de executare, organul de poliţie procedează la arestarea condamnatului. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deţinere cel mai apropiat, unde organul de poliţie predă celălalt exemplar al mandatului de executare. în vederea punerii în exe-

cutare a mandatului emis în executarea unei hotărâri definitive de condamnare, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane tară învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia;

4. pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de executare se trimit două exemplare organului de poliţie de la domiciliul sau reşedinţa condamnatului, iar în cazul în care acesta nu are domiciliul sau reşedinţa în România, organului de poliţie în raza teritorială a căruia se află instanţa de executare, când condamnatul este liber sau, după caz, când condamnatul este arestat, comandantului la locul de deţinere;

5. în situaţia în care mandatul de executare conţine erori materiale, însă - permiteridentificarea persoanei în vederea punerii în executare, în raport cudatele de identificare ale persoanei existente în evidenţele organelor de poliţie şi hotărârea instanţei de judecată, organul de poliţie execută hotărârea, solicitând în acelaşi timp instanţei de judecată îndreptarea erorilor materiale sesizate.

478 1 Bibliografie generală ___________________________________

2 . CONTESTAŢIA LA EXECUTARE

A. Calitatea procesuală activă

v' poate fi formulată de persoana privată de libertate sau de cea aflată în stare de libertate, când se invocă incidente penale sau procesual penale ivite înainte, în timpul executării sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

B. Cazuri

✓ poate fi formulată contestaţie la executare în următoarele cazuri:

---- ► 1. când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

-----► 2. când executarea se îndreaptă împotriva altei persoane decâtaceea arătată în hotărârea de condamnare;

Bibl iografie generală

> 3. când există vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se executăsau vreo împiedicare la executare;

> 4. când se invocă amnistia postcondamnatorie, prescripţia executării pedepsei, graţierea postcondamnatorie sau altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

(T ) OBSERVAŢII:

1. obiecţiile ridicate pe calea contestaţiei la executare nu pot viza hotărârea definitivă (fondul cauzei), ci numai executarea acesteia;

2. nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare: graţierea antecondamnatorie, amnistia antecondamnatorie, prescripţia răspunderii penale (acestea pot fi invocate după rămânerea definitivă a hotărârii pe calea contestaţiei în anulare);

3. spre deosebire de contestaţia în anulare, prin care se atacă însăşi hotărârea definitivă, contestaţia la executare priveşte numai incidentele în legătură cu executarea hotărârii.definitive, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în puterea lucrului judecat.

C. Competenţa

^ competenţa de soluţionare a unei contestaţii la executare aparţine:

---- ► 1. instanţei de executare (în situaţia în care persoana condamnatăeste în stare de libertate) sau instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere (în cazul în care persoana condamnată este privată de libertate);

— ► 2. instanţei care a pronunţat hotărârea în cazul în care prin contestaţia la executare se invocă o nelămurire cu privire Ia conţinutul hotărârii ce se execută sau o împiedicare la executare; în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

------------------------------------------------------ -— --- — --- ---------------------■---------- -

---- ► 3. instanţei de executare în cazul contestaţiei privitoare la executarea dispoziţiilor civile dintr-o hotărâre prin care se invocă cazurile indicate mai sus la pct. 1 şi 2, respectiv instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută în cazul prevăzut la 3;

— ► 4. contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile;

---- ► 5. instanţei de executare (care este şi instanţa care le-a pus înexecutare) în cazul contestaţiei referitoare la executarea amenzilor judiciare.

480 I Bibliografie generală

D. Procedura

S soluţionarea contestaţiei la executare presupune parcurgerea următorilor paşi procedurali:

---- ► 1. înregistrarea contestaţiei la executare la instanţa competentă;

---- ► 2. repartizarea aleatorie a cauzei 'şi preluarea acesteia de completul competent;

---- ► 3. efectuarea de adrese în vederea:

^ ► a. ataşării dosarului de fond;

\ b. desemnării unui avocat din oficiu, când petentul con- \ damnat este privat de libertate, chiar şi în altă cauză;

c. ataşării unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii;

---- ► 4. citarea petentului condamnat; dacă petentul condamnat esteprivat de libertate într-un loc de detenţie sau internat într-un centru educativ, este obligatorie aducerea acestuia în faţa instanţei;

---- ► 5. deschiderea judecăţii în şedinţă publică; participarea procurorului la soluţionarea contestaţiei la executare este obligatorie;

---- ► 6. dezbaterea şi analiza eventualelor cereri de probe prin raportare la obiectul cauzei; nu pot fi încuviinţate probe care

Bibi iografie generală

---- - vizează fondul hotărârii definitive de condamnare, iar nuexecutarea acesteia;

-► 7. dezbaterea contestaţiei la executare, fiind acordat cuvântul în următoarea ordine: apărătorul petentului condamnat/petentul, procurorul; se va acorda ultimul cuvânt petentului condamnat;

8. deliberarea şi întocmirea minutei;

| ---- ► 9. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică.

■]$J

E. Soluţii

V după deliberă’re instanţa se pronunţă prin sentinţă, putând dispune una dintre următoarele soluţii:

---- ► 1. respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată sau inadmisibilă;

---- ► 2. admite contestaţia la executare;

---- ► 3. ia act de retragerea contestaţiei la executare.

V sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei la executare poate fi atacată cu contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare, care este suspensivă de executare.

| (T ) OBSERVAŢIE: este inadmisibilă formularea, după rămânerea definitivă at unei hotărâri pronunţate cu privire la o contestaţie la executare, a unei

cereri în condiţiile identităţii de persoană, de temei legal, de motive şi de ;| apărări. De asemenea, este inadmisibilă formularea unei contestaţii la| executare de un terţ în lipsa unei împuterniciri din partea condamnatuluij sau înainte de rămânerea definitivă a hotărârii.

^ ~ 3, AMÂN ARE A/ÎNTRERUPERE A EX EC U T ĂRII~PEDEPSEI

’ ÎN CH ISO RII SAU A D ETEN ŢIU N II PE VIA ŢĂ __________

1j 482 I Bibliografie generală

Amânarea executării pedepsei

întreruperea executării pedepsei

A. Noţiune 1. măsura dispusă de instanţă ce constă în amânarea executării pedepsei închisorii (cu executare în regim de detenţie) sau a detenţiunii pe viaţă;2. în cazul în care condamnatul formulează cererea de amânare a executării pedepsei, iar până la judecarea acesteia în faţa primei instanţe este încarcerat, cererea iniţial formulată va fi analizată de către instanţă ca o cerere de întrerupere a executării pedepsei, nefiind necesară formularea unei noi cereri cu acest obiect.

1. măsura dispusă de instanţă ce constă în întreruperea temporară a executării pedepsei închisorii (ai executare în regim de detenţie) sau a detenţiunii pe viaţă.

B. Cazuri — ► 1. când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică;

S este necesar ca boala să nu permită executarea pedepsei în vreunul din regimurile reglementate de lege

j

Bibl iografie .generală I 483

(nu se va dispune această măsură dacă tratamentul condamnatului, deşi nu poate fi realizat în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se poate efectua sub pază permanentă în reţeaua Ministerului Sănătăţii);

b) amânarea/înteruperea executării pedepsei nu poate fi dispusă: a) dacă cel condamnat şi-a provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenţiei chirurgicale, prin acţiuni de autoagre- siune sau prin alte acţiuni vătămătoare; b) în situaţia în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale;

S expertiza medico-legală este obligatorie şi trebuie să aibă următoarele obiective: 1. dacă petentul condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa; 2. dacă boala de care suferă petentul condamnat poate fi tratată în reţeaua Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor; 3. dacă boala de care suferă petentul condamnat poate fi tratată sub pază într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii;

S executarea pedepsei se amână/întrerupe pe o durată determinată, iar nu până la însănătoşirea condamnatului;

> 2. în cazul în care condamnata este o femeie gravidă sau are un copil mai mic de un an;

amânarea/întreruperea poate fi admisă chiar dacă se constată că naşterea poate avea loc în bune condiţii la locul de deţinere;

S amânarea/întreruperea nu se poate dispune încă de la început până la împlinirea vârstei de un an a copilului, existând riscul ca la naştere copilul să nu fie născut viu sau să nu supravieţuiască; astfel, executarea pedepsei se amână/întrerupe până la naşterea copilului, ulterior putând fi solicitată o nouă


•AW.

amânareAntrerupere până la împlinirea vârstei de un an a copilului;

V poate beneficia de amânarea/întreruperea pedepsei în vederea îngrijirii copilului până la vârsta de un an şi condamnatul care este singurul întreţinător al minorului;

S starea de graviditate se dovedeşte cu orice mijloc de probă, nefiind obligatorie efectuarea unei expertize;

S faptul că petenta condamnată are un copil cu vârsta mai mică de un an se dovedeşte cu certificatul de naştere al copilului.

(T ) OBSERVAŢIE: pot fi acordate mai multe amânări sau întreruperi de executare a pedepsei.

C. Calitate procesuală activă

S cererea de amânareAntrerupere a executării pedepsei poate fi formulată de:---- ^ l. procuror;---- ► 2. condamnat;-----*"3. administraţia penitenciarului în cazul în care se

solicită întreruperea executării pedepsei din motive medicale.

D. Competenţa

S cererea se soluţionează de instanţa de executare

S cererea se soluţionează de:

-----► 1. instanţa în a căreirază teritorială se află locul de deţinere corespunzătoare în grad instanţei de executare, când persoana condamnată se află în stare de deţinere;

-----► 2. instanţa de executare în cazul în care persoana condamnată

Bibliografie generală I 485

se află în stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare a executării pedepsei.

In cazul amânării sau întreruperii executării pedepsei întemeiată pe motive medicale, cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea, însoţită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. După primirea raportului de expertiză medico-legnlă cauza se soluţioncazăjie jtistauta de executare.

E. Procedură. Soluţionare

S în şedinţa publică, cu citarea obligatorie a petentului condamnat şi participarea procurorului.

^ în şedinţă publică, cu citarea obligatorie a petentului condamnat (liber dintr-o în- trempere anterioară), a administraţiei locului de deţinere sau cu prezenţa obligatorie a condamnatului privat de libertate asistat de avocat ales sau desemnat din oficiu şi participarea procurorului.

Paşi procedurali:

---- ► a. înregistrarea cererii la instanţa competentă;

---- ► b. repartizarea aleatorie a cauzei;

► c. luarea măsurilor de citare de către judecător în vederea pregătirii şedinţei de judecată; în cazul în care cererea de amânare/întrerupere este întemeiată pe dispoziţiile art. 589-592 alin. (1) lit. a) NCPP, instanţa va dispune ataşarea dosarului de fond, întrucât una dintre condiţiile ce trebuie evaluate este pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate îl poate prezenta;


d. deschiderea şedinţei de judecată, verificarea procedurii dezbaterii probaţiunii, încuviinţarea mijloacelor de probă specifice în funcţie de temeiul cererii;

e. administrarea probatoriului;

■> f. dacă persoana condamnată învederează înainte de proces sau în cursul judecăţii că doreşte să îşi retragă cererea de amânare/întrerupere a executării pedepsei formulată, instanţa ia act de manifestarea de voinţă a petentului;

-► g. după ce au fost administrate probele, instanţa acordă cuvântul pentru dezbaterea cererii petentului condamnat şi procurorului; condamnatul va avea dreptul la ultimul cuvânt;

h. deliberarea, redactarea minutei, pronunţarea minutei în şedinţă publică.

F. Soluţii

V OBSERVAŢIE: în cursul procedurii având ca obiect întreruperea executării pedepsei, asistenţa juridică a condamnatului privat de libertate este obligatorie.

S Instanţa poate dispune prin sentinţă:

---- ► 1. respingerea cererii de amânare/întrerupere a executării pedepsei ca neîntemeiată sau inadmisibilă;

> 2. admiterea cererii de amânare/întrerupere a executării pedepsei şi dispune ca persoana condamnată să respecte următoarele obligaţii:---- ► a) să nu depăşească limita teritorială fixată

decât în condiţiile stabilite de instanţă;---- ► b) să ia legătura, în termenul stabilit de

instanţă, cu organul de poliţie desemnat de aceasta în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii

B îbl iografie generaIăl

— pentru a fi luat în evidenţă şi a stabilimijlocul de comunicare permanentă cu organul de supraveghere, precum şi să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat;

► c) să nu îşi schimbe locuinţa fără informareaprealabilă a instanţei care a dispus amânarea;

---- ► d) să nu deţină, să nu folosească şi să nupoarte nicio categorie de arme;

► e) pentru cazul justificat de motive medicale,j*ă .se prezinte de îndată la unitatea sanitară

la care urmează să facă tratamentul, iar pentru cazul incident pentru situaţia existenţei unui copil mai mic de un an, să îngrijească copilul.

^ pe lângă aceste obligaţii, instanţa care dispune măsura amânării/întreruperii executării pedepsei poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:— -► a) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite

manifestări sportive, culturale ori la alte adunări • publice, stabilite de instanţă;

b) să nu comunice cu persoana vătămată sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;

— ► c) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.

3. ia act de retragerea cererii de amânare/întrerupere a executării pedepsei.


(T ) OBSERVAŢII: ~ ~1. sentinţa instanţei prin care se dispune amânarea executării pedepsei este executorie de In data pronunţării, persoana condamnata neputând fi încarcerată;

2. în cazul în care în timpul amânării executării pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, acesta nu poate fi executat până la expirarea termenului de amânare stabilit de instanţă sau, după caz, până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.

G. Căi de atac

a) împotriva sentinţei se poate formula contestaţie de către procuror sau de petentul condamnat, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare;

b) contestaţia formulată împotriva sentinţei prin s-a dispus amânarea executării pedepsei nu este suspensivă de executare;

c) contestaţia formulată de procuror împotriva sentinţei prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei este suspensivă de executare.

H. Punerea în executare

- instanţa de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei, în ziua pronunţării, organului de poliţie desemnat în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii pentru a lua în evidenţă persoana, jandarmeriei, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte condamnatul, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse. Organele în drept refuză eliberarea paşa-

- instanţa de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei, în ziua pronunţării, organului de poliţie desemnat în cuprinsul hotărârii de întrerupere a executării pedepsei închisorii pentru a lua în evidenţă persoana, jandarmeriei, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte condamnatul, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în

Bibl iografie generală I 489i*•1 portului sau, după caz,- ridică vederea asigurării respectării

î provizoriu paşaportul pe durata obligaţiilor impuse. Orga-l amânării; nele în drept refuză elibe-

- sentinţa se comunică şi procurarea paşaportului sau, după

i rorului şi persoanei condamnate; caz, ridică provizoriu paşa-- instanţa de executare ţine evi- portul pe durata amânării;denţa amânărilor acordate şi, la - sentinţa se comunică şi pro-

$ expirarea termenului, ia măsuri curorului şi persoanei con-1 pentru emiterea mandatului de damnate;

ä executare, iar dacă mandatul a - instanţa care a dispus în-

1 fost emis, ia măsuri pentru adu- treruperea executării pe-•| cerea lui la îndeplinire. Dacă nu depsei comunică de îndată

3 s-a stabilit un termen de amâ- această măsură instanţei dej nare, judecătorul delegat cu exe- executare, locului de deţi-1 cutarea al instanţei de executare nere şi organului de poliţie;

este obligat să sesizeze instanţa - instanţa de executare şi* de executare în vederea veri- administraţia locului de de-

ficării subzistenţei temeiurilor ţinere ţin evidenţa întreru-

! amânării, iar când se constată că perilor acordate. Dacă la\ acestea au încetat, să ia măsuri expirarea termenului dej pentru emiterea mandatului de întrerupere persoana con-

executare ori pentru aducerea lui damnată la pedeapsa închi-

i

ţ

i

la îndeplinire. sorii nu se prezintă la locul de deţinere, administraţia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de poliţie, în vederea executării. Pe copia mandatului de executare se menţionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei;- administraţia -locului de deţinere comunică instanţei de executare data la care a

1

i

r-1

490 I Bibliografie generală— .—ţ----------------------- -----------

reînceput executarea pedepsei;- timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socoteşte în executarea pedepsei;- pedeapsa accesorie se execută şi pe durata întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.

I. Revocarea ---- ► 1. sesizare: organul de poliţie desemnat dc instanţă încuprinsul hotărârii cu supravegherea celui faţă de care s-a dispus amânarea/întreruperea executării pedepsei verifică periodic respectarea obligaţiilor de către condamnat şi întocmeşte lunar un raport în acest sens către instanţa de executare; în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează, de îndată, instanţa de executare;

---- ► 2. competenţa: instanţa de executare;

---- ► 3. procedura: înregistrarea sesizării la instanţa corn pe-tentă, citarea condamnatului, dezbaterea eventualului probatoriu, dezbaterea sesizării, deliberare, întocmirea minutei, pronunţarea soluţiei în şedinţă publica;

---- ► 4. soluţii:

v ► a. respingerea sesizării ca neîntemeiată;

* b. admiterea sesizării, revocarea amânării/ întreruperii şi dispunerea punerii în executare a pedepsei privative de libertate în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor.

II. PARTEA PRACTICA

In cazul amânării sau întreruperii executării unei pedepse, instanţa trebuie să precizeze, prin hotărâre, data până la care s-a luat această măsură (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1839/1992).

în cadrul contestaţiei la executare nu pot fi administrate probe care tind să pună în discuţie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă (C.A. Bucureşti,^.J-pen.., dec. nr. 166/2003).

Vinovăţia ori nevinovăţia făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancţiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, înlăturarea unui spor de pedeapsă ori a stării de recidivă nu pot forma obiectul contestaţiei la executare, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispoziţiile Codului de procedură penală şi pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare de atac şi aspecte vizând executarea hotărârilor penale (l.C.C.)., s. pen., dec. nr. 5643/2004).

Deducerea greşită a arestării preventive, în sensul că prin hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă a fost dedusă o perioadă de timp mai mare decât cea a arestării preventive efective,-atrage incidenţa unui caz de contestaţie la executare, pe calea contestaţiei la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greşită a arestării preventive, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 167/2006).

Starea de recidivă nu constituie împrejurare intervenită în timpul executării pedepsei, aceasta fiind cunoscută la judecata cauzei, iar reţinerea ei de către instanţe are autoritate de lucru judecat care nu poate fi îndepărtată pe calea contestaţiei la executare (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2148/2005).


Hotărârile definitive în care persoana condamnată nu este autorul infracţiunii, o altă persoană utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse revizuirii, iar hotărârile definitive prin care o persoană care a săvârşit o infracţiune şi uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sau a unei persoane inexistente a fost condamnată sub o identitate nereală sunt supuse contestaţiei la executare ce vizează orice alt incident ivit în cursul executării (I.C.C.J, Complet RIL, dec. nr. 9/2011).

în cazul în care se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea pronunţată de prima instanţă, referitoare la data cursului monedei euro la care se face plata despăgubirilor stabilite în această monedă, competenţa de judecată a contestaţiei la executare îi revine primei instanţe, iar nu instanţei de recurs care a modificat numai cuantumul despăgubirilor stabilite în moneda euro, întrucât ceea ce se execută este dispoziţia privind obligarea la plata despăgubirilor prevăzută în hotărârea primei instanţe, iar nu dispoziţia prevăzută în decizia instanţei de recurs, prin care a fost modificat cuantumul despăgubirilor (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 593/2011, în Revista Română de Jurispradenţă nr. 6/2011).

Competentă să judece contestaţia este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar nu instanţa de executare, ca în celelalte cazuri de contestaţie (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1834/2003).

Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 34/2006).


Model al mandatului de executare a pedepsei închisorii

R O M Â N I ATRIBUNALUL X SECŢIA PENALĂ DOSAR NR.

MANDAT DE EXECUTARE A PEDEPSEI ÎNCHISORII

Nr..................d in ................................

Văzând sentinţa penală nr. 1 din .......... a Tribunalului X rămasădefinitivă prin ....................................................................... . .............................................prin care inculpatul: numele ........... data naşterii .........................locul naşterii

numele părinţilor: ta ta ................................................. . m am a.....................................situaţia militară (nesatisfăcută), ctg.......... unitatea militară C.M. de careaparţine în prezent .... cetăţenie.......................... ocupaţia......................ultimul locde m uncă..................domiciliat în municipiul (oraş, comună,sat) domiciliat în............................................... alte date pentru stabilirea situaţiei personale...................... C N P ..................

a fost condamnat la: (pedeapsa şi textul de lege aplicat):............................

în fapt, s-a reţinut c ă :...............................................................................

ORDONĂM:

Arestarea sus-numitului şi depunerea la penitenciar pentru executarea pedepsei de mai sus.

Din pedeapsa de executat se va deduce timpul reţinerii' şi arestăriipreventive/arestului la domiciliu de la .................................................... conform:(actul din care rezultă durata reţinerii şi arestării preventive/arestării preventive)......................................................................

La expirarea pedepsei de executat/ condamnatul va fi pus în libertate, dacă nu va fi reţinut pentru alte fapte.

Condamnatul nu este recidivist; nu are antecedente penale.Comandantul locului de deţinere va trimite acestei instanţe proces-verbal

prin care s-a consemnat începerea executării pedepsei.Emis în trei exemplare.

JUDECĂTOR DELEGAT,

494 1 Bibliografie generală___________________________________________

Operat în registrul de executări la nr....................(în corespondenţă se va menţiona acest număr).

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ•§

ILa elaborarea prezentei lucrări au fost avute în vedere opiniile exprimate

în doctrină după cum urmează1:

| 1. Antoniu G., Papadopol V., Popovici M., Ştefănescu B., îndrumări date de Plenulf Tribunalului Suprem şi noua legislaţie penală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971.I 2. Ashworth A., Redmayne M., The criminal process, Oxford University Press, 3rd 1 édition, 2005.

3. Beziz-Ayache, A., Dictionnaire de droit pénale général et de procédure pénale, Ed. Ellipses, 4° édition, 2008.

4. Bouloc B., Procédure pénale, Dalloz, 2T' édition, 2007.5. Bouloc B., Matsopoulou, Droit pénal général et Procedure penal, Ed. Sirey,

2011.6. Cornu G., Vocabulaire juridique, Presses Universitaires de France, 7° édition,

2005.7. Damaschin M., Drept procesual penal, Éd. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010.8. Dclmns - Marty M., Procès pénal et droits de l'homme, Ed. Presses

Universitaires de France, Paris, 1992.9. Dennis J.H., The Law of Evidence, 3rd édition, Sweet&Maxwell, 2007.10. Desportes F., Lazerges-Cousqiter L, Traité de procédure pénale, Ed. Economica,

2009.11. Dongoroz V. ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român.

Vol. V, VI, Ed. Academiei, Editura AII Beck, Bucureşti, ediţia a TT-a, 2003.12. Florian £., Diritto procesuale penale, Ed. 3, Unione tip., Edit. Torinese,

Torino, 1939.13. Franchimont M., Jacobs A., Masset A., Manuel de procédure pénale, Ed.

Collection Scientifique de la Faculté de droit, Liège, 1989.14. Gidei O., Consideraţii asupra revizuirii unor hotărâri definitive potrivnice,

R.R.D.nr. 9/1980.

1 Având în vedere forma inedită în care a fost realizată lucrarea, autorul a optat pentru prezentarea la finalul acesteia (iar nu la subsolul fiecărei pagini) a cărţilor sau studiilor consultate prealabil.

— 15. Gentimir A , Imparţialitatea instanţelor judecătoreşti în lumina Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, Dreptul nr. 11/2004.

16. Gorgăneanu I., Consideraţii privind actele premergătoare efectuate de organele de urmărire penală, R.R.D. nr. 1/1974.

17. Guinchard S., Buisson /., Procédure pénale , Litec, 4e édition, 2008.18. Hărâstaşanu A., Folosirea interpreţilor în procesul penal, R.D.P. nr. 4/2004.19. Hecht W. Legături şi deosebiri între unele instituţii de drept procesual in

cadrul urmăririi penale, R.R.D. nr. 8/1973.20. Iftenie V., Dermengiu D., Medicină legală, Editura C.Fî. Beck, Bucureşti, 2009.21. lonescu D., Procedură penală. Partea generală, Editura Sfera Juridică, 2007.22. Kahane S., Dreptul procesual penal, Editura Didactică şi pedagodică,

Bucureşti, 1963.23. Kâhanë S., Actele de sesizare care condiţionează începerea urmăririi penale,

R.R.D. nr. 4/1973.24. Kahane S., Structura şi conţinutul hotărârilor judecătoreşti în lumina

prevederilor noului cod de procedură penală, R.R.D., nr. 6/1969.25. Lascu C.D., Lascu /., Câteva probleme legate de cercetarea penală efectuată de

un organ necompetent şi consecinţele sale, Dreptul nr. 8/1996.26. Leftemche L , Dreptul la apărare. Ascultarea inculpatului, R.D.P. nr. 2/2005.27. Lorincz AL., Drept procesual penal, ediţia a И-a, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2010.28. Lupaşcu D., Punerea în executare a pedepselor principale, Editura Rosetti,

Bucureşti, 2003.29. Lupaşcu D., Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare,

Dreptul nr. 1/2003.30. Lupaşcu D., Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica

nr. 3/2000.31. Lupaşcu D., Schimbări în executarea unor hotărâri, înlăturarea sau modificare

pedepsei, Dreptul nr. 2/2003.32. Lupaşcu D., Oprea G., Amânarea şi întreruperea executării pedepsei închisorii

sau a executării măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, Dreptul nr. 9/1997.

33. Lupaşcu D., Atribuţiile Ministerului public în legătură cu executarea hotărârilor judecătoreşti penale, Dreptul nr. 6/2002.

34. Manzini V., Tratato di diritto procesuale penale, vol. I, Ed.VII, Torino, 1968.35. Mateuţ Gh., Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Editura C.H.

Beck, Bucureşti, 2007.


|B ib l iografie generală

36. Matenţ Gh., Apărătorul, subiect al procesului penal în lumina ultimelor modificări legislative, în Dreptul, nr. 5/1996.

37. Mateuţ Gh., Necesitatea recunoaşterii separaţiei funcţiilor judiciare ca principiu director al procedurilor penale, în lumina Convenţiei Europene şi a recentele modificări ale Codului de procedură penală, Dreptul nr. 9/2004.

38. Mateuţ Gh., Sinteză a discuţiilor purtate în literatura de specialitate în materia actelor premergătoare necesare începerii urmăririi penale, Dreptul nr. 12/1997.

39. Mateuţ Gh., Valorificarea regulilor comune privind judecata în jurisprudenţa penală, Dreptul nr. 12/1999.

40. Mateuţ Gh., începutul şedinţei de judecată în primă instanţă în teoria şi practica raporturilor procesual-penale, Dreptul nr. 1/1999.

41. Mateuţ Gh., începutul şedinţei de judecată în primă instanţă în teoria şi practica raporturilor procesual-penale, Dreptul nr. 1/1999.

42. Mateuţ Gh., Incidente ivite în cursul cercetării judecătoreşti în procesul penal, Dreptul nr. 4/2000.

43. Mateuţ Gh., Conţinutul şi finalitatea dezbaterilor judiciare penale în faţa primei instanţe, Dreptul nr. 11/1998.

44. Mateuţ Gh., Rezolvarea cauzei penale de prima instanţă, R.D.P. nr. 2/1999.45. Mathias £., Termes de droit pénale et de procédure pénale, Gualino éditeur,

2006.46. Merle R., Vitu A., Traité de Droit criminel. Procédure pénale, vol. II,

Ed. Cujas, 7° édition, 1997.47. Neagu I., Tratat de procedură penală. Partea Generală. Partea Specială, ediţia

a Il-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010.48. Paraschiv C.S., Damaschin M., Infracţiunea de audienţă. Aspecte procesuale,

R.D.P. nr. 4/2000.49. Paraschiv C.S., Damaschin M., Dreptul învinuitului de a nu se autoincrimina,

Dreptul nr. 2/2005.50. Paraschiv C., Damaschin M., Procedura prezentării materialului de urmărire

penală, R.D.P. nr. 2/2000.51. Pavel D., Consideraţii asupra prezumţiei de nevinovăţie, R.R.D. nr. 10/1978.52. Pătulea V., Conţinutul şi funcţionalitatea principiului oficialităţii în

administrarea probatoriului în procesul penal, Dreptul nr. 12/2006.53. Pop Tr., Drept procesual penal, vol. I-IV, Tipografia Naţională, Cluj, 1946-

1948.54. Popescu D., Consideraţii privind autoritatea de lucru judecat în cadrul

reglementării procesuale penale, R.R.D. nr. 1/1971.

55. Puşcaşii V; Proceduri penale. Sinteze practice, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012.

56. Prndel ]., Procédure pénale, Cujas, 10° édition, 2000.57. Radu Gh., Măsurile preventive în procesul penal român, Editura Hamangiu,

Bucureşti, 2007.58. Rămuremm,V. Aspecte procedurale alt extinderii procesului penal, R.R.D.

nr. 1/1972.59. Tanoviccanu 1., Dongoroz V., Tratat de drept penal şi procedură penală, vol. II,

1947.60. Tanoviceanu /., Tratat de drept şi procedură penală, vol. V, Ed. Curierul

Judiciar, ediţia a 2-a, 1927.61. Theodom Gr., Moldovan L, Drept procesual penal, E.D.P., Bucureşti, 1979.62. Theodoru Gr., Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureşti,

2007.63. Trechsel S., Human Rights in criminal proceedings, Oxford University Press,

2006.64. Udroiu M., Procedură penală, ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.65. Vasiliu AL, Teoria generală a actelor de procedură penală, Editura AII Beck,

Bucureşti, 2003.66. Volonciu N., Barbu A., Codul de procedură penală comentat, Editura

Hamangiu, Bucureşti, 2007.67. Volonciu N., Moroşanu R., Codul de procedură penală comentat, Editura

Hamangiu, Bucureşti, 2007.68. Volonciu N., Ţuculcanu A. , Codul de procedură penală comentat, Editura

Hamangiu, Bucureşti, 2007.69. Volonciu N., Vasiliu A., Codul de procedură penală comentat, Editura

Hamangiu, Bucureşti, 2007.70. Volonciu N., Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I-II, Editura

Paideia, Bucureşti, 2001.

498 I Bibliografie g e n e r a l ă _________________________________________

JURISPRUDENŢĂ

Jurisprudenţa redată în prezenta lucrare se regăseşte, în principal, în următoarele baze de date juridice:

www.scj.ro www.jurindex.ro portal.just.ro

www.legalis.ro

- Site-ul oficial al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;- Site aflat sub egida Consiliului Superior al Magistraturii;- Portalul instanţelor de judecată - bază de date Online

aparţinând Ministerului Justiţiei; f- Bibliotecă juridico-economică on-line, Editura C.H. Beck.

De asemenea, unele soluţii jurisprudenţiale se regăsesc şi în următoarelelucrări:

1. G. Antoniu, V. Brutarii, Revista de drept penal. Studii şi practică judiciară (1994-2007) ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008.

2. G. Antoniu, A. Vlăsccanu, A. Barbu, Codul de procedură penală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.

3. V. Bogdănescu, L. Pastor, Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie 1990-1992, Editura Orizonturi, Bucureşti, 1993.

4 G. lonescu, I. lonescu, Probleme de drept din jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie în materie penală 1990-2000, Editura Juris Argessis, Curtea de Argeş, 2002.

5. V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.

6. V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabeticde practică judiciară în materie penală pe anii 1976-1980, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.

7. V. Papadopol, Şt. Daneş, Repertoriu de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-1985, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.

8. Curtea de Apel Bucureşti. Practică judiciară penală 2001-2002, Editura Brilliance, Piatra-Neamţ, 2004.

9. Curtea de Apel Bucureşti. Practică judiciară penală 2003-2004, Editura Brilliance, Piatra-Neamţ, 2006.

http://www.scj.ro

http://www.jurindex.ro

http://www.legalis.ro

500 I Jurisprudenţă

10. Tribunalul Municipiului Bucureşti. Culegere de practică judiciară în materie penală 1990, Casa de Editură şi Presă „Şansa", Bucureşti, 1991.

11. Tribunalul Municipiului Bucureşti. Culegere de practică judiciară în materie penală 1993, Casa de Editură şi Presă „Şansa", Bucureşti, 1994.

12. Curtea de Apel Bucureşti. Culegere de practică judiciară penală 1994, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1995.

13. Curtea de Apel Bucureşti. Culegere de practică judiciară în materie penală 1998, Editura AII Beck, Bucureşti, 1999.

14. Curtea de Apel Bucureşti. Culegere de practică judiciară în materie penală 2007, Editura Wolters Kiuwer, Bucureşti, 2008.

15. Curtea de Apel Bucureşti. Culegere de practică judiciară în materie penală2007, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001.

16. Curtea de Apel Braşov, Culegere de practică judiciară în materie penală 2003-2004, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

17. Buletinul Jurisprudenţei ICCJ 2008, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.18. Buletinul Jurisprudenţei ICCJ 2009, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010.19. Buletinul Jurisprudenţei ICCJ 2010, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011.20. L. Mera, L. Rog, L. Savonen, R. Budăi, Codul de procedură penală, Editura

Hamangiu, Bucureşti, 2008.21. /. Neagn, A. Crişu, Codul de procedură penală adnotat, Editura AII Beck,

2003.22. L.C. Kdvosi, D. Tiţian, D. Frăsie, Arestarea preventivă, Aprecierea pericolului

social concret pentru ordinea publică: practică judiciară, hotărâri C.E.D.O., Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009.

23. N. Cristuş, Arestarea preventivă. Practică judiciară 2008-2010, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010.

24. A. Trancă, Acţiunea civilă în procesul penal, Editura Hamangiu, Bucureşti,2008.

25. A. Bontnş, Plângerea împotriva actelor şi măsurilor procurorului, ediţia a 3-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011.

26. M. Constantiiiescu, Executarea hotărârilor penale. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.

27. Curtea de Apel Piteşti. Buletinul Jurisprudenţei 2004, Editura AII Beck, Bucureşti, 2005.

28. Curtea de Apel Ploieşti. Buletinul Jurisprudenţei. Culegere de practică judiciară 1993-1997, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.

u r i s p r u d e n ţ ă

29. Curtea de Apel Timişoara. Buletinul Jurisprudenţei. Culegere de practică judiciară 2000-2001, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002.

30. Curtea de Apel Timişoara. Buletinul Jurisprudenţei. Culegere de practică judiciară 2003, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004.

31. Curtea de Apel Braşov. Culegere de practică judiciară 1996, Editura Omnia

Uni Sast, Braşov, 1997.32. Revista Buletinul Casaţiei 2008- 2012, Editura C.H. Beck.33. Revista Curierul Judicar 2008- 2012, Editura C.H. Beck.34. Revista Buletinul Curţilor de apel 2008- 2012 Editura C.H. Beck.35. Revista Dreptul, Editura Universul Juridic.36. Revista Română de Drept.

Documents

Udroiu Fise de Procedura Penala 2014