US10_GFCI_2014_ID_3CIG_MMironiuc

8/17/2019 US10_GFCI_2014_ID_3CIG_MMironiuc

1/9

UNITATEA DE STUDIU 10GESTIUNEA TREZORERIEI

Obiectivele Unităţii de studiu 10............................................................................................................................135 10.1. Definirea trezoreriei şi obiective gestiunii trezoreriei....................................................................................13510.2. Funcţia de trezorerie.......................................................................................................................................13610.3. Legătura bugetului de trezorerie cu alte instrumente de planificare financiară..............................................13710.4. Elaborarea şi interpretarea bugetului de trezorerie.........................................................................................13810.5. Previzionarea încasărilor şi plăţilor ................................................................................................................13910.6. Determinarea şi acoperirea soldului de trezorerie..........................................................................................14010.7. Gestionarea soldului de trezorerie..................................................................................................................141Lucrare de verificare................................................................................................................................................142Bibliografie..............................................................................................................................................................143

Obiectivele Unităţii de studiu 10În urma parcurgerii acestei unităţi de curs veţi fi în măsură să:

Cunoaşte ţ i accep ţ iunile trezoreriei nete şi obiectivele gestiunii de trezorerie a întreprinderii;

Face ţ i diferen ţ a între bugetul de trezorerie şi alte instrumente de planificare financiară aintreprinderii;

În ţ elege ţ i modul de elaborare a bugetului de trezorerie şi de interpretare a soldului de trezorerie; Explica ţi modalităţ ile de gestionare a excedentului şi a deficitului de trezorerie a întreprinderii.

Gestiunea trezoreriei se refer ă la ansamblul deciziilor şi operaţiunilor privitoare la procurarea şi utilizarea în condiţii de optim a lichidităţilor pe termen scurt, adică într-un orizonttemporar care nu depăşeşte douăsprezece luni1.

10.1. Definirea trezoreriei şi obiective gestiunii trezoreriei

Într-o primă accepţiune trezoreria netă (TN ) este definită ca excedent de disponibilităţiderivat din activitatea desf ăşurată de întreprindere într-un exerciţiu financiar. Acest excedent esteexpresia echilibrului financiar de ansamblu al întreprinderii şi se determină ca diferenţă între

fondul de rulment net şi necesarul de fond de rulment : NFRFRTN N .

Într-o altă accepţiune, trezoreria net ă este definită prin prisma activelor şi pasivelor detrezorerie, ca excedent de disponibilităţi rezultat din evoluţia curentă a operaţiunilor de încasări şi

plăţi, ce se derulează în întreprindere într-un exerciţiu financiar , şi care trebuie să facă faţă scadenţelor în mod continuu:

T T P ATN .

Activele de trezorerie reprezintă elemente cvasilichide şi lichide, precum: acţiuni deţinutela entităţi afiliate, obligaţiuni emise şi răscumpărate, obligaţiuni, alte investiţii pe termen scurt şi

creanţe asimilate, efecte de încasat, efecte remise spre scontare, cecuri de încasat, conturi curentela bănci, casa, alte valori, acreditive, avansuri de trezorerie. Pasivele de trezorerie suntreprezentate de credite bancare pe termen scurt, credite bancare pe termen scurt nerambursate lascadenţă, credite externe guvernamentale, credite externe garantate de stat; credite externegarantate de bănci, credite de la trezoreria statului, credite interne garantate de stat; dobânziaferente creditelor bancare pe termen scurt2. Nivelul trezoreriei la un moment reflectă poziţiatrezoreriei. În literatura de specialitate se face distincţie între poziţia contabilă şi bancar ă a

1

Dallocchio M., Salvi A., Finanza d’Azienda, Egea, Milano, 2004, p. 102.2 Mironiuc M., Analizã economico-financiarã. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,2006, p. 255.


2/9

Gestiunea financiar - contabilã a întreprinderii136

trezoreriei, pe de o parte, şi între poziţia previzională şi poziţia constatată a trezoreriei3¸ pe de altă parte.

Poziţia contabilă reflectă situaţia juridică a trezoreriei întreprinderii, care rezultă dinaplicarea regulilor de înregistrare contabilă. Prin urmare, orice operaţiune de încasare sau plată seînregistrează în contabilitatea întreprinderii în momentul remiterii la bancă a documentelor de

plată primite de la furnizori sau la data trimiterii documentelor de plată emise clienţilor şi nu înmomentul plăţii sau încasării lor efective. Or, documentele de plată emise clienţilor vor parveni băncii întreprinderii după un anumit interval de timp (care depinde de curier, circuitul bancar etc).Poziţia contabilă asupra trezoreriei nu evidenţiază nivelul efectiv al trezoreriei, ci nivelul potenţialal acesteia, determinat după regulele contabilităţii de angajament.

Poziţia bancară asupra trezoreriei, spre deosebire de poziţia contabilă, evidenţiază mişcările de trezorerie în momentul în care documentele de plată şi încasare ajung la bancaîntreprinderii. Dif erenţa dintre situaţia contabilă şi situaţia bancară a trezoreriei poartă denumireade capitaluri flotante4.

Pentru a gestiona eficient trezoreria sunt necesare urmărirea zilnică şi anticipareafluctuaţiilor sale pe o perioadă scurtă de timp, ceea ce dă conţinut poziţiei previzionale a

trezoreriei. Adesea, în urma controlului de trezorerie, poziţia trezoreriei constatate la un momentdat face necesar ă modificarea previziunilor de trezorerie pentru perioadele următoare, în scopulmenţinerii echilibrului global al întreprinderii. Având în vedere importanţa trezoreriei pentruexistenţa oricărei întreprinderi, obiectivele gestiunii trezoreriei pot fi rezumate astfel: asigurarealichidităţilor pentru derularea tuturor tranzacţiilor întreprinderii, în cele mai avantajoase condiţiide cost, şi evitarea pierderilor la încasările şi plăţile prin bancă ale întreprinderii; creştereaoperativităţii încasării creanţelor, făr ă a afecta relaţiile întreprinderii cu clienţii; eşalonareaefectuării plăţilor la scadenţă, cu r espectarea obligaţiilor asumate; asigurarea unui sold zero detrezorerie, care nu generează costuri prin nefructificarea excedentelor de trezorerie sau costuri definanţare a deficitului de trezorerie prin noi credite; selectarea celor mai rentabile şi mai puţinriscante oportunităţi de plasament pentru excedentele de trezorerie.

Inovaţiile în materie de produse de plasament şi de finanţare pe termen scurt (certificatede depozit, bilete de trezorerie, bonuri de trezorerie etc.), dezvoltarea pieţei de capital, precum şiaportul tehnologiilor informaţionale la rezolvarea unor probleme clasice de gestiune (gestiuneastocurilor, facturarea etc.) au determinat evoluţia gestiunii de trezorerie şi introducerea funcţiei detrezorerie în organigrama întreprinderilor mari.

10.2. Funcţia de trezorerie

Crearea unei funcţii de trezorerie autonome se justifică în întreprinderile de maridimensiuni, unde activităţile specifice acestei funcţii se grupează în trei mari servicii5:

“back office” - căruia îi sunt specifice activităţile de stabilire a bugetelor de trezorerie, de previzionare zilnică a încasărilor şi plăţilor, de urmărire a realizării lor; “ front office” - responsabil de gestionarea surplusului de lichidităţi şi procurarea nevoilor

temporare de finanţat, prin operaţiuni pe piaţa monetară; “middle office” - însărcinat cu fundamentarea şi punerea în aplicare a strategiilor gestiunii

de trezorerie, fiind responsabil de alegerea operatorilor, a produselor financiare şi a pieţeimonetare.În întreprinderile de talie mică activităţile specifice acestei funcţii se desfăşoară în cadrul

serviciului de contabilitate, unde serviciile “back-office” şi “ front office” sunt cumulate într-unul

3

Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e

edition, Dunod, Paris 2005, p. 363.4 Ibidem, p. 363.5 Rousselot P., Verdié J. F., Gestion de la tresorerie, Dunod, Paris, 1999, p. 131.


3/9

Gestiunea financiar - contabilã a întreprinderii 137

singur, sarcinile specifice acestuia fiind îndeplinite de contabili şi casieri. Indispensabil pentruasigurarea gestiunii trezoreriei oricărei întreprinderi este serviciul “back office”.

Pentru ca funcţia de trezorerie să fie eficientă este necesar să existe un singur centru dedecizie, al cărui efort să fie orientat spre minimizarea costului de menţinere a echilibruluiîntreprinderii pe termen scurt. În aceste condiţii este mai uşor pentru bănci să trateze cu un

serviciu de trezorerie competent, care dispune de toate informaţiile necesare şi de putere dedecizie6. În cadrul organigramei întreprinderii serviciul de trezorerie se subordonează responsabilului financiar (director, şef de departament). Trezorierul trebuie să aibă nu numaicalităţi tehnice, ci şi de comunicare. Relaţiile sale cu serviciul de contabilitate sunt importante, în

pofida independenţei funcţiei contabile şi a celei financiare. Principalele responsabilităţi aletrezorierului, care dau conţinut funcţiei de trezorerie sunt reprezentate în fig. nr. 1. Dacă monitorizarea poziţiei trezoreriei şi relaţiile cotidiene cu băncile sunt incontestabil sarciniale trezorierului, negocierile cu piaţa monetară şi gestionarea soldului pozitiv sau negativ detrezorerie sunt activităţi care se înscriu în politica generală a întreprinderii şi care solicită implicarea responsabilului finnciar.

Fig. nr. 1. Conţinutul funcţiei de trezorerie

Totuşi, trezorierul are rol fundamental în: previzionarea nevoilor de trezorerie, negociereacelor mai bune condiţii de creditare, selectarea celei mai avantajoase combinaţii de credite pe

termen scurt; modificarea termenelor de plată a datoriilor către furnizori şi a încasărilor creanţelorcomerciale f ăr ă a afecta relaţiile cu aceştia, stabilirea modului de plasare a excedentului detrezorerie.

10.3. Legătura bugetului de trezorerie cu alte instrumente de planificare financiară

Un rol esenţial al gestiunii de trezorerie este monitorizarea permanentă a fluxurilor detrezorerie, nesimultane şi incerte, în vederea sincronizării încasărilor şi plăţilor şi asigur ăriicapacităţii de plată a întreprinderii. Dialogul eficace cu partenerii externi, în special instituţii decredit, investitori şi alţi intermediari financiari interesaţi să evalueze perspectivele întreprinderii,implică realizarea de previziuni asupra fluxurilor viitoare de trezorerie, prin intermediulbugerului de trezorerie (bugetului de casă). Bugetul de trezorerie nu substituie alte instrumenteutilizate în planificarea financiar ă a întreprinderii, precum planul şi bugetul financiar, şi nu estesubstituit de către acestea (Tabelul 1)7.

Planul financiar, considerat instrumentul fundamental de previziune financiară, reprezintătranspunerea strategiei întreprinderii în termeni de fluxuri financiare (resurse şi utilizări). Prinintermediul său, consecinţele financiare ale deciziilor strategice sunt prevăzute pentru un orizonttemporal cuprins între trei şi şapte ani. Dată fiind dificultatea realizării previziunilor pentru unorizont aşa de îndelungat, structura sa este în general simplă.

Bugetul financiar r eprezintă o detaliere a planului financiar pentru primul an de previziune, fapt care îi conferă acestuia un caracter mai operativ decât planului financiar. Bugetul

6 Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e edition, Dunod, Paris 2005, p. 317.7 Dallocchio M., Salvi A., Finanza d’Azienda, Egea, Milano, 2004, p. 114.

Relaţii cotidiene cu bãncile

Relaţii cu bãncile Trezorier

Negocieri cu piaţa monetarã Decizii privind

plasarea excedentelorşi acoperirea

deficitelor de trezoreie

Monitorizarea poziţieitrezoreriei (planuri şi bu ete de trezorerie


4/9


financiar indică mai precis sursele de acoperire a necesarului de finanţat, destinaţia eventualuluisurplus de resurse financiare şi permite controlul riscului financiar al întreprinderii. El

previzionează corelaţia dintre resursele financiare şi utilizările acestora fără a surprinde, însă,tensiunile de lichiditate care pot surveni pe parcursul perioadei previzionate.

Tabelul nr. 1. Caracteristicile instrumentelor de planificare financiar ă Denumire Structură Finalitate Orizont temporal

Planul financiar

Previziunea resurse/utilizări financiare, cu

identificarea pr ovenienţeişi destinaţiei lor ;

- Verificarea compatibilităţii strategieiîntreprinderii cu posibilităţile de

finanţare;- Analizarea gradului de realizare a

obiectivelor strategice, având în vedereconstrângeri precum: îndatorarea globală,

acordarea de dividende etc;

- Previziune pe unorizont de trei-şapte

ani;- Detaliere anuală;

- Actualizare anuală a previziunilor;

Bugetul financiar

Aceeaşi structur ă ca a planului financiar, însă cu

o mai mare detaliere a provenienţei şi destinaţieiresurselor pentru primul an

din planul financiar;

- Verificarea compatibilităţii între programele operative şi posibilităţile de

finanţare;- Analizarea gradului de realizare a

obiectivelor având în vedere constrângeri precum: scurtarea scadenţelor pentruîmprumuturi, imposibilitatea atragerii

resurselor externe etc;

- Previziune anuală;- Detaliere anuală sau

trimestrială;- Actualizare

semestrială sautrimestrială a

previziunilor.

Bugetul detrezorerie

Previziunea intr ări/ieşiri detrezorerie, cu detalierea

provenienţei lor, a moduluide finanţare a deficitului şia destinaţiei excedentului

de trezorerie.

- Analiza formării soldului de trezorerie;- Programarea modului în care va fi

gestionat soldul de trezorerie.

- Previziune anuală sau semestrială;

- Detalieretrimestrială, lunar ă

sau bilunar ă;- Actualizare lunar ă

sau bilunar ă a previziunilor.

Bugetul de trezorerie sintetizează intr ările (cash-inflow) şi ieşirile (cash-outflow) anualede trezorerie, repartizate pe luni, prin a căror comparare este reprezentat deficitul sau excedentulde trezorerie pe termen scurt, care trebuie gestionat astfel încât pe termen lung să fie menţinută solvabilitatea întreprinderii8.

O gestiune financiară corectă a întreprinderii nu poate face abstracţie de instrumentele de planificare financiară, care permit o mai bună „guvernare” a resurselor financiare, în sensul prevenirii unor posibile probleme de natură financiară.

10.4. Elaborarea şi interpretarea bugetului de trezorerie

Elaborarea bugetului de trezorerie este ultima etapă a procesului de bugetare aîntreprinderii, în trezorerie se reflectă previziunile efectuate prin toate celelalte bugete elaboratede întreprindere9, respectiv bugetul de exploatare (aprovizionare, producţiei, vânzare), bugetulsau planul anual de investiţii, bugetul operaţiunilor financiare. La rândul lor dezechilibrele detrezorerie, ca urmare a nesincronizării încasărilor cu plăţile, determină modificări în celelalte

bugete. Bugetul de exploatare se elaborează în termeni de venituri şi cheltuieli. Veniturile

corespund încasărilor, iar cheltuielile generează plăţi. În majoritatea cazurilor, însă, apare undecalaj temporar sau o nesincronizare între momentul în care veniturile şi cheltuielile generează fluxuri monetare (încasări şi plăţi), fapt care poate avea efect negativ asupra echilibrului cicluluide exploatare şi impune necesitatea elaborării bugetului de trezorerie.

Planul anual de investiţii este elaborat ţinând seama, în primul rând, de angajamentele(cheltuielile) întreprinderii în proiecte de investiţii. Contabilitatea de angajament, detaliată peoperaţiuni de investiţii este utilă pentru a ţine la zi previziunile. Calitatea previziunilor depinde decomunicarea serviciului financiar cu serviciul tehnic.

8 Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e edition, Dunod, Paris 2005, p. 316.9 Stancu I., Finanţe, Ediţia a treia, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2002, p. 952.


5/9


Bugetul încasărilor şi plăţilor determinate de operaţiunile de finanţare se realizează direct de către serviciul financiar în legătur ă directă cu serviciul juridic, care intervine pentrusemnarea contractelor şi verificarea legalităţii lor 10. Efectuarea acestor previziuni se realizează f ăr ă a subestima termenele necesare formalităţilor pentru realizarea acestor operaţiuni. Tabloulamortizării împrumuturilor şi previziunile relative la cheltuielile financiare se vor integra în

bugetul de trezorerie.Fluxurile monetare se caracterizează printr-un mare grad de sensibilitate, ceea ce face ca previziunea încasărilor şi plătilor să nu fie riguroasă decât pentru intervale scurte de timp. Aceastaeste raţiunea pentru care orizontul temporar pentru previziunile de trezorerie este net inferior

perioadelor considerate pentru elaborarea bugetelor de exploatare, investiţii şi de finanţare. Se potrealiza previziuni de trezorerie în bugete lunare, trimestriale, semestriale şi anuale. O previziunerealistă a trezoreriei este posibilă prin defalcarea bugetului anual pe luni, iar pentru primele treiluni ale anului este recomandată defalcarea pe să ptămâni11. După trecerea primei luni de

previziune este necesar ă revizuirea bugetului pentru identificarea eventualelor abateri care vorinfluenţa previziunile aferente lunilor următoare. Acest fapt confer ă previziunii un caractercontinuu şi atrage pentru bugetul de trezorerie denumirea de “buget glisant ”.

Literatura de specialitate recomandă elaborarea bugetului de trezorerie în două faze12, şianume: previzionarea încasărilor şi plăţilor; determinarea şi acoperirea soldului de trezoreriederivat din compararea încasărilor cu plăţile.

10.5. Previzionarea încasărilor şi plăţilor

Bugetul de trezorerie are drept obiectiv măsurarea “stocului de disponibilităţi” la sfârşitul perioadei de previziune, ţinând seama de fluxurile de încasări şi plăţi13. În mod firesc, încasările şi plăţile depind în mare măsur ă de natura activităţilor desfăşurate de întreprindere şi de contribuţiaacestora la realizarea echilibrului de trezorerie.

Intrările de trezorerie sunt grupate în buget, după cum provin sau nu din activitatea deexploatare: - încasări din activitatea de exploatare (vânzări de bunuri şi prestări de servicii, carereprezintă partea cea mai importantă a încasărilor, etc.);- încasări din afara exploat ării: dinoperaţiunile de dezinvestiţii (cedarea utilajelor, maşinilor, terenurilor, bunurilor imateriale;vânzarea acţiunilor şi obligaţiunilor; lichidarea unor depozite băneşti; alte operaţiuni de investiţii)şi din operaţiunile de finanţăre (creşterile de capital în numerar; emisiunea de obligaţiuni;negocierea liniilor de credit cu instituţii bancare; împrumuturi pe termen lung, dobânzi şidividende încasate etc.). În procesul de previzionare a încasărilor , previziunea vânzărilorîntreprinderii este fundamentală pentru că de la volumul vânzărilor se pleacă pentru previzionareanecesarului de aprovizionat, a necesarului de personal, a investiţiilor. Pentru previzionareaactivităţii de vânzare este necesar să se ţină seama de: ritmicitatea vânzărilor; încasările aferente

vânzărilor efectuate în perioadele precedente; durata medie de recuperare a creditelor comerciale;calitatea portofoliului de clienţi etc. Ieşirile de trezorerie sunt grupate în bugetul după acelaşi criteriu: legătura cu activitatea

de exploatare sau cu activităţile din afara exploatării, în: - plăţi pentru activitatea de exploatare (achiziţii de materii prime şi materiale, produse în curs, produse finite, servicii etc; salarii şicontribuţii aferente; publicitate, promovare, alte cheltuieli de comerţ şi transport; taxa pe valoareadăugată; impozit pe profit; alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate etc.); - plăţi pentruactivit ăţi din afara exploatării: pentru operaţiuni de investiţii (achiziţionarea de imobilizări etc.)

10 Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e edition, Dunod, Paris 2005, p. 333.11 Vintilǎ G., Gestiunea financiarǎ a întreprinderii, Ed. Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 2005, p. 268.12

Ibidem., p. 267.13 Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e edition, Dunod, Paris 2005, p. 337.


6/9


şi operaţiuni de finanţare (rambursarea împrumuturilor către instituţii de credit; plăţi pentruoperaţiuni de leasing financiar; plăţi către acţionari pentru a achiziţiona acţiunile întreprinderi;dividende plătite etc.). Previzionarea pl ăţilor se face pornind de la previziunea cheltuielilor (cuaprovizionările, cu personalul, cu plata impozitelor şi taxelor, cu dobânzile) şi de la eşalonarea

plăţilor pentru cheltuielile din celelalte bugete. Cheltuielile de aprovizionare se dimensionează în

funcţie de previziunile privind achiziţiile de efectuat, de previziunile vânzărilor şi ale producţiei,luând în calcul un decalaj datorat condiţiilor de stocare. Previzionarea cheltuielilor cu personalulse realizează în funcţie de creşterile previzibile ale volumului de activitate şi de politica de

personal al întreprinderii. Previzionarea impozitelor, taxelor, vărsămintelor asimilate se realizează în raport cu profitul anticipat de întreprindere. Dobânzile de plătit aferente împrumuturilor petermen mediu şi lung contractate de întreprindere se înscriu în bugetul de trezorerie în funcţie descadenţele fixate prin contract. Atât în cazul încasărilor cât şi în cazul plăţilor se realizează

previziuni cu privire la taxa pe valoare adăugată colectată (asupra vânzărilor), la taxa pe valoareadăugată deductibilă (asupra cumpăr ărilor) şi la taxa pe valoare adăugată de plată. Cunoaştereafuncţionării întreprinderii, buna comunicare între serviciile financiar, contabil, tehnic şi juridic,

precum şi experienţa garantează bune rezultate în acţiunea de previzionare a trezoreriei.

Întotdeauna se recomandă să se ţină cont de marja de incertitudine în previziune, care se poateevalua cu ajutorul metodelor de simulare. Potrivit metodelor de simulare întreprinderea este

plasată în diferite ipoteze, pentru a măsura consecinţele variaţiei anumitor factori (volumulvânzărilor, numărul de salariaţi, nivelul stocurilor, etc.) asupra soldului de trezorerie.

10.6. Determinarea şi acoperirea soldului de trezorerie

În mod sintetic, egalitatea fundamentală în baza căreia se determină soldul din bugetul detrezorerie14 aferent unei perioade de previziune date este:

Soldul de trezorerie din perioada N-1+ Încasările din perioada N

- Plăţile din perioada N = Soldul de trezorerie din perioada N

Având în vedere gruparea încasărilor şi plăţilor previzionate aferente activităţii deexploatare şi din afara exploatării şi ajustările dintre ele, soldul final de trezorerie înscris în bugetse calculează astfel:

Tabelul nr. 2. Determinarea soldului final de trezorerieSi Soldul iniţial de trezorerie (1)

S o l d u r i l e

p e r i o a d e i

c u r e n t e

ncasările din activitatea de exploatare (2)Plăţile pentru activitatea de exploatare (3)

Soldul de trezorerie din exploatare (4=2-3)Alte încasări din afara exploatării (5)

Alte plăţi în afara exploatării (6)Sold de trezorerie din operaţiuni de investiţii şi finanţare (7=5-6)

Sc Soldul de trezorerie înainte de acoperire (8=1±4±7)

A c o p e r i r e a s o l d u l u i d e

t r e z o r e r i e

Pasive de trezorerie (9=10+11+12) Soldul creditor al contului curent (10)

Credite noi de trezorerie (11)Credite noi de scont (12)Costul creditelor (13)

Active de trezorerie (14=15+16)Plasamente (15)Lichidităţi (16)

ncasări din plasamente de trezorerie (17)Sf Soldul final de trezorerie (18=8-13+17)

Însumând valoarea soldului de trezorerie aferent perioadei precedente (Si) cu soldurile detrezorerie relative la perioada curentă de previziune se obţine soldul cumulat de trezorerie (Sc)

14 Rousselot P., Verdié J. F., Gestion de la tresorerie, Dunod, Paris, 1999, p. 44.


7/9


sau soldul de trezorerie înainte de acoperire. Acesta este expresia trezoreriei ce va fi generată sauconsumată pe durata perioadei previzionate şi care poate avea semnificaţia unui deficit sau a unuiexcedent de trezorerie, ce trebuie gestionat în mod corespunzător. Un sold de trezorerie negativ reduce disponibilităţile întreprinderii, care trebuie acoperite prin recurgerea la noi credite petermen scurt, purtătoare de costuri. Un sold de trezorerie pozitiv va amplifica lichiditatea deja

acumulată, pentru care trebuie găsite noi plasamente, care vor spori încasările întreprinderii.Soldul cumulat de trezorerie trebuie actualizat trimestrial sau lunar, pentru a ţine seama deeventualele dobânzi de activ sau de pasiv15. Dobânzile vor fi calculate aplicând rata dobânzii (deactiv sau pasiv) lunare, netă de consecinţele fiscale, la semisuma dintre soldul iniţial de trezorerieşi soldul perioadei curente de previziune. Deducând costul creditului astfel calculat din soldul detrezorerie cumulat şi adăugând încasările din plasamentele de trezorerie se obţine soldul final detrezorerie. Într-un buget echilibrat trebuie ca soldul final de trezorerie să fie cât mai aproape dezero, ceea ce corespunde conceptului de optim al trezorerie. Optimul de trezorerie r ămâne evidentteoretic, pentru că în realitate fluxurile de încasări şi plăţi nu sunt perfect previzibile.

10.7. Gestionarea soldului de trezorerie

Soldul previzionat de trezorerie deficitar este expresia necesarului de finanţat care nu poate fi acoperit din fondul de rulment sau din resursele atrase de la furnizori. Pentru acoperireasoldului previzionat de trezorerie deficitar, se recurge la credite pe termen scurt. Datorită faptuluică acest tip de credite nu implică garanţii ipotecare, se acordă pe termen foarte scurt şi serambursează o singur ă dată, ele sunt deosebit de riscante pentru bănci şi se acordă după un studiuaprofundat a nevoilor de satisf ăcut şi a structurii financiare a întreprinderii care îl solicită. Înaintede a recurge la credite se caută alte soluţii adecvate de diminuare a deficitului de trezorerie,

precum16: reducerea volumului şi/sau duratei creditelor clienţi sau încasarea în avans a unorvânzări; eşalonarea scadenţelor către furnizori în cursul exerciţiului, astfel încât să se evitatefluctuaţiile repetate ale trezoreriei; renunţarea la un moment dat la efectuarea unor cheltuieli cedecurg din investiţii sau plata dividendelor; efectuarea unor dezinvestiţii, adică vânzarea unoractive imobilizate şi circulante care depăşesc nevoile reale. Soldul de trezorerie deficitar rămasdupă adoptarea acestor măsuri este acoperit din creditele noi de trezorerie şi de scont sau dinvalorificarea pe piaţă a valorilor mobiliare pe care le deţine întreprinderea. Decizia trezorieruluise va orienta spre sursele de finanţare care vor genera cel mai mic cost al finanţării. Menţinerea,

pe termen lung, a deficitului de trezorerie compromite supravieţuierea întreprinderii şi creştedependenţa acesteia faţă de resursele atrase din exterior.

Deţinerea unui sold excedentar de trezorerie implică un cost de oportunitate pentruîntreprindere, determinat de beneficiul de care aceasta este privată prin nerealizarea plasamentelorremuneratoare17. Având în vedere că trezoreria înregistrează fluctuaţii la intervale scurte de timp,

plasarea lor în condiţii avantajoase este dificil de realizat, iar plasamentele pe termen scurt suntslab remunerate. În cazul unui excedent de trezorerie este necesar ă analiza provenienţei acestuia.Originea soldului de trezorerie excedentar se poate regăsi într-un fond de rulment prea mare, caurmare a contractării unor datorii mai mari de un an care nu au o întrebuinţare imediată, sau într-un necesar de fond de rulment diminuat pentru că scadenţa plaţilor este superioar ă scadenţeiîncasărilor 18. Cu cât excedentul de trezorerie este mai mare, cu atât creşterea întreprinderii esteautofinanţată. Indiferent de provenienţa sa, excedentul de trezorerie trebuie orientat spre diverse

plasamente, ţinând seama simultan de următoarele criterii de performanţă: rentabilitate şilichiditate maxime; risc şi fiscalitate reduse.

15 Dallocchio M., Salvi A., Finanza d’Azienda, Egea, Milano, 2004, p. 117.16

Stancu I., Finanţe, Ediţia a treia, Ed. Economicǎ, Bucureşti, 2002, p. 956. 17 Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e edition, Dunod, Paris 2005, p. 366.18 Stancu I., Op. cit ., p. 956.


8/9


Aprecierea rentabilităţii sau randamentului plasamentelor implică determinarea raportuluidintre câştigul financiar derivat în urma efectuării plasamentelor şi capitalul plasat. Lichiditatea

plasamentelor exprimă capacitatea întreprinderii de a converti în monedă, cât mai rapid şi f ăr ă asuporta pierderi de capital, plasamentele. Riscul şi fiscalitatea plasamentelor sunt două criteriicare trebuie atent studiate pentru că ele, de cele mai multe ori, erodează capitalul investit.

Pentru ca trezorierul să decidă varianta optimă de plasament, acesta trebuie să cunoască posibilităţile oferite de piaţa financiară, respectiv categoriile de plasamente de trezorerie. Celemai frecvente oportunităţi de plasament sunt considerate următoarele: rambursarea imediată adatoriilor comerciale către furnizori, pentru a beneficia de facilităţi de preţ; în realitate, este însă dificil de modificat politica comercială a întreprinderii pentru perioade scurte de timp f ăr ă inconveniente;achiziţionarea de materii prime poate constitui un bun plasament în condiţiileanticipării creşterii preţului acestora; dincolo de caracterul său speculativ, acest fapt ar puteagenera costuri de stocaj suplimentare;plasamente în depozite la termen, bonuri de casă, operaţiunide rascumpărare a titlurilor emise de întreprindere, alte plasamente nenegociabile pot reprezenta outilizare pe termen scurt a excedentului de trezorerie; deşi sigure, aceste instrumente de plasamentr ămân puţin atractive datorită slabei lor rentabilităţi şi lichidităţi; plasamente monetare negociabile

prin intermediul unor instituţii speciale, concretizate în certificate de depozit, bilete de trezorerie, bonuri de tezaur; aceste plasamente se caracterizează prin grad mare de lichiditate, putând fi înorice moment negociate, dacă posesorii lor doresc să recupereze fondurile investite; emisiunea deacţiuni şi obligaţiuni, respectiv plasamente financiare pe termen mediu şi lung; acestă modalitatede plasare a excedentului de trezorerie este complexă din punct de vedere juridic şi financiar,comportă riscur i nonneglijabile şi trebuie să fie precedată de analize şi informaţii cu privire laoperatorii de pe piaţa financiar ă; grupurile de întreprinderi şi întreprinderile multinaţionale dispunde numeroase oportunităţi de plasar e a excedentului de trezorerie pe piaţa de capital. Menţinerea în stare lichidă a capitalului perioade îndelungate nu este recomandată de practica şi teoriafinanciar ă, deoarece numai capitalul plasat în noi oportunit ăţi investiţionale generează surplus bănesc.

LUCRARE DE VERIFICARE AFERENTĂ UNITĂŢII DE STUDIU 10.A. Trezoreria netă este :

1. diferenţa dintre fondul de rulment net şi necesarul de fond de rulment; 2. diferenţa dintre necesarul de fond de rulment şi fondul de rulment net; 3. excedentul de disponibilităţi derivat din activitatea desfăşurată de întreprindere într -un exerciţiu

financiar;4. expresia necesarului de finanţat care nu poate fi acoperit din fondul de rulment sau din resursele

atrase de la furnizori. Răspunsuri corecte: 1; 3.

B. Răspundeţi la întrebările de mai jos: 1. Cum se gestionează deficitul de trezorerie? Dar excedentul de trezorerie?2.

Care sunt diferenţele dintre planul financiar, bugetul financiar şi bugetul de trezorerie?3. Care sunt obiectivele gestiunii de trezorerie?4. Cum se calculează soldul din bugetul de trezorerie?5. Cum se previzionează încasările şi plaţile în scopul elaborării bugetului de trezorerie? 6. Ce reprezintă optimul de trezorerie? 7. Care sunt activităţile specifice funcţiei de trezoreriei?

Răspunsuri corecte: vezi conţ inutul Unita ţ ii de Studiu 10.

Total: 100 puncte (câte 10 puncte pentru fiecare răspuns corect de la punctele A şi B; 10 puncte din oficiu.) BIBLIOGRAFIE

1.

Albouy, M., Décisions financière et création de valeur, 2e édition, Economica, Paris, 20032. Berk J., Dearzo P., Finance d’entreprise, Pearson Education, Paris, 2008


9/9


3. Bertonèche M., Bilan A., Bouzou N., ş.a., MBA Finance, Eyrolles Éditions d’Organisation, Paris,2010

4. Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e edition, Dunod, Paris 20055. Dallocchio, M., Salvi, A., Finanza d’azienda, EGEA, Milano, 20046. Dragotă, V., Dragotă, M., ş.a., Abordări practice în finanţele firmei, Editura Irecson, Bucureşti, 2005 7. Mironiuc, M., Gestiunea financiar contabilă a întreprinderii. Concepte. Politici. Practici, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 2007 8. Mironiuc, M., Fundamentele ştiin ţ ifice ale gestiunii financiar-contabile a întreprinderii, Editura

Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 20149. Pavarani, E., Tagliavini, G., Pianificazione finanziaria. La gestione della solvibilità e del valore, The

McGraw-Hill Companies, S.R.L., Publishing Group Italia, Milano, 200610. Ranson, G. Ph., Chesneau, D., Trésorerie, risque de marchés et gouvernement d’entreprise,

Economica, Paris, 200311. Stancu, I., Finanţe. Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Investiţii reale şi finanţarea lor.

Analiza şi gestiunea întreprinderii, Ediţia a III-a, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2002 12. Vernimmen P., Finance entreprise, Dalloz, Paris, 2011

Documents

US10_GFCI_2014_ID_3CIG_MMironiuc