VPR09-Revista (septembrie)_Layout 1

ROMÂN

ȘI

Păstrăviitoamnei

34

ANUL MMXV • NR. 33

SEPTEMBRIE

Relațiaprădător-pradă

8

Toamna senumără… chefalii

32

Prepelițe laînceputul toamnei

6

ww

w.a

gvps

.ro

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 33 /SEPTEMBRIE 2015ANUL MMXV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

10 34

14 36

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Valentin Jerca(Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), LaurențiuRadu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALFilizofia vânătorii în viziuneautilizăriifaunei cinegetice5 PE }EAVA PU{TIIPrețul „greșelii omenești” la o partidă de vânătoare6 PROFILLa ceas de aniversare8 DE SEZONPrepelițe la începutul toamnei10 ETOLOGIERelația prădător-pradă13 ETOLOGIEGâsca de semănătură(Anser fabalis, Latham, 1787) 14 ETIC~O statistică…16 MUNI}IEMuniție nouă de vânătoare apărută în anul 2015 (II)18 STUDIUDate asupra prezenței dropiei în Câmpia Bărăganului în intervalul1941-194619 LEGISLA}IEDreptul de a practica vânătoareaîn România20 ETIC~D’ale eticii…

22 DIN TERENDe ce ard miriștile?24 CHINOLOGIEComenzi și corecții necesare25 PLANTE T~M~DUITOAREPorumbarul26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

28 COMPETI}IIFinalele campionatuluide pescuit sportiv staționar30 SPINNINGFire invizibile din… fire (II)32 PESCUIT MARINToamna se numără… chefalii34 DE SEZONPăstrăvii toamnei36 MUSC~RITPe Jiu, cu nimfe, la scobari și mrene38 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Trei muște artificiale din Franța39 MUSC~RITMuște străbune39 MUSC~RITO muscă puțin cunoscută41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

Spre deosebire de om, nici un ani-mal nu este conștient de moarteasa. Modul de viață al animalului

este instinctiv, iar instinc tele sale nu in-clud presentimentul și conștientizareamorții. El își trăiește ultima etapă a vie-ții ca pe oricare alta. De aceea se susținecă animalul piere, dar nu moare.

Dorința de a supraviețui a anima -lului, care pune în joc toate formele

sale de apărare pentru a se salva, nureprezintă teama de moarte, de careel nu este conștient, ci doar voința sade a evita un pericol presimțit ca imi -nent, pericol care, involuntar, îi pro-duce frică.

În contextul filozofic concis expus,în care criteriul culturii delimiteazăomul de animal, vânătoarea transpuneîn faptă voința omului de a ucide ani-

malele. Această voință era motivată, întrecutul îndepărtat, de nevoia apărăriiîmpotriva celor feroce pentru el și/saudăunătoare mai târziu, precum și denevoia de a le folosi drept resurse con-sistente de hrană, dar nu numai. Pen-tru dobândirea animalelor, în condițiileevitării propriei morți, omul a fost ne-voit să folosească, atunci, toate abilită-țile sale fizice și intelectuale.

SEPTEMBRIE 2015 | 3

EDITORIAL

Lumea minerală și lumea vie sunt eterne. Lumea minerală prin imortalitatea ei, iar lumeavie prin succesiunea generațiilor sale.Ființele vii, luate în parte, sunt însă, fără excepție, efemere. Viața lor constituie, încă dela naștere, o luptă continuă pentru hrană și înmulțire. Sfârșitul rămâne totuși implacabil. Omul, singura ființă rațională dintre acestea, este obsedat de moarte din momentul încare devine conștient de ea. El este singurul care realizează că viața are un sfârșit.

VÅN~TOAREEditorial 3

Prepelițe la începutul toamnei 8Relația prădător-pradă 10

Gâsca-de-semănătură 13D’ale eticii… 20

Comenzi și corecții necesare 24

septembrie

Filizofia vânătoriiîn viziunea utilizăriifaunei cinegeticeText și fotografie NECULAI ȘELARU

În societatea mai evoluată care aurmat – în care animalele periculoasepentru om au devenit din ce în ce mairare și mai cu frică față de el, celedăunătoare au putut fi și sunt maiușor îndepărtate, iar procurarea hra-nei de natură animală nu mai consti-tuie o problemă în condițiiledomesticirii animalelor – exersareaabilităților de vânător a rămas moti-vația morală principală a activității.Caracterul predominant al vânătorii adevenit sportiv, luând locul caracteru-lui de necesitate de mai înainte.

Moraliștii au reclamat, încă dinacea vreme, legitimitatea vânătorii.Adică dreptul oamenilor de a ucidefără o motivație convingătoare, pre-cum în trecutul foarte îndepărtat, ani-malele sălbatice.

Nu întâmplător biserica catolică,în vechiul cod de drept canonic, inter-zicea clericilor săi vânătoarea și reco-manda episcopilor să aibă rezerve înprivința atitudinii clericilor care se în-deletniceau cu această activitate.

De asemenea, deloc întâmplător,biserica creștină ne oferă exemplul adoi pătimași vânători convertiți în Sf.Eustațiu și Sf. Hubertus, care nu suntdecât unul, dubleul celuilalt, prin in-termediul viziunii diferite în timp aDomnului Isus, răstignit pe cruce întrecoarnele cerbilor pe care-i urmăreau.

Dar chestiunea morală a vânătoriinu a fost rezolvată. Atâta vreme câtpsihicul cuprinde încă zone nesonda-bile, par normale întrebări mai pro-funde de genul: „De ce omul trebuietotuși să ucidă animalele, chiar dacăacestea nu sunt periculoase pentru el,nu sunt dăunătoare pentru activitățilesale și nici nu-i sunt absolut necesarepentru a se hrăni? Numai pentru că afost, și încă mai este, considerat regelecreației divine și are dreptul să se ser-vească util de toate aceste animale?”

Argumentul Sf. Thomas, care, co-mentând natura omului în psalmul 8,îi spunea lui Dumnezeu „Tu l-ai vrutpuțin mai mic decât un zeu, tu l-aifăcut stăpân peste toate operele mâini-lor tale, tu pui toate lucrurile la picioa-rele sale, turmele de oi și de vite, la felfiarele sălbatice, păsările cerului și peș -tii mărilor” nu a fost convingător niciatunci pentru moraliști și nu este niciastăzi pentru mulți dintre semeniinoștri.

Susținerea sănătoasă, conform că-reia ființele inferioare au fost desti-nate să fie în serviciul celor

superioare, se impune a fi nuanțată însocietatea contemporană, devenitădin ce în ce mai sensibilă față de su-ferințele sau închipuitele suferințe aleanimalelor.

Trăim într-o perioadă în care oa-menii se rup tot mai mult de naturareală, ruptură accelerată de exodulpreorientat către marile orașe, unde,în subconștientul lor, oameni tânjescdupă mediul natural ancestral, pecare nu-l mai pot percepe însă foarterațional. Contactul cu animalele do-mestice și chiar cu cele sălbatice, pecare, în compensație, le instaleazăpână în propriile apartamente, sfâr-șește prin a le atribui forțat sensibili-tăți și simțăminte umane. De aici opercepție nenaturală a contemporani-lor, majoritari în mediul urban, multmai puțin sensibili față de gravele tra-gedii umane, generate de terorism șide războaie, decât față de actul vână-torii în sine.

Vânătoarea contemporană nu maieste înțeleasă cu realism, în primulrând de către orășeni, nici măcar caactivitate absolut necesară mențineriiunui echilibru sănătos în natură. Aunui echilibru relativ, oarecum stabi-lizat de om în timp, între speciile devânat prădător și cele de vânat plan-tivor și între toate speciile de faună ci-negetică și mediul acestora de viață.De aici, foarte multe speculații și do-rințe utopice de reîntoarcere la echi-librul natural ancestral. Dar acestlucru nu mai este posibil fără pertur-bării majore de echilibru în natură și,mai ales, fără prejudicii pentru om,greu de estimat.

De aceea vânătoarea trebuie ac-ceptată, în zilele noastre, ca o activi-tate rațională, desfășurată cu știință șipe cheltuială proprie, de către vână-tori, într-un scop util naturii și socie-tății.

În concluzie, vânătoarea din zilelenoastre nu mai poate fi considerată onecesitate și niciun simplu sport, ci o

activitate complexă, cu o finalitatepractică benefică echilibrului în na-tură și societății.

Fără o astfel de activitate, desfășu-rată durabil, natura ar fi bulversată,fiindcă s-ar produce grave perturbăriîn mediul antropizat în care trăim,perturbări care ar avea drept conse-cință o sărăcire certă a patrimoniuluifaunistic și o previzibilă reducere abiodiversității.

Din acest motiv, vânătoarea con-temporană rămâne convingătoarepentru societățile raționale și este ac-ceptată ca atare de Comisia Euro-peană (C.E) și de UniuneaInter națională pentru Protecția Natu-rii (U.I.C.N.).

Moraliști ai zilelor noastre, printrecare cei „verzi”, vor să înțeleagă însămai mult. Care ar fi, totuși, de exem-plu, motivația internă a acestei pornirilăuntrice spre vânătoare? Este cumvade natură atavică și genetică?

Întrebările trebuie atent judecate,deoarece avem multiple exemple decomportament pătimaș al unor pre-tinși colegi de breaslă, care, pe nesim-țite, alunecă în patima uciderii fărămotivație și în orice condiții a anima-lelor sălbatice, oricât de degradantăar fi pentru ei postura în care se com-plac și oricât de distructivă ar fiaceasta pentru fauna cinegetică.Aceasta fiindcă, în subconștientul lor,doar moartea animalelor pare să leconfirme proba abilității de care daudovadă în fața altora, nicidecum înfața conștiinței lor vânătorești.

Vânarea urșilor din „cazemate”, amistreților în țarcuri și a fazaniloraruncați din coș, practicată cu mân-drie nedisimulabilă chiar de foștisportivi de performanță, sunt doar câ-teva exemple în acest sens, care sunttot atâtea semnale de alarmă pentruceea ce poate fi cu mult mai grav. Totinsensibil, pătimașii și afectații demorbul uciderii animalelor, greu dedepistat la timp, pot trece surprinză-tor de la tentația uciderii acestora latentația uciderii oricărei ființe vii.

Avem numeroase exemple con-crete în acest sens, din războaie și dinviața civilă occidentală, inclusiv dinșcolile și taberele de vacanță, în carevictime au căzut copii nevinovați.Acestea sunt însă situații de domeniulpatologicului, neîntâlnite încă în Ro-mânia.

De aceea, vânătoarea trebuie re-considerată și din punct de vedere psi-hologic, ca o excepție necesară,acceptată cu prudență între anumitelimite și după anumite precepte, sta-tuate prin legi, ori sintetizate în co-duri de etică vânătorească.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Filozofia vânătorii în viziunea utilizăriifaunei cinegetice

De ce omul trebuietotuși să ucidă

animalele, chiar dacăacestea nu suntpericuloase pentru el, nusunt dăunătoare pentruactivitățile sale și nici nu-isunt absolut necesarepentru a se hrăni? Numaipentru că a fost, și încă maieste, considerat regelecreației divine și aredreptul să se servească utilde toate aceste animale?”

Îmi pun tot mai des întrebareadacă învățăm ceva din greșeli,cum se spune, de ce greșelile nu

încetează, astfel încât să nu mai auzimdespre oameni răniți sau împușcațimortal la partidele de vânătoare. Esteadevărat că a învăța din greșelilealtora, nu puține la număr, are susți -nere în teorie, însă în practicavână to rească se întâmplă pe dos, dacăne raportăm la statisticile recente cuvânători împușcați din… „greșeală”.Maxima „să greșești este omenește” nucred că are vreo legătură cu actulvânătoresc. Vânătoarea are regurile ei,disciplina ei și, mai ales, locul ei. Înnicio scriere, indiferent de valoare sauîntindere, nu se vorbește despre „gre -șeli admise” în timpul acțiunilorvânătorești organizate legal. Se vor -bește doar de faptul că greșeala, micăsau mare, cu sau fără intenție, atragepedepse și urmări neplăcute.

Prin urmare, mă așteptam la un picde responsabilitate din partea unorvânători care, iată, nu au învățat nimicdin greșelile altora, dacă au apăsat petrăgaciul armei la întâmplare, împuș -cându-și partenerii la diferență denumai o zi după un alt evenimenttragic, petrecut în alt loc. În ruptulcapului nu pot să pricep ce înțelegacești deținători de arme de vânătoare,unii cu ștate vechi, din recomandărilecelor care aprobă vânarea unor ani -male sau păsări: fiți atenți, aveți grijă,fiți cu ochii în patru, nu trageți laîntâm plare etc. Aș fi dorit să nu maiaud de oameni împușcați din „gre -șeală”, ci numai de vânători întregi,maturi, instruiți, îngrijorați de soartafondului cinegetic și, mai ales, deintegritatea partenerilor, fie vânători,fie gonaci. Ce efort de ținută vână -torească a avut jandarmul care s-aîmpușcat în burtă, când a coborât dinmașină? Să fie vorba doar de greșealăsau, mai degrabă, de proverbialaprostie omenească? Te urci la volan cupușca încărcată, iar la coborâre îți

găurești singur corpul cu un glonț decarabină și spui, simplu, doar că aigreșit? Era bine ca vânătorul praho -vean din Cocorăștii Mislii să calculezeși riscurile atunci când a băgat cartu -șele pe țeavă, a dezasigurat arma, s-adat jos din mașină și a rezemat-o depropriul șold, cu țeava, evident, în sus.Lipsa de educație, absența instinctuluide conservare, ignorarea regulilorprivind mânuirea armelor și a muniției,dar, mai ales, deficiențele prezente înefortul de gândire, l-au adus pe acestvânător la un pas de moarte.

Simți un frison pe șira spinării șicând discuți despre cazul recent de laLipova, unde o așa-zisă „greșeală ome -nească” l-a trecut în neființă pe unbăr bat de 35 de ani, răpus de glonțulunui vânător în etate de 65 de ani.Acesta din urmă și-a părăsit searastandul de pândă, s-a apropiat de unmistreț, pe care l-a înpușcat, și imediata dublat focul, cu muniție interzisă delege, lovind victima aflată între el șiporcul mistreț împușcat. Vânătorulucigaș a comis o serie de gafe prea -labile, unele cu caracter penal, apoi adeclarat anchetatorilor că a confundatvictima cu vânatul, ca și cum participapentru prima oară la o partidă devânătoare. Replica, plină de înțelesuri,a coanei Eftimița din nuvela luiCaragiale, are umorul ei, însă semna -lează, cel puțin în cazul vână toruluiveteran, și sincope de minte întune -cată: „Ca dumneta bobocule, mai rarcineva!”

Un lucru trebuie spus, totuși: o fiomenește să greșești, mai grav este cănu știi ce și unde. Cred, sincer, că deacest vânător nu s-a prins învățăturadesprinsă din greșeala altora, desprecare a avut timp suficient să audă și sămediteze în cele câteva decenii devechime ca vânător. Chiar nu s-a vorbitdestul de consecințele nerespectăriicelor mai elementare reguli vânăto -rești, de lipsa de atenție care poateproduce victime și pierderi de vieți

omenești, de actele de indisciplină aleunor vânători cu minți înfierbântatesau de dosare penale urmate desancțiuni dure date de judecători, încâtsă se poată vorbi la trecut de acciden -tele de vânătoare comise din…gre șeală?

Există episoade recente, de pomină,fiecare cu perplexitatea lui, care armerita studii de caz pe tărâm psiho -logic. Când scrie la regulament că nutrebuie să părăsești locul din stand fărăsă-i anunți pe ceilalți vânători prezenți,te întrebi, inevitabil, unde se înca -drează vânătorul zurbagiu: la „greșealăomenească”, la lipsă de „disciplină șiinstruire” sau la o „formă de nebunieexistențială”?

Remarcați ocolirea „greșelilor” co -mise de braconieri. În cazul lor estevorba de o tentă maniacală. Derapajulacestora capătă alte dimensiuni subaspect comportamental. E vorba deapucături obsesive, de fapte repro ba -bile săvârșite cu intenție vădită.Gân di rea lor este dincolo de logică.Compromite tot ce ține de registrulvalorilor.

Nu este cazul acum să scriu desprebraconaj și braconieri. O fac cu altăocazie. Intenția subsemnatului este dea vorbi despre neliniștea generată deîntâmplări vânătorești, care producdezamăgire și crează repulsie cuaccente îngrijorătoare. Aproape nu estelună să nu auzi de un caz cu vânătoriîmpușcați, din greșeală, în timpul uneiacțiuni de vânătoare organizată într-uncadru legal sau nelegal. Avem parte dedrame care nu ar trebui să mai aibă loc.Ar fi mai profitabil dacă acești comba -tanți, care comit „greșeli omenești” cuo frecvență deloc liniștitoare ar gândimai mult și nu ar terfeli imagina bresleivânătorilor, alcătuită din oamenionești, responsabili, lucizi, care au osinceră și statornică prețuire față de orealitate productivă, cu aderență la ocauză bună, plină de respect față defondul cinegetic.

SEPTEMBRIE 2015 | 5

Îmi pun tot mai des întrebarea dacă învățăm ceva din greșeli, cum se spune, de cegreșelile nu încetează, astfel încât să nu mai auzim despre oameni răniți sau împușcațimortal la partidele de vânătoare. Este adevărat că a învăța din greșelile altora, nupuține la număr, are susținere în teorie, însă în practica vânătorească se întâmplă pedos, dacă ne raportăm la statisticile recente cu vânători împușcați din… „greșeală”.Maxima „să greșești este omenește” nu cred că are vreo legătură cu actul vânătoresc.

Prețul „greșelii omenești”la o partidă de vânătoareELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE


Eveniment

S-a născut în anul 1950, în co-muna Cozieni din jud. Buzău.

A efectuat următoarele studii șispecializări:

1969-1974: Facultatea de Silvi-cultură și Exploatări Forestiere dinBrașov – Specializare în vânătoare;

1979: Programul post-universitarde perfecționare a pregătirii profesio-nale, intitulat „Amenajarea pădurilor,conducerea întreprinderilor, vână-toare și silvicultură” – Brașov;

1984: Programul A.G.V.P.S. deperfecționare a pregătirii „Conduce-rea întreprinderilor” – Bușteni;

1989: Programul personal de per-fecționare a pregătirii profesionale„Specialitatea vânătoare” – București;

1996: Cursul internațional intitu-lat „Evaluarea trofeelor de vânat” –Brno;

1996: Doctorat în științe agri-cole și silvice - specialitatea vână-toare.

În activitatea profesională, dom-nul Neculai Șelaru a parcurs următoa-rele etape:

1974-1977: Inginer cu problemede vânătoare la nivel de ocol silvic cuprofil silvo-cinegetic;

1977-1982: Asistent universitar laDisciplina de Vânătoare și Salmoni-cultură – Facultatea de Silviculturădin Brașov;

1982-1986: Secretar al AsociațieiJudețene de Vânătoare și PescuitSportiv Brașov;

1986-1990: Inspector de vână-toare în cadrul Ministerului Silvicul-turii;

1990 - prezent: Conducător exe-cutiv (Prim vicepreședinte, Președinteexecutiv, Director general) alA.G.V.P.S. din România.

În paralel, a desfășurat și o bogatăactivitate didactică:

1977-1982: Asistent universitar laFacultatea de Silvicultură din Brașov;

1993-1994: Lector la Facultateade Agroturism din cadrul UniversitățiiAtheneum București;

1994-1996: Lector la Facultateade Agromontanologie din cadrul Uni-versității Târgoviște;

1996-2001: Cadru didactic aso-ciat la Colegiul Cinegetic din cadrulUniversității Transilvania – Brașov;

2001-2014: Conferențiar univer-sitar – Titularul Disciplinei de Vână-toare și Salmonicultură din cadrulFacultății Silvicultură și Exploatări Fo-restiere în Brașov.

Activitatea didactică a avut la bazăo temeinică activitate științifică, ma-terializată în lucrări de specialitate,dintre care amintim:

1978-1986: 14 lucrări de cerce-tare științifică, executate în domeniulcinegetic și salmonicul, pe bază decontracte retribuite;

1974-2011: 15 comunicări științi-fice, susținute la diverse manifestăricinegetice, publicate în culegeri de lu-crări științifice;

1978-2014: peste 20 de lucrăriștiințifice nepublicate, susținute în do-meniul cinegetic la diverse manifes-tări naționale și internaționale.

A publicat, în calitate de autor saucoautor, mai multe volume, cuprin-zând lucrări de specialitate în dome-niul care l-a consacrat.

În calitate de autor, a publicat:Monografia Mistrețul (1955), Tro-

fee de vânat – istorie, preparare, mon-tare, evaluare și categorisire (2000),Manualul pentru examenul de vânător(2001, 2003, 2006, 2009), Chestio-nar pentru evaluarea cunoștințelor teo-retice la examenul de vânător (2008,2009), Vânat și Vânătoare în România(2004), Cod de etică vânătorească(2005), Conservarea trofeelor de vânat(2005), Trofee de vânat european(2006), Mistrețul (2010).

În calitate de coautor, a publicat:Catalogul trofeelor de vânat – București15-21 sept. 1997, Dicționar poliglot devânătoare (1999, 2004), Faună cinege-tică și salmonicultură (2000, 2002),Întrebări și răspunsuri pentru examenulde vânător (2002), Teste pentru exame-nul de vânător (2003), Catalogul tro-feelor de vânat – Pitești 2003.

A publicat, deasemenea, în pe-rioada 1990-2015, peste 350 de arti-cole de specialitate sau în legătură cuvânătoarea și pescuitul recreativ-spor-tiv, în revistele: Vânătorul și PescarulRomân, Vânătorul și Pescarul Moldo-vei, Diana, Carpații etc.

A fost și autorul a două scenariipentru filme-video de specialitate: Ex-poziția Națională de Trofee de Vână-toare (1997) și Lecție de pescuit sportiv(2000), precum și consultant de spe-cialitate la realizarea a cinci casete-video: Ursul brun; Vânătoarea înRomânia; Mistrețul; Craiul codrilor șiAur cinegetic românesc.

Ca personalitate în domeniu, dom-nul Neculai Șelaru face parte din maimulte structuri naționale și internațio-naleîn domeniul cinegetic:

PROFIL

Pe data de 24 august, Președintele executiv al AsociațieiGenerale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi dinRomânia, domnul dr. ing. Neculai Șelaru, a împlinitfrumoasa vârstă de 65 de ani. Ani dedicați, în cea maimare parte, cu pasiune și abnegație, conducerii activitățiide vânătoare și a vânătorilor din România, cu pricepereași cunoștințele dobândite ca urmare a unei bogateactivități practice în terenul de vânătoare, completată cuani de studii intense la cel mai înalt nivel. Beneficiind deaceastă ocazie, vă prezentăm câteva aspecte esențiale dinactivitatea distinsei personalități.

La ceas aniversarVPR

2000 - prezent: membru în Con-siliul Național de Vânătoare;

1990-2015: membru/membru in-dividual în „Conseil International dela Chasse et de la Conservation du Gi-bier”;

2000 - prezent: reprezentant su-pleant al AGVPS din România în Fe-derația Asociațiilor de Vânători dinComunitatea Europeană.

A participat și a coordonat organi-zarea unor manifestări în profil cine-getic și halieutic:

• Participarea la organizarea Ex-poziției Internaționale de Vânătoarede la București – 1978;

• Participarea la organizarea Ex-poziției Internaționale de Vânătoarede la Brno – 1985;

• Participarea la organizarea Ex-poziției Mondiale de Vânătoare de laNürnberg – 1986;

• Participarea, în calitate de mem-bru titular/membru/membru indivi-dual al C.I.C., la 17 adunări generaleale C.I.C.;

• Participarea, ca delegat alAGVPS, la seminarul pregătitor pentruaderarea AGVPS la F.A.C.E. și la Adu-narea Generală a FACE și de primire aAGVPS ca membru efectiv în FACE –Bruxelles, 2000;

• Participarea la opt simpozioaneorganizate sub egida CIC;

• Organizarea celei de-a 51-aAdunare Generală a CIC, la Bucu-rești – România, în anul 2004;

• Organizarea CampionatuluiMon dial de Pescuit Staționar – Se-nioare, la Mangalia, în anul 1999;

• Organizarea a patru simpozioaneinternaționale, sub egida CIC în România;

• Organizarea a două ateliere in-ternaționale de lucru, sub egida FACE,la București (2005);

• Organizarea a două expoziții na-ționale de vânătoare: la București(1997) și la Pitești (2003);

• Organizarea primului curs, subegida Comisiei de Expoziții și Trofeedin CIC, de evaluare a trofeelor devânat în România – Pitești, 2003;

• Participarea la organizarea Ex-poziției de Vânătoare de la Chișinău –Republica Moldova, 2011;

• Participarea la organizarea Cam-pionatului Mon dial de Pescuit lacrap – Corbu, Constanța, 2012;

• Organizarea unui Comitet Directoral FACE în România – București, 2014.

Ca membru cotizant la mai multeasociații de profil, domnul Neculai Șe-laru a practicat vânătoarea și pescui-tul recreativ, în calitate de:

1968-1977 și 2012 – prezent,membru vânător al AJVPS Buzău;

2006 - prezent, membru vânătoral AVPS București;

2006 - prezent, membru vânătoral AVPS Ialomița;

2003 - prezent, membru pescarsportiv al AVPS Făgăraș.

A mai cotizat, ca vânător, laAJVPS Brașov (1977–1990), AVPS Fă-găraș (1990–2015), AJVPS Tulcea(2000–2006) și AJVPS Olt (2008 –2012), iar ca pescar amator la AJVPSTulcea (1990 – 2003).

De-a lungul activității sale, domnulNeculai Șelaru a fost recompensat cumai multe titluri, medalii și diplome, carecunoaștere a bogatei sale activități.

Dintre acestea enumerăm: Titlulde Membru de Onoare al AGVPS dinRomânia (1996), Diplomă acordată deconducerea C.I.C pentru buna organi-zarea celei de-a 51-a Adunări Generalea CIC (2004), Diploma Nimrod Vadas-zerem, acordată de Asociația Vânăto-rilor din Ungaria (2008), Diplomă demerit, acordată de Asociația Vânători-lor din Serbia (2009), Ordinul SfântulEustațiu – protectorul vânătorii, acor-dat de Societatea Vânătorilor și Pes-carilor din Republica Moldova(2011), Diplomă de laureat al revisteiVânătorul și Pescarul Moldovei (2013),

Diplomă acordată de conducerea C.I.C.pentru buna cooperare și contribuție laorganizarea Forumului de Coordonarea C.I.C. pentru Europa Centrală și deEst (2015).

Ca un rezultat al bogatei activitățipractice, dar și selective, desfășurateîn mijlocul naturii de-a lungul anilor,domnul Necului Șelaru a dobânditmai multe trofee medaliate cu aur ladiverse expoziții internaționale: 3 decerb, 4 de căprior, 4 de capră neagră,21 de mistreț, 5 de urs, 4 de lup, 2 derâs, 10 de pisică sălbatică, 2 de vulpe,1 de viezure și 1 de șacal.

Craniul de lup dobândit la Vulcan– Brașov în anul 1986, de 45,30puncte CIC, constituie record naționalal României, iar craniul de pisică săl-batică dobândit la Timiș – Brașov înanul 1982, de 19,17 puncte, consti-tuie vicerecord național al României.

Ca hobby, este pasionat de vână-toare și pescuit recreativ, fotografii înnatură, preparare și conservare a tro-feelor de vânat, creșterea și dresareacâinilor de vânătoare, literatură și is-torie.

N.R. Mai multe informații pe www.agvps.ro, secțiunea „Despre” – Membri Consiliului AGVPS

SEPTEMBRIE 2015 | 7

Foto

: NE

CU

LAI Ș

ELA

RU

C a de obicei, am ieșit din noupe șesul unde, la deschidereasezonului, ascultasem cânte-

cul pitpalacilor prin lanurile de cerealeproaspăt secerate. Parcele rămase ne-cultivate alternau cu șirurile de po-rumb, iar din loc în loc, parcelele micide lucernă ofereau condiții bune dehrană și adăpost pentru păsăret, ofe-rind o varietate de micro-habitate decare și prepelițele beneficiau din plin.

Primii pași, primele emoțiiNe-am răspăndit pe prima parcelă

și am înaintat în linie, la 20-30 demetri unul de celălalt, ținând perma-nent contactul vizual cu vânătorii peambele laturi. Aveam să parcurgem lotdupă lot, revenind înapoi, în aceeașiformație, pe un culoar alăturat. Uncâine dresat poate fi de mare ajutor,pentru că va scotoci terenul pe înde-lete și va ridica cu siguranță mai multe

păsări decât vom reuși noi prin simpladeplasare. La intrarea pe parcelă, deregulă, săltăm prepelițe chiar în primiimetri de la margine, apoi urmează operioadă de „tăcere”, când prepelițelese deplasează probabil prin vegtațiamăruntă, pe picioare. Te pot lua însăîn orice moment pe neașteptate iardacă a zburat una, de cele mai multeori vor mai fi și altele care se vor ridicadin imediata apropiere. Atenția tre-buie sporită când ne apropiem de ca-pătul parcelei. Aici se concentreazăprepelițele care s-au mișcat printre ier-buri. Când lina vânătorilor se apropie,se vor ridica toate deodată. Asta maiales dacă parcela respectrivă este măr-ginită de teren golaș, lipsit de o vege-tație care să ofere adăpost. De dataaceasta înaintam prin miriște și aveampârloagă de o parte, o parcelă cu po-rumb de cealaltă parte și teren seceratla capăt. Era un loc promițător. Faptulavea să se adeverească destul de re-pede, iar focurile de armă aveau să în-trerupă pentru un timp liniștealocurilor. Profitând de adăpostul șihrana rămasă pe parcela cu miriște,prepelițele se concentraseră aici. Ade-sea nu a fost tocmai ușor să găsim pre-


DE SEZON Pasaj la prepelițe

Prepelițe la începutultoamneiText și fotografie MAC

Ultimile zile ale lui Gustar au continuat cu arșiță neîndurătoare adusă de pe întinsuriledeșerturilor africane. Datorită secetei prelungite, o parte din recolte erau deja adunate.Altele rămăseseră să mai adune pentru un timp căldura soarelui, încă foarte darnic,alături de speranța unor ploi de vară care să aducă un pic de umezeală în sol și săînvioreze ușor verdele pal al vegetației. Căldurile persistente vor întârzia probabil plecareaprepelițelor și astfel poate că ne vom putea bucura de un sezon prelungit de pasaj.

SEPTEMBRIE 2015 | 9

Ingrediente necesare pentru 4 por-ții: 8 prepelițe curățate bine de pene șipârlite la flacără mică, 8 felii de pros-

ciutto crudo, condimente, sare, piper.Pentru marinarea cărnii: 4 linguri

de ulei de măsline, un pahar de vin

roșu, o lingură de oțet balsamic, cim-bru, piper negru boabe, sare. După cescoatem carnea, dăm amestecul mari-nat la foc mic până scade la jumătate.

Preparare: amestecăm ingredien-tele pentru marinată într-un vas șipunem prepelițele curățate la mari-nat timp de cel puțin patru ore, învasul acoperit, la frigider.

După marinare, scoatem prepeli-țele și le rulăm pe fiecare în câte ofelie de prosciutto crudo, după care letragem pe câte o frigare și le punempe grătar, având grijă să le rotim per-manent până ce jambonul a lăsatgrăsimea și începe să se strângă. De-rulăm jambonul de pe prepelițe și lepunem din nou pe grătar până ce serumenesc bine pe toate părțile, avândgrijă să le ungem permanent cu sosulmarinat, scăzut la jumătate.

Se servesc câte două prepelițe lao porție, cu garnitură de brocoli ușordat la aburi și porumb copt. Un paharde vin roșu, shiraz sau cabernet sau-vignon va da un plus de savoare bu-catelor. Poftă bună!

PREPELIȚE CU BROCOLIȘI PORUMB COPTNANA NINA

pelițele, chiar dacă acestea căzuserăvizibil în foc. Aici, ajutorul câinelui devânătoare este de mare preț, iar șansarecuperării păsărilor împușcate creșteconsiderabil. După câteva minute decăutări am recuperat piesele căzute șiam parcurs mai departe lotul până lacapăt.

În centru sau pe flanc„Mărginașii” au de regulă șansa să

tragă mai multe focuri, deoarece pă-sările tind să zboare spre laturi, dar laparcela următoare posturile seschimbă, așa că toți vânătorii vor treceprin pozițiile așa zis „avantajoase”. Nueste neapărat o regulă, dar rotirea lo-curilor în linia de vânătoare este oidee bună, oferind fiecăruia șansa dea avea în cătare mai multe păsări.

Pentru tir am optat pentru cilin-drul simplu în cazul semiautomatelor,iar în cazul puștilor cu două țeviputem folosi un cilindru simplu pentruprimul foc și un cilindru îmbunătățitpentru al doilea. Prepelițele sar relativaproape, iar distanța la care tragem nuva depăși 20-25 de metri. Folosirea ci-lindrului simplu sporește șansele pri-mului cartuș, iar cilindrul îmbunătățitne permite să ne „întindem” cu al doi-lea foc un pic mai departe, ambele șo-curi micșorând riscul de a răni păsărileși a nu le mai putea recupera ulterior.Din cauza configurației specifice a te-

renului, prepelițele alicite, dacă nicinu avem câine, sunt practic pierdute.Având în vedere numărul ridicat de fo-curi ce se trag la prepelițe și distanțarelativ mică la care tragem, am prefe-rat întotdeauna cartușe „moi”, de 28-30 de grame, care protejează cât decât umărul. Alicele nu vor fi mai maride 1,6-1,8 mm, numărul 10-11 la car-tușele italiene.

Echipamentul trebuie să fie ușor șiconfortabil, adecvat temperaturilor ri-dicate de sezon. Dimineața, de preferat

sunt cizmele, până când roua se eva-poră de pe vegetație, după care putemtrece la o pereche de ghete înalte, careprotejează glezna și oferă un suport bunpiciorului, indiferent de natura terenu-lui. O pălărie cu boruri largi sau o șapcăne va proteja de soare, iar o bandă por-tocalie la cozoroc sau la mânecă, va fipunctul vizibil de neconfundat, pentruavertizare și protecție. Să nu uităm, peteren, căldura poate juca feste vederiiașa că o măsură de siguranță în plus vafi întotdeauna binevenită!

Din timpuri străvechi prepelițele au fost considerate dreptbucate alese, oferite de gazde distinșilor oaspeți. Pregătiteși servite la ocazii, pot face deliciul meselor cu preparatedin carne de vânat, stârnind mereu aprecierea și laudelealeșilor invitați.

GASTRONOMIE PESCĂREASCĂ

R elațiile prădător-pradă, careau inspirat titlul rândurile defață, au format și formează

permanent interacțiuni durabile, caredetermină fundamentarea ecosistemu-lui în interiorul căruia se desfășoară.Aceste legături se arată a fi în modesențial determinante în organizarearețelelor alimentare, numite rețele(lanțuri) trofice.

Influența populației-prădătorasupra populației-pradă

În vârful acestor rețele, reprezen-tate piramidal, se găsesc prădătorii ab-soluți (supra prădătorii), adică ceicare se hrănesc cu o serie de indivizidin diferite specii-pradă, inclusiv pră-dători secundari, fără a fi ei înșiși pradăpentru alți prădători. De exemplu râsul,prădătorul absolut dintr-un habitat oa-recare și pisica sălbatică, pe care o vâ-nează oricând are prilejul. În general,prădătorii au influențe directe și indi-recte asupra sistemului dinamic prădă-tor-pradă.

Influența directă asuprapopulațiilor-pradă

Se manifestă prin uciderea și con-sumarea unui număr din indivizii ace-lor populații. Obișnuit, prădătoriicapturează indivizii care devin cu atâtmai accesibili, cu cât starea lor de să-nătate este mai precară, pe cei maipuțin adaptați la mediu și pe cei careau cele mai slabe răspunsuri la acțiu-nile de prădare, dificultăți în receptareaprimejdiei, greutăți la fugă, situații po-tențial favorizate de factori naturali -vântul, cu efect de reducere/anulare apercepțiilor olfactive/auditive, zăpada,în strat mai gros, lipsa unei posibilitățide a se ascunde, etc.

Un alt aspectEste acela că reapariția unui prădă-

tor de vârf, sau aproape de proximita-tea sa, face să crească gradul devigilență al prăzilor. Femelele, de cer-vide de exemplu, cu pui sau gestante,care sesizează pericolul prădătorilor, sedeplasează mai furișat, mai atent și mairepede, dar în arii mai restrânse, intuiteca fiind mai puțin periculoase, limi-tându-li-se capacitatea de a utiliza în-tregul teritoriu. Vigilența lor seamplifică și pentru supravegherea teri-toriului, în scopul sporirii siguranțeipuilor, față de o situație anterioarăcând prădătorul lipsea din zonă. Dar,într-o situație similară, comportamen-tul masculilor din specia-pradă nu semodifică esențial.

Indirect, prezența prădătorilor, înanumite limite, influențează calitatea și


O temă de eco-etologieETOLOGIE

În absența unui mecanism natural de autoreglare,speciile de animale prădătoare ar fi putut determina,teoretic vorbind, dispariția tuturor speciilor-pradă, dupăcare ar fi urmat propria lor dispariție din cauza lipseisurselor de hrană. Dar, în opinia noastră, ar fi vorba doarde prădătorii superspecializați pentru capturarea șiconsumarea uneia și aceleiași specii-pradă. În scurgereanenumăratelor milenii, s-a instalat o co-evoluție, atât aspeciilor-prădător, cât și a speciilor-pradă. Pe parcursulacestei evoluții, au apărut, în mod natural, sisteme solidede reglare, prin care se instituia un echilibru întrepopulațiile de prădători cu cele de pradă. Aceste sisteme,oscilând în timp și spațiu, reglează aproape simultanevoluția demografică a ambelor populații, adicăprădător și pradă.

Relația prădător-pradăDr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

rezistența indivizilor dintr-o specie oa-recare, prin extensia populației, impli-cit a habitatului și, în final, aecosistemului local. Astfel, se poate fa-voriza reinstalarea unei funcționalităținormale a acestei relații, după ce a su-ferit o perturbare importantă. În situațiiextreme însă, relația poate evolua ca-tastrofal și bilateral. Vom da exemplulunei situații care nu a avut loc în țaranoastră, ci în jumătatea nordică a Sta-telor Unite, în Parcul National Yellow-stone, dar acest exemplu este cât sepoate de concludent. Astfel, în anul1994, a fost reintrodus lupul (după ceîn anii ‘30 fusese eradicat din teritoriulparcului), în scopul de a regla popula-ția de cerb wapiti și alte specii de ierbi-vore mari, de exemplu bizonul, alecăror efective crescuseră atât de multîn cele cinci decenii de absență a lupu-lui, încât au pus în pericol existența ve-getației forestiere, prin consumulexcesiv al puieților din regenerările na-turale și prin afectarea la scară largă ascoarței unor specii de arbori, provo-când astfel o suprasolicitare a mediului.Acest fapt a provocat și o deteriorarepronunțată a ofertelor trofice ale par-cului, cu urmări asupra stării de vi-goare și sănătate a populațiilor deierbivore mari. După un timp, însă, s-a

constatat că, după reintroducerea pră-dătorului de vârf, deci a lupului, au în-ceput să scadă efectivele de ierbivoremari, concomitent cu micșorarea sem-nificativă a daunelor produse vegetațieiforestiere, care s-a însănătoșit la rândulei. În plus, au revenit și alte specii demamifere și păsări. Astfel, specialiștiicare au monitorizat procesul au atribuitlupului calitatea de a fi determinatreinstaurarea biodiversității pierdutepe teritoriul marelui parc național, con-comitent cu revigorarea populațiilor de

ierbivore și, de fapt, a întregului ecosis-tem. În condițiile țării noastre, nu aufost semnalate situații de afectare gravăa unor ecosisteme de către speciile deierbivore, prin dispariția lupului-prădă-tor-regulator, care să pună în discuțiereintroducerea sa. Astfel că exempluldat rămâne un exercițiu despre o situa-ție potențială.

Un alt cazCu un caracter particular în privința

influenței unui prădător asupra unorspecii - pradă, este cel al prădătoruluiinvaziv. Acest caz, resimțit în ultimavreme din ce în ce mai prezent în țaranoastră, este cel al șacalului, apărut înhabitate care nu erau în arealul său,dar în care, găsind oportunități, a întâl-nit populații de animale sălbatice ne-obișnuite cu prezența unui astfel deprădător, cu efectele cunoscute, dar șicu impactul asupra unui segment depopulație umană. Urmarea a fost ten-dința de extindere spre nord a arealuluișacalului, urmată firesc de acțiuni destopare.

Influența prădătorilor asuprapopulațiilor care nu formauobiectul prădării

Să luăm exemplul unui habitat încare cerbul constituia specia-pradăpentru lup, un prădător specializat încapturarea sa. Dacă în acel habitat s-astabilizat o populație dintr-o altă spe-cie, de exemplu mistreț, care, prinstructura și mărimea sa (ca populație)devenea mai atractivă pentru prădător,urmarea ar fi fost atenuarea presiuniiexercitate de către prădător asupra spe-ciei-pradă de bază. Acest fapt poateconduce la o stabilitate ecologică, încazul unei nișe, a unui habitat sau aunui ecosistem. În general, speciile carenu au făcut parte din regimul alimentaral prădătorului, dar au devenit la unmoment dat în această postură, consti-tuie un element de stabilitate ecolo-gică, făcând ecosistemul mai rezistent.

AutoreglareaÎn primele rânduri ale prezentului

articol ne refeream la mecanismul na-tural de autoreglare în interiorul siste-mului prădător-pradă. Continuăm înaceeași idee, cu precizarea datoratăstudiilor combinate ale paleo-zoologi-lor, ale arheologilor și istoricilor, că, lascară mare, la scară istorică, prădătoriinu au determinat dispariția speciilor-pradă decât în cazuri excepționale, pearii geografice restrânse și pentru pe-rioade istoric scurte. Acest fapt, dease-meni interpretat la dimensiune istorică,s-a datorat elementelor care intervin în

SEPTEMBRIE 2015 | 11

autoreglarea sistemului, care acțio-nează permanent, însă cu diferitegrade de intensitate, ceeace duce la odiferențiere a unor factori care, în ul-timă instanță, reprezintă factori limi-tativi ai prădării.

Sunt cazuri în care prădătorul re-nunță la urmărirea prăzii obișnuite,fapt care depinde de:

• vigoarea și vigilența prăzii;• prezența unor prădători interme-

diari, care pot deveni prăzi ale prădă-torilor de vârf;

• modul de viață al prăzii, în grupsau individual, știind că asocierea îngrup este mult mai avantajoasă. Se potda nenumărate exemple în acest sens,pentru numeroase specii, fie mamifere,fie păsări, pentru care acest mod deviață aduce șanse individuale supli-mentare de supraviețuire;

• experiența conducătorilor degrup, în numeroase cazuri femele, careau supremația în conducerea acelorgrupuri;

• canibalismul, mai rar exprimat,dar care poate exista, de exemplu laurs, cu sau fără consumarea congene-rilor, de regulă juvenili, sau la lup, înurma unei crunte lupte pentru supra-viețuire în condiții de pesimus trofic;

• digestia, știind că majoritatea pră-dătorilor, în timpul digestiei, nu vâ-nează. De exemplu lupul, după ce aingerat o cantitate mai mare de carne,își petrece o bună parte din timp în re-paus, pentru digestie, fără a fi interesatde altă pradă;

• somnul de iarnă, sau… hiberna-rea (dacă se acceptă definitiv unul saualtul din cei doi termeni), înseamnă, defapt, o reducere semnificativă a prădă-rilor, mai ales asupra ciurdelor de mis-

treți în timpul iernii, situație uneori în-tâlnită în cazul urșilor deveniți carni-vori și intrați în bârlog mai puțin hrănițiîn perspectiva iernării;

• competiția individuală între pră-dători, pentru aceeași pradă, fapt carele poate limita timpul de căutarea șicapturarea altor prăzi;

• starea de sațietate a prădătorilor,asociată cu digestia amintită mai sus.Au fost consemnate cazuri, într-o astfelde situație, în care, indivizi din specia-pradă, aflându-se în proximitatea unorastfel de prădători saturați și care numanifestau agresivitate, nu manifestauo stare specială de neliniște.

Manifestarea mecanismului de reglare și stabilitate

Simplificat, acest mecanism deechilibru dinamic, între o populație-pradă și una de prădător, este explicatăprintr-o retroacțiune, (cunoscută înetologie ca „feedback”) care, în fapt, în-semnează o acțiune prin revenireaunui efect asupra propriei cauze. Ast-fel, în cazul prădătorilor, se formeazăun sistem de retro-control a unei popu-lații prin cealaltă populație, adică, fie-care populație, de pradă sau deprădător, controlează într-un fel creș-terea celeilalte populații, în jurul unuinivel de echilibru. Acest nivel depindede cantitatea și disponibilitatea resur-selor alimentare, acea ofertă troficăadresată populației de prădători decătre habitat. De exemplu, dacă într-unteritoriu sau în interiorul unei nișe eco-logice date, demografia unei populații-pradă tinde să crească nedefinit, ea vafi rapid condusă spre un punct de su-prasolicitare a resurselor alimentare,fapt care va avea mai multe consecințeimportante pentru starea și supravie-țuirea acelei populații, astfel:

• indivizii care se află în concu-rență crescândă cu alții din aceeași

specie, și, eventual, cu indivizi din altespecii care consumă aceeași hrană,cum ar fi terenurile de vânătoare încare sunt cantonate mai multe specii– lopătar, cerb, căprior, muflon – încare cel puțin una din aceste populațiise fragilizează prin concurența inter-specifică la hrană, într-o ofertă troficătotuși limitată;

• creșterea demografică, în acelașitimp, a uneia sau alteia din aceste po-pulații, determină creșterea stării deslăbire fiziologică, favorizând aparițiamaladiilor infecțioase și a parazitoze-lor;

• indivizii acelei populații aflate încreștere demografică, fiind mai nume-roși și slăbiți din cauzele amintite,devin mult mai ușor vânați de cătreprădătorii oportuniști, favorizați de unconsum mai redus de energie pentrucapturarea prăzii, deci pot oferi maimultă hrană puilor. Astfel, presiuneaprădătorului crește, dar, după un timp,populația-pradă se diminuează, înschimb, ca urmare a selecției naturale,câștigă o mai bună stare de sănătate. Înacest fel, populația prădătorului se fra-gilizează, având de a face cu o pradămai viguroasă, deci mai greu de obți-nut, devenind la rândul ei mai vulnera-bilă bolilor sau exceselor de mediu.

S-a constatat că, atunci când resur-sele alimentare scad, prădătorii se re-produc mai puțin, fac mai puțini puiori, în uni ani, nu se mai reproducdeloc, ceeace constitue un aspect deadaptare, poate mai puțin sezizat.

Este important să pătrundem sen-surile acestei relații care guverneazălumea animală, pentru a o ajuta să sedesfășoare nestingherit, ori să interve-nim, acolo unde este necesar, însă cumaximă înțelepciune și prudență. Pen-tru ca, nu cumva, o intervenție nesă-buită să strice echilibrul natural, uneoriatât de fragil.


Relația prădător-pradă


Alte denumiri:Gâsca de câmp (Rom.); Oca granaiola, Oca salvadega (Ital.),Beau – Goose (Engl.) Feld gams (Germ.); L’oie vulgaire, l’oie des moissons(Franc.); Gumenic (Rus.).

Descriere Este o gâscă foarte asemănătoare

cu gâsca de vară (Anser anser), dar sedeosebește de aceasta prin talia cevamai mică (2,5-3,5 kg) și mai zveltă,culoarea penajului, în general mai în-chisă (brun-lutoasă) pe cap, gât șispate, culoarea portocalie a picioare-lor și ciocul negru la baza și la vârf,brăzdat la mijloc de un inel roșcat-portocaliu. Vârfurile aripilor, strânse,depășesc extremitatea cozii. Irisul estebrun, bordura de pene a maxilaruluieste albicioasă, gușa și pieptul suntdungate galben-verzui, laturile piep-tului și flancurile prezintă dungi alb-brunatice în formă de semilună, iarpântecul este alb.

Partea albă a abdomenului se evi-dențiază puternic prin contrast cu pe-najul înconjurător mai întunecat.

SistematicăÎn România au fost identificate două

subspecii ale gâștei de semănătură, am-bele rare, exclusiv oaspeții de iarnă:

Anser fabalis fabalis – gâsca de se-mănătură mare (de pădure), care cui -

bărește în zona păduroasă din nordulEuropei și al Siberiei;

Anser fabalis rossicus – gâsca de se-mănătură mică (de mlaștină), carecuibărește în tundra siberiană.

Deși sunt foarte asemănătoare,cele două subspecii se deosebesc rela-tiv ușor după cioc. Astfel:

• gâsca de semănătură mare areciocul mai lung și mai zvelt, cu ongle-tul rotund și cu 23-30 de dințișori pemaxilar; culoarea ciocului este neagrăîntre vârf și bază, iar la mijloc esteportocalie, ca și picioarele;

• gâsca de semănătură mică areciocul ceva mai gros, cu mandibulastrâmbată ușor în sus și cu ongletuloval; culoarea ciocului este neagrăîntre vârf și bază, dar la mijloc esteroșie-portocalie; picioarele îi sunt por-tocalii, precum la gâsca de semănăturămare, iar numărul de dințișori de pemaxilar este mai mic, de regulă 19-21.

Răspândire Subspecia Anser fabalis fabalis se

întâlnește în Scandinavia și în zonapăduroasă a Siberiei, pe când subspe-cia Anser fabalis rossicus în tundra si-beriană.

Ambele subspecii migrează iarnaspre sud, începând să apară în Româ-nia pe la sfârșitul lunii octombrie,unde rămâne, dacă nu migrează șimai la sud, până în februarie-martie.

Locurile clasice de iernat din Eu-ropa sunt Germania, Austria, Dunărea

Slovacă, zonele umede din Croația șiîmprejurimi.

În țara noastră apare mai frecventsubspecia Anser fabalis fabalis, în câr-duri mici, destul de târziu toamna(sfârșit de octombrie), iernând în ge-neral, în amestec cu gâștele de vară.Reîntoarcerea spre nord începe, de re-gulă, în a doua jumătate a lunii fe-bruarie. Printre gâștele de semă năturămari, apar, în număr mai redus, șigâște de semănătură mici.

Ambele subspecii ale gâștei de se-mănătură preferă Câmpia Vestică,fiind considerate rarități în zonele li-mitrofe Dunării inferioare și în DeltaDunării, îndeosebi la vărsarea Chilieiîn mare.

Protecție Deși nu era necesară interzicerea

vânării gâștelor de semănătură (Anserfabalis), în România, ci cel mult reco-mandată restricționarea vânării aces-teia în zonele de concentrare pentruodihnă și mâncare, subspecia Anserfabalis rossicus a fost trecută dinanexa 1 în anexa 2 a Legii vânătorii șia protecției fondului cinegetic nr.407/2006. Subspecia mai frecventă înRomânia, Anser fabalis fabalis a fost înschimb uitată, ca și cum aceasta nu armai ierna deloc în țara noastră.

Greșeala, impardonabilă, aparțineîn exclusivitate „specialiștilor” autori-tății publice centrale care răspunde devânătoare. Dar greșeala actuală ur-mează alteia, din trecut, cu adevăratgrave, când aceiași „specialiști” auacordat cote exagerat de mari de re-coltă pentru gâște de semănătură înfondurile cinegetice din sudul și sud-estul țării, în care astfel de gâște nuputeau fi întâlnite decât accidental,pentru a fi vânate până în 15 februa-rie, după închiderea sezonului de vâ-nătoare la celelalte gâște.

O simplă analiză a statisticilor„gâștelor de semănătură” împușcateîn anii precedenți, în sudul și estulțării, după închiderea sezonului la ce-lelalte specii de gâște, ar scoate în evi-dență amploarea urmărilor ignoranței„specialiștilor” amintiți și riscurileasumate, de aceștia, din culpă.

Despre „săritul” lor surprinzătordintr-o extremă în alta, altădată.

ETOLOGIE

Gâsca de semănătură(Anser fabalis, Latham, 1787)N. ȘELARU

Dacă acestea n-ar fi garantatede însemnări precise, nu mi-arveni să cred. Iată o spicuire:

• Legendar vânător de capre negrea fost elvețianul Marchet Colani(1792-1837), care a vânat 2.700 piese.

• Conaționalii lui: Iacob Kring(1808-1874) – 1.500 capete; HenriHeitz și David Zuricki - câte aproxi-mativ 1.300.

• Tablouri cu patru cifre au însem-nat și unele cape te cu coroană: împă-ratul Franz Josef I al Austro-Ungariei(1830-1916), în anul 1903, și-a îm-pușcat a două mia capră neagră.

• Moștenitorul de tron Franz Fer-dinand (1863-1914), cel omorât laSarajevo, a împușcat 1.096.

• Prințul August de Saxa-Coburga atins recordul de 3.412 capete.

• Contele Iohann de Meran, ladata de 31. XII. 1937, și-a încheiat bi-lanțul cu 3.110 capete capre negreîmpuș cate, amintind că în anul 1896a împușcat 133!

La noi a rămas amintirea unuimare vânător de capre negre, Alexan-der Florstaedt, un neamț bogat care,de dragul vânătoarei de capre negre,s-a așezat sub munte la Arpașul Făgă-rașului, unde a trăit între 1898 și1918, când a plecat în Germania. Înfiecare an împușca, în acei munți, câte50-60 țapi negri. Într-o zi de 28 oc-tombrie, în Valea Doamnei, în câtevaclipe, cu 6 gloanțe, a împușcat 5 țapiși o capră stearpă! Petrecerea lui lanoi a descris-o într-o frumoasă carte.

Am recitit și apoi am însemnat aiciaceste date, ca să precumpănesc, pecât se poate, sentimentul de vi novățiecare mă cuprinde gândindu-mă la vâ-nătorile mele de capre negre.

Spre norocul meu, numai târziuam ajuns să am un teren de vânătoarecu capre negre, pe când de mult s-adomolit, a adormit, pornirea sprepradă a tânărului vână tor de odi-nioară. Degetele de la o mână îmiajung pentru a număra țapii negri pecare i-am sacrificat în căldarea largăa Sâmbetei din Munții Făgărașului.Fiul meu și prietenul meu Jeronim, aumai cules câte ceva și ei, iar pe când atrebuit să-mi iau rămas-bun de la acelloc de încântare au rămas acolo cio-poare bogate, ca nicăieri altunde. „Unsingur țap într-un an!” mi-am pus po-runcă. Dar câți ani s-au învrâstat, câtezile s-au scurs in hoinărelile mele prinpereții și prin țancurile Sâmbetei cupușca zăvorâtă, cu sufletul și cu ochiiavizi și plini de frumuseți și de mulțu-mire!

„Degetele de la o mână ajung”, șimi se par azi chiar prea multe. Nu pot


ÎnsemnăriETIC~

O statistică…IONEL POP

Din scrinul în care mi-au rămas cărți din biblio tecamea de odinioară, iau o carte pe care o socotesc a ficea mai completă monografie care s-a scris până acumdespre caprele negre: Marcel A. I. Couturier,Le chamois, Grenoble 1938. Caut în partea de istoriepomelni cul unor celebri vânători de capre negre. Le citesc nu mele și citesc cifrele care arată numărulcaprelor negre îm pușcate de fiecare.

să înțeleg: ce plăcere au putut aflaacei vânători pomeniți mai sus – șipoate că și alții – să ucidă mii de caprenegre. În frenezia lor de a trage cuarma și a omorî, oare le-a rămas răgazsă aibă o privire, o înțelegere și unsimțământ de înălțare în con -templarea lumii de vrajă în care eva-daseră? O sută, două, chiar mai multecapre negre într-un an! Imaginează-țicele 3.412 victime ale acelui prinț deSaxa-Coburg întinse de-a lungul uneișosele, cadavru lângă cadavru. Ar faceun lanț negru, neîntrerupt, de vreotrei kilometri. Și aproape o oră ai aveade mers de-a lungul lui! Fără îndoialăcă ai avea învolburarea de revoltă, caîn fața victimelor unui ucigaș sau aunui nebun sau a unui om de o rău-tate și cruzime fară margini: ucigașnumai și numai din plăcere.

Trei pași mi-ar ajunge ca să trecprin fața țapilor negri culcați înmoarte de mine. Și mă învinovățesc șimă căiesc!

Acele vieți s-ar fi stins de mult,fără ca eu să le fi suflat candela. Darpiatra de moară nu a căzut de pe gân-dul meu, azi mi se pare chiar și maistrivitoare. Viața este aceeași neste-mată, fie că scânteiază în trupul păsă-ricii pe care copilul cu flobertul aomorât-o, fie că arde în trupul corbu-lui, al ursului pe care l-a doborât iscu-situl vânător, și totuși…

Capra neagră e o atât de desăvâr-șită creație a Na turii, adaptată unuimediu arid. Modul ei de viață, însuși-rile ei sunt atât de speciale, surprin-zătoare, peisajul în care își duce viața

dă atâtea senzații puternice, de încân-tare în fața frumuseților, emoții pânăla cutremurare în fața încruntăriistâncăriilor care împung în bolta ceru -lui, încât ea, capra neagră, e așezatăîn culmea sălbă ticiunilor pe care omul(vânător sau nevânător) le poate în-tâlni în țara noastră.

Am mai scris undeva: caprelenegre sunt șirag de mărgele scumpepe pieptul munților noștri stâncoși.Care poate să fie argumentul sauscuza ce poate acoperi păcatul de asparge măcar și o singură mărgea? Dece? Carnea ațoasă nu adaugă nici unstrop la hrănirea oame nilor, blana nuare preț, pielea puțină întrebuințareare. Rămâne – vai și trebuie să recu-noaștem – numai plă cerea vânătoru-lui și, poate, orgoliul unui perete deacasă împodobit cu perechi de cornițenegre, cu cange în vârf.

Din minunata mea carabină auplecat spre țapi de capră neagră șasegloanțe. Acum aș dori ca toate să filuat calea greșită a celui de al șase-lea… O, nu! Cel de al șaselea trebuiasă sfârșească în chinuri lungi, celelaltecinci aș voi să fi trecut alăturea. Să is-torisesc în câteva cuvinte acest păcatmare.

Abia am făcut o sută de pași de lacabana din golul Sâmbetei de Susspre colțurile din fundul căldării și, înperetele din stânga, între ratini, amdescoperit un țap. Nu aveam pe ce săreazăm carabina, vânatul nu era preadeparte: ochind prin lunetă, am trasdin mână liberă. Bietul țap s-a rosto-golit pe pantă în jos. Eram sigur că

s-a sfârșit când, deodată, s-a ridicat șia plecat la deal. Văd limpede că îșitrage un picior din față: glonțul a co-borât sub spată, a frânt piciorul. Cândîl văd, când nu-l mai descopăr printreratini, urcând destul de spornic. Mi separe că s-a oprit, îl văd cam nelămu-rit. În grabă trec în țeavă alt cartuș,caut prin lunetă, mi se pare că amaflat negreața vie și trag. Prin lunetăvăd țâșnind din lovitura glonțului pul-bere.

- În ce ați tras, domnule doctor?mă întreabă Oanea, paznicul de lângămine.

Adică, în prosteasca mea grabă,prin lunetă, am confundat un bolovannegru dintre ratini cu negriul țapuluimeu și am tras în bolovanul de lângățap. A sărit beteagul și, înainte de amai putea trage, a trecut culmea. Înzadar l-am căutat, pe urmă, o jumă-tate de zi, ca să îl scap de suferințelelungi, de zile și de nopți întregi, pecare i le-am dat, alinându-se apoi înmoarte. Două gloanțe blestemate,amintirea cărora îmi urcă în obraz ru-meneala rușinii și în suflet pojarul pă-catului…

Dar oare celelalte cinci gloanțe,care au stins în câteva clipe cinci vieți,nu erau pornite și ele de același ompăcătos?

Paharul de otravă a părerii de răua fost același de toate cele cinci dăți,și e același și azi, și îmi aduce amintede cei cinci țapi negri, ale căror cor-nițe au ajuns în panoplia mea din casadin Cluj. Pe unde vor fi oare risipiteacele triste trofee?



MUNI}IE

N e vom opri din nou numaiasupra noutăților apărute îndomeniul muniției.

RWS propune o nouă alternativăde alice netoxice, prin cartușul ROT-TWEIL de cal. 12, cu 34 grame de alicedin cupru (Fig.1). Tot RWS a lansat 4noi calibre din seria de gloanțe neto-xice HIT: .270Win. 8x57 JS, 8x57 JRSși 8x68 S (Fig.2).

Firma KRIEGHOFF intră și ea pepiața muniției și începe fabricareaunei serii de gloanțe netoxice dinalamă, numite KSB (Fig.3). Glonțul ce

se fragmentează în treimea anterioarăîn 3 schije mari, rămâne întreg în cele2/3 posterioare. Primul calibru este.30-06, greu de 8,9 grame, cu vitezainițială de 950 m/s.

Producătorul uzinează gloanțele,dar firma NORMA va încărca aceastăserie de cartușe. BRENNEKE a încetatfabricarea gloanțelor netoxice TIG &TUG nature, înlocuindu-le cu 4 seriinumite TUG nature+, care vor aveaenergia egală cu cea a unui TUG cumiez din plumb, grație vârfului găuritcu marginile tăioase. În Fig.4 vedem

4 gloanțe TUG nature+ din seriile decalibre 7 mm, .30, 8 mm S și 9,3 mm.

La rândul său, NORMA are progra-mate două noi serii de muniție, prezen-tate în Fig. 5: seria Ecostrike, cu gloanțede deformare netoxice din cupru, șiseria Tipstrike, cu vârful ascuțit, dintr-un material sintetic, ce va iniția defor-marea controlată a miezului din plumb,legat de manta, asigurând un șoc puter-nic. Detalii balistice nu sunt oferite de-ocamdată de către producător.

Firma PPU oferă și ea un nou glonțnetoxic, cu miezul din cositor, prezen-tat în Fig.6. Se numește Z-GROM, estede calibrul .308 Winchester și aregreutatea de 11,0 grame/110 grain. Pecutie apare o siluetă de cerb.

Despre arme, poate cu alt prilej.

Muniție nouă de vânătoareapărută în anul 2015 (II)MATEI TĂLPEANU

1

2 3

A doua mare expoziție-târg de vânătoare a avut loc, înprimăvara anului 2015, în Germania, la Nürenberg, subnumele de IWA Outdoor Classics, la ea participând peste50 de firme care și-au prezentat câteva exponate în nr.4/2015 al revistei DJZ.

6

54

PUBLICITATE

F acem precizarea că perioada lacare ne referim a fost marcatăsemnificativ de desfășurarea

celui de-al Doilea Război Mondial. To-todată, din 1944 și până în 1946 braco-najul s-a intensificat, datoritănumeroaselor arme rămase în multe re-giuni traversate de fronturile de luptă.

În continuare, prezentăm localită-țile pe teritoriile cărora documenteleidentificate menționează prezența dro-piilor, cu specificarea că apartenențalor administrativă este în conformitatecu delimitările actuale, județele fiindașezate în ordine alfabetică.

Județul BrăilaSpecia a fost observată pe teri-

toriile unor localități rurale, cum sunt:Surdila Găiseanca, Stăncuța, Geme-nele, Golășei (azi Lanurile), Ciocile,Ianca, Jirlău, Tudor Vladimirescu.

Pe polei au fost omorâte multe dro-pii în 1942, lângă satul Cuza Vodă. Totatunci, și în aceleași condiții, locuitoridin Însurăței prindeau dropiile lovindu-le cu bețe.

În 1943 specia era „rară” în zonacomunei Colțea, iar în 1944 era văzută„rareori” lângă localitatea Tătaru.Lângă satul Chichinețu (azi ȘtefanGheorghiu, comuna Ciocile), tot înanul 1944, aceste păsări se mai vedeau„din când în când” prin semănături,„foarte atente să nu fie surprinse de vâ-nători”.

Dropia apărea chiar până în apro-pierea Brăilei, fiind văzută la nord deoraș în 1946 de locuitorii din cartierulPisc. În 1945, erau foarte rare pe teri-toriul localității Tichilești și tot atunciea se observase și în apropierea satuluiȘerban Răducanu (Spicu, comuna Bă-răganu).

În anul 1946, pe teritoriul comuneiViziru dropiile apăreau „uneori”, însă pecel al comunei Mircea Vodă erau„multe”. Lângă Țibănești (comuna Tu-

fești), dropia „a început a se rări de tot”,se menționa într-un document din 1945.

La Tufești, pe timp cu polei, locui-torii aduceau dropiile înspre gospodă-riile lor „în cârduri, ca pe gâște”, eleputând fi prinse „cu mâna”.

Diminuarea populațională drasticăa dropiilor în acest județ a determinatMinisterul Agriculturii și Domeniilor ca,prin decizia nr. 4616 din 6 aprilie1946, să oprească vânarea dropiilor însezonul de vânătoare 1946-1947.

Totodată, între 1941-1946 exista oSocietate de Vânătoare numită „Dro-pia” în orașul reședință de județ.

Județul BuzăuSpecia se întâlnea, în 1943-

1946, în arealele comunelor Săgeata,Cilibia, Bentu, Rușețu, Bălăceanu. În1945, pe teritoriul comunei Nicolești,ea „s-a împuținat”.

Între 1942 și 1946 a funcționat la Ci-libia Societatea de Vânătoare „Dropia”.

Județul CălărașiDropia a fost observată pe teri-

toriile satelor: General Dragalina (aziDragalina), Mânăstirea, Pârlita (aziMăgureni, comuna Sărulești), RaduNegru, Dor Mărunt.

Lângă Gostilele, în anul 1942, dro-piile erau văzute „mai ales primăvara,din depărtare, și rareori reușești să teapropii cu căruța de ele, până la o bă-taie de pușcă”. În același an, pe terito-riul comunei Dichiseni „dropia s-arărit, și rar când mai dai iarna de câteun cârd cu aripile înghețate”.

În 1942, pe teritoriul comunei Je-gălia, dropiile erau „o raritate”, o si-tuație similară fiind întâlnită și pe celal comunei Roseți între 1943 și 1945.Specia era dispărută în 1944 de pe te-ritoriul satului Călăreți, fiind vânatăde mulți localnici. În împrejurimile lo-calității Carol I (azi comuna Alexan-dru Odobescu) dropiile nu fuseseră

observate în 1943, comparativ cu aniiîntemeierii satului (în a doua jumă-tate a secolului al XIX-lea) când eletrăiau „în mari cârduri”, fiind „vânatefără socoteală și nici nu s-au mai pututînmulți din cauza semănăturilor ce s-au întins peste tot, ele având nevoie demult teren pustiu [nelocuit n.n.], aco-perit de ierburi și rar străbătute de pi-cior omenesc”.

În 1946, dropia era „foarte rară” peteritoriile satelor Sultana și Coconi și„rară” pe cele ale satelor Tonea, Co-cargeaua (azi Borcea) și Pelinu. Tot în1946, în zona comunei Ciocănești dro-pia „s-a rărit”, la Șocariciu (azi Unirea)ea „s-a rărit foarte mult”, iar lângă Mo-delu și Mircea Vodă se întâlnea „mairar”. Iată că, atunci, arealul speciei erapână în apropierea orașului Călărași.

Dropiile nu erau observate perma-nent pe teritoriul comunei I. C. Brătianu(azi Valea Argovei), ci doar „câteo-dată”, cum a fost cazul în anul 1941.

În regiunea satului Socoalele, îniarna anului 1942, „se abătuseră stoluride dropii”.

La Ulmu exista Societatea de Vână-toare „Dropia”, ce a funcționat în tot in-tervalul menționat.

Județul IalomițaSpecia a fost observată pe teri-

toriile a numeroase localități rurale,cum sunt: Gheorghe Lazăr, Grindu, Mi-loșești, Movila, Bucu, Ograda, Cocora,Gura Ialomiței, Țăndărei, Balaciu,Broșteni, Mărculești, Mircea cel Bătrân,Butoiu, Malu.

În 1942-1943, pe polei, erau prinsedropii de localnicii din Gârbovi. Tot în1942, lângă Bora, pe polei, dropiile„cad pradă animalelor sălbatice sau oa-menilor care le distrug fără milă”.

În împrejurimile orașului Fetești,specia încă mai exista în 1942, dar în1946 nu se mai întâlnea decât „foarterar”.


STUDIU

Date asupra prezenței dropieiîn Câmpia Bărăganului în intervalul 1941-1946SORIN GEACU

Prezența dropiei în Câmpia Bărăganului în intervalul specificat este numai amintită îndiferite sinteze, referitoare la fauna cinegetică, publicate în România, fără a se indicadate concrete. Cercetările, pe care le-am efectuat în cadrul Arhivelor Naționale Centraleale României din București, au condus însă la identificarea a numeroase localități undedropiile au fost observate în diferiți ani din perioada amintită.

1 2

3

4


Locuitorii din Gheorghe Lazăr, înperioada analizată, „împușcau anual50-60 de dropii”! Și la Orezu, în anul1945, dropiile erau „căutate pentru car-nea lor”. Tot în 1945, la sud de Buiești,„foarte rar mai vedeai câte un cârd dedropii, fie zburând, fie poposind în grâusau rapița fragedă”.

În împrejurimile satului Hagiești,ultima familie de dropii s-a întâlnit în1940. Referitor la zona acestui sat, în1946, o semnalare menționa că dropia„care până acum câțiva ani era repre-zentată printr-o singură familie, în celedin urmă să dispară cu totul. Cauzaeste faptul că nu mai au locuri retraseunde să se înmulțească. Sătenii răsco-lesc toate colțișoarele și animalele și pă-sările sălbatice sunt sau distruse saunevoite să plece”.

Dropia era dispărută în 1946 dinzona Perieți „din cauză că satele suntprea aproape unul de altul și este preamultă mișcare pe câmp”.

Pe teritoriul comunei Sudiți „vâna-tul dropiilor cel mai plăcut, dar și cel maigreu, se face din căruțe acoperite cu co-viltire. Pasărea aceasta fiind foarte sim-țitoare, își ia zborul de îndată ce căruțas-a apropiat la o bătaie de pușcă. Mește-șugul este în a se apropia vânătorul fărăa fi observat. Iarna dropiile sunt vânatecu ușurință pe vreme de polei, când seașează cu fața în bătaia vântului. Poleiulse așează pe ele și nu mai sunt în staresă zboare. Atunci sunt căutate și prinse.Pe așa vremi sunt vânători care aduccâte 20-30 de bucăți” menționa un do-cument din 1946.

Și tot în 1946, pe teritoriul comu-nei Hagieni „prin lanuri sunt dropiicare sunt vânate mai ales iarna”. Înschimb, pe cel comunei Marsilieni în1946 dropiile „s-au împuținat cu totul”.În 1945-1946, specia avea o situație si-milară și pe teritoriile localităților Co-lelia și Cocora, cauza fiind atât „poleiulcel mare din 1938” dar și „lăcomia

unora dintre locuitori”.În tot intervalul analizat, la Slobo-

zia a funcționat Societatea de Vână-toare „Dropia”. În comuna Dridu, înanul 1946, funcționa altă Societate deVânătoare numită tot „Dropia”.

ConcluziiToate aceste date sprijină cer-

cetările zoogeografice, mai ales că nereferim la pasărea care, până în trecu-tul apropiat, era simbolul Câmpiei dinsud-estul României. Reliefăm toto-dată faptul că, încă din perioada1941-1946, s-a constatat rărirea dro-piilor, și, pe alocuri, chiar disparițiaacestei specii.

Bibliografie* * * (1940-1946), Arhivele Naționaleale României, Direcția ArhivelorCentrale, Fondurile MinisterulCulturii Naționale, MinisterulÎnvățământului, București.

Potrivit art. 27 și art. 32 din Legea407/2006 actualizată, vânătoarea înRomânia se poate exercita numai decătre vânători, de studenții instituțiilorde învățământ licențiate ca gestionariși de personalul tehnic de vânătoare algestionarilor fondurilor cinegetice.

La rândul lor, vânătorii pot practicavânătoarea în România doar dacă înde-plinesc, cumulativ, următoarele condiții:

• posedă permis de armă pentru fo-losirea armelor în România, în Europasau în orice altă țară de origine;

• posedă permis de vânătoare do-bândit în România sau permis de vâ-nătoare ori licență de vânătoaredobândite în țara de origine;

• posedă autorizație individuală devânătoare, eliberată pe numele său,ori este înscris în autorizația colectivăde vânătoare, eliberate de gestionar;

• posedă talon de asigurare pentruaccidente și răspundere civilă în legă-tură cu activitatea de vânător.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. ae)din Legea nr. 407/2006 actualizată, nupoate fi considerat vânător decât „per-soana fizică licențiată, membră a uneiorganizații gestionare de faună cinege-

tică, care ocrotește, îngrijește și extragefauna cinegetică în condițiile legii”.

Din coroborarea prevederilor art. 1lit. ae) și art. 27 rezultă că, în România,nu pot practica vânătoarea decât mem-brii-vânători ai unei/unor organizațiivânătorești gestionare de fonduri cine-getice și vânătorii străini, iar, prin ex-cepție de la această regulă, studenții șipersonalul tehnic angajat al gestiona-rilor fondurilor cinegetice.

Așadar, pe lângă cele patru docu-mente cerute imperativ de lege pentrupracticarea vânătorii în România, decătre vânătorii români, împuterniciriigestionarilor de fonduri cinegetice, încazul eliberării autorizațiilor individualesau colective în grup restrâns, sau orga-nizatorii de vânătoare, în cazul înscrieriivânătorilor în autorizațiile colective devânătoare, mai trebui să solicite vână-torilor un document, prin care aceștia săfacă dovada apartenenței la o asociațiegestionară de fonduri cinegetice (carne-tul de membru sau legitimația eliberatăde o astfel de asociație).

Fără a se convinge de apartenențaposesorilor de permise de armă, permisede vânătoare și taloane de asigurare lao asociație vânătorească gestionară de

fonduri cinegetice, împuterniciții gestio-narilor nu pot elibera solicitanților au-torizații individuale de vânătoare și nu-ipot înscrie nici în autorizațiile colectiveîn grup restrâns, iar organizatorii de vâ-nătoare nu-i pot înscrie în autorizațiilecolective de vânătoare, fără a risca co-miterea infracțiunii de complicitate labraconaj, făptuită de deținătorii celortrei documente prevăzute de lege, darcare nu au și calitatea de membri-vână-tori în accepțiunea art. 1 lit. ae) dinLegea nr. 407/2006 actualizată.

Deși prevederile legii par oarecumconfuze, din cauza susținerilor contra-dictorii ale celor ce au fost consultați cuocazia elaborării modificărilor și comple-tării aduse ei, o altă interpretare nu cre-dem că li se poate da, cu bună credință.

În concluzie, cei cca. 20.000 de de-ținători de permise de armă și de per-mise de vânătoare care nu au șicalitatea de vânători în accepțiunealegii, deci care nu sunt și membri-vână-tori ai unei asociații vânătorești gestio-nare de fonduri cinegetice, auposibilitatea propriei opțiuni: de a se în-scrie într-o asociație vânătorească ge-stionară de fonduri cinegetice, afiliatăsau neafiliată la AGVPS, sau de a ră-mâne simpli deținători de permise dearmă și de permise de vânătoare, fărăobligația de a ocroti și îngrijii fauna ci-negetică. Însă cei din urmă pierd drep-tul de a participa la extragereasurplusului de faună cinegetică, în con-dițiile legii. Deci pierd dreptul de a prac-tica legal vânătoarea în România.

DREPTUL DE A PRACTICAVÂNĂTOAREA ÎN ROMÂNIAN. ȘELARU

5

LEGISLAȚIE


C eea ce trebuie conștientizat denoul vânător este faptul că,odată cu primirea carnetului

de membru vânător, primește și o res-ponsabilitate. Este vorba de a respectavânatul și mediul natural, în careacesta își trăiește mai scurta sau maiîndelungata sa viață.

Dacă în epocile începutului umani-tății această îndeletnicire se practicapentru a asigura una dintre nevoile pri-mare ale omului, și anume hrana, cutimpul, vânătoarea a devenit o îndelet-nicire recreativă. În multe epoci, vâna-rea anumitor specii era permisă numainobililor.

Mulți dintre noi auzim povestite, deseniorii grupelor noastre de vânătoare,întâmplări din familie. Bunicii bunicilornoști își țineau puștile atârnate în cui șiplecau la vânătoare cu doar două car-tușe. Și, după spusele lor, dacă eraudemni, se întorceau cu vânatul de tre-buință acasă. Ei știau să citească sem-nele pământului și ale văzduhului șimergeau mai mult pe jos sau, uneori, cucăruțele. Preferau liniștea unei pânde șinu hărmălaia vânătorii la goană.

Când vine ziua ieșirii în teren, vâ-nătorul, cu pușca pe umăr, pătrundeîn arealul vânatului, intră pe teritoriulsălbăticiunilor. Vânătorul trebuie să ofacă corect, deschis, apreciind calită-țile adversarului, fără să îl perceapăca pe un dușman.

Din start, de multe ori, întrecereaeste inegală, căci ne înfruntăm adver-

sarii folosind iuțimea glonțului și sno-pul alicelor. Este adevărat că trebuie săai tirul priceput, și asta nu doar pentrupropria mulțumire ci, mai ales, pentrua nu răni inutil vânatul. Cu toate aces-tea, etica ne spune clar să nu exploa-tăm situațiile în care vânatul se aflălipsit de unele mijloace de apărare.

În acest spirit sunt oprite: vânătoa-rea pe timp de noapte, folosind lu-mina farurilor orbitoare, ochireavânatului mare prins în omătul iernii,într-o vale prăpăstioasă, vânătoareape vremea geroasă, în care vânatul cupene își caută cele câteva boabe rătă-cite prin țarina ogorului, ochirea iepu-relui care stă pitit în arătură sau avânatului cu pene care aleargă pe jos,dar nu se ridică în zbor.

O altă lege nescrisă este aceea că,niciodată, nu se trage în femelele ges-tante sau în cele care conduc pui.Modul de stabilire al epocilor de vână-toare ține seama de perioadele de ges-tație ale diferitelor specii, dar nutrebuie să uităm de femelele cu pui.

Dorința de reușită, dorința de recu-noaștere și, mai ales, confundarea vâ-nătorii cu o repriză de antrenament latir sportiv, sunt cele care, de cele maimulte ori, împiedică un deținător depermis de port armă să fie și un vânătorși, din pacate, câte odată duc la comi-terea unor greșeli grave, ce pot avea carezultat chiar pierderea de vieți ome-nești. Un vânător nu trebuie să fie ob-sedat de dorința de a avea un numărcât mai mare de „piese” împușcate.

Spunea Ionel Pop: „Vânătoarea îșischimbă fața dacă vrednicia vânătoruluise judecă după numărul victimelor…”Nu are însemnătate cât vânat ai dobo-rât. Vrednicia zace în cum ai vânat,cum ai dobândit biruința. În cartea sa,„Etica vânătorească”, Ionel Pop amin-tește vânători din Alpi care au împușcatîntr-o viața 3.000 de capre negre și detabloul de vânătoare cu cincisprezeceurși, uciși într-o singură zi, într-un terencu meri și peri sălbatici unde, toamna,aceștia coborau să mănânce (imagineamintită inițial în numărul 12/1933 alrevistei Carpații). Din păcate, nu ne-amlecuit de asemenea porniri.

Îndemnul meu este să ascultați glă-suirea Naturii, să respectați vânatul șisă vă bucurați de ineditul fiecărei noizile de vânătoare, alături de camaraziși de câini de vânătoare. Aceștia dinurmă vă pot învăța multe, trebuie doarsă le urmăriți lucrul în teren.

Îngrijirea unui câine de vânătoareeste o responsabilitate, iar dresarea aces-tuia ține, nu în ultimul rând, și de res-pectul ce-l purtăm celorlalți participanțidin grupa de vânătoare. Dar, mai multdespre acestea, vom mai povesti!

ETIC~

Dragi cititori, așa cum precizam în articolul din lunatrecută, vom continua incursiunea în lumea eticiivânătorești. După cum amintea și Ionel Pop în lucrareasa „Etica vânătorească”, nimeni nu este obligat să se facăvânător. Vorbim de o alegere în a practica o activitatecare să ne ocupe timpul liber într-un mod plăcut nouă.

CE VÂNĂM ÎN SEPTEMBRIEMamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecție), căprior (mascul șifemelă), cerb comun (mascul de selecție, femelă și vițel), cerb lopătar(mascul de selecție, femelă și vițel), mistreț, șacal, viezure, vulpe; de la10.09. – cerb comun (mascul de trofeu); de la 15.09. câine enot, dihorcomun, hermelină, jder, marmotă, muflon, nevăstuică.Păsări: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică,cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, graur, guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scor-bură, prepeliță, rață mare, rață mică, rață fluierătoare,rață-cu-cap-castaniu, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rațăsulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță,sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; de la 15.09. ciocâr-lie-de-câmp, ieruncă, potârniche, rață moțată.

D’ale eticii…Text și fotografie MARIA SĂVULESCU

I ncendierile se petrec aproape de15 august, când este o mare săr-bătoare pentru români, dar și o

aleasă coincidență pentru vânători.De Sfânta Maria, aceștia din urmă, cujustificată emoție, pășesc, motivați dinnou, în mijlocul naturii. E febra des-chiderii vânătorii la păsăret.

De data aceasta însă, aici, ciochi-narul vânătorului nu va mai fi plin.Sumbra imagine lăsată de flăcări sea-mănă numai durere. Pentru faună,pentru vânător.

Practica arderii miriștilor, stufului,tufărișurilor și vegetației ierboase us-cate, nu este una nouă. De aceea, deacest nărav lipsit, în cazurile nejusti-ficate, de orice explicație, unii semenide-ai noștri încă nu s-au descotorosit.Scuza „ce arde, nu putrezește”, este unmotiv care ascunde necunoaștereaactualelor legi, menite să apere me-diul înconjurător, să prevină incen-diile și să protejeze biodiversitatea,care include fauna cinegetică.

Fie că este persoană fizică sau ju-ridică, incendiatorul riscă, pentru ast-fel de decizii negândite, să suporteamenzi usturătoare și poate chiar săfie privat de libertate. Efectele deza-struoase nu se referă numai la afecta-rea solurilor terenurilor agricole, ci șila habitatele naturale, cu flora șifauna aferentă. Odată cu arderea res-turilor vegetale, se distruge și micro-fauna folositoare, aflată la suprafațași în straturile superficiale ale solului.Este, de fapt, o distrugere a naturii, înastfel de locuri, cu efect extins, dacăne gândim și la un anumit grad decomplicitate.

Sub paravanul așa-zisei igienizăriAceastă acțiune nelegală, frecvent

întâlnită la noi, este justificată de in-cendiatori, din punct de vedere fito-sanitar și economic. Pe fond, persistălacunele în educația populației pelinia cunoașterii și respectării măsuri-lor de protecție a mediului și de pre-venire a incendiilor.

Prin Legea 307/2006, primaruleste împuternicit să asigure, prin mij-

loacele pe care le are la dispoziție,desfășurarea de activități antiincen-diu. Dar, pentru a exista un controlpermanent asupra acțiunilor de igie-nizare a terenurilor, cetățeanul, fer-mierul, proprietarul de teren cultivat,are obligația de a solicita și de a ob-ține, în scris, „Accept” de la Agenția deProtecție a Mediului și „Permis delucru cu foc” de la primărie. Acesteigienizări, prin ardere, se justificănumai în cazul măsurilor de carantinăfitosanitară, pentru prevenirea răs-pândirii unor boli sau dăunători spe-cifici.

Atribuția aparține Direcției Fitosa-nitare, care, la cererea celui în cauză,verifică realitatea din teren și con-firmă sau infirmă prezența bolilorsemnalate, pentru care nu există altămodalitate de combatere eficientă.Demersurile sunt continuate la unita-tea de pompieri ( ISUJ ), instituție dela care trebuie obținută o notificare,în care sunt impuse anumite răspun-deri, nu înainte de a dovedi, în scris,că a fost informată primăria de zonă.Nerespectarea acestor proceduri con-stituie contravenție și se sancționeazăcu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei,în baza HGR. nr 537/2007. Este îm-puternicit să-i amendeze pe piromani(incendiatori fără aprobări legale) șipersonalul gestionarilor fondurilor devânătoare.

Cadru legal există, dar…Dar, de ce ard miriștile? De la ast-

fel de „practici” s-a ajuns la incendie-rea de păduri, plantații, culturiagricole, miriști, pășuni, fânețe și, nuîn ultimul rând, la periclitarea fondu-lui cinegetic al zonei. Fauna, care îșicaută hrana tocmai în aceste locuri,are de întâmpinat mari dificultăți șimai târziu, în anotimpul rece.

Instituțiile abilitate, cum sunt con-siliiile locale, APIA, Garda Naționalăde Mediu, Agențiile de Protecție a Me-diului, Inspectoratul Județean pentruSituații de Urgență, Instituția Prefec-tului, gestionarii fondurilor cinegeticeetc., sunt bariere în calea acelora cer-tați cu legea, care încearcă să o for-țeze prin diverse vicleșuguri.

În ceea ce privește partea de Pro-tecție a Mediului, Ministerul Agricul-turii și Dezvoltării Rurale și APIA auobligația de a controla, în teren, astfelde situații, nu fără luarea de măsuridrastice când se constată ilegalități.Nerespectarea măsurilor impuse deGarda Națională de Mediu, sub acestaspect, constituie contravenție și sesancționează cu amendă de la 3.000lei la 6.000 lei pentru persoanele fi-zice și cu 25.000 lei la 50.000 lei pen-tru persoanele juridice.

Aderarea la Uniunea Europeană șiadoptarea măsurilor de Politică Agri-colă Comună obligă pe fermier să res-pecte anumite condiții de practicare aagriculturii și de protecția mediului,care interzic arderea miriștilor și aresturilor vegetale, cu excepțiile binejustificate, aprobate în prealabil.

Mai buna cooperare a asociațiilortradiționale de vânătoare cu acesteorganisme, implicarea fiecărui mem-bru vânător la informarea operativă aconducerii asociației, atunci când sedă foc la miriști și nu numai, vor con-tribui la reducerea cazurilor descriseși la renunțarea la astfel de „practici”,care dăunează, în timp, biodiversitățiiși macroclimatului, prin contribuția laîncălzirea globală, dar, în primulrând, fondului cinegetic.


Practici „dezastruoase”DIN TEREN

Din șosea se vede norul imens de fum și, ca niște fulgere, flăcările care săgeteazălacome tot ce le stă în cale, lăsând în urmă numai scrum. Lanurile cu porumb și floareasoarelui sunt la un pas de pericol. Vântul se joacă-n nemăsurata-i putere cu focul, într-ocontinuă schimbare de intensitate. În zborul lor panicat, ciocârliile, prepelițele,potârnichile, guguștucii și alte păsări granivore, părăsesc, până nu e prea târziu,locurile care le asigurau hrana de zi cu zi.

De ce ard miriștile?Text și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

C auzele pot fi diverse și pot sățină, fie de lipsa unui dresajconsistent, completat pe o pe-

rioadă suficientă de timp, fie că, pe par-cursul timpului câinele, nu a mai primitconstant comenzile învățate și, firesc, și-a pierdut antrenamentul și obișnuințade a răspunde acestora. Acesta este, deregulă, cazul când ieșirile la vânătoaresunt foarte rare, iar stăpânul, deși nu re-cunoaște, nu are și nu petrece timp su-ficient alături de partenerul săupatru ped pentru a menține o legăturăconstantă, mereu actualizată, cu acesta.

Fie că este vorba despre un cățeltânăr, fie de unul care are deja câțivaani, fenomenul se poate regla, iar „tra-tamentul” presupune reluarea cu răb-dare a ABC-ului în cea ce priveștecomenzile de bază, cu corecțiile nece-sare atunci când este cazul. Nu toți suntînsă de acord cu acest procedeu și pre-

feră să lase o așa zisă „libertate de ale-gere” câinelui, fără control și constrân-geri, o „independență” înțeleasă drepto „modă”, tot mai des întâlnită în teren.Nimic nu ar fi greșit cu acesta dacă „li-bertatea” ar fi supusă totuși unor re-guli, măcar câteva, care să permităcâinelui să participe ordonat la vânăto-rile cu mai mulți participanți și să nudevină en element de dezechilibru îndesfășurarea partidei și motiv de ne-mulțumire pentru ceilalți. În plus, cucât vom omite mai mult practicareapermanentă a disciplinei vis-à-vis decâinele nostru de vânătoare, cu atâtmai mult acesta va uita și se va dezo-bișnui de a asculta comenzile noastre,iar efortul pentru a-l reinstrui va fi maimare și de mai lungă durată.

Practic, va trebui doar să reluăm an-trenamentul pentru comenzile de bază,cum sunt, spre exemplu, „șezi”, „în-

apoi”, „vino aici”, „la pas” sau „cu-minte”. De la etapa din curte sau gră-dină, la ieșirile pe teren cu lesă lungă șiapoi eventual cu zgardă electronică,pașii de re-educare pot fi parcurși cuatât mai repede cu cât vom dedica maimult timp dresajului, asigurându-ne căfiecare pas este bine înțeles și acceptat,și va fi pus în practică atunci când par-tenerul nostru va recăpăta din nou li-bertatea deplină în teren. Dacă vomreuși să readucem în actualitate acestecomenzi de bază, restul lucrului înteren va fi cu mult mai ușor, mai ales încazul în care instinctele moștenite și pa-siunea pentru vânătoare cu care a fostînzestrat se vor suprapune peste lecțiileînvățate. Este drept, poate fi un efortdeosebit dar, cu siguranță, vom aveadin nou un partener fidel la vânătoareși ne vom bucura de toată apreciereacolegilor cu care vom ieși în teren!


Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

De câte ori nu am auzit partenerii de vânătoare spunând despre câinele lor că, adesea,nu îi mai ascultă sau că, după ce ies cu el în teren, își schimbă dintr-odatăcomportamentul și nu mai răspunde la comenzi. Nu este o situație de excepție, ci maidegrabă, una ce se poate întâmpla oricui și care poate fi corectată.

Comenzi și corecțiinecesareALECSANDRU CODRIN

C a plantă medicinală, ceaiurilepe bază de fructe sau flori deporumbar sunt cunoscute

pentru efectele benefice în cazul de-reglărilor echilibrului digestiv, al fec-țiunilor renale, dischineziei biliare,

precum și pentru refacerea după ră-celi și gripe, tuse convulsivă, refacereapoftei de mâncare și a stării generalede sănătate.

Porumbarul crește de la câmpiepână în zonele montane, la 1.100-

1.300 m altitudine, și este întâlnit înEuropa, Asia de Sud-Vest, Caucaz șiAfrica de Nord. În America de Nord,inițial nu a existat ca specie autoh-tonă, ci a fost adus din Europa. Poatefi găsit frecvent la marginea terenuri-lor cultivate, pe marginea drumurilor,pe pășuni sau fânețe, la liziera pădu-rilor, preferând terenurile cu substratcalcaros, întâlnindu-l adesea alăturide măceș, alun și soc.

În scop terapeutic, de la porumbarse folosesc atât frunzele, florile cât șifructele. Florile se culeg imediat dupăînflorire, frunzele prin luna iulie, iarfructele, numite porumbe, se culegtoamna târziu, adesea după primelebrume, când au căzut deja toate frun-zele de pe ramuri.

Florile de porumbar conțin săruride magneziu și potasiu, flavone, gli-cozide și acizi organici, și sunt reco-mandate ca diuretic în tratamentulnefritelor și cistitelor, precum și înafecțiuni gastro-intestinale. Frunzelepot fi folosite drept ajutătoare pentruboli de rinichi, vezică și pentru elimi-narea toxinelor din corp. Fructele auacțiune astringentă și diuretică și serecomandă pentru dureri și deranja-mente stomacale, afecțiuni renale,dischinezii biliare și pentru stimulareadigestiei. Trebuie consumate cu aten-ție, deoarece pot avea și efecte nega-tive, din cauza unui glicozid alacidului cianhidric pe care îl conțin.

Pentru tratamente se foloseșteceaiul din fructe sau flori, decoctul,tinctura, precum și sucul și siropul dinfructe. De asemenea, fructele de po-rumbar sunt tot mai des folosite înprepararea gemurilor și a dulcețuri-lor, a compotului sau marmeladei,precum și drept garnituri în diferiterețete culuinare.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuiesc folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor din porumbar să se facănumai la recomandarea acestuia.

Opinia medicului specialist esteneapărat necesară și se impune ca omăsură de prevedere și siguranță.


Plante tămăduitoare FLORA

Porumbarul (Prunus spinosa) face parte din familiaRosaceae și este un arbust sălbatic ce crește până la 1-3 m înălțime. Are ramurile spinoase, florile sunt albe,iar fructele, sferice, au culoarea vineție închis. Popular,porumbarul mai este cunoscut și sub denumirile demărăcine, porumbel, scorombar, spin, spinul cerbului.

PorumbarulDOCTOR PLANT

Primos Sit ‘N Spin Crazy Crit-ter™ imită mișcările haotice ale unuirozător rănit sau a unei pasări rănite.Construcție compactă, pliabilă, pentruca transportul ei să fie extrem de facil.Mișcările spasmotice cu viteză regla-bilă, rotirea de 360°, blana sinteticărealistă, toate acestea fac ca orice ră-pitor să se apropie fără reținere.


noutăți de prin magazine

ATRAPE IEPURE

LEATHERMAN TREAD

ARROW INTERNATIONAL

Ballistol Animal

Oricând și oriunde, funcționalitatea unui instrumentLeatherman își demonstrează utilitatea. Inginerii de laLeatherman au conceput mai multe instrumente incorporate într-o brățară din oțel inoxidabil, ceea ce face ca 29 instrumente demare utilitate să fie la îndemână în orice moment. Se poate reglapentru orice mărime a încheieturii mâinii.

Ballistol Animal conține doar in-grediente naturale testate și ulei albpur. Este ideal pentru tratarea rănilorși stimulează creșterea părului în zo-nele cu blana rărită. Pe timpul iernii,protejează împotriva durerilor la în-gheț și previne congelarea zăpezii peblană și între degete. Se foloseștepentru curățarea exterioară a pavilio-nului urechii și pentru dizolvareacrustelor de murdărie din blană șicoadă, făcându-le mai strălucitoare.

Pentru tratarea rănilor, BallistolAnimal funcționează ca produs deîngrijire de înaltă calitate, atât pen-tru câini, pisici cât și pentru cai (îm-potriva rănilor de călărie, eczeme devară) păstrând pielea moale și ne-tedă, fără cicatrici, creșterea păruluifiind influențată fără mâncărimi șiiritații. Acționează ca un dezinfec-tant și nu prezintă pericol pentruanimal, în caz de ingerare.

Disponibil în flacon 100 ml.

ARROW INTERNATIONAL

ARROW INTERNATIONAL

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la răpitor 30Pescuit marin 32

Păstrăvii toamnei 34Muscărit 36

Pescuit la muscă artificială 38

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

septembrie


Această lună de toamnă a înce-put cu temperaturi caniculare, de-a dreptul sufocante, secetă șidebite scăzute ale râurilor și aleDunării. Teoretic, ar trebui să găsimpeștii masați în zonele mai adânciși mai răcoroase, deci aici ar trebuisă-i căutăm.

Vremea permite camparea, înzonele special amenajate, iar pes-cuitul, atât cel de pe mal, cât și celdin barcă, ar trebui să dea rezul-

tate bune la toate speciile de pești,pașnici sau răpitori.

Pescuitul salmonidelor în apelede munte se interzice, conform Or-dinului de prohibiție, începând cudata de 15 septembrie.

Prelungirea verii favorizează pecei care și-au programat vacanța lamare în această lună, când pescui-tul marin dă cele mai bune rezul-tate din timpul anului.

CE PESCUIM ÎN SEPTEMBRIE


În perioada 7-9 august, pe acumu-larea de la Vârșolț, s-au desfășurat fi-nalele feminine la toate categoriile.Organizanizate de A.J.V.P.S. Sălaj șiC.S.P.S., acestea au desemnat urmă-toarele campioane:COPII – U14Chende Miruna – A.J.V.P.S. Sălaj;Ispas Anamaria Denisa – A.J.V.P.S. Sălaj;TINERET – U18Mureșan Amalia Maria – A.J.V.P.S. Sălaj;Moldovan Flavia Adriana – A.J.V.P.S. Mureș.SPERANȚE – U23Lozincă Bianca – A.J.V.P.S. Bacău;Mateescu Sara – A.V.P.S. Acvila.SENIOAREMaluțan Cristina – A.J.V.P.S. Brașov;Ispas Veronica – A.J.V.P.S. Sălaj;Antal Timea – A.V.P.S. Rika Baraolt.

În perioada 14-16 august, pe pistaamenajată pe polderul Săcălășeni, lacca. 12 km de Baia Mare, s-au desfă-șurat finalele categoriilor tinere alebăieților.

Organizate de A.J.V.P.S. Maramu-reș, având ca specii-țintă crapul, cara-sul, plătica, babușca si oblețul,acestea au desemnat următoarii cam-pioni:COPII – U14Pall Zalan – A.V.P.S. Târnava Mare –Odorheiu Secuiesc;TINERET – U18Morozan Vlad – A.J.V.P.S. Maramureș;SPERANȚE – U23Mateescu Dan – A.V.P.S. Acvila.

În perioada 27 – 30 august, peacumularea de la Vârșolț, s-a desfășu-rat finala „A” a seniorilor.Organizani-zată de A.J.V.P.S. Sălaj și C.S.P.S.,acesta a reunit la start un număr de35 de concurenți, cei mai buni dințară la ora actuală, selecționați înurma fazelor preliminare.

Concursul greu, desfășurat pe ocăldură infernală, cu înregistrareaunor cantități importante de capturi,a fost extrem de disputat, atât prinprisma ocupării primelor locuri pe po-dium, cât și pentru clasarea în primele15 locuri, poziție care dă dreptul cali-ficării directe în finala A din anul2016.

COMPETI}II

Finalele campionatuluide pescuit staționar CAMPIONATUL A.G.V.P.S. DIN ROMÂNIAMUGUREL IONESCU

Ediția 2015 a campionatul de pescuit staționar al A.G.V.P.S. din România se apropie definal. Luna august a fost a fost o lună de foc, atât la propiu, cât și la figurat, lună încare s-au desfășurat nu mai puțin de 8 finale, la categoriile cuprinse în regulamentul dedesfășurare intern și internațional.

La Săcăleșeni a fost ocompetiție foarte

reușită, pe de o partedatorită gazdelor, care s-au ridicat la nivelulimpus, precum și locației,un bazin schimbat mult înbine, cu mult pește șistanduri care au oferitcondiții egale pentru toțiconcurenții. Toțiparticipanții merităfelicitări pentru modulfair-play în care s-aucomportat pe toată duratadesfășurării concursului”.Constantin Mateescu – Maty, reprezentant A.G.V.P.S.

Iată ce a declarat Tudor Octavian– Pamy, canpionul A.G.V.P.S. la pes-cuit staționar al anului 2015:

„Mulțumesc tuturor pentru felicită-rile primite și, la rândul meu, vreua sămulțumesc tuturor celor care au fost înjurul meu în această săptămână, unaa naibii de grea, dar și superbă, în careeu, unul, am crezut și am tras 110%.

Ce mi-a plăcut foarte mult laaceastă finală a fost spiritul de echipăcare s-a format în jurul nostru și vreausă le mulțumesc lui Jolti, Benzar, Mi-cuțu, Levi, Tibi și Bodocan. Și de cespun asta, pentru că nu a fost deloc se-cretomanie, fiecare a spus și celorlalțiobservațiile făcute și am discutat întrenoi astfel încât să pescuim cât mai efi-cient în concurs și, de aici, cred că fie-care a avut de câștigat.

Abordarea asta am văzut-o laechipa Maros Mix, și mă uitam, oare-cum cu invidie, întrebându-mă cândvom fi și noi așa. Iată că a sosit mo-mentul, și sper să fie așa și de acum în-colo.

Au fost foarte mulți pescari buni înfinala din acest an, care ar fi meritat,la fel de bine ca și mine locul I, dar,până la urmă, mi-a revenit mie, cu

puțin noroc, puțină șansă, dar și cumultă ambiție și concentrare pe duratamanșelor, cum am spus deja, 110%.Vreau să mulțumesc tuturor partici-panților pentru această finală super,super frumoasă.

Mulțumesc Energofish pentru susți-nerea totală pe care o primesc perma-nent din partea lor. Mulțumescdoamnei Vera pentru încă o finală or-ganizată perfect. Felicitări Nuțu șiJolti! Felicitări încă odată tuturor con-curenților, și sper să ne vedem la anulcu bine.”

Campionii au pornit perfect dinstart, clasându-se în toate cele treimanșe pe unul din primele 4 locuri.Aceștia au fost:1. Tudor Octavian – A.J.V.P.S. Bihor

5 p. – 49.150 g;2. Sabău Săvinel – A.J.V.P.S Timiș

5 p. – 43.730 g;3. Szilagy Zsolt – A.J.V.P.S. Bihor

6 p. – 46.220 g.Ceilalți concurenți, calificați în finala„A” din anul 2016, sunt:4. Farckaș Adrian 7 p. 42.430 g;5. Stanciu Toni 8 p. 42.900 g;6. Beazar Zsolt 10 p. 37.400 g;7. Ghioghiu Andrei 11 p. 38.970 g;8. Popa Dragoș 11 p. 38.910 g;9. Rancu Tiberiu 11 p. 37.550 g;10. Koszorus Botond 11 p. 36.670 g;11. Poiană Doru 12 p. 35.630 g;12. Malița Cristian 13 p. 37.720 g;13. Mateescu C-tin 15 p. 35.510 g;14. Baba Iosef 15 p. 34.010 g;15. Tănase Dan 16,5 p. 33.340 g.

CLASAMENT

PUBLICITATE

Ș i, cu siguranță, nu sunt maiproști decât noi, ci unii dintrecei mai buni pescari din lume,

care se luptă, la fiecare etapă, pentrupremiul de 100.000 de dolari, cash. Șiatunci, ce știu ei și ce-ar trebui să în-vățăm noi din experiența celor maicompetitivi pescari?

Fluorcarbonul și jigurileÎn primul rând, fluorcarbonul își eta-

lează cele mai impozante calități în teh-nicile și aplicațiile de jigging, sau înpescuitul cu jiguri. Americanii și alte națiiau dus pescuitul cu această nălucă la uncu totul alt nivel, în timp ce în Europa șila noi, încă mai bâjbâim prin epoca depiatră, ca să folosesc un eufemism.

Fluorcarbonul a devenit absolut ne-cesar jigurilor din câteva motive bineîntemeiate, pe care le voi expune pescurt în cele ce urmează.

Rezistență superioară la abraziune

Rezistența la abraziune a unui FCîntre 12 și 20 lbs. este mult superioarăcelei oferite de nailon și de firele textile,indiferent de calitatea produsului; purși simplu, fluorcarbonul bate de la maredistanță orice alte tipuri de fire cândvreți să prezentați jigurile în structuriabrazive - pontoane cu picioare meta-lice ori de lemn, pline de scoici, copaciscufundați, substrat cu pietre tăioase,ștepi etc. Evident, nu mă refer la jigurile


Pescuit la răpitoriSPINNING

Fire invizibile din… fire (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

În ultimii ani, fluorcarbonul a devenit înlocuitorulnailonului oricând e nevoie de prezentări discrete, în apelimpezi sau în sezonul rece. Pescarii de competiție dinStatele Unite, Japonia și Europa, vorbind strict de bass,singurul pește care merită organizarea unor asemeneaturnee precum Bassmaster Elite, folosesc cu predilecțiefluorcarbonul când pescuiesc cu jiguri și chiar cu nălucide reacție.

normale la care s-ar gândi pescarii deșalău de la noi, ci la jiguri cu „fustă” șiprotecție anti-agățare ori la monturi pecârlige offset, cu lest independent sauturnat pe tijă. Adeseori, lanseurile înaceste structuri se fac de la mică dis-tanță, prin tehnica denumită pitching:lansăm 5-10 metri pe sub mână, fix înlocul dorit, sondăm zona, recuperămrapid năluca dacă nu avem atac și con-tinuăm să explorăm un alt loc. Este unpescuit eficient, care permite acoperireaunor locuri productive în timp scurt.

Senzitivitate crescutăCând pescuiești cu jiguri, în struc-

turi submerse, vrei să știi tot timpul cese întâmplă cu năluca de la capătul fi-rului, iar multifilamentul ne oferăaceste informații senzoriale, însă nu re-zistă la fel de bine la abraziune. În plus,în apele limpezi ale Snagovului, deexemplu, poți să „pitchuiești” tu oricâtcu cel mai subțire textil, că tot va fi maivizibil decât un fluorcarbon chiar și de0,28 mm. Spre deosebire de nailon, FC-ul are o elongație redusă, deci stă bine

și la capitolul senzivitate, ceea ce, înprezentarea jigurilor, este cheia succe-sului, alături de o lansetă capabilă sătransmită toate aceste semnale fărămari pierderi, de la capătul firului, lamâna pescarului.

Greutate specifică mareFluorcarbonul are o densitate cres-

cută în comparație cu toate celelaltefamilii de fire, deci se va scufunda înapă, comportându-se cu totul diferitde tot ceea ce am folosit până în pre-zent. Ce înseamnă această „flotabili-tate negativă” și cum ne ajută înprezentarea nălucilor? Simplu și di-rect: în condiții de vânt, chiar și încazul lanseurilor la distanță, fluorcar-bonul se va „îngropa în val”, cumzicem noi, deci nu va fi afectat de vân-tul de la suprafața apei. În plus, vadescrie, sub apă, o „linie” mai dreaptăși mai directă până la nălucă, ceea ce,cuplat cu elongația redusă, ne vaajuta să detectăm mai rapid și maiușor chiar și cele mai fine atacuri alerăpitorilor, în condiții neprielnice.

Așadar, aveți trei avantaje hotărâ-toare în favoarea fluorcarbonului, pecare vă sfătuiesc să-l încercați în viitorla pescuit ca fir principal, și nu doar calider. Eu am început să folosesc fluor-carbonul astfel de mai mulți ani, șiexistă lacuri unde îl utilizez aproape înexclusivitate, în timp ce pe alte ape îlrezerv în special pentru sezonul rece.

În episodul viitor vom discuta des-pre cum și când este recomandat săpescuim cu fluorcarbon, precum și des-pre diametrele recomandate, în funcțiede aplicații.


A u fost ani în care, fascinat depescarii care se înghesuiausub „ciuperca” de la Mamaia,

nu mă mai săturam privindu-i în ac-țiune, mai întâi, pentru ocuparea unei

poziții cât mai favorabile, apoi lan-sând, cu telescopicele rusești, cât maideparte în larg, de unde aduceau lamal chefali de peste 1 kg.

M-am hotărât… …și am început să-mi iau notițe:

vergi cu acțiune de vârf, lungi de 4,20-4,80 și mulinete având capacitatemare de stocare a firului, linia de pes-cuit specială, formată dintr-un plumbde peste 50 g, prevăzut cu protube-ranțe și două cârlige cadmiate, cu tijălungă și curbură largă, atașate prin in-termediul unor plutitoare viu colorate.Elementele component erau legate peo „linie de forță”, constând dintr-un fircu lungimea de 7-10 m și diametrul de0,40-0,45 mm, legat în prelungirea fi-rului de 0,30 de pe tambur, cu scopulde a prelua șocurilor în momentul lan-sării. Forma plumbului împiedica ros-togolirea liniei sub influența valurilorși curenților, iar plutitoarele asigurauflotabilitatea și buna vizibilitate a mo-melii din cârlige.

Anul următorAm programat concediul în a

adoua jumătate a lunii septembrie,am făcut rezervări la hotelul Condor,cel mai apropiat de „ciupercă”, și, în-armat cu tot ce am văzut în anul pre-


DE SEZON Pescuit marin

Odată cu venirea toamnei, trebuie să ne așteptăm, chiar dacă nu foarte curând, la vremerece, vânt și ploi. Este perioada când apele litorale se răcesc și se oxigenează, iarbancurile de chefali se apropie de țărm, căutând zonele liniștite unde, feriți de furtuniledin larg, se pot hrăni, pregătindu-se pentru iarnă. Marea Neagră, din păcate, se află într-un permanent proces de degradare trofică, ceea ce duce la diminuarea semnificativăa populației piscicole. Din păcate, povestea noastră începe cu „a fost odată…”

Toamna se numără… chefaliiText și fotografie MUGUREL IONESCU

„Râma de mare” (Nereis succinea)face parte din clasa polichete, decare aparțin specii care, în majori-tate, sunt marine, mobile, bentonicesau pelagice. Nereis este o specie eu-rihalină, cu largă răspândire înMarea Neagră, putând fi găsită pesub pietre sau în galerii săpate înnisip. Corpul este cilindric, puțin tur-tit dorso-ventral, alcătuit din trei regiuni: regiunea anterioară, regiuneamijlocie și regiunea posterioară. Corpul său prezintă, pe părțile laterale,expansiuni ale segmentelor, numite parapode. Pe ele sunt înfipți niste perichitinoși, numiti cheți. În dezvoltarea ontogenetică a acestor animale, dinou apare o larvă, numita trocofora. Acești viermi inelați au o importanțădeosebită în ecologia marină, fiind consumatori primari și secundari. Eiconstituie, la rândul lor, o hrană abundentă și apreciată pentru pești.

RÅMA DE MARE

cedent, am descins la malul măriiîntr-o zi cu vânt și stropi de ploaie răs-leți, numai „bună” de plajă. Am obser-vant pescarii de la „ciupercă” înacțiune, mai rămânea să aflu cum potface rost de prețioasele „râme demare”.

Am intrat în vorbă cu specialiștii șil-am descoperit pe nea Costică, con-stănțean, care venea la pescuit cu bi-cicleta. I-a surâs ideea de a merge cuTrabantul, după „râme”, pe platformade la Năvodari și astfel am învățatcum se scot și cum se păstrează pre-țioasele vietăți.

Încununarea eforturilor Pregătit cu tot ce trebuie, încă pe în-

tuneric, pentru a prinde loc, dar și pen-tru a găsi „caprele”, suporții dinfier-beton sudat pe care pescarii îi as-cundeau sub platform digului, am ocu-pat cel mai avansat promontoriu alplatformei. În prima zi am prins treichefali frumoși, a doua zi am prins șase,iar a treia zi am închiriat de la hotel unfrigider. Eram în „epoca de aur”, câdorice era de mâncare avea preț.

Am mai prins chefali, nu însă atâtde mulți și atât de mari. Voi insista, încontinuare, poate, cine știe…


Ingrediente: 2-3 chefali, 3 lămâi,ghibir, sare, piper și pătrunjel verdepentru ornamentat.

Preparare: se curăță peștii desolzi, se eviscerează, se îndepărteazăcapetele și cozile și se pudrează cusare, după care se lasă la fezandat, înzeama de lămâie în care am ras puținghimbir, ½ oră. Se încinge un grătar-plită, se porționează peștii, se pu-drează cu piper și se așează pe plitaîncinsă, întorcându-i până se rume-nesc.

Servire: peștele se servește cald,cu cartofi prăjiți-pai și stropit cu sosulrezultat. Un pahar de vin alb, sec/de-misec, de la frigider, ne va aminti dearșița verii care a trecut. Poftă bună!

Chefalul este o specie euri-halină, adică suportă variațiimari ale salinității apei. Astfel,el poate pătrunde, pentru hră-nire, în lagunele litorale, dar sereproduce numai în mare, înce-pând din ultimele zile ale luniimai. Eclozarea icrelor are loc lasfârșitul verii, astfel că puietulajunge, în primăvara anului ur-mător, abea la dimensiunea de4-5 cm. Trăiește în părțile caldeși temperate ale celor trei oceaneși în mările învecinate, putând fiîntâlnit și în estuarele unor râuricare se varsă în aceste mări. Sehrănește în special cu diatomeeși anfipode, iar în lacurile lito-rale, cu detritus vegetal, alge șicopeopode planctonice. Patrudintre cele cinci specii care tră-iesc în Marea Neagră se regăsescpe litoralul românesc: labanul,singhilul, ostreinosul și, foarterar, platarina.

CHEFALUL

Pește marin, cu carnedeosebit de gustoasă șipuține osicule, chefalulpoate fi gătit clasic,folosind și câtevaingrediente specifice.

CHEFAL LA GRĂTARMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESCĂREASCĂ

Debitele râurilor de munte aumai scăzut, la fel și nivelul apeidin lacurile de acumulare. Fie

că vom alege să ieșim pe valea unuirâu sau vom coborâ pe malul unui lac,echipamentul trebuie bine ales și chiarși cele mai mici amănunte nu trebuieneglijate.

Gata de drumTotul pus la punct, încărcat în ma-

șină, și suntem gata de plecare. Ener-gie și elan cât cuprinde, planuri decampare, aparatele foto gata pentru asurprinde frumusețea și ineditul locu-rilor unde aveam să mergem. O adevă-rată excursie de final de sezon. Șipoate că totul ar fi fost așa după cumplanificasem, iar cei câțiva păstrăviprinși ar fi fost mai mult decât sufi-cienți pentru a păstra amintirea plă-cută a partidelor de pescuit până laprimăvara viitoare. Altceva, ce am maigăsit pe malul apei, a avut însă darulde a ne pune pe gânduri. Pentru a câtaoară…?

Pe malul apeiDrumul forestier urma firul văii,

unde râul își purta undele, luptând cuobstacolele naturale, dar și cu celecreate cu mai multă sau mai puțină în-


Impresii de pe malul apeiDE SEZON

Păstrăvii toamneiText și fotografie MAC

Peste crestele și văile munților a mai trecut o vară,extrem de secetoasă, iar debitul apelor a scăzutîngrijorător. Cărările verii au rămas deja în amintire, iartoamna își intră încet, încet în drepturi. Până la ploiletoamnei târzii mai este vreme, așa că am pornit la drumpentru o partidă de pescuit la păstrăv, acum, înainte deînchiderea sezonului.

țelepciune de om. Câteva bulboane, ur-mate de mici întinsuri, anunțau locuribune, unde păstrăvii ar fi putut găsiadăpost și loc de pândă. Am oprit și amcoborât să aruncăm o privire. Dupăprimi pași printre frunzele de brusturam dat peste o cutie ce nu părea a fi deconservă. Am deschis-o și am rămasuimit în fața unui pumn de boișteni„îmbălsămați”. Momeala perfectă, pier-dută probabil în grabă de unul dintreacei „pescari” zeloși ce fac orice este po-sibil, numai păstrăv să le iasă!

Efectele „civilizației”Am continuat să urcăm. Drumul fo-

restier urma firul apei, cotind dupăstânci și versanți abrupți, iar gropile șinoroiul puneau adesea la grea încer-care suspensia mașinii. Lăsând la oparte cioatele și buturugile aruncate latot pasul la voia întâmplării pe margi-nea drumului, adesea mai mult pedrum decât deoparte, nu puteai să nuobservi versanții de pe ambele maluri,odată împăduriți, acum golași, cu trun-

chiuri rupte, răzlețite și atârnate pecoaste, acolo de unde probabil nici ceimai determinați tăietori de pădure numai reușiseră să-i recupereze.

Un peisaj dezolant a pus stăpânirepeste muntele odată frumos și mândru

de podoaba pădurii care îl protejase se-cole de-a rândul. S-a dus pădurea, aurămas râpele desțelenite, iar șuvoaielepot căra de-acum în voie, spre vale,solul amestecat cu pietre rupte dininima stâncilor dezgolite, tulburândapele și gonind peștii, și așa împuți-nați. Pădurea care ar fi trebuit să pro-tejeze drumul de alunecări și surpări afost defrișată, iar versantul se prăbu-șește la tot pasul. Dacă adăugăm aiciși vremea secetoasă din ultimele pe-rioade de timp, ce au redus drastic de-bitul apelor, nu este greu să vedem cășansele de a mai găsi păstrăvi pe locu-rile unde îi știam altă dată scad cu re-peziciune, micșorându-se cu fiecarenouă exploatare forestieră și microhi-drocentrală „verde” amplasată pe locu-rile unde, când eram copii, priveammuscarii prinzând „pistruiați”.

Cu fiecare închidere de sezon lapăstrăv ne mulțumim cu amitirile veriicare tocmai a trecut, e drept, mereumai puține, și ne punem speranța însezonul anului următor, când apele demunte vor primi poate atenția de careau nevoie, pentru ca păstrăvii din min-ciog să nu rămână doar în fotografii,iar „civilizația” se va trezi la realitate șiva deveni… civilizată!


După primi pașiprintre frunzele de

brustur am dat peste o cutiece nu părea a fi de conservă.Am deschis-o și am rămasuimit în fața unui pumn deboișteni „îmbălsămați”.Momeala perfectă, pierdutăprobabil în grabă de unuldintre acei „pescari” zeloșice fac orice este posibil,numai păstrăv să le iasă!

A leg o zonă unde albia e tare,cu nisip și pietriș, aflată la 40-50 m în aval de un cot al râu-

lui. Apa se adâncește lin, până lajumatate de metru, la 5-6 metri de-părtare de mal, după care urmează unprag unde adâncimea trece de unmetru.

Observ, uneori, prin apa limpededin apropierea malului, bancuri depești ce înoată în aval și în amonte.Leg pe forfac o nimfă, imitație de sco-robete, pe cârlig nr. 16, și o lansez înapa mai puțin adâncă de la margineapragului. După ce nimfa atinge apa, olas să ajungă pe substrat. În timp ce e

purtată ușor în aval de curentul apei,execut, din când în când, mișcăriscurte de ridicare din vârful vergii,care saltă puțin nimfa de pe substrat.Nu durează mult și am și primele pre-zentări la micuța momeală artificială.Simt țacurile peștilor în mânerul ver-gii, sunt timide și nu am nici un atacmai hotărât. Șnurul are mici tresăririînsă, până la urmă, se întinde puțin,execut înțeparea și, fără să simt cevala capătul firului, aduc la mine, prinaer și primul pește, un obleț ce sezbate nervos. Ei, nu e chiar ce-mi do-ream, dar e totuși un început.

Lansez în continuare, cu aceeașinimfă, în dreapta și în stânga mea,însă, cel puțin deocamdată, tot oblețiisunt peștii ce încearcă să ridice nivelulde adrenalină și se prezintă conștiin-cioși la momeala artificială. Știu însă,de la alte partide de fly, că nu-i o regulăca, dacă doresc să prind pești mai mari,trebuie să folosesc muște artificialemari, de aceea pescuiesc în continuarecu aceeași nimfă. După vreun sfert deoră, când șnurul se întinde ceva mai


MUSC~RIT

Soarele generos și lipsa precipitațiilor au subțiat vizibil talia râului. Apele, din ce în cemai limpezi, au început să dezvăluie lucirile și jocurile pline de neastâmpăr alescobarilor, dar și ale altor specii de pești de adâncime. Și, cum făcusem deja câtevapartide de pescuit cu muștele artificiale la cleni, roșioare și obleți, am hotărât să încerceficiența pescuitului la fly și la alte specii de pești.

Pe Jiu, cu nimfe, la scobari și mreneText și fotografie DORU DINEA

Pescuit la muscă artificală

mult, înțep scurt din încheietura mâiniiși, după ceva bălăceală prin apă a peș-telui, aduc la mal și primul scobar.

Măresc lungimea lanseurilor șiplasez nimfa dincolo de pragul dinapă. Las imitația de scorobete săajungă pe substrat și să fie purtată înaval de curentul apei. Sunt atent lacapătul dinspre leader al șnurului, darși la eventualele semne ale atacurilorpeștilor ce s-ar transmite chiar în mâ-nerul vergii de fly. Am și atacuri maihotărâte, dar cele mai multe sunt des-tul de timide și discrete. Când atacu-rile sunt mai hotărâte, reușesc săprind, în special mrenuțe și cleni.Când am prezentări mai discrete, ceimai mulți pești pe care reușesc să-iprind sunt scobarii.

Schimb nimfa din capătul forfacu-lui și montez tot o imitație de scoro-bete, pe cârlig nr. 12. La una dinlansările în apa mai puțin adâncă dedinaintea pragului, șnurul se întindeferm, execut înțeparea, dar parcă câr-ligul muștei se agață într-un zid. Nuslăbesc tensiunea din lansetă și rămânîn această poziție câteva secundebune. Îmi vine să cred că nimfa s-aagățat în substrat. Apoi, cu mișcărilente la început, simt zbaterea pește-lui la capătul firului. Cred că e unexemplar mare, iar când înoată la su-prafața apei și se zbate cu putere, îmiconfirmă parerea. E o mreană care,din punctul meu de vedere, are pestedouă kilograme.

Varga subțire și fină de fly se înco-voaie foarte mult, șnurul bate aerul cuputere, iar peștele iuțește mișcările șitrage către larg. Eliberez din ce în cemai mult șnur din mâna stângă, dupăcare las peștele, care trage puternic,să ia din șnur direct din mulinetă,care cârâie strident. Se oprește, nu cumult timp înainte să termine de deru-lat tot șnurul de pe mulinetă, prinddin nou cu mâna stângă de șnur, iarcu mâna dreaptă țin lanseta cât maitensionată. Simt peștele cum înoată,

pe loc, la adâncime, și încerc să-l for-țez, să-l determin să vină către mine.Îl simt cum se zbate puțin, după carelanseta se detensionează brusc. Ini-

țial, cred că , poate, am forțat cammult drilul și s-a rupt forfacul de 0,16,dar când recuperez șnurul și privesccapătul leader-ului, observ nimfa in-tactă. Cel puțin am avut satisfacțiaunui dril mai palpitant, dar și faptulcă am ramas cu momeala artificială.

Pescuiesc, în continuare, la margi-nea pragului, dar și dincolo de prag.Încerc și alte tipuri de nimfe, iar re-zultate bune am și la cele tip scud, pecârlige nr. 14, însă cele mai prinză-toare, la această partidă, au fost imi -tațiile de scorobete.

Cu toate că, de cele mai multe ori,peștii au atacat nimfele prudent, amavut și destule reușite, precum și bu-curia și satisfacția de a prinde, lamuște artificiale, pești din speciilepașnice.


Simt țacurile peștilorîn mânerul vergii, sunt

timide și nu am nici unatac mai hotărât. Șnurulare mici tresăriri însă,până la urmă, se întindepuțin, execut înțeparea și,fără să simt ceva la capătulfirului, aduc la mine, prinaer și primul pește, unobleț ce se zbate nervos. Ei,nu e chiar ce-mi doream,dar e totuși un început.

C u muștele odată legate, mi-am programat o partidă demuscărit pe Crișul Repede, în

zona confluenței cu valea Brătcuței,unde, sub înaltele altare de stâncă,sunt dulbini adânci cu anafoare largi,în care salmonidele, dar și clenii, auparte de linște și hrană.

Toate cele trei modele sunt mușteumede și sunt confecționate pe cârligenr. 12 ori, de preferință, 14, la latitu-dinea muscarului.

RUZ-DU are un corp bicolor, cupartea de sub ochetul cârligului dinmătase neagră, iar în partea de jos,corpul, până la curbura cârligului, esteformat din lână portocalie, ușor scă-moșată. Peruca muștei este din hackelde cocoș cenușiu, iar capul muștei estenegru, din mătase strălucitoare, înbun contrast cu corpul muștei.

LIEVRE et PERDIX este o minu-nată muscă de seară, cu care am avutsucces la doi „pistruiați” frumoși pevalea Brătcuței, nu ca mărime, daravând coloritul viu, cu zeci de steluțerubinii și negre. A fost minunat, peștiireturnați dispărând, dintr-o zvâcni-tură de coadă, în neantul văii. Corpulmuștei este tot bicolor, în nuanțemate. Astfel, sub ochet, până la jumă-tatea lungimii tijei, facem 2-3 spiredin hackel de păun, amestecată fin culână galbenă scămoșată, iar partea in-ferioară a corpului se realizează dinlână galbenă. Peruca muștei va fi dinpană de potârniche închisă, combi-nată cu câteva barbule din pană dinpiept de rățoi ori cu potârniche des-chisă. Capul muștei se realizează dinmătase neagră, în bun contrast cu co-loritul general.

POIL DE LIEVE este o altă muscăde seară. Are corpul din cânepă scă-moșată, peruca din hackel de cocoșgălbui, montată evazat și cap negru,bine format. Este utilă la toate speciilede păști care muscăresc în apele demunte ori colinare. Este o muscăfoarte productivă și afirm că, la acestmodel, am avut numerose atacuri,cred că datorită corpului din cânepăușor scămoșat care, scufundat în apă,seamănă cu un carabete, dar și cu alteefemere, cum ar fi molia de câmp.

De ani de zile îmi fac muște dincânepă, atât pentru salmonide, cât șipentru cleni. Evident, mărimea cârli-gului determină musca și utilitatea ei.Cu musca RUZ-DU am prins în șu-voaiele Crișului doi lipănași, atrași deasemănarea cu un Orange Spider, efi-cient în tot cursul anului.

În rest, celor curioși le urez multărăbdare și le transmit ideea de a legaaceste muște pe cârlige de diferitemărimi. Deși apreciez muștele prezen-tate, rămân consecvent la cele tradi-ționale, românești, parcă maiapreciate de „pistruiații” noștrii.


Pescuit la muscă artificalăMUSC~RIT

Primind un catalog de muște artificiale din Franța, țarăcu tradiție în pescuitul montan și, evident, cu muscari demare clasă, m-am gândit să reproduc aceste modele, cutestarea de rigoare la păstrăvii, lipanii și clenii din apeleromânești, dar, mai ales, spre știința muscarilor careurmăresc paginile dedicate lor în revista VPR.

Trei muște artificialedin FranțaTITUS PINTEA

L ipsiți în acel veac de materialelece azi abundă în rafturile pră-văliilor, cu inteligență, străbunii

noștri muscari au realizat, cu migală șipasiune transmisă în decenii, minunatemodele de muște, utilizând materialenaturale din care, imitând cu priceperegâzele vii, au creat adevărate bijuterii,dar, mai ales, muște prinzătoare.

Știm că cele mai des utilizate mate-riale în confecționarea artificialelor au

fost ața și lâna, dar, în mod excepțional,cei mai docți într-ale „păstrăvitului”, aufolosit câteva materiale naturale, la în-demâna tuturor, ieftine și de efect.

Voi prezenta, de această dată, douămodele de muște, pot să afirm, de mareefect și succes în pescuitul montan.

Musca de cânepă este una dintrecele mai bune creații de muște artifi-ciale, de mare efect și success. Fie-mipermis să fac mențiunea că acest

model a fost preferat de distinși mus-cari, ca Mircea Bichiceanu și Titus Po-povici, pe care am avut onoarea să-icunosc.

Deci iată ce vom face. Pe un cârlignr. 12 vom începe o fină înfășurare defire subțiri, desfăcute dintr-o sforicicăde cânepă, în scopul formării unuicorp ușor bombat, iar la partea termi-nală, din ața de cânepă, lăsăm câțivaperișori, drept codiță. Atrag atenția că,în procesul de înfășurare, ața de câ-nepă are calitatea de a se „burzului”,astfel dă impresia unei insecte ce arepe corp perișori, iar peruca muștei ovom realiza din hackel de cocoș roșcat.

În altă variantă, vom confecționamusca de cânepă luând un cârligcurbat nr. 12 și începând o lestare cuață de plumb, de la curbura aculuipână sub ochet. Apoi, cu firele fine decânepă, înfășurăm peste lestare, for-mând un corp bombat, asemănător ca-rabetelui, deci facem o nimfă-carabetedin cânepă.

Coloritul dat de ața de cânepă esteidentic cu al unui carabete în luna mai-iunie, are corpul cu fine scămoșări, da-torită aței de cânepă, iar peruca nimfeio facem din hackel de cocoș ciocolatiu,în legare evazată, deci sub perucă.

Am testat în repetate rânduriaceste două modele, întotdeauna cusucces, deci răbdare la bricolat și fir în-tins pe apele de sus.


Am fost martorul norocos, șezândpe malul Văii Iadului, să văd cum, delângă un bolovan, a ieșit o gâză care,cu mișcări greoaie, din apa de-opalmă, s-a cățărat cu greu pe parteauscată a bolovanului și a rămas ne-mișcată la soare. În timp ce-mi fri-geam clisa la jarul unui foc mic,urmăream curios evoluția gâzei.

Presupuneam că-și usucă aripile, șin-am greșit. Deodată a început să vi-breze din aripi, ca un mic avion ce-șiturează motoarele, apoi, cu un zborgreoi, nesigur, s-a înălțat deasuprarâului cam vreo 3-4 metri și, spre ui-mirea mea, din alte direcții neobser-vate de mine, alte și alte gâze

se-nvârteau în zbor nupțial, depunândșiruri mici de ouă pe oglinda apei, ca

apoi să cadă moarte pe luciu, spre de-liciul păstrăvilor.

Ca o mică descriere, este o muscăcorpolentă, cam de 20-25 mm lun-gime, cu un abdomen puțin mai pro-nunțat ca toracele, are 3-4 codițe, peabdomen două segmente de culoarecafenie-brună, două aripi de culoarecenușie și câteva mici antene.

Și acum, la treabă. Prin urmare,luăm un cârlig cu tija de 30 mm, for-măm un abdomen din mătase bej, desub care lăsăm 3-4 codițe din barbuledin coadă de fazan. Apoi executăm untorace mai mic, legăm două aripi deculoare cenușie, care pot fi din pană deporumbel, facem peruca din hackelroșcată de cocoș, iar pe partea inte-rioară a cârligului, de sub perucă,legăm 2-3 mustăcioare-antene. Vomrealiza antenele cu o perucă roșcată,dar coloritul muștei este bej, cu un con-trast vizibil brun de care aminteam.

Cu puțină migală, vom avea omuscă ce nu va fi refuzată de „pistru-iați”, dar nici de cleni. Din partea mea,răbdare și fir întins.

O MUSCĂ PUȚIN CUNOSCUTĂPe văile din munții Apuseni trăiește o efemeră, denumităde muscarii locului, în limbaj local, capra, care, ca oricareefemeră, are o viață de doar câteva zile. Se poate asemănaroirea acestei insecte cu cea a rusaliilor, evident perioadelediferă, în special determinate de altitudinea pârâului.

Tradiția, dar mai ales talentul, intuiția și buna cunoașterea insectelor ce roiau deasupra văilor din Carpați, dorințași necesitatea de a creea muște artificiale fidele insectelorvii, a constituit o provocare, cu succes îndeplinită degenerații de pescari la muscă artificială, paznici,pădurari, oameni ai pădurii și-ai muntelui.

Muște străbuneText și fotografie TITUS PINTEA

MUSCĂRIT


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

ABREVIS

STROPI DE PLOAIE - Rezolvare din numărul trecut

Strike Pro -Glider

Ghete camuflaj DL-15Ghete groase, matlasate, idealepentru sezonul rece, recomandatepentru drumeții montane, vână-toare și pescuit.• Exterior: material textil

impermeabil tip Oxford;• Talpa: TPR;• Interior: textil;• Mărimi: 42 - 46.

CaciulăDM641-BCăciulăgroasă,culoare verdeMaterial:exterior-textil,interior-fleece.

Este una din nălucile eficiente peapă mică, cu vegetație aproape de su-prafața apei. Cu lungime de 9,5 cm,greutate 14,4 g, adâncime de activarede 0,5 m, la care se adaugă faptul căeste un vobler articulat suspending,toate acestea fac ca Strike Pro - Glidersă-și găsescă locul în trusa oricăruipescar de răpitor care se respectă.Poate fi activat pe recuperare con-stantă, twitching, jerking și trolling.Forma barbetei și articulația ceva mailargă decât la alte modele similare facca mișcarea sub apă să fie naturală șicât se poate de atrăgătoare pentru ră-pitori.

Un crankbait ușor de folosit și decătre începătorii în ale pescuitului cunăluci, cât și de către pescarii experi-mentați, Mini Cranking Jack este dis-ponibil în 2 variante: SR careevoluează sub suprafața apei, creândagitație în straturile superficiale, șiMR, care se scufundă până la adânci-mea de 1 metru.

Datorită construcției din lemn,Mini Cranking Jack are o evoluțiefoarte „vie”, cu oscilații puternice laorice viteză de recuperare și o flotabi-litate naturală. Mici, dar compacte,pot fi lansate la fel de bine cu echipa-ment de spinning sau de baitcastingdin categoria Medium-Light. Idealepentru clean, avat și în orice ape po-pulate cu biban. Disponibile într-omultitudine de culori perfect adaptateapelor din România, și cu o atențiepentru detalii caracteristică doar pro-duselor Made in Japan, Mini CrankingJack prind pește în orice situație.

MINI CRANKING JACK

BARACUDA

Vine toamna!

OCTOMBRIE 2015


VÂNZ~RI

mica publicitate

1 J 0.57 6.39 12.01 18.132 V 1.48 7.26 12.57 20.093 S 2.38 8.13 13.46 21.074 D 3.25 9.04 14.37 21.055 L 4.16 9.49 15.25 22.01 U.P. 07.18 18.506 M 5.08 10.36 16.18 -7 M 0.36 7.18 13.01 18.238 J 1.30 8.13 13.53 19.189 V 2.25 9.08 14.51 20.0410 S 3.21 10.03 15.46 20.5511 D 4.14 10.57 16.40 21.4612 L 5.06 11.44 17.31 22.3713 M 5.52 12.36 18.26 23.26 L.N. 07.27 18.3614 M 6.43 13.24 19.17 -15 J 0.58 6.41 13.27 19.0516 V 1.43 7.36 14.18 19.5117 S 2.28 8.21 14.58 20.4318 D 3.17 9.14 15.46 21.3219 L 4.09 9.05 16.34 22.2120 M 5.36 11.47 18.17 23.45 P.P. 07.36 18.2421 M 6.27 12.35 19.16 -22 J 0.09 6.32 12.16 19.0323 V 0.54 7.29 13.21 20.0124 S 1.51 8.15 14.16 20.4725 D 1.46 8.08 14.07 21.3926 L 2.37 8.52 14.47 22.2527 M 3.26 9.46 15.38 23.17 L.P. 06.46 17.1328 M 4.17 10.38 16.29 -29 J 0.05 5.46 12.25 18.0430 V 0.56 6.32 13.12 18.5231 S 1.47 7.28 14.08 19.42

ORIZONTAL: 1) Celebrarea cu mare bucurie a înce-perii sezonului de vânătoare. 2) Trecerea prin dâr-mon – Prinde vânatul de gât. 3) A face senzațiechiar și printre vânători. 4) Pe jumătate mascul! –Prinse în sfoară – Ea nu-i în deal! 5) Căutat înăun-tru! – Cal costeliv! – O bucurie pe cerul romanti-cului. 6) Începutul vânătorii! – Șei pe nărăvași! –Zărit numai la margini! 7) Bucuria însetatului –Lăsat în urmă! – Prima doamnă a primului vână-tor. 8) Fața la perete – Este pentru. 9) Scoase dinșirag! – Fără întârziere – Vânător venit din ploaie.10) Strigătul rănitului – Specie de vânat.VERTICAL: 1) Crește bucuria (masc.). 2) Pistol gatade tragere – A reuși o contra-lovitură în fața unuiatac în forță. 3) Țesătură cu dungi în relief – Focurimari. 4) Jumătatea berbecului! – Primele cartușe!5) Zona de existență a unei specii de vânat – Pânăaici. 6) Examen de verificare – Sunt! 7) A face o vâ-nătoare în aer liber – Neîntinat. 8) Chemare cătrenecunoscut – Din mers! 9) O bucurie …ca la Paris.10) Expusă precum un trofeu de vânătoare – Răs-punsul care aduce bucurie mirelui. Dicționar: BER.

Bucurii vânătoreștiION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE Vând armă de vânătoare marca

BERETTA cal. 12 BOCK, nouă și cutiemetalică, ambele la prețul de 5.500 lei.Tel. 0721-741.589.

Vând armă de vânătoare BROWNINGSCHOELLER PHOENIX, cal.12. Tel. 0722-224.762.

Cedez colecție de trofee medaliabileși nemedaliabile – căprior, mistreț, pi-sică sălbatică. Vând reviste 1950-2015 și diverse almanahuri și cupe.Tel. 0729-045.817.

Vând lunetă de vânătoare marcaZEISS – DIAVARI, 3-12x56 cu șină,nouă. Tel. 0742-758.306.

Vând vargă de muscă BALZER, cls.6/7, de 300 cm, folosită, dar în stareprfectă, echipată cu mulinetă engle-zească REEL, cu șnur cls. 6 SHAKES-PEARE și tub protector. Tel. 0751-043.806

Vând carabină ROSSLER TITAN 6 EX-CLUSIV – Austria, calibru 30.06, lu-netă SMITH & BENDER 3-12x50 cupunct roșu, montaj rapid, curea pieleși toc, stare exclentă, preț 1.800 euro,și armă mixtă SABATTI FOREST 12/76 - 93x74R, curea piele și toc, stareexcelentă, preț 890 euro. Relații la tel. 0748-144.314.

* În noaptea de sâmbătă, 24 octombrie, spre duminică, 25 octombrie,se trece de la ora de vară, la ora de iarnă, ora 4 devenind ora 3.


PUBLICITATE

Prețul de vânzare este de doar 600 lei, cu TVA inclus în preț, pentruvânători, și 300 lei, cu TVA inclus în preț, pentru asociațiile afiliate.

Doritorii se pot adresa d-lui Dumitru Teodor la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 / 0751-079.671

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDoresc să mă abonez la revista

pe o perioadă de 12 luni (2015).NUME ..............................................................................................PRENUME .......................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚMica Publicitate

MICA PUBLICITATE Anunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Cățeii sunt livrați după vârsta de 8 săptămâni, cu atestate de proveniență și carnete de sănătate în care vor fi înscrise dehelmetizările și vaccinările efectuate.

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Mai sunt disponibili pentru vânzare:• 4 femele și un mascul de copoi ardelenesc

în vârstă de 3 ½ luni;• 3 femele de jagdterier sârmos,

în vârstă de 2 ½ luni;• 2 masculi de brac cu părul scurt, în vârstă de 2 luni;• o femelă de copoi slovac, în vârstă de 2 luni;• 4 femele și 2 masculi de copoi ardelenesc,

în vârstă de 2 luni;• 2 femele și un mascul de jagdterier,

în vârstă de 2 luni.

Din luna octombrie, vor mai fi disponibili căței de teckel sârmos.

Este disponibil pentru vânzare un mascul de jagdterier, de 9 luni, scos în teren, cu vaccinările și dehelmetizările la zi.

Documents

VPR09-Revista (septembrie)_Layout 1