Download pdf - Articol Pentru Revista 01

8/19/2019 Articol Pentru Revista 01

1/14

FENOMENUL BULLING SAU COMPORTAMENTUL DE INTIMIDARE

- o altă formă a violen ț ei în rândul copilului institu ț ionalizat

Lungu Laura,

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”,Iași

Master Probaț iune,Mediere,Asistenț a victimelor infracț inunilor

Abstract:The researches of many representative studies for violent manifestations of individuals

justifies the tendency of many of them to develop bad characters inside of the interest circles, but

what remains a curious thing is if the risk is higher for those populations of individuals who live

in an enclosed space, that of a social and child protection place where the child strikes a new

values and norms system.The questions which should get us interested is how a society which

regards itself as making part of normality can conceive populations of “abnormal” individuals?

Can the foster care be a favorable place to develop new behaviours for the children whose

families did not know how to do it? What do children from foster care know about bullying?

These questions do nothing more than to make us curious to analyze more the components which

make up the characteristics of children populations considered to belong to no one.

Keywords: bullying, child, foster care, social control, specialists

Introducere

De-a lungul anilor analiștii sociali au dezvoltat un amalgam de teorii care să

explice fiecare fenomen social iar conținutul lor a fost unul precis și concret.

Sub numele de teoria controlului social au fost incluse de-a lungul timpului o gamă largă de elabor ări teoretice dintre care cele mai importante fiind: teoria înfrânării (W.Reckless )

sau teoria controlului social (T. Hirschi). Aceste teorii au la bază ideea că indivizii au o

tendință naturală către devianță și de aceea conformarea la normele sociale este

posibilă doar în condițiile în care aceștia sunt supravegheați sau “controlați”.


2/14

Ce se întâmplă când nici măcar în condițiile în care tinerii sunt supravegheați sau

“controlați” nu se realizează pe deplin controlul social? Apare în acest sens teoria

înfrânării(teoria controlului personal) care afirmă că imaginea pozitivă de sine a unui

individ îi ofer ă acestuia capacitatea de a rezista presiunii și influențelor care conduc la

devianță indiferent de clasa socială din care face parte el sau ea și indiferent de

condițiile de mediu.

Întrebarea la care ar trebui să ne r ăspunedem este cum reușesc specialiștii să

lucreze cu o categorie de copiii vulnerabili unde ingredientul vital desemnat ca fiind

capacitatea de a rezista presiunii impuse de mediu sau de grupul de apartenen ță

lipsește? În prezent, chiar și categoria copiilor instituționalizați se confruntă cu

fenomenul vremurilor noi, denumit încă din 1991 de cercetătorul Norvegian, Olweus ca

intitulat fenomenul bullying . Acest fenomen social este pe de o parte încă necunoscut înrândul tinerilor iar pe pe de altă parte prea puțin conștientizat de mulți dintre noi, cu

precădere de către copiii din mediul instituționalizat.

Ce este și cum se manifestă fenomenul BULLYING-comportamentul de

intimidare?

Fenomenul bullying este din ce în ce mai r ăspândit și mai intens,atât în ceea ce

privește vârsta cât

și în raport cu diferitele sale forme. Conform celor afirmate de Crick,

N.R. și Grotpeter, J.K. (1996) nu putem înțelege acest fenomen f ăr ă a conștientiza

implicațiile care se produc la nivel psihic sau fizic asupra unei persoane considerate

slabă de către agresor. Prin urmare, fenomenul bullying reprezintă o for ță opresivă

care are un impact negativ asupra multor tineri, prin consecințe psihologice și fizice

devastatoare resimțite de persoanele în cauză,fie ele victime, martore sau agresori.

(Farrington, 1993). Ce nu știm exact cum funcționează este cum ajunge copilul, chiar și

sub atenția specialiștilor să devină iresponsabil cu sine însuși ajungându-se la acea

def ăimare a conduitei sale în cadrul grupului de apartenență? Fenomenul bullying este

un domeniu care necesită multă analiză și pricepere din partea specialiștilor.


3/14

Unii autori precizează că iresponsabilizarea copilului(Miftode,2010) se

materializează într-o adevărată “cultura a analfabetismului”, o “cultura a inculturii”, a

violenț ei și a parazitismului social. Toate aceste aspecte nu fac nimic altceva decât să

aducă individul, în prealabil copilul într-un punct de josnică dezvoltare și evoluție. Nu

putem altceva decât să conștientizăm fenomenele care se manifestă între copiii, cu

precădere între populații de copiii aflate într-un mediu instituționalizat.

Cum se manifest ă fenomenul bullying sau comportamentul de intimidare în

rândul copiilor?

Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă concretă,

defapt aici este paradoxul care ar trebui să ne stârnească interesul. Prin urmare,cum se

manifestă acest fenomen în rândul copiilor? Din urma studiilor de specialitate aleautorilor Atlas, R.S. și Pepler, D.J. (1998) putem înțelege că fenomenul bullying apare

atât în școală cât și în afara acestui mediu. Acesta se manifestă prin următoarele

modalități:

-Intimidare verbal: șicanare,poreclire,amenințare,replici sarcastice,comentarii

sexuale nepotrivite, replici ofensatoare, replici umilitoare, cuvinte jignitoare, injurii,

ofense, admonestări, batjocoriri, ţ ipete, sâcâieli, bravări, reproşuri etc.

-Intimidare socială

: excluderea intenționat

ă a cuiva dintr-un anume

grup,r ăspândirea unor zvonuri r ăutăcioase,poziționare cuiva într-o situație jenantă, în

public, îndemnuri de a exercita acțiuni josnice în fața grupului, mustrare public,

constrângeri, etc.

-Intimidare fizică: lovire,scuipare,altercații,daune aduse asupra lucrurilor

personalor intimidate,bruscarea acestora, , atingeri nepotrivite, obstrucţ ii,etc.

-Cyberbullying:comportament de intimidare prin intermediul tehnologiilor de

informare și comunicare: texte sau email-uri r ăutăcioase,zvonuri r ăspândite prin email

sau site-uri de socializare,share-uirea unor poze sau filmulețe ofensatoare,crearea unor

profiluri false etc.


4/14

Constructe de tip cauză /efect asupra fenomenului bullying

Ce anume determină “izbucnirea” unei atitudini de tip bullying în rândul

copiilor?

Fiecare copil are povestea sa iar fiecare poveste are trecutul său iar acesta la

rândul său trebuie ascultat, înțeles și schimbat într-o manier ă mai bună pentru a nu

avea de suferit prezentul copilului.

Multe dintre conflicte pot fi cauza unei traume familiale sau accepțiuni de ordin

material, emoțional și de cele mai multe ori copilul alege să le emane prin

comportament în fața grupului de apartenență

Cauzele unei „izbucniri” imediate a fenomenului bullying în rândul copiilor estede acum la etapa de experimentare de către specialiști a mai multor variante valabile

care să explice un astfel de comportament de tip bullying care produce schimbări

majore la nivel psihic al copilului,fie el agresor ce la un moment dat devine și el victim

unei agresiuni, fie el victimă ce încă din faza inițială începe să dezvolte o imagine

deteriorată asupra realității în care tr ăiește iar “spectatorul” este cel care conștient sau

inconștient asistă la aceste manifestări violente cu riscul de a fi și el parte din trauma

victimei.

Intervenția pe care o realizează un profesionist asupra unui copil dintr-un mediu

instituționalizat este dificilă și cu multe provocări însă atunci când intervenția se

focusează pe schimbarea de mentalități și percepții asupra vieții a unui întreg grup care

încearcă să „vandalizeze” liniștea altor copiii este de zece ori mai complicat de finalizat

procesul schimbării pe care ți-l dorești să-l realizezi.

Pentru o înțelegere mai detaliată asupra fenomenului bullying este necesar ă o

aprofundare a lucrurilor iar acest lucru nu se poate explica decât dacă se

conștientizează și se intervine practic asupra schimbării fenomenului defectuos.

Orice specialist pentru a lupta asupra schimbării comportamentului de tip bullying

trebuie să-și schematizeze câmpul de analiză și să ia în considerare toate variabilele

care apar și care înr ăutățesc situația. Conform lui Abrahams, N., Casey,K. și Daro,D.


5/14

(1992), pentru fiecare analist social este important de urmărit un parcurs definitoriu în a

depista ariile defectuoase, precum este delimitat în schema următoare:

Probleme familiale Probleme personale Probleme școlare

BULLYING

Fizic Verbal Relațional Social Cyber

BullyingMobbying

-palme; -țipete; -intimidare; -excludere; -mesaje

supăr ătoare;

-discreditare;

-loviri; -critici; -izolare; -insulte; -imagini

denigratoare.

-izolare;

-îmbrânciri; -porecle; -denigrare; marginalizare. -intimidare;

- jigniri; -manipulare. -zvonuri grup;

-sarcasm; -izolare.

-insulte

etc.

Abrahams, N., Casey,K. și Daro,D. (1992)

EFECTELE care reies din urma celor deja emise conduc la apariția stării de:

confuzie – vulnerabilitate - stime de sine scăzută – depresie - eșec școlar –

gânduri suicidare etc.

Portretul persoanei care dezvoltă un comportament de tip bullying


6/14

AGRESOR

VICTIMĂ

-Manifesă cu lejeritate sentimentul de a conduce,de

a domina și “subjuga”pe alții de vârsta sa sau mai

mici;

-sunt impulsivi,ușor de înfuriat;

-sunt provocatori,nu respectă regulile;

-sunt agresivi cu profesorii, colegii și cu oricine ar

empatiza cu ei;

-nu au remușcări și capacitatea de a înțelege

emoțiile celorlalți;-au un deficit de atenție și sunt mereu distrași de la

ce li se spune;

-au o părere foarte bună despre sine, ajungând să

se considere proprii lor șefi;

-instigă la absenteism școlar și îi abuzează pe cei

care nu se supun “noii” reguli:

-apar țin unor anturaje, grupuri dubioase;-percep acțiuni ostile acolo unde nu există, sunt

antisociali;

-Sunt pasivi în comportament și în a

deschide un raport de comunicare

ajungând să fie izolați social;

-sunt precauți, sensibili, retrași,timizi;

-manifestă nesiguranță, anxietate,

sensibilitate exacerbată;

-au o stimă de sine scăzută;

-au puțini prieteni sau deloc;

-nu sunt capabili să dezvolte relațiisociale;

-sunt percepuți ca fiind incapabili de a

se apăra, de a avea puncte de vedere

personale, de a argumenta;

-au diferite forme de

dizabilități:vorbire,locomotorii etc.

-afișează o atitudine de învins și un

comportament depresiv;

-nu fac față presiunii grupurilor;

-arată că drepturile lor nu contează,

sunt ignorate;

-nu iau atitudine în fața actelor de

agresiune.

Hodges, E.V.E.,Malone,M.J., și Perry D.G.(1997)


7/14

Din urma analizei cadrului teoretic schematizat mai sus putem emite cu ușurință

câteva adevăruri aplicabile în câmpul social și de protecție a copilului valabile pentru

specialiști. Prin urmare putem spune:

Fenomenul bullying NU este inofensiv sau inevitabil;

Fenomenul bullying ESTE învățat,r ănește și poate fi controlat;

Fenomenul bullying SE DEZVOLTĂ dacă este susținut și lăsat

nesupravegheat;

Fenomenul bullying IMPLICĂ pe oricine;

Fenomenul bullying POATE fi stopat și prevenit.

Factori psiho-sociali ale comportamentului de tip bullying întâlniți în

rândul copiilor din mediul instituționalizat

Centrul de plasament

Mediu de corectare sau de “educare” a unor noi comportamente?

Mediul instituționalizat poate fi desemnat pe de o parte un spațiu protectiv pentru

copiii cărora le lipsește o familie dar și un “câmp de luptă ” unde se petrec cele mai

multe abuzuri și situații nefaste dezvoltării și protecției lor. În cadrul acestui mediu,specialiștii au cel mai important rol, unii dintre ei aleg să intervină iar alții să

monitorizeze situația copiilor însă cât de preventivi pot fi ei atunci când se confruntă cu

tipologiile copiilor care dezvoltă un comportament de tip bullying?

Exper ții protecției copilului povestesc ca unele din semnele victimelor

comportamentului de tip bullying pot fi cand copiii dau semne de oboseală, nu au poftă

de mâncare sau stau mai mereu retrasi, f ăr ă a discuta cu cei din jur.Întrebarea care ar

trebui să ne intereseze este cât de mult se lucrează cu agresorii care promovează un

comportament de tip bullying și apoi cu victima acestuia?


8/14

Imaginea copilului în centrul de plasament este puțin deformată din cauza

realității cu care se confruntă acești copii în cadrul acestui mediu. Fenomenul bullying

întâlnit în rândul acestei categorii de copii nu trebuie neglijat deoarece numărul de

abuzuri care se petrec chiar între copii este în creștere iar mediul instituționalizat cu

greu face față unei astfel de provocări. De ce? Poate că încă nu s-a ajuns la o

conștientizare a acestui fenomen iar specialiștii se lovesc de prea multe cazuri în care

adolescenții profită de situațiile potrivnice de a provoca o stare de disconfort în rândul

grupului de aceeași vârstă.

Lipsa mediului familial în dezvoltarea comportamentelor de tip

bullying

De la copilul-victimă la adultul abuzator!

Atitudinile pe care le au părinții față de copii pot influența evoluția viitoare a

acestora stimulând-o sau, din contr ă, dărâmând orice speranță vie. Într-un climat de

familie lipsit de securitate și suport emoțional realitatea socială va fi percepută

distorsionat. Copilul va deveni inhibat, reținut, cu grave dificultăți de relaționare, f ăr ă a

putea face față unui mediu social ostil (Eckersleyd, 2006). Ce se întâmplă oare dacă

familia lipsește de la o vârstă fragedă pentru copil? Oare ce fr ământări aduce acesteveniment nefericit asupra copilului?

Este foarte dificil să conștientizăm ce anume se produce în interiorul unui copil

care a fost lipsit de afecțiunea părinteacă însă este ușor să ne dăm seama că trauma

provocată din familie îi poate forma acestuia un caracter distorsionat de principii greșite

asupra vieții, astfel instalându-se indiferența față de conduita sa cu cei din jurul său.

Astfel de copiii ajung într-un mediu instituționalizat care cu greu î și formează o lume

nouă trecând peste zidul unor amintiri tragice. Acești copii pot fi agresori sau victime ale

fenomenului bullying iar specialiștii sunt puși în postura de a interveni cât mai eficient

asupra lor.


9/14

Lipsa unui model familial în viața adolescentului practic spulber ă acele valori

asupra vieții de care el se ajută în dezvoltarea sa ca viitor adult. Copilul considerându-

se victima unui abuz în familia sa va căuta cu sârguință să dezvolte un comportament

de tip bullying, devenind propriul său șef și în același timp superior celor din jurul său

însă far ă a conștientiza gradul de vulnerabilitate la care este supus în fața celorlalți

întrucât poate trece cu ușurință de la titulatura de agresor înr ăit la cea de victimă

supusă și umilită.

Grupul proxim-anturajul.

Cine îmi sunt prietenii?

Afirmațiile autorului Gambrill, E. (2006) specifică faptul că anturajul poate potențacomportamentul de intimidare pe baza normelor și valorilor negative pe care le

promovează.

Din dorința de a fi la fel ca ceilalți, preadolescenții adoptă modele

comportamentale de intimidare, care li se par interesante, normale și reprezintă un

aspect de teribilism. Ei aleg această formă de manifestare din dorința de a ocupa un loc

central în cadrul grupului social, de a obține prestigiu.

Specialiștii din cadrul mediului instituțional încearcă să se implice în consolidareacercului relațional de prieteni însă de cele mai multe ori le este respinsă intervenția

acestora deoarece preadolescentul caută mai mult să-și identifice resursele personale

pentru a depăși conflictul care se produce în cadrul grupului de prieteni.

Studiile arată că la vârsta adolescenței apare confuzia cu privire la grupul de

prieteni iar de cele mai multe ori adolescentul luptă cu propriile convingeri pentru a

depăși momentele de incertitudine care apar atunci când dispare grupul de prieteni din

preajma sa. Este dificil de înțeles un astfel de moment tr ăit de către adolescent însă

suportul și sprijinul specialiștilor care au rolul de a superviza relațiile de prietenie care

se formează este benefic și de ajutor în depășirea momentelor de criză emoțională.


10/14

Prevenirea și combaterea violenței din mediul instituționalizat- copilul în

atenț ia speciali știlor

Intervenția asistentului social în procesul de prevenire al efectelor

comportamentului de tip bullying în mediul instituționalizat

Ce trebuie să știm despre un asistent social? Realitatea socială de care este

înconjurat nu este tocmai una ușor de “digerat” pentru cei care nu înțeleg această

profesie (Atlas, R.S. și Pepler, D.J., 1998). Prin urmare este ușor să credem că această

profesie nu implică sacrificii, vestea proastă pentru mulți dintre noi este că această profesie implică mai mult decât atât în lucrul cu fiecare categorie vulnerabilă, printre

care amintim: dăruire,energie,resurse,emoții și multe alte abilități pe care ca prin

minune fiecare asistent social le scoate din “cuf ărul său magic” pentru a depăși situația

de risc în care se află o persoană sau mai multe într-o situație de vulnerabilitate.

Cum intervine practic un asistent social în a identifica acei copiii care dezvoltă

comportamente de tip bullying? Un asistent social oricât de capabil și de profesionist ar

fi el nu poate acționa f ăr ă sprijinul colectivului de specialiști din care face parte.Prin urmare, este imperios necesar o colaborare deschisă cu educatorul din centrul de

plasament, acesta având o perspectivă mai amplă asupra situațiilor problematice care

apar în aria lui de activitate zilnică cu copiii instituționalizați acolo.

Colaborarea dintre profesioniști trebuie să aibă la bază un principiu unic care

privește interesul superior al copilului (Preda V.,1998) după care se ghidează în

acțiunile lor ca agenți sociali. Pe baza acestui principiu și al cumulului de fapte concrete,

din urma unui proces de monitorizare continuuă al grupului problematic. Aceste fapte

sunt simple dovezi care pot materializa și dreptul la opinie al copilului în ceea ce

privește dorința lui de a se face ascultat și de a cere sprijin în schimbarea situației cu

care se confruntă.


11/14

În acest punct culminant al începerii procesului de intervenție asistentul social

are datoria de a găsi resursele necesare scoaterii copilului din situația de vulnerabilitate

cu care se confruntă. Prin urmare, acesta are rolul de a include pe fiecare dintre păr țile

implicate în conflict într-un set de ședințe de asistare și consiliere pentru a se lucra cu

persoana în cauză în ceea ce privește identificarea factorilor provocatori de stres. Nu se

poate ajunge la niște rezultate concrete f ăr ă să aprofundeze lucrurile și să intervină la

nivelul fiecărui factor defectuos care îl face pe copil să sufere. Drept r ăspuns la această

situație asistentul social poate cere sprijinul psihologului pentru a se lucra cu copilul

agresor sau victimă în mai multe dintre privințe care au la bază traume survenite din

mediul familial.

O altă atitudine activă a asistentului social este realizată împreună cu educatorul.

Aceștia trebuie să identifice cercul vicios în care se învârte copilul,chiar dacă acestapoate fi din cadrul centrului instituționalizat sau din cadrul școlii în care frecventează

cursurile și trebuie scos din grupul de prieteni și lucrat individual cu acesta pentru a

depăși situația de dificultate cu care se confruntă conștient sau inconștient și tot

împreună cu educatorul trebuie să exerseze un proces continuu de informare și

conștientizare asupra tinerilor în cadrul școlilor unde aceștia î și continuă cursurile.

Un ultim nivel de intervenție și cel mai important este identificarea membrilor

familieiși lucrul intens cu ace

știa în ceea ce prive

ște informarea

și con

știentizarea

asupra fenomenului bullying iar dacă asistentul social constată că familia reprezintă un

factor de risc copilului,acesta are rolul de a întrerupe rela ția copilului cu aceștia pentru o

perioadă suficient cât se produce o schimbare în atitudinea părinților copilului.

Intervenția asistentului social în cele din urmă nu poate fi completă f ăr ă să fie în

relație cu ceilalți specialiști ai centrului cât și din afara lui dacă situația cere acest lucru

iar copilul trebuie să existe mereu în raza sa de activitate devenind în final nucleul de

siguranță al copilului aflat într-un mediu instituționalizat.


12/14

Interveția educatorului în procesul de conștientizare al copilului

instituționalizat cu privire la comportamentul de tip bullying

Rolul educatorului în cadrul unui centru instituționalizat de protecție a copilului

este extrem de important deoarece la baza sarcinilor sale stau mai multe principii

fundamentale în sprijinul și protecția copilului avut în subordinea sa.

Cum poate un educator să identifice comportamentul de tip bullying întâlnit

printre copiii care sunt sub supravegherea sa? Intervenția unui educator de multe ori

este mai importantă decât a unui asistent social ajungând chiar să o cumuleze și pe

aceasta. Acest lucru îl confirmă realitatea care se petrece în cadrul unui centru de

plasament unde sunt internați mai multe categorii de copiii.

Un educator dobândește atât abilități comportamentale excelente, el fiind unmodel pentru copil cât și abilități sociale și de natur ă psihologică care să-l ajute să se

ghideze în sprijinul copilului (Muntean A. și Muntean A.,2011). Prin urmare intervenția

sa este focusată pe două arii de lucru: monitorizare zilnică în ceea ce privește sarcinile

școlare și suport emoțional pentru a încuraja și determina copilul în ceea ce privește

îndreptarea unor atitudini defecte.

Locul educatorului este mereu printre copiii care sunt în supravegherea sa. Prin

urmare este ușor ca acesta să observe cum se comportă unul cu celălalt atunci cândsunt implicați în grupuri de lucru pentru finalizarea sarcinilor școlare. În astfel de situații

copiii î și împart rolurile după niște criterii gândite perfect iar atunci se observă foarte

limpede care dintre ei încearcă să fie superior și să domine printr-o atitudine verbală

sau nonverbală, neconștientizând influența pe care o are asupra celor din jurul său.

Autorii Fekkes M., și Pijpers F.I.M., 2004)specifică că în acest punct culminant apare

atât victima cât și “spectatori” care asistă la o scenetă perfectă f ăcută f ăr ă a știi că ei

sunt protagoniștii unui “spectacol” care are la bază fenomenul bullying.

Ce știe un educator să facă atunci când observă astfel de comportamente?

Primul pas este să identifice „protagoniștii” care dezvoltă comportamente de tip bullying.

Următorul pas care trebuie urmărit este modul de separare al întregului grup care inițial

dezvoltau activități împreună.


13/14

Este important ca educatorul să poată acționa cât de repede posibil iar copii să

nu ajungă să fie afectați emoțional și mai mult. Prin urmare este indicat să se apeleze la

sprijinul echipei multidisciplinare compusă din (asistent social,psiholog,educator,șef de

centru) deoarece în acest proces de reeducare a comportamentului de tip bullying sunt

implicate mai multe persoane: agresorul-victima și “spectatorii” iar intervenția se

realizează la nivel individual prin mai multe ședințe psihologice din urma cărora se pot

identifica factorii de risc prezenți în a influența comportamentul de tip bullying.

Un alt aspect important care ține de abilitățile aducatorului privește maniera

acestuia de a concepe unele metode prin care se poate transmite anumite mesaje

informaționale și de conștientizare al copiilor cu privire la cum fenomenul bullying îi

afectează în mod direct. Prin urmare după ce o parte din specialiști intervine la nivelul

fiecărei păr ți implicate în manifestarea comportamentului de tip bullying, educatorul arerolul de a continua lucrul direct cu copiii prin ședințe de informare și de exersare

practică a unor exemple realizate prin inițierea unor jocuri de rol având drept scop

expunerea într-o formă directă a realității cu care se confruntă copiii care sunt în

supravegherea sa. Aceste sunt câteva parghii pe care le poate utiliza educatorul în

lucrul cu elevii săi.

Concluzii

Prin acest articol mi-am dorit să materializez mai multe constructe care au

înțelesuri diferite și urmăresc mai multe arii de analiză asupra fenomenului bullying.

Fenomenul discutat vine în atenția specialiștilor atât din aria educațională,

socială cât și psihologică pentru a fi înțeles iar aceștia la rândul lor să militeze asupra

conștientizării altor grupuri care se confruntă cu un astfel de fenomen deprimant însă

tratabil pentru mulți dintre noi.

Un lucru care poate nu se va cunoaște niciodată despre acest fenomen și mai

ales atunci când vorbim de o populație de copiii instituționalizată este că uneori

specialiștii luptă contra “morilor de vânt” în demersurile de a culege rezultatele

favorabile, mai mult poate doar experimentând anumite cazuri și mai puțin în a stopa

apariția altor astfel de cazuri printre copii.


14/14