1

Inceputurile medicinei si farmaciei romane

Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie Nicolae TestemianuCatedra: Farmacie social Vasile Procopiin

Medicina nu a aprut ca tiin aa cum o cunoatem astzi. De la arta vracilor iamanilorcare pretindeau c alung duhurile rele, pn la medicina modern este o cale lung.

Dac medicul medieval i renascentist era un erudit, bun cunosctor att al textelor clasice, ct i alastrologiei ialchimiei, medicul modern trebuie s fie att savant, ct i cetean, care s aplice tiina actual n scopul modificrii pozitive a condiiilor de mediu natural i social.

Faptul ca medicina moderna s-a dezvoltat relativ tarziu, in mare parte simultan cu modernizarea Tarilor Romane, a facut ca deja de la mijlocul secolului al XIX-lea sa asistam la o integrare deplina a medicinei romanesti in dinamica medicinei europene moderne.

Multe dintre personalitatile noastre de seama figureaza astfel cu cinste in istoria medicinei ultimelor secole. Iata povestea catorva personalitati de seama a caror contributie este astazi recunoscuta in unanimitate, chiar daca in epoca acesti eroi nu au ocupat intotdeauna locul pe care il meritau!

Lucian Valeriu Bologa (1892-1971) Medic si istoric al medicinei, fondatorul scolii de istoria medicinei la Cluj, care a scris importante lucrari despre istoria medicinei, de la cea dacica si cea din perioada feudala si pana la istoria medicinei romanesti si universale din secolele XVIII-XX.

scoala romaneasca de medicina a fost tot timpul apreciata in intreaga lume. Daca pana in secolul XV se intalnesc doar asa-numitele bolnite, situate pe langa manastiri, apar apoi si primele spitale laice, iar in secolul XVII, in timpul lui Vasile Lupu si Matei Basarab, apare si cea dintai legislatie cu reglementari ce priveau activitatea sanitara, pentru ca in 1775 sa ia fiinta la Cluj cea dintai scoala de invatamant medical.

Insa deja din 1710 este infiintat la Bucuresti Spitalul Coltea, in 1735 - Spitalul Pantelimon, iar in 1745 - Spiridonia din Iasi

Lucrurile aveau sa intre intr-o noua ordine odata cu prevederile sanitare prevazute de Regulamentul Organic din 1831 si apoi cu deschiderea Facultatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, in 1857, urmata de cele din Iasi si Cluj.

In cadrul acestui proces, un rol esential l-au jucatCarol Davila(1828-1884) siNicolae Kretzulescu(1812-1900), care au pus bazele invatamantului nostru medical, dar si ale Societatii Medicale (1857), Societatii de Cruce Rosie (1876), Societatea Stiintelor Naturale (1876) si a revistelor medicale Monitorul Medical (1862) si Gazeta Medicala (1865).

Activitatea medicala in cadrul clinicilor medicale infiintate in secolul XIX s-a dezvoltat rapid, aparand nenumarate contributii importante ale medicilor romani. Astfel, in cadrul Clinicii de Ginecologie conduse deConstantin Daniel(1876-1914), profesorulAurel A. Babes(1886-1962) initiaza citodiagnosticul cancerului de col uterin, propunand examenul frotiului citovaginal deja din 1927

Un nume de referinta al acelor ani il reprezintaMina Minovici(1858-1933), profesor, fondatorul scolii romanesti de medicina judiciara si organizatorul institutiilor centrale de medicina criminalistica din Romania.

Cu multiple contributii recunoscute in intreaga lume, Tratatul lui de medicina legala si Institutul Medico-Legal, fondat de el la Bucuresti, in 1892, au reprezentat un important model pentru multe alte tari.

De numele Minovici sunt legate insa in egala masura Spitalul de Urgenta, Facultatea de Chimie, Casa Centrala a Asigurarilor Sociale, Salvarea si multe altele. Pentru ca alaturi de Mina Minovici nu-i putem uita pe Dumitru, Nicolae si Stefan Minovici. Pe buna dreptate s-a vorbit despre familia Minovici ca despre un adevarat inceput de drum.

Victor Babes, fondatorul scoliiromanesti de microbiologie.Cercetarile sale au dus la descoperiri importante in studiul tuberculozei, al leprei, al vaccinarii antirabice si seroterapiei antidifterice, la descoperirea de noi microorganisme, un intreg gen de paraziti fiind clasificati, in 1900, la Congresul International de Zoologie din Londra sub numeleBabesia.

Ioan Cantacuzino, fondatorul scolii romanesti de imunologie si patologie experimentalaA creat notiunea de imunitate prin contact si a pus la punct vaccinarea antiholerica, numita Metoda Cantacuzino, folosita si astazi. Vaccinarea antiholerica masiva realizata de el in 1913 este cunoscuta caMarea experienta romaneasca.

Scoala romaneasca de oftalmologie este infiintata deNicolae Manolescu(1850-1910), care a pus la punct o serie de procedee ce au cunoscut o larga raspandire internationala dupa ce au fost prezentate la Congresul International de Medicina de la Lisabona

O personalitate deosebita, profesorul si academicianulGheorghe Marinescu(1863-1938) este fondatorul scolii romanesti de neurologie.

Nicolae Paulescu(1869-1931), adevaratul descoperitor in 1921 al insulinei, pe care el o denumise initial pancreina, aceasta fiind secretata de pancreas.

Cu toate acestea, premiul Nobel pentru descoperirea insulinei este acordat canadienilor Frederick Banting si Charles Best, care au reusit sa izoleze insulina, dupa ce Paulescu isi publicase rezultatele intr-o serie de articole aparute in sectiunea romana a Societatii de Biologie din Paris si intr-o revista belgiana cu peste opt luni inainte. Rezultatele le obtinuse insa cu si mai mult timp inainte, dar in 1916, atunci cand isi finaliza lucrarea, Bucurestiul fiind ocupat de trupele germane, s-a vazut nevoit sa amane publicarea lucrarii. Aceasta a vazut insa oricum lumina tiparului cu mult inainte ca viitorii laureati ai premiului Nobel sa-si fi realizat cercetarile. Singurul lucru care mai starneste discutii este daca cei doi au citit articolele lui Paulescu sau nu. Oricum, meritul incontestabil pentru descoperirea insulinei si adevarata paternitate a acesteia nu ii poate apartine decat lui Paulescu, indiferent cine a primit mult ravnitul premiu.

Mai putin ghinionist a fostGeorge Emil Palade(1912-2008), singurul roman laureat al premiului Nobel, obtinut de el in 1974, pentru fiziologie si medicina. Considerat astazi parintele biologiei celulare moderne, a primit in 1986 si Medalia Nationala pentru Stiinta a Statelor Unite ale Americii.

Istoria farmaciei rominesti

nca nainte de 1916, anul intrarii Romniei n razboi, nvatamntul medico-farmaceutic superior din Bucuresti creat de Carol Davila n 1857 prin nfiintarea Scolii Nationale de Medicina si Farmacie se afla n plin proces de restructurare.

Stefan Minovici facnd demersuri, Stefan Minovici (1867 - 1935), desi chimist , si-a legat indisolubil numele de profesia de farmacist prin activitatea didactica desfasurata la catedra de Chimie Analitica (1897-1925), dar mai ales prin promovarea ideii de emancipare a nvatamntului farmaceutic: nvatamntul medical se ocupa de boala si bolnav, cel farmaceutic de medicamente, de aceea studentilor farmacisti trebuie sa li se asigure discipline proprii instruirii lor pentru constituirea unei Facultati de Farmacie independente, separata de cea de Medicina. n 1923 acest lucru s-a realizat, fapt consfintit prin legea de nfiintare si regulamentul de functionare . La Cluj, fosta Universitate maghiara Ferencz Iosif fondata n 1872 devenea, dupa Unire, Universitatea Daciei Superioare n care Farmacia functiona n continuare ca sectie a Facultatii de Medicina.

La Iasi, desi au existat ncercari de constituire a unui nvatamnt farmaceutic nca din 1857, sub conducerea Gremiului, Sectia de Farmacie a aparut n cadrul Facultatii de Medicina abia n 1913. La Cernauti, Universitatea creata n 1875 sub administratie austriaca, pregatea farmacistii n cadrul Sectiei de stiinte naturale a Facultatii de Filozofie, Universitatea neavnd Facultate de Medicina.

Situatia nu s-a schimbat nici dupa reorganizarea romneasca iar n octombrie 1923 nvatamntul farmaceutic din acest centru universitar a fost desfiintat . Aceasta hotarre era luata n urma dezbaterilor din Parlament, dupa constituirea n iunie 1923 a Facultatii de Farmacie din Bucuresti, cnd se propunea centralizarea ntregului nvatamnt farmaceutic superior n capitala. Spre deosebire de Cernauti, sectiile din Cluj si Iasi, s-au bucurat de sprijinul Facultatilor de Medicina din care faceau parte, astfel ca au putut sa mai functioneze pna n 1934, cnd proiectul centralizarii s-a aplicat si acestor doua centre .

Conform unei situatii prezentate de profesorul Gheorghe Pamfil , numarul studentilor de la facultatile de farmacie n 1933-1934 se ridica la 1132 din care 64% erau pregatiti n Bucuresti, 26% n Cluj si 10% n Iasi. Este de mentionat nsa ca nu toti studentii reuseau sa devina si absolventi. Spre exemplu, numarul licentiatilor Facultatii de Farmacie din Bucuresti n perioada 1924-1948 era de aproximativ 1/6 din totalul studentilor . Centralizarea din 1934 a fost nsotita si de o reducere drastica a numarului de locuri, studentii din toata tara nscrisi n anul de nvatamnt 1934-1935 fiind de numai 72. Numarul acestora a crescut treptat fara a depasi nsa 186 de nscrisi pentru anul universitar 1939-1940.

Initierea studiilor de istoria medicinii si farmaciei n cadrul nvatamntului superior a avut loc n anul 1921. Emil Racovita, pe atunci membru n Senatul Universitatii din Cluj, a intervenit pe lnga profesorul francez Jules Guiart , care i fusese coleg si prieten n laboratorul din Sorbona, determinndu-l sa accepte postul de profesor la catedra - nou nfiintata - de Istoria Medicinii unde a si predat pna n 1930. Cu experienta pe care o avea ca membru fondator al Muzeului Facultatii de Medicina din Lyon, Jules Guiart a initiat si organizarea unei colectii muzeale medicofarmaceutice cu care sa-si ilustreze expunerile teoretice. Astfel, se nfiinta n aprilie 1921 Institutul de Istoria Medicinii, farmaciei si folklor medical, care pna n 1932 reusise sa creeze o colectie ce numara 305 piese si o biblioteca-muzeu cu peste 10.000 volume, din care cel mai vechi era datat 1508.

Institutul nu dispunea de fonduri si nici de local propriu ci numai de ctiva entuziasti. Istoria farmaciei era reprezentata datorita donatiilor profesorului Iuliu Orient care nzestrase si Muzeul Ardealului cu o parte din exponatele colectiei personale. Dupa 1930 activitatea prof. J Guiart a fost continuata - att la Catedra ct si la Institut - de principalul sau discipol, Valeriu L. Bologa . Din anul universitar 1933-1934, acesta a nceput sa predea si cursuri de istoria farmaciei, initiativa ce devansa cu aproape jumatate de secol asa numita Declaratie de la Granada prin care Societatea si Academia Internationala de Istoria Farmaciei propuneau introducerea acestei discipline n pregatirea studentilor de profil

Actiunile de pionierat de la Universitatea din Cluj nu au ramas fara ecou, astfel ca n 1925 se crea la Bucuresti Catedra de Istoria Medicinii, cursurile fiind tinute de prof. Ghe. Z. Petrescu. Tot la Bucuresti, n februarie 1936, Consiliul Profesoral al Facultatii de Farmacie decidea nfiintarea unui Muzeu National de Istoria Farmaciei sub auspiciile Universitatii, responsabilitate ce avea sa fie ncredintata farmacistului Aurel Scurtu care n perioada 1936-1939 a depus o activitate sustinuta de colectionare. Din nefericire rezultatele acestei munci s-au pierdut n bombardamentul aprilie 1944 cnd, muzeul si biblioteca aflate n cladirea Universitatii, au fost distruse .

Un moment important pentru mai buna organizare si functionare a sistemului sanitar, si implicit a celui farmaceutic, l-a constituit nfiintarea n 1922 a Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale realizndu-se astfel desprinderea serviciului sanitar de Ministerul de Interne. Legea de organizare a nou nfiintatului minister mentiona existenta unei Comisii chimico-farmaceutice (art. 18) care mpreuna cu Serviciul farmaciilor, drogheriilor si depozitelor (art. 23, 25) si cu cei trei inspectori generali farmacisti (art. 24) aveau menirea de a se ocupa la nivel central cu problemele din domeniu: elaborarea farmacopeii, stabilirea taxelor farmaceutice, acordarea de concesiuni pentru farmacii, drogherii, laboratoare si stabilimente chimico-farmaceutice, etc.

nca de la nceputurile farmaciei ca institutie, Statul a reglementat nfiintarea lor, initial prin hrisoave domnesti si ulterior prin regimul concesiunilor. Se putea astfel interveni n favoarea dezvoltarii farmaciilor rurale, care conform acestor noi reglementari introduse n legea sanitara din 1910, erau nfiintate una la 5000 de locuitori,

Prin instituirea monopolului de Stat asupra stupefiantelor si crearea Comisiei pentru combaterea abuzului acestora (art. 45), se realiza armonizarea legislatiei nationale cu prevederile Conventiei Internationale de la Geneva. Unul din cele trei institute de stiinta aplicata mentionate de lege era si cel chimico-farmaceutic, nfiintat la Bucuresti n 1929 (art. 38-44). Desi a suferit n timp numeroase reorganizari si modificari ale atributiilor si titulaturii, Institutul chimico-farmaceutic a fost punctul de plecare a ceea ce azi reprezinta Agentia Nationala a Medicamentului. n art. 492 erau specificate sursele de venituri pentru crearea bugetului sanatatii si ocrotirilor sociale, activitatea farmaceutica contribuind esential la formarea acestuia prin: -cota de 70% din taxele pentru autorizarea vnzarii produselor medicamentoase straine sau indigene -cota de 90% din veniturile nete ale monopolului stupefiantelor si medicamentelor continatoare de stupefiante-taxa perceputa pentru fiecare autorizatiune de transmitere ntre vii a farmaciilor si drogheriilor.

Intrata n vigoare n 27 martie 1926, Farmacopeea romna editia a-IV-a oficializa cele mai importante substante medicamentoase de sinteza introduse n arsenalul terapeutic al vremii, cu mentionarea denumirilor comerciale: Acidum acetilsalicilicum (Aspirina), Acidum diaethylbarbituricum (Veronal), Aetilum aminobenzoicum (Anestezina).

nceputurile industrializarii medicamentului. Prepararea n cantitati mai mari a unor formule medicamentoase originale si tehnicizarea activitatii n farmacie au constituit primele forme ale micii industrii. Astfel Laboratorul chimico-farmaceutic nfiintat de Al. Iteanu n Bucuresti, la sfrsitul secolului al XIX-lea producea diverse forme farmaceutice, printre care si: fiole injectabile riguros dozate si perfect sterilizate, dupa cum se mentiona ntr-o reclama .

Este de presupus ca nu avem de-a face numai cu aspectul publicitar, calitatea si originalitatea produselor laboratorului fiind recompensata cu medalie de aur la prima expozitie nationala de farmacie (Bucuresti, 21sept.-19 oct. 1903). Pe plan mondial etapa manufacturiera a laboratorului de oficina fusese nsa depasita, declinul medicamentului de receptura ncepnd si n Romnia. Fara a avea o traditie n domeniul sintezei si nici resurse financiare care sa sustina dezvoltarea adevaratei industrii chimico-farmaceutice, majoritatea laboratoarelor nfiintate n perioada interbelica se limitau la prelucrarea, conditionarea si mai ales comercializarea medicamentelor de serie produse de firmele straine si denumite n epoca specialitati. Trebuie aratat nsa ca unele dintre aceste laboratoare au beneficiat de investitii de capital - strain sau autohton - care le-a permis cumpararea de brevete si tehnologii cu care sa produca si n tara unele specialitati. Se faceau astfel primii pasi pe calea obtinerii industriale a medicamentelor de sinteza

In 1904 a fost creata la Cluj, sub conducerea agronomului Bela Pater, o statiune experimentala pentru studiul plantelor medicinale, singura din lume la acea vreme. Aici s-au realizat culturi de plante din flora spontana si s-au aclimatizat specii din alte zone ale lumii. S-au studiat fitochimic peste 130 de specii si s-a urmarit influenta factorilor pedoclimatici asupra continutului n principii active. S-au facut primele ncercari de obtinere industriala a sclerotilor de Claviceps purpurea (1915) prin infestarea artificiala a lanurilor de secara. S-a descoperit varietatea flava a speciei Atropa belladona, cu un continut crescut n alcaloizi si s-a introdus n cultura.