Publicaþie aCentrului de excelenþã în promovarea

creativitãþii româneºti - Dublin

Anul I / nr. 1ianuarie, februarie, martie 2013

Revistã de culturã a scriitorilor din diaspora româneascã

ITACAITACA,

ãlt ruu c º ie cd iv ã it lizsi av þe ieR

Fondatori: Emanuel Pope, Dorina ªiºu, Viorel PloeºteanuDirector: Dorina ªiºu (Irlanda)

Redactor ºef: Viorel Ploeºteanu (Irlanda)

Redactori:Angela Nache-Mamier (Franþa)

Irina-Maria Stoica (Italia)Emanuel Stoica (Suedia)

Virginia Paraschiv – redactor criticã literarã (România)

Tehnoredactare computerizatã: Alina-Dora Toma ºi Mihai Ristea (România)

Traduceri: Irina-Maria Stoica (Italia)

Revista a fost ilustratã cu graficã de: Elena Malec (California)

Picturã coperta 1: Dorina ªiºu - ''Non-sensuri'' (Irlanda) Sigla revistei a fost realizatã de Elena Malec (California)

Adesa redacþiei:Centrul de Excelenþã în Promovarea Creativitãþii Româneºti - Dublin

32 Exchange HallBelgard Square North

TallaghtDublin 24

E-mail: centruldepromovaredublin@gmail.com

E-mail revistã: revistaitacadublin@gmail.com

Persoane de contact:Dorina ªiºu sisudorina@yahoo.ie

Viorel Ploeºteanu viorel1ploesteanu@yahoo.com

Atenþie! Rãspunderea pentru opiniile exprimate în articole revine în întregime autorilor.

Itaca (Baia Mare) = ISSN 2286 – 3583 ISSN-L 2286 – 3583

Editor: editura ''Transilvania'' (România)E-mail : mihai_ganea10@yahoo.com

sub licenþa ''Republica artelor'': Republica artelor by Cititor de Prozã is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.

REVISTA ITACACentrul de excelenţă în promovarea

creativităţii româneşti - Dublin

2013

Itaca 1

Omul nu mai ştie să se

mire, iar când mirarea dispare, fie

pentru că această civilizaţie este

atât de evoluată încât face aproape

totul posibil, fie pentru că scrii-

torul, ca personaj social, şi-a creat

un fel de aură şi o imagine de „a

toate ştiitor” şi, prin urmare, nu se

mai cade să se mai mire de ceva,

atunci actul creativ are de suferit şi

scriitura o apucă în orice altă di-

recţie, numai în cea literară nu.

Filosofii antici erau perce-

puţi de către profani ca fiind nimic

altceva decât oameni leneşi şi buni

de gură, nepricepând că „lenea”

aceea lucra în folosul lor. Într-ade-

văr, filosofia implică o bună cu-

noaştere a ştiinţelor (matematică,

fizică, astrologie etc.), toate acestea

conlucrând la o mai bună cunoaş-

tere a sinelui, a vieţii şi a naturii

umane. Scriitorul contemporan, de

oareşice notorietate, se simte

obligat să le ştie pe toate, însă nu

la nivel de cultură generală, ci de

specialist, ceea ce transformă lite-

ratura într-o tocană greu digerabilă,

îndepărtând-o tocmai de marea

masă a cititorilor pentru care ar tre-

bui să fie scrisă şi nu pentru critica

literară şi câţiva confraţi care să o

citeze.

Este adevărat că, în epoca

miraculoasă a internetului, este di-

ficil să rezişti tentaţiei de a te inspira

din orice domeniu ştiinţific şi a

fructifica numeroasele cunoştinţe

lesne dobândite, dar frumos şi de

bun simţ ar fi să o faci tangenţial şi

nu chiar din adâncul problemei,

ceea ce ar fi în folosul cititorului şi

al propriei imagini.

Literatura este, şi aici se

situează pe acelaşi palier cu filo-

sofia, o continuă mirare. Scriitorul

trebuie să fie dominat de o perma-

nentă căutare a fantasticului în lu-

crurile simple din viaţă şi natură,

înlăuntrul lui şi în spatele fiecărui

gest al oamenilor ce-l înconjoară,

personaje cu sau fără nume. Ce

altceva este literatura, dacă nu

putinţa de a exprima în cuvinte

ceea ce şi cititorul trăieşte, însă nu

ştie că simte sau, mai bine zis, nu

are mijloacele de a-şi lămuri ceea

ce simte? Povestea sigur că vine

din afară, dar dacă o treci numai

prin filtrul minţii tale, iar prin cel al

sufletului nu, cu siguranţă nu vei

reuşi să transmiţi niciun fior celui

ce îţi întoarce paginile.

Pornim cu acest prim număr

al revistei Itaca într-o călătorie a

căutării de sine. Pornim din toate

colţurile lumii, iar visele noastre

converg către acelaşi punct, acela

al unei cetăţi ideatice, al unui cămin

care, cu siguranţă, se află în inte-

riorul fiecăruia dintre noi.

Viorel Ploeşteanu

AUTORI:

• Balazs F. Attilapag. 2-3, 35, 37

• Dumitru Ichimpag. 4, 52

• Viorel Vintilăpag. 5-7, 47-50

• Ion Nălbitorupag. 8-9

• Hellene Pflitschpag. 10-13

• George Rocapag. 13-14

• Gabriela Căluţiu Sonnenberg

pag. 16-17• Elvira Popazu-Seffer

pag. 17-19• Irina Maria Stoica

pag. 20• Viorel Ploeşteanu

pag. 21-22, 39-40, 42• Elena Malec

pag. 22-24• Slavomir Almăjan

pag. 24-25• Adrian Grauenfels

pag. 26-27• Nuţa Istrate-Gângan

pag. 27• Dorina Şişu

pag. 28, 38• Daniel D. Marin

pag. 29-31• Larisa Caudron

pag. 32-33• Angela Mamier-Nache

pag. 34-35, 55-56• Valery Oişteanu

pag. 36-37• Simona Bercu Bîrsan

pag. 41• Virginia Paraschiv

pag. 53-55• Emanuel Stoica

pag. 43-46• Renata Verejanu

pag. 51• Georgeta Resteman

pag. 51• Dominica Lazăr

pag. 51

Scriitorul şi filosofia

cunoaşterii (nu de sine)

- editorial -

Itaca2

Balazs F. Attila

(Slovacia)

Casanova, în aerul stătut al

bibliotecii, îl citea pe Seneca. Îşi

aşeză comod picioarele chinuite de

gută pe canapea, sprijinindu-se de

perna pregătită pe fotoliu de către

camerista grasă, pusă anume să-i

poarte de grijă, care apărea din

timp în timp, aducându-i ceai la

gheaţă sau lapte bătut într-o cană

mare de porţelan şi întrebându-l, cu

un zâmbet şugubăţ, binecunoscut

lui C., cum se simte şi dacă domnul

mai are vreo doleanţă.

Odinioară, motoraşul erotic

al lui Casanova intra numaidecât în

funcţiune, el trecându-şi prin pat

doamne şi domnişoare amatoare de

flirturi, cu o dezinvoltură şarmantă

despre care şi peste ani de zile fe-

meile povesteau roşind, cu inima

palpitândă. De o vreme, îmbătrâni-

tul Casanova, în operele, disponibile

în bibliotecă, ale înţelepţilor, citea

despre moarte. Înainte de a-l scoate

pe Seneca din raft, îl citise pe Epi-

cur, luând notiţe de zor. De mai

multe ori îşi puse întrebarea, de ce

şi pentru cine ia notiţe când, în

orice moment, sufletul lui i-ar putea

părăsi trupul şi adăpostul gazdei

sale primitoare, însă obişnuinţa se

dovedi a fi mai puternică decât

slăbiciunea-i periodică şi continuă

să caligrafieze cu mare grijă

literele.

Când fata intră, Casanova

îşi scoase nasul din carte, urmă-

rindu-i cu privirea fiecare mişcare.

Aceasta îi aranjă aşternutul, scutură

perna, schimbă cana cu apă de pe

noptieră. Casanova aşeză cartea

alături de una din hârtiile pe care-şi

notase: „când suntem noi, nu e

moartea, iar când moartea soseşte,

atunci noi nu mai suntem”, iar

dedesubt: „Cei mai mulţi se zvârco-

lesc lamentabil între frica de

moarte şi chinurile vieţii, de trăit nu

vor să trăiască, de murit nu pot.

Fă-ţi deci viaţa plăcută: scapă de

toate grijile legate de ea. Niciun

lucru bun nu-l bucură pe cel care-l

stăpâneşte, exceptând cazul când se

pregăteşte sufleteşte pentru pier-

derea acestuia – şi nimic nu-i atât

de uşor de pierdut decât ceva pe

care nu ni-l mai putem dori atunci

când l-am pierdut deja”.

Casanova zâmbi şi se în-

toarse către fată. Aceasta îşi ridică

sprâncenele, uitându-se, în aşteptare,

în ochii înroşiţi ai bărbatului vârst-

nic, care de mult şi-au pierdut acea

lumină care odinioară atrăgea şi

deruta privirile femeilor, precum

lumina lumânării gâzele. Casanova

se uită un timp la fată apoi, văzând

că nu cedează şi continuă să aştepte

ca el să spargă tăcerea, îi făcu semn

să se aşeze lângă el. Cu un zâmbet

ştrengar, legănându-şi fesele, se

îndreptă spre scaunul oferit de

bărbat, lăsându-se să cadă în el.

Jocul privirilor continuă, acum tot

mai liber, însoţit de zâmbete tot

mai largi.

– Cum a fost ziua ta? –

rupse tăcerea Casanova într-un

târziu, în timp ce privirea-i deveni

un pic mai serioasă.

Fata, de parcă i s-ar fi ridi-

cat o ecluză dinaintea gurii, începu

să turuie. Despre vreme, trecutul

servitorilor, întâmplări de la

bucătărie, curtea timidă pe care i-o

făcea băiatul care îngrijea caii, de-

spre fata cea mijlocie surprinsă de

majordom sărutându-se cu profe-

sorul de canto. Casanova ascultă

vesel această dare de seamă, ma-

joritatea bârfelor le ştia deja de la

alţii, însă n-o întrerupse. O privea

pe fată şi-şi aduse aminte de lec-

turile care l-au preocupat în ultima

vreme. Nu simţi nici tristeţe, nici

teamă, nici căinţă, nici satisfacţie.

Doar un soi de calm inexplicabil,

asemănător cu resemnarea, cu îm-

păcarea, şi o îndârjire pe care pro-

babil o simte luptătorul pornit la

moarte sigură.

Încercă să-şi interpreteze

starea cu atenţia cu care dintot-

deauna se autoanaliza: faptele, do-

rinţele, gândurile, eşecurile, succe-

sele sale. Odinioară, în astfel de

situaţii era euforic, în aşteptare,

nerăbdător, neruşinat şi provocator.

De ce s-au erodat toate acestea?

Cum de poate să asculte cu o

asemenea răbdare pasivă o fetiş-

cană, de parcă ar fi un educator sau

un catihet? De ce nu-i fierbe sân-

gele în vine, de ce nu face (...)

Lumina

Itaca 37

observaţii insinuante, de ce nu-i

şopteşte porcărioare la ureche, de

ce nu o atinge, de ce nu se năpus-

teşte asupra ei, ca de atâtea alte ori

de-a lungul vieţii sale puse pe tu-

raţie maximă. Iar el, care întot-

deauna găsea conexiuni, auto-

justificări, explicaţii şi argumente

la toate, acum nu numai că nu-şi

înţelegea propria situaţie, dar nici

nu vroia s-o înţeleagă de fapt. Se

uita la fată, însă nu conştientiza

nimic din toată vorbăria ei. Nu

observă nici când aceasta îşi ter-

mină monologul. Se pomeni că s-a

făcut linişte în jur, iar el a rămas cu

privirea aţintită pe chipul ei mirat,

încercând să înnoade firul rupt al

povestirii.

Simţea o oboseală vecină

cu stânjeneala, ar fi vrut să rămână

singur, dar nu vroia s-o supere pe

fetişcana asta cam neghioabă. Îi

veniră în minte frazele citite înainte

de sosirea ei şi se surprinse mur-

murând: „Pune mâna pe ziua de azi

şi vei fi mai puţin dependent de cea

de mâine. În timp ce noi suntem

zăbavnici, viaţa trece. Toate aparţin

altuia, al nostru este doar timpul.”

Se uita la fată, de parcă ei i s-ar fi

adresat, deşi încerca doar o inter-

pretare pentru sine. Aceasta, după

câteva gesturi ezitante, se ridică, se

apropie de bărbat şi-i cuprinse

obrajii între palme.

– Totu-i în regulă, dom-

nule?

– Da.

– Acum păreţi atât de trist,

adineaori încă zâmbeaţi.

Bărbatul nu-i răspunse,

palmele fetei îi pârjoleau obrajii.

Nu se împotrivi când îl trase la

pieptul ei. Nu excitaţia bărbatului

puse stăpânire pe el, ci ataşamen-

tul copilului avid de afecţiune şi

protecţie. Printre sânii gigantici ai

fetei îl cuprinse o linişte nemai-

încercată până în acea clipă. Cu

mişcări delicate, fata începu să-i

maseze ceafa, apoi spatele. Casa-

nova se simţea tot mai bine, se lipi

tot mai mult de fată, inspirând

adânc parfumul dulceag al trupului

ei. Mâinile fetei îşi continuară pe-

riplul de-a lungul corpului bărba-

tului, îngenunche înaintea lui,

începând să-i maseze coapsele,

gambele, apoi mâinile-i jucăuşe

urcară din nou, încet, spre coapsele

lui Casanova, aciuindu-se în tainiţa

dintre ele.

Îşi ridică privirea spre ochii

bărbatului, parcă în aşteptarea unei

încurajări, apoi degetele-i febrile

începură să se joace din nou, des-

copciindu-i nădragii acolo unde

această piesă vestimentară se

strânge pe talie. Casanova închise

ochii; era momentul ce deschide

un lacăt ruginit. De printre faldurile

stofei, fata dezghiocă membrul

bărbatului, despre care acesta

niciodată nu ştiuse dacă-i aparţine

lui, ori femeilor pe care le-a fericit

prin el, căci era legătura care, în

momentele de voluptate, desăvârşea

uniunea de nedezlegat a amorezilor.

Şi care primise mai multe dez-

mierdări decât oricare altă parte a

trupului. Nici acum nu se întâmplă

altfel. La început cu mâna, apoi cu

buzele, cu limba, răsfăţă organul

bărbatului, care, pentru întâia oară

după o vreme îndelungată, se trezi

la viaţă întocmai ca în epoca-i de

aur.

Brusc, fata se ridică în pi-

cioare şi, apucând mâinile bărbatu-

lui, îl trase în sus, târându-l spre pat.

Casanova o urmă lipăind, cu panta-

lonii pe vine. Ajungând lângă pat,

fata smulse toate hainele de pe el,

lepădându-şi-le apoi pe ale ei. Casa-

nova îi privi coapsele groase, pânte-

cul bombat, pubisul acoperit de un

păr aspru şi des, sânii uriaşi, pră-

buşiţi sub propria lor greutate. Fata

preluă iniţiativa şi în continuare,

aşezându-se cu dexteritate în pe-

nisul semi-rigid al bărbatului şi

mişcându-se, întâi lent, apoi în ritm

tot mai alert, lăsată cu toată greu-

tatea pe bărbatul care abia mai

respira. La început, Casanova trăi

experienţa aproximativ ca în tine-

reţe, mai apoi aşteptând sfârşitul

actului aproape ca un observator

din afară. În asaltul final, fata îşi

pierdu complet stăpânirea de sine,

se prăvăli ţipând peste bărbatul

speriat, strângându-i cu putere

umerii şi presându-şi sânii de faţa

lui, astfel încât acesta nu mai putea

nici să se ferească, nici să strige,

nici să respire.

Însă fata nu observă nimic

din toate acestea, nu observă nici

că nenorocitul încearcă din răspu-

teri să-i facă semn cu mâna, că

trupul i se încordează, zvârcolindu-

se în disperare, iar în cele din urmă

se linişteşte şi se destinde. Şi chiar

dacă ar fi observat, nu s-ar fi gândit

la nimic rău, aceste gesturi,

mişcări, reacţii fiind fireşti în tim-

pul actului.

C. păşi în lumină, fără a

sesiza hotarul dintre el şi orgia de

culori. Simţi lumina până în adân-

curile fiinţei sale, deveni o

prezenţă, o parte din ea, cunoscând

astfel perfecţiunea contopirii.

Plutea într-o imponderabilitate

nicicând trăită, nu mai exista nici

jos, nici sus, nici înăuntru, nici

afară, trupul, ca pe o povară insu-

portabil de grea, şi-l lăsase în urma

lui, fără a dori să privească înapoi.

Nu a mai fost apoi niciun „a

fost”, iar în prezentul perpetuu

conştiinţa lui mai avu o ultimă stră-

fulgerare care evoca trecutul: con-

ştientiză că trăieşte bucuria pe care

în zadar o căutase în lungul şir al

amorurilor, nici în cel mai rafinat

act, nici în cel mai intens orgasm n-

o găsise niciodată.

Itaca4

Dumitru Ichim

(Canada)

Şi străzile s-au molipsit de

la oameni cu beteşuguri, fărădelegi

şi boleşniţe. Dar câtă deosebire

între oameni şi străzi! Când un om

e prins că a fost, îmbătrânind pe as-

cuns, e scos din fabrică sau de la

birou, spre sfârşitul zilei, precum se

scot şi sacii de gunoi. Toţi au

mănuşi. Lungi. Până la coate. Până

la umeri. Mănuşi chimono. Mănuşi

răsfrânte pe sub bărbie. Mănuşi de

întins mâna. Mănuşi de dat din cap

şi de făcut cu ochiul. Când te-au

scos şi te-au depozitat la curba dru-

mului, nici n-ai terminat ţigara că

lângă tine e adusă o îngemănare a

ta. Îţi aştepţi târzielnicul înger pă-

zitor şi te trezeşti în locul lui cu un

sac de gunoi. Te uiţi peste umăr.

Când toţi au plecat îl rupi cu unghia

de la degetul arătător. Din el se re-

varsă pe caldarâm mănuşile lor:

mănuşile ochiului şi ale deochiului,

mănuşile urechilor, mănuşile zâm-

betului de fermoar, mănuşile

urărilor de bine, mănuşile pupăci-

unilor… pretutindeni mănuşi. În-

toarse pe dos, duhnind a labă şi

lăbuţă parfumată.

Dar cu străzile e diferit.

Unele sunt făcute de oameni, altele

de copaci. Cele făcute de copaci

sunt largi, spaţioase ca o poveste,

iar aleile paralele cu copacii

poposiţi din alte veacuri curg până

pe tărâmurile mării. Când străzile

îmbătrânesc nimeni nu le scoate

afară din cetate. Străzile făcute de

copaci se aseamănă cu străzile

plănuite după zborul porumbelului.

Seara, pe umărul mării, le vezi cum

îşi pleacă uşurel capul. În visurile

lor înfloreşte teiul şi tinerii se

sărută.

Vai şi iarăşi vai de străzile

făcute de om după chipul şi

asemănarea lui. Parcă s-au născut

bătrâne şi cu casele scofâlcite. Când

văd un om încep să-l spurce,

ridicându-şi poalele, hlizându-se în

sughiţuri guturale din buzele

strânse sub nas ca o prună uscată de

şoric. E groaznic să cazi noaptea în

coşmarul străzilor făcute de om.

Unele de bolişte şi de urât ajung

neputincioase făcându-şi nevoile pe

ele. Sanitarii le scot scutecele, dar

le aruncă alături de pat. Iarna

se aude lupul cum urlă de după

lună. Din când în când trece pe

rând când un câine, când strigoiul

lui, lingând bubele purulente ale

cărămizilor. Nimeni nu curăţă

cetatea de străzile omului. Nimeni

nu le duce la spital sau la doctoral

de nervi. Nimeni nu le duce la

morgă. Casele funerare nu vor să

le îngroape. Bătrânii cetăţii îşi de-

clină orice responsabilitate, decla-

rând ziariştilor că ele aparţin cea-

sornicarului.

Cu totul altceva e când un

om de pe străzile omului se îmbol-

năveşte. Imediat e prins şi închis în

spital. În primul rând e legat.

Mâinile de barele de la pat. Venele

sunt înţepate cu tot felul de tuburi

şi fire de care atârnă doctori, fluide,

felceri, vitamine, sfătuitori sociali,

măturători, vitamine lichide, surori

solide şi antibiotice. Ţi se adminis-

trează somn. Te trezeşte, în cazul în

care ai adormit fără biletul de voie,

să-ţi spună că somnul face bine,

întrebându-te de ce nu dormi? În

spital eşti proprietatea spitalului. În

spate ţi se măsoară de câte ori

respiri, dacă nu ţi s-a lungit limba

şi ce-ţi vorbeşte inima şi către cine

bate. Şi iarăşi trebuie să ştii că nu

degeaba pe uşă ţi s-a pus un număr

şi nu degeaba cartonaşul cu semnul

de pericol: craniul cu cele două cu

vinte încrucişate!

A înflorit teiul la capătul

străzii dinspre mare. E atât de

multă lună mai în crengile lui!

Luna mai lipseşte din calendarul

străzilor făcute de om ca şi numărul

13. Câte cărări încep să se cânte din

buciumul teiului! Ce-ar fi dacă aş

lua-o pe aici până la porţile raiului?

Numai albinele se aud şi sevele lu-

minii. E cald. E bine. Aş vrea să

intru şi eu, dar pe pragul raiului a

adormit mielul. Mă voi reîntoarce

mai târziu, mi-am zis. Se aud şi

valurile mării acum. Îmi vine să în-

genunchez pe prispa teiului. Mi-am

luat inima de subţiori, ridicând-o

până sus. Până la floare. Inima a

auzit dinspre străzi paşii ceasorni-

carului şi de frică s-a scuturat de

petale. S-o fi trezit mielul? A rămas

numai flacăra din flacără şi numai

teiul îmi ştie cărarea. Din cenuşa

petalelor – Phoenix!

Cenuşa petalelor

Itaca 5

Viorel Vintilă

(S.U.A.)

”Plecat-am nouă din Vaslui,Şi cu sergentul, zece,Şi nu-i era, zău, nimănuiÎn piept inima rece.”

Dacă ar fi să-l parafrazez

pe Vasile Alecsandri, în poezia sa,

Peneş Curcanul, aş putea zice aşa:

Plecat-am şase din Braşov (însă nu

aveam sergent) şi într-adevăr nu ne

erau deloc în piept inimile reci, ba

dimpotrivă, inimile noastre fierbeau

de entuziasm şi vibrau de bucurie,

deoarece peste numai 30 de ore

urma să păşim pe „pământul făgă-

duinţei” – USA!

Era în noiembrie 1995,

într-o dimineaţă cu o ploaie

mocănească, când împreună cu alţi

cinci braşoveni părăseam Braşovul,

înghesuiţi într-o dubiţă obosită

care ne căra până la aeroport. Pe

drumul către Bucureşti, ne între-

ceam în bancuri, poante, snoave şi

ghiduşii, bucuroşi nevoie mare că

plecam în căutarea El Dorado-ului

şi cu speranţa că o viaţă mai bună

ne va miji dincolo de Ocean. Eram

şase flăcăi tinerei, simpatici şi

hotărâţi care nu ştiam, însă, ce ne

aşteptă dincolo de „baltă”, dar care

eram hotărâţi să luăm taurul de

coarne şi să dăm cu el de pământ.

Daţi-mi voie, dragi cititori, să vă

prezint lotul braşovean care în data

de 3 noiembrie 1995 spunea Goodbye Braşovului, prietenilor şi fami-

liei, şi se grăbea să spună HelloAmericii.

Alex P. – zis Inginerul. Inginerul

va deveni cel mai bun prieten al

meu şi se află acum, ca şi mine, în

California. De ce „Inginerul”? Mo-

tivul era simplu: Alex era absolvent

de facultate, secţia TCM.

(continuare în pag.6)

Zborul către America

Am citit şi recitit Cenuşapetalelor... Mă întreb dacă autorul,

Dumitru Ichim, şi-a propus să în-

văluie o realitate sordidă prin ritual

metaforic şi s-o facă suportabilă

prin deghizare literară.

Autorul are, în anteceden-

tele sale de creator o experienţă

aparte, experienţa poeziei miniatu-

rale, aşadar s-a exersat în actul de

comunicare subtil, laconic şi cali-

grafiat stilistic. Cenuşa petalelor teizbeşte însă tocmai prin lexicul „or-

ganic”, o adevărată metastază a

cuvintelor „eliberate” de sub con-

trol. Ele secondează decrepitu-

dinea ca alternativă absolută, irevo-

cabilă şi fără putinţă de stăvilire.

Bătrâneţea ca antecameră

oribilă a morţii, o stare lentă a de-

scompunerii devoratoare. Nepu-

tinţa adusă la stadiul de culpă

universală. Scoaterea din uz a

omului căzut. Igiena urbană ca mod

de epurare. Imaginile halucinante

ale mănuşii represive. Strada ca răs-

frângere a condiţiei umane eşuate

în mizerie fetidă. Coşmarul urban

se deapănă în tăcere şi în resem-

nată necrâcnire. E peste măsura

omului nevolnic şi înfrânt să eva-

deze, fie şi prin visare, din purga-

torial sordid stradal. Marea şi teiul

sunt amânate printr-un răgaz de

necuprinsă aşteptare. Şi “mielul” a

obosit.

În rest rămâne taina cuvin-

telor îngropate sub lespedea tăcerii.

Logosul solemn al înălţării a intrat

el însuşi în moarte clinică.

Virginia Paraschiv

Comentariu critic

Culpa neputinţei

Itaca6

Vali M. – zis „Baronul”. De

ce „Baronul”? Pentru că Vali avea

un aer mai aristocratic şi pentru că

era şi cel mai înstărit dintre noi (lu-

crase în Germania vreo 3 ani şi era

patronul unui bar din Braşov). Vali

avea două valize mari în care avea

numai ţoale de firmă, adusese cu el

în cantităţi industriale, toată garde-

roba de apartament, de ne putea

îmbrăca pe toţi. Noi, ceilalţi cinci,

toţi, dar absolut toţi, aveam doar

câte o geantă de voiaj, în care

aveam doar strictul necesar. Când

era câte un crew party pe vas, toţi

ne aliniam la cabina lui Vali să ne

dea câte un tricou bengos, sau un

pantalon fain, ori o cămaşă de

firmă, cu care să ne etalăm la partyşi să ne dăm ciumegi. Tot Vali era

cel care definise USA ca fiind

„Ţara lui Bine”. Avea o vorbă:

„După ce ajungem în ţara lui Bine,

stăm pe barcă pe termenul unui

contract, după care ne „vărsăm” la

sol şi rămânem într-un „cantona-

ment” permanent în ţara lui Bine”.

Ăsta era... Baronul.

Vio C. – zis „Titratul”.

Titratul era singurul dintre noi care

avea studii de specialitate în dome-

niul ospătăriei. El mai lucrase ca

ospătar mulţi ani în Poiana Braşov

şi avea deja în palmares un contract

de ospătar pe un vas de croazieră în

Europa. Din păcate, în timpul con-

tractului, soţia sa, cu care venise

împreună, se cuplase cu un ofiţer

italian şi la venirea în ţară a şi di-

vorţat de Vio C. Titratul încă mai

era afectat de acest nefericit eveni-

ment, dar era hotărât să treacă

peste şi să o ia de la capăt. Era un

meseriaş în ale ospătăriei şi toţi îi

ceream păreri şi sfaturi care ne

prindeau foarte bine. Niciunul din-

tre noi nu mai avusese tangenţă cu

ospătăria. Singura hibă a lui Titratu

era că nu prea „evolua” la para-

metrii nominali la limba lui Shake-

speare. Pentru el timpurile prezent,

trecut şi viitor erau toate... la

prezent: „I go now. I go yesterday.I go tomorrow. I eat today. I eatyesterday”... să dau doar câteva

exemple la întâmplare. Ne şi dis-

tram pe seama lui, dar totul la

modul colegial. Important era că

nu încurca comenzile şi ştia să

spună thank you, când primea tips

de la clienţi.

Cătălin D. – zis Aţă. De ce

Aţă? Pentru că era aţos, adică era

ca o aţă, adică foarte slab. Cred că

avea 50 de kg cu noptieră cu tot.

Aţă era un tip foare politicos şi

foarte manierat. Parcă el ar fi fost

coautor la „Codul bunelor ma-

niere”. Aţă era căsătorit, soţia sa

fiind cabin-steward la o altă com-

panie de croazieră.

Petrişor R. – zis Hussein,

datorită asemănării izbitoare cu,

acum defunctul, Saddam Hussein.

Hussein fusese asistent medical în

ţară şi scopul lui declarat de când

am păşit pe solul Americii a fost să

se „verse” cât mai repede pe sol.

Fapt care s-a şi întâmplat, el fiind

primul care a rămas în America, la

doar câteva luni de contract. Hu-

ssein în fiecare port îşi cumpăra

hărţi cu oraşele din USA, pentru

a-şi face o idee cam pe unde s-ar

pripăşi şi cum ar ajunge acolo. Ţin

minte că vizitam în grup organizat,

împreună cu trainerul nostru, un

muzeu care aparţinea de NASA, în

Cape Canaveral (de acolo se lan-

sează şi navetele spaţiale) şi, ca de

obicei, Hussein făcea cumpărături:

hărţi cu oraşele din State, vreo 10

bucăţi! Trainerul l-a întrebat ce

nevoie are de atâtea hărţi, întrebare

la care Hussein a dat un răspuns

care ne-a lăsat mască pe toţi: „Îmi

place mult geografia şi vreau să

particip la concursuri de cultură

generală când mă întorc în Româ-

nia şi de aceea vreau să mă cultiv”.

Noi, care ştiam de ce cumpără Hu-

ssein hărţi, ne-am întors cu spatele

şi râdeam în gând...

Şi ultimul pe listă, cu voia

dumneavoastră, eu, Viorel Vintilă,

zis Creangă. De ce Creangă? De la

Ion Creangă. Seara, când ne mai

adunam la o bere şi la o bârfă, mă

mai apuca melancolia şi dorul de

casă şi îl citam pe Ion Creangă

spunând: „Nu ştiu alţii cum sunt,

dar eu când mă gândesc la locul

naşterii mele, la casa părintească

din Braşov...” Şi în urma acestei

vorbe pe care o repetam când ne

adunam la un pahar de vorbă,

colegul meu de cabină (fost fotba-

list în divizia A la F.C. Braşov, Jean

Anghel) mi-a zis Creangă.

Aşadar, acesta este lotul

complet: Titratul, Inginerul, Ba-

ronul, Aţă, Hussein şi Creangă.

Şase braşoveni, şase tineri, şase

destine care împărtăşeau un ţel

comun: o viaţă mai bună în Ame-

rica!

Totul a fost smooth sailing,

mai precis, smooth flying, până la

Londra. În Londra urma să fim

cazaţi până a două zi dimineţa, la

hotelul din aeroport, de unde urma

să luăm avionul către Miami, nu

înainte de fi opriţi pentru circa două

ore de către oficialităţile de la imi-

grări. Hussein, datorită înfăţişării

sale de arab, fusese supus unei

percheziţii suplimentare şi izolat

într-o cameră unde fusese interogat

pentru mai bine de două ore. (...)

Itaca 77

Carpaţi! Când terminam ţigara, ne

duceam înapoi să ne reluăm

locurile de belferi şi cu greu îi mai

dezlipeam pe colegii pe care îi

lăsasem să stea în locurile noastre.

Până la urmă nu aveau încotro şi se

reîntorceau pe locurile lor de la

economy class, iar noi doi – Alex

and moi – ne reluam locurile de

„Boier Bibescu” la business class.

Pentru toţi, era primul nostru zbor

cu avionul... trebuia neapărat să

luam o piatră-n gură la debarcare...

După 10 ore de zbor pe ruta

Londra-Miami şi peste 30 de ore de

când părăsisem Braşovul, aterizam,

în sfârşit, pe aeroportul din Miami,

în „Ţara lui Bine”. Navigând prin

tunelurile şi covoarele rulante din

aeroport, ne uitam în jur şi evaluam

„poporul”, ce se poartă, cum sunt

îmbrăcaţi... Majoritatea erau în

pantaloni scurţi de tip pijama şi

şăpcălii leniniste, model american,

folosite în baseball.

Odată ajunşi la uşile auto-

mate care ne dădeau undă verde de

a păşi, în sfârşit, pe tărâmul ameri-

can, am fost loviţi de căldura şi

umiditatea specifică statului

Florida. O femeie balşoaie, de stil

sovietic, direcţiona traficul şi dom-

nul inginer nu s-a putut abţine fără

să remarce că: „băi, aici toate sunt

la scară mărită... şi maşinile, şi dru-

murile, şi femeile”. Ieşiţi pe uşa

culisantă, ne-am dezechipat la tri-

couri, renunţând la gecile groase cu

care ne echipasem la plecarea din

Braşov... Acum respiram aer de

Miami şi trebuia ca şi ţinuta vesti-

mentară să fie în ton cu atmosfera...

„floridiană”.

Ajunşi în Miami ne-am vârât

în două taxiuri galbene cu destina-

ţia Hotel Howard & Johnson, unde

pentru 3 zile am făcut „santinelă”

în jurul piscinei din dotare, alături

de regina berii americane – Bud-

weiser! Într-una din zile am reuşit

să ne răsfăţăm cu adevărat când

am ajuns şi pe superba plajă de

la Miami South Beach şi am făcut

o cură de soare, în acelaşi timp

clătindu-ne retina cu frumuseţile

naturii (ladies în bikini), care, şi

ele la rândul lor, beneficiau din plin

de graţiile mamei natură care le

bronza corpurile venusiene.

După trei zile în care am

visat frumos, am fost, însă, treziţi

la realitate! Ne relaxam la piscina

din dotarea hotelului, când am

fost anunţaţi să ne echipăm şi să

fim gata în două ore, pentru că

eram convocaţi la sediul Resurselor

Umane din Miami, unde ne aştep-

tau biletele de avion cu destinaţia

Cape Canaveral. Aici urma să ne

îmbarcăm pe megaliner-ul Fantasy,

care făcea o croazieră de 3 zile,

între Miami - Freeport - Bahamas -

Miami. Cei de la Resurse Umane

din Miami se mişcau, însă, cam în

reluare şi doi dintre noi – Inginerul

şi Baronul – au pierdut avionul cu

destinaţia Orlando şi au trebuit

să aştepte trei zile până când acesta

se reîntorcea în port. Dar nu le-a

picat rău... Baronul, băiat generos,

a făcut cinste cu... un Disney

World, Orlando fiind oraşul care

găzduieşte faimosul parc de dis-

tracţii. S-au cantonat la hotelul

„The seven astronauts hotel”, din

Cocoa Beach, unde au avut şansa

extraordinară, şi unică, de a viziona,

live, lansarea unui space-shuttle din

Cape Canaveral. Chiar că îmi părea

rău că nu pierdusem şi eu avionul...

După trei zile i-am pescuit

şi pe ei din Cape Canaveral. Noi

deja aveam vechime şi apucasem

să ne familiarizăm puţin cu „barca”.

Acum, că eram din nou în formaţie

completă, ne doream un singur lucru:

vânt bun din pupă! Şi la propriu,

dar şi la figurat...

În acest timp noi aşteptam nervoşi

şi speriaţi, deoarece Hussein avea

în bagajul lui contractele noastre de

muncă. Am răsuflat uşuraţi când

l-au lăsat să treacă... aşa i s-a născut

şi nickname-ul când ne-a povestit

apoi că, cică, ăia îl tot întrebau dacă

are rude la arabi, iar unul dintre

ofiţerii de la imigrări a făcut o re-

marcă, spunând că ar semăna cu

Saddam Hussein.

A doua zi dimineaţă ne

trezim, servim breakfastul şi ne

pregătim să ne îmbarcăm în

avionul care ne ducea la Miami.

Miami, here we come! Nu înainte

de a avea încă o surpriză la check-in. Când eu şi „Inginerul” prezen-

tăm biletele să ne dea boardingpass-ul cu locurile de rigoare, tipa

de la ghişeu ne spune pe un ton ne-

dumerit că: „Sorry guys, but thereare no seats left at the economyclass”. Mă uit la Alex, Alex se uită

la mine, şi nu ştiam ce să credem.

Doar nu ne-o da locuri în picioare

ca în autobuz. Sau nu ne-o pune să

mai stăm o zi în Londra şi să luăm

cursa de mâine. Aşteptăm cuminţi

lângă ghişeu, în timp ce tipa bătea

din taste la computer, şi, într-un

final, după vreo 5 minute de

aşteptare vedem cum faţa tipei se

luminează şi ne zice: „Good news.I have two seats left at the businessclass.” Wow! Ce baftă dăduse

peste noi, să trecem balta la busi-ness class!

Ne-am instalat comod pe

locurile de business class, în timp

ce ceilalţi colegi erau undeva în

spatele avionului, la secţia de

fumători. Da, încă se mai fuma în

acea perioadă în avioane. Când

simţeam nevoia să fumăm, eu şi

Alex ne duceam în spate, unde

făceam schimb cu doi colegi, pe

care îi trimiteam să stea ca lorzii la

business class, în timp ce noi

trăgeam din mahoarca naţională,

Itaca8

Ion Nălbitoru

(Italia)

Mi-am părăsit patria cu

locurile dragi şi pitoreşti, cu

plaiurile mioritice de care mă leagă

foarte multe amintiri din anii

copilăriei, ai liceului şi studenţiei,

precum şi pelerinajele cu familia.

Mi-am abandonat colegii şi prie-

tenii, mi-am părăsit socrii şi

părinţii cu ochii înlăcrimaţi la o

vârstă de peste 80 de ani fără nicio

mângâiere sufletească în ultima pe-

rioadă de cumpănă a vieţii...

Făcând abstracţie de tot ce

mă-nconjura în patria natală, am

plecat cu soţia după fetiţa şi băiatul

duşi de câţiva ani pe meleaguri

străine în lupta pentru existenţă.

Pentru ce oare să mai rămân într-o

ţară pe cât de frumoasă, pe atât de

sărăcită şi jefuită de dulăii politici

şi tâlharii dornici de îmbogăţire

peste noapte, care au furat sub

legile ocrotitoare ale unui regim şi

ale unei democraţii elaborate de

dictatori populişti, ipocriţi, dema-

gogi şi parveniţi ai unei societăţi ce

trecuse pragul în mileniul III?

Am părăsit România într-o

perioadă când TVA-ul creştea

odată cu explozia preţurilor, iar im-

pozitele şi taxele depăşiseră limi-

tele bunului simţ. În schimb,

salariile şi pensiile erau reduse cu

25 la sută şi probabil aleşii noului

regim pregăteau întregului popor o

mare surpriză, reducerea duratei de

viaţă tot cu 25 la sută!

Cum să mai rămâi într-o

ţară unde puterile din stat joacă

alba-neagra cu cetăţeanul de rând?

După numeroase incertitudini, în

final, m-am decis ca într-o după

amiază să-mi părăsesc patria cu un

gust amar al despărţirii...

Încet-încet se însera şi ne

apropiam de frontieră. Priveam

melancolic prin geamul micro-

buzului până în zările îndepărtate,

câmpul, colinele, pomii, casele,

cetăţenii care se pregăteau pentru

cină. Aveam în suflet un sentiment

ciudat, de parcă mă despărţeam

pentru totdeauna de plaiurile

mioritice în care trăisem. Pornisem

spre necunoscut, fără prieteni,

colegi sau rude, lăsând acea căl-

dură sufletească şi ospitalitate

specifică nouă românilor, aici, la

graniţa dintre două state cu obi-

ceiuri, tradiţii şi cultură diferite. Nu

ştiam când voi mai revedea aceste

meleaguri de un pitoresc aparte şi

voi mai auzi şoaptele când dulci,

când amare ale bătrânilor încovri-

gaţi de trecerea anilor şi greutăţile

vieţii.

Dar, în acelaşi timp,

priveam înainte, cu optimism, în-

văluit de un nou sentiment şi stră-

fulgerat de fiorul plăcut al evadării

către adevărata libertate. Poate că

de aici încolo începe adevărata

bătălie pentru existenţă, realizări,

bucurii şi satisfacţii. Totuşi, din

când în când, o undă de pesimism

mă încerca. Oare voi găsi sau nu în

străinătate forţa să lupt până la

capăt pentru realizarea ţelurilor

propuse? Cu toate aceste îndoieli

fireşti eram conştient că acolo există

o şansă a afirmării şi în primul rând

dreptul la viaţă!

Am părăsit glia strămo-

şească cu un gust amar al despăr-

ţirii, în schimb am luat cu mine

cultura unei ţări, cu o tradiţie şi o

istorie aparte, pe care s-o proliferez

peste hotare, iar actualul gust amar

al despărţirii să se transforme pe

viitor în gustul dulce al reîn-

toarcerii pe plaiurile natale. Sper să

regăsesc atunci cultura şi fiinţa

umană repusă în drepturile sale

fireşti ale existenţei în conformitate

cu o societate cu adevărat demo-

crată a mileniului III.

De cum am trecut graniţa la

unguri, o altă atmosferă, mai puţin

apăsătoare, mă înconjura. În timp

ce microbuzul străbătea Ungaria şi

Slovenia, melancolia a mai dis-

părut, fiind frapat de priveliştile

încântătoare ce se desfăşurau de-a

lungul traseului.

A urmat traversarea lanţului

muntos al Alpilor prin numeroase

tuneluri. La noi şoseaua are numai

urcuşuri şi coborâşuri, ocolind

orice moviliţă de pământ, pe când

la ei infrastructura este dotată cu

foarte multe autostrăzi fără gropi în

asfalt, fără denivelări, iar acolo

unde relieful are forme variate (...)

Gustul amar al despărţirii.

Gustul dulce al libertăţii

Gustul amar al

despărţirii

Itaca 97

drumul european se continuă pe

viaducte şi tuneluri.

Odată cu căderea celei de-a

doua nopţi, de când plecasem din

România, am pătruns în Italia,

poate a doua patrie a existenţei

mele. Am apelat telefoanele şi am

vorbit cu copiii care ne aşteptau

nerăbdători. Era însă un drum

foarte lung, căci trebuia să par-

curgem peninsula italică din nord

până în sud aproape de Napoli. Sub

cerul înstelat cu vraja sa miste-

rioasă un microbuz alerga ca un

bolid pe autostrăzile din istorica

Italie...

împreună cu familia, frumoasa

Veneţie cu splendorile oferite de

canalele, podurile şi gondolele ce

plutesc pe ape sub cerul înstelat şi

să ascult în liniştea nopţii cântecul

gondolierilor ce-şi plimbă perechile

de îndrăgostiţi. Apoi să vizitez

istorica Florenţa, un important cen-

tru cultural italian, Milano cu renu-

mitul Dom, legendara Romă, înte-

meiată de Romulus şi Remus, cu

Colosseum şi Columna lui Traian

unde sunt sculptate în basorelief

scene din timpul luptelor dintre

daci şi romani, statul Vatican ce

reprezintă reşedinţa Bisericii Cato-

lice din lume cu Piaţa şi Biserica

San Pietro, Napoli cu vulcanul

Vezuviu care la începutul erei

noastre a acoperit cu lava sa oraşul

Pompei, să admirăm vestitele gră-

dini cu statuete, fântâni arteziene şi

cascade ale Palatului Regal din

Caserta sau să stăm lungiţi la soare

pe plaja Mării Mediterane...

Dar câte nu poţi vedea într-o

ţară cu o antichitate şi o istorie de

invidiat!

Totul impresionează în

Italia, începând de la acei arbori

uriaşi, o specie de pin, cu coroa-

nele frumos toaletate, care se înalţă

ca nişte ciuperci gigante cu pălă-

riile verzi, împodobind parcurile

sau trotuarele străzilor, iar alteori

dominând pe alocuri crestele mon-

tane. Cu excepţia lanţului muntos

al Alpilor din nordul ţării, spre sud

munţii sunt frecvent lipsiţi de pă-

duri, fiind alcătuiţi mai mult din

roci marine care pe ţărm uneori

dispar abrupt în valurile înspumate

ale Mediteranei scăldate-n razele

astrului dogoritor al zilei. Destul

de frecvent pe aceste „piramide”

montane se ridică ruinele cetăţilor

romane cu zidurile şi turnurile lor

semeţe.

Un alt ornament natural ce

domină zona de sud a Italiei sunt

palmierii toaletaţi cu fantezie de

localnici, dând grădinilor şi parcu-

rilor o anume atracţie, impresi-

onând prin impozanţa lor. În acelaşi

timp, balcoanele vilelor şi ale

blocurilor abundă în ghivece cu

flori. Nu lipsesc nici statuetele din

curţile localnicilor cu Gesu şi

Madona (Iisus Hristos şi Fecioara

Maria) sau cu Padre Pio. Apoi, din

aceleaşi curţi, dar mai ales din

livezile de pe marginea şoselelor, te

întâmpină cu fructele lor îmbie-

toare, portocali, mandarini, măslini,

kiwi, rodii, smochini şi multe alte

specii exotice.

În a doua duminică de când

sosisem pe aceste meleaguri ne-am

bucurat de splendorile oraşului-

staţiune Gaeta şi de jocul fascinant

oferit de valurile înspumate ale

Mediteranei care se spărgeau zgo-

motos de zidul stâncos al muntelui

ce ieşea ca o insulă din adâncuri

sau se revărsau peste nisipul

fierbinte al plajei. Am simţit pentru

prima oară în viaţa mea gustul

foarte sărat al apelor acestei mări

sub un soare strălucitor şi o briză

reconfortantă.

Ne-am bălăcit ca nişte copii

lipsiţi de grija zilei de mâine şi

întreaga ziulică ne-am luptat cu

valurile de aproape doi metri care

ne răsturnau spre amuzamentul

nostru.

Uitasem de grijile şi fră-

mântările din ţară, rupându-ne de

acea presiune psihologică şi stres

care ne apăsa zi de zi. Simţeam cu

adevărat gustul dulce al libertăţii.

Gustul dulce al

libertăţii

Păşisem pe un tărâm ne-

cunoscut şi un fior plăcut ne-a in-

undat inimile. O anume emoţie

ne-a cuprins sufletul că dorinţa de

evadare din cochilia în care trăisem

în propria ţară se înfăptuise. Gân-

durile deja se adunaseră din ne-

gurile zbuciumului de acasă şi

acum pluteau liniştite sub soarele

strălucitor al Italiei în adierea vân-

tului mediteraneean. Mi-am adus

aminte că de curând citisem despre

operele lui Michelangelo, creatorul

renumitelor sculpturi Pieta şi

David, dar şi a picturii Capelei Six-

tine de la Vatican, apoi despre

Leonardo da Vinci cu celebrele sale

opere Cina cea de Taină şi Gio-

conda sau Mona Lisa. Mi-am adus

aminte cu plăcere de frumoşii ani

ai studenţiei când la Opera Română

din Bucureşti am vizionat specta-

colele marilor compozitori italieni,

Gioachino Rossini şi Giuseppe

Verdi, sau când în tihnă ascultam

Anotimpurile lui Antonio Lucio Vi-

valdi.

Pe moment mi-am făcut

mari planuri de viitor ca să vizitez,

Itaca10

Helene Pflitsch

(Germania)

- La iarnă vom fi trei luni în

Sri Lanka, mi-a spus într-o zi.

L-am privit neîncrezătoare.

Perspectiva de a sta trei luni într-o

ţară buddhistă era de domeniul fan-

tasticului pentru mine, deşi nu

găseam o explicaţie logică la nimic

ce mi se întâmplase în ultimul an.

Apoi nu ştiam nimic de Sri Lanka,

nici măcar nu îmi aminteam să fi

auzit vreodată de ea.

- E o insulă în Oceanul In-

dian, la sud de India, m-a informat

Klaus, puţin contrariat că nu ştiam

acest lucru, nu pentru că îi demon-

stram slabele mele cunoştinţe de-

spre statele lumii, ci pentru că el nu

concepea ca cineva să nu cunoască

Sri Lanka.

Vorbea despre Sri Lanka ca

despre o iubită, avea cuvinte numai

la superlativ, mergea în fiecare an

s-o vadă şi asta se întâmpla de

peste treizeci de ani. Mi-a pus în

braţe un teanc de prospecte, reviste

şi mici cărţi ca să fac cunoştinţă cu

iubita lui, iar eu, ruşinată de neşti-

inţă, caut să-mi umplu lacuna. Mă

deştept repede când dau cu ochii de

vechiul nume al ţării, da, am fost la

ora de geografie când ni s-a vorbit

de Insula Celyon, beau cu plăcere

ceaiul ce îi poartă numele, am auzit

şi de tamili şi m-au impresionat

imaginile cu prăpădul făcut de tzu-

nami în 2004, deşi Indonezia îmi

rămase mai mult în minte legat de

acesta.

Devin, la rândul meu, încân-

tată, nu neapărat pentru imaginile

văzute şi cele citite, mi s-a întâmplat

de nenumărate ori ca realitatea să

mă dezamăgească, dar ochii sclipi-

tori ai lui Klaus şi nerăbdarea lui de

a sosi mai repede decembrie mă

molipsesc şi pe mine. Rămân totuşi

prudentă şi cu picioarele adânc în-

fipte în pământ, nu îndrăznesc să-mi

fac planuri, prea de atâtea ori mi

s-au năruit. Nici măcar viza pe

paşaportul meu nu mă clinteşte,

pentru că, da, peste 30 zile ai

nevoie de viză turistică (valabilă 90

de zile), iar noi, românii, o putem

obţine de la Consulatul srilankez

din Polonia sau Germania şi costă

38 euro, cu 4 euro mai mult decât

pentru germani (probabil românii

sunt mai bogaţi, găseşte Klaus

motivaţia).

Plecăm din Germania într-o

sâmbătă, la mijocul lui decembrie,

încărcaţi cu geamantane grele în

care avem o mulţime de unelte

pentru pescuit, cadou pentru prie-

tenii lui Klaus, dar şi tot felul de

oale şi tigăi, pentru că „acolo

găseşti doar din aluminiu”, îmi ex-

plică Klaus. Cu greu mai strecor

printre ele câte un tricou sau un

pantalon, Klaus îmi elimină multe

din obiecte, fie ele de îmbrăcă-

minte, fie de altă natură, îmi repetă

încontinuu „De asta nu ai nevoie,

de asta nu ai nevoie”, dar mă roagă

să mă străduiesc să găsesc loc

pentru pachetele de ţigări şi pentru

o mulţime de flacoane cu soluţie

împotriva ţânţarilor.

- Găsim şi acolo, uleiul de

citrice, dar are un miros care mie

nu îmi place, mă lămureşte el.

Nu înţeleg eu ce şi cum, mă

conformez, puţin supărată că mi-a

scos sandalele cu toc şi halatul de

baie.

Ca să ajungem la aeroportul

din Frankfurt trebuie să călătorim

cu trenul. Trăiesc deja de ceva

vreme în Germania, dar nu am

călătorit niciodată cu trenul şi nici

nu am fost pe un peron. Mă îngro-

zeşte gândul de-a urca atâtea

bagaje în tren, în final cu toate

eliminările am rămas fiecare cu

câte un geamantan de 23 kilograme

şi un bagaj de mână care depăşea

cele şapte kilograme regula-

mentare. Nu pot pleca la drum fără

laptop, cameră de filmat, aparat de

fotografiat, câteva cărţi să-mi ţină

de urât pe plajă şi în timpul călăto-

riei, dar şi dicţionarul român-ger-

man, unul considerabil, germana

mea de începător nu mă lasă să re-

nunţ la el, deci, risc cu kilogramele

în plus.

Primul tren în care călă-

torim aproximativ o jumătate de

oră este un personal. Urc cu uşu-

rinţă, peronul este la nivelul vago-

nului. Încerc să adulmec, să simt

mirosul acela înţepător pe care îl

cunoşteam în trenurile noastre, dar

mă întâmpină o curăţenie desăvâr-

şită, scaune în ordine, nescrise, ne-

tăiate şi panou care îmi anunţă (...)

Lacrima din ocean

Întâlnire cu Sri Lanka

Itaca 117

staţia următoare. Am plecat de ceva

ani din Romania, cu siguranţă s-au

schimbat aceste lucruri şi la noi

(sau nu?).

De la Koln străbatem cei

200 kilometri cu un tren rapid, cam

într-o oră. Cu siguranţă nici la călă-

toriile cu trenul nemţii nu sunt mai

prejos ca la cele de pe autostrăzi,

orice descriere este de prisos.

Ne predăm bagajele la cală,

cântarul de acasă nu a corespuns cu

cel al aeroportului, avem cu două

kilograme în plus pentru care ar

trebui să pătim 40 euro, dar chiar şi

doamna simpatică de la ghişeu ne

sfătuieşte să luăm cele două kilo-

grame în bagajele de mână, nu ni le

va pune pe cântar. De unde să ştie

ea că valizele noastre sunt pline de

scule de pescuit, oale şi tigăi şi nu

avem ce să luăm la noi? Hotărâm

să scoatem din pachetele de ţigări,

le vârâm prin toate buzunarele, le

încarc peste laptop, nu reuşim să

facem două kilograme, dar doamna

a fost mulţumită că ne-a văzut

muncind de zor şi ne-a trecut baga-

jele.

Îl rog pe Klaus să se ţină

aproape de mine, încă nu mă des-

curc prea bine în germană şi bănu-

iesc că mă vor întreba de ţigările

vârâte peste tot. Fără să ştiu cum,

se interpune între noi o altă per-

soană, trebuie să scot laptopul din

geantă, pachetele cu ţigări se re-

varsă peste tot, ca şi cum ar fi un

râu supărat, cei de acolo zâmbesc,

cred că mă întreabă cum de reuşesc

să fumez atât de mult, trec, îl caut

din priviri pe Klaus, aş avea nevoie

de ajutor să îmi rearanjez bagajele,

dar se luptă şi el cu ale lui, pa-

chetele lui de ţigări fiind la fel de

obraznice ca ale mele.

Ajungem în avion, Klaus

zâmbeşte mulţumit, eu încă mă mai

întreb dacă voi ajunge la destinaţia

stabilită, mai trebuie să trecem

peste munţi şi mări, Sri Lanka este

încă un vis.

Zburăm peste România în

plină noapte, Carpaţii sunt acope-

riţi de zăpadă, simt o strângere de

inimă, mă gândesc la Crăciun cu

zăpadă în ţara mea, regret, zbor

spre Sri Lanka, dar acolo jos e fami-

lia mea.

Dubai. Avem escală. Nefi-

resc, nu ni se dă voie să părăsim

avionul. Klaus simte nevoia unei

ţigări, iar mie mi-ar fi păcut să-mi

dezmorţesc picioarele, îmi pare

rău, îmi va lipsi din colecţia de fo-

tografii cea cu aeroportul din

Dubai.

Zorile se arată când suntem

deasupra Indiei iar răsăritul, acolo

sus, printre nori este magnific.

Lacrima din ocean sau Insula de

smarald, cum citisem undeva, în-

cepe să prindă contur printre norii

de puf albi pe un cer incredibil de

albastru, iar verdele smaraldului

îmi încântă privirea.

Cobor pe pământ singalez

la mijlocul lui decembrie.

Suntem întâmpinaţi de

primii singalezi, lucrătorii aeropor-

tului BANDARANAYKE - Co-

lombo: bărbaţi mici de statură, cu

pielea închisă la culoare, îmbrăcaţi

în pantaloni negri şi cămăşi albe şi

femei îmbrăcate în sari roz. Citi-

sem undeva că femeile îmbracă

aceste rochii doar în zilele de sărbă-

toare. Îmi spun: „Iată, sosirea mea

aici e o sărbătoare!” şi mă simt

onorată că au îmbrăcat pentru mine

minunatele sari.

Rămân însă descumpănită:

în locul unei statui de-a lui Budd-

ha, aşa cum mă aşteptam, în faţa

ochilor mi se desfăşoară scena naş-

terii lui Isus alături de un multi-

color brad de Crăciun (artificial,

desigur). Îmi revin repede şi pun

totul pe seama ospitalităţii, peste

câteva zile este totuşi cea mai mare

sărbătoare creştină, iar cei care

urmează îndemnurile lui Buddha

trebuie să acorde respectul cuvenit.

După ce trecem de brazi şi

arcade împodobite cu globuri mul-

ticolore ne întâmpină şi statuia lui

Buddha, dându-ne parcă binecu-

vântarea şi urându-ne zile şi nopţi

liniştite printre ai lui.

Ne recuperăm bagajele, tre-

cem de punctul vamal şi ne îndrep-

tăm spre ieşire, unde ne aşteaptă

gazdele noastre. În drumul spre

ieşire, personalul responsabil cu

paza şi ordinea în aeroport mi se

pare mai numeros ca însuşi călătorii.

Din când în când suntem abordaţi,

recomandându-ne un taxi. Dincolo

de cordonul de separare, o mulţime

care aşteaptă nerăbdătoare, agitată,

face semne, strigă, se îmbrânceşte

să ajungă în faţă, mă întreb dacă o

dată cu noi soseşte şi vreun Vip,

pentru că nu pot altfel să îmi explic

scena din faţa mea.

Prin mulţimea şi larma

asurzitoare, ce mă duce cu gândul

la glasul păsărilor din Delta noastră,

îl zărim pe JAYARATHNA, gazda,

care ne face semne cu un minunat

buchet de flori. Îmi oferă stângaci

buchetul cu flori multicolore şi mă

îmbrăţişează prieteneşte, ca şi cum

ne-am cunoaşte de o viaţă.

Un alt bărbat singalez care

îl însoţeşte se apropie de noi împre-

ună cu un alt oaspete „recuperat”

din mulţimea gălăgioasă, îmi

întinde mâna şi mă salută cu „Bună

ziua!”. Îl privesc întrebătoare şi

încântată în acelaşi timp. Mă lămu-

reşte fericit că a dorit să-mi facă o

bucurie şi a învăţat salutul de pe

internet. Recunosc că a reuşit, în

jurul meu se vorbeşte doar germana.

Ieşim din sala de aşteptare

şi dăm de o altă mulţime asurzi-

toare, bărbaţi, femei şi copii, toţi

aşteaptă ceva, sigur undeva în (...)

(continuare în pag.12)

Itaca12spatele nostru îşi va face apariţia

vreun VIP. Klaus râde de mine, nu

soseşte niciun VIP, aşa e aici,

fiecare are speranţe că va găsi pe

cineva ca să-l transporte la vreun

hotel sau să îşi dorească o cazare.

Sau pur şi simplu vin să privească.

Urcăm în microbuzul care

ne aşteaptă şi intrăm în ceea ce am

numit eu „o lume nebună, nebună!”.

Prima imagine este aceea a unei

staţii de taximetre, plină cu tuk-

tukuri colorate. Şoferii acestora ro-

iesc pe lângă călătorii sosiţi, nego-

ciind preţurile în singaleză, engleză,

germană...

Se circulă pe partea stângă.

Mintea mea preocupată cu imagi-

nile ce se desfăşoară cu repeziciune

uită asta şi... scot primul strigăt de

disperare văzând autobuzul care se

îndreptă vijelios spre noi.

Este doar începutul unei

călătorii pe care nu mi-am imagi-

nat-o că se va termina cu bine. Deşi

sunt obişnuită cu aglomeraţia ora-

şelor ceea ce m-a întâmpinat aici nu

pot descrie în cuvinte. Nu am putut

şi nu reuşesc încă să îmi explic, cum

pe aceeaşi bandă şi în acelaşi timp

pot circula un biciclist, un motoci-

clist, un tuktuk şi un camion sau un

autobuz, sau mai ştiu eu ce alt fel

de maşină. Nu pot să îmi dau seama

în ce an se găseşte ţara asta, pe

lângă maşini luxoase, de ultimă

generaţie, în speţă mărci japoneze,

văd camioane şi autobuze care îmi

amintesc de Romania anilor ´70.

Parcă s-au adus aici toate auto-

buzele noaste obosite, într-o rână,

sau toate camioanele ce lăsau în

spatele lor un nor gros de fum

negru. şi, printre ele, pietoni deloc

grăbiţi, sau pur şi simplu o vacă sau

un câine apar pe neaşteptate.

Sărăcia acesteiţări mă iz-

beşte în primele momente neplăcut,

pentru că ea este însoţită de de-

zordine şi mizerie. Prietenul meu

îmi citeşte asta pe faţă şi îmi spune:

- Ţi-am spus că aici este o

altfel de LUME. Aici vii şi nu te

mai reîntorci niciodată, sau revii şi

revii...

Nu îl mai aud. Spectacolul

ce se desfăşoară în faţa mea pune

stăpânire pe mine şi încet, încet,

mă prinde în vraja lui. O vrajă care

fascinează, care mă face curioasă

şi care mă încântă cu fiecare clipă

care trece. Uit şi de blugii care mi

s-au lipit de picioare, şi de faptul că

mi le simt grele, de plumb şi nu

mai reuşesc să îmi încalţ pantofii

ce mi i-am descălţat pentru o clipă,

uit de oboseala călătoriei lungi,

parcă nici nu mai mi-e sete, singu-

rul lucrul pe care mi-l doresc este

să observ, să observ, să observ.

Oprim să ne astâmpărăm

setea. Este un mic local pe care l-aş

asemui cu o cofetărie de cartier de

la noi. Fără să am vreo speranţă, în-

treb dacă nu este o toaletă. Însoţi-

torul nostru se informează şi îmi

indică drumul. Toaleta se află în

partea laterală a cofetăriei şi este

separată de mica terasă printr-un

zid. Vreau să intru, dar un bărbat

mă opreşte în timp ce îmi vorbeşte

într-o limbă ce nu o înţeleg. Bănu-

iesc că toaleta este ocupată şi asta

doreşte să-mi explice prin gesturi

şi vorbe. După câteva minute, de

după zid îşi face apariţia un al

doilea bărbat cu o găleată şi o mă-

tură în mână. La fel ca şi primul,

îmi spune ceva, nu le înţeleg vor-

bele, dar din mimica lor îmi dau

seama că îşi cer scuze pentru

condiţiile pe care mi le pot oferi şi

că nu au făcut altceva decât să

cureţe locul, pentru ca eu, un străin

de ţara lor, să găsesc totul curat. Iar

gestul m-a impresionat.

Ne continuăm drumul şi

intrăm pe autostrada nefinalizată

încă (nu este un lucru nou pentru

mine). De-o parte şi de alta a autos-

trăzii se desfăşoară peisajul verde

al Sri Lankăi. Din viteza maşinii

fac cunoştinţă cu plantaţii de orez,

de cocotieri şi palmieri, arbori de

cauciuc, zăresc un templu hindus,

mi se spune că este părăsit.

După o călătorie de aproxi-

mativ o oră jumătate ajungem la

destinaţie, unde soţia şi fiica lui

Jayra (aşa i-am prescurtat numele

gazdei noastre) ne întâmpină la

poarta casei.

Casa, de un alb strălucitor,

cu terase largi şi ferestre mari, se

află la vreo trei sute de metri de

plaja Bentota. Lângă poarta mare

de inox un copac îşi pleacă aproape

până la pământ crengile încărcate

de flori liliachii. Un copac mare, mi

se spune că este un mango, se află

în partea dreaptă a casei, umbrind

cu crengile lui una din camerele de

oaspeţi de la parter. Sub el, în

ghivece, o mulţime de alte flori. Un

copăcel încărcat cu flori albe ne

râde bucuros, iar un trandafir roz,

pe care îl am şi în curtea casei din

România parcă îmi spune: „Vezi,

trăiesc şi eu pe aici!”

Pe partea opusă a străzii în-

guste, o mulţime de flori galbene se

ridică spre soare ca şi cum ar vrea

să ajungă din urmă cocotierii mai

înalţi decât casa. Acolo sus, zăresc

nucile galbene de cocos, gata-gata

să pornească în plonjon spre

pământ.

Păsărele mici pe gard,

printre crengile copacilor sau pe

cablurile de curent îşi cântă

trilulilu, fericite de razele strălu-

citoare ale soarelui. Cerul este de

un albastru copleşitor, fără urmă de

nori. În partea stângă a casei, o

construcţie portocalie îi atrage

atenţia prietenului meu. Nu era aici

în anul trecut. Mi se spune că acolo

a fost o şcoală, se mai văd zidurile

ei, care a fost dezafectată după

Tsunami din decembrie 2004.

În faţa ei s-a construit un „hotel

şcoală” încă nefuncţionabil, dar (...)(continuare în pag.13)

Itaca 137

în următoarele zile am văzut băieţi

care lustruiau, vopseau, aranjau (că

doar aşa se învaţă meserie!).

La parterul casei se află

dormitoarele familiei, bucătăria şi

două camere de oaspeţi, dotate

fiecare cu baie şi ventilatoare mari.

Patul mare este protejat de plasă

împotriva ţânţarilor, plasă care de

altfel se găseşte şi la geamurile

mari. Tot la parter se află o cameră

mare în care se serveşte masa, există

telefonul şi legătura la internet, pre-

cum şi un televizor la care poţi ur-

mări ştirile şi interminabile seriale

tip telenovele, asta bineînţeles dacă

ştii singaleza.

Casa este împrejmuită de o

terasă, unde serile poţi savura o de-

licioasă băutură făcută din fructe

exotice de mâinile pricepute ale

frumoasei singaleze, Nuşika. Sau

pur şi simplu te poţi răcori cu o

bere „Lion”, care, dacă o bei într-un

timp scurt, este la fel de delicioasă

ca berea din oraşul meu natal Cluj,

„Ursus”.

O scară de inox duce la eta-

jul casei unde se află un aparta-

ment mare şi cea de-a treia cameră

de oaspeţi. Un copac pe care nu îl

cunosc îşi întinde crengile spre

terasa de la etaj, crengi, în care

frunze mari acoperă nişte fructe de

culoarea verde de mărimea unui

pepene galben. Mi se spune că este

un copac Jack şi că fructele lui pot

ajunge chiar la douăzeci de kilo-

grame. Ele pot avea gusturi diferite

de la copac la copac. Unele sunt

dulci şi aromate (eu una nu mă

satur mâncând aceste fructe, atât

sunt de gustoase), iar altele pot

avea gust de cartofi. În curtea şcolii

în apropierea gardului care delimi-

tează proprietatea, un alt copac inte-

resant îşi înalţă coroana spre cer.

Este un Tamarin, ale cărui fructe

dulci acrişoare sunt învelite într-o

crustă maronie.

Ne abandonăm bagajele în

cameră lăsând pentru mai târziu

aranjatul lor, îmbrăcăm pantaloni

scurţi şi tricou subţire, bem ceaiul

negru, de Ceylon, puţin pişcător

din cauza plantei adăugate în el,

„care face bine la stomac”, fac ab-

stracţie de picioarele umflate din

cauza lungii călătorii cu trenuri,

avioane şi maşini şi străbat cei trei

sute de metri până la plaja Bentota,

ca să îmi răcoresc trupul în apa

Oceanului Indian.

La ceas de seară, fac

cunoştinţă cu valurile înspumate

ale Oceanului Indian.

George Roca

(Australia)

Sub Crucea Sudului (1)

Ţara norocoasă

„The lucky country”, aşa îi

spun localnicii Australiei... adică

„ţara norocoasă”! După aproape 30

de ani de şedere pe aceste melea-

guri îndepărtate, deseori mi-am dat

seama că au dreptate. Majoritatea

emigranţilor sosiţi aici doar cu o

bocceluţă s-au bucurat de oportu-

nităţile oferite de noua patrie, unde

prin muncă şi integrare au ajuns să

aibă o viaţă prosperă, desigur cu

mult mai bună decât cea pe care au

avut-o pe meleagurile de unde ve-

neau. Mulţi dintre cei care au călcat

pe acest pământ „nou”, realizând la

ce distanţă este situat acesta de ţinu-

turile natale, cuprinşi de sentimen-

talism, şi-au spus în gând că după o

perioadă de şedere şi de „făcut

bani” se vor reîntoarce acolo de

unde au venit... Totuşi, marea ma-

joritate au rămas aici până la

moarte, iar dacă unii mai tenace,

cuprinşi de nostalgie şi dragoste de

tărâmurile strămoşeşti, au încercat

să se reîntoarcă „definitiv” la

vechea vatră, nu au putut să se re-

acomodeze şi după o scurtă perioadă

de zbucium... au făcut eforturi să

revină în Ţara Norocoasă! De fapt,

această boală am putea-o numi

„emigritis”. Fenomenul este foarte

complex şi uneori greu de înţeles.

Desigur, acesta nu este lipsit de

suferinţă, durere sufletească, ambi-

guitate şi chiar diminuarea identi-

tăţii naţionale. Totuşi vibraţiile pozi-

tive pe care le oferă continentul de

la Antipozi sunt ca acel sunet suav

de theremin pe care, odată ascultat,

(continuare în pag.14)

Itaca147

nu-l poţi uita, asemuindu-l cu

„capcana” întinsă de cântecul

sirenelor.

Australia are suflet, trăieşte

din plin, îşi iubeşte naţionalii, îi

răsfaţă şi le oferă oportuntăţile unei

vieţi decente. Departe de „lumea

dezlănţuită”, fără să fi avut

războaie locale sau animozităţi teri-

toriale şi etnice, oamenii gândesc

mai curat, poate chiar mai naiv

decât mulţi din alte locuri declarate

„fierbinţi”! Nu vorbesc niciodată

urât de o altă naţie... Desigur că

mai fac glume inocente folosind

demonime prin care îi numesc pe

americani „yankies”, pe francezi

„froggies” (broscuţe!), pe englezi

„pommies” (abrevierea „pome” de-

rivând, pare-se, de la „Prisoner of

Mother England”), pe neo-zee-

landezi „kiwies” (după faimoasa

pasăre kiwi)... Engleza australia-

nului de rând conţine o mulţime de

elemente argotice, majoritatea

aduse de strămoşii exilaţi aici de pe

malul Tamisei sau din East End-ul

londonez, elemente şi accente în

vorbire care au asociaţii lingvistice

cu limbajul cockney. Astfel,

ajungând într-o localitate de

provincie poţi fi întâmpinat cu o

frază de salut pe care nu o pot

înţelege nici cei buni vorbitori ai

englezei literare care nu aparţin

acestor locuri: „G'day mate, howsithangin'? Bewdy Bonza love. Goindown the pier in me thongs to pervat the Sheilas!”. (Hello my goodfellow. How are you feeling today?Everything is going exceedinglywell my dear friend. I am going tothe boardwalk wearing my sandalsto look/ogle at the beautiful ladiesof leisure!”), adică într-o traducere

mai colorată pe româneşte ar fi

„Salutare dragă amice! Cum o maiduci cu sănătatea? La mine toatemerg la superlativ. Mă duc pefaleză, la o plimbare lejeră înşlapi, pentru a admira reprezentan-

tele sexului frumos”. Pentru „la

revedere” se foloseşte „hooroo”,

adică „goodbye” mai pe înţelesul

anglofililor...

Un australian get-beget se

declară „fair-dinkum” (original)

sau „true-blue” (adevărat), dar la

general se alintă cu drăgălăşenie cu

diminutivul „aussie”, sau „ozzie”!

Tasmanienii sunt numiţi „tassies”

chiar şi la ştiri sau la emisiunile

sportive de la televizor! Inclusiv

politicienii, pentru a părea mai

populari, folosesc un limbaj

apropiat de cel al australianului „de

provincie”, chiar dacă majoritatea

şi-au facut studiile la cele mai de

seamă universităţi din lume. Aus-

tralia şi Noua Zeelandă, în jargonul

„aussie”, sunt numite „Down

Under”, adica „ţara de la...

dedesubtul cel mai de jos”,

făcându-se referire la aşezarea geo-

grafică a acestor ţări pe harta

globului pământesc. Australianul

foloseşte foarte multe diminutive

în vorbirea de zi cu zi! Astfel mo-

tocicliştii sunt porecliţi „bikies”,

biscuiţii „bikkies”, micul dejun

„brekkie”, şoferii de taxi „ca-

bbies”, poştaşii „posties”, eco-

logiştii „greenies”, bomboanele

„lollies”, ţânţarii „mozzies”... Per-

siflant, unele grupuri sociale sunt

categorisite ilar precum „bogans”

– cu referire la cei care stau toată

ziua în cârciumă şi beau bere,

„bludgers” leneşi sau cei care nu

vor să muncească, „yobbos” – aşa-

zisa clasă muncitoare neevoluată,

„yuppies” – tinerii snobi ai clasei

de mijloc sau „băieţii de bani-

gata”, „wuppies” pensionarii încă

activi... Mai întâlnim pe aici şi

„mobies” sau „dobies” (Mum/Dad

Older, Baby Younger), adică cei

care au devenit părinţi la bătrâneţe,

„limers” (Less Income More Ex-

citement) – mai puţin venit, dar

mai multă distracţie, „hanks”

(Health an Nature Keepers) – naturişti.

Australianul tradiţional îl

recunoşti de la o poştă. Salută când

trece pe lângă tine! Indiferent de

vârstă se îmbracă specific, cu cio-

rapi trei sferturi şi pantaloni scurţi.

Deseori este încălţat cu bocanci, iar

pe cap poartă faimoasa pălărie nu-

mită akubra! În oraşe îl întâlneşti

frecvent prin aeroporturi, gări sau

locuri publice pe unde lucrează.

Cel din provincie este şi mai sim-

patic! Foarte vorbăreţ, adoptând un

limbaj colorat, folosind o voce de

cap, este oricând pus pe glume, sau

pe „mişto”, fără să aibă intenţia să

te jignească... Poartă o akubră de-

colorată de soare de borul căreia

atârnă bile înşirate pe sforicele...

având menirea să alunge, prin

mişcări bruşte ale capului, sâcâi-

toarele muşte care se găsesc vara

din abundenţă peste tot datorită

multitudinii de animale domes-

tice!!! De fapt chiar „salutul tradi-

tional australian” este luat în

derâdere fiind reprezentat sub

forma datului din mâini pentru a

alunga muştele de pe faţă! Aici ni-

meni nu se supără sau simte jignit

dacă faci o glumă de genul acesta!

Inclusiv celebrul comentator ame-

rican Bryant Gumbell de la CNN,

a hiperbolizat „salutul australian”

într-una din transmisiunile pe care

le-a făcut la Olimpiada din 2000 de

la Sydney.

Aborigenii sunt cei mai

vechi locuitori ai acestor teritorii.

Se estimează că sunt aici de mai

bine de 30.000 de ani. Guvernul

duce o muncă asiduă pentru eman-

ciparea lor şi pentru intergrarea în

societatea australiană. Destul de

taciturni, îşi deschid foarte greu

sufletul în faţa omului alb care le-a

pricinuit foarte multe necazuri şi

răutăţi pe parcursul timpului.

Populaţia indigenă este estimată

după ultimele recensămite la

aproape o jumătate de milion, adică

2,7% din întrega populaţie (...)

Itaca 15australiană. La venirea europenilor

aceştia vorbeau peste 250 de limbi

şi peste 500 de dialecte, în prezent

acestea fiind reduse la doar 15

limbi. În prezent, majoritatea

vorbesc limba engleză presărată cu

cuvinte din limbile indigene, dez-

voltând astfel o limbă denumită

engleza aborigenă australiană.

Cultura acestora este foarte intere-

santă. În artele plastice excelează

printr-un gen de pictură format din

linii şi puncte foarte apreciat de iu-

bitorii de frumos. Necunoscând

scrierea alfabetică au transmis lite-

ratură (în special legende) prin

tradiţie orală sau prin pictograme.

Muzica este de asemenea un mod

de manifestare artistică a aborige-

nilor. Folosesc cu precădere un in-

strument de suflat denumit didge-ridoo, elemente de percuţie combi-

nate cu sunete cântate vocal. De-

sigur că mai sunt şi în prezent

fricţiuni şi neînţelegeri între

această grupare dezavantajată şi

restul poporului australian, dar

printr-o politică reconciliantă se

ajunge deseori la un numitor

comun atât de necesar pentru

crearea unui echilibru şi o integrare

cât mai „lină” a acestora în struc-

turile naţiunii australiene moderne.

Nu pot să închei fără a evi-

denţia aportul românilor la socie-

tatea multiculturală australiană.

Statisticile recente estimează că în

această ţară trăiesc peste 20 de mii

etnici de origine română. Primii

emigranţi au sosit pe la începutul

secolului XX, apoi o grupare mai

omogenă a fost remarcată în anii

care au urmat celui de al doilea

război mondial. După căderea comu-

nismului foarte mulţi intelectuali şi

profesionişti au fost admişi să se

stabilească aici pe criterii de cerinţe

şi selecţie profesională. Dar despre

aceaştia vom vorbi mai detaliat

într-un articol viitor. Să ne citim de

bine! Hooroo!

Din îndepărtata Australie,

George Roca vine în prispa casei

româneşti şi ne deapănă câte ceva

din lumea mare şi necuprinsă.

Ardeleanul nu se dezminte,

în ciuda deceniilor petrecute altun-

deva. Sobru, discret, cu grijă şi cu

prudenţă de abordare, ne iniţiază

asupra percepţiei domniei sale de-

spre tărâmul adoptiv. În fapt, dom-

nia sa ne constrânge subtil să înţe-

legem treptele unei civilizaţii mul-

ticulturale, rezidenţii, nouveniţii şi

aborigenii patrimoniali. Cuvintele

se întocmesc în actul de opinie şi in-

formare, cu simplitate, într-o tonali-

tate în care lectorul poate sesiza cu

uşurinţă o dreaptă măsură, o alter-

nanţă a evocării detaliului pitoresc,

vivant cu aspectele de generalitate.

În aparenţă nu e nimic

spectaculos. Iar dacă prin spectacol

înţelegem anomalia şi stridenţa,

chiar nu e nimic din toate acestea.

Pur şi simplu George Roca ne ini-

ţiază în reperele normalităţii, în co-

tidianul unei civilizaţii statornicite

prin simbioza straturilor de popu-

laţii şi de interese, prin eludarea

controverselor şi confruntărilor in-

eficiente, deci inutile. Australia –

tărâm al civilizaţiei multietnice şi

multiculturale, un creuzet al con-

vieţuirii nonviolente între semeni.

Pare chiar o cetate a utopiei, în

contextul conflictelor globalizate.

Am convingerea că povestaşul de

pe prispa casei româneşti din Aus-

tralia, are multe a ne spune despre

natura umană, dinspre spaţiul

australian al trăirii fără patimă şi

ură.

Conştiinţa faptului că sunt

„veniţi” în „ţara norocoasă” îi

uneşte pe cetăţenii australieni într-o

comunitate în care „ambiguitatea

sau diminuarea conştiinţei na-

ţionale” au devenit, paradoxal, ele-

mentele unificatoare. Toţi au avut

de pierdut din zestrea matricială şi

memoria comună a suferinţei în-

ceputurilor de acomodare i-a unit

într-o comunitate exemplară. Este

de dorit să-l însoţim ca lectori, cu

fidelitate, pe George Roca SubCrucea Sudului, unde germinează

fapte şi reflecţii interesante.

Virginia Paraschiv

Comentariu critic

Povestaş pe prispa

casei româneşti din Australia

Itaca16

Gabriela Căluţiu Sonnenberg

(Spania)

Ispita tiparului

„Bine ai venit printre noi,Georgică! Cu ocazia naşterii tale,îţi urăm din toată inima să ai oviaţă minunată, să fii sănătos şi săasculţi de părinţii tăi cei grijulii,care te iubesc tare!” Semnează:

„cu mult drag, mami şi tati Ionescu.”Avem aici de-a face cu o

mostră de anunţ apărut deunăzi

într-un ziar local, anunţ care mie

îmi provoacă perplexitate. Îmi pun

întrebări, inevitabil. Cât de genial

trebuie să fie Georgică, dacă – proas-

păt născut – citeşte deja ziarul?

Dacă-l citeşte, oare va avea bunul

simţ să urmeze sfaturile bine-

voitoare ale părinţilor săi? Dacă

nu-l citeşte – ceea ce e foarte pro-

babil – la ce le-a folosit părinţilor

lui publicarea anunţului?

Înţeleg, fireşte, că avem de-a

face cu întemeiata mândrie a unor

părinţi fericiţi. Dar în ce măsură

sunt ei mai fericiţi dacă îşi revarsă

preaplinul pe căi publicistice, peste

un întreg judeţ? Vorba ceea: „ce

ghişeft făceau?” Mă întreb dacă în-

trebările mele vor afla vreodată un

răspuns satisfăcător.

„Cazul Georgică” e doar

unul din numeroasele cazuri de, hai

să-i zicem, „comunicare unilate-

rală”, cu care ne confruntăm zilnic,

fără s-o fi solicitat. Unele dintre ele

sunt atât de savuroase, încât, dacă

dispar, le simţim lipsa. Spre exem-

plu: nu mi-a fost uşor să constat

deunăzi că administraţia locală a

dispus zugrăvirea proaspătă a po-

dului pe care trona de-o veşnicie o

delicioasă declaraţie de dragoste în

grafitti: „te iubesc, vulpeo!”. Sau:

ce mă voi face dacă într-o bună zi,

când voi vizita din nou muzeul de

arheologie, nu voi mai găsi pe inte-

riorul uşii toaletei damelor, scris cu

pixul, „Matame Pablito, porque note puedo olvidar!” („Omoară-mă,

Pablito, căci nu te pot uita!”), sem-

nat Lucrezia?! Ce vrei mai multă

sinceritate şi spirit autentic sută la

sută, din rărunchi? Ce păcat că

Pablito nu va frecventa niciodată

WC-ul de dame de la muzeu! Lu-

crezia rămâne neconsolată.

Mişcător - nu-i aşa? Omul,

aflat în imposibilitatea de a comu-

nica cu sursa neliniştii sale, iniţiază

pe cont propriu un dialog cu lumea

întreagă, sperând ca, pe calea asta

ocolită, să găsească răspuns la

întrebările care-l macină. Poet, ce

mai! Bravo celor care nu se dau

bătuţi niciodată. În definitiv, sunt

nişte optimişti.

Bine, bine, dar „cu calul

ce-aţi avut”? Ce vină avem noi

dacă Lucrezia nu recepţionează

reciprocitate din partea lui Pablo?

Ce vină are podul, de l-au mâzgălit

aşa, cu vopsea? Ce vină au avut

colegii mei de şcoală, Menelau

Pop şi Anofel Candrea, că părinţii

lor au vrut să-i boteze sofisticat?

Strigă mut după ajutor textele care

ne terorizează la tot pasul, create

de comici involuntari, copleşiţi de

nevoia de a ieşi din anonimat cu

orice preţ. Toţi sperăm nemărturisit

că suntem deosebiţi, că va veni şi

vremea noastră, că ne vom îmbăia

într-o bună zi în binemeritata admi-

raţie a celor din jur, atunci când

talentul care mocneşte în noi va ieşi

la rampă. Rămâne de clarificat doar

un mic detaliu: unde, mai exact în

ce domeniu, se ascunde talentul

nostru? Fiecare are dexterităţi ieşite

din comun; problema e doar cum le

detectăm. Ca-n cântecul acela la

modă: „am memorie, dar nu ţin

minte unde-o ţin”.

Câtă vreme putem, lăsăm

urme vizibile ale trecerii noastre

prin lume, după posibilităţi, ba

strigând cât ne ţine gura, ba înne-

grind hârtia, torturând tastatura,

scrijelind scoarţa copacilor, în

nisipul plajei, pe placa indicatoare

de pe vârful Moldoveanu sau – de

ce nu? – la nord de Cercul Polar.

Un alt exemplu de „agre-

sare textuală”. Te plimbi liniştit pe

stradă; în faţa ta merge un individ

cu un tricou imprimat. Până să te

dezmeticeşti, te-ai şi trezit citind ce

scrie pe pieptul lui. Ba chiar te

grăbeşti să ajungi la capăt înainte

să dea colţul, ca să nu pierzi cumva

o informaţie preţioasă de pe spate.

Afli probabil că e adeptul unei

mărci de băuturi răcoritoare, al

muzicii pop sau, dacă ai ghinion şi

textul e mai lung, tricoul lui îţi (...)

Itaca 177

aduce la cunoştinţă că acum cinci

ani, „mama lui a făcut concediu pe

Coasta de Azur şi, pentru că-l

iubeşte nespus, i-a adus tricoul de

faţă, drept cadou”. Observi prea

târziu că ţi-ai risipit timpul de po-

mană. Dar parcă poţi să te abţii? La

următorul pas te trezeşti citind un

afiş publicitar sau te miri ce fiţuică

purtată de vânt.

Dar de ce să critic pe alţii,

când eu însămi cad în repetate rân-

duri în „nevinovata” capcană a

benzii de celofan roşu, care încon-

joară pachetele de zahăr vanilat din

bucătărie? Invariabil, când mă aşez

pe scaunul de la fereastră, îmi intră

automat în câmpul vizual colţul de

vitrină, din care mă pândeşte perfid

capcana cu zăhărelul. Şi încep hip-

notizată să citesc ca un automat:

6 plicuri - 6 plicuri – 6 plicuri – 6plicuri – 6 pli... Ptiu, drace,

blestemată obsesie!

Oare cu ce îşi omorau oa-

menii timpul înainte de inventarea

tiparului? Cu siguranţă aveau

atenţia la fel de distributivă ca şi

noi, încercând să zărească la timp

eventualele pericole ascunse prin

tufişuri. Aici un mistreţ, mai încolo

un bizon, la liziera pădurii un urs,

sau, cocoţat în măr, vreun şarpe,

îndemnând la mâncat mere. Ispita

e mai veche decât însăşi galaxia

Gutenberg. Azi, urmaşii lui Adam

şi Eva mătură din priviri cantităţi

imense de informaţie împrăştiate

pe afişe, firme, pereţi, haine, hârtii

şi ecrane. Strecurăm totul cu grijă,

păstrăm ce vrem şi ne stoarcem la

momentul oportun de informaţia

adecvată. Şi asta să ne facă bogaţi?

Cel puţin aşa se zice, că cine e in-

format, e un om bogat. Televizorul

meu e un om bogat, asta e cert.

Se spune că ne săpăm mor-

mântul cu dinţii, adică murim în

funcţie de ce şi cum mâncăm. O fi,

dar eu cred că drumul până acolo

ni-l presărăm cu „semne de circu-

laţie” pe care le „mâncăm” din

ochi. Sunt texte de tot soiul, care ne

populează mintea până în cel mai

ascuns ungher, de la reclame şi in-

strucţiuni de programat maşina de

spălat, până la romane poliţiste,

cărţi şi reviste.

Vrea cineva să mă contra-

zică sau să completeze ceva? Nicio

problemă: aştept reacţia. Evident

redactată curat, sub formă de text.

Elvira Popazu-Seffer

(Israel)

Sub teroarea rachetelor

De multe ori m-am întrebat

„de ce până la Dumnezeu te

mănâncă sfinţii”?! Doar se ştie că

sfiinţii nu sunt carnivori. Şi chiar

dacă or fi, că doar nu ştim noi totul

despre sfinţi, există şi zile de post

de carne pe care sfinţii, fără îndo-

ială, le respectă cu sfinţenie. Aşa

deci, cu precauţie, se poate ajunge

la Dumnezeu într-o zi de post. În

rest n-ai de ce să te temi, că doar

se ştie: Dumnezeu nu bate cu

ciomagul.

După tot acest raţionament,

mi-am zis că într-o zi îmi voi lua şi

eu inima în dinţi şi mă voi duce la

Dumnezeu. Şi a venit şi ziua aceea!

Era sfârşit de iulie. Nu mai

ţineam minte de câte ori sunase

alarma în acea zi, dar ultima mă

zdruncinase atât de tare cu casă cu

tot, cu geamuri, tot ce era pe lângă

mine, în mine, iar eu tremuram ca

piftia. Ce mai, stresul era total. Şi

pentru că nu mai ştiam cu certitu-

dine că exist sau doar mi se pare,

mi-am zis că starea asta este cea

mai potrivită pentru a-L aborda pe

Dumnezeu. Mai ales că era o zi de

post.

Urc eu până la Dumnezeu,

şi acolo ce să vezi?! Dumnezeu în-

conjurat numai de lume bună! Cei

mai mari oameni de stat, cei mai

mari oameni de afaceri (unii aflaţi

deja în litigii cu organele oficiale

anticoruptie, alţii... încă nu), cei

mai mari interlopi, care erau aşa de

bine amestecaţi printre oamenii de

stat şi cei de afaceri, încât trebuia

să priveşti cu maxim de atenţie

pentru a nu-i confunda. De fapt

confuzia era atât de generală, încât

atenţia nu-mi prea folosea.

(continuare în pag.18)

Itaca18

Deci, cuget eu, asta este lumea

bună, cea mai bună, pe care o

vedem zilnic pe ecranele televi-

zoarelor noastre, despre care urlă

presa şi pe care mulţi, foarte mulţi,

o invidiază...

Şi acum... iată-mă alături

de ei!

Primul efect asupra mea al

acestui foarte distins mediu a fost

creşterea vertiginoasă a tupeului.

Creştea tupeul în mine ca inflaţia

monetară în vreme de criză. Deci,

influenţa mediului asupra individu-

lui nu-i vorbă în vânt, cuget eu,

amintindu-mi de lecţiile de la în-

văţământul politic. Şi, cu tupeul

ajuns la cote maxime, mă adresez

lui Dumnezeu:

– Doamne, vreau să stăm

de vorbă, între patru ochi.

Surprinzându-L privindu-

mă într-un anume fel, am înţeles că

ştie că nu sunt „de-al casei”. Mă

rog, nu era musai să fii Dumnezeu

ca să-ţi dai seama că nu fac parte

din „lumea bună” a raiului. Totuşi,

mi-a răspuns cu blândeţea Lui

binecunoscută, căci El nu face dis-

criminare între creaturile Sale.

– Spune-mi, te ascult.

– Doamne, problema pen-

tru care m-am încumetat să ajung

până la Tine este gravă, gravă de

tot, cea mai gravă problemă din

zilele noastre, a pământenilor:

PETROLUL!

– Vrei să devii petrolist? mă

întreabă Dumnezeu, cu intenţia de

a detensiona atmosfera într-o notă

glumeaţă.

– O, Doamne, nu! îi

răspund eu cu năduf, neluându-I în

seamă intenţia. Şi chiar dacă aş

vrea, ar fi imposibil. Petrolul este

de multă vreme împărţit definitiv.

Şi asta nu ar fi prea rău, dacă ar fi

încăput pe mâinile unor oameni de

bine, şi mă gândeam că doar Tu,

Doamne, ai mai putea îndrepta lu-

crurile, dar după câţi mari petrolişti

am văzut în preajma Ta, am înce-

put să mă îndoiesc...

– Ai un bun spirit de obser-

vaţie!

– Nu-ţi trebuie, Doamne,

un prea mare spirit de observaţie,

ci doar vederea bună şi, în plus, îi

recunoşti după veşminte...

– Ce să fac, fiule, îmi răs-

punde Dumnezeu după o scurtă

pauză, sfinţii mi i-au pripăşit pe

aici... că deh... şi sfinţii... cu intere-

sele lor. De câte ori se întoarce câte

unul de pe pământ, unde coboară

cu vreo sarcină cerească, Îmi face

capu’ mare cu tot felul de idei noi.

Ba că de când este atâta de-

mocraţie pe pământ sunt unii muri-

tori care au depăşit standardele de

viaţă ale raiului, ba că sunt unii

sfinţi pe pământ care au mai multă

libertate de acţiune decât au sfinţii

din rai, plus că au „raiul” lor la pi-

cioare, rai în care nimic nu le este

interzis. Mă rog, I-am lăsat de şi-au

făcut partide de stânga, de dreapta,

unele chiar extremiste, sperând că

doar aşa se vor mai potoli. Da’ de

unde! Şi-au schimbat partidele

între ei, le-au desfiinţat, au înfiinţat

altele. Câte calomnii, câte injurii

îşi adresează unii altora! M-au

adus în pragul disperării.

– Iartă-mă, Doamne, dar

dacă ai participa la niscai discuţii

parlamentare pe pământ, ai deveni

mai înţelegător...

Fără să-mi răspundă, Dumnezeu,

continuă cu năduf:

– Mai de curând, au organi-

zat un summit al şefilor de partide

la care am fost invitat şi Eu. Tema

în discuţie: drepturile Omului. Câte

Mi-au auzit urechile şi atunci! În

cele din urmă au vrut să audă şi

părerea Mea. Eu mi-am spus păre-

rea despre drepturile omului atunci

când am trimis pământenilor cele

zece porunci. Respectaţi-le şi pro-

blema va fi rezolvată. Atunci, unul

dintre sfinţi M-a înfruntat. Mi-a zis

că Eu personal sfidez drepturile

Omului, de vreme ce refuz să ne-

gociez cu opoziţia despre dreptul

acesteia de a avea acces în rai..

Trebuie să recunosc că

această ultimă destăinuire m-a alar-

mat, că doar ştim cu toţii cum se

numeşte opoziţia lui Dumnezeu!

Cum, dom’le, chiar atât de sus să

ţintească acestă opoziţie? Deşi

simţeam cum urcă în mine o mare

nelinişte, mi-am adunat puterile şi

m-am adresat din nou lui Dum-

nezeu.

– Doamne, înţeleg şi mă

nelinişteşte profund criza politică a

raiului. Totuşi, Doamne, fă ceva. Nu

mai avem linişte, ne temem pentru

vieţile copiilor noştri, ale noastre, a

societăţii în care trăim. Şi ăsta e

doar începutul. Toată planeta noastră

este ameninţată. Fă, Doamne, ceva

cu petroliştii ăştia!

– Uşor de spus, îmi spune

El. Mai bine hai cu Mine să privim

împreună grădinile raiului.

Şi am privit…

– Doamne, ce grandios parc

auto! Ale cui sunt toate splendorile

astea?!

– Ale cui... ale sfinţilor. Şi-a

tras fiecare câte un merţzan, sau

BMW, sau mă rog, pe ce li s-a pus

pata sau ce au vrut muşchii lor... şi

acum sunt dependenţi de benzină.

Cum să le mai dea ei „ţeapă”

petroliştilor? În alte situaţii m-ar fi

amuzat să-L aud pe Dumnezeu (...)

Itaca 197

vorbind atât de lejer limba română

„modernă”. Dar în faţa acestei

drame dumnezeieşti nu mi-a mai

dat mâna.

– Doamne, de unde au

sfinţii atâţia bani?!

– Păi, nu le trebuie bani.

Lucrurile stau foarte simplu: cei in-

teresaţi trimit sfinţilor acatiste cu

dorinţele lor, sfinţii fac „slujbe”

pentru împlinirea acestor dorinţe, şi

dacă nu le iese din prima repetă

slujba, le mai vin şi alţi sfinţi în

ajutor, se roagă împreună şi în cele

din urmă acatistul se rezolvă...

– Doamne, să înţeleg că,

pentru a-şi face plinul la limuzină

şi, mă rog, tot felul de alte plinuri,

sfinţii trădează cauza pentru care

au ajuns în rai, cauza pământe-

nilor?!

După o tăcere care...

spunea mult, Dumnezeu mi s-a

destăinuit:

– Îi regret pe dinozauri! Şi

ei se mâncau unii pe alţii, ca şi voi,

oamenii, dar numai când erau în-

fometaţi. Ei nu invidiau, nu urau şi

nu mi-au pus niciodată Pământul în

primejdie.

Copleşit de destăinuire, am

încercat totuşi să-l apăr pe om.

– Doamne, tot ce spui este

adevărat, dar ei nu aveau monedă.

Deci nu aveau de ce să facă politică

şi nici de ce să se invidieze sau să

se urască între ei... de nu s-ar fi

născut moneda...

– Da, ştiu! Asta a fost lovi-

tura sub centură pe care Mi-a dat-

o opoziţia... Încă de la început,

Mi-a sabotat creaţia Mea de vârf,

OMUL!

Cine nu ştie că banul este

ochiul dracului, mi-am spus eu în

gând. Şi, dumirindu-mă că nici

Dumnezeu nu mai are soluţii în

problema petrolului, având în

vedere dependenţa de petrol a raiu-

lui, îmi căutam cuvintele potrivite

pentru rămas bun.

Trebuia să-mi las loc de

bună ziua pentru cazul în care alte

crize – care încep deja să se prefi-

gureze – mă vor determina să repet

experimentul. Când, deodată,

Dumnezeu mă luă prin sur-

prindere:

– Fiule, vreau să fii purtă-

torul meu de cuvânt!

Nu L-am lăsat să termine.

M-am prăbuşit la picioarele Lui şi

L-am implorat:

– O, Doamne, nu! Ştim cu

toţii ce înseamnă să fii ales de

Tine, e o cinste mult prea copleşi-

toare, cei aleşi de Tine plătesc pen-

tru această cinste de mii de ani şi,

se pare, încă nu s-au achitat.

Atunci, cum m-aş putea achita eu,

cu câţi ani mi-or mai fi rămas până

la maximum 120 cât îmi urează

familia şi prietenii să trăiesc, când

sărbatoresc ziua mea de naştere?!

Cred că L-am dezamăgit pe

Dumnezeu. Dar există oare vreun

pământean care să nu-L deza-

măgească?! Şi, pentru că la des-

părţire doream să-I arăt că nu sunt

străin de graiul în care s-a adresat

El prima oară omului, i-am zis:

– Shalom, Doamne, şi

rămânem „be cheser“.

Da’ nici El nu s-a lăsat mai

prejos şi a ţinut să-mi arate că e la

curent cu ultimul import lingvistic

la români:

– OK, o zi bună şi ai grijă

de tine... Super...

Şi acum, pentru că am

revenit cu picioarele pe pământ şi

pentru că e noapte, târziu, caut un

gând optimist pentru un somn bun.

Cum eu nu duc lipsă de gânduri

optimiste, am găsit foarte repede

unul: cafeaua de mâine dimineaţă.

Parcă îi simt deja gustul în cerul

gurii. Mă voi trezi în zori şi, sper,

am s-o beau înainte de prima

alarmă.

Şi mai sper ca aceste rânduri

să nu fie ultimele pe care le scriu.

Haifa, sfârşit de iulie 2006

Bahai Gardens, Haifa, Israel

Itaca20

Irina-Maria Stoica

(Italia)

În ianuarie 1968 a început

în Sicilia de vest o lungă perioadă

seismică ce s-a încheiat în februarie

1969 şi a fost caracterizată printr-un

număr mare de şocuri puternice

care au avut loc între 14 şi 25 ia-

nuarie 1968.

Cutremurul din 1968 a în-

ceput dramatic pentru acele zone

expuse din vestul Siciliei mai ales

pentru clădirile care erau destul de

dărăpănate în acea perioadă şi care

s-au prăbuşit imediat sub loviturile

sacadate ale acelui cutremur. Oa-

menii acelei ţări au fost alcătuiţi în

mare parte din bătrâni, femei şi

copii, deoarece tinerii emigrau în

căutare de lucru.

Astăzi, Valle del Belice a

fost ridicată lent cu hărnicia

poporului său, după zeci de ani de

muncă, iar satele vechi ale văii au

fost în mare parte reconstruite în

locaţii îndepărtate de cele originale

afectate de cutremur: locuinţele, in-

frastructura urbanistică şi stradală

s-au raportat într-adevăr la condiţiile

de viaţă, dar, de asemenea, s-au

schimbat profund faţă de acea parte

a Siciliei.

În ziua de 15 ianuarie 2013,

ilustrul sculptor român de faimă

europeană Ştefan Călărăşanu

donează oraşului Menfi una dintre

operele sale numite „Clopotul de

marmură”, un simbol ce aminteşte

de urletele cutremurului din '68. De

unde această donaţie? În timpul

unei călătorii în Sicilia, artistul Şte-

fan Călărăşanu a fost absorbit de

farmecul tragic al ruinelor

cutremurului din 1968, şi practic,

şi cu ajutorul prietenilor pe care i-a

cunoscut in Menfi, s-a îndrăgostit

de această zonă. Lucrarea a fost de-

pusă în Grădina Centrului Civic al

oraşului Menfi, ea fiind practic rea-

lizată în acest oraş dintr-un bloc de

marmură de Custonaci.

Unul din menfitanii care a

ajutat la această legatură stransă

dintre Menfi şi Ştefan Călărăşanu

este Gianluca Testa, un bun prieten

al scluptorului, care ne spune:

„Sculptura lui Ştefan Călărăşanu

vrea să fie un cadou în numele pri-

eteniei şi frăţiei între naţiuni şi cul-

turi diferite, care până acum au

doar un sens geografic.”

Clopotul de marmură

Cu ocazia aniversării a 45 de ani de la cutremurulcare a lovit Valle del Bellice, Sicilia, în 1968

• născut la Turnu-Severin, în 1947• absolvent al Universităţii de Artedin Bucureşti, secţia Sculptură• ucenic al maestrului GeorgeApostu, în primii ani de activitate• deţinător al Premiului pentruSculptură al UAPR

ŞTEFAN CĂLĂRĂŞANU

Itaca 21

Viorel Ploeşteanu

(Irlanda)

Îl strigasem pe nea Anghel

şi aşteptam să iasă la poartă. Aşa e

obiceiul, strigi o dată şi aştepţi.

După o vreme, dacă omul nu iese

şi nici nu răspunde, mai strigi o

dată, ceva mai răstit, şi iar aştepţi.

Dacă vezi că nici atunci nu

răspunde şi nici treaba pe care o ai

cu el nu este aşa de urgentă, pleci

şi îţi vezi de ale tale.

Eu făcusem prima strigare

şi aşteptam. Nea Anghel era cioban

şi venisem să iau brânză. Când

trăia bunicul era altă poveste. El în-

totdeauna a ţinut oi şi capre, iar noi

niciodată nu duceam dorul laptelui,

al brânzei sau al mieilor de Paşti.

Mă pregăteam să strig din

nou, chiar îmi dresesem glasul,

când ai apărut tu, de devale, cu

ochii ăia ai tăi verde-crud. Mi-am

înghiţit acel „nea Anghele” răstit,

care îmi venise în beregată, şi mi s-a

tulburat privirea, ca atunci când, tot

aşa, veneai de devale, dar fără cei

doi copii pe care îi ţii acum de

mână, că aveai numai 15 ani, iar

acum trebuie să ai aproape de două

ori vârsta de atunci şi te-am văzut

de departe, că înadins o luasem pe

uliţa ta cu pepenii pe care îi

cumpărasem de la Sediul vechi,

sperând să te întâlnesc, dar şi tu mă

văzuseşi de la depărtare şi, ca şi

când ai fi avut vreo treabă, ai intrat

într-o curte, mi se pare că era chiar

asta de peste drum de nea Anghel,

iar mie mi s-au împăienjenit ochii

şi nu mai vedeam drumul pe care

călcam şi nici bulgării care îmi

zdreleau picioarele desculţe nu îi

mai simţeam şi am trecut prin drep-

tul curţii ăleia privind drept înainte,

dar tot te-am văzut cu coada ochiului

cum stăteai sprijinită de casă, fără

nicio treabă, aşteptând doar să trec.

Era sfârşitul lui august şi al verii,

dar pentru mine parcă ar fi fost

sfârşitul lumii, pentru că te iubeam

cu iubirea aia neîncepută de la 16

ani, care vine ca un val enorm şi te

rupe din tine şi din viaţa pe care o

trăiai intens şi înainte, dar care

acum ţi se pare o glumă de viaţă,

după ce ai cunoscut prima mare

iubire. De fapt, Iubirea.

Mă înnebuneau ochii ăia ai

tăi verde-crud, neastâmpăraţi, curi-

oşi şi mereu puşi pe joacă, încât îi

uram pe cei care spuneau vorba aia

neghioabă, „ochii verzi, niciodată

să nu-i crezi”. Eu îi credeam ca un

nebun. Credeam fiecare clipire a

lor, fiecare privire care se oprea,

chiar şi întâmplător, asupra mea.

Dar a venit sfârşitul ăla de august

şi de vară, când ai intrat într-o curte

străină, numai să nu mă întâlneşti...

Şi acum te opreşti în faţa

mea cu doi copii mici de mână şi

mă priveşti cu ochii ăştia ai tăi, tot

aşa curioşi, dar parcă mai potoliţi şi

ai vrea să vorbim ca doi vechi

amici, de parcă ai fi uitat gestul ăla

de acum 15 ani şi mă întrebi, ca

atunci, în vara aia în care te-am

iubit ca un nebun, „ce mai faci,

mă?”, iar „mă”-ul ăsta al tău a

rămas la fel ca atunci, băieţesc şi

impersonal, chiar şi în intimitate,

când stăteam noi noaptea în curte

la tine şi număram stelele căză-

toare, că în august cad cu duiumul,

iar în anul ăla parcă se porniseră să

cadă toate, ca nebunele, de îţi era

teamă să nu rămână cerul gol, dar

eu ţi-am spus că voi inventa alte

stele şi le voi arunca pe cer, scriind

cu ele numele tău. Ai râs şi nu m-ai

crezut, dar eu ştiu că aşa aş fi făcut.

Număram amândoi la stele şi eu

număram bătăile inimii tale şi silabe

pe care le potriveam să rimeze cu

tine, cu cerul, cu noi şi îmi era de

ajuns să-ţi simt obrazul lipit de

obrazul meu şi îmi potriveam res-

piraţia după a ta, să fiu una cu tine,

dar inima nu puteam să o ţin în loc.

O lua mereu înainte, pe când a ta

bătea molcom, în ritmul stelelor

căzătoare. Uitasem că trebuie să te

sărut şi până la urmă mi-ai spus că

s-a făcut târziu. Parcă nici stelele

nu mai cădeau aşa des.

Şi acum, când te uiţi la

mine cu ochii tăi, ăştia verde-crud,

de parcă n-ar şti sau nu-i laşi tu să

se coacă, eu nu te văd aşa împlinită

şi cu doi copii de mână şi nici pe

nea Anghel, care a venit încet la

poartă şi stă cu coatele sprijinte pe

uluci, uitându-se dincolo de noi şi

de drum în curtea aia străină în care

intraseşi tu acum 15 ani, nu îl văd şi

nici el nu dă vreun semn că ar vrea

să fie văzut, şi te văd pe tine copilă,

(continuare în pag.22)

Tu, cu ochii ăia ai tăi

verde-crud

Itaca22când jucam volei la baltă, în cos-

tume de baie, iar sânul tău rotund,

aşa de rotund cum nu aveam să mai

văd niciodată, şi neastâmpărat, ca

fiecare parte din tine, a sărit din

sutien, tresăltând ca mingea pe care

tocmai o loviseşi. Ai râs şi l-ai

acoperit cu aerul tău firesc, cu care

făceai orice năzbâtâie, dar pentru

mine vara aia nu a mai fost vară.

Poate că de-aia, la sfârşitul ei, ai in-

trat tu într-o curte străină...

- Hai, mă, tică, iei brânză

ori nu iei?

- Ai dumneata, nea

Anghele, brânză aşa verde-crud, să

muşti din ea cum muşcă din iarbă

cârlanul primăvara, de îi sticlesc

ochii de poftă şi plăcere?

- N-am.

- Ei, vezi!

Şi ai plecat la deal, cu copiii

ăia după tine, mirată, dar nu din

cale-afară, iar din spate, aşa cu

trupul împlinit, nu mai tulburai pe

nimeni. Nici măcar pe nea Anghel.

Elena Malec

(California)

În prag de toamnă

Sufrageria râdea din cele

trei vaze mari cu tufănele si crizan-

teme galbene, ruginii, albe, mov

mirosind puternic a toamnă.

Pe măsuţa din faţa cana-

pelei albastre abureau cafelele,

printre fotografii, reviste, casete.

Vorbeau despre cărţi şi ea se simţea

bine. Cu el putea vorbi de toate. Îl

privea tandru cum fuma pipă cu aer

grav, atent la fiecare frază a ei, la

fiecare cuvânt. Muzica era atât de

odihnitoare şi cafeaua aromată şi el

aici! Atât.

Erau zile când făceau

dragoste şi zile când se simţeau

bine discutând sau ascultând mu-

zică, zile când îi repara toată casa

şi zile când nu erau împreună pen-

tru că...

Telefonul sună înfundat.

Irina puse ceaşca pe farfurioară şi

se ridică.

Rămas singur, bărbatul

privi florile, cărţile din bibliotecă,

mobila veche, oglinzile. Se simţea

bine la ea. Nu-i plăcea o anumită

dezordine despre care ea spunea că

alungă monotonia şi cuminţenia

geometrică. El nu era de profesie

artist. Poate tocmai de aceea îl

atrăgeau artiştii. Dar viaţa pe lângă

artist e sclavie, căci artistul e la

rândul lui sclavul artei. Totul la ea

era cu gust, era frumos – obiectele,

îmbrăcămintea, ea...

Nu, bărbatul nu trebuie să

devină robul femeii. Avea şi de-

fecte pe care i le spunea de fiecare

dată, fiindcă el o voia perfectă;

atunci s-ar fi dăruit, iar ea l-ar fi

devorat, i-ar fi distrus personali-

tatea, i-ar fi răpit libertatea de care

avea atâta nevoie. „Să nu-ţi ieşi

prea mult din tine.” Asta însemna

să nu dai prea mult. Şi femeia cere

tot timpul; ea nu face altceva decât

să ia şi să ceară tot mai mult. Irina

nu făcea excepţie. Se purta ca un

copil răsfăţat. Poate că şi asta fusese

întotdeauna. Îi cerea să-i aducă

ciocolată, muzică, alta mereu, semn

că se plictisea de aceeaşi voce. Îi

cerea să rămână cu ea nopţile.

De trei luni de când o cunoştea,

toată energia lui fizică şi intelectu-

ală fusese absorbită de această

fiinţă egoistă, posesivă, care prin el

descoperise că este femeie.

Îşi auzi gândul. Caseta se

terminase şi dincolo nu mai vorbea

nimeni la telefon. Se ridică şi

schimbă caseta. Camera se umplu

de un sunet plăcut de banjo, de o

atmosferă ca de „vară indiană” un-

deva într-o sălbăticie îndepărtată,

într-un căsoi de lemn, cu cămin din

cărămidă roşie, balansoar acoperit

cu pături de lână, pat rustic, lampă

veche... Rupt de toate. Liber.

Lucia intră în cameră dis-

cret, ca o adiere. Când o văzu cu

ochii în lacrimi se trezi din reverie

şi, puţin speriat, mişcat, întrebă:

- Cine era? Ce s-a întâmplat?

- Mi-a murit un prieten. Un

fost director de teatru, soţul doamnei

pe care ai cunoscut-o la conferinţă.

- Bătrâna cu pălaria de

Gulliver?! (...)

Itaca 237

- Da. Îl internase la azil de

două săptămâni.

Se poticni. Era prea sensibil

să suporte şocul ăsta. Îşi împreună

mâinile. Durerea i se citea în ochi.

- Duminică... Dacă mă

duceam duminică! Încă mai trăia.

Simţeam nevoia să-l văd. Şi el... a

întrebat-o când vin în vizită. Era un

bătrân minunat. Senin, de o frumu-

seţe care la orice vârstă vine din in-

terior şi străluceşte pe faţă, în

gesturi, în cuvinte. Discutam piese,

regie; câte nu vorbeam! Despre ac-

tori, despre artă, despre dragoste.

La 78 de ani nu avea nici urmă de

senilitate, înţelegi?

Oftă adânc. Vorbise cu în-

sufleţire şi neputinţa în faţa imi-

nenţei se amesteca cu revolta.

- L-a omorât. L-a dus acolo

ca să scape de el. Voia să fie sin-

gură, să se plimbe, nu să îngri-

jească un suferind care făcea crize

cardiace de 5-6 ori pe an. Vara tre-

cută a plecat într-o sâmbătă dimi-

neaţa la o prietenă şi au ajuns

amândouă la Buşteni, de unde s-au

întors duminică seara. El crezuse

tot timpul că a dormit la prietena ei

din Vatra Luminoasă.

Făcu o pauză căutând în gând.

- Am întâlnit-o astă primă-

vară la o conferinţă. Eram cu Iu-

lian. Se plângea că nu ştia ce să mai

facă cu el, că l-a scos din spital la

fel de bolnav, dar ea nu avea nicio

vină, că se plictisea să rămână dumi-

nica cu un bătrân bolnav şi nervos

într-o casă pustie în care nu mai ve-

neau prieteni ca altădată, că avea şi

ea dreptul la viaţă. M-a indignat.

Cum poţi să te gândeşti la plictisul

tău când lângă tine suferă omul cu

care ai trăit o viaţă întreagă?! Iulian

mi-a spus atunci un lucru ciudat.

Iulian, care abia împlinise 24 de

ani, m-a acuzat pe mine că n-o înţeleg,

că eu la vârsta şi în situaţia ei aş

face fel. Gândul ăsta mă sperie. Po-

sibilitatea ca Iulian să aibă dreptate

Se opri brusc. Asta nu-i

plăcea la ea: era prea lucidă. Nu

ştia ce să spună: încercă un reproş.

- Ce prietene de vârsta ta ai

tu? Arată-mi una singură.

- Femeile de vârsta mea

sunt măritate, au copii...

- De câte ori vin la tine şi

sună telefonul numai babe te caută.

- Pentru că au nevoie de

cineva tânăr. Pentru că avem

nevoie unii de alţii. Nu poţi trăi

singur. Asta nu vrei tu să înţelegi.

- Numai singur eşti puternic.

Tolstoi spunea că, pentru omul

care trăieşte o viaţă spirituală,

dragostea, căsătoria vor fi o cădere,

el va da forţele sale familiei, soţiei,

obiectului dragostei.

- Nu-mi pasă ce spune Tol-

stoi. Eu nu sunt un geniu pustiu şi

nici tu nu eşti.

Luă de pe măsuţă pachetul

cu ţigări şi scoase tremurând una,

pe care o aprinse precipitat, nervos.

Erau momente ca acestea

când se abstina în filosofia lui de

împrumut şi atunci l-ar fi dorit cât

mai departe de ea. O irita toată

povestea cu singurătatea, cu liber-

tatea, cu energia conservată. Era un

defensiv. Se apăra de propria slăbi-

ciune, de ataşament, de inevitabil;

pentru că venea în continuare cu

flori şi prăjituri şi fructe şi cărţi şi

muzică şi câte şi mai câte surprize

plăcute, pentru că o căuta zilnic la

telefon, o urmărea, o iscodea cu

gelozie, o necăjea ca apoi s-o împace.

- La ce te gândeşti? o în-

trebă cu voce caldă şi ea simţi

întrebarea ca pe o mângâiere.

- La Dora.

- Poftim. Ce-ţi spuneam

eu? Dora, altă babă. Tu nu poţi să

ai de-a face decât...

- ...decât cu oameni. Nu-i

vina nimănui că îmbătrânim. Tu

crezi că mie îmi place bătrâneţea?

Mă deprimă cumplit. Dar atunci

când cineva care nu are pe nimeni

şi a trecut demult de 80 de ani îţi dă

telefon să-ţi spună că a căzut pe

stradă şi că are nevoie de pâine, de

comprese, de tine, tu ce faci?

- Când a fost asta? Când a căzut?

- Săptămâna trecută, în piaţă.

Se întunecă la faţă.

- Şi bunica tot în piaţă a

căzut şi tot toamna. Au adus-o

acasă doi băieţi de şcoală. Dar ea

mă avea pe mine. Dora nu are pe

nimeni. Ştii ce m-a întrebat? Cu

vină, cu teamă, ca un copil speriat:

„Irina, crezi că trebuie să merg la

azil?” I-am răspuns sincer: e greu

să hotărăşti asta. Acolo sunt numai

bătrâni bolnavi şi neputincioşi. „Nu

e vesel”. A repetat oftând: „Nu, nu

e vesel, Irina. Vezi, acum doi ani

m-am luptat o lună de zile să ies de

acolo.” Am înţeles-o. Risipit printre

ceilalţi nu trăieşti drama bătrâneţii

ca într-o casă în care vezi numai

urâciune, durere, neajutorare. Tra-

gedia stingerii e mai devreme în

suflet decât în corp. Într-o familie

cu copii, nepoţi e mai uşor. Dar

acolo? E ca şi cum te-ai vedea în

oglindă în fiecare clipă.

Era la a treia ţigară. El o

asculta tăcut, vinovat, ruşinat.

- Am vorbit de tine, de noi,

de dragoste, de viaţă, de cea de

acum şi de mai târziu. Vezi, ne-am

obişnuit ca bătrânii să trăiască în

trecut, să nu mai vadă în perspec-

tivă. Ea, la peste 80 de ani, are în-

credere în viitorul acestei lumi, iar

eu mi-am pierdut încrederea ce o

aveam ca studentă, pe care am

aşteptat-o de la dragoste, de la

tinereţe, de la un bărbat.

- Înţeleg, pe Iulian l-ai

iubit pentru că era tânăr şi-ţi dădea

încredere.

- Nu, nu-mi dădea. Mă

simţeam la fel de tânără şi eu. Atât.

N-a fost un schimb. Nu ne-am

putut da nimic unul altuia. A fost

ceva meteoric.

(continuare în pag.24)

Itaca24- Dar eu?

- Tu? Nu ştiu. Mă necăjeşti

şi mă înveseleşti şi mai ales am

nevoie de tine. Faptul că aştept

seara să mă suni şi tu o faci

înseamnă că ceva ne leagă, dar tu...

Se uită la ceas.

- Ştiu, e târziu. Trebuie să

pleci, îngână ea cu ciudă.

- Eşti obosită şi e într-ade-

văr târziu. Nu te mai gândi la nimic.

Culcă-te. Trebuie să te odihneşti.

Somnul e cel mai bun medicament.

- Nu vreau să dorm, se

copilări ea. Să dormi înseamnă să uiţi.

- Dacă nu vrei o să te bat şi

ai să dormi.

De câte ori îi vorbea aşa o

făcea pe un ton blajin, tandru,

părintesc, încât se simţea mică,

mică de tot şi pe loc îi venea să

râdă.

Se ridică şi i se agăţă de gât.

El o cuprinse în braţe şi o sărută pe

păr, pe frunte, pe obraz, pe gură.

Nu ştia că undeva în sufle-

tul lui, într-un colţişor anume, ea

exista ca un ceva pe care, fiind atât

de aproape, nu-l poţi atinge, ca ceva

care la cea mai slabă atingere dispare.

El o săruta şi strângea în

braţe a despărţire. Până sâmbătă.

Slavomir Almăjan

(Canada)

Zborul căzut între aripi (1)

„Vom încerca să pătrun-dem împreună prin labirintul gân-dului uman în încercarea de adovedi prin Duhul că ignoranţasau lenea intelectuală sunt cauzeleprimare ale stării perpetue de con-flict în care există specia umană.Vom face asta ca să înţelegem căDumnezeu ne-a scris cu condeiuliubirii într-un context măreţ pecare suntem datori să-l citim.”

Înfăţişat cu magnitudinea

creaţiei lui Dumnezeu, fie prin con-

templare în spaţiul intim al cuge-

tării individuale, fie prin rezonanţa

sufletului meu la scrierile marilor

descoperitori de taine, mă găsesc în

faţa unei iminente nevoi de a mă

refugia de prigoana propriei mele

descoperiri: neputinţa. Adâncimea

prăpastiei dintre tânjirea tainică a

spiritului şi micimea coliviei tridi-

mensionale a adâncit în relieful

sufletului meu albia fluviului de

cântec şi de plângere şi a marcat cu-

renţi noi, independenţi de furtunile

exterioare, curenţi ai unei alte

faţete de cuprindere a ceea ce se

vede şi a ceea ce nu se vede.

Acolo, pânzele navigărilor mele

poetice se întind în bătaia unei noi

înţelegeri şi implicit a unei noi

atitudini faţă de raportul meu cu

colivia universului tridimensional

în care sunt cuprins.

„Alegerea este a mea!”,

mi-am zis, „Pot rămâne un mor-

mânt al viselor neîmplinite ori

descoperitorul noilor izvoare de

mângâiere prin marcarea căilor de

ieşire…” Vedeţi, până şi zborul,

simbolul libertăţii, nu există în

spaţiul actual decât prin corelarea

lui cu aripile. Dacă ar fi să dese-

năm diagrama arborelui genea-

logic al aripei, originea ei s-ar găsi

în vremea de zămislire a primei

respiraţii. Apoi putem privi aerul

ca fiind fondul acestui act. Prima

privire în sus a Creatorului a creat

locul aripei, apoi aripile şi pasărea

dintre ele… Zborul este cu totul

altceva. Îmi pare că, aşa cum nu

poţi vorbi despre originile veşni-

ciei, nu poţi vorbi nici despre origi-

nile zborului. Aici este impasul

care nu poate fi depăşit decât prin

contemplarea tainică a inimii. For-

mulele matematice, înaltele aven-

turi ale spiritului analitic, teoriile

cele mai sofisticate menite să

descifreze universul, puterea de

pătrundere a visului sau chiar a

dorului, toate acestea devin unelte

cu totul nepotrivite în cea mai

înaltă aventură a spiritului uman,

deplina cunoaştere. Dincolo de

travaliul zilnic al omului social,

dincolo de durerea omului ca fiinţă

muritoare, dincolo de nădejdea

omului împovărat de timp, există

omul ca o întruchipare a aventurii

de cunoaştere. Vedeţi, omul este,

după înţelegerea mea a Genesei,

centrul creaţiei lui Dumnezeu, el

este cununa ei, el este singurul în

care Dumnezeu a investit propria

Lui suflare. Nu este greu să deduci,

ca urmare, că tendinţa lui de a

pătrunde dincolo de ceea ce se (...)

Itaca 257

poate cunoaşte în mod natural este

absolut legitimă.

Tot aşa cum am vorbit de-

spre zbor, putem deduce că în

spaţiul nostru tridimensional ideea

de cunoaştere este întotdeauna aso-

ciată cu procesul intelectual de dis-

cernere, de însumare a datelor, apoi

de catalogare a lor în ideea de a

pune toate bucăţile împreună într-

un întreg care să ne împace cu real-

itatea prin cunoaşterea ei. Procesul

dureros la care ne supunem în

căutarea adevărului este nu atât un

proces de definire a universului

nostru material, cât un proces de

autodefinire în raport cu el. De

mult, un prieten al meu spunea:

„Ireversibil curg, vânatul de gropar,Analfabeţi cu cecuri vaste,Adio, veac, nu-ţi pese că dispar,Te-am locuit ca un cuţit în coaste!”

Procesul cunoaşterii este

mai degrabă un proces al punerii

întrebărilor decât un proces al

găsirii răspunsurilor. De fapt,

voinţa de a ne supune acestui

travaliu se naşte din chiar dorul

nostru după o împăcare adâncă,

dătătoare de o pace trainică în care

spiritul şi sufletul să coexiste atât

în contextul nostru de entitate

umană, cât şi în contextul cu mult

mai complex al existenţei dincolo

de noi înşine. Omul în procesul

cunoaşterii este omul în căutarea

armoniei. Vorbind despre actul

matrimonial, Biblia îl defineşte

drept cunoaştere. Actul acela de

profundă intimitate, de topire a

unuia în celălalt este un act de

cunoaştere. Desigur că putem cu

uşurinţă deduce că tendinţa noastră

de a pătrunde adânc în miezul

lucrurilor este aproape inconştient

legată de căutarea acestei intimităţi

adânci cu creaţia, deci de căutare a

armoniei. Dar, aşa cum titlul aces-

tui articol spune, noi suntem un

zbor căzut între aripi, suntem

inapţi de a fi parte a unei armonii

eterne şi universale prin noi înşine.

Prin noi înşine noi vom fi într-un

perpetuu conflict atât în fiinţa

noastră interioară, cât şi cu semenii

noştri şi implicit cu creaţia lui

Dumnezeu.

Este adevărat, purtăm în

noi suflarea eternităţii, suflarea

divină, dar purtăm în acelaşi timp

şi stigma neputinţei prin blestemul

adamic, purtăm cătuşele grele ale

firii pământeşti, acest nod gordian

în calea adevăratei cunoaşteri, a

cunoaşterii celei dătătoare de pace

în sensul deplin al cuvântului.

Vedeţi, zborul este legat de aripă,

rostirea este legată de buze,

cunoaşterea pare a fi legată de in-

telect. Ca urmare, este greu să-ţi

imaginezi un tărâm unde zborul

există independent de aripă, ros-

tirea independentă de buze,

cunoaşterea independentă de inte-

lect. Poate că aşa cum suntem, sun-

tem doar o scriere a ceea ce suntem

în eternitate, poate că suntem opera

de artă a Creatorului scrisă pentru

propriul nostru deliciu dar şi (mai

ales!) pentru desfătarea Lui. Şi

dacă suntem o scriere, atunci sun-

tem o scriere în context. Contextul

larg al existenţei noastre în spaţiul

nostru ne poate fi la îndemână

în actul cunoaşterii doar prin

contextul infinit mai larg al

eternităţii, al unei realităţi care nu

poate fi exprimată prin niciuna din

uneltele convenţionale ale cunoaş-

terii.

Lucruri pe care ochiul nule-a văzut, urechea nu le-a auzit şila inima omului nu s-au suit, aşasunt lucrurile pe care le-a pregătitDumnezeu pentru cei ce-Liubesc.”(1 Cor 2:9)

Vedem cum atât organele

noastre de percepţie (ochiul, ure-

chea), cât şi cele de discernere

(mintea, inima) ne sunt cu totul ne-

folositoare în procesul cunoaşterii

depline. Vedeţi însă că „cei ce-L

iubesc” au un alt mijloc: Duhul lui

Dumnezeu. Prin perspectiva Duhu-

lui toate lucrurile pot fi cercetate şi

cunoscute. Dacă, în încercarea

noastră convenţională de a cu-

noaşte, urmăream determinarea

propriei noastre atitudini vis-a-vis

de creaţie, cunoaşterea prin Duh

este determinată de atitudine şi nu

este în căutarea acesteia. Iubirea, în

sensul ei absolut (Agape), este

originatoarea cunoaşterii şi tot ea

este împlinitoarea acesteia.

Da, omul este un zbor căzut

între aripi dar numai în tendinţa lui

de a fi independent faţă de Dum-

nezeu. El este o revoltă a firii

pământeşti împotriva divinităţii,

dar mai ales el este în revoltă îm-

potriva lui însuşi. Idiferent de ati-

tudine, omul nu poate fi desprins

din contextul eternităţii. Doar ra-

portul cu eternitatea poate fi afectat.

Vom încerca să pătrundem

împreună prin labirintul gândului

uman în încercarea de a dovedi,

prin Duhul, că ignoranţa sau lenea

intelectuală sunt cauzele primare

ale stării perpetue de conflict în

care există specia umană.

Vom face asta ca să

înţelegem că Dumnezeu ne-a scris

cu condeiul iubirii într-un context

măreţ pe care suntem datori să-l

citim.

Itaca26

Adrian Grauenfels

(Israel)

Centrul oraşului Tel Aviv

este traversat de la sud spre nord de

o arteră largă şi elegantă purtând un

nume de mult dispărut: Ibn Gvirol,

scris cu litere albe pe indicatoarele

stradale albastre plasate în lungul

arterei.

De multe ori m-am întrebat

câţi din trecători au avut curiozi-

tatea să afle ce personaj celebru

onorează primăria metropolei

noastre. Răspunsul este găsit la în-

demână în cărţile de istorie ale lite-

raturii ebraice.

Ibn Gabirol, sau Solomon

ben Yehuda Ibn Gabirol, Avicebron

în latină, (născut în anul 1022, la

Málaga, în califatul Córdoba – dece-

dat în anul 1058 la Valencia,

Spania) este unul din marii filosofi

neoplatonici şi poeţi evrei ai evului

mediu. Şi-a căpătat educaţia la

Saragossa frecventând cercurile de

refugiaţi din Cordoba, printre dis-

cipolii şi studenţii care roiau în

jurul lui Yekutiel ibn Hasan, un in-

fluent curtezan al califului. Tânărul

era protejat de acest patron pe care

Avicebron îl laudă în poeme admi-

rative. Ibn Gabirol devine faimos

pentru imnurile religioase scrise

într-o ebraică fluentă.

Limba folosită în literatura

Andaluziei era pe atunci araba, dar

Ibn Gabirol introduce cu îndrăz-

neală poetica ebraică, ca o serioasă

alternativă. La numai 16 ani scrie

aceste rânduri faimoase:

Cântul meu este coroana regilor şimitră pe capul guvernatorilor Trupul meu merge peste pământ,pe când spiritul meu urcă în ceruri.Priveşte-mă! la 16 ani inima meaînţeleaptă e, ca a unui bărbat de 80…

Tânărul Ibn Gabirol face şi

greşeli diplomatice: îl satirizează

pe Samuel ha-Naghid, om de stat,

vizir în regatul Berber al Granadei

dar şi poet talentat, talmudist,

strateg şi apreciat scrib de scrisori

oficiale. Ibn Gabirol face câteva

ajustări în favoarea vizirului, care

îl acceptă în cele din urmă la curtea

sa, oferindu-i slujba de bocitor.

Poetul era deja angajat într-o

uriaşă dispută între şcoala Sarago-

ssiană şi cea din Granada. Conflic-

tul era legat de neînţelegeri grave

între lingviştii celor două şcoli pe

tema gramaticii ebraice. Trecut de

partea Cordobeenilor Ibn Gabirol

ofensează pe credincioşii orto-

docşi, recomandându-le abstinenţa

de la procreare condamnă folosirea

cuvântului neoplatonism şi abor-

dează un stil jignitor numindu-şi

oponenţii „animale”. Obligat să

pără-sească Saragossa, scrie astfel

despre circumstanţele plecării în

poemul Cântec de luptă:

Stau între vicleni care prostescinima poetului.Unul te adapă cu veninul viperei,altul te flatează, zăpăcindu-ţi capul

Altul îţi întinde o cursă zicându-ţi:„Te rog stăpâne...”Urăsc aceşti oameni, sunt mai răidecât câinii ce păzesc oile mele.

Acest poem, ca şi altele

asemănătoare, demonstrează că Ibn

Gabirol, deşi un om religios, activ

în sinagogi, nu era scutit de ura

coreligionarilor săi din Saragossa,

care îl numeau „Grecul” pentru în-

clinaţiile sale vădit seculare.

Patronat de Yekutiel, Ibn

Gabirol produce o colecţie de

proverbe în limba arabă (Perlealese) şi un tratat etic (Ameliorareacalităţilor sufletului) care discută

legătura dintre simţuri şi virtuţile

individului. De exemplu: mândria,

modestia, imprudenţa sunt legate

cu văzul, în contrast cu dragostea,

ura, cruzimea sau mila care sunt

bazate pe auz şi alte simţuri.

După ce Yekutiel este ucis

în 1039 într-o răscoală, Ibn Gabirol

este primit ca poet la curtea lui

Samuel ha-Nagid, acum conducă-

torul Granadei, care recunoaşte ta-

lentul şi prestigiul poetului. Pentru

acesta şi fiul său Josef, Ibn Gabirol

scrie poeme răsunătoare cu tente

mesianice care conţin multe date

biografice. Alte scrieri propun un

sistem neoplatonic, ca de exemplu

Mekor haim (Izvorul vieţii) în care

poetul postulează că voinţa lui

Dumnezeu leagă în lucruri materia

cu forma. Semnată de Avicebron, (...)

Mari poeţi ai Evului Mediu: Avicebron

Itaca 277

această carte are un mare răsunet

printre gânditorii creştini ai secolu-

lui al XIII-lea. Se cunosc sute de

poeme pe teme sfinte, dar şi laice.

Poetul cântă dragostea, prietenia,

vinul şi natura. El îşi deplânge ami-

cii dispăruţi dar şi starea poporului

evreu aflat în exil, acolo unde

aşteaptă întoarcerea lui Mesia.

Cea mai importantă operă

este Keter Malhut (Coroana regală),

o odă adresată Domnului care ames-

teca rugăciunea cu meditaţia

filosofică:

În faţa Ta / stau şi mă cutremurTainele mele toate / ochiul Tău le vedeSfânt, în sânu-mi Din toate – poate – numai cântul Omului să-Ţi placăTe laud decicântând / cât am încă suflarea taDumnezeiască.

Ibn Gabirol este cel mai

mare poet ebraic medieval. Viaţa

lui a fost nefericită si plină de

amărăciune. S-a stins singur la Va-

lencia în 1057 sau 1058. De abia în

secolul al XIX-lea învăţatul francez

Salomon Munk descoperă că

Avicebron este nu altul decât poetul

şi filosoful evreu Ibn Gabirol.

Nuţa Istrate-Gângan

(S.U.A.)

infectsărută-mi tâmpla, umărul şi ce mai vrei

sunt tristă astăzi

cuvintele tale trec pe lângă mine

ca nişte gloanţe

care îşi caută ţinta

unele îmi zdrelesc carnea

altele se înfig adânc

aş fi vrut ca ziua de astăzi

să fie sărită în calendare

rupe pagina

nu vreau s-o citesc iar şi iar

cu ochii albiţi de durere

deznădejdea se încolăceşte molatec

şarpe leneş

în jurul inimii mele

strângând uşor până la limita sufocării

dacă aş şti că ajută

aş plânge astăzi toate lacrimile

care mi-au fost hărăzite

dar ce mă fac mâine când ai să mă

răneşti din nou?

palmele tale se rotunjesc pe umerii mei

buzele îmi caută umbra gurii

târziu dragostea mea

atât de târziu...

într-o zi vei realiza

că-mi poţi lua iubirea

poţi desface jurăminte

care nu puteau fi desfăcute

îmi poţi frânge inima în două

odată cu a ta

doar ca să te pot ierta

dar niciodată n-ai să-ţi poţi lua înapoi

cuvintele care m-au ucis puţin

câte puţin

sărutul tău are gust de pelin

nu îmi atinge gura astăzi

marele guru

îşi mângâie prelung barba

roteşte într-un pahar de cristal

un Jack de culoarea bunăstării

Şi ne dă lecţii despre viaţă

are ochii mari albaştri şi adânci

în loc de pupilă îi zăresc semnul

dolarului

mă întreb dacă a fost vreodată

flămând

încât să-şi simtă stomacul

ca o pungă cu venin

dacă a murit măcar pentru o clipă

lungă

din cauze neelucidate

sau dacă a simţit moartea

trecându-i prin vene

încet...

agonizant de încet

precum acul seringii

care intră în burta târzie a mamei

la o fracţiune de secundă

de creştetul copilului bolnav de

down syndrome

sărută-mi tâmpla, umărul

şi ce mai vrei

infect

zâmbesc amar

el bea whisky

mie mi se intunecă privirea

Şi gândurile mi se tulbură al-

coolic

îmi ating

tâmpla fierbinte

acolo unde o bucată de creier

pulsează infect

nimic şi nimeni nu-ţi poate preda

o lecţie despre viaţă

aşa cum moartea o face

Itaca28

Dorina Şişu

(Irlanda)

mi-am construit alinările

o lume pe care mi-o petrec

peste suflet ca o haină călduţă de iarnă

iată de ce vreau să ajung la spuma

cerului

fără să-mi cunosc infinitul

motto: Singura instituţie recunos-cută e ruşinea. Un centru alcoatelor flămânde dă târcoaleviselor, le suge pofta de a sta verti-cal şi, când au ajuns la ultima mo-leculă, se opresc rânjind mişeleşte,încolăcesc fărâma de viaţă şi, pri-vind la ceilalţi oameni, se trans-formă în şerpi veninoşi.

de ce vrei să ajungi la spuma cerului

dacă nu-ţi cunoşti infinitul?

în pietrele tale sculptate pe tălpile

oamenilor

au crăpat dimineţile

şi fire de iarbă au crescut pe tâm-

plele femeilor

de ce vrei să ajungi la spuma cerului?

pentru că mi-am văzut corpul

într-o băltoacă de viaţă

nu era păcat să stau senin şi să

privesc la el?

la băltoaca mea de viaţă

am adăugat renunţările

ca să renasc

am adăugat speranţele

ca să nu îmi pierd minţile

am adăugat trădările

ca să nu uit drumul

şi-n tot acest împrejur al meu

de vreri, de iubiri, de dureri

şi de pofte

a dat o monedă timpului să stea

dar timpul i-a sărutat ochii şi a plecat

a dat o monedă morţii să vină

dar moartea s-a sinucis de ruşine

a dat o monedă fericirii

să o recunoască

dar fericirea a luat chip de şarpe

a dat o monedă speranţei

să o ridice ca din pământ

dar speranţa i-a vorbit de durere

de atunci femeia s-a dat deoparte

şi gustă din ţipătul legănat al ploii

stă faţă în faţă cu vântul

acoperind cu grijă tălpile în cenuşă

o femeie îşi duce în braţe frica

o sărută pe frunte în timp ce o plimbă

prin bietele drumuri cu buzunarele

rupte

Casandra

În băltoaca mea de

viaţă au crăpat

dimineţile

motto: Frica nu e victimă, nicimotiv şi nici scuză. Ea sfârşeştesprijinită de sine, se acceptă, se în-tăreşte din frică, părtaşă şi dreaptăse vinde ruşinii.

am îmblânzit vântul

ca să fur singura ploaie de vară

aşa cânta un copil la colţul străzii

cânta indiferenţei şi aroganţei

dar naiv în nedumerirea lui

s-a găsit vinovat că-i orfan

viaţa nu i-a tăiat calea

şi-atunci vremea s-a întors din drum

lăsându-mă goală

aşa plângea o femeie

frământând în braţe pruncul

dar mergea pe propriile urme

şi tot ce căpătase de la viaţă

pierea în calea pustiului

trebuia să mor, dar m-a găsit iubirea

m-a vindecat şi m-a furat în zborul ei

aşa dansa Casandra vindecată

deschidea toate porţile fără să vrea

şi fără să ştie că una-i blestemată.

În băltoaca mea de viaţă au crăpat dimineţile

Casandra

O femeie îşi duce în braţe frica

O femeie îşi duce în

braţe frica

Itaca 29

Daniel D. Marin

(Italia)

mă trezesc târziu pe un pat de spital

incapabil să mă mişc

mă uit speriat la trupul meu şi realizez

că nu mai am deloc trup închid

ochii la loc

gândindu-mă amuzat că visez

adorm şi când mă trezesc şi deschid

ochii aceeaşi situaţie

încerc să strig şi degeaba nici

măcar gură nu mai am

doar ochii mi-au rămas sunt numai

şi numai ochi

şi văd în reluare cum în cameră

intră o morsă în halat alb

cu ochelari rotunzi cu rama aurie

cu stetoscop

se apropie de mine mă analizează

cu un aer grav notează ceva într-o

fişă clinică şi pleacă

mă îngrozesc şi mă uit fix în tavan

în loc de tavan

este un ecran imens cu plasmă pe

care scrie:

„vă rugăm să vă liniştiţi, sunteţi pe

mâini sigure,

deşi suferiţi de o boală atipică spe-

cialiştii noştri vor găsi

în scurt timp cel mai eficient

remediu” şi ecranul dispare

închid ochii din nou şi îmi spun:

„trezeşte-te, ai un coşmar!”

număr în gând până cad într-un

somn adânc

şi mă trezesc în acelaşi loc în acelaşi pat

morsa în halat alb notează de zor în

fişa clinică

apoi se apropie de mine cu un in-

strument chirurgical

care îmi dă fiori şi cu o precizie

sadică îmi scoate ochii

El trăia într-o izolare aproape to-

tală, singura lui

legătură cu realitatea era o voce

care îl obseda.

Ar fi putut, tot ascultând-o, ar fi putut

foarte uşor să înnebunească.

Vocea îl urmărea peste tot, se putea

afirma

că i se infiltrase în tainiţele întortocheate

ale minţii sale încât devenise palpabilă,

vocea asta avea formă, culoare,

gust, ba chiar

şi miros şi ca un îndrăgostit precoce

o urmărea

cum se plimbă nestingherită prin

mintea lui.

Treptat, vocea căpătă şi o puternică

personalitate,

una care îi stârnea admiraţia şi une-

ori invidia,

o personalitate care încet-încet îl

complexa.

Acum nu îşi mai dorea decât să dispară.

Îşi imagina cum o ucide lent.

Îşi imagina scene de o cruzime

elaborată

Pacientul

Vocea

Pacientul

Vocea

în care o tortura înainte de a o

ucide.

Era pregătit. Se înarmase cu tot ce

era necesar

pentru o astfel de treabă. O urmărea cu

sângele

bubuindu-i în tâmple şi cu ochii

injectaţi de furie

cum se plimba nestingherită prin

mintea lui,

cum îl obseda, cum îl seducea din

nou. Complet

dezarmat, o luă în braţe şi o

strânse ca un amant experimentat

la piept şi, în timp ce o strângea şi

o săruta

nebuneşte, printr-un ciudat proces

psihologic,

ea îşi pierdu definitiv personalitatea,

apoi forma, culoarea, gustul,

mirosul şi tot ceea ce

avea în mintea lui o cât de mică

legătură cu realitatea.

Itaca30

Daniel D. Marin a debutat

editorial cu volumul Oră de vârf(Ed. Geea, 2003), care a primit

Premiul pentru Poezie la Festi-

valul Naţional „Duiliu Zamfi-

rescu”, în 2003 şi a fost

nominalizat la Premiul Naţional

de Poezie „Mihai Eminescu” –

Opera Prima (cel mai prestigios

premiu literar de debut din

România), în 2004.

În 2008 a publicat Aşacum a fost (Ed. Vinea), iar în

2009 L-am luat deoparte şi i-amspus (Ed. Brumar), care a câşti-

gat Premiul “Marin Mincu” (cel

mai important premiu literar din

România pentru autori sub 35 de

ani) în 2010.

A realizat rubrici, intervi-

uri şi anchete literare pentru mai

multe reviste şi a participat la

lecturi publice în Spania, Germa-

nia şi Italia. A fost redactor la re-

vista Oglinda literară, între 2003

– 2007. Din 2011 este redactor

asociat la revista Zon@ Literară.

Este realizatorul antolo-

giei Poezia antiutopică. O an-tologie a douămiismului poeticromânesc (Ed. Paralela 45, 2010),

prima antologie retrospectivă a

generaţiei 2000 a literaturii

române. În prezent, locuieşte la

Sassari, în Italia.

chiamerò quella ragazza

che cammina davanti a me con la

testa china

i suoi tacchi colpiscono il marciapiede

la gonna a quadretti si solleva

ad ogni suo passo

sembra scappare

sembra scappare da qualcosa.

o să strig după fata aia

care merge în faţa mea cu capul

plecat

tocurile ei plesnesc trotuarul

fusta în carouri se ridică

la fiece pas

parcă fuge

parcă fuge de ceva

parcă fuge sembra scappare

o fată una ragazza

a venit la mine o fată

abia îndrăzneam s-o privesc

m-a luat de mână

ne-am urcat în autobuz

iar în autobuz se îngrămădiseră

toţi

de aceea am stat

în picioare

ţinându-ne în continuare de mână

şi-am coborât după câteva staţii

nu mi-a zis nimic

doar mi-a dat drumul uşor la

mână

şi a dispărut printre oameni

mi si è avvicinata una ragazza

a malapena osavo guardarla

mi ha preso la mano

siamo saliti sull'autobus

ma sull'autobus si erano ammassati

tutti

perciò siamo rimasti

in piedi

continuando a tenerci per la mano

e siamo scesi dopo alcune fermate

non mi ha detto nulla

ha lasciato cadere lentamente la

mia mano

ed è scomparsa in mezzo alla gente.

trupurile peste trupul ei corpi sul suo corpo

mă ţin strâns de bara din

autobuz

încerc să desluşesc ceva pe feţele

adormite

ale oamenilor

încă mă simt ca în visul din acea

dimineaţă

când mă aflam în podul unei case

înalte de lemn înnegrit

printre porumbei şi fân umed

auzeam huruitul unui motor

vechi

urechile mi se înfundaseră

iar eu priveam prin binoclu

departe

pe câmpul întins până spre cerul

roşu

trupurile îngrămădite şi agitate

peste trupul ei.

afferro con forza la barra di

sostegno in autobus

tento di percepire qualcosa sulle

facce assopite

della gente

tuttora ho la sensazione di essere

dentro il sogno di quella mattina

di essere nella soffitta di una casa

massiccia di legno annerito

tra colombe e fieno bagnato

avvertivo il lamento di un vecchio

motore

mi si erano otturate le orecchie

ed io scrutavo l'orizzonte con il

binocolo

lungo il campo ampio fino al cielo

rossiccio

i corpi ammassati e inquieti

sul suo corpo.

Itaca 31

într-o noapte am visat o maşină de tocat

lua de ciuf nişte oameni

cu membre fragede bine conturate

îi arunca prin cuţite

îi toca

o masă umană mărunţită însângerată

ieşeau din mine aburi calzi

şi asta era singura mea bucurie.

într-o cameră goală

singura mea bucurie

una notte ho sognato un tritacarne

acciuffava certe persone

dagli arti esili ben delineati

li gettava tra i coltelli

li tritava

una pasta umana sminuzzata e sanguinante

fuoriusciva da me un vapore acqueo caldo

e questo era l'unico mio gaudio.

m-am trezit într-o cameră goală

vedeam doar lucruri vechi

zgomotele uşor se transformau în

voci

ascuţite şi stranii de femeie

subţiri de copii

dure de bărbaţi.

să-l înmormântăm cât mai repede

spuneau vocile de bărbaţi

să-l spălăm, să-l îmbrăcăm frumos

şi să-l veghem

spuneau vocile de femei

copiii râdeau şi priveau în sus

afară în curte răsărea o groapă.

„Structura poemelor estealgoritmicǎ aproape: uverturǎcu comportamente fireşti unorcopii, urmatǎ de mişcarea fi-nalǎ, în care tot ce era scherzo,tot ce ţinea de joacǎ, devine jocgrav, cu semnificaţii arhetipale.Trebuie sǎ ai o simţire adoles-centinǎ ca a lui D.D. Marin casǎ poţi spune cǎ o fatǎ e Dum-nezeu. Însǎ eroii sǎi sunt ado-lescenţi cu un univers interiorcatastrofic. Marca lui Daniel D.Marin ca scriitor este îmbinareadintre candoarea puberalǎ cuviziunile reci ale torturilor fiziceşi psihice.”

(Felix Nicolau)

„Oricât de elegante arfi desenele conturate de DanielD. Marin şi oricât de vaporoasesiluetele prinse în ele, o undăanxioasă le tulbură delicateţea,aşezându-le într-un context defragilitate. Fragilitate a scrii-turii, cultivată anume, dintr-oestetică a „naivităţii” ca autentici-tate, dar şi fragilitate a stărilor,abia conturate şi încă tremurândsub efectul transcrierii; dar maiales fragilitate existenţială,tradusă ca mică panică de real.Daniel D. Marin merge şi el peantiretorism, pe scriitura cool,pe nonşalanţă, dar nu uită mainiciodată să topească în stărileînşirate un grăunte de anxietate.Spre acurateţea poemelor, o facedupă o farmacie homeopatică.”

(Al. Cistelecan)

scrisoarea

înfăşurase bine scrisoarea în mână

ochii i se îngustau

şi simţea un gust acru în gură

noaptea

se împerecheau gândacii leneşi

sub privirea ei atentă şi rea

iar patul se mişca imperceptibil

sub plapumă

stătea ea chircită

în rochia ei neagră

în singura ei rochie neagră

cu o scrisoare răsucită în mână

şi mâna i se desfăcea şi i se

strângea

convulsiv iar scrisoarea rămânea

lipită acolo

puternică şi caldă

l'unico gaudio

mi sono svegliato dentro una stanza vuota

osservavo solo cose vecchie

i rumori lentamente si trasformavano

in voci

acute e strane di donne

sottili di bambini

forti di uomini.

seppelliamolo quanto più in fretta possibile

dicevano le voci di uomini

laviamolo, vestiamolo per bene e

vegliamolo

dicevano le voci di donne

i bambini ridevano e guardavano in alto

fuori nel cortile spuntava una fossa.

dentro una stanza vuota

la lettera

aveva arrotolato per bene la lettera

nella mano

gli occhi gli si stavano rimpicciolendo

e sentiva un gusto aspro in bocca

di notte

si accoppiavano gli scarafaggi accidiosi

sotto il suo sguardo attento e cattivo

e il letto si spostava impercettibilmente

sotto la coperta

lei stava china

nella suo vestito nero

nell'unico suo vestito nero

con una lettera arrotolata nella mano

e la mano si apriva e si chiudeva

convulsivamente ma la lettera con-

tinuava a rimanere attaccata lì

potente e calda.

Trad. în limba italiană: LORENA CURIMAN

Itaca32

Larisa Caudron

(Belgia)

Îţi aminteşti de seara când miroseai

a ploaie

Şi picuri calzi de rouă pe gene-ţi

tremurau?

Veneai purtând miresme şi în

priviri văpaie,

iar palmele deschise liră de dor cântau...

Mă oglindeam în vise, atât de pur,

frumoasă,

colibe dragi de lotuşi tăcerilor durând...

Aveam închisă-n suflet imaginea

duioasă

a fericirii apă, pe iris lunecând...

De-atunci s-au dus cu anii, zburând

învălmăşite

Şi zori, şi nopţi, şi şoapte, de zâmbet trist

pătrunse.

Mă chinuie adesea în somn, neispăşite,

păcate prin iubire de ochi străin ascunse.

Mă-ntreb mereu şi caut să pot să

înţeleg,

ce vrajă-ascunzi sub pleoape şi-n

inimă ce frângeri...?

Înfiorări de buze nu uit şi tot aleg

din gesturi încâlcite, dulci-amărui

atingeri...

Privesc prin geam murdar o fată

fără vină...

ca şi atunci, demult, luna-i pe cer

bălaie...

Arată-mi iarna dragostea în prag

Şi lasă lin să cadă în puful de pe drumuri

atâtea flori albastre pe ochii cui mi-e

drag

Şi adu-l lunecând pe vălătuci de fumuri...

De pe oglinzi de ape adună algă verde

Şi pune-i-o în păr, aminte să-şi aducă

cum iedera iubirii în plânset surd se

pierde

Şi cum, perfid, îngheţul pe piept încet se

urcă.

Acolo-n depărtare, şopteşte-i tu la

vreme

ce scâncet se aude, de aripă rănită,

că prinsă sub zăpezi o vrabie mai geme,

lăsându-se curând de geruri adormită...

Şi dacă el, cel drag, va rupe grabnic

pânza

pustiului de ceaţă pe-ncremenitul

suflet,

ca într-un basm de iarnă şi pasărea,

şi frunza

se vor trezi din somn în vară,

printr-un zâmbet.

Basm de iarnă

Remember Doar genele se zbat şi-o lacrimă anină:

îţi aminteşti de seara când miroseai a

ploaie...?

O linişte rea se întinde

tăiată de ţipăt-durere.

Pe mine din nou mă cuprinde

tristeţea, amară părere...

Medalion liric

Apus în deltă

Apusul în sunet vibrează,

pe clape de vânt aninat.

Se-nvăluie-n pene de barză

Şi-ngână un bocet uitat.

Trestii golite de viaţă

leagănă mâluri vâscoase.

Nuferi uscaţi se agaţă

de visul vremii ploioase.

Ouă de raţe şi stârci

crapă sub ciocuri de pradă.

Ies de sub ierburi, pe brânci,

viermii-n hilară paradă.

Fluturi greoi, obosiţi,

încearcă să salte-n lumină.

Limbi lungi de dulăi hămesiţi

din boturi căscate atârnă.

La foc stau pescarii cei duri

Şoptind amintiri cu Terente.

Nesigure mâini către guri

duc linguri în gesturi latente.

O lotcă arar se îndreaptă

spre astrul de val înghiţit.

Luna, o pară prea coaptă,

se-ascunde în nor adormit.

Itaca 33

Iubirea şi dispreţul mă inundă

Vin ploile de sare în oglinzi

Luceferi rari şi stinşi cad în biserici;

Pe coama lumii vifori de iepe albe

zburdă,

Spărgând sămânţa firii în cioburi de

omizi.

Oştiri de crabi anemici polenizează

marea...

Bătrâni acriţi de ani în trup de beduini

Izbesc în poarta vieţii cu boantele iluzii

Şi clocotesc în Hades idei de fii

meschini.

Pârjol de vise saltă în ceara din odăjdii...

Scheletice priviri mă ţintuiesc;

Crabii mă devorează, sluţind de vis

primejdii

Şi iepele mă calcă pe lutul sufletesc...

Gânduri de iarnăFurtuna

Furtună interioară

Dezagregare

E ninsă rugina pe umede dealuri:

zăpada e ternă, murdară…

Iarba-ngheţată, beteală sticloasă,

scrâşneşte greu sub povară;

Lumina se cerne prin site de valuri şi

pâcla inundă cărarea,

O cergă dungată, hlamidă apoasă,

se-aşterne apoi ca uitarea.

Un ram descărnat de frunze, bolnav,

întinde un deget spre soare

Şi ciotul l-apasă cu sete în coaste,

fără să-i pese că-l doare;

E jalnic sărmanul, apatic, gângav,

slăbit de aprige geruri,

Iar norii îşi cheamă fârtaţii la

oaste şi lupta purcede în ceruri.

Mai vine şi bruma cu grabă sărind

în suliţi de chiciură groasă;

Se zguduie geamul şi şuieră hor-

nul de-atâta zarvă nervoasă;

Se-alătură vântul ca lupii urlând,

zbârlindu-şi coama nebună,

Al iernii licorn împunge cu cornul

un soare ucis de furtună.

Aş vrea să mai pot să cred în iu-

bire şi flori pe pleoape să-mi pun,

S-alerg pe poteci de pădure-n

neştire şi rouă în pumni să adun.

Dar dusă-i speranţa şi plâng în

tăcere; capul pe pernă mi-e greu.

E soare afară, dar nu-i mângâiere:

furtuna e-n sufletul meu…

Demoni blânzi dansează-n zâne hâde

Şi fulgere coclite tresar în gând pieziş.

Mi-e ochiul plin de şerpi si dure pânde

Şi strâng cu goale oase, osânde,

pe furiş.

Un Ares bun îmi mângâie obrazul

cu flori fără noroc, neînflorite,

Iar patimi crude împrăştie talazul

de creieri inflamaţi în necuvinte.

Vreau gura s-o ferec în mut amalgam,

mâniei zăbală să pun;

Gânduri răzleţe, desprinse din ham

în mine tot caut s-adun.

Dar pipăi molcom, cu spinii tociţi,

dorinţa supremă de urlet;

Din cupe-priviri aleg obidind

boabe, turcoaze de plânset...

Pe creste zdrelite de nouri, furtuna

goneşte în noapte.

Valuri de frunze avântă în cercuri

Şi freamăt de tainice şoapte.

Un dans nebunesc mă-nvârte în

drum, izbind pământul cu ură.

Mă simt azvârlită în praf şi în

scrum şi sânge îmi curge pe gură.

Când cerul se crapă curgând în şu-

voaie, cu zgomot de stânci în cădere,

Mi-s ochii orbiţi de-ntuneric şi ploaie,

iar trupul zdrobit de durere.

Aş vrea să vorbesc, să-mi urlu amarul,

dar vocea mi-e stinsă şi slabă.

Nu pot să aprind un sloi cu am-

narul şi-o pană de lebădă albă.

Mi-e mintea năucă de gânduri cer-

nite: un drum pustiit, fără viaţă.

Se tânguie vântul prin crengi vestejite

Şi, crud, mă loveşte în faţă.

Mă apăr cu palma – o frunză us-

cată ce lunecă lin peste unde.

O lacrimă arde, de sete purtată,

aici, nicăieri şi niciunde.

Privesc printre gene şi număr în

gând cadenţa din focul ce cântă,

Scânteia şi-aroma de lemn mă

adoarme, iar glasul lui mă încântă.

Mă las legănată de flacără, blând,

când seara se-mbracă în robă,

Urgia-i departe cu recile-i arme:

mi-e gândul la jarul din sobă…

De-aş arde ca el, mocnind liniştit,

iţind câte-o flamă, cu lene,

Aş da pe pustii al inimii sunet şi

torţa ascunsă în vene…

În vatră aş pune un crin ofilit,

spunându-i fumul să-l poarte

Pe aripi de ger lovite de tunet, în

zare, departe, departe…

Itaca34

Angela Mamier – Nache

(Franţa)

«Le seul monde véritable est le monde primitif

où tout est possibleet rien n’est actualisé»

Emile Cioran

Les torrents mordillent cuisses et

chevilles,

Annoncent les couleurs directes de

la vie.

L’enfant regarde les grands de ce

monde.

Le paysan écrase un oignon,

Une tranche de lard

Sur le pain sec du partage,

Mange de ses trois dents,

Jette un regard rassuré

Vers la croûte craquelée de la terre,

Boit de l’eau dans la cruche

d’argile-

Humble sphinx, terrassé de fatigue,

Assoupi….

Dans les bras de ces nobles

Meules de foin.

Ceux qui sont partis ,

Nous ne les voyons plus,

Nous ne les entendrons plus

Peut-être leur réponse reviendra-t-

elle

Ceux qui sont partis,

Nous ne les verrons plus,

Nous ne les entendrons plus.

Ils restent couchés ,

Plongés dans les pensées,

Dans cette longue saison,

Interminable cité de l’hiver

Peut-être viennent-t-ils

Et reviennent–t-ils

Dans des rêves étranges, éveillés ?

Ceux qui sont partis

Nous ne les voyons plus

Nous ne les entendrons plus

Nous les prions qu’ils ne bougent

plus

In memoriam

AngélusMănâncă cu cei trei dinţi

Aruncă o privire senină

Spre coaja scrijelită (crăpată) a

pământului

Bea apă din ulciorul din argilă

Sfinx umil, doborât de oboseală

Aţipit

În braţele atâtor nobile

Căpiţe de fân.

De la vie.

Pagina de poezie în limba franceză

*

Torenţii muşcă coapse şi glezne

Anunţă culorile directe ale vieţii

Copilul priveşte oamenii mari ai

acestei lumi

Ţăranul striveşte o ceapă

Pe pâinea de împărţeală

Bucata de slănină,

Peter et Françoise Hill«Mamie» Simone

Qu’ils soient sages et reclus

Dans le labyrinthe de nos âmes,

Soignés, ordonnés, éblouissants,

Dans leurs chaussures et habits

neufs

Préparés pour la fête,

Comme pour un éternel mariage

Entre le jour et la nuit

*

Cei care sunt plecaţi

Nu-i voi mai vedea

Nu-i vom auzi

Poate că răspunsul lor ne va

reveni

Cei care sunt plecaţi

Nu-i vom mai vedea

Nu-i vom mai auzi

Rămân întinşi

Cufundaţi în gândurile lor

În acest lung anotimp

Interminabilă cetate a iernii

Poate că vin

Poate că ne revin

În vise stranii, cu ochii deschişi

Cei care sunt duşi

Nu-i mai vedem

Nu-i vom mai auzi

Îi rugăm să nu se mai mişte

Să fie cuminţi şi solitari

În labirintul sufletelor noastre

Dichisiţi, rânduiţi, sclipitori

În încălţările şi hainele noi

Pregătite de sărbătoare

Ca pentru o nuntă eternă

Între ziuă şi noapte

Angélus

In memoriam

Incantation

Itaca 35

Balazs F. Attila

(Slovacia)

diligence et de la bonne foi a rangé la

chambre

ensuite dans le piège calme du silence

j’ai toujours attendu quelque chose

que jamais j’ ai su nommerj’ai

glissé seulement sur ses vagues

l’intuition du murmure de la coquille

*

În camera mea de 2x4 din poduri furate

bulendre am adunat: străchini centenare

căni daraci oale străbune vopsite şi

cioplite caiere ceasuri călimări mojare

tălăngi frigărui se-nşirau în colecţia-mi

şi desigur preferatele-mi cărţi pe care

la fiecare mutare grijuliu

le-am împachetat

în dezordinea-mi logic elaborată

n-am răbdat amestec străin

am trimis fata care cu sârguinţă

şi bună-credinţă a rânduit odaia

apoi în amorţitoarea capcană a liniştii

am aşteptat mereu ceva ce a numi

niciodată n-am ştiut

am fluturat doar pe valurile-i

a scoicii şoapte intuiţie

Les odeurs

Lumière filtrée par le rideau

Nudité de la tentation divine

Clef tombée de la serrure

Le tic-tac essouflé de l’heure

Bouteilles de vin

Des verres des mégots

L’estampe de la tête sur l’oreiller

Le drap

Ricaneur d’ une vieille

Et celle qui reste au bord du lit

C’ est pas toi

*

Mirosurile

strecurată lumină prin perdea

goliciunea ispitei dumnezeieşti

din încuietoare căzută cheie

ticăitul gâfâit al orei

ceşti de cafea pahare mucuri

stampa capului pe pernă

Incantation

Nature morte

dans ma pièce de 3x4 des greniers

volés

j’ai ramassé des nippes : des

écuelles centenaries

des tasses des cruches ancestrales

peintes et

sculptées quenouillées montres

encriers mortiers

sonnailles brochettes s’ alignaient

dans ma collection

et bien sùr mes livres préférés

que soucieux à chaque déménagement

je les ai emballés

et quelques bouteilles de vin rouge sec

dans mon désordre logiquement

élaboré

j’ai pas supporté d’ immixtion

étrangère

j’ai chassé la fille qui avec de la

cearşaful e

rânjit de babă

şi cea care stă pe-a patului margine

nu eşti tu –

Accessories

Cœurs pairs, veillées d’étoiles

Faites disparaître les mauvais instants

Brûlez-les au-dessus de la terre

Pâles lumières

Pourchassez, jetez les faux soleils

Les frissons troubles, les heures

en cendres

Les nuits fantômes sans voix

Que disparaissent

Le cœur vide

Le sang malade dans le visage de cire

Le mauvais œil

Sortez les griffes de ce cœur aveugle

Cette voix éteinte, ce corps meurtri

Cœurs pairs, veillées d’étoiles

Approchez-vous et ceignez-moi

Les couronnes de ces astres

Enivrants

Que les bonnes étoiles

Me répandent très loin

Comme la plus heureuse

des poussières

De cette galaxie.

*

Inimi pereche, stele de veghe

Faceţi să dispară clipele rele

Ardeţi-le deasupra glodului

Palide lumini

Urmăriţi, alungaţi soarele fals

Frisoanele tulburi, orele cenuşă

Nopţi fantome fără voce

Să dispară inima goală

Sângele bolnav în chipul de ceară

Ochiul rău

Scoateţi ghearele inimii oarbe

Această voce stinsă, corp rănit

Pregătiţi un timp senin

Gânduri albe în apusa

Din cârpe care va arde

Cu şerpii durerii,

Blestemat descântec

Pământul să înverzească

În jurul taliei mele

Ca dragostea ta să vină

Să mă bea

Inimi pereche, stele de veghe

Apropiaţi-vă şi puneţi-mi

Coroanele acestor aştri

Ameţitori

Itaca36

Valery Oişteanu

(S.U.A.)

to my father on the 10th anniversary

The journey to eternity begins at

noon, April 7, 2003

At the Sephardic Cemetery in

Bucharest.

Ishkadal ve-isskadal shme raba

Accept as an honored guest Mihail

Oighenstein

Born May 4, 1916 in Beltzi

Just one month shy of his 87th

birthday,

A crude pine coffin covered with

black velvet.

Passed away in his sleep at the

Jewish Community Nursing Home

His son Andrei reads a farewell let-

ter between the tears

In front of the family and high

powered mourners,

His niece Anca places flowers on

the casket

And we all make peace with his

memory

Asking for forgiveness and forgiving

back in kind.

Suddenly four burly-looking

gravediggers burst into the chapel

Transporting him with an ancient

wheel cart to the freshly dug grave

They are dressed in peasants fur

hats and rubber boots

And lower his coffin with a thud,

Seulb! She sings, Seulb! on manic

panic street

Left eye missing, eye-patch on the

right eye

Her left foot in the right high heel shoe

The right hand in the left red glove

The left hand holds love in a suitcase

Her absent mind unfitting in the

dark room

The errant heart lost aboard an un-

moving train

Inside the cathedral there is a big tree

Dead birds hanging from the dead

forest

The church bells chimes six, and again

The clock shows always six twenty

A pregnant angel is due to give birth

His left wing is missing, scars on the

back

Screeching sounds from the right wing

Refuses to accept hospital delivery

The Lady Sings the

Blues, Backwards

Kaddish for MishaI am reading the transliterated

Hebrew prayer

Over a crude grave for Maileh

ben Kolem.

The dogs are quiet now, some

lurking next to the grave.

I am trying to scare them away.

“Don’t provoke them” says Angela

“They will gang up on you!”

Don’t worry; I have the powers of

“the Purgatory dog master”.

I say with deep voice “Stay

away!” to the strays

They listen to my gurgling sound

and scurry to the bush

As I recite the lines of the Kaddish,

The old cantor repeats them after me.

I ask myself if my father’s soul

will ascend to Heaven

The wet earth falls on his casket

from my mother’s hand

She cannot lift the heavy shovel.

Amana, my niece holds the flowers

Close to her, before spreading them

Over the fresh dirt on top of his grave

Where is he going… to the Paradise

for commies?

His eternal destination at the end

of the bumpy ride called life

He survived pogroms and Stalin,

wars and revolution

Escaped from German POW

camps and Russian gulag

Helping others at the great danger

to himself

Pagina de poezie în limba engleză

He was a good husband and a good

father to my brother.

He showed righteous behavior to

his family and friends,

A real mensch, idealists till the end

Our tears fall on the broken gray

gravestones

I forgive him for everything….

So may his soul rest in peace!

Kaddish for Misha

The Lady Sings the Blues,

Backwards

Without you, Leo!

Itaca 37

Balazs F. Attila

(Slovacia)

from that book, which can be

the translation of that one

for which we have a word that

never wears out –

my life is missing something –

to give an example a love story

(I should have capitalized this)

near which I should have lived my life,

as only a young man in his dreams

could do

or as only in the memories of an

old man could be possible –

like a drunkard being sent away,

the imagination

retires to itself –

there will be a day when I will come

back

face enlightened

with the most ancestral instincts

Without you, Leo!

Still Something Is

Missing

there will be a day when

accursed by the apparition near the

world’s space

I pick a flower up for you

from a perfect plain

and count beside you the wind’s petals

there will be a night

when we watch the moon

from a fixed point of the chasm

smelling of hay

there will be a moment

when meaning loses any word

and we will understand each other though

we have no harmony anymore:

the adopted children of death

and like dust into dust we will slide

the one toward the other

and toward the earth

catching us in its huge texture.

The lady sings to the dessert sands

Her left breast is on my right lips

Erotic sounds from below, deep voice

The left/right echo comes from above

A wedding in the dig out hole at

the cemetery

The butterflies are in white tuxedoes

The gravediggers are nude except

boots

It is all backwards diving into the sky

Art imitates life, life blurs into death

Dream first, live later, birds of vapor

Castles from clouds, soluble air

balloons

Motorcycles Angels, sidecar preachers

Where is the exit? Where is the blues?

Seulb Seulb! Where is the bluuues!

Where the movies come alive,

than die suddenly

Where Marilyn Monroe sings her

sultry poetry

Where film-mafia meets the star-

makers

A shy brainiak poet has passed

away quietly

A four dimensional life folded, in

a very hurry

Lost forever in the shadows in the

immortality alley,

How can I watch a new flick

without flinching?

Empty responses, empty feelings

of loss

Bizarre dancers hanging with soldiers

and sailors

We all had a laugh, but it suddenly

stopped

Something is not right, “mon

amie fatigue”

Mon Amie Fatigue, is it worth living

without you

We are still lost in Purgatory

searching for the exit

Is there a way to the Nirvana for

the geniuses?

The world tilted, under the weight

of assumption

Tempus fugit, litera scripta manet!

A life of an exceptional spirit

traded for coupons,

Mon Amie Fatigue, no more

dangerous critique

Only unfulfilled possibilities of

short dreams

To travel with Fundoianu to Buenos Aires

Bohemian destiny? Aristocratic smile!

Mon amie fatique! Just pleasant

remembrances

Surrealist glasses with tears on them

Alone, but not lonely, unbroken

Romanian soul.

For Alex-Leo Şerban

Imploding humanity in a

Kafkaesque banal existence,

Bleeding unforgettable existential

narrative

va fi o zi, în care blestemat de

apariţie

pe lîngă-a lumii-ntindere

îţi rup o floare pe o imaculată

cîmpie şi împreună cu tine număr

ale vîntului petale lăsate

va fi o noapte, în care în îmbătă-

toare

miresme de fîn de pe-al hăului

punct fix

privim luna

va fi o clipă, cînd înţelesu-şi

pierde

orice cuvînt şi totuşi ne vom

înţelege unul pe altul

atunci cînd arunca-vom orice-ar-

monie:

ai morţii copii adoptaţi

şi ca ţărînă-n ţărînă aluneca-vom

unul spre celălalt

şi-nspre pămîntul ce-n

a capilarelor ţesătură-i ne prinde

Itaca38

Florian Zapra – o definiţie în tot ceea ce face: filmul

Atunci când drumurile nu

le cunoşti, atunci când privirile

celor din jur sunt atât de senine, te

încurci parcă şi mai tare în senti-

mente vrând să dai deoparte dorul

de părinţi, de casă, de zăpezi şi de

cireşe, dorul de prieteni, nu pentru

a te transforma peste noapte într-o

celebritate, ci pentru a reuşi să faci

aceste drumuri, cu aceste priviri

care te urmăresc cu interes, să le

cunoşti, să te recunoască, să fii respec-

tat pentru munca ta pentru că e făcută

cu suflet din speranţe şi din vise.

Atunci când gusturile devin

amintiri, atunci când amintirile

devin grele, verticalitatea sau sensul

infinitului parcurs de a rămâne un

om de calitate fac din tine un gân-

ditor cu fapte. Fapte cu ecou. Numele

tău să fie auzit în cele mai frumoase

culori ale curcubeului!

Florian Zapra s-a născut la

data de 14 august 1977 în Lunca

Ilvei, Bistriţa Năsăud. A ajuns în

Dublin în anul 2000, singur, fără

familie, fără părinţi. Aceştia au

rămas în România. Cu „mersul lui

de pistolar”, aşa cum îi spun prie-

tenii, Florian a început o nouă viaţă

luând greutăţile în spate, acceptând

realitatea şi continuând să viseze la

tot ce va face în Irlanda.

Visele au prins contur. A

studiat drama la „Gaiety School Of

Acting”, după care a continuat cu

„Acting for Camera”. În anul 2010

a fost ales pentru rolul de Rough

Men în Treasure Island regizat de

Steve Barron, unde a avut un scurt

dialog în limba română. Filmul a

apărut în decembrie 2012 şi a avut

un buget de 20 de milioane de euro.

A continuat cu filmul de

scurt metraj Clowns, pe care l-a

produs şi care a fost nominalizat la

„Underground Cinema Film Festi-

val” (festival de film care se axează

mai mult pe cinefilii independenţi) şi

are loc în fiecare an în Dublin,

fiind şi primul festival de film la

care Clowns a luat parte.

A jucat rolul Centurion ală-

turi de actorul francez Gerard De-

pardieu în filmul Astérix et Obélix:Au Service de Sa Majesté, regizat de

Laurent Tirard, având toate dia-

logurile în limba franceză.

A jucat în Standby, în regia

Rob Burke şi Ronan Burke, alături

de actorii Brian Gleeson, Jessica

Paré şi Stanley Townsend.

Actorul preferat al lui Florian

este Robert De Niro, care spunea

CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA

CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN

la un moment dat un gând ca o

povaţă: „În viaţă înveţi cele mai

importante două lucruri: niciodată

să nu-ţi abandonezi prietenii la greu

şi întotdeauna să-ţi ţii gura.”

În anul 2012 a participat la

festivalul de film „Comedy Cluj”,

o ediţie în care Florian Zapra a

prezentat filmul de scurtmetraj Ozîn descrierea căruia descoperim o

isteţime filosofică scăldată într-o

realitate inocent masculină: „Fantezia

unui bărbat e dilema altuia”. Un

scurtmetraj filmat în doar două zile

şi „trei minute şi jumătate”.

Florian Zapra este fonda-

torul Festivalului Internaţional de

Muzică şi Film de Scurt Metraj din

Dublin. Este producător de filme de

scurt metraj: Clowns, Oz, Prinochii lui, Animals.

A participat la diferite festi-

valuri şi a obţinut premii: Clowns(2012) – Cea Mai Bună Comedie la

Ballinamore FF, Cel Mai Bun Cine-

matograf Ballinamore FF.

A fost nominalizat: Clowns– Cea Mai Bună Comedie – Dublin

Underground FF, Cel Mai Bun

Audio – Limerick Institute Tech-

nology FF, Cel Mai Bun Scenariu

LITFF, Cel Mai Bun Film LITFF.

Felicitări, Florian Zapra!

Suntem alături de tine şi ne vom

bucura de fiecare împlinire a ta,

pentru că ştim, multe mai ai de

făcut, multe împliniri vei avea şi

multă bucurie vei aduce în sufletele

românilor de acasă şi din Irlanda.

„În drumul nostru spre nicăieri, definiţia fiecăruia o găsim în ceea ce facem, şi mai puţin înceea ce spunem. Şi dacă ar fi să mă-ntorc să iau totul de la capăt, aş face tot la fel… nici maibine, nici mai rău, mulţumesc celor care au avut încredere în mine şi m-au susţinut.”

Florian Zapra

- Dorina Şişu -

Itaca 39

Cristina Ştefania Ţărean şi Grupul Vocal Trăistuţa

sau Cum să aprinzi stele cu sufletul

Demult, atât de demult

încât nici Dumnezeu nu mai ţine

minte când s-a întâmplat, unul din-

tre primii oameni, în loc să doarmă

lângă foc, alături de partenera lui

de viaţă, stătea în faţa peşterii şi as-

culta liniştea nopţii, întunecată,

când din adâncul sufletului i-a

răsărit pe buze numele femeii lui,

l-a rostit melodios, în mai multe

feluri şi a început să cânte iubirea

pentru ea şi bucuria de a-i fi

aproape. Cum sunetul vocii lui

săgeta întunericul, ridicându-se

spre cer, cum se aprindea o lumină

pe care el, mai apoi, a numit-o stea.

Altădată, fiind plecat la vănătoare,

departe de iubită, a cântat de dor,

iar pe cer s-a aprins o altă stea.

Auzindu-l, au început şi alţi oa-

meni să cânte, de atunci cerul fiind

luminat de puzderie de stele, unele

purtând în lumina lor bucuriile oa-

menilor, altele dorul, supărarea,

obiceiurile sau muncile lor, ori, alt-

fel spus, Viaţa.

Am cunoscut-o pe Cristina

Ştefania Ţărean în vara anului 2012,

la una din întâlnirile cenaclului

„Cuvinte dumicate în vin”, pe vre-

mea când inventasem şi abia puse-

sem pe picioare Centrul cultural

român din Dublin. Chiar avem o

fotografie la Biblioteca „Fănuş

Neagu”, atunci încă în stare de

organizare şi catalogare.

Ştiam de existenţa dum-

neaei şi a grupului de muzică pe

care îl conduce şi am fost încântaţi

să descoperim un om pasionat de

ceea ce face şi dăruit cu totul artei

pentru care Dumnezeu a înzestrat-o.

Să vorbim, înainte de toate,

de omul şi artistul, interpretul de

muzică populară Cristina Ştefania

Ţărean (Marinescu).

Născută la Sibiu, în Ajunul

Crăciunului din 1983, primeşte nu-

mele lui Iisus şi al Sfântului din

ziua de 27 decembrie. Urmează

cursurile şcolii din cartier, apoi

Colegiul Economic „George Bari-

ţiu” şi, în final, Universitatea „Lu-

cian Blaga”, cu specializare în

psihologie. După susţinerea lucră-

rii de licenţă, în 2009, părăseşte

oraşul natal şi România, urmându-l

în Irlanda pe domnul Ţărean.

„…Porneam pe drumuri de ţarăstrăină, dorind să-i fiu alături celuice urma să-mi fie soţ….”, după

cum ne mărturiseşte însăşi artista.

Pasiunea pentru actul artistic

s-a manifestat încă din copilărie,

când, la vârsta de 13 ani, a fost

CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA

CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN

selectată la Palatul Copiilor din

Sibiu, secţiile de sculptură şi mu-

zică populară. În cele din urmă,

muzica s-a dovedit a fi domeniul în

care a excelat şi i-a adus mai multe

satisfacţii, pentru că „…muzica afost cea care m-a adus în faţa pu-blicului şi m-a făcut să mă îndră-gostesc de scenă.”

Devine astfel solistă a

Ansamblului Cibinul şi participă la

numeroase festivaluri de folclor,

unde talentul adolescentei nu trece

neobservat, fiind răsplătit cu premii

importante. La Festivalul „Moştenire

din bătrâni” de la Avrig, judeţul Sibiu

– 1997, obţine locul II; la Festivalul

Naţional „Maria Tănase” de la

Craiova – 1998, obţine locul I; la

Festivalul „Flori Bănăţene” de la

Timişoara – 1999, obţine locul I la

secţiunea solişti vocali; la Festi-

valul „Vara, vara-primăvara” de la

Sibiu – 2005, obţine Premiul spe-

cial de popularitate.

Cristina Ştefania Ţărean

(Marinescu) are nostalgii calde

pentru această perioadă din viaţa

ei: „Silvia şi Ioan Macrea, core-grafii şi sufletul Ansamblului „Ci-binul”, au semănat şi în inima meadragostea pentru cântecul dragpopular, iar pentru aceasta le suntprofund îndatorată”.

Urmează perioada de împli-

nire artistică, venită odată cu coop-

tarea în rândurile Ansamblului

„Căluşerul din Orlat”, condus de

domnul Stelian Stoica, ansamblu

cu o tradiţie de peste 30 de ani.

(continuare în pag.40)

- Viorel Ploeşteanu -

Itaca40

în slujba folclorului românesc, de-

venit între timp Ansamblul Profe-

sionist „Jidvei România”. Alături

de colegii ei, Cristina Ştefania

Ţărean a susţinut spectacole în

toate zonele României, dar şi în stră-

inătate, bucurându-se de dragostea

şi aprecierea publicului.

După anul 2009, când s-a

stabilit în Irlanda, artista a mai

urcat pe scenă, ocazional, alături de

foştii săi colegi, la invitaţia

maestrului Stelian Stoica.

Despre viaţa din Irlanda,

Cristina Ştefania Ţărean vorbeşte

cu optimism: „Irlanda, ţara noas-tră adoptivă, nu a avut pentru noinumai lapte şi miere, dar iată căazi putem spune cu bucurie că sun-tem pe drumul cel bun”.

Cum nu putea rămâne mult

timp departe de muzică, reuşeşte în

data de 5 noiembrie 2011 să înfi-

inţeze, prin forţe proprii, Grupul

Vocal Trăistuţa. La început a fost

greu, însă niciun obiectiv măreţ nu

se împlineşte cu uşurinţă. Treptat

s-a închegat un frumos grup de

copii, români şi moldoveni (români

şi români!), cu vârsta cuprinsă între

4 şi 12 ani, care acum sunt în

număr de 16. Având susţinerea totală

a soţului său, Cristina reuşeşte să

achiziţioneze costume populare

pentru toţi membrii grupului. Cu

aceste costume naţionale a organi-

zat şi o expoziţie la una din biseri-

cile româneşti din Dublin, în luna

noiembrie 2012, care s-a bucurat

de un real succes la publicul iubitor

de tradiţii şi simbolistică populară.

Grupul Vocal Trăistuţa, de

mai bine de un an de zile, este o

prezenţă încântătoare în Dublin,

atât pentru români cât şi pentru ir-

landezi, susţinând spectacole apre-

ciate, cu ocazia evenimentelor

organizate de comunităţi româneşti

sau Ambasada României, aşa cum

a fost şi evenimentul de la Man-

sion House, organizat de Ziua

Naţională a României, în data de

29 noiembrie 2012, unde publicul,

în egală măsură românesc şi irlan-

dez, a fost entuziasmat de prezenţa

şi interpretarea copiilor.

Despre această realizare

importantă din viaţa ei de artist,

Cristina Ştefania Ţărean ne spune:

„În urmă cu un an (5 noiembrie

2011 n.n.) se năştea o dorinţă înfăptura-mi însetată de cântecul celipsea deja de o bucată bună devreme din viaţa mea… Aşa a luatfiinţă Grupul vocal de copii Trăis-tuţa, un grup în care bucuria s-atransformat treptat în bucurie su-fletească. Copii ai României şi aiMoldovei noastre soră, ce au însu-fleţit acest gând curat şi de simţireromânească… Copiii noştri frumoşi,născuţi din dorurile grele şi viseleîndrăzneţe, din surâsul cărora senasc alte şi alte idealuri…”

Cristina Ştefania Ţărean,

un artist deosebit şi un om mai pre-

sus de vremuri, pentru care fa-

milia, ţara, tradiţiile şi simţirea

românească se confundă cu propria

viaţă: „Eu, soţul şi fetiţa noastră,bucuria sufletului nostru, ne bucu-răm de fiecare zi pe care o petre-cem împreună şi nădăjduim, ca toţiceilalţi fraţi români, că vor veni şivremuri mai bune. În ţară am lăsatpărinţii. Acolo cu ei e şi dorul celmai mare… La ei ne e gândulmereu şi nu ne dorim decât să-iştim sănătoşi.”

Atâta timp cât există astfel

de oameni, rădăcinile noastre vor

rămâne puternice, iar pomul ro-

mânismului va da roade bogate şi

sănătoase.

CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA

CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN

Date de contact:

grupulvocaltraistuta@yahoo.com

facebook: Grupul Vocal Traistuta

uneori viaţa e o nebuloasă

în care intri

şi nu mai poţi ieşi.

alteori e o maşină de spălat

care te învârte, te scutură, te spală,

dar nu te curăţă de păcate,

păcat originar, original, cu şi fără

de vină;

e un virus

care-ţi mănâncă din ureche

şi te lasă fără balans, fără balanţă,

fără dinţi (de la atâta împiedicat).

ar putea fi roz

(condiţionalul fiind perfect aplicat)

roz, roz bonbon, roz simplu, roz

compus şi descompus

în toate nuanţele şotronului

de care cu greu îmi mai amintesc,

da’ ce să fac

dacă nu-mi mai place de mult rozul?

***

Simona Bercu Bîrsan

Itaca 41

Simona Bercu Bîrsan – un actor pe scena irlandeză

Simona Bercu Bîrsan, de când sun-teţi în Irlanda şi în ce context aţiajuns aici?

Din 2004. Asta înseamnă

deja 8 ani, un timp care s-a dus

parcă prea repede. Cum am ajuns

aici? L-am urmat pe soţul meu (a

fost angajat de o firmă irlandeză).

Ce ne puteţi spune despre oameniidin Irlanda? Cum v-aţi acomodat?

Acomodarea nu am văzut-o

ca pe un efort, o greutate. A venit

în timp, de la sine. Cât despre oa-

meni, ce să spun? Sunt la fel ori-

unde. Până la urmă, nu naţio-

nalitatea face diferenţa, ci indi-

vidul. Calea cea mai simplă e

dezbrăcarea de prejudecăţi (şi de o

parte, şi de alta).

Ce ne puteţi spune despre meseriade actor? Ce anume jucaţi?

Ha, ha, ha… Întrebarea asta

îmi aminteşte de o altă întrebare:

„De ce vrei să te faci actor?”.

„Vreau să mă fac actor pentru

că…”. Se poate răspunde în multe

moduri, dar cel mai cinstit răspuns

e: „Aşa simt”. E vorba de instinct.

Te atrage şi eşti atât de sigur că şi

poţi să faci meseria asta. Acesta e

începutul… urmează însă trepte (în

sus, în jos… şi tot aşa). Ce anume

joc? Deocamdată Slices, o piesă de

Lia Bugnar. Cred că sunt cea mai

independentă dintre cei ce fac

teatru independent: piesa e „one

woman show” şi, în plus, a trebuit

s-o fac singură, fără regizor. Am

pornit de la zero, mi-am căutat un

text (mulţumesc încă o dată Liei Bug-

nar pentru piesă) şi m-am apucat de

lucru realizând că, în condiţiile date, asta

e singura soluţie. Sala de repetiţii mi-a

fost bucătăria („Teatru în Bucătărie” ar

fi un nume perfect pentru compania la

care visez s-o pun pe picioare într-o

bună zi).

Unde jucaţi în prezent?Primele spectacole le-am jucat

într-o biserică transformată în „arts cen-

tre” (Chapel on the Hill, Killorglin). De-

ocamdată am jucat numai în Co. Kerry.

E o adevărată poveste în spatele orga-

nizării (locurile în care joc, reclama…

oamenii trebuie aduşi la teatru cumva),

lucru pe care îl învăţ din mers. Asta e

partea care mi se pare cea mai dificilă.

Cum este publicul din Irlanda? Cum îlsimţiţi?

Mi-a fost teamă că nu voi fi

înţeleasă (adică oamenii nu vor înţelege

engleza ce-o vorbesc eu, accentul e ceva

ce nu poţi schimba). Se pare că au înţe-

les. La finalul piesei, mulţi au lacrimi în

ochi. Să ajungi la lacrimi, trebuie să te

emoţionezi; să te emoţionezi, trebuie să

înţelegi ce ţi se spune. Mi s-a întâmplat

la câteva spectacole ca lumea să nu

plece din sală după aplauze, aşa că am

putut discuta cu spectatorii chiar deschis

despre temerile mele, despre spectacol.

Vă simţiţi împlinită?Încerc să mă gândesc: ce-ar

putea însemna „împlinită”? Am o fa-

milie, ei sunt partea mare a cercului din

cuvântul ăsta: „împlinire”. Teatrul e

altă parte. Plus altele…

CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA

CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN

Ce planuri de viitor aveţi?Bănuiesc că la teatru vă

referiţi. Am în minte deja o piesă (o

piesă din două personaje şi … va

trebui să găsesc pe cineva să re-

gizeze).

Care este replica preferată pentrudumneavoastră?

Nu am o replică preferată.

Există însă un citat care-mi place

mult: „The reason for walking is

destination” (Arthur Hopkins) –

l-am găsit într-o carte scrisă de-o

actriţă şi profesoară de actorie ex-

cepţională, Uta Hagen. O lecţie de

actorie într-o propoziţie.

Ce le transmiteţi românilor din Irlanda?

Numai bine! Şi dacă va fi să vadă

un afiş pe care scrie aşa: „Slices (a play

by Lia Bugnar, performed by Simona

Bercu Bîrsan)” în oraşul unde locuiesc,

ar putea să vină să vadă spectacolul.

- interviu realizat de Dorina Şişu -

Itaca42

Theodora Maria Ciuta,

o stea care şi-a început ascensiunea

Născută într-o familie de

emigranţi români, la Waterford,

Ireland, Theodora este un adoles-

cent cu înalte aspiraţii artistice. La

cei doisprezece ani, are deja gradul

şase la Royal Academy of Music

Ireland, clasa de Dramă, unde este

între cei mai apreciaţi cursanţi, pri-

mind roluri importante în specta-

colele puse în scenă de către

Academie. Teatrul este, de alt-

minteri, pasiunea principală a

Theodorei, talentul şi aptitudinile

îndreptăţind-o să aspire la recu-

noaşterea internaţională în dome-

niul celei de-a şaptea arte şi, de ce

nu, să fie unul dintre numele prin-

cipale pe afişele teatrelor de pe

Broadway.

La îndemnul părinţilor şi al

profesorilor, întru completarea

pregătirii de actor, Theodora

urmează şi cursuri de muzică la

Piano Academy of Ireland, clasa de

pian şi teoria muzicii, unde are

gradul doi.

Talentul nu înseamnă

nimic fără muncă, iar Theodora

ştie acest lucru, rupând o bună

CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN PROMOVAREA

CREATIVITĂŢII ROMÂNEŞTI – DUBLIN

parte din timpul adolescenţei pentru

a exersa şi a-şi dezvolta aptitu-

dinile, lucru care se reflectă şi în

rezultatele excepţionale obţinute la

examene, toate încununate cu „dis-

tinction”.

Theodora Maria Ciuta este

în anul întâi la Şcoala secundară St.

Louis Rathmines, una dintre cele

mai apreciate şcoli din Dublin. Va-

canţele de vară şi le petrece cu

părinţii şi fratele mai mic, David, în

România, în zona Oaşului, unde îşi

au rădăcinile, încărcându-se su-

fleteşte, spiritual şi intelectual de

tradiţiile ancestrale ale neamului

românesc. Cunoscându-i familia,

putem spune că Theodora benefici-

ază de un cadru moral de excepţie,

având susţinerea necesară în a-şi

împlini visul şi pasiunea.

Noi avem încredere în tine,

Theodora şi îţi dorim succes în ac-

tivitatea artistică pe care ţi-ai ales-o!

- Viorel Ploeşteanu -

„Împreună nu ne vom înstrăina!”

centruldepromovaredublin@gmail.com

Itaca 43

Emanuel Stoica

(Suedia)

Privesc cu respect spre cei

care au pasiunea de a se confrunta

cu ei înşişi pe tabla de şah. Mărtu-

risesc, nu cred că posed o aseme-

nea răbdare doar pentru un joc,

oricât ar fi de nobil. Consum prea

multe energii în confruntarea cu

mine însumi pe alte paliere ale

vieţii cotidiene. Raţionamentele de

o anumită factură îmi consumă din

ce în ce mai mult aceste energii ca

şi cum, ca un şurub, procesul

gândirii ar ajunge brusc în locuri

ruginite pe care constată surprins

că nu are forţa de a le parcurge la

fel de lejer ca înainte vreme.

Mă întreb dacă nu cumva

am căzut victimă unui fenomen

asupra căruia meditez de când un

prieten mi-a atras atenţia, faptul că

nefolosirea limbii materne ori insufi-

cienta folosire a ei reduce capaci-

tatea de gândire abstractă.

Românul aflat dincolo de

hotarele geografice ale limbii

materne foloseşte gândirea abstractă

foarte rar. Dacă – fiind un om de

condiţie medie – nu are reflexul

intim şi autentic al exerciţiului

cultural, dacă nu se află la studii,

dacă nu este intelectual prin natura

meseriei, situaţia lui este una în

care lucrurile depăşind graniţele

nevoilor cotidiene, ale instinctelor,

sunt un lux inutil, o formă de ne-

bunie, mai ales atunci când psihicul

îi este contaminat cu stilul alarmist

agresiv, preocupările delirante şi

vocabularul de trei-patru sute de

cuvinte al posturilor de televiziune

de acasă.

În aceste condiţii, nevoia

de comunicare într-o limbă română

vie, curată, neburuienoasă – instru-

ment prin care discursul se în-

dreaptă cu eleganţă uneori intra-

ductibilă spre obiective pe care nu

le mănâncă moliile şi rugina – poate

deveni o problemă cu caracter de

criză.

Tatonarea interlocutorului

cu banalităţi ori exagerări de natură

a atrage atenţia riscă să depăşească

uneori limitele pacienţei unui om

aflat în căutarea normalităţii.

Aceasta este o strategie pusă în

practică de către emigranţi nu doar

din ipocrizie, ci mai ales derivată

din anumite stări de fapt. Foarte

puţini au inclus în modelul de viaţă

pe care şi l-au propus în rătăcirile

prin lume dezvoltarea fiinţei lor

spirituale. Nu este atât de mult o

problemă de limbaj, cât mai ales de

preocupări. Principalul vinovat, în

majoritatea cazurilor, este lipsa

obişnuinţei minţii de a pătrunde

mai departe de nevoile cotidiene

ale omului angrenat într-o luptă

care are drept priorităţi mai ales

adaptarea, supravieţuirea şi scopul

majorităţii celor ajunşi la mari dis-

tanţe de ţară, împlinirea unor nevoi

materiale.

Stând strâmb şi judecând

drept, chiar şi acasă a început să fie la

fel, încă din urmă cu mulţi ani. Dis-

pariţia în mare măsură a relaţiilor

normale dintre produsele culturale

autentice şi omul obişnuit l-a găsit

pe acesta din urmă nepregătit. Dezor-

dinea care s-a instalat în toate

domeniile, peste noapte, după de-

cembrie 1989, pare că a luat prin

surprindere inclusiv intelectualii,

creatorii. Chiar şi în situaţiile în

care au sesizat că le fuge terenul de

sub picioare sub influenţa crizei de

autoritate a tot ceea ce era autoh-

ton, instituţional, aceştia s-au văzut

neputincioşi. Aproape nimic nu a

scăpat de tăvălug. Resursele socie-

tăţii – direcţionate conform priori-

tăţilor unor manageri ai sistemului

pentru care interesul primordial a

fost legitimarea prin însăşi exerci-

tarea puterii – s-au transformat cu

prioritate în surogate intelectuale,

în vile şi piscine private ale dregă-

torilor zilei mai degrabă decât în

valori culturale autentice. Ieftine şi

uşor digerabile, nesupuse rigorilor

estetice, aceste produse au devenit

opusul unor instrumente de ridicare

a nivelului cunoaşterii de sine a

contribuabilului, situaţie de altfel

convenabilă celor care au condus

destinele României în ultimii 20 de

ani.

Manelele sunt simbolul

acestei decăderi estetice şi morale

extraordinare, nu atât prin am-

ploarea fenomenului, cât mai ales

prin aşa-zisele valori pe care le elo-

giază şi stilul de viaţă pe care îl

promovează. Metaforele lor nu

(continuare în pag.44)

Cum să nu cerşeşti la

Stockholm

Partea I

Itaca44înalţă sufletul, nu zidesc, nu aduc

bucurie inimii. Abordarea care

evocă imagini ale unor personaje

cu trăsături de inspiraţie lombro-

siană sileşte spiritul să se refugieze

în foarte multe cazuri undeva în

zona părului pubian.

Mi se face părul măciucă

atunci când aud explicaţii despre

viziunea acceptării manelelor ca

fenomen natural în peisajul cultural

contemporan românesc. Convinge-

rea că mulţi dintre cei care se pro-

nunţă cu atâta detaşare, toleranţă,

cunosc perfect mecanismul prin

care fenomenul respectiv atacă

exact lucrul la care făceam referire

– capacitatea de gândire abstractă,

impulsurile raţiunii de a se îndrepta

şi spre altceva decât nevoile stoma-

cului – îmi măreşte iritarea. Acesta

este tipul de agresiune extrem de

periculoasă prin amploarea căpă-

tată pentru care eu unul am impre-

sia că am pierdut sentimentul

iertării. Poate că unii dintre apolo-

geţii fenomenului mimează inte-

ligenţa. Nu ar fi o surpriză. În

legătură cu ceilalţi nu pot decât să

mă întreb care le este agenda.

La Stockholm, până în

prezent, nu am cunoscut fani

suedezi ai vreunui artist român va-

loros. Probabil nu foarte numeroşi,

ei vor fi existând, orientaţi spre

repere din categoria lui Gheorghe

Zamfir, dacă ne raportăm la dome-

niul muzical. Viaţa e scenaristul

suprem. Aşa se face că, drept con-

solare, am văzut fotografia unui

afiş cu Guţă într-o scară de bloc din

metropola scandinavă. Cineva mi-a

desluşit povestea desprinsă parcă

dintr-o realitate paralelă. Invitat la

o petrecere, are surpriza să îl vadă

pe manelist chiar în apropierea

panoului de pe casa scărilor unde

sunt afişate numele locatarilor şi

indicaţii pentru situaţii de urgenţă.

Ce caută aici? Cum adică ce caută?

E Guţă, e de la voi, ar trebui să îl

cunoşti. Îmi place muzica lui, vine

răspunsul.

Aveam să aflu mai târziu

că pasiunea urmaşului vikingilor –

gazdă a petrecerii – pentru

manelistul cu nume de godac a dis-

părut pe neaşteptate la fel cum a şi

luat fiinţă. Pot presupune că s-a

plictisit, a descoperit altă vedetă pe

internet ori că a fost jenat de opini-

ile anturajului despre preferinţele

lui muzicale. Întrebările care se de-

sprind din întâmplarea amintită

merită probabil atât atenţia

antropologilor, cât şi lămuriri din

partea sociologilor şi esteticienilor.

Privind din perspectiva unor aspi-

raţii personale, pot doar să opinez

subiectiv şi tendenţios că eventuala

dezvoltare a acestei subculturi va

determina apariţia verigii de legă-

tură dintre om şi maimuţă, spre

fericirea darwiniştilor.

Sub impresia unor astfel de

gânduri urmăream recent o înre-

gistrare a ceea ce o televiziune pre-

supunea a fi un OZN filmat

deasupra României. Imaginile – de

o calitate slabă. Ceea ce m-a spe-

riat mai mult decât OZN-ul erau

comentariile martorilor: „Ia uite în

p..a mea ce şmecher e! Nu am

văzut niciodată aşa ceva. P..a mea!

Ce şmecher e!” La noi şi OZN-

urile sunt „şmechere”. Parcă ar fi o

maşină de fiţe. La acest nivel a

pătruns limbajul manelei. Azi-

mâine vom auzi ceva asemănător

cu „sfântul X mai şmecher decât

sfântul Y”. Frecatul portmoneului

de icoane, pentru noroc, e doar un

semn premergător.

Probabil că limba română

nu a suferit niciodată până în

prezent, pe scară largă, într-un con-

text atât de complicat, o atât de

leneşă, neglijentă, lipsită de re-

spectul vorbitorului faţă de propria

persoană, dizgraţioasă şi needu-

cată, improprie folosire. Iată mo-

tivul pentru care nu mă mir când

văd astfel de utilizatori ai limbii

române cerşind în genunchi prin

Stockholm. Am convingerea că un

om onest care ştie secretul

metaforei şi al comparaţiei nu va fi

îngenuncheat niciodată.

Dacă acceptăm ideea că

procesele minţii sunt codificate,

controlate şi primesc o semnificaţie

prin intermediul limbajului, cone-

xiunea acestui raţionament cu de-

cenţa ori, după caz, cu stilul de

viaţă degradant este evidentă. Prac-

tic, în cazul unor abordări de tip

manea asistăm la o spălare a

creierelor prin expunerea minţii în

mod repetat la o „reprogramare” în

limitele unui limbaj lipsit de

resurse. Dacă pentru unele urechi

sună clarificator, aceste practici îl

sărăcesc pe român în calitatea lui

mult evocată, aceea de poet din

naştere, adică de calitatea de „in-

giner” al limbii române, de posesia

abilităţilor de programare mentală

şi transformare a realităţii folosind

eficient, la potenţial maxim, unul

dintre instrumentele cu cele mai com-

plexe nuanţe, subtile semnificaţii şi

sofisticate artificii, limba română.

Şmecheria, banii, duşmanii

şi garda sunt noţiuni a căror dis-

tanţă faţă de fundamentele unui edi-

ficiu social sănătos nu are nevoie

de vreo demonstraţie. A construi raţio-

namente cotidiene care se învârt în

jurul unor astfel de obsesii, a te relaxa

în prezenţa lor, a dezvolta relaţii in-

terumane pornind de la asemenea

germeni are consecinţe dezastru-

oase pentru destinele individuale şi

colective implicate.

Mergând chiar mai departe,

în contemporaneitate, este greu de

crezut într-o evoluţie economică

serioasă pe fondul unei educaţii

precare şi a unei comunicări de

slabă calitate, perversă, vulgară,

agresivă, lipsită de calm şi respect

pentru şi între membrii societăţii,

pe scurt – lipsită de informaţie (...)

Itaca 457

şi valoare spirituală. Încurajarea

unui astfel de limbaj, uneori cu

dublu înţeles, comunicarea viciată

de o denaturare a sensului generos

în care se nasc cuvintele într-o

limbă, limitarea vocabularului

generează imoralitate, minciună,

egoism, dinamitează armonia, co-

eziunea socială, spiritul de solidar-

itate, încrederea între potenţialii

parteneri de afaceri şi între oameni

în general. Viaţa şi logica elemen-

tară arată că astfel apare o frână

teribilă în calea dezvoltării stării de

normalitate. Unul dintre semnele

distinctive ale acestei situaţii ar

putea fi golirea de valoare a cuvân-

tului de onoare, a vorbei care se

transformă în faptă.

Astfel de ghionturi ale rea-

lităţii te pot conduce la părerea ex-

tremă că, pe fondul crizei de valori,

în locul puzderiei de ministere inu-

tile înfiinţate în virtutea clientelis-

mului politic ar fi fost de mai mare

folos un Minister al Limbii

Române, un Minister al Metaforei,

un Minister al Respectului pentru

Fiinţa Umană.

Primul cerşetor pe care l-am

văzut în Suedia, în urmă cu trei ani,

cânta în gara din Huddinge. Cu o

înfăţişare jalnică, nespălat, nebăr-

bierit, sufla anemic în muştiucul

unui fluier. Pe la celălalt capăt se

scurgea fals o melodie abia

recognoscibilă drept „Alunelu”.

Apare şi în tren, cu aceeaşi tenta-

tivă muzicală, urmată de plimbatul

cu mâna întinsă şi un apel ciudat:

„Dă şi mie ceva, para comer!” Re-

cunosc, am purtat speranţa nejusti-

ficată, prostească şi inutilă că,

auzind cele două cuvinte spaniole,

lumea îl va crede iberic ori sud-

american. I-am întins o pungă cu zaha-

ricale, mormăind doar pentru el:

„Bade, las-o baltă cu fluierul acela,

faci de râs Alunelu”. Îmi era ruşine.

În primul rând, într-o ţară ca

Suedia, te doare faptul că societatea

din care vii are bătrâni puşi în situ-

aţia de a supravieţui astfel. Apoi,

aşa-zişilor lăutari e greu să le ex-

plici faptul că în ţara care a dat

lumii Abba nu este de bonton să

faci muzica praf şi pulbere. Nici

măcar mitul cum că ţiganii sunt cei

mai buni muzicanţi nu are aco-

perire în Suedia. Într-o ţară în care

muzica este o industrie foarte seri-

oasă şi cu multe confirmări pe plan

internaţional (pare-mi-se al treilea

exportator mondial de muzică

după Statele Unite ale Americii şi

Marea Britanie), nu se mai poate

pune problema zgârierii urechilor

auditoriului cu intenţii de auto-

proclamat trubadur. Media popula-

ţiei are o cultură muzicală mult

peste cea a altor ţări. Adoles-

cenţilor le este stimulată această

preocupare la şcoală. Adesea, poţi

asista la reprezentaţii ale acestora

în spaţii neconvenţionale, de plăcere

ori chiar pentru a face bani. Perso-

nal, încă nu am întâlnit vreun lăutar

rătăcitor, venit de pe plaiuri miori-

tice care să poată concura cu tinerii

scandinavi la acest capitol.

Pe de altă parte, pentru ca

să pretinzi o recompensă în schim-

bul prestaţiei tale care se doreşte a

fi artistică, trebuie să etalezi artă

prin toţi porii. Când muzicanţii nu

arată că arta lor este produsul unui

stil de viaţă nici măcar atunci când

performează relativ bine, au sfeclit-o.

La Stockholm, în zadar cânţi jazz

dacă nu se vede că ai alura unui

jazzman. Geaba vii, geaba te duci,

geaba rupi bieţii papuci! De ce nu

stai acasă, mai bine?

Ai trompetă şi aştepţi să-ţi

fie umplută pălăria cu bani cântând

„What a wonderful world”? Poate

că ar fi bine să afli întâi cine a

compus melodia, unde, cum arăta,

cum trăia, cum o interpretează alţii

şi de ce. Poate că ar trebui să mai

pui mâna pe o carte...

În paranteză, rememorez

uneori momente în care, după pu-

blicarea primei mele cărţi, ofeream

volumul unor apropiaţi. Reacţia,

dincolo de amabilităţile de rigoare,

a fost în câteva cazuri deprimantă.

Interlocutorii mei admirau coperta,

frunzăreau puţin cuprinsul. La scurt

timp după, mă plesneau în moalele

capului cu întrebarea de care mă

temeam: Se câştigă mulţi bani din

scris? În astfel de situaţii nu prea

are rost să mai faci apel la logică

ori la detalii clarificatoare.

Pe vremea când lucram ca

jurnalist, la Alba Iulia, cu vreo cinci

ani în urmă, la o conferinţă de

presă, l-am întrebat pe Nicolae

Manolescu dacă poate să aprecieze

numărul scriitorilor care ar reuşi să

trăiască exclusiv din scris în Româ-

nia. Mircea Cărtărescu este probabil

singurul care a reuşit această per-

formanţă, a fost răspunsul. Nu cred

că s-au schimbat multe de atunci.

Nici măcar nu cred că informaţia

(care în acel moment, din perspec-

tiva personală, mi s-a părut una

dintre ştirile anului) a fost preluată

în afara ziarului local pentru care

lucram. Nu era interesantă.

Revenind, cititul ajută, de

asemenea, la înlăturarea privirii de

psihopat. Aceasta din urmă este o

altă realitate copleşitoare. Fără mare

efort poţi să-i recunoşti pe stradă,

de la mare distanţă, pe majoritatea

celor veniţi din România. Cei sosiţi

de curând, nepregătiţi, trăitori la

limita legii, parcă au stea în frunte.

Trecând peste detaliile vestimen-

tare (asemănătoare în privinţa stilu-

lui, suferind de insuficienţă a raţio-

namentului estetic sănătos la ma-

joritatea celor din ţările est-euro-

pene), elementul cel mai şocant

prin care îi recunoşti repede pe

foarte mulţi dintre cetăţenii români

ajunşi de puţină vreme la Stock-

holm este privirea agresivă, hăituită,

abrutizată, încărcată uneori (...)(continuare în pag.46)

Itaca46

de ură, alteori de tristeţe ori frică,

de personalităţi abuzate. Sunt total

nepregătiţi pentru interacţiunea

normală cu mediul înconjurător.

Nici mediul nu se apropie foarte

mult de ei, din acelaşi motiv. Sunt

crispaţi, au un limbaj mimico-ges-

tual agresiv din care lipseşte ino-

cenţa, atitudini care nu reprezintă

neapărat opţiuni personale. În seco-

lul al XXI-lea, instituţiile oricărui

stat posedă atâtea instrumente,

tehnici şi tehnologii prin care trans-

formă individul în „produs finit”

încât le este imposibil a se deroga

de responsabilitate.

Propoziţiile umane abuzate

îşi caută alinarea în alte abuzuri şi

sunt formulate pe parcursul unor

vieţi trăite între prezumţia de

nevrednicie cetăţenească şi cea de

vinovăţie administrativă. Cele două

elemente îl prind pe individ într-un

cleşte ale cărui forţe sunt perpetuate

şi împrospătate zilnic. Deznădăjdu-

irea, demoralizarea pentru o mai

lesnicioasă aplicare a controlului –

scopul final al unui aparat format

din oameni ale căror împliniri per-

sonale, sociale, sunt construite pe o

percepţie schizofrenică a realităţii.

Cultivarea sentimentului

vinovăţiei chiar pentru cele mai natu-

rale lucruri din cadrul existenţei a

produs o distanţă uriaşă între menta-

lităţi, între noi şi ceilalţi. Cele mai

simple, naturale gesturi le practi-

căm cu sentimentul unei vinovăţii

cosmice. Bem apă, mâncăm,

respirăm chiar, cu sentimentul vino-

văţiei. Sub imperiul mentalităţilor

neofeudale, culpa a devenit o parte

atât de integrată în fiinţa noastră

încât însăşi existenţa ni se pare o

realitate la limita legii.

Odată înfipt în creier faptul

că pentru individ este inevitabilă

asocierea cu acest temei al pedepsei

în raport cu universul, s-a născut

mecanismul declanşator al prac-

ticării gesturilor deznădăjduite.

Unele dintre acestea, acte abomi-

nabile având drept suport ideea

omniprezenţei culpabilităţii şi im-

posibilităţii de a evita vinovăţia.

Păşesc în categoria culpabililor

prin simplul fapt că exist. În con-

secinţă, nu mai am nimic de pier-

dut, oricum sunt condamnabil, o

greşeală în plus nu are o relevanţă

care să încline balanţa în direcţia

opusă. Aşa se face, printre alte

reţete, primul pas către umplerea

naturală a acelui loc trist, lăsat gol

de alţii prin accederea la un sistem

educaţional şi etic în care toată

lumea înţelege valoarea demersu-

lui, a efortului personal spre au-

toîmplinire. Acest pas a fost făcut

de victimele antimeritocraţiei care

domină actualmente societatea româ-

nească pentru că au existat locuri

triste, goale, pe care alte lumi prin

care ai noştri s-au risipit au făcut

eforturi să le depăşească.

În contact cu personaje

dintr-o anumită categorie a acestor

victime ale incompetenţei, minciu-

nii şi nepăsării impostorilor care

conduc ţara, încercările mele de a

deveni un om mai bun par zadar-

nice. Avem ierarhii valorice diferite.

Uneori trebuie să fiu într-o situaţie

dificilă pentru a găsi suficientă

înţelegere faţă de aceşti semeni.

Îmi spun că, în raport cu ale vieţii

capricii, sunt şi eu un fel de cerşe-

tor, aştept şi accept şanse, la fel ca

noi toţi. Atunci de ce oare îmi

reprim cu greu impulsul de a

arunca nişte vorbe tăioase cerşe-

toarei care tocmai îşi zăngăne

bănuţii din palmă? Este a doua,

poate a treia oară când o văd. Nu

i-am auzit vocea, încă. Ceva miste-

rios îmi spune că vorbeşte fluent

româneşte. Cu greu stăpânesc gân-

durile proaste, superficiale faţă de

această fiinţă. O privesc mai atent.

E la vârsta la care o femeie devine

bunică. Câţiva dinţi de aur îi

sclipesc, sporadic, din colţul zâm-

betului. Milogeala de tip constanti-

nopolitan, modelul ei balcanic nu

stârneşte compasiunea la Stock-

holm. Aici mai degrabă oferi un su-

râs, un cântec, te transformi într-un

personaj care aduce puţină diversi-

tate, bucurie în viaţa privitorilor.

Femeia îl ciupeşte de funduleţ pe

ăla micu’ din colţul vagonului. Un

gest neobişnuit şi poate prea în-

drăzneţ faţă de nişte necunoscuţi.

Părinţii zâmbesc, fără alternativă.

Nu au bani de dat. E greu de spus

ce amestec lingvistic foloseşte fe-

meia. Înţeleg un „please” engle-

zesc, un „tack so mycket” suedez,

am senzaţia că mai desluşesc ceva

nuanţe de norvegiană sau finlan-

deză. Tablou suprarealist. Sunt

strivit de constatări.

Într-o zi, am proasta inspi-

raţie să îndrept obiectivul aparatului

de fotografiat spre unul dintre ei.

Privirea de milog se transformă

brusc în cea a unui personaj demo-

nic. Gesturile ameninţătoare, de la

distanţă, făcute de un bărbat fără

picioare folosind cârjele, îmi pro-

duc sentimente nemaiîntâlnite. În-

jurăturile nu le reproduc. Sunt calm

dar reuşesc să îmi controlez reacţi-

ile cu oarecare dificultate, pre-

făcându-mă că nu înţeleg. Nu este

unica interacţiune, într-un fel sau

altul, cu cei care practică această

îndeletnicire. Asemeni unui beţiv,

jur de fiecare dată că este ultima în-

tâmplare de acest fel. Intenţionez să

îmi respect promisiunea.

Partea a II-a în numărul următor!

Itaca 47

Viorel Vintilă

(S.U.A.)

Arnold Schwarzenegger,

un emigrant austriac venit în

căutarea El Dorado-ului american,

a reuşit cu adevărat să trăiască theamerican dream. Un actor de mare

succes care a schimbat scena de la

Hollywood cu cea politică de la

Sacramento, unde pentru 8 ani de

zile, s-a dezbrăcat de rolul de Ter-minator şi a îmbrăcat ţoale noi de

Guvernator de California.

În anul 2010, Arnie îşi lua

la revedere de la jobul de guverna-

tor şi lăsa locul altora să conducă

destinele Californiei. Arnold dovedise

încă o dată, dacă mai era nevoie, că

USA este într-adevăr ţara tuturor

posibilităţilor şi reuşita sa în State

poate fi un exemplu şi un material

didactic pentru cei care vânează

visul american.

Şi, ca să vedeţi cât de mult

adevăr stă în spatele acestui slogan

arhicunoscut – USA, ţara tuturorposibilităţilor – am să vă povestesc

o întâmplare adevărată şi foarte in-

teresantă, la care am fost martor în

anul 2010, când, plimbându-mă pe

străzile din San Francisco, am avut

ocazia să mă conving pe propria mea

piele de veridicitatea acestui slogan.

În noiembrie 2010 au avut

loc în California alegerile pentru

postul de guvernator, job deţinut

pentru ultimii 8 ani de fostul Mr.

Univers, alias Terminator, pe numele

său de botez Arnold Schwarzenegger.

Cu prilejul acestor alegeri, candi-

daţii încercau prin orice mijloace

să iasă în faţă, să se impună şi să

atragă electoratul şi voturile lui;

reclamele electorale bombardau

ecranele televizoarelor, posturile

de radio difuzau mesaje ad naseumcu programul şi promisiunile elec-

torale ale candidaţilor, care căutau

cu orice preţ să impresioneze elec-

toratul şi să-i convingă pe alegători

că merită sa fie instalaţi în fotoliul

de Guvernator de California.

Pe străzi, la tot pasul, se

simţea izul electoral, pancarte şi

fluturaşi electorali se pasau trecă-

torilor, iar front-yard-ul din faţa

caselor, dar şi al firmelor, era

presărat cu panouri electorale;

chiar şi pe bumperul maşinilor

puteai vedea lipite stickere colorate

cu sloganul candidatului preferat,

într-un cuvânt, aveam parte de tot

tam-tamul şi tacâmul electoral, spe-

cific alegerilor electorale din State.

Aşadar, mă plimbam

printr-o zonă foarte populară şi

pitorească, pe malul golfului San

Francisco, la numai câţiva km de

faimosul Golden Gate Bridge, şi

anume în zona Embarcadero, o

zonă foarte populată şi căutată de

turişti. La un moment dat, mă in-

tersectez cu un personaj foarte pi-

toresc, un bătrânel slab şi ponosit,

care mă opreşte şi mă abordează cu

o întrebare:

„Can you give me a signa-ture, please?”

Only in America

Iniţial am crezut că octoge-

narul în cauză era un cerşetor... dar,

spre surprinderea mea, bătrânelul,

posesor al unui clipboard, încerca

să adune semnături. Pentru ce cre-

deţi? Pentru a candida pentru pos-

tul de Guvernator de California!

Sincer, pe moment am

ramas siderat, mut de emoţie, şi

faţa îmi căzuse... Încercam să mă

regrupez şi să îmi revin din con-

templarea tâmpă în care mă afun-

dasem, în timp ce îl priveam de sus

până jos pe octogenarul care mă

oprise. M-au trecut 1001 de gân-

duri în acea fracţiune de secundă –

despre visul american, egalitate de

şanse, diferenţa de atitudine dintre

bătrânii resemnaţi din România şi

cei de aici, din USA.

Încercam să-mi aranjez faţa

căzută în contemplare şi să-mi

revin din situaţia siderată în care

mă aflam datorită acestui inedit

personaj şi misiunii sale; după

câteva secunde bune de buimăceală

îmi revin şi mă hotăresc să-l fac

fericit pe octogenar, cu o semnătură.

Începusem să analizez atent

hârtia pe care, în ciuda înfăţişării şi

vârstei neobişnuite, adunase multe

semnături care i-ar fi permis să

intre în cursa electorală pentru fo-

toliul de guvernator, moment în

care „guvernatorul” se hotărăşte să

facem cunoştinţă:

(continuare în pag. 48)

Itaca48„My name is James

Bagley! Vote for me please!” – îmi

zice domnia sa, pe un ton de candi-

dat serios.

„Nice to meet you, myname is Vio” – îi dădui replica, pe

un ton la fel de serios, în timp ce îi

strângeam mâna.

„Guvernatorul” dă să plece,

dar îl opresc cu o întrebare de baraj:

„So, do you wanna be thenew Terminator, I mean the newGovernor?” – întreb eu şugubăţ.

„Yes, I wanna get Arnie'sjob and be the new Governor” –îmi replică bătrânelul pe un ton ferm.

„Ok, I wish you good luck.Can I ask you one more question?”

„Sure! Shoot!” – zise „ gu-

vernatorul”.

„What is your politicalplatform?” – întreb eu curios.

„I want to annex Mexic toUSA” – zise posibilul guvernator

pe un ton foarte sobru.

Cu replica asta m-a lasat

chiar perplex şi pe faţa mea se

putea citi cu litere mari o con-

sternare mută amestecată cu o

uimire totală. Într-un final mă re-

grupez din ameţeala în care mă în-

gropase răspunsul total neaşteptat

al bătrânelului şi replic la rândul

meu:

„Well, I wish you goodluck, Mr. Bagley”

„Thank you very much, anddon't forget please, vote for me!” –îmi replică posibilul guvernator, în

timp ce se îndrepta agale către un

Ford Ranger model 1980, pick-uptruck, la fel de obosit şi prăfuit ca şi

potenţialul guvernator.

Privirea mi-a rămas însă

blocată, pentru câteva secunde

bune, pe afişele şi cartoanele multi-

colore cu care era tapat Rangerul şi

pe care se putea citi cu litere de-o

şchioapă: „Annex Mexic to USA!”

C-aşa-i în tenis! – ar spune

regretatul Toma Caragiu.

Eu aş adăuga: c-aşa-i în USA!

La pas pe Golden Bridge

- Viorel Vintilă -

Golden Gate Bridge este

perla oraşului San Francisco, este

simbolul oraşului San Francisco,

este podul cel mai fotografiat şi

poate cel mai vizitat pod din lume.

A fost declarat una dintre minunile

moderne din lume (Modern Won-ders of the World) de către Ameri-

can Society of Civil Engineers.

Deşi am locuit mai mult de

5 ani în San Francisco şi am traversat

podul de zeci de ori cu maşina,

niciodată nu am luat la talpă

această superbă creaţie arhitectu-

rală. Golden Gate Bridge este la fel

de frumos pe timp de zi, pe timp de

noapte sau pe timp de ceaţă şi

mărturie stă şi fotografia ataşată.

Recent, însă, m-am decis să experi-

mentez, first hand, frumuseţea

izbitoare a acestei minunăţii in-

ginereşti şi am luat-o la opincă pe

una dintre cele două alei pietonale

care leagă partea nordică a oraşului

San Francisco cu Marin County.

Aceste alei (walkways) sunt desti-

nate pietonilor, dar şi bicicliştilor şi

celor cu rollerblades şi sunt des-

chise între orele 5 a.m. şi 9 p.m.

Aleea din Est este deschisă pentru

biciclişti şi pe timp de noapte, fiind

însă, închisă pentru pietoni.

M-am bucurat ca un copil

mic când am păşit pe Golden Gate

Bridge şi o senzaţie instantanee de

fericire şi de bine mi-a străfulgerat

fiinţa la atingerea acestui pod. Era

o senzaţie greu de explicat în cu-

vinte, trebuie să fii acolo să îţi dai

seama, era o stare de euforie care

îmi gâdila endorfinele şi mă purta

într-o stare feerică de vis, într-un

cuvânt eram happy. Este un loc

ideal pentru cupluri de îndrăgostiţi

(fie ele de acelaşi sex sau de sex

diferit, că deh, suntem în San Fran-

cisco, cel mai liberal oraş din (...)

Itaca 497

de răsfăţ personal de la mijlocul

podului, am luat-o din nou la

opincă şi m-am îndreptat către

capătul podului, spre intrarea în

San Marino County, unde am făcut

stânga împrejur si m-am întors

înapoi, către locul unde parcasem

maşina.

De ce numele de Golden Gate

Bridge?

Mulţi cred că numele de

Golden Gate Bridge vine de la cu-

loarea international orange care dă

impresia de golden, dar, în fapt,

adevărul este altul... Golden Gate

se referă la strâmtoarea Golden

Gate Strait care face legătura dintre

Oceanul Pacific şi Golful San

Francisco. Strâmtoarea are aproxi-

mativ 3 mile (4.8 km) şi a fost nu-

mită aşa de către Army Captain

John C.Fremont în anul 1846.

Golden Gate Bridge cucereşte

Hollywood-ul

Hollywood-ul, la rândul

lui, nu a putut nici el să stea de-

parte de acest magnetism pe care îl

emană acest giuvaer arhitectural,

fiind şi el atras şi fascinat de

miticul Golden Bridge, care a fost

scenă a 26 de filme printre care aş

aminti: The Maltese Falcon(1941), Escape în the fog (1945),

Vertigo (1958), Superman (1971),

The Domino Principle(1977), TheRock (1996), Interview with a vam-pire (1994), Star Trek (2009),

Final Analysis (1992) şi cel mai re-

cent film, Going the distance (2010

– un film cu Drew Barrymore).

Câteva date tehnice

Construcţia acestei ModernWonder of the World a început pe

5 ianuarie 1933 şi a durat până în

anul 1938, când, pe 28 mai, a avut

loc deschiderea oficială. Inginerul-

şef Joseph B. Strauss a compus şi

un poem, „The Mighty Task is

Done”, în cinstea acestui eveni-

ment.

În anul 1937, Golden Gate

Bridge a fost cel mai lung pod sus-

pendat, având o lungime de 1280

de metri, distincţie pe care a

menţinut-o până în anul 1964. De

atunci a mai fost depăşit de alte 8

poduri, dar în SUA rămâne pe locul

doi, după Verrezano-Narrows

Bridge din New York City.

Lungimea totală este de 2737 de

metri, iar turnul de suspensie are o

înălţime de 211 metri deasupra

apei, distanţa dintre podul propriu-

zis şi apă fiind de 75 de metri.

De ce culoarea portocalie

a podului?

În fapt este orange vermil-ion şi a fost selectată pentru că îm-

bunătăţeşte vizibilitatea pentru

vasele care trec pe sub pod şi pen-

tru că se potriveşte foarte bine

peisajului din jur şi dă un contrast

deosebit între cer şi apă. În anul

1965 culoarea originală a fost în-

locuită datorită coroziunii.

Taxa de colecţie

Pe data de 19 octombrie

1968, Golden Gate Bridge a fost

primul pod major din lume care a

instituit toll colection (taxa de tre-

cere) şi de atunci şi alte poduri au

urmat acest exemplu, care a fost

unul de succes. În prezent, taxa de

trecere a podului (numai pentru

maşini) este de $5 pentru cei cu

abonament şi de $6 pentru cei care

plătesc cash. Ca un fapt divers, se

estimează că de la deschiderea ofi-

cială din anul 1937 şi până în

aprilie 2011 au trecut aproape două

miliarde de maşini.

(continuare în pag.50)

dar şi pentru familii cu copii sau

cupluri ajunse la golden age.

Am fost şi martorul unui

eveniment emoţionant. O cerere în

căsătorie chiar la mijlocul podu-

lui... EL îngenunchease şi îi oferise

un inel persoanei iubite... în acest

timp, EA tremura şi lăcrima de

emoţie... lumea s-a oprit pentru

câteva minute, atât cât a durat ritu-

alul inedit, şi, după ce iubita sa a

răspuns DA, spectatorii acestui

show inedit şi ad-hoc au izbucnit în

aplauze. EL a luat-o în braţe şi a

sărutat-o cu pasiune, după care au

plecat îmbrăţişaţi către intrarea în

San Francisco... Golden Gate

Bridge devenise „naşul” neoficial

al acestui cuplu fericit!

După acest eveniment total

neaşteptat, dar liric şi plin de

emoţie, m-am oprit la mijlocul po-

dului să admir cu ajutorul echipa-

mentului din dotare (un binoclu

performant), nu mai puţin celebra

fostă închisoare Alcatraz (unde Al

Capone a fost unul dintre faimoşii

„rezidenţi”) aflată la câţiva kilo-

metri depărtare. După ce am făcut

o „cură” de Alcatraz, via binoclu,

mi-am mutat retina în dreapta mea,

unde am putut admira silueta şi

arhitectura oraşului San Fran-

cisco... În acest timp, pe sub pod

trecea un megaship de croazieră şi,

of course, ca panorama să fie com-

pletă, deasupra noastră chiar trecea

un hidroavion (o modalitate exce-

lentă pentru turişti de a experi-

menta un bird view şi a survola

insula Alcatraz, Fisherman's Warf,

Angel Island, Bay Bridge sau

Downtown San Francisco).

Golden Gate Bridge îmi

răsfăţase toate simţurile cu aceste

superbe imagini... Am închis pen-

tru un moment ochii şi am respirat

cu nesaţ aerul deosebit al oceanului

care se lasă gâdilat de o briză gen-

tilă şi plăcută, made in San Fran-

cisco Bay. După acest intermezzo

Itaca50

Destinaţia cu cele mai multe

sinucideri

Golden Gate este, din pă-

cate, destinaţia cea mai căutată din

lume pentru cei care aleg să încheie

conturile cu viaţa. Rata de fatalitate

este de 98%, dată fiind distanţa de

75 de metri dintre pod şi apă şi

viteza de impact de aproximativ

120 km/oră. Cei puţini care reuşesc

să supravieţuiască impactului mor

din cauza hipotermiei sau pur şi

simplu se îneacă. Se estimează că

au avut loc peste 1200 de sinu-

cideri de la inaugurarea podului, o

medie de 30 de sinucideri pe an.

Până în anul 2006 s-au contabilizat

doar 26 de supravieţuiri. Pentru a

preveni sinuciderile s-au instalat

suicide hotline telephones şi pa-

trule de poliţişti pe biciclete care să

fie în alertă şi să încerce să prevină

eventualele tentative de sinucidere.

În anul 2006 s-a filmat con-

troversatul film The Bridge, care a

fost filmat de-a lungul unui an în-

treg, 2004, cu ajutorul a două

camere montate în două locaţii

diferite, camere care înregistrau

non-stop de-a lungul zilei şi care au

înregistrat 23 de sinucideri şi au

reuşit să prevină alte câteva tenta-

tive. În film au fost intervievaţi pri-

etenii, familiile şi martorii celor

care s-au sinucis şi au fost oferite

în detaliu mărturii despre motivele

care au stat la bază acestor sinu-

cideri: depresii, droguri, boli men-

tale, decepţii în dragoste sau

motive financiare. O mărturisire a

unuia dintre prietenii celor care s-au

sinucis:

„Nu ştiu de ce se omoarăunii. Toţi trecem prin momente dedisperare. Pentru mulţi dintre noiînsă răsare soarele... Chiar nu ştiude ce se sinucid. Poate vor să seelibereze de o durere sau poate vorsă zboare cu adevărat.”

75 de ani de Golden Gate Bridge

În anul 2012 se vor împlini

75 de ani de la inaugurarea acestei

icoane arhitecturale, perla şi mân-

dria celor din San Francisco şi nu

numai a lor, ocazie cu care se va or-

ganiza o manifestare care va celebra

acest eveniment. Când am fost pe

Golden Bridge se lucra de zor, se

vopseau imensele cabluri care con-

solidează podul, turnul de suspen-

sie şi balustradadele de lângă aleile

pietonale. Golden Gate îmbracă

haine de sărbătoare, îşi pune man-

taua aurie şi continuă să atragă mili-

oane de vizitatori an de an.

Este o vorbă care spune:

„Vedi Napoli, e puoi muori”... eu

aş parafraza cu:

„See Golden Gate Bridgeand live happily ever after!”

Thank You,

Golden Gate Bridge!

Itaca 51

Georgeta Resteman

(Cipru)

urmele paşilor tăi

umbre

enigme nedesluşite

în vâltoarea vremii

clipe de zbucium

vise sparte

cioburi împrăştiate

pe zidul incertitudinii

cărămizi înroşite

patima gândului meu

iubirea

reclădind castele

din nisipul tău

alunecând haotic

din clepsidra unui timp

mereu potrivnic

ţi-e teamă?

Către comunişti

ţi-e teamă?

Mi-am turnat vorbele în palme, poftiţi:

Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,

Serviţi.

Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă

A celor patru zări; ca focul în lemne

Surâd blândă.

Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,

Nu-l goneşte nici o rugăciune, nici o

sudalmă –

Preludiu confuz.

M-am răspândit ca un zbor neterminat

Din casă în casă, din palmă în palmă –

M-am înălţat

În numele de Mamă.

Oftat închis în auz

Renata Verejanu

(Republica Moldova)Domnica Lazăr

(Republica Moldova)

O, cârduri negre de cioroi,

Cu sufletul plin de noroi!

Aţi strâns în viaţa voastră tot banul ce

luceşte

Din munca osândită a celui ce-l

munceşte.

Blestem să fie ziua în care voi, sinistru,

Aţi năvălit ca orbii, stăpâni pe Prut şi

Nistru.

Să ne munciţi în beznă, cu pâine aspră-n

traistă,

Ne-aţi înşelat cu-a voastră filosofie falsă.

Din sfânta ţărişoară, sublim tărâm de vise,

Voi aţi făcut altarul speranţelor ucise.

Sperând la altă viaţă, şi-un viitor, şi-o cale...

Lăsat-am şi măicuţă, şi copilaşi în jale.

Luat-am pribegia în ceţurile zării,

Dar cât de dur şi jalnic e valu-nstrăinării!

Când ne va fi sorocul, vom reveni acasă

La datina străbună şi sfânta noastră

masă,

La vatra strămoşească, păzită de

moşnegii

Care scrutează zarea, tot aşteptând

pribegii.

Iar voi, cioroii negri, amarnici ca tăciunea,

Fugiţi din fruntea ţării, ajunge-nşelăciunea!

Tăia-vom nu doar craca, ci plopul din

pământul

Ce nu vă mai încape. O, risipi-v-ar vântul!

Şi-mi spuneai „Îmi eşti dragă” la

fiecare staţie,

soarele răsărea altfel, tot de la

Răsărit, da’ numa’ altfel.

pe vremea când nu aveam com-

puter, pantofi cu toc, ruj,

îmi trimiteai scrisori, îmi desenai

buburuze şi curcubeie, îmi dansai

taurul spaniol

Şi râdeam de la un capăt la altul şi

din culoare-n culoare.

pe vremea vremurilor alea eu eram

altă eu, iar tu erai alt tu. Ce păcat!

Simona Bercu Bîrsan

(Irlanda)

pe vremea când îmi purtai poza în

portofel

Şi pe mine undeva în partea stângă,

deasupra coastelor,

muşcatele îmi înfloreau în fiecare zi.

pe vremea când luam micul-dejun

în tramvai

***

Itaca52

- Eşti tu apă? ‘ntreabă grâul.

- Du-te, vezi ce-ar zice râul!

Seara-l mint, furiş, cu pleoapa

că aş fi din neam cu apa.

Străiniu şi-atât de crudă

nu ai vrea ca să-mi fii rudă?

- În comun n-avem nimic;

doar singurătatea-n spic.

*

- Eşti tu aer, ca zefirul

care lunii leagă firul

prin umbrar de palmier?

- Doar de-mi suflu steaua-n cer

pentru semnul de mormânt.

Singurătatea îngerului

Numai patru?

Atâta ştiu de ei, când mă întrebi,

că s-au făcut zdrahoni ca leopardul

şi n-au uitat de Tine

şi de gestul Tău,

că zice vorba proastă:

De ai făcut un bine,

aşteaptă-te la rău.

Năvala lor curândă o să-ţi vie,

căci le-a clocit sinedriul

un plan ascuns şi cu simbrie.

şi mi s-a spus că-s vindecat,

dar să o şterg din templu, pe furiş,

că-s câine, de alt neam,

şi chiar fără de lepră

rămân tot necurat.

***

Când auzit-am glasul Tău,

mai putred decât carnea puturoasă

s-a limpezit în mine

întregu-mi bălătău

şi-ai preschimbat adâncul

în apă nelumită cu-nceput,

nici de luceafărul prior,

atinsă-n fugă cu-n sărut.

Şi m-am gândit la Tine

cum năduşeşti sub soare arzător:

Ia-mi sufletul

Şi-i bea ca din ulcior

lumina răcoroasă pentru sete,

până nu vin ca viespii-n turbăciune,

roi,

cei nouă înapoi

să Te adape cu oţetul din burete.

Cei zece leproşi

Dumitru Ichim

(Canada)Singurătatea îngerului

e un suspin albastru şi greu.

O singură dată

i-am gustat amarul netors

şi-nfricoşat m-am întors

la poarta Olarului meu

cerşindu-mi braţele-napoi.

Sărmanul înger!

Născut greşit cu aripi,

niciodată nu a putut zbura

măcar o singură îmbrăţişare

ca noi.

Întâi am fost amintire,

apoi în frământec

am devenit acelaşi cântec

cu formă de lut.

Îţi aminteşti de podul palmei Lui?

Ce cald era,

când peste umăr ne pândea

primul sărut

luna rodită pe ram de gutui!

*

- Nu cumva eşti de pământ?

- Tare-aş vrea somnul de glie

visurat de ciocârlie!

*

Toate mi-s, dar fără loc,

nici măcar propriul meu foc.

Cerc? Dar centru mi-i afară.

Cântul nu-s, da-I sunt vioară!

Spre ghinda de popas

Încerc să mă desprind noptat să nu

m-apuce

Când cearcă ghionoaia de trunchiu-i bun

de cruce.

Spre unde o fi satul? Se pare c-aud câinii,

De-a somnului se-apleacă chiar

cumpăna fântânii.

Mă încredeam în frunze, dar cu

horiri s-au dus

Cu ghiersul ce odată fusese psalm pe fus

Cum? Drumul meu m-a rătăcit pesemne

După căruţa tăietorului de lemne?

Sunt singurul copac ce-a mai rămas

Ducându-şi luna-n cârcă spre

ghinda de popas.

Mi-a-nmugurit lăuta-n primeniri de semne

După căruţa tăietorului de lemne.

Itaca 53

Virginia Paraschiv

(România)

Textul de faţă se doreşte a

fi o prezentare onestă şi la obiect a

unui mesaj de fond transmis de o

carte editată sub forma unui studiu

documentar: MIHAELA ALBU,

DAN ANGHELESCU, Revisteleliterare ale exilului românesc,

LUCEAFĂRUL, (Editura Ideea

Europeană, 2009). Concomitent

îmi propun şi cutezanţa unei

glosări asupra unor repere statuate

de autori. Locul de convergenţă îl

constituie exilul românesc, în-

deosebi exilul cultural şi dilemele

inerente.

Prin generic, cartea conferă

deja deschidere explicită către

avatarurile exilului cultural, în

speţă cel literar. Două excelente

competenţe, doi autori iluştri şi

prestigioşi îşi construiesc demersul

prin contribuţie complementară.

Tonalitatea cărţii se distinge prin

rigoare, sobrietate şi densitate in-

formaţională. Este remarcabilă

organizarea priorităţilor de abordare.

Prezumtivul lector este invitat sub-

til să-şi rostuiască mai degrabă un

cuvânt de însoţire decât anosta şi

convenţionala cronică sau recenzie

de carte. Acroşarea criticistă de

conjunctură a textului este neave-

nită, inoperantă şi inadecvată.

Autorii studiului despre re-

vistele literare ale exilului româ-

nesc, Mihaela Albu şi Dan

Anghelescu, prezintă drama pri-

begiei spirituale şi culturale în

amfitrionatul occidental măcinat,

îndeosebi cel francez, de derapajele

stângiste păguboase ale vestului

democratic. Autorii îşi expun suc-

cint, dar ferm, motivaţia demersului

comun, în capitolul introductiv,

Argument. Printr-o demonstraţie

logică, impecabilă, cei doi explo-

ratori ai pribegiei româneşti expun

motivaţiile înalte ale stării de ur-

genţă privind recuperarea exilului

cultural românesc.

Personajul central, prota-

gonist, este Luceafărul, o revistă cu

un destin neprielnic. Actul de resti-

tuire a revistei ia în considerare

cele două numere apărute la Paris

(1948-1949), într-un context istoric

de dimensiune tragică pentru

poporul român. Luceafărul a apărut

ca expresie a intenţiei de rezistenţă

prin cultură, în contrapartidă cu

teroarea istorică prezentă în Româ-

nia, cu forme agravante. Prin iniţia-

tiva celor doi autori, revista

Luceafărul este integrată în Pan-

theonul istoriei literare româneşti,

este dezgropată din anonimat şi

redată patrimoniului naţional.

Demersul de reconstituire a

unei apariţii sporadice de revistă

literară catalizează construcţia unui

concept şi a unui proiect de recupe-

rare metodică a exilului românesc.

În fapt este vorba de un adevărat

manifest program din care spicuim

elementele fundamentale:

• Repunerea în circulaţie a

operelor cenzurate în comunism

(tentativele din 1990 şi până în

prezent, firave, sporadice şi nesus-

ţinute oficial);

• Publicarea unor dicţionare

şi istorii ale literaturi române, cu

includerea operelor interzise în co-

munism, îndeosebi ale scriitorilor

din exil, prin iniţiative instituţio-

nalizate, nu numai personale;

• Identificarea, recunoaş-

terea şi studierea dificultăţilor de

adaptare ale exilaţilor, în ţările de

adopţie;

• Dezbaterea publică tran-

şantă şi fără inhibiţii, în privinţa

Franţei, cu elitele sale, sovietizate

mental, în anii de teroare istorică

pentru EST.

Expunerea de motivaţii ale

urgenţei de recuperare, dar şi de diag-

noză corectă a exilului românesc

este dezvoltată în două capitole de

prezentare generală (cu referiri

concrete, relevante), structurate

programatic pe capitole, precum

urmează:

I. Europa postbelică. Con-

text politic; Estul european şi co-

munismul; Franţa stângistă; Comu-

nismul şi exil; Exilul românesc în

Franţa procomunistă

II. Exilul cultural româ-nesc. Recuperări; Limba română,

expresie identitară; Presa din exil,

mijloc şi sursă a continuităţii

Conţinutul de fond sem-

nalează:

(continuare în pag.54)

Exilul sufletului românesc

- Recenzie -

Itaca54• paradoxul absenţei din

patrimoniul naţional a unor persona-

lităţi consacrate deja în circuitul

internaţional (adaug eu simplu şi

omeneşte, noi românii nu ne

cunoaştem între noi);

• necesitatea analizei şi rein-

tegrării sistematice a valorilor

etalon, create în starea de libertate;

• inerţia canonului restrictiv

şi acreditat de critica literară con-

sacrată şi înrădăcinată în conştiinţa

publică de regimul comunist;

• monopolul paradigmei de

evaluare a literaturii, impus de auto-

ritatea unor critici aflaţi în poziţii

cheie oficiale;

• funcţia limbii române ca

vector de continuitate a spirituali-

tăţii româneşti;

• recuperarea superficială,

parţială şi declarativă a valorilor in-

terzise de regimul comunist

• necesitatea identificării,

analizei şi arhivării fracturilor din

istoria poporului român.

Este evident că autorii pro-

pun un autentic program cultural

politic bine motivat şi determinat.

PATRIA este invocată cu severitate

să ia notă şi să pună în aplicare

acest program (şi când te gândeşti

că intelectuali avizaţi au cedat

manelizării culturale, ultimile ştiri

despre cancanurile de la USR şi

ICR fac deliciul presei tabloide).

Ne vine în minte fabuloasa între-

bare din RAMBO, întrebarea ve-

teranului de război sacrificat şi

uitat din raţiune de stat: Ce face pa-tria pentru mine?

Deocamdată patria e mo-

horâtă şi tăcută. În ’89 s-a pornit cu

stângul populist în abordarea exilu-

lui românesc. Deviza „ei n-au mân-

cat salam cu soia” a fost extrem de

eficientă pentru inducerea ostilităţii

şi a amneziei colective. Mai nou, se

bagă cu program, de pe tele-sticlă,

drept în ochii cetăţeanului român,

scobitoarea crizei.

Pe de altă parte, e corect şi

oportun să privim şi peste gardul

naţional, în tărâmurile mirajului

european, unde trestia gânditoare

românească s-a ofilit, decenii de-a

rândul, de dorul apei vii natale,

acolo, pe ogor străin. Să ne în-

toarcem însă din patetismul de

comentator la obiectul chestiunii,

textul cărţii pe care o însoţim prin

îngândurarea reflexivă de cititor...

Autorii, Mihaela Albu şi

Dan Anghelescu, disting cu obiec-

tivitate cele două direcţii ale exilu-

lui românesc:

• Direcţia de extremă

dreapta (între paranteze fie spus,

chiar trebuie mereu să ne trezim cu

surpriza de tip Lavastine şi să vic-

timizăm pentru că suntem altfel

decât lumea, solitari neînţeleşi?)

• Direcţia democratică a

celor înzestraţi nativ sau convertiţi,

în urma unui dramatic proces de

conştiinţă, la tradiţia democratică

europeană.

Drama specifică a exilului

românesc este aceea a confuziei în

receptarea de către elitele occiden-

tale, confuzie spontană, sau, ce

este mai grav, confuzie indusă de-

liberat. Exilaţii români au benefi-ciat, decenii de-a rândul, de un

tratament specific. Ei au purtat şi

încă mai poartă stigmatul de fas-

cişti sau legionari. Frica Occiden-

tului de un al treilea cataclism

sângeros în Europa a avut efecte

ciudate şi perverse. Aceste aspecte

trebuie rememorate şi păstrate pro-

filactic în mental, pentru că istoria

este pe alocuri, staţionară sau

repetitivă.

Cazul Lavastine. La acesta

se adaugă cazul Michel Dion

(Essai sur le fanatisme contempo-rain:des hommes nouveaux deRoumanie aux combattants d'Al-lah). E tragi-comică situaţia în care

suntem puşi noi, românii. Nu era

destul că triada de aur Eliade -

Ionescu - Cioran este hăcuită din

perspectivă ideologică, tezistă.

Fundătura paradigmei franţuzeşti:

INCHIZIŢIA versus Totalitarism!

Mircea Eliade a consacrat evadarea

din teroare istorică, prin exil. Per-

sonal observ cum fraţii noştri

europeni ne bănuiesc că vom exila

bunul simţ, educaţia şi vocaţia euro-

peană, iar noi, ca popor, vom

furniza Europei nişte mostre

malefice de terorism istoric, în inevi-

tabilă perpetuare. Terorism cu faţa

schimbată, prin mostrele fundamen-

talismului ortodox. Aşa vibrează de

angoasă şi temere istorică, Michel

Dion. Anglia se teme de invazia

românească. Până una alta, au

frisonat pentru că măcelarii români

le-ar fi pus în chiftele o carne

damnată, carnea de cal. Afacerea e

pe cale să lumineze chestiunea,

percepţia virusului românesc în

Europa e pe val.

Revenind, după o igienică

digresiune (nu pot despărţi lite-

ratura de percepţii şi de sensibilităţi

durabile), la cartea care ne trezeşte

din amorţeală şi din ţâfnă, remar-

căm cum autorii îşi susţin demersul

cu ajutorul unui marker polemic

subtil şi suprinzător. Pascal Bruckner,

de la redutabila tribună de presă, LeMonde, dă verdict asupra unei

culpe occidentale obturate de

„bunul simţ comun”, de clişee:

„De la existenţialism la de-constructivism, toată gândirea mo-dernă se epuizează în denunţareamecanică a Occidentului, sublini-indu-i-se violenţa, ipocrizia, tică-loşia. Pradă acestei rutine spi-rituale, unul aplaudă o revoluţie sân-geroasă, altul se extaziază în faţaactelor teroriste sau susţine cutaregherilă , pe motiv că ne contestălegea imperială. Indulgenţa pentrudictaturile străine, intransigenţa faţăde democraţiile proprii.” (...)

Itaca 557

Paragraful citat ar trebui să

devină referinţă predilectă pentru

educaţia culturală şi civică euro-

peană. Între dictaturile străine,

agreate modern de Occident, s-a

aflat la loc de cinste comunismul,

inclusiv comunismul bolşevic-

stalinist-ceauşist, promovat în Ro-

mânia. Or, ce înseamnă pentru noi,

autohtonii, comunismul şi rapor-

turile lui cu Occidentul? Să ne răs-

pundă un personaj literar, un om de

rând, pe nume LOLI, un om pe

care patria îl tutelează şi îl abu-

zează, îl perverteşte şi pe urmă

nu-l mai vrea:

„Comunismul înseamnăadepţii supliciului şi ai nebuniei, aidemenţei, înseamnă păgâni sadici,atinşi de delirul de grandoare, decultul personalităţii, şi care obligăcopii nevinovaţi să-i aclame.Aceste lighioane vor să conducălumea, să conducă oameni inte-ligenţi cu ajutorul torturii, mize-riei, frigului, foametei... Aceştibandiţi se menţin cu puterea teroriiînarmate. Şi ce a făcut lumea civi-lizată? A stat şi stă cu mâinile însân, privind nepăsătoare cum un

popor latin, un popor civilizat, dinrăsăritul Europei, este distrus fărămilă şi fără scrupule.” (Mihai

Ganea, Loli, Editura Transilvania,

Colecţia Cititor de Proză, 2010).

Thomas Mann, cândva,

mărturisea cât e de greu să te naşti

german. Soljeniţîn mărturisea cât

de greu este să te naşti rus. Dar să

te naşti român, în mocirla teroarei

istorice, este mai uşor?

Oare cum i-a fost unui ro-

mân nevoit să fugă, să evadeze, să se

exileze dintr-o patrie care nu îl mai

iubeşte şi nu-l mai vrea? Şi cum arată

pribegia spirituală, într-o patrie uto-

pică, ideală, deghizată în exil politic-

cultural? Şi apoi cum e cu românii

rămaşi, chipurile Acasă, izgoniţi de

un regim politic într-un altfel de

exil, exilul interior? Cum e să fii

singur, ca român, nu numai printre

străini, ci şi printre conaţionali,

printre români?

În veacul XX a fost greu să

fii şi rus, şi german. A fost greu să

fii şi român. Iar acum, în veacul

XXI, este şi mai greu să fii român.

Patria naturală nu te vrea, patria

adoptivă te tratează cu suspiciune.

Asta e.

Cât despre ispita dezertării

de la convenţia unei cronici de

carte, să mă ierte autorii şi cititorii,

aşa a fost să fie gândul meu, cu por-

nire de la o carte, o carte exemplară,

importantă şi provocatoare, o carte

care depăşeşte simplul fapt al re-

consituirii unei file din istoria litera-

turii româneşti.

Exil şi visul întoarcerii

acasă la ITACA. Unde e ITACA

pentru un român?

La începutul anului 2012,

Éditions Rafael de Surtis din Franţa

a publicat al VI-lea volum al anto-

logiei de poezie francofonă, sub

semnătura unui original antologa-

tor francez, Jacques Basse.

Jacques Basse s-a născut la

Toulouse în 1934. Artist plastic şi

un poet de excepţie în acelaşi timp,

Jacques Basse este autorul unei an-

tologii de poezie franceză în şase

volume, intitulată VISAGES dePOÉSIE – „Chipuri de poezie”, a

căror originalitate constă în faptul

că în fiecare volum prezintă câte

100 de poeţi cu 100 de poeme de-

dicate, la care se adaugă portretul

fiecărui poet realizat în creion de

către antologator.

În afară de cele şase vo-

lume ce însumează 600 de poeţi

francofoni contemporani, Jacques

Basse a mai publicat 11 mono-

grafii, respectiv ale următoarelor

personalităţi: Frédéric Jacques

Temple, Jean-Luc Pouliquen, Jean

Joubert, Jean Claude Tardif, Serge

Torri, Rémi Boyer, Paul Sanda,

Jean Chatard, Bruno Geneste, Jean

Marc Couvé, Jean Claude Albert

Coiffard.

(continuare în pag.56)

Angela Mamier-Nache

(Franţa)

Antologia francofonă Jacques Basse –

«Visages de poésie»

Itaca56

De asemenea, a publicat

volume de poezii: Poésie (Mondial

livre – 2010), Questionnement(Mondial livre), Frisson d’un souffle(Mondial livre), Souffle de Poésie(Encres Vives – 2010), La Courbed’un Souffle (Éditions Rafael de

Surtis – 2010), Mots Roses Parfois(Éditions Rafael de Surtis – 2011,

Échos et Murmures (Éditions

Rafael de Surtis – 2012), Recueilsélectionné (Concours Jean RIVET

La Baie en Poésie 2011), Le tempsdes résonances (Éditions Rafael de

Surtis – 2012).

Jacques Basse a ilustrat: LeBestiaire miniature de J.C. Tardif;

Portraits de poètes, Éditions

Sauvages; Collection Dialogue(Guy Allix-Marie-Josée Christien,

Alis Thèbe-Patrice Perron, Bruno

Geneste-Isabelle Moign); Portraitsde poètes, Revue Mange Monde

(Jean-Paul Auxeméry-Gérard Tru-

ilhé); Portraits de poètes, Revue

Mange Monde (Jean-Pierre Lu-

minet-Bruno Doucey); Portraits depoètes, revue Spered Gouez.

A fost publicat în diverse

reviste printre care: Les Cahiers dela Rue Ventura, Encres Vives, LeCourrier International de la Fran-cophilie (Romania), Les cahiers de

Poésie (Éditions Joseph Ouaknine),

L’Inédit (les Éditions du Gril –

Paul Van Melle – Belgique),

Mouvances (Canada – Québec),

Spered Gouez (Bretagne).

Din activitatea sa plastică,

putem aminti expoziţiile din

Toulon, Cannes, Albi, Saint-

Raphaël, Draguignan.

De-a lungul timpului,

Jacques Basse a obţinut Grand Prix

International de Provence 1970 –

Médaille d’or 1es Prix Salon Inter-

national Le Pradet 1972 – 1es Prix

Conseil Général du Var 1977 (Mé-

daille de la Ville de Draguignan –

Médaille du Conseil Général du Var).

Jacques Basse este stabilit

la Nîmes şi este membru al asoci-

aţiei Maison de la Poésie din

Montpellier, cât şi al asociaţiei scri-

itorilor din Languedoc-Roussillon.

Acest nou volum este pre-

faţat de Jean-Claude Coiffard,

Jean-Jacques Dorio şi Richard

Taillefer.

În volumul al VI-lea sunt

prezente 100 de poeme însoţite de

o mică biografie şi portretele a 100

de poeţi francofoni şi francofili:

Alfroy, Alswairki, Angibaud, Ascal

B., Ascal F., Awano, Beaumont-

Hacault, Bertrand Biedermann,

Bonafos, Bongiraud, Botquin,

Bouchery, Bour, Bouraoui,

Brousse, Cand, Cathala, Cazala,

Cillon-Perri, Clarac, Condello,

Cosson, Cottron-Daubigne, Cougny,

D’almeida, Derouard, Desmaretz

B., Desmaretz M., Dino, Dubois,

Dufresne, Dunand, Farina, Farre,

Favier, Foret, Foucault, Frei-

denkraft, Gabellone, Gdalia,

Gerin, Groult, Humann, Huston,

Kottelanne, Lamatabois, Laranco,

Laugier, Le Floch, Lebeau, Lemoigne,

Letore, Lhubac, Lonsdale, Marach,

Marin De Charrette, Markowicz,

Martin, Meghazi, Mer, Meresse,

Mirande, Montebello, Motard-

Avargues, Nadaus, Nicolaev, Nim-

rod, Nuel, Palluy, Paris, Parmain,

Pelherbe, Poire, Radiere,

Rambour, Riet, Roger, Roldan-

Roldan, Roques, Ruiz, Sagot-Du-

vauroux, Salgas, San Geroteo,

Sauvaigo, Savary, Schneider, Schul-

man, Serre, Shaath, Shesne, Skimao,

Szabo, Taillefer, Tancelin, Tarral,

Thebault, Touzeil, Vaugardy, Wexler.

Printre francezi, belgieni,

palestinieni, marocani, camerunezi,

canadieni, algerieni, spanioli etc.

remarcăm şi prezenţa unei poete

din România, Marina Nicolaev.

Aşa cum am mai menţionat,

„Marina Nicolaev este o personalitatecomplexă, artist plastic, arhitect, respon-sabilă a unei reviste de cultură inter-naţională online care, prin intermediulcronicilor de artă plastică, interviuri,eseuri, poeme, dovedeşte un gust sigur şiluminat pentru tendinţele şi curenteleculturale contemporane la Paris (undefrecventează cursuri post-universitare),în Franţa, în lume (România, ţara sanatală ocupă un loc important cu se-lecţii foarte avizate). Marina Nicolaeveste o scriitoare contemporană poli-glotă, care resimte o nevoie viscerală dea fugi de clişee, originalitatea ei consis-tând în faptul că ea lasă să vorbeascăimediatitatea sentimentelor şi posturilorumane. Ea «copiază» tensiunea întrescriitură şi cuvânt, propune propriul săucod poetic de imagini cosmice, hrănit decătre o contemplaţie dezinteresată a es-teticului, printr-o căutare plastică câtmai avansată cu putinţă”. Prezenţa ei în

această antologie demonstrează că

„Marina Nicolaev cunoaşte pe de rost(şi pagină cu pagină) febra inimii sau areflexiei, momentele pure ale melanco-liei. Ea pune la încercare toate rănilesale cu o încredere senină în sufletul robust al Artei”.

Antologia lui Jacques

Basse este o realizare de calitate ce

reuneşte poeţii lumii sub efigia

Francofoniei, în tonalităţile inedite

ale sensibilităţii „Poeziei portre-

telor umane”.

Centrul de excelenþã în promovarea creativitãþii româneºti - Dublin

http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/

http://cititordeproza.ning.com/

Revistã de culturã a scriitorilor din diaspora româneascã

ITACAITACA