STATUL ŞI POLITICA

AUTONOMIILE LOCALE ŞI INSTITUŢIILE CENTRALE

ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC (SEC. IX-XVIII)

1. FORMAŢIUNI PRESTATALE ROMÂNEŞTI (SEC. IX-XIII)

„Romaniile populare” (N. Iorga): - uniuni de obşti, nuclee politice sau formaţiuni teritorial-politice incipiente - o formă de organizare teritorial-administrativă autonomă; dispuneau de un centru (reşedinţă) fortificat;-„vlahii” sau „câmpuri”: -„ţări”: Ţara Maramureşului, Ţara Bârsei, Ţara Zarandului, Ţara Făgăraşului;-cobâle: Dorohoi, Neamţ, Bacău, Vaslui-ocoale;- jupanate: jupan Dimitrie; jupan Gheorghe

„Romaniile populare” (N. Iorga): - uniuni de obşti, nuclee politice sau formaţiuni teritorial-politice incipiente - o formă de organizare teritorial-administrativă autonomă; dispuneau de un centru (reşedinţă) fortificat;-„vlahii” sau „câmpuri”: -„ţări”: Ţara Maramureşului, Ţara Bârsei, Ţara Zarandului, Ţara Făgăraşului;-cobâle: Dorohoi, Neamţ, Bacău, Vaslui-ocoale;- jupanate: jupan Dimitrie; jupan Gheorghe

Cnezatele şi voievodatele: constituite începând cu sec. IX şi X Transilvania: -sec. IX – cronica maghiară „Gesta Hungarorum” – voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut;-sec. XI – “Legenda Sfântului Gerard” -voievodatele lui Ahtum şi Gyla.Ţara Românească:-1247 – „Diploma Cavalerilor Ioaniţi” – Banatul de -Severin din 1230, voievodatele lui Litovoi şi Seneslau şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş.Dobrogea: izvoarele atestă centre locale de putere, premergătoare formării statului în sec. XIV.Peninsula Balcanică: vlahii, aflaţi sub stăpânire bizantină, se bucurau de autonomie locală; în sec. XII - Ţaratul Bulgar.

Cnezatele şi voievodatele: constituite începând cu sec. IX şi X Transilvania: -sec. IX – cronica maghiară „Gesta Hungarorum” – voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut;-sec. XI – “Legenda Sfântului Gerard” -voievodatele lui Ahtum şi Gyla.Ţara Românească:-1247 – „Diploma Cavalerilor Ioaniţi” – Banatul de -Severin din 1230, voievodatele lui Litovoi şi Seneslau şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş.Dobrogea: izvoarele atestă centre locale de putere, premergătoare formării statului în sec. XIV.Peninsula Balcanică: vlahii, aflaţi sub stăpânire bizantină, se bucurau de autonomie locală; în sec. XII - Ţaratul Bulgar.

Obştea sătească (sec. VII-IX): – formă de organizare politică specifică spaţiului românesc; se baza pe proprietatea comună asupra pământului, conducere şi răspundere comună precum şi organizarea colectivă a muncii;-organizare politico-socială: sfatul (adunarea) satului;

Obştea sătească (sec. VII-IX): – formă de organizare politică specifică spaţiului românesc; se baza pe proprietatea comună asupra pământului, conducere şi răspundere comună precum şi organizarea colectivă a muncii;-organizare politico-socială: sfatul (adunarea) satului;

STATELE MEDIEVALE

ROMÂNEŞTI:

Transilvania-sec. XI – cucerirea maghiară;- înlocuirea voievodatului cu principatul;În 1176 – Leustachiu voievodul;-colonizarea saşilor, secuilor şi cavalerilor teutoni (1211-1225);-organizare socială: stări privilegiate = în 1437, s-au constituit în „Unio Trium Nationum”;populaţia românească - tolerată;- organizare administrativ-teritorială: comitatele maghiare – conduse de un comite (Bihor- 1111); scaunele secuieşti şi săseşti – autonome; districtele româneşti - conduse de juzi, cnezi sau voievozi, cu atribuţii administrative şi juridice, organizare religioasă: - în 1366, regele Ludovic I de Anjou a condiţionat calitatea de nobil de apartenenţa la catolicism; cnezii români au fost excluşi de la dreptul de proprietate, iar religia ortodoxă a fost scoasă în afara legii

Ţara Românească-“descălecatului” lui Negru-Vodă din Făgăraş (la sfârşitul sec. al XIII-lea, 1290);-la începutul sec.al XIV-lea, documentele menţionează ca stat Valahia nord-dunăreană şi titlul conducătorului de „mare voievod şi domn”; Basarab, este primul domn atestat documentar, întemeietor de ţară şi de dinastie; -obţinerea independenţei: bătălia de la Posada, 9-12 noiembrie 1330 (descrisă în „Cronica pictată de la Viena” ).-Consolidarea statului: Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu

Moldova1352-1353 – în valea râului Moldova, regele maghiar Ludovic I de Anjou, a organizat o marcă de apărare împotriva tătarilor, o unitate teritorială, politică şi militară, condusă de Dragoş, voievod din Maramureş, având centrul la Baia – Moldova Mică;1363-1364 - răscoala localnicilor împotriva dominaţiei maghiare şi a urmaşilor lui Dragoş, desfăşurată sub conducerea voievodului Bogdan din Maramureş; victoriile repurtate asupra coroanei maghiare au consemnat independenţa Moldovei. Urmaşi: Petru I Muşat şi Roman I Dobrogea - întemeiată ca stat în sec. XIV, sub conducerea lui Balica şi apoi a lui Dobrotici; în 1388, a fost alipită Ţării Româneşti de Mircea cel Bătrân;1417/1420 – sub Imperiul otoman;1787 – anexată statului român.

INSTITUŢIILE STATULUI

Transilvania-instituţia centrală: voievodatul; voievodul avea atribuţii administrative, judiciare şi militare; era numit de către regele maghiar în acord cu nobilii transilvani; dispunea de o cancelarie proprie şi era secondat de un vicevoievod; din 1541 Transilvania a devenit Principat autonom sub suzeranitate otomană – principele era ales de Dietă şi confirmat de sultan; după instalarea regimului habsburgic (1699) – împăratul a preluat şi titlul de principe, iar conducerea propriu-zisă a revenit unui guvernator militar; Cancelaria aulică de la Viena coordona conducerea principatului.-Adunarea generală a nobililor – instituţie cu caracter reprezentativ, alcătuită, treptat, numai din stările privilegiate; -Dieta Transilvaniei a fost organul constituţional şi politic preparlamentar, creat în sec. al XVI-lea şi format din reprezentanţii stărilor celor trei naţiuni privilegiate ;-1699 – prin pacea de la Karlowitz, s-a instaurat dominaţia habsburgică; în „Diploma Leopoldină”, din 1691, a fost înscris noul statut politic, autonomia a fost limitată

Ţara Românească şi MoldovaDomnia (din lat. dominus) –instituţia centrală;- succesiunea la conducerea ţării s-a făcut fie pecale ereditară, fie pe cale electivă; - îşi justifica puterea de origine divină prin apelativul „Io-Ioan” sau prin formula bizantină „din mila lui Dumnezeu”; domnul se intitula „mare voievod” (comandant militat) şi „domn” (stăpânul întregii ţări) „de sine stătător” - independent; atribuţii: interne - era stăpânul întregului pământ, comanda armata, conducea administraţie, emitea acte cu putere de lege, stabilea dările, precum şi privilegiile şi rangurile boiereşti, bătea monedă, reprezenta instanţa supremă de judecată; externe – reprezenta ţara în relaţiile cu alte state, declara război şi încheia pace, încheia tratate, timitea şi primea soli; •Sfatul Domnesc – alcătuit din marii boieri, ulterior din boierii cu dregătorii şi membrii clerului înalt; dregătorii: Mitropolitul -numit de domn , banul Olteniei (Ţara Românească) şi portarul Sucevei (Moldova), logofătul (şeful cancelariei domneşti), vornicul (şeful curţii domneşti), vistiernicul (responsabil al finanţelor), spătarul (comandant militar, purtătorul de spadă), paharnicul (responsabil cu pivniţele domneşti);•Marea Adunare a Ţării •Biserica •În timpul regimului fanariot, din sec. XVIII, domnitorul a fost considerat un înalt funcţionar al Porţii – domniile pământene restabilite după 1821.