CLISMELE . COLECTAREA MATERIILOR FECALE

Realizat: R.Emilian

Clisma este o fromă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide, uleiuri în intestinul gros.

Ele pot fi însoţite sau urmate, de spălătura colonului. Se utilizează în constipaţii cronice cu retenţii îndelungate de scaun, însoţite de dureri abdominale, cînd clismele simple cu apă nu dau rezultate.

Definiţie

Scopul clismei poate fi- evacuarea conţinutului intestinului gros;- introducerea unor substanţe de contrast, cu scopul de

a executa examinări radiologice:- alimentarea sau hidratarea bolnavului;- introducerea unor substanţe medicamentoase în

organism pe cale rectală sau depunerea lor pe suprafaţa mucoasei colonului.

După efectul pe care îl urmărim, clismele se împart în:Clisme evacuatoare, care la rîndul lor pot fi: - clisme simple, cu apă călduţă sau clisme evacuatoare

propriu-zise: - clisme înalte; - clisme prin sifonaj: - clisme uleioase, - clisme purgativeClisme terapeutice: - clisme medicamentoase: - clisme cu efect local; - clisme anestezice prin narcoză.Clisme alimentare: - clisme hidratante, picătură cu picăturăClisme baritate (bariu) cu scop explorator

Indicaţii: - în caz de constipaţie la pregătirea pentru examenul

radiologic al stomacului, intestinului; - înainte de naştere, avort provocat; - examenul radiologic al rinichilor; - înainte de aplicarea clismei medicamentoase. Clisma evacuatoare se aplică pentru evacuarea

materiilor fecale şi gazelor din segmentul inferior al intestinului.

 Clisma evacuatoare

Contraindicaţii:

- bolile inflamatoare acute în regiunea anusului;

- hemoragiile hemoroidale;

- tumori ale rectilui în stadiul de dezintegrare;

- hemoragii gastrice şi intestinale

Materialul necesar:

- Irigatorul Esmarch, care reprezintă un rezervuar de sticlă,emailat sau de cauciuc cu o capacitate de 1-2 litri, la fundul că ruia se află un tub mic pe care se îmbracă alt tub de cauciuc cu pereţii groşi şi lungimea de 1,5m, diametrul de 1cm. La capătul tubului este situat un robinet cu care se reglează trecerea lichidului în intestin.

- Canulă sterilă - de sticlă, abonită sau masă plastică de 8-l0cm, întrea gă cu marginile netede, se pune pe capătul liber al tubului.

- Stativ - pentru suspendarea irigatorului.

- Termometrul pentru măsurarea temperaturii lichidului introdus.

- Ploscă, muşama, şerveţele de tifon, vazelină sterilă

POZIŢIA BOLNAVULUI: culcat pe partea stîngă la marginea patului sau banchetei cu genunchii flexaţi spre abdomen. Această poziţie favorizează relaxarea muşchilor presei abdominale şi trecerea lichidului în intestin.

TEHNICA EFECTUĂRII În irigator se toarnă apă de temperatura camerei, se

deschide robinetul sau pensa ca să se umple tubul cu apă şi se elimină aerul. Bolnavul ocupă poziţia necesară, sub bazin se aşterne muşamaua pe care se pune plosca (în caz dacă bolnavul nu reţine apa şi o elimină înapoi).

Irigatorul Esmarch se agaţă pe stativ deasupra bolnavului la înălţimea de 1m.

Marginile canulei se verifică dacă sunt întregi şi se ung cu vazelină, apoi se desfac fesele bolnavului şi printr-o miş care de rotaţie se introduce canula în orificiul anal.

La început canula se introduce în direcţia ombiliculului pînă la 3-4cm, iar apoi cu încă 5-8cm paralel cu coccisul.

NU se admite introducerea forţată a canulei, pentru că se poate răni peretele intestinului rect.

Se deschide robinetul şi apa curge sub presiune în intestinul gros.

Se v-a urmări cu grijă viteza de trecere a apei în intestin, schim bînd înălţimea irigatorului. Pătrunderea rapidă a apei poate provoca dureri şi senzaţia de defecaţie.

Clizma uleioasă

Indicaţiile clismei uleioase:- constipaţii rebele;- în caz cînd clizma evacuatoare nu are efect;- în primele zile după operaţie;- după naştere;- retenţii îndelungate de scaun însoţite de dureri

abdominale.

Contraindicaţii:- procese acute inflamatorii ale segmentului inferior a intestinului

gros:- fisuri ale oficiului anal:- prolaps rectal;- procese ulceroase;- colite;- hemoragii intestinale etc.

Utilajul necesar:- para de cauciuc sau seringa Jane:- tub de cauciuc (de evacuare a gazelor);- 50-200 ml ulei de vazelină, încălzit pînă la temperatura 37-38

grade C;- muşama, ploscă.

Clizma se face pe noapte, înainte de somn, se preîntîmpină pacientul, că după efectuarea clizmei este de dorit să nu se ridice din pat pînă dimineaţa;

Poziţia bolnavului: decubit lateral pe stînga, picioarele îndoite spre abdomen;

În para de cauciuc se aspiră 50-200 ml de ulei de ricină sau floarea soarelui (steril) încălzit la temperatura 37-380 C;

Capătul orb al tubului de cauciuc sau canula se prelucrează cu vazelină şi se introduce prin anus în intestin la o adîncime de aproximativ 10 cm, la care se uneşte para de cauciuc;

TEHNICA EFECTUĂRII

Lent se introduce uleiul în intestin timp de 7-10 min; După ce tubul sau canula se extrage încet şi se supune

prelucrării, iar bolnavul timp de 15-20 min să stea culcat în aceeaşi poziţie pentru a preveni scurgerea uleiului;

Evacuarea conţinutului din intestin are loc peste 10-12 ore (dimineaţa);

Dacă procedura nu are efect, ea se repetă. Uneori clizma uleioasă nu provoacă scaun, dar starea pacientului se ameliorează, durerile abdominale se micşorează şi scaunele lubrifiante şi înmuiate de ulei se evacuiază uşor printr-o clizmă evacuatoare, aplicată la 10-12 ore după introducerea uleiului.

Complicaţii- revărsarea uleiului (atunci cînd nu se respectă timpul şi

tehnica de introducere a uleiului);- traumatizarea anusului şi a intestinului rect;- hemoragii.

Clismele terapeutice - este o metodă a administrгrii interne a medicamentelor (per rectum), folosite mai frecvent în tratamentul local.

Scopul: de a introduce în organism anumite substanţe medicamentoase, cînd calea orală nu este practicabilă, sau de a exercita un efect local asupra mucoasei accesibilă clismei.

Mucoasa rectală serveşte ca loc de absorbţie pentru o serie de medicamente ca: digitală, clorură de calciu, cloral hidrat, tinctură de opiu, chinină etc.

Clizma medicamentoasă

• Introducerea acestor medicamente sub formă de clismă se face dizolvîndu-le în apă pentru a obţine concentraţii cît mai apropiate de soluţii izotonice.

Indicaţii: - bolnavii inconştienţi;- bolnavi care refuză luarea medicamentelor pe cale orală;- la cei cu îmbolnăviri gastrice;- la copii mici (sugari);- unde medicamentul ar avea un efect dăunător asupra

stomacului sau dacă medicul doreşte - să ocolească calea portală de absorbţie; 

- stări de dehidratare.

Contraindicaţii- hemoragii intestinale;- diaree;- constipaţie;- prolaps rectal;

Utilajul necesar- para de cauciuc sau seringa Jane cu capacitatea 100-200ml;- tub de cauciuc (de evacuare a gazelor);- 200 ml substanţă medicamentoasă, încălzită la temperatura

37-380C- vazelină;- scutec, muşama, ploscă;- şerveţele de tifon.

- Poziţia bolnavului: decubit lateral pe stînga, picioarele îndoite spre abdomen;

- În seringa Jane se aspiră 50 - 200 ml substanţă medicamentoasă, încălzită la temperatutra 37- 38 grade C (dacă temperatura este mai mică apare senzaţia de defecaţie şi medicamentul nu reuşeşte să se absoarbă);

- Asistenta medicală cu mîna stîngă desface fesele, iar cu dreapta prin mişcări de rotaţie se introduce tubul de cauciuc prelucrat anterior cu vazelină la o adîncime de 15-20 cm;

- Capătul extern al tubului se uneşte cu seringa în care se găseşte substanţa medicamentoasă;

TEHNICA EFECTUĂRII:

- Soluţia se introduce în porţiuni mici şi la o presiune mică, în continuare susţinînd şi strîngînd capătul exterior al cateterului pentru a preveni scurgerea lichidului din el, se scoate atent seringa.

- Pentru a evita excitarea mecanică, termică şi chimică a intestinului medicamentele administrate trebuie să fie:

- de concentraюie reiativ mica;- diluate într-o soluţie izotonică caldă de clorură de

sodiu:- în amestec cu substanţe medicamentoase (50 gr ~

zeamă de amidon)

Este metodă de examinare a intestinului gros (colon şi rect), ce constă în introducerea unei substanţe de contrast (sulfatul de bariu) în rect, utilizate pentru explorarea radiologică a colonului.

Indicaţii:- polipi, - ulcere, - fistule, - procese inflamatorii. (colon şi rect)

CLISMA BARITATĂ

Contraindicaţii: - bolile inflamatoare acute în regiunea anusului;- hemoragiile hemoroidale;- tumori ale rectilui în stadiul de dezintegrare;- hemoragii gastrice şi intestinale.

TEHNICA EFECTUĂRII: Bolnavul ocupă poziţia necesară, sub bazin se aşterne

muşamaua pe care se pune plosca (în caz dacă bolnavul nu reţine apa şi o elimină înapoi).

Înainte de efectuarea testului, intestinul trebuie bine curăţat prin administrare de laxative si clisma evacuatoare.

- Se realizează cîteva radiografii ale colonului cu pacientul în diferite poziţii. Tubul este apoi extras.

- Procedura dureaza aproximativ 15-20 minute.  Complicaţii:- perforarea colonului (substanţa de contrast poate ajunge

în cavitatea abdominală)- colonul se poate îngusta determinînd obstrucţie- unele persoane prezintă crampe gastrice pentru cîteva

ore după test.

SCOPUL: De a constata prezenţa ouălelor de helminţi, microorganismalor, funcţia digestivă (fermentativă) a intestinului, prezenţa sau lipsa singelui vizibil şi ocult, agenţilor patogeni.

RECOLTAREA MATERIALELOR FECALE

Bolnavul trebuie să ştie ca înainte de recoltare nu se utilizează medicamente care conţin fer, bismut, tenin, cărbune (carbolen), ulei de veselină, de ricin, coloranţi, precum şi atropină, cofeină, pantopon..

La bolnavii cu regim de repaus la pat materiile fecala se recoltearză în plosca. În timpul defecaţiei bolnavul nu trebuie să urineze în ploscă.

TEHNICA COLECTĂRII:

Materiile fecale se recoltează in borcane cu gîtul larg. Vasele trebuie să fie uscte şi curate. Materialul pentru analiză se recoltează cu spatula (5-10g) din cîteva locuri a unei defecatii.

Pe borcan se lipeşte o etichetă pe care se înscrie tipul analizei , numele de familie şi iniţialele bolnavului, numărul secţiei şi salonului şi data recoltării.

Materiile fecale proaspete pentru analiză vor fi recoltate de bolnav la veceul din laboratorul spitalului.

Înaintea de analiza materiilor fecale pentru hemoragia ocultă bolnavul va urma o dietă specială fară carne, peşte, mîncăruri din ouă, de zarzavat şi roşii. Se exclud preparatele cu iod, brom,fier. Aceasta este aşa numita dieta fără hemoglobină.

În constipaţii rebele,c înd scaunul spontan este rar, pentru a obţine cantitatea necesară de materii fecale se recomandă gimnastică de dimineaţă şi masaj la intestinul gros (începînd cu intestinul cec, în direcţia colonului sigmoidian). Dacă gimnastica şi masajul nu dau efectul dorit, se pun clisme evacuatoare sau sifon. Pentru analiza se va lua partea mai densă a materiilor fecale.

Rezultatele examenului coprologic vor fi cu atît mai exacte cu cît mai corect vor fi recoltate materiile fecale şi cu cît mai repede vor fi expediate la laborator.

Pentru recoltarea bacteriologică a materiilor fecale se întrebuinţeaza eprubete sterile cu tampoane de vată bine răsucite pe o bucată de sîrmă.

Bolnavul se culcă pe partea dreaptă, cu mîna stînga se desfac fesele, iar cu mîina dreaptă prin mişcări de rotaţie se introduce atent tamponul de vată în orificiul anal. Tampoanele de vată se scot cu grijă şi se introduc în eprubete fărăr ai atinge marginile şi pereţii.

Dacă materiile fecale trebuie pastrate pînă la sosirea medicului, sau expediate dimineaţa la laborator,ele se pun într-un vas curat de sticlă se astupă bine cu un capac şi se ţin la rece.

Vasul cu materile fecale recoltate este bine să fie lăsat pe pardoseala de teracotă de la WC.