Aparitia si dezvoltarea ciberneticii.doc

8/18/2019 Aparitia si dezvoltarea ciberneticii.doc

1/52

Introducere – Apariţia şi dezvoltarea ciberneticii

INTRODUCERE

APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA CIBERNETICII

Ca orice ştiinţă modernă, cibernetica a parcurs undrum lung de la realitate la generalizarea teoretică şi de aicila aplicabilitatea practică. Acest drum poate f împărţi în maimulte etape, începând cu etapa premergătoare apariţieiciberneticii, care a pregătit prin dierite concepte şi idei,momentul important din anul 19! când se consideră că ar f apărut în mod ofcial ştiinţa ciberneticii şi până în prezent când cibernetica şi disciplinele deri"ate din aceasta dominăo mare parte din cunoaşterea ştiinţifcă a începutului desecol ##$. %n această introducere "om parcurge principaleleetape ale drumului apariţiei şi dez"oltării ciberneticii,accentuând în cadrul fecărei etape pe acele descoperiri şimomente care au dus treptat la actualul statut de ştiinţă al

ib i ii


2/52

ib ti ii


pentru dez"oltarea in continuare a ideilor care saustructurat mai târziu în ştiinţa ciberneticii, dar şi în alte

ştiinţe emblematice pentru secolul ##, cum ar f inteligenţaartifcială, teoria generală a sistemelor, ştiinţacalculatoarelor, ş.a.

2rebuie menţionate aici contribuţiile e'cepţionale aleunor premergători care, prin geniul lor ştiinţifc, au intuit ideile de bază ale ciberneticii şi leau e'pus în lucrărieditate, dar care nu au stârnit atunci interesul

contemporanilor, probabil din cauza aptului că ele erau prea noi şi originale pentru a f înţelesede contemporanii lor mai în prounzime. (rintre aceştia se cu"ine mereu amintit numele marelui sa"ant, medicului român 3tean 4doble5acare, în 196!, publica o lucrare în care regăsim multe dintreideile şi conceptele de bază ale ciberneticii şi ştiinţei

generale a sistemelor, apărute mai târziu dar care nu sedeosebesc în mod undamental de ideile întemeietorilor ciberneticii. 7in neericire, izbucnirea celul deal doilearăzboi mondial a împiedicat comunitatea ştiinţifcă săcunoască şi să recunoască această contribuţie e'cepţională,ce a premers apariţia lucrării lui )orbert *iener cu zece anişi care, ără îndoială, în alte condiţii, ar f ost considerată

d ă t i t ă d t li ib ti ii


3/52


continuă şi în prezent, ce se do"edeşte decisi"ă pentru progresul ciberneticii, dar şi a unui întreg ansamblu de noi

discipline ştiinţifce corelate cu aceasta, cunoscute subnumele generic de 3tiinţele Comple'ităţii.

0.1 Precursorii (înainte de 1948)

Unii termeni şi multe idei care au constituit mai târziulimbajul cibernetic şi cel sistemic apar cu mult înainte demomentul considerat de istoria ştiinţei ca find cel al întemeierii ofciale a ştiinţei ciberneticii.

Se consemnează, astel, aptul că termenul,,0:bernetos


4/52


bine înrădăcinată în concepţia flozofcă, find înţeleasă îndeobşte ca o mulţime de principii, practici şi metode

utilizabilă pentru studiul obiectelor şi enomenelor din lumeareală.6ntr#un articol scris in 1738, un alt mare savant

rancez, fzicianul şi matematicianul Andre Marie Ampère(177518!") care se reerea la clasifcarea generală aştiinţelor $ Essai sur la philosophie des sciences, ou exposition analytiqued'une classification naturelle de toutes les connaissances humaines, este

inclusă şi ştiinţa ciberneticii, reprezentând după e5presia lui0mpere, 9arta gu"ernării


5/52


AndreMarie Ampere (1775 18!")

6 17=8 1747 i l l #$ d % d


6/52


#$aude %ernard (181! 1878)

i lă i î d i l i i


7/52


enr* Poincar+ (1854 191,)

6n domeniul fzicii, rancezul BCnard ăcuse, în 1DE7, odescoperire curioasă privind celulele a5agonale care seormează într#un vas de apă încălzit. :ra prima observaţieprivind structurile disipative pe care, ulterior, "rigogine,

ă l li i ă l li î i


8/52


stabileşte principiile organizării perceptuale care#l conducapoi la ormularea psiologiei +esteltastiste, adică a

psiologiei percepţiei ormelor, dezvoltată ulterior de ;olerşi ;oK)a.

'eja, la începutul sec. --, oamenii de ştiinţărealizaseră importanţa stabilirii de interdependenţereciproce şi corelaţii între enomene şi procese, ceea ce acondus la apariţia ideii de cauzalitate comple5ă în e5plicarea

ştiinţifcă a realităţii înconjurătoare, deci la conceptul deinterdependenţă. -ico$ai artmann (188,1950), uncelebru flozo german, dezvoltă o teorie a stratifcării,bazată pe introducerea unor nivele ale realităţii, fecare nivelfind descris utilizând categorii comune, în timp ce întrenivele e5istă corelaţii $interdependenţe& cauzale.


9/52


el novum) & categorie superioară, compusă dintr'o diversitate de elementeinferioare, conţine un novum specific care nu este inclus #n nivelele

inferioare şi () %e&ea *istanţei dintre +ivele: ivelele diferite nu sedezvoltă continuu, ci #n salturi* Cu alte cuvinte, nivelele pot fi clar diferenţiate* Cele patru nivele ale realităţii considerate de Hartmann sunt: i)inorganic ii) organic iii) emoţional şi iv) intelectual*

6n ştiinţele istorice, românul A. D. enopo$ are oviziune sistemică asupra evoluţiei civilizaţiilor, ără însă a

nega in@uenţa unor enomene sau evenimente unice asupraistoriei. Ulterior, concepţia sa privind e5istenţa unui ,,sistemde principii pri"ind ştiinţa istoriei


10/52


H& ondiţiile staţionare care au tendinţă de a semodifca automat se întâlnesc cu actori care rezisă

scimbării. 'e e5emplu, o creştere a zaărului din sângeduce la sete cate încearcă să dilueze concentraţia de zaărdin @uidul e5tracelularM

3& Sistemul de reglare care determină stareastaţionară constă dintr#un număr de mecanisme carecooperează acţionând simultan sau succesiv. Naărul dinsânge este reglat de insulină, glucagon şi alţi ormoni care

controlează depozitarea sa în fcat sau trecerea în dieriteţesuturiM

8& Lomeostaza nu apare ca o întâplare ci esterezultatul unui proces de auto#guvernanţă organizată.

6n 1D37, medicul român tean 2do3$ea (190,1978) publică la "aris ,,(siologia Consonantistă


11/52


Qonoscopia ce a ost la acel timp distinsă cu un premiu ce seacorda celor mai bune lucrări de medicină militară.

Ştefan Odobleja (1902 -1978)


12/52


Opera sa undamentală ("siologia consonantistă!, nueste numai o lucrare de psiologie, ci una de proundă

gîndire ştiinţifcă, find vorba de o prezentare flozofcă aproceselor mintale şi a ştiinţei analizate în paralel. 0utorulstabileşte un număr de legi generale, pe care le aplicătuturor domeniilor, tuturor ştiinţelor R adică atît ştiinţelornaturii inerte, cît şi ştiinţelor lumii vii, psiologiei şienomenelor economico#sociale. 'intre aceste legi, Odoblejaconsideră că legea reversibilităţii este undamentală. :l

defneşte viaţa prin reversibilitate? (viaţa este un cerc viciosde acţiuni şi reacţiuni reciproce. O reversibilitate comple5ăde enomene fzico#cimice ... Un cuplu reversibil de acţiunişi reacţiuni. Un enomen comple5 unde fecare enomenparţial este, succesiv, cînd cauză, cînd eect....

Jocmai astel de afrmaţii dovedesc puterea novatoare

a gîndirii lui Odobleja, care vede în această înlănţuire decauze şi eecte, principiul general al tuturor enomenelor Rşi aceasta indierent de domeniu. 6n decelarea acestuiprincipiu principiu general rezidă contribuţia esenţială îndomeniul cibernetic a lui Odobleja. (0 doua jumătate asecolului nostru este marcată de conceptele ciberneticii,datorită lui Porbert Giener, dar în spatele său stau, ca în


13/52


;un& preocupau cele mai strălucite minţi ale omenirii. 0urmat perioada anilor de război care, trecând peste eectele

dezastruoase pe plan material şi uman, a avut rolul deactor declanşator al unor descoperiri ştiinţifce majore. "elângă descoperirire din fzică, matematică, cimie, medicină,ş.a., perioada menţionată a contribuit major şi la apariţiaciberneticii.

-or3ert 'iener (1894 19"4), considerat unanimondatorul ciberneticii, era, încă înainte de război, un

strălucit proesor de matematică la A/J din S.U.0. "roveneadintr#o amilie evreiască germană, tatăl său find, deasemenea, proesor la "inceton, dar de limbi slave. Se spunecă acesta cunoştea bine şi oarte bine peste 3E de limbistrăine.

Porbert Giener a avut însă talent de matematician,

find declarat de contemporanii săi ciar un geniumatematic $vezi lucrarea autobiografcă ,,;unt matematician


14/52


eortul de război al S.U.0. Porbert Giener s#a ocupat, încadrul acestui grup, de perecţionarea dispozitivelor de

ocire automată ale tunurilor antiaeriene, domeniu în care elcredea că are mai multă e5perienţă, deja find recunoscut camatematicianul care elaborase o relaţie de descriere amişcării broTniene $mişcarare perect aleatoare, observatăde biologul BroTn la grăunţele fne de polen a@ate pesupraaţa apei&. "rocesul aleator broTnian, descris în modstrălucit de Giener, constituie şi astăzi un model perect al

mişcării aleatoare, utilizat, de e5emplu, în fnanţe.6n studiile sale legate de dispozitivele de ocire şi apoi

de pilotajul navelor, el descoperă că o condiţie de bază aunei ociri corecte este reglarea printr#o buclă eedbac),dar, spre deosebire de controlul ingineresc, el se orienteazănu spre perecţionarea mijloacelor tenice şi electrice

necesare, ci asupra noţiunii undamentale de ,,mesa5


15/52


Un rol important în elaborarea şi defnirea acestor ideişi concepte noi l#au jucat doi colaboratori ai lui Porbert

Giener, Arturo Rosen3$uet6 şi &u$ian %ie$o;/ cu careacesta colabora intens încă înainte de război. 0rturoFosenbluet, proesor de psiologie la Larvard AedicalScool, era interesat de transmiterea impulsurilor nervoaseşi de inibiţia cerebrală determinată pe această cale. ulianBigeloT, matematician ca şi Porbert Giener, colabora cuacesta din urmă la dezvoltarea unei teorii a predicţiei şi la

proiectarea unui calculator care să poată f utilizat lacontrolul dispozitivelor de ocire ale tunurilor. O problemă cucare cei doi s#au conruntat era aceea a etapei în care, înprocesul de ocire, interera omul, reprezentat de tunar, pede o parte, şi pilotul avionului ţintă, pe de altă parte. 'eşioarte bine inormaţi asupra uncţiilor de predicţie,

sistemelor de control şi mecanismelor de ocire, cei doi s#auconruntat cu problema comportamentului voluntar aloperatorilor umani. :i ajung la concluzia că eedbac)ulprivind erorile joacă un rol tot atât de important ca şiservomecanismele care asigură gidarea dispozitivelor deocire. 0tunci şi#au pus problema dacă e5istă bucleeedbac) şi în sistemul nervos al omului şi cum aceste bucle


16/52


unui obiect sau sistem, presupune e5aminarea outputuluiacestuia şi a relaţiei outputului cu inputul. 0ceastă metodă

era opusă Fmetodei analitice


17/52


de ordin superior. 6n dispozitivele de ocire, spun ei, estenecesară o predicţie de ordinul doi, deoarece trebuie

prevăzut atât comportamentul tunarului $ocitorului& cât şial pilotului avionului ocit.'upă apariţia lucrării menţionate, Giener şi

Fosenbluet au avut ideea lansării unui program ştiinţifc încare dieriţi oameni de ştiinţă să abordeze aceleaşi problemedin perspective dierite.

6n 1D8=, 0rturo Fosenbluet devine şeul

laboratoarelor de psiologie la /nstitutul Paţional deardiologie din Ae5ico it*. 6n vara anului 1D8=, Giener i sealătură pentru o perioadă de două săptămâni şi cei doicolaborează la problema ormulării matematice atransmiterii impulsurilor într#o reţea de elemente e5citabileconectate, aşa cum este muşciul cardiac. 6n lucrările lor,

cei doi utilizează rezultatele obţinute de 'arren Mc#u$$oc6


18/52



19/52


pentru care trebuie amintite, mai ales că reprezentau,pentru acel timp, o noutate. :le încercau să pună în practică

ideea că descoperirile dintr#un anumit domeniu ştiinţifc potf stimulate de cunoaşterea acumulată în alte domenii, astelcă, prin eliminarea izolării şi graniţelor stricte între dieriteştiinţe, se puteau crea canale prin care să se obţină odiseminare şi scimb de inormaţii între oameni de ştiinţădin dierite domenii ştiinţifce.

Qundaţia osia Aac* r. a încercat să promoveze

această idee organizând mai multe grupuri de conerinţe pedierite teme, printre care şi cele despre impulsul nervos."entru fecare temă era ales un mic număr de oameni deştiinţă care să ormeze un nucleu şi care includeareprezentaţi ai tuturor disciplinelor ştiinţifce relevante. :rau,de asemenea, invitaţi să participe şi alţi oameni de ştiinţă

interesaţi de tema respectivă.Un alt principiu al Qundaţiei . Aac* r. era acela cădiscuţiile nu trebuiau urmate de elaborarea unei lucrări,acest lucru creind impresia asumării unei autorităţi îndomeniu de către grupul respectiv. Se încurajau, în scimb,discuţiile colegiale, care aveau loc într#o atmoserăinormală. Qiecare întâlnire de acest el dura două zile şi se


20/52


>reor* %ateson (1904 1980)

"rima întâlnire a grupului a avut loc în martie 1D82 şi aavut drept temă? ,,Eecanisme eedbac0 şi sisteme circulare

cauzale în sistemele biologice şi sociale


21/52


parte, eram serios împiedicaţi de lipsa de unitate dinliteratura pri"ind aceste probleme şi de absenţa unei

terminologii comune sau ciar de un singur nume pentruacest domeniu. 7upă multe discuţii, am a5uns la concluziacă toată terminologia e'istentă este inadec"ată pentru aser"i la dez"oltarea "iitoare a domeniului aşa cum trebuieşi, aşa cum se întîmplâ deseori penintre oamenii de ştiinţă,am ost obligaţi să alegem o e'presie artifcială din limbagreacă pentru a umple acest gol. Am decis să denumim

întregul domeniu al teoriei controlului şi comunicării, atât lamaşini cât şi la animale prin denumirea ,,Cibernetica


22/52


#$aude $;ood ?6annon (191" ,001)O temă importantă a conerinţelor a ost modul în care

pot f utilizate conceptele din teoria inormaţiei în procesulde comunicare umană. :ste introdusă analogia dintre buclaeedbac) şi canalul de inormaţie, iar legătura inversă de laoutput la input este considerată ca un mesaj purtător deinormaţie care are un triplu sens? sintactic, semantic şi


23/52


24/52


anume 9Gegea "erietăţii necesare


25/52


ciar ormulează o legitate reeritor la aceasta? ,,4ricesistem dinamic determinant supus unor legi nescimbate,

dez"oltă ,,organe< care sunt adaptate la mediul săuîncon5urător


26/52


ud;i @on %erta$anE*Fenet6 %ou$din (1910 199!), unul dintre primii

economişti care au privit în mod sceptic bazele destul de

şubrede pe care era construită teoria economică a timpuluisău, a încercat să reormuleze aceste baze pornind de lalegităţile şi principiile teoriei generale a sistemelor. 'inpăcate, programul său de regenerare pe baze sistemice aeconomiei nu a putut f dus până la capăt, lăsând în urmă unmare iatus şi producând, în prezent, un decalaj serios în


27/52


O altă direcţie importantă de dezvoltare a ciberneticiişi teoriei generale a sistemelor a ost stimulată de lucrările

lui &o6n @on -eumann, creatorul teoriei automatelor, dar şia teoriei jocurilor, a programării matematice şi a altordiscipline ştiinţifce. Un adevărat geniu matematic, on vonPeumann a creat un număr considerabil de modeleconţinând elemente interactive care evoluau cătreconfguraţii comple5e pe baza unor reguli de transormaredeosebit de simple. 0utomatele celulare, create de on von

Peumann împreună cu ?tanis$as G$am/ constituie astăzi unobiect important de studiu pentru specialiştii din dieritedomenii ale


28/52


trecut, şi#a continuat cercetările ştiinţifce, încercând sădezvolte o ,,cibernetică a ciberneticii


29/52


>ordon PasI (19,8 199")/ cibernetician şi

psiolog englez, a ost unul dintre cei care au înţelesimportanţa principiilor şi legităţilor generale ale ciberneticiipentru înţelegerea gândirii umane şi, în special, pentrucunoaştere.


30/52


dezvoltării simulării pe calculator şi a altor modele aleproceselor de învăţare, studiul interacţiunilor în grupurile

sociale mici şi dezvoltarea sistemelor adaptive de controlcare, la rândul lor, au dus la înregistrarea unor importanteprogrese în comunicarea de grup, învăţare şi rezolvareaproblemelor.

"ringle în 1D=1 stabilise deja analogia e5istentă întreevoluţie şi specializare, pe de o parte, şi învăţarea umană şiadaptare, pe de altă parte. :l dăduse un model descriptiv al

creierului ca un mediu pentru evoluţia unor orme deorganizare din ce în ce mai comple5e. %a rândul său, G. Foss0sb* $1D=2&, din perspectiva ciberneticii abstracte, arătasecă evoluţia către orme de viaţă mai comple5e este oconsecinţă necesară pentru un sistem ormat dintr#un numărrelativ mare de părţi componente care iniţial sunt slab

cuplate şi cărora li se aplică o restricţie $sau regulă, sauprincipiu de selecţie&."as), pentru care lucrările lui Foss 0sb* au constituit

o sursă permanentă de inspiraţie, a înţeles totuşi că, pentruteoria acestuia, mediul de evoluţie şi natura entităţilorevolutive sunt irelevante. 0cest lucru l#a condus către oviziune cu totul particulară privind organizarea creierului,


31/52


0ceste principii se aplică oricărui tip de sistemcomple5, începând cu organismele vii cele mai simple şi

mergând până la creierul uman.

?taEord %eer (19," ,00,)

6n sârşit, un ultim nume de care vom aminti, ale cărui


32/52


J$*a Prioine (1917 ,00!)Opera sa prezintă o importanţă uriaşă pentru

înţelegerea rolului energiei şi entropiei în sisteme, dar şipentru spargerea tiparelor gândirii mecaniciste, tributarămodelului de dezvoltare ştiinţifcă promovat în secolele -///,-/- şi începutul secolului --. 0supra contribuţiilor sale nevom opri mai în detaliu în capitolele următoare.

0.4 Jno@atorii (19"0 1985)

'upă contribuţiile iniţiale, care au defnit domeniul destudiu şi metodele ciberneticii, a urmat o perioadă în careaceste metode au început să fe e5tinse şi generalizate,tinzând treptat să înlocuiască metodele clasice utilizate îndierite ştiinţe. O dată cu acest proces de e5tindere, însăşi

cibernetica se perecţiona, înţelegându#se mai bineraporturile sale cu obiectul de studiu şi rolul pe care îl areactorul uman în mecanismul eedbac) dintre observator şisistemul observat.

:ste perioada în care se constituie ci3ernetica deordinu$ doi, prima mare transormare pe care o suerăaceastă ştiinţă în procesul permanent de auto#perecţionare.


33/52


secolului -- pentru a descrie competiţia pradă#prădător într#un mediu cu resurse de rană limitate.

Aaru*ama afrmă că procesele de creştere având labază mecanisme eedbac) pozitive pot f distructive dacă nusunt limitate, astel încât să permită reacerea resurselordisponibile ale mediului înconjurător, drept pentru carepropune încorporarea în model a unei a doua bucleeedbac), bazată pe observarea stării mediului şi care arerolul de a limita creşterea în condiţiile în care resursele sunt

pe cale de dispariţie.6n 1D2H apare o carte e5cepţională prin conţinutul său

de idei şi prin consecinţele pe termen lung pe care le#a avutşi încă le are asupra dezvoltării ciberneticii, dar şi a altorştiinţe contemporane, inclusiv a economiei. :ste vorbadespre ,,2e Arcitecture o Comple'it:


34/52


că ele au încolţit tocmai într#un mediul apropiat decibernetică şi teoria generală a sistemelor, iar intenţiadeclarată a lui Lerbert Simon a ost tocmai reormareateoriei economice pornind de la principiile statuate de celedouă ştiinţe. 6n lucrările sale ulterioare, Lerbert Simondeclară e5plicit că, prin introducerea comple5ităţii, a încercat să teoretizeze sistemele economice percepute casisteme comple5e, considerată de el ca find o alternativă laparadigma neo#clasică a economiei care era dominantă în

timpul său. &ames >rier Mi$$er/ un om de ştiinţa din domeniul

ştiinţelor vieţii/ începe să publice începând cu anul 1D2=lucrări privind clasifcarea sistemelor vii, lucrări ce s#auconstituit ulterior într#o carte undamentală pentru teoriagenerală a sistemelor, şi anume ,,Gi"ing ;:stems!, apărută

în 1D47. lasifcarea sa cuprinde sisteme începând de lacelulă şi mergând până la sistemul ecologic planetar. Qiecaredintre aceste sisteme $HE la număr& poate să aibă dieritenivele de comple5itate, variind între 1 şi 7&. Sisteme a@atepe nivele ierarice dierite sunt, totuşi, izomore,proprietăţile sistemelor de pe nivelele superioare decurgânddin cele ale sistemelor a@ate pe nivele inerioare.


35/52


36/52


Hrancesco Kare$a (194" ,001)

0utopoiesisul reprezintă un concept multidimensional,aplicabil tuturor categoriilor de sisteme vii, dar şi celor careconţin sisteme vii $economice, sociale ş.a.&. /deea de

autopoiesis apare în jurul anului 1D24 ca urmare acolaborării, la Universitatea de ile, dintre L. Aaturana şi Q.arela. :i elaborează un proiect ştiinţifc care urmărea sădemonstreze că, la un anumit nivel şi într#un anumit mod,toate sistemele vii au o organizare comunăM şi că aceastaeste caracterizată de două proprietăţi de încidere strâns


37/52


răspund la in@uenţele e5ercitate de mediul înconjurător înmoduri care determină propria lor autoorganizare internă.'eci aceste sisteme nu sunt doar autoorganizatoare, dar şiautopoietice, altel spus au capacitatea de a se reproduce.6ntr#un anumit sens, acest lucru duce la apariţia unuieedbac) interior sistemului, acesta determinândorganizarea şi autoorganizarea, ără a f necesar cainormaţia utilizată să fe urnizată din aara limitelorsistemului.

Aomentul apariţiei autopoiesisului este oarteimportant deoarece la începutul anilor X4E ai secolului trecutdeja din cibernetică se desprinseseră complet ştiinţacalculatoarelor, inteligenţa artifcială şi teoria controluluiautomat, astel că cibernetica trebuia să#şi defnească unnou drum care să o deosebească de alte discipline ştiinţifcebazate mai mult pe principii şi metode mecaniciste.

Aişcarea de idei care a ost declanşată de teoriaautopoiesisului a dus, în fnal, după cum am spus, laconstituirea a ceea ce este astăzi denumit ci3ernetica deordinu$ doi. 0ceastă concepţie nouă începe de larecunoaşterea aptului că cunoştinţele noastre reeritoare lasisteme sunt mediate de reprezentări simplifcate sau


38/52


39/52


er3ert ?imon (191" ,001)

6n concepţia lui Lerbert 0. Simon, un sistem comple5este ormat dintr#un număr mare de părţi careinteracţionează într#un mod non#simplu, astel că nu esteposibilă reprezentarea proprietăţilor sistemului respectivconsiderat ca un întreg. Sistemele comple5e apar adeseorisub orma unei ierarii $compuse din subsisteme care, larândul lor, conţin alte subsisteme ş.a.m.d.& în care


40/52


neglijabile, apt ce ace ca comportamentul pe termen scurtal subsistemelor componente să fe apro5imativindependent de comportamentul pe termen scurt alcelorlalte componente. "e termen lung, însă,comportamentul oricărei componente depinde decomportamentul tuturor celorlalte componente.

Qaptul că sistemele comple5e sunt ierarice şi slabdecompozabile ne permite să le înţelegem mai bine, deciinduce o simplifcare a descrierii lor. :l remarca aptul că

,,dacă o structură comple'ă este complet neredundantă Hdeci dacă nici un aspect al structurii sale nu trebuie să fee'plicată plecând de la altele H atunci aceasta este cea maisimplă descriere posibilă


41/52


comple5ităţii care s#au impus la sârşitul secolului -- şi începutul secolului --/.

6ncepând cu anii X7E ai secolului trecut, teoriasistemelor comple5e, ondată pe lucrările lui Lerbert 0.Simon, s#a dezvoltat treptat, ducând la apariţia a ceea cedenumim astăzi


42/52


'ar ceea ce determină, după părerea noastră,interesul ştiinţifc major pentru studiul sistemelor comple5econstă mai mult în capacitatea acestora de a se adapta lamediu şi a evolua până acolo încât să creeze o nouăcoerenţă şi ordine între componentele sale sau între sistemşi mediu, proprietate denumită coe"oluţie.

Gn sistem comp$eL capa3i$ de adaptare


43/52


'eşi nu toţi contributorii la această întreprindereştiinţifcă recunosc acest lucru în mod e5plicit, fliaţia


44/52


concepţii privind comple5itatea, o condiţie necesară ae5istenţei sistemelor comple5e.

'in Jeoria +enerală a Sistemelor şi cibernetică s#audesprins ulterior unele dintre noile ştiinţe care au marcatdecisiv drumul către apariţia


45/52


46/52


această defniţie a ost incomplet înţeleasă şi e5ploatatăştiinţifc, mai ales partea a doua a ei reeritoare lacomunicarea la finţe şi maşini.

?tuart Gmp$e3* $HEE1& vorbeşte în acest nou conte5tdespre F"i#e$%eti"a de o$di%& t$ei” ca despre ocibernetică societală $ce nu trebuie conundată cucibernetica socială a lui +eorg ;laus&, sau o cibernetică asistemelor conceptuale. "rincipala trăsătură distinctivă aacesteia ar f eedbac)#ul care se ormează între teorie şi

organizarea socială, astel încât, prin perecţionareaconceptelor teoretice, să se ajungă la însăşi o scimbare asocietăţii.

Saltul pe care l#ar realiza ştiinţa, în general, ar f imens,cu consecinţe greu de anticipat acum. :a ar depăşi stareadescriptivă şi interpretativă actuală şi ar deveni într#adevăr

ceea ce Aar5 anticipa? o orţă de producţie a societăţii,capabilă să se transorme pe sine, dar să transorme şisocietatea care îi dă naştere. 6n acest el, cibernetica şi#arputea realiza pe deplin rolul său creator, întrevăzut clar dePorbert Giener în celebra se carte 'D&m%e(e& )i *oem”.


47/52


48/52


metanivel din componente interactive a@ate la micronivel.0ceste ar putea e5plicita condiţiile în care apar dieriteletipuri de structuri în sistemele comple5e precum şi rolulacestora în comportamentul global al sistemelor.

O primă concluzie care se impune este aceea că, în ceeace priveşte sinteza dintre cibernetică şi noile teorii alecomple5ităţii, nu ne a@ăm la sârşitul acestui proces, ci abiala începutul său.

'ar este necesară oare o astel de metaştiinţă asistemelor comple5eZ 'acă analizăm atent conţinutul şidezvoltarea actuală a ştiinţelor comple5ităţii, observăm căele derivă, într#o măsură mai mare sau mai mică, dincibernetică şi teoria generală a sistemelor. :vident că uneledintre ele au o flogenie mai complicată, trecând prininteligenţa artifcială, ştiinţa calculatoarelor sau ciar

matematică. 0cest lucru nu scimbă, însă, cu nimic originealor comună, observabilă atât în obiectul de studiu, sistemulcomple5, cât şi în ontologia fecărei discipline.

"roblema care se pune este dacă sistemele comple5esunt sisteme cibernetice, sau mai bine zis, sunt şi sistemecibernetice. O astel de concluzie ar duce imediat la ideea că


49/52


FCând teoriile despre enomenele fzice se scimbă, presupunem că enomenele însele nu se scimbă. 7ee'emplu, când fzicienii siau scimbat concepţia trecând dela mecanica ne/toniană clasică la mecanica cuantică,comportamentul atomilor nu sa scimbat. 7ar, când teoriiledespre sistemele sociale se scimbă, sistemele socialeuncţionează dierit. 7e e'emplu, teoriile lui Adam ;mit,Darl Ear', -on Ea:nard De:nes şi Eilton 8riedman auscimbat modul în care uncţionează sistemele sociale.

7eci, în sistemele sociale e'istă o circularitate sau un dialogîntre teorii şi enomene


50/52


teoriile ştiinţifce trebui căutate înneuropsiologie

scopurilor obser"atorului ca un participant social

Co%se"i%2,

impo$ta%t,

Cunoaştereaştiinţifcă poate futilizată pentru a

scimba proceselenaturale înbenefciuloamenilor

7acă oameniiacceptă

constructi"ismul,ei "or f mai

toleranţi

2ransormândsistemele

conceptuale =prin persuasiune şi nu

coerciţie? "om puteascimba societatea

'acă cibernetica de ordinul întâi este consideratăcibernetica inginerească, cibernetica de ordinul doi,cibernetica biologică, în scimb ci3ernetica de ordinu$ treiapare ca Cind ci3ernetica socia$ a@nd, din aceastăperspectivă, propriet=i distincte a= de ce$epremertoare.

0stel, la nivel epistemic, cibernetica de ordinul treicreează cunoaştere pentru ca aceasta să fe utilizată învederea atingerii unor scopuri umane. /deile şi teoriilesociale nu sunt altceva decât instrumente şi mijloace alescimbării sociale. 'acă vrei să perecţionezi un sistemsocial, să spunem o frmă, atunci elaborezi o teorie mai bunăasupra modului în care ar trebui să uncţioneze această


51/52


52/52

Documents

Aparitia si dezvoltarea ciberneticii.doc