APLICAREA METODOLOGIEI EUROPENE PRIVIND

STATISTICA BOLILOR PROFESIONALE (FAZA 1) ÎN ROMÂNIA

- STUDIU EXPERIMENTAL -

2011

2

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ Coordonator Georgeta-Marinela ISTRATE - Director Direcţia Statisticii Serviciilor Sociale Autori: Georgeta-Marinela ISTRATE - Director Nicoleta ADAMESCU - Şef serviciu Steluţa RĂDOI - Şef serviciu Nicoleta CARAGEA - Expert Silvia CHIOREAN - Expert Florina-Marilena RĂDOI - Expert Direcţia Statisticii Serviciilor Sociale Tehnoredactare: Silvia CHIOREAN – Expert Direcţia Statisticii Serviciilor Sociale Procesare: Silvia CHIOREAN – Expert Direcţia Statisticii Serviciilor Sociale Dezvoltare aplicaţie IT: Cristina BLĂNARU Direcţia de proiectare şi întreţinere a aplicaţiilor IT Concepţie şi realizare: Grafica: Silvia CHIOREAN – Expert Coperta: Alexandru POPESCU – Referent Direcţia de editare a publicaţiilor statistice

3

CUPRINS

pagina 1. Introducere 4 2. Legislaţia privind medicina muncii în România 5 3. Instituţii medicale implicate în desfăşurarea activităţii de medicina muncii;

circuitul declarării bolilor profesionale în România

7 3.1 Instituţii medicale implicate în desfăşurarea activităţii de medicina muncii 7 3.2 Circuitul declarării bolilor profesionale în România 8 4. Prezentarea metodologiei europene statistice privind transmiterea şi

colectarea bolilor profesionale (EODS-faza1) conform Regulamentului (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum şi la sănătatea şi siguranța la locul de muncă

10

4.1 Prevederi generale 10 4.2 Obiectivul privind statistica bolilor profesionale şi alte afecțiuni şi probleme de

sănătate legate de muncă

11 4.3 Domeniul de aplicare. 11 4.4 Perioade de referință, intervale şi termene pentru furnizarea datelor 11 4.5 Subiecte 11 4.6 Metadate 12 5. Prezentarea metodologiei Statisticii Europene privind Bolile Profesionale (EODS) 12

5.1. Criterii de includere pentru cazurile recunoscute 12 5.2. Organizarea datelor 14 5.3. Transferul datelor caz după caz 15

6. Caracterizarea variabilelor 15 6.1 Numărul cazului 15 6.2 Expunerea 17 6.3 Gravitatea bolii 17 6.4 Anul primei recunoaşteri a bolii 18 6.5 Gravitatea bolii la prima recunoaştere 18 7. Date privind bolile profesionale la nivel regional şi naţional 18

Bibliografie 27 Anexa A: Clasificările care vor fi utilizate in Faza 1 28 Anexa B: Criteriul de includere a bolilor specifice şi subgrupele de diagnostic 30

4

1. Introducere Crearea unei baze de date cuprinzătoare, comparabile la nivel european, reprezintă un element important în strategia Comisiei Europene, pentru a putea evalua eficienţa legislaţiei privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă. Cunoaşterea incidenţei şi prevalenţei bolilor profesionale, ca şi a frecvenţei apariţiei acestora în diferite sectoare de activitate şi profesii, furnizează o bază importantă pentru monitorizarea, prioritizarea şi accelerarea acţiunilor de prevenire; îmbunătăţirea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă a fost subliniată în Rezoluţiile Consiliului 88/C 28/011 si 95/C 168/012. Există un punct de vedere discutabil: dacă bolile profesionale, recunoscute pe baza diferitelor sisteme de securitate socială, ar putea fi considerate şi în baza de date, prin compararea nivelului de risc specific fiecărei boli profesionale. Comisia Europeană a încercat rezolvarea aceastei probleme prin lansarea în 1995 a unui proiect pilot, privind colectarea de date referitoare la cazurile recunoscute în Uniunea Europeană, pentru 31 de categorii de boli cuprinse în Programului European al Bolilor Profesionale3. (Statistica Europeană a Bolilor Profesionale - EODS – proiect pilot). Evaluarea datelor acestui proiect pilot a fost realizată de către Institutul Finlandez de Sănătate Profesională (Finnish Institute of Occupational Health)- (FIOH)4. Concluzia raportului a fost aceea că «evaluarea proiectului pilot EODS a identificat multe probleme privind comparabilitatea datelor, care pot fi însă evitate prin îmbunătăţirea bazei de date europene». Raportul de evaluare evidenţiază faptul că «datele - privind bolile profesionale recunoscute - nu reflectă numai modalitatea în care se declanşează astfel de boli, ci şi modul în care conceptul de “boală profesională” a fost definit în sistemul de securitate socială». Recomandarea evaluatorilor a fost aceea ca «fiecare informaţie privind bolile profesionale să fie utilizată în prevenirea şi în evaluarea impactului acestor boli». În cadrul Programul Statistic al Comunităţii Europene din perioada 1998-2002 s-a stipulat că «activitatea se va concentra pe continuarea proiectelor statistice privind sănătatea şi siguranţa», iar «structurile seriilor de date se vor stabili astfel încât să furnizeze mijloacele pentru monitorizarea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă, precum şi eficienţa şi reglementarea în acest domeniu». În vederea realizării obiectivelor stipulate în Programul Statistic al Comunităţii Europene din perioada 1998-2002, pe baza experienţei programului pilot şi a chestionarului detaliat pe boli profesionale specifice Statelor Membre, Institutul Finlandez de Sănătate Profesională a propus dezvoltarea unei metodologii statistice europene privind bolile profesionale (European Occupational Diseases Statistics - EODS -faza 1). Scopul principal al metodologiei EODS este acela de a obţine armonizarea treptată a datelor, comparabile şi veridice, precum şi a indicatorilor ce reflectă bolile profesionale în Europa.

1 Rezoluţia Consiliului din 21 Decembrie 1987-privind siguranta, igiena si sănătatea la locul de muncă indică următoarele: « Consiliul ia notă de intentia de propunere a Comisiei în viitorul apropiat… (o) statistică armonizată pe accidente de muncă şi boli profesionale », O.J. C 28 din 03/02/1988. 2 Rezolutia Consiliului din 27 Martie1995- privind transpunerea si aplicarea legislatiei sociale a Comunitătii, care însarcinează Comisia « să dezvolte, în acord cu Statele Membre, o bază de date privind bolile profesionale », O.J. C 168 of 04/07/1995. 3 Recomandarea Comisiei din 22/05/1990 în legătură cu adoptarea Programului European privind Bolile Profesionale, 90/326/EC, O.J. L160 din 26/06/1990. 4 Seria Documentelor de Lucru Eurostat - Populaţia şi condiţiile sociale 3/1999/E/nr.2 – Statistica Europeană a Bolilor Profesionale: Evaluarea datelor pilot (1995)– Dr. Antti Karjalainen si Dr. Simon Virtanen. Limbi disponibile: DE/EN/ES/FR/IT.

5

În conformitate cu prevederile Rezoluţiei Consiliului din 3 iunie 2002 cu privire la noua strategie comunitară privind sănătatea şi siguranța la locul de muncă (2002-2006) Comisia a invitat statele membre să îşi intensifice eforturile comune de armonizare a statisticilor privind accidentele de muncă şi bolile profesionale, în vederea punerii la dispoziție a unor date comparabile în baza cărora să se poată realiza o evaluare obiectivă a impactului şi eficacității măsurilor luate în cadrul noii strategii comunitare, subliniind, totodată, într-o secțiune specială, necesitatea de a ține seama de creşterea proporției femeilor pe piața muncii şi de a răspunde nevoilor lor specifice privind politicile de sănătate şi siguranță la locul de muncă. În plus, în Rezoluția Consiliului Europei din 25 iunie 2007 privind o nouă strategie comunitară referitoare la sănătatea şi siguranța la locul de muncă (2007-2012), Comisia Europeană a fost invitată să coopereze cu autoritățile legislative pentru instituirea unui sistem statistic european unitar în domeniul sănătății şi al siguranței la locul de muncă care să ia în considerare diversitatea sistemelor naționale şi să evite impunerea unor sarcini administrative suplimentare. De asemenea, prin Recomandarea din 19 septembrie 2003 privind lista europeană a bolilor profesionale, Comisia Europeană a recomandat statelor membre armonizarea treptată a statisticilor proprii cu privire la bolile profesionale pentru a se asigura compatibilitatea cu lista europeană, în conformitate cu activitatea pentru armonizarea statisticilor europene referitoare la bolile profesionale, stipulată de aliniatului (3) din Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European şi al Consililui din 16 decembrie 2008. În conformitate cu prevederile din anexa V a Regulamentului (CE) nr. 1338/2008 obiectivul domeniului privind bolile profesionale şi alte afecţiuni şi probleme de sănătate legate de muncă îl constituie furnizarea statisticilor referitoare la cazurile recunoscute de boli profesionale şi alte afecțiuni şi probleme de sănătate legate de muncă. 2. Legislaţia în domeniul medicinii muncii în România În România, principalele acte legislative, care stau la baza activităţii de medicina muncii sunt: – Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi HG nr. 1425/2006 privind Normele de aplicare ale acestei legi, actualizată prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 855 din 8 septembrie 2010. Aşa cum se prevede în Directiva Cadru Europeană 89/391/CEE, Normele Generale de protecţia muncii/2002, Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă prezintă detaliat obligaţiile angajatorului (Capitolul III, Art.7): Angajatorul are obligaţia să implementeze măsuri pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;

6

g) elaborarea unei politici de prevenire coerente, care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

Potrivit Legii nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, boala profesională este definită ca fiind: afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă. În Normele metodologice de aplicare ale acestei legi este prezentată pe larg procedura de: semnalare, cercetare şi declarare a bolilor profesionale. Bolile profesionale a căror declarare, cercetare şi evidenţă sunt obligatorii sunt cuprinse în Anexa nr. 22 din Normele metodologice (HG 1425/2006); bolile legate de profesie şi principalele lor cauze potenţiale sunt detaliate în Anexa nr. 23 a Normelor de aplicare. Evidenţa bolilor profesionale, ca şi a bolilor multifactoriale, constituie documentaţia de bază în evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor în raport cu factorii de risc, precum şi în vederea stabilirii unor măsuri eficiente de profilaxie. – Codul muncii (Legea 53/2003) cu modificările şi completările ulterioare (Legea 40/2011) stabileşte regulile generale privind aplicarea conceptului de sănătate şi securitate în muncă la Titlul V, ca şi protecţia salariaţilor prin servicii medicale; – Legea privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 346/2002, cu modificările şi completările ulterioare stabilesc procedurile privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale; – Ordonanţa de urgenţă privind protecţia maternităţii la locul de muncă nr. 96/M.O. nr.750 din 27 oct. 2003 care introduce noţiunea de concediu de risc maternal, pentru protecţia sănătăţii mamei şi a fătului; – Legea privind statutul specific al medicului de medicină a muncii nr. 418/2004 (modificată prin Legea nr. 48 din 13.03.2007) precizează faptul că funcţia de medic de medicină a muncii este exercitată numai de medicul specialist sau primar de medicina muncii, cu drept de liberă practică. - Ordinul Nr. 1256/443 din 7 iulie 2008 pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care stabileşte că, în cazul în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul nu este de acord cu concluziile cercetării bolii profesionale stabilite în “Procesul verbal de cercetare”, ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, poate sesiza Comisia de experţi în termen de 30 de zile de la data primirii procesului verbal de cercetare a cazului de boală profesională. – Hotărârea de Guvern nr. 355/2007, privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, reglementează cerinţele examenelor medicale profilactice la angajare, de adaptare, examenul medical periodic, la reluarea activităţii, ca şi noul concept de promovare a sănătăţii la locul de muncă; – Hotărârea de Guvern nr. 1414/2009 reglementează organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti; – Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.1220/2010 privind aprobarea Ghidului de practică medicală pentru specialitatea medicina muncii :”Silicoza- ghid de practică medicală”;

7

- Hotărârea de Guvern nr.1875 din 22.12.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.64 din 24.01.2006, privind expunerea la azbest în suspensie în aer. 3. Instituţii medicale implicate în desfăşurarea activităţii de medicina muncii. Circuitul declarării bolilor profesionale

3.1 Instituţii medicale implicate în desfăşurarea activităţii de medicina muncii

Potrivit Ordinului ministrului sănătătii nr. 127/2009 cu referire la regulamentul de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, în cadrul acestor unităţi activitatea de medicina muncii se desfăşoară la nivelul Serviciului de evaluare a factorilor de risc de mediu şi de muncă având următoarele atribuţii:

a) realizează registrul de evidenţă a bolilor profesionale la nivel teritorial, efectuând cercetarea şi documentarea cazurilor suspecte de boală, declararea şi înregistrarea bolilor profesionale; selectează cazurile şi transmite fişe BP2/rapoarte partenerilor instituţionali, conform prevederilor legale; b) realizează expertize în domeniul sănătăţii ocupaţionale; c) centralizează şi analizează situaţia lucrătorilor expuşi la noxe din teritoriu; d) asigură organizarea activităţilor de colectare şi raportare a datelor necesare identificării problemelor de sănătate ocupaţională şi a operatorilor specializaţi în intervenţii eficiente din piaţa de servicii medicale de medicina muncii; e) participă la implementarea programelor privind protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc ocupaţional şi participă la aplicarea legislaţiei privind încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi speciale;

Structurile de medicina muncii şi relaţiile funcţionale dintre ele sunt prezentate în schema următoare:

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII Direcţia sănătate publică şi control în sănătate publică

Institutul Naţional de Sănătate Publică

Clinici de boli profesionale

Direcţii de sănătate publică judeţene (42) - Serviciul de evaluare a factorilor de

risc de mediu şi de muncă - Inspecţia sanitară

Cabinete de medicina muncii

Servicii medicale de tip privat Institutul Naţional de

Statistică

Eurostat

8

3.2 Circuitul declarării bolilor profesionale în România În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1425 din 2006 cercetarea bolilor profesionale reprezintă procedura efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate. Semnalarea bolilor profesionale - procedura prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională. Raportarea bolilor profesionale este procedura prin care se transmit informaţii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Institutul Naţional de Sănătate Publică şi la Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică. Sistemul de raportare al bolilor profesionale, cât şi al suspiciunilor de boli profesionale este următorul: a) Semnalarea bolilor profesionale

suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.

medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională.

medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la Direcţia de Sănătate Publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.

b) Cercetarea bolii profesionale

după primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.

cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale.

are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective şi se finalizează cu redactarea şi semnarea procesului verbal de cercetare a cazului de boală profesională.

procesul-verbal de cercetare este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru prevenirea unor cazuri similare.

în situaţia în care una dintre părţile implicate nu este de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal se adresează, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de către Ministerul Sănătăţii.

9

procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din direcţia de sănătate publica judeţeană sau a municipiului Bucureşti.

pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2.

c) Declararea bolii profesionale

dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la Direcţia de Sănătate Publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde următoarele documente:

– opisul documentelor din dosar; – istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, şi anume

copie de pe carnetul de muncă) şi, dupa caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată; – copie de pe fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina

muncii; – istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de medicina

muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă); – document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de ieşire emis

de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinţa medicala emisă de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de profesionalitate;

– procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională; – copie de pe fişa de semnalare BP1.

declararea bolilor profesionale se face de către direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea.

dacă unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fişa de declarare BP2, pe baza documentelor prevăzute.

cazurile de pneumoconioze şi cancerul profesional se înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective, evidenţiaţi prin documente oficiale de la Direcţia de Sănătate Publică;

bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.

d) Raportarea bolilor profesionale

bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs îmbolnăvirea, de către Direcţia de Sănătate Publică judeţeană, la Institutul naţional de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Public, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite conform legii.

copia fişei de declarare BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională.

10

la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, reactualizat lunar.

Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti reprezintă forul metodologic care asigură asistenţă şi îndrumare tehnică profesională în domeniul bolilor profesionale şi transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor.

structurile de medicina muncii din cadrul Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene vor raporta cu o periodicitate anuală Institutului naţional de Sănătate Publică Bucureşti situaţia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile nou-declarate în anul respectiv.

intoxicaţia acută profesională se declara, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

4. Prezentarea metodologiei europene statistice referitoare la colectarea şi transmiterea datelor privind bolile profesionale (EODS - faza1), conform Regulamentului (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum şi la sănătatea şi siguranța la locul de muncă 4.1 Prevederi generale

Organizarea şi gestionarea sistemelor de sănătate țin de competența națională iar responsabilitatea pentru punerea în aplicare a legislației comunitare cu privire la locurile de muncă şi la condițiile de muncă revine, în primul rând, statelor membre, regulamentul asigură respectarea deplină a competenței statelor membre cu privire la sănătatea publică şi la sănătatea şi siguranța la locul de muncă. Este important ca sexul şi vârsta să fie incluse în variabilele de clasificare, deoarece acestea permit luarea în considerare a impactului pe care diferențele de sex şi vârstă îl au asupra sănătății şi siguranței la locul de muncă. Prezentul regulament stabileşte un cadru comun pentru producerea sistematică de statistici comunitare privind sănătatea publică şi sănătatea şi siguranța la locul de muncă. Statisticile sunt produse în conformitate cu standarde de imparțialitate, fiabilitate, obiectivitate, rentabilitate şi confidențialitate a datelor statistice. Statisticile includ, sub forma unui set de date comun şi armonizat, informații necesare pentru acțiunea comunitară în domeniul sănătății publice, pentru sprijinirea strategiilor naționale în vederea dezvoltării unei asistențe medicale de înaltă calitate, universal accesibilă şi durabilă, precum şi pentru acțiunea comunitară în domeniul sănătății şi siguranței la locul de muncă. La fiecare cinci ani, fiecare stat membru prezintă Comisiei (Eurostat) un raport privind calitatea datelor transmise. Comisia (Eurostat) evaluează calitatea datelor transmise şi publică rapoartele respective. Măsurile de punere în aplicare vizează:

a) caracteristicile, şi anume variabile, definiții şi clasificări; b) defalcarea caracteristicilor; c) perioadele de referință, intervalele şi termenele de furnizare a datelor; d) furnizarea metadatelor.

11

Regulamentul intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre. 4.2 Obiectivul privind statistica bolilor profesionale şi alte afecțiuni şi probleme de sănătate legate de muncă Obiectivul acestui domeniu îl constituie furnizarea statisticilor referitoare la cazurile recunoscute de boli profesionale şi alte afecțiuni şi probleme de sănătate legate de muncă. 4.3 Domeniul de aplicare Boala profesională reprezintă un caz recunoscut de către autoritățile naționale responsabile de recunoaşterea bolilor profesionale. Se colectează date cu privire la cazurile noi de boli profesionale şi la decesele datorate bolilor profesionale. Afecțiunile şi problemele de sănătate legate de muncă sunt acele afecțiuni şi probleme de sănătate care pot fi provocate sau agravate de condițiile de muncă, direct sau în combinație cu alți factori. În această categorie sunt incluse atât afecțiunile fizice, cât şi cele psihosociale. Afecțiunile şi problemele de sănătate legate de muncă nu implică neapărat recunoaşterea de către o autoritate, iar datele aferente sunt colectate în principal din anchetele existente adresate populației, precum ancheta prin interviu la nivel european privind sănătatea (EHIS) sau alte anchete sociale. 4.4 Perioade de referință, intervale şi termene pentru furnizarea datelor În cazul bolilor profesionale, statisticile se întocmesc anual şi se transmit în cel mult 15 luni de la încheierea anului de referință. Măsurile referitoare la perioadele de referință, intervalele şi termenele pentru furnizarea celorlalte culegeri de date se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 10 alineatul (2) şi stipulate de articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei. 4.5 Subiecte Setul de date comune şi armonizate, care trebuie furnizate pentru bolile profesionale, cuprinde următoarele subiecte:

- caracteristicile persoanei bolnave, inclusiv sexul şi vârsta; - caracteristicile bolii, inclusiv gravitatea; - caracteristicile întreprinderii şi ale locului de muncă, inclusiv activitatea economică; - caracteristicile agentului sau factorului cauzator.

12

Datele privind bolile profesionale se stabilesc în cadrul specificaţiilor prevăzute de metodologia statisticilor europene privind bolile profesionale (European Occupational Diseases Statistics - EODS), ținând seama de circumstanțele şi practicile din statele membre.

Setul de date comune şi armonizate care trebuie furnizate pentru problemele de sănătate legate de muncă cuprinde următoarele subiecte:

- caracteristicile persoanei care are problema de sănătate, inclusiv sexul, vârsta şi statutul profesional;

- caracteristicile problemei de sănătate legate de muncă, inclusiv gravitatea; - caracteristicile întreprinderii şi ale locului de muncă, inclusiv dimensiunea şi activitatea

economică; - caracteristicile agentului sau factorului care a provocat sau a agravat problema de sănătate.

Nu este obligatoriu ca toate subiectele să fie abordate de fiecare dată când sunt furnizate datele statistice. Măsurile referitoare la caracteristici şi anumeŞ variabile, definiții şi clasificări ale subiectelor enumerate mai sus şi detalierea caracteristicilor se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 10 alineatul (2) şi stipulată în articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei.

4.6 Metadate

Măsurile referitoare la furnizarea metadatelor, inclusiv metadatele privind populația vizată şi informațiile privind orice element național specific esențiale pentru interpretarea şi întocmirea statisticilor şi indicatorilor comparabili se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 10 alineatul (2) şi stipulată în articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei.

5. Prezentarea metodologiei Statisticilor Europene privind Bolile Profesionale (EODS – faza 1) 5.1. Includerea criteriilor pentru cazurile recunoscute

Criteriul 1: Toate cazurile de boli profesionale care sunt în concordanţă cu lista bolilor specifice şi îndeplinesc criteriile de includere specifice prezentate în Anexa A a documentului de faţă.

Criteriul 2: Faza 1 a metodologiei EODS cuprinde datele de perspectivă, pentru perioada de referinţă: acele boli profesionale, recunoscute în anul de referinţă .

13

Sunt incluse toate cazurile care au fost recunoscute ca boli profesionale pentru prima dată în anul de referinţă:

se consideră boli profesionale temporare, cazurile care sunt compensate pentru părăsirea locului de muncă pentru prima dată în anul de referinţă şi pentru care nu s-a stabilit niciun grad de invaliditate permanentă; se consideră cazurile pentru care locul de muncă este părăsit pentru cel puţin 4 zile (>3 zile) - ca fiind comparabile între diferitele sisteme naţionale; cazurile de “invaliditate temporară uşoară” - cu părăsirea locului de muncă pentru mai puţin de 3 zile;

se consideră boli profesionale permanente, cazurile pentru care se stabileşte un grad permanent de invaliditate, atribuit pentru prima dată în anul de referinţă, indiferent de nivelul acestuia; se consideră cazurile pentru care gradul de incapacitate permanentă de muncă este cel puţin 10%, ca fiind comparabile între diferitele sisteme naţionale; cazurile de “invaliditate permanentă uşoară” cu un grad de incapacitate de muncă mai mic de 9%, sunt incluse ca date, dar ar putea fi excluse din analize, dacă este necesar (vezi clasificarea din Anexa A);

numai post-mortem, în cazul în care persoana decedează în urma unei boli profesionale, care a fost recunoscută pentru prima dată post-mortem.

Sunt excluse toate cazurile care, în final, nu au fost recunoscute ca boli profesionale, chiar dacă s-au înregistrat costuri în schema de asigurare a sănătăţii la locul de muncă, cum ar fi costurile privind rambursarea contravalorii examenelor medicale.

Criteriul 3: Faza 1 a EODS acoperă şi cazurile recunoscute anterior ca invaliditate temporară sau permanentă - predominante, de exemplu înainte de anul de referinţă, pentru fiecare persoană care a decedat din cauza unei boli profesionale pe parcursul anului de referinţă.

În legătură cu definiţia gravităţii invalidităţii pentru toate cazurile incluse în criteriile de la 1 la 3, pot exista probleme privind eterogenitatea datelor între diferite ţări. Acelaşi “grad” de invaliditate ar putea prezenta situaţii şi consecinţe total diferite în două ţări diferite. Pentru incapacitătile temporare de muncă, problemele majore apar în cazul acelor boli profesionale pentru care, în câteva ţări nu se consideră părăsirea locului de muncă pe caz de boală, iar în alte ţări, aceleaşi boli implică părăsirea locului de muncă pentru doar câteva zile. Acest fapt se întâmplă deoarece, în analogie cu pragul utilizat în cazul accidentelor de muncă, incapacităţile temporare de lucru, cu mai puţin de 4 zile absentate, sunt considerate boli profesionale, dar sunt identificate în mod special ca “boli profesionale temporare uşoare”, pentru a fi excluse din analize, dacă este necesar. În mod similar, pentru incapacităţile permanente de muncă, cazurile uşoare nu sunt cuprinse în acelaşi fel de către toate statele membre. Mai mult, se utilizează deseori un prag în jurul valorii de 10% pentru gradul de invaliditate (20% pentru Germania), ca o limită de la care să se compenseze sau nu cazurile de invaliditate permanentă, sau care să facă diferenţa între nivelurile de compensare. În plus, este important să nu se confunde cazurile de boli profesionale temporare cu cele permanente, dar uşoare.

14

În consecinţă, bolile profesionale cu grad de invaliditate mai mic de 10% sunt considerate permanente, dar sunt specific identificate ca “boli profesionale permanente uşoare”, pentru a fi excluse din analize, dacă este necesar. Pe de altă parte, sistemele naţionale din diferite state membre nu acoperă cazurile grave de boli profesionale în moduri similare (gradele de invaliditate sunt uneori mai mari de 100%, pensionarea la diferite grade de invaliditate etc.). Aceasta deoarece toate cazurile cu grad de invaliditate mai mare de 50% - inclusiv cele cu mai mult de 100% şi pensionarea - sunt considerate ca aparţinând unei singure clase din clasificarea privind gravitatea bolilor profesionale. Comisia a solicitat să se acorde o atenţie deosebită faptului că gradele de invaliditate permanente atribuite bolilor profesionale să corespundă, conform statelor membre, fie:

unei singure incapacităţi fiziologice;

unei singure incapacităţi economice;

unei evaluări mixte care să includă atât o incapacitate fiziologică, cât şi o incapacitate economică. În consecinţă, gradul de invaliditate permanentă – aparent acelaşi – pentru două boli profesionale, în două state membre ar putea reprezenta, în realitate, situaţii foarte diferite. Pentru a rezolva această problemă, s-au propus următoarele:

să se indice în datele naţionale gradele de invaliditate cu aceeaşi poziţie în clasificarea EODS pentru toate statele membre, indiferent de sensul administrativ al acestor grade;

să se informeze Eurostat care tip de incapacitate (fiziologică, economică sau mixtă) este utilizat în sistemul naţional, pentru a stabili gradul de invaliditate corespunzător;

Eurostat va efectua analize separate pentru 3 grupuri de state membre (cu grade de incapacitate psihologică, economică sau mixtă) şi va prezenta întotdeauna rezultatele neconcordanţelor dintre aceste 3 grupuri.

Pentru cazurile în care problemele vor rămâne încă nerezolvate, se defineşte incapacitatea într-o modalitate suficient de comparabilă: două coduri sunt incluse în clasificarea următoare, atât pentru invaliditatea permanentă, cât şi pentru cea temporară pentru perioada de părăsire a locului de muncă sau gradul de invaliditate - nespecificate. 5.2 Organizarea datelor

Următoarele variabile pot fi înregistrate pentru fiecare caz recunoscut, inclus în conformitate cu criteriul general de includere (diagnosticul), utilizând clasificarea din Anexa A:

15

Variabila Numărul de caractere

Pozitia iniţială

Formatul caracterelor

Tipul variabilei

Numărul cazului

Ţara de origine

Vârstă

Sex

Ocupaţia în timpul expunerii la pericolul bolii

Activitatea economică a angajatorului în timpul expunerii la pericolul bolii

Programul Raportului European Nr. (numai pentru noul program)

Diagnostic (ICD10) Gravitatea bolii Expunerea: versiunea lungă / scurtă Expunerea: utilizarea categoriilor

9 caractere 2 caractere 2 caractere 1 caractere

2 caractere

2 caractere

5 caractere

4 caractere 3 caractere 10 caractere 3 caractere

1 10 12 14

15

17

19

24 28 31 41

Numeric Alfanumeric Numeric Numeric Numeric Numeric Numeric Alfanumeric Alfanumeric Numeric Alfanumeric

Numeric Clasificare Numeric Clasă Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare

Anul în care a fost recunoscută pentru prima dată boala profesională Gravitatea bolii, recunoscută pentru prima

dată

4 caractere

3 caractere

44 48

Numeric Numeric

Numeric Clasificare

Total 50 caractere

5.3 Transferul datelor “caz dupã caz” Pentru a facilita evaluarea şi analiza datelor se recomandă transferul datelor “caz după caz”. 6 Caracterizarea variabilelor

6.1 Numărul cazului Fiecare caz are un număr unic de înregistrare, număr care trebuie să fie întotdeauna acelaşi cu cel transmis “caz după caz”. Aceasta este o cerinţă pentru identificarea fiecărei înregistrari, pentru a se asigura faptul că fiecare înregistrare reprezintă un caz separat de boală profesională şi când cazul apare, acesta răspunde oricăror cerinţe ce implică corecţia unei singure înregistrări. Formatul pentru numărul cazului trebuie determinat de către statele membre, deci ar trebui completat cu ultimele 4 caractere ale anului în care boala profesională a fost pentru prima dată recunoscută de către autoritaţi. Din acest motiv, primele 4 caractere ale numărului de caz reprezintă anul de referinţă pentru datele colectate şi ultimele 5 caractere sunt determinate la libera alegere a Statelor Membre.

a. Ţara de contractare a bolii

Ţara de contractare a bolii este definită ca fiind ţara în care a fost contractată şi recunoscută boala profesională, deoarece o boală profesională este recunoscută numai de ţara de contractare a bolii. În cazul în

16

care se face transferul de date către Eurostat, fiecare dată înregistrată trebuie să conţină informaţii care să identifice ţara de contractare a bolii, clasificată în acord cu nomenclatorul ISO 3166 - la nivel de două caractere (Anexa A).

b. Vârsta

Pentru datele “caz după caz”, vârsta este în această situaţie reprezentată prin numărul anilor victimei în momentul în care a fost recunoscută boala profesională. Formatul pentru variabila "vârsta" este 'yy' şi valoarea acceptată pentru datele care lipsesc este (99). Pentru datele agregate, vârsta persoanei trebuie înregistrată în conformitate cu categoriile care apar în planul general de transfer (Anexa A).

c. Sexul

Sexul este o simplă variabilă categorială. Variabila "sex" este acceptată cu valoarea (9) pentru datele care lipsesc. (Anexa A)

d. Ocupaţia

Ocupaţia victimei în perioada de expunere la pericolul bolii profesionale este clasificată conform versiunii scurte (2 caractere pentru fiecare nivel) a ISCO-88 (COM).Începând cu datele pentru anul 2011 se va utiliza clasificarea ISCO-2008. Variabila "ocupaţia" este acceptată cu valoarea (99) pentru datele care lipsesc. (Anexa A).

e. Activitatea economică a angajatorului

Tipul activităţii economice a angajatorului în perioada de expunere la pericolul bolii este clasificată în acord cu versiunea scurtă (2 caractere pentru fiecare nivel) a CAEN, Rev 1, ulterior CAEN, Rev 2 . Variabila "activitatea economică" este acceptată cu o valoare corespunzătoare pentru datele care lipsesc. Pentru datele lipsă codurile CAEN trebuie introduse cu linie punctată '_ _' (00). (Anexa A)

f. Numărul de referinţă al programului European o Lista europeană a bolilor profesionale

Lista europeană a bolilor profesionale (C-2003 nr 3297 din 19 septembrie 2003) furnizează un indicator privind numele agentului şi/sau tipul expunerii.

g. Diagnostic

Informaţiile cu privire la diagnostic sunt clasificate conform clasificării bolilor (ICD 10). Subgrupele de diagnostic bazate pe ICD 10 şi cuprinse în faza 1 sunt prezentate în Anexa B.

17

6.2 Expunerea

Informaţiile cu privire la expunere sunt clasificate conform clasificării publicate în seria publicaţia “Seria documentelor de lucru ale Eurostat, Populaţia şi condiţiile sociale 3/2000/E/nr.18 – Clasificarea agenţilor cauzatori de boli profesionale (publicate în toate limbile europene oficiale) – EODS”5.

h. Expunerea: utilizarea categoriilor

Informaţiile privind utilizarea categoriilor (produsul ce conţine agentul expunerii) trebuie clasificate conform clasificării publicate în seria “Documentelor de Lucru ale Eurostat, Populaţia şi condiţiile sociale 3/2000/E/nr.18 – Clasificarea agenţilor cauzatori de boli profesionale (publicate în toate limbile europene oficiale) – EODS”.

6.3 Gravitatea bolii

Clasificarea în Anexa A. Pentru bolile profesionale permanente (includerea criteriului 2 – obligatoriu), gradul de invaliditate (%) trebuie să includă valorile “reale” ale gradului de invaliditate mai mari de 10 %, furnizate în benzi de mărime (de la B02 la B05). În plus, datele privind bolile profesionale permanente, cu grade de invaliditate mai mici de 10% nu sunt disponibile în câteva sisteme naţionale, sau nu sunt cuprinse la fel de către Statele Membre. În consecinţă, trebuie atribuită o valoare (= B01) pentru cazurile de boli profesionale permanente uşoare (recunoscute, dar considerate ca având grad de invaliditate mai mic de 10%). Acest cod va permite excluderea acestor cazuri, la elaborarea analizelor comparate. În final, valorile dizabilităţilor mai mari de 49% (inclusiv 100% şi peste şi pensionări) trebuie introduse cu codul B06. Această clasificare trebuie utilizată pentru evaluarea psihologică, economică sau mixtă a gradului de invaliditate. Pentru cazurile în care au fost recunoscute ca boli profesionale permanente, dar pentru care nu poate fi specificat nici un grad de invaliditate comparabil, se introduce codul B00. Pentru unele boli profesionale, majoritatea cazurilor sunt recunoscute numai pentru un concediu medical temporar, în timpul anului de referinţă, după care sunt considerate a fi vindecate complet sau reabilitate, sau pot evolua către o invaliditate permanentă , dar numai după sfârşitul anului de referinţă. Astfel de cazuri trebuie codificate ca boli temporare. Pentru cazurile de boli profesionale temporare (incluse în criteriul 2), perioada totală (în nr. de zile) de părăsire a locului de muncă (> 3 zile) din cauza bolii, în anul de referinţă trebuie introdusă într-o bandă de marime potrivită (codurile A02 – A08). Pentru bolile profesionale recunoscute care conduc la o incapacitate temporară de muncă, cu părăsirea locului de muncă pentru mai puţin 4 zile, diferenţele între sistemele de compensare naţionale sunt importante. De aceea se defineşte valoarea (= A01) care se va atribui cazurilor de boli profesionale temporare uşoare(recunoscute, dar cu mai puţin 4 zile de părăsire a locului de muncă şi fără un grad permanent de invaliditate). Acest cod va permite excluderea acestor cazuri, dacă este necesar, din analizele comparate.

5 Rosa Pascalicchio C/O World Systems Ltd & Eurostat – Unitatea E3, Noiembrie 2000, document disponibil la Eurostat E3- secretariat, cf. Pag. Documentului de Lucru.

18

Este important să nu se confunde datele privind cazurile de boli profesionale temporare (codurile de la A00 la A08) cu cazurile de boli profesionale permanente uşoare sau cu cazurile de boli profesionale permanente fără grad de invaliditate specificat (codurile B00 şi B01), chiar dacă în analize sunt luate uneori împreună. Cazurile care au fost recunoscute pentru prima dată numai post-mortem sau, mai general, toate decesele cauzate de boli profesionale (criteriul de includere 2) sunt codificate 998 pentru anul de referinţă al incidenţei decesului.

6.4 Anul în care a fost recunoscută pentru prima dată boala profesională Anul în care a fost recunoscută pentru prima dată boala profesională trebuie codificat pentru toate cazurile. Totuşi, pentru cazurile recunoscute prima dată, de ex. cazurile incluse în criteriile 1-2, “Anul în care a fost recunoscută pentru prima dată boala profesională” şi “anul de referinţă” trebuie să fie aceiaşi.

Pentru cazurile prevalente care au fost recunoscute anterior, trebuie introdus anul în care a fost recunoscută pentru prima dată boala profesională. Cazul din faza 1, care prezintă un interes special:

în mod obligatoriu, cazurile în care persoana decedează în timpul anului de referinţă, din cauza unei boli profesionale care a fost recunoscută anterior ca o invaliditate temporară sau permanentă (criteriul 3 de includere).

6.5 Gravitatea bolii recunoscută prima dată

“Gravitatea bolii”, recunoscută pentru prima dată trebuie codificată pentru toate cazurile. Oricum, pentru acele cazuri care sunt recunoscute pentru prima dată, de ex., cazurile incluse în criteriile 1-2, “Gravitatea bolii, stabilită la prima recunoaştere a bolii” şi “Gravitatea bolii, stabilită în anul de referinţă” trebuie să fie aceeaşi. Pentru cazurile predominante care au fost recunoscute anterior cu o primă severitate (temporară sau permanentă), trebuie introdus codul pentru “Gravitatea bolii” recunoscută pentru prima dată.

în mod obligatoriu, cazurile în care persoana decedează în timpul anului de referinţă, din cauza unei boli profesionale care a fost recunoscută anterior ca o invaliditate temporară sau permanentă (incluse în criteriul 3).

7. Date privind bolile profesionale la nivel regional şi naţional

Cadru general Schimbările structurale economice, apariţia firmelor mici şi mijlocii, numeroasele activităţi din cadrul sectorului privat, flexibilitatea pieţei muncii marchează starea de sănătate a lucrătorilor, necesitând din ce în ce mai mult un medic de medicina muncii. Sectoarelor economice “tradiţionale” din industrie şi agricultură li se adaugă anual noi ramuri de servicii pentru populaţie, dezvoltarea sectoarelor bazate pe informatică şi noi tehnologii ce implică alte tipuri de cerinţe pe piaţa muncii: neuro-psihiatrice, expunere la câmpuri electromagnetice, suprasolicitarea ochilor şi a sistemului

19

osteo-muscular etc. Prevenirea riscului de expunere a lucrătorilor din domeniul sănătăţii prin furnizarea de servicii de medicina muncii în toate categoriile de unităţi sanitare reprezintă o altă prioritate în România. Numărul cazurilor de boli profesionale raportate în România, în perioada 2000-2009 este prezentat in figura 1:

Figura 1. Incidenţa evoluţiei bolilor profesionale în Romania, în perioada 2000-2009

(cazuri noi)

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Sursa datelor: Institutul Naţional de Sănătate Publică În perioada 2006-2009 se constată o uşoară creştere a incidenţei bolilor profesionale, datorată următoarelor motive:

îmbunătăţirea condiţiilor de muncă: implementarea noilor tehnologii, împreună cu politicile companiilor privind implementarea unor acţiuni intense tehnico-organizatorice, prevenirea la expunerea unei serii de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici, la surpasolicitarea neuro-psiho-senzorială în mediul de lucru, crearea unor condiţii de lucru sigure şi sănătoase;

creşterea numărului de specialişti în medicina muncii în România a condus la o mai bună supraveghere a lucrătorilor şi o creştere a numărului de cazuri depistate de boli profesionale.

Distribuţia cazurilor pe activităţi arată că, în România, în anul 2009, cele mai multe cazuri de îmbolnăviri au fost raportate în industria metalurgică (213 cazuri – 15,59% din totalul raportărilor), extracţia minereurilor metalifere (187 cazuri – 13,69%) şi fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi a semiremorcilor (153 cazuri – 11,20%). În industria metalurgică predomină astmul bronşic (93 cazuri noi), afecţiunile musculo-scheletale (39 cazuri noi) şi siliocza (37 cazuri noi); în extracţia minereurilor metalifere predomină afecţiunile musculo-scheletale (56 cazuri noi), silicoza (49 cazuri noi) şi bolile profesionale determinate de zgomot (43 cazuri noi); în fabricarea autovehiculelor predomină silicoza (67 cazuri noi), urmată de afecţiunile musculo-scheletale (32 cazuri noi) şi de bronşita cronică (18 cazuri noi).

20

Tabelul 1. Distribuţia cazurilor noi de boli profesionale, pe ramuri (NACE Rev. 2), în 2009

21

Sursa datelor: Institutul Naţional de Sănătate Publică

Bolile profesionale cauzate de suprasolicitarea aparatului locomotor sunt pe primul loc, conform tendinţelor mondiale. Silicoza prezintă o uşoară scădere (în totalul numărului de cazuri) şi se clasează a doua în structura morbidităţii. S-a înregistrat o creştere a numărului de cazuri de bronşită cronică profesională (pe locul al treilea), în timp ce astmul se clasează pe locul al patrulea.

22

Situaţia bolilor profesionale declarate, pe judeţe, în anul 2009 este prezentată în Figura 3.

Figura 3. Incidenţa bolilor profesionale, pe judeţe, în anul 2009

(100000 lucrători)

0

50

100

150

200

250

Sursa datelor: Institutul Naţional de Sănătate Publică

În 2009 numărul total al cazurilor de boli profesionale a fost de 1366, reprezentând o incidenţă de 27,07% la 100000 lucrători. Diferenţele între judeţe reflectă, în primul rând, diferenţele în profilul pe ramuri de producţie şi agresivitatea factorilor de risc. Distribuţia noilor cazuri de boli profesionale după profesie arată că primele locuri sunt ocupate, cu cele mai multe cazuri de îmbolnăviri, de: muncitorii la turnătorie (145 cazuri noi), mineri (129 cazuri noi) şi lăcătuşi (73 cazuri noi).

Silicoza

Deşi silicoza este una dintre cele mai vechi boli profesionale cunoscute, ea reprezintă motivul decesului a mii de persoane, anual, pretutindeni în lume. Este, de asemenea, o boală incurabilă, provocată de inhalarea pulberilor cu conţinut de dioxid de siliciu liber cristalin. Este ireversibilă din punct de vedere evolutiv şi progresează chiar şi după încetarea expunerii. Expunerea la pulberi ce conţin siliciu a condus, în 2009, la un total de 282 de cazuri noi declarate în 27 de judeţe (Tabelul 2)

23

Tabelul 2. Distribuţia noilor cazuri de silicoză, pe judeţe

Sursa datelor: Institutul Naţional de Sănătate Publică

În anul 2009, bolile profesionale cauzate de pulberi silicogene s-au situat pe locul doi din punct de vedere al numărului de îmbolnăviri: 20,64% (282 cazuri din totalul de 1366), nivel ridicat având în vedere gravitatea bolii. Pe grupe de vârstă, cel mai mare număr de cazuri se înregistrează la 40-49 ani (114 cazuri), urmată de grupa de vârstă 50-59 ani (93 cazuri) şi 70-79 ani (33 cazuri), aspect ce se corelează cu vechimea expunerii.

Judeţul Numărul de cazuri noi

% din cazurile declarate

Total 282 20.57

Argeş 62 19.35

Dolj 34 17.65

Bucureşti 24 12.5

Prahova 22 22.73

Braşov 19 10.53

Hunedoara 15 20

Suceava 15 13.33

Harghita 11 18.18

Maramureş 10 30

Olt 9 0

Timiş 8 25

Arad 7 28.57

Bistriţa 7 28.57

Cluj 7 57.14

Caraş 4 0

Gorj 4 75

Iaşi 4 25

Sălaj 4 50

Mehedinţi 3 0

Bacău 2 0

Bihor 2 0

Botoşani 2 50

Călăraşi 2 0

Tulcea 2 100

Alba 1 0

Constanţa 1 100

Covasna 1 0

24

Urmărindu-se corelaţia dintre activitatea de producţie şi durata medie de expunere (în ani) până la apariţia silicozei stadiul I, se observă că în industria construcţiilor metalice silicoza apare după 12,6 ani, în prospecţiuni geologice după o perioadă de expunere de 13 ani, iar în extracţia si prepararea minereurilor metalifere, după 15,9 ani.

Bolile profesionale provocate de expunerea la fibre de azbest

Din cauza nivelului ridicat de risc asupra sănătăţii omului, expunerea la fibre de azbest trebuie să fie controlată prin măsuri speciale de securitate a muncii. Modificările patologice apar după aproximativ 15-20 de ani de retenţie a fibrei în organismul expus, fiind în corelaţie cu intensitatea expunerii. Potrivit HG nr.1875 din 22/12/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 64 din 24/01/200, angajatorii trebuie să ia măsuri pentru ca nici un lucrător să nu fie expus la o concentraţie de azbest în suspensie în aer mai mare de 0,1 fibre/cm3, măsurată în raport cu o medie ponderată în timp pe o perioadă de 8 ore. În 2009 s-au înregistrat 26 cazuri de boli profesionale cauzate de expunerea la azbest, după cum urmează:

Judeţul Număr cazuri

Vechime medie

Bucureşti 17 27.3 Olt 5 23.6 Gorj 3 18 Arad 1 20 Total ţară 26 25.2

Intoxicaţiile profesionale Intoxicaţiile profesionale ocupă locul al şaselea în structura pe cauze a cazurilor noi de îmbolnăvire, cu tendinţa de scădere în ultimii patru ani, ca număr total de cazuri noi declarate. În anul 2009 au fost declarate 58 de cazuri noi de intoxicaţie profesională, reprezentând un procent de 4,24% din totalul îmbolnăvirilor profesional în România. Cele mai numeroase cazuri sunt cele cronice (58,62%) din totalul cazurilor declarate.

25

o Plumb În anul 2009 s-a înregistrat un număr de 14 intoxicaţii cu plumb, vechimea medie de expunere a cazurilor înregistrate fiind de 11,42 ani. Cele mai numeroase cazuri de intoxicaţie cronică cu plumb, ca urmare a expunerilor îndelungate (ani), s-au înregistrat în judeţele Neamţ şi Sibiu, iar cele mai frecvente profesii sunt prezentate în Tabelul 3. Tabelul 3. Distribuţia cazurilor (intoxicaţie cu plumb), după ocupaţie

Ocupaţia (ISCO 88) Număr cazuri

Debavurator retuşor la produse din ceramică fină 4 Glazurator produse din ceramică fină 3 Laborant în determinări fizico-mecanice 2 Maistru în industria sticlei şi ceramicii 1 Topitor fontă şi neferoase 1 Lăcătuş mecanic de întreţinere şi reparaţii universale 1 Fasonator produse ceramice 1 Neprecizată 1

o Solvenţi organici În anul 2009, în România au fost înregistrate 25 cazuri de intoxicaţii cu solvenţi organici (Tabelul 4). Tabelul 4. Repartiţia pe judeţe şi tipuri a cazurilor de intoxicaţie cu solvenţi organici

Cauza

Număr cazuri

Bihor Hidrocarburi alifatice derivate din petrol 12 Pigmenţi, coloranţi, oxizi metalici, diluanţi 2 Botoşani Solvenţi organici 1 Toluen, metanol 1 Toluen, xilen, alcooli, white spirit 1

Iaşi

Adezivi cu conţinut de solvenţi organici 1 Bacău Tricloretilenă 1 Brăila Solvenţi organici 1 Cluj Toluen 1 Dolj Mică, sticlă, fier, solvenţi organici 1 Sibiu Alcool etilic, izoumilic, esteri, acetat etil, acizi, aldehide 1 Suceava Hidrocarburi aromatice petroliere, cerneală tipografică 1 Timiş Organic solvents 1

26

o Monoxidul de carbon Aceste îmbolnăviri s-au produs din cauza unor deficienţe grave tehnologice care au cauzat depăşirea valorii limite obligatorii de expunere a monoxidului de carbon în atmosfera locurilor de muncă.

Astmul bronşic profesional

Numărul total al cazurilor de îmbolnăvire prin astm bronşic profesional, în anul 2009, înregistrează o creştere în comparaţie cu anii anteriori. Cele mai frecvente îmbolnăviri au fost declarate ca urmare a expunerilor repetate la agenţi cauzali, cum ar fi:

Cauza Număr cazuri

Gaze şi vapori iritanţi 106 Pulberi organice 21 Pulberi textile 9 Alţi solvenţi organici 5 Alte pulberi 3 Compuşi cianici 3 Alţi compuşi cianici 1 Tricloretilenă 1

Îngrijorătoare sunt cele 106 cazuri de astm bronşic profesional determinate de expunerea la gaze şi vapori iritanţi, morbiditate în creştere în fiecare an, cauzată în mare parte lipsei interesului angajatorilor pentru o prevenţie eficientă a expunerii la acest tip de noxe.

Bolile profesionale ale pielii

În cadrul tabloului general al îmbolnăvirilor profesionale din România, afecţiunile cutanate au o pondere de 0,58% din totalul morbidităţii profesionale. Apariţia în anul 2009 a unui număr de 8 cazuri de dermatoze profesionale provocate de factori ca: uleiuri, răşini, latex, conduce la concluzii utile în optimizarea practicii de medicina muncii.

27

Bibliografie:

Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă şi HG nr. 1425/2006 privind Normele de aplicare ale acestei legi, actualizată prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 855 din 8 septembrie 2010.

Directiva cadru europeană 89/391/CEE, Norme generale de siguranţă la locul de muncă din 2002; Codul muncii (Legea 53/2003) cu modificările şi completările ulterioare (Legea 40/2011)

Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia maternităţii la locul de muncă nr. 96/M.O. nr.750 din 27 oct. 2003 care introduce noţiunea de concediu de risc maternal, pentru protecţia sănătăţii mamei şi a fătului;

Legea nr. 418/2004 (modificată prin Legea nr. 48 din 13.03.2007);

Ordinul Nr. 1256/443 din 7 iulie 2008 pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

Hotărârea de Guvern nr. 355/2007, privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, reglementează cerinţele examenelor medicale profilactice la angajare, de adaptare, examenul medical periodic, la reluarea activităţii, ca şi noul concept de promovare a sănătăţii la locul de muncă;

Hotărârea de Guvern nr. 1414/2009 reglementează organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti;

Ghidului de practică medicală pentru specialitatea medicina muncii :”Silicoza- ghid de practică medicală” elaborat de Ministerul Muncii pe 16.09.2010 şi publicat In M.O. Partea I, Nr. 23 bis, din 29.10.2010

Hotărârea de Guvern nr.1875 din 22.12.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.64 din 24.01.2006, privind expunerea la azbest în suspensie în aer.

Populatia şi condiţiile sociale 3/2000/E/n°19 Statistica Europeană privind Bolile Profesionale (metodologia EODS Faza 1);

“Seria Documentelor de lucru ale Eurostat, Populaţia şi condiţiile sociale 3/2000/E/n°18 – Clasificarea agenţilor cauzali ai bolilor profesionale (în toate limbile oficiale europene) – EODS”;

Recomandarea Comisiei din 19 septembrie 2003 referitoare la Programul european privind bolile profesionale (notificat în documentul nr. C(2003) 3297);

Regulamentul (CE) nr 1338/2008 al Parlamentului European şi Consilului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică şi siguranţa la locul de muncă.

28

Anexa A

Clasificările care trebuie utilizate în Faza 1

Pentru Variabilele expunerii, clasificarea este furnizată în publicaţia “Seria documentelor de lucru ale Eurostat, Populaţia şi condiţiile sociale 3/2000/E/nr.18 – Clasificarea agenţilor cauzatori de boli profesionale (publicate în toate limbile europene oficiale) – EODS”.

Ţara de contractare a bolii (NUTS) de exemplu: BE Belgia, DE Germania, RO România etc.

Vârsta: Pentru înregistrarea datelor caz-după-caz, valoarea reală a vârstei pentru persoana afectată în momentul primei recunoaşteri a bolii profesionale are formatul 'yy', şi valoarea '99' – permisă atunci când anul naşterii este necunoscut.

Sex: 1 – masculin, 2 – feminin, 9 – necunsocut

Gravitatea bolii 000 Gravitatea bolii – necunoscută. Incapacitatea temporară de muncă (prima recunoaştere a invalidităţii temporare în timpul anului de referinţă şi fără a fi recunoscut nici un grad de invaliditate permanentă în timpul anului de referinţă, incluse în criteriul 2).

A00 boală profesională temporară, perioada concediului medical - nespecificată A01 0-3 zile absentate (cazuri temporare uşoare) A02 4-6 zile absentate A03 7-13 zile absentate A04 14-20 zile absentate A05 mai mult de 21 zile absentate, dar mai puţin de 1 lună A06 mai mult de 1 lună dar mai puţin de 3 luni A07 mai mult de 3 luni dar mai puţin de 6 luni A08 6 luni sau mai mult Incapacitatea permanentă (de muncă) (gradul de invaliditate permanentă a fost atribuit în anul de referinţă, primul grad este utilizat numai în cazurile incluse în criteriul 2. B00 incapacitate permanentă (de muncă) fără pensionare, gradul de invaliditate -nespecificat B01 grad de invaliditate, 9% sau mai mic (cazuri permanente uşoare) B02 grad de invaliditate, de la 10 % la 14% B03 grad de invaliditate, de la 15 % la 19% B04 grad de invaliditate, de la 20 % la 29% B05 grad de invaliditate, de la 30 % la 49% B06 grad de invaliditate, 50 % sau mai mare (inclusiv > 100%) sau pensionare 998 deces (toate decesele cauzate de boli profesionale sunt codificate 998 pentru anul de

referinţă al incidenţei decesului, incluse în criteriile 2 - 3) 999 Gravitatea bolii, nemenţionată în altă parte

29

Ocupaţia: ISCO 88 (COM), nivel 2 caractere

Activitatea economică a angajatorului: CAEN, Rev 2, nivel 2 caractere

Anexa B: Criteriul de includere a bolilor specifice, subgrupele de diagnostic şi lista inclusă în metodologia EODS - Faza 1, sunt următoarele: Codurile sunt conform ICD-10, la nivel de 4 caractere. Când o subdiviziune sub 3 caractere nu este necesară sau nu există, se adaugă caracterul ‚X’ pentru a obţine un şir de 4 caractere. Câteva dintre aceste diagnostice sunt menţionate la fel ca în listele naţionale, dar multe dintre cazuri pot fi determinate de agenţi sau expuneri din categorii definite în listele naţionale. Este important să se includă şi să se codifice aceste cazuri. Pentru astm, de exemplu, cazurile recunoscute în criteriile generale, sau cazurile recunoscute în categoriile ce definesc agenţii din listele naţionale, trebuie codificate ca astm. Diferenţierea referitoare la factorul cauzator se va face prin variabile separate "Expunerea cauzatoare de boli profesionale” - lista scurtă sau lista lungă - şi “utilizarea categoriilor". Unele diagnostice sunt astfel date, încât trebuie recunoscute câteva boli foarte apropiate, de care suferă pacientul în acelaşi timp (astm şi rinite, rinite şi conjunctivite, pneumoconioză şi bronşite cronice). În datele fazei 1 EODS numai cel mai sever diagnostic trebuie să fie identificat ca un caz de boală profesională şi, deci, codificat.

Institutul Naţional de Statistică trimite anual la Eurostat (prin e-Damis) microdatele privind bolile profesionale, conform structurii metodologiei EODS, faza 1. Pentru a construi o bază de date naţională adaptată la standardele europene INS, împreună cu Ministerul Sănătăţii (Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică) au implementat metodologia europeană în cadrul metodologiei naţionale şi au adaptat majoritatea clasificărilor la cerinţele europene. În următoarea perioadă procesul de armonizare completă va continua, prin adaptarea instrumentelor naţionale (chestionare şi clasificări) şi adoptarea acestora prin norme metodologice legislative.

30

Anexa B

Criteriul de includere a bolilor specifice şi subgrupele de diagnostic

Diagnostic COD Holera A00X Febra tifoidă şi febrele paratifoide A01X Salmonela A02X Shigelloza A03X Alte infectii intestinale bacteriene A048 Amibiaza A06X Tuberculoze A15X Tuberculoza cailor respiratorii, fara confirmare bacteriologica sau histologica A16X Tuberculoza sistemului nervos A17X Tuberculoza altor organe A18X Tuberculoza miliara A19X Tularemia A21X Antrax A22X Brucelloza A23X Erizipeloid A26X Leptospiroza A27X Tetanos A35X Difteria A36X Erizipelul A46X Borrelioza A692 Ornitoza A70X Febra Q A78X Alte rickettsioze A79X Poliomielita A80X Rabia A82X Encefalita Europei Centrale, cu virus transmis de capuse A841 Febre hemoragice A988 Varicela B01X Rugeola B05X Rubeola B06X Hepatita A B15X Hepatita B B16X Hepatita C B171 Hepatita E B172 Alte hepatite specifice B178 Hepatita virala cronica B fara agent delta B181 Hepatita virala cronica C B182 Hepatita virala, fara precizare B19X Imunodeficienta umana virala (HIV) cu unele boli infectioase si parazitare B20X Imunodeficienta umana virala (HIV) cu tumori maligne B21X

31

Imunodeficienta umana virala (HIV) cu alte boli specificate B22X Imunodeficienta umana virala (HIV) in alte afectiuni B23X Imunodeficienta umana virala (HIV), fara precizare B24X Oreion B26X Dermatofitoze B358 Malaria B54X Ankilostomiaza B760 Tumoră malignă a ficatului C22X Tumoră malignă a cavităţii nazale C300 Tumoră malignă a sinusului feţei C31X Tumoră malignă a laringelui C32X Tumoră malignă a traheei C33 Tumoră malignă a bronhiilor şi a pulmonului C34X Tumoră malignă a inimii, mediastinului si pleurei C38X Tumoră malignă a aparatului respirator C39X Melanom malign al pielii C43X Alte tumori maligne ale pielii C44X Mesoteliomul C45X Tumoră malignă a vezicii urinare C67X Leucemia limfoida C91X Leucemia mieloida C92X Leucemia monocitara C93X Alte leucemii cu celule precizate C94X Leucemia cu celule neprecizate C95X Tumori precanceroase ale pielii D04X Anemie hemolitică D59X Anemie D64X Trombocitopenia secundară D695 Agranuloctoza şi neutropenia D70X Scleroza laterala amiotrofica G122 Sindromul parkinsonian secundar G212 Tremuraturi intentionale G252 Epilepsie G40X Afectiunile nervului trigemen G50X Sindromul canalului carpian G560 Alte leziuni ale nervului median G561 Leziunea nervului cubital G562 Leziunea nervului radial G563 Polineuropatia G622 Leziunea nervului sciatic popliteu extern G573 Sindromul canalului tarsal G575 Encephalopatia toxică G92X Conjunctivita H10X Cataracte H268 Pierderi ale auzului induse de zgomot H833 Surditate de transmisie si neurosenzoriala H90 Acufene H931

32

Alte afectiuni precizate ale urechii H938 Pierderea auzului, fara precizare H919 SINDROMUL RAYNAUD (secundar) I730 Rinite alergice J303 Aluminoza (pulmonara) J630 Fobroza (pulmonara ) datorita bauxitei J 631 Berilioza J632 Fibroza (pulmonara) datorita grafitului J633 Sideroza J634 Stanioza J 635 Ulceraţii nazale J340 Perforaţii nazale J348 Bronşita, neprecizata ca acuta sau cronica J40 Bronşita cronica simpla si mucopurulenta J41 Alte boli pulmonare obstructive cronice J44X Astm J45X Pneumoconioza de cărbune, a minerilor J60X Azbestoza J61X Silicoza J62X Pneumoconioza cauzată de alţi silicaţi J638 Pneumoconioza asociată cu tuberculoza J65X Bisinioza J660 Alveolite alergice J67X Bronşita (acută) sau pneumonita J680 Edem pulmonar J681 Inflamaţia căilor respiratorii superioare J682 Alte afecţiuni acute ale căilor respiratorii J683 Fibroză pulmonră J841 Efuzia pleurală J90X Placa pleurală J92X Alte afectiuni pleurale precizate J948 Boala toxică a ficatului K71X Dermatita alergică de contact L23X Dermatita iritantă de contact L24X Dermatite de contact nespecificate L25X Urticaria de contact L506 Acnee L708 Artroza cotului M192 Afecţiunea internă a genunchiului M232 Tenosinovita stiloida radiala (quervain) M654 Sinovita uscată a mâinii şi pumnului M700 Bursite ale cotului M703 Bursite ale genunchiului M704 EPICONDILITA INTERNĂ (cot) M770 EPICONDILITA EXTERNĂ (cot) M771 Artroza încheieturii mâinii M931 Boli renale tubulo-interstiţiale N14X Insuficienţa renală cronică N18X Simptome abdominale şi gastrointestinale R10X