Arta – Literatura Japoneza - Literatura din această eră a fost scrisă în timpul erei pașnice a dominației familiei shogunilor Tokugawa (cunoscută sub numele de era Edo). Apar lucrări despre istorie, poezie, dicţionare, gramatică, ficţiune, de predică religioasă, de drame, etc.. Apar mai multe genuri de carte: Yomi-hon 読み 本(carte pentru citit); Gesaku 戯作(literatură a orăşenilor) ; Kusa-zōshi (cărţi de tot felul) ; Aka-bon 赤本(cartea roşie) ; Kibyōshi 黄表紙 (carte cu coperta galbenă). Toate aceste cărţi noi erau tipărite şi conţineau bogate ilustraţii executate de pictori de seamă. Se începe traducerea de carte olandeză, rusă, americană, engleză ceea ce va duce la apariţia “Bansho-tori shirabe dokoro” (Oficiul pentru studiul cărţilor barbarilor). Cativa dintre scriitorii important(asta nu scri in prezentare, e ca sa sti tu sa pui in alta pagina )Jippensha Ikku (十返舎一九) a fost considerat un maestru al genului umoristic, scriind peste 300 de opere (romane, povestiri). A îmbinat observația esențială asupra realității, particularizată printr-un deosebit simț satiric, cu tradiția locală și folclorică. Se remarcă stăpânirea desăvârșită a mijloacelor stilistice . O scriere cunoscută a sa este Tokaido chuhizakurige (東海道中膝栗毛)- un amestec intre călătorie și comedie . Ihara Saikaku ( 井原 西鶴) a scris nuvele erotice sau amoroase. Cateva titluri sunt : “Viata unui barbat amoros “ (好色一代男) Kōshoku Ichidai Otoko , “ Cinci femei care au iubit dragostea “ (好色五人女) Kōshoku Gonin Onna .

In dramaturgie se remarca Chikamatsu Monzaemon (近松門左衛門 ) considerat poate cel mai faimos dramaturg japonez , care a fost si compositor de Jōruri 浄瑠璃 . Opere Jōruri : Tamba Yosaku machiyo no komurobushi 丹波与作待夜のこむろぶし- (Cantecul de noapte al lui Yosaku din Tamba) , Sinuciderile din dragoste de la Sonezaki (Sonezaki no shinjū 曾根崎心中) .O alta opera dramatica faimoasa este Chūshingura sau Kanadehon Chūshingura(仮名手本忠臣蔵)ce s-ar putea traduce prin “Comoară a vasalilor credincioşi” sau, în altă terminologie, “Modelul silabelor”. Drama, scrisă în perioada Tokugawa, este o operă în 11 acte scrisă de Takeda Izumo, Miyoshi Shōraku şi Namiki Sōsuke. Prin “model al silabelor” se înţelege analogía care se face între cei 47 de rōnin-i şi cele 47 de silabe ale scrierii Kana, specific japoneze. Opera reprezintă o relatare a răzbunării celor 47 de rōnin-i, fapt ce a făcut ca răzbunarea în numele onoarei, prin eroismul lor, să-i includă în legendă.Tot in aceasta perioada, si poezia ocupa un loc important in literature. Cel mai cunoscut si important poet a fost Matsuo Bashō ( 松尾 芭蕉) ilustru poet japonez, supranumit “Divinul Bashō”. El dă un sens nou genului poetic numit haiku, transformându-l într-un poem popular. Mai este cunoscut pentru că a compus Oku no Hosomichi (奥の細道, 1702: un jurnal de călătorie, Drumul îngust spre Oku)si este considerat cel mai mare haijin, adică autor de haiku.Cateva versuri din cele mai cunoscute haiku-uri ale acestuia : “ Un iaz stravechi / O broasca sare in stropi de apa “ - An ancient pond /a frog jumps in/ the splash of water. Si “ Marea cea brutala / intinzandu’se catre Sado/ Calea Lactee “ - The rough sea/ stretching out towards Sado/ the Milky Way . Alte haku’uri : “Orchid breathing/ incense into/ butterfly wings. “ ; “ Spring – /through morning mist/ what mountains there? “Furu ike yakawazu tobikomumizu no oto

Arta japoneza – Pictura – Perioada Edo cea mai prolifica perioada artistica din istoria artei japoneze clasice. Se poate observa o continuare a perioadei precedente, Azuchi-Momoyama, cu influente puternice ale noilor contacte. In aceasta perioada ajung si primii europeni in Japonia si interactia cu acestia si in special cu religia crestina genereaza un alt gen de arta. Scoala de pictura care caracterizeaza cel mai bine perioada Edo, este Scoala numita Rinpa (琳派). Scoala Rinpa este formata la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea in Kyoto si formata din 4 mari pictori ai acestei perioade – Hon’Ami Koetsu (本阿弥 光悦 1558-1637) si

Tawaraya Sotatsu(俵屋 宗達)si de doi frati Ogata Korin (尾形光琳 1658-1716) si Ogata Kenzan (尾形 乾山 1663-1743). O alta scoala de pictura este Scoala Shijo fondata de Maruyama Ōkyo (1733 – 1795) impreuna cu fostul sau ucenic, Matsumura Goshun . ca reprezentanta a realismului European. Desi fondatorii au fost artizani de exceptie, cei mai cunoscuti pictori ai acestei scoli au fost Shibata Zeshin (1807 – 1891), mare maestru al executiilor lacuite si Mori Sosen (1747 – 1821), probabil indragostit de desenul si pictura maimutelor (multe zeci de tablouri cu acest subiect.)Dintre toate școlile nou apărute, mai renumită, strâns legată de literatură, este Ukiyo-e (浮世絵) școală ce avea un stil “pe gustul omului de rând”, o pictură destinată plăcerii. Ukiyo-e "picturi ale lumii în mișcare", este un gen de picturi, respectiv de litografii produse în Japonia prin utilizarea tehnicii blocurilor de lemn între secolele al XVII-lea și al XX-lea, ale căror laiimotive sunt peisaje, scene istorice sau scene teatrale și/sau de plăcere. Ukiyo-e reprezintă genul artistic major al litografierii cu blocuri de lemn. Acest gen artistic, care a ajuns să fie de mare popularitate în timpul culturii metropolitane Edodin timpul celei de-a doua jumătăți a secolului al XVII-lea, își avea originile în lucrările monocromatice în tuș ale lui Hishikawa Moronobu al anilor 1670. La început, fusese utilizat doar tușul negru, în timp ce anumite litografii fuseseră colorate manual. Ulterior, în secolul următor, după ce tehnica litografierii policrome fusese inventată, respectiv popularizată printre artiști de către Suzuki Harunobu, începând cu anii 1760, producerea litografiilor policrome, numite nishiki-e, a devenit standardul general.Printre marii pictori ai acestei perioade îi putem aminti pe Kitagawa Utamaro (喜多川 歌麿 1753-

1806), Katsushika Hokusai (葛飾 北斎 1760-1849),si Utagawa Hiroshige(歌川 広重 1797-1858) .