Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

670

Section: Literature

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA: ESSAYS ON THE THEOLOGY OF CULTURE

Doina Pologea PhD Student, ”Petru Maior” University of Tîrgu Mureș

Abstract:Valeriu Ananiařs essays propose a rethinking of the act of culture, which gathers

theological transparencies. They emphasize the role of treasuring the sacred that can be bestowed

on literature, mythology, imnography or iconography. Poets such as Eminescu or Vasile Voiculescu are reinterpreted through the lens of the writings of the Holy Fathers and given a new

dimension.

Keywords: rethinking, sacred, culture, theology, mythology

Scrierile lui Valeriu Anania fluidifică granițele dintre eseistica teologică și cea

literară, propunând o viziune holistică asupra fenomenului cultural, regândindu-l. Eseurile

de teologie a culturii publicate între anii 1941-1994 în periodice au fost grupate în

volumele Din spumele mării. Pagini despre religie și cultură (editat de Sandu Frunză) și

reluate în Opera literară IX, Publicistica vol. 2 (editat de Mircea Petean). Ele sunt acele

spume din spumele mării care ajută la înțelegerea teologică a existenței în spotul de

lumină alunei ,,hermeneutici restaurativeŗ, care-și propune ,,redescoperirea unității

funciare a semnificațiilor existențeiŗ1. Prin prisma lor, îl înțelegem mai bine pe omul

Valeriu Anania și arta lui poetică, ele reprezentând ,,disimularea ambiguizată a

confesiunii artisticeŗ2, adevărată oglindă a scriitorului. Cultura este văzută ca tezaurizator

și mijloc de expresie al sacrului. Articolele vizează domenii precum literatura, mitologia,

istoria religiilor, imnografia sau iconografia. Prin ele, Valeriu Anania pledează pentru o

dreaptă măsură a valorilor noastre culturale, întrucât cultura trebuie ,,să-și recapete o

plenară conștiință de sineŗ3.Ele se înscriu în linia amplei dezbateri pe tema filozofiei

culturii și esteticii din spațiul cultural european și românesc din primele decenii ale

secolului al XX-lea, începând cu Ideea uneiteologii a culturii a lui Paul Tillich (1919),

continuând cu Sensul creației a lui Nicolae Berdiaev (1927) și Trilogia culturii de Lucian

Blaga (1935-1937), până la Nostalgia paradisului a lui Nichifor Crainic (1940),

dezbatere care propunea lectura în cheie metaforic-teologică a fenomenului culturii și

artei. Asemenea lui Nichifor Crainic, ,,teolog de interferențăŗ, despre care Blaga spunea

că a făcut din teologie sarea culturii românești, Valeriu Anania pune cultura pe un

piedestal înalt, conferindu-i transparențe teologice.

Studiul V. Voiculescu - ,,liniștea supremă a iubiriiŗ este o comunicare pe care

Valeriu Anania a prezentat-o în Aula Academiei Române în 1984, care reia și amplifică

gândurile despre Vasile Voiculescu din volumul de memorialistică Rotonda plopilor

aprinși.,,Când l-am cunoscut eu, Voiculescu se afla în căutarea isihieiŗ, scrie Valeriu

1Sandu Frunză, Postfață la volumul Valeriu Anania, Din spumele mării. Pagini despre religie și cultură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 242. 2 Lucian-Vasile Bâgiu, Valeriu Anania. Scriitorul, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006, p. 418. 3 Valeriu Anania, Opera literară IX, Publicistica vol. 2, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008, p. 36.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

671

Section: Literature

Anania, dezvoltând înțelesul cuvântului isihie astfel: ,,O liniște creatoare, neastâmpărată,

în continuă mișcare, dar nu o rotire pe orizontală, ca aceea a vulturilor, ci o largă

înșurubare pe verticală, ca învârtirea iederii pe tirs, un urcuș în spirală către înălțimile cele

mai de sus, acolo unde se consumă Logodna contemplației noeticeŗ4. Dar contemplația nu

avea pentru Voiculescu sensul comun, el nu trăia extazul, ci entazul, adică o

,,înmănunchere a sufletului în propriul său interior, o perpetuă angajare în urcușul

lăuntricŗ, care presupune inițierea de lungă durată și un atent proces de mortificare. Mai

târziu, notează Anania, ,,isihia îi devenise inspirația însăși (...). Contemplația avea drept

rezultat poeziaŗ5. Rodul literar al acestei experiențe este ciclul Ultimile sonete închipuite

ale lui Shakespeare. Un nou mod de citire a poeziei lui Vasile Voiculescu ni se îmbie în

aceste pagini.

Poezia lui Vasile Voiculescu, citită pe dinăuntru, este considerată poezia unui

harismatic, prin care ,,arta însăși devine rugăciuneŗ. Sonetelor voiculesciene li se

identifică modelul în Cântarea Cântărilor, cel mai frumos poem de iubire din literatura

universală, cu careau în comun senzualismul cu substrat spiritual. Anania aplică sonetelor

aceeași cheie de citire care i-a fost aplicată Cântării cântărilor de către Origen sau Sfâtul

Grigore de Nyssa: e un dialog între două ființe iubite care are și un conținut alegoric în

sensul iubirii dintre Logos și sufletul omului. Sonetele nu sunt lirică erotică (s.n.).

,,Voiculescu împrumută limbajul erosului și-l transferă, conotativ, în aria lui agape,

dându-i acesteia carnație, relief, culoare, putereŗ6, mai scrie Valeriu Anania. Observând

numerotarea Sonetelor lui Voiculescuîn continuareacelor cunoscute, ale lui Shakespeare,

Anania crede că aceasta semnifică ridicarea poeziei pe trepte mai înalte decât ale marelui

predecesor, fiindcă erosul poate fi transfigurat și convertit în agape. ,,Ori de câte ori în

textul sonetelor se face referire la o ea, aceasta nu poate fi decât inimaŗ7. Iar atunci când

se face referire la un el, acela e un prietencare aspiră să devină iubit și mire duhovnicesc:

,,el caută inima poetului, îi iese în întâmpinare, suferă, disperă, o imploră, îi e dor, prin

logodirea ei, el își caută propria împlinire, căci creatorul nu e întreg decât împreună cu

creația Lui. Logos prin excelență, el e cuvîntător, partener de dialogŗ8 Valeriu Anania

face totodată diferențieri între Elohim al lui Blaga, Dumnezeul psalmilor arghezieni și

Dumnezeul sonetelor lui Voiculescu. Cel din poezia lui Voiculescu e un prieten. Iubirea e

un urcuș dramatic, dovadă cele treizeci de trepte ale lui Ioan Scărarul zugrăvite pe

peretele nordic al Mănăstirii Sucevița. Prin faptul că Vasile Voiculescu este, pe rând,

îndrăgostitul și iubitul, iar isihia lui era aceea a unui poet, mai scrie Anania, el rămâne în

spiritualitatea românească un unicat. Isihasmul (tradus în românește prin cuvântul

,,sihastruŗ), simbol al călătoriei lăuntrice pe un plai ondulat, desprinsă de contextul politic

tulbure, primește expresie în literatura română prin poezia lui Voiculescu, ca și prin

Miorița. Poezia devine ,,locaș al duhului, cămară nupțialăŗ. Avem în aceste pagini o

încercare de explicare a sonetelor ,,eroticeŗ ale septuagenarului Voiculescu pertinentă și

convingătoare.

Plină de miez este interpretarea colindelor românești, în articolul Colind în durată

românească, dintr-un punct de vedere care este același cu al imnografilor bizantini.

Nașterea Domnului se arată a fi ,,mai mult decât o comemorare, mai mult decât un

praznic, mai mult decât o noapte festivă; ea nu e numai amintirea evenimentului, ci

4 Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinși. De dincolo de ape, Prefață de Dan C. Mihăilescu, Editura Polirom, 2009, p. 204. 5Ibidem, p. 205.

6 Valeriu Anania, Din spumele mării. Pagini despre religie și cultură, Ediție îngrijită și postfață de Sandu Frunză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p.191. 7Ibidem, p. 192. 8 Valeriu Anania, Opera literară IX, Publicistica vol. 2, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008, p. 84.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

672

Section: Literature

evenimentul însuși, tot atât de real ca și acela din Betleemŗ9. Știința imnografilor este

echivalentă cu o teologie întreagă, consideră Anania, la fel ca și știința zugravilor de

biserici, temă pe care o dezvoltă pe larg în volumul Cerurile Oltului. În colinde, mai

scrie Anania, ,,istorică nu e numai Întruparea care s-a petrecut cândva, ci și aceea care se

petrece acum, sub ochii noștri, înnoită perpetuu de un prezent continuuŗ10

. Ideea că există

o ,,teologie țărăneascăŗ de mare profunzime în colinde a fost dezvoltată și de Costion

Nicolescu, arătând că nașterea lui Hristos reprezintă nu numai momentul unei întâlniri

individuale în fiecare an de Crăciun, ci și momentul marii întâlniri a umanității cu

Mântuitorul ei: ,,Că azi s-a născut Hristos / Domnul cel prea luminos./ Și umblând, tot

colindând / Ne-ntâlnim cu Dumnezeuŗ11

. P. Evdokimov scrie deasemenea că noi, cei care

comemorăm aceste sărbători, devenim ,,martori oculari ai evenimentelor Marelui Timp.

Totul dăinuie odată pentru totdeaunaŗ12

. Într-o altă lucrare a sa, Valeriu Anania explică

felul cum timpul sacru devine timpul de acum, în întâlnirea mistică: ,,Atunci s-a petrecut

nașterea istorică, astăzi se petrece nașterea mistică, pogorârea tainică a lui Iisus în viața

noastră duhovnicească. Aceasta este una din tainele creștinismului: în plan istoric,

comemorarea evenimentului religios ne face contemporani cu el; în plan duhovnicesc,

transfigurarea mistică îl face contemporan cu noiŗ13

. Din nou, gândirea lui Valeriu

Anania se așează cu grație în cadrele gândirii populare românești. Se întîmplă în colinde

trăirea despre care vorbea Ernest Bernea, a unui ,,timp calitativ, valorificat interior,

spiritualŗ, semn că ,,țăranul vechiului sat participă la etern chiar în viața de aiciŗ14

.

Imnografia, ca și colindele sunt teologie pură, întrucât ele povestesc despre Întrupare ca

fapt care a unit Cerul cu pământul, iar prin aceasta ,,cel din urmă a căpătat o anume

transfigurare. În timp ce Fecioara îi oferă Logosului un trup, pământul îi oferă o peșteră

în care să se întrupeze. Adăpostindu-L pe Fiul ceresc, peștera devine ea însăși cer, iar

Fecioara devine scaun de heruvimiŗ15

. Aceasta este, conchide Valeriu Anania, după ce a

adunat într-o basma pământul cu Cerul, povestea despre intimitatea stihială prilejuită de

Întrupare. Iar colindele românești cutează să localizeze evenimentul Nașterii Domnului în

spațiul românesc. Betleemul e ,,colo josŗ, deci ,,undeva p-aici, pe-aproape, poate fi arătat

cu mâna prin fereastrăŗ; nu numai că Pământul devine Cer, dar ,,scena acestui Betleem

românesc e populată (…) cu localnicele care aleargă să-și asimileze acest moment de

superb maternitate (…). Transfigurarea îi cuprinde și pe locuitorii lui, părtași la misterul

Nașteriiŗ16

. Ei spun Maicii Domnului că-i vor aduce scutece noi și vor înfășa Pruncul

Sfânt. Astfel, pământul țării devine ,,pământ în ale cărui scutece și-a încălzit Dumnezeu

sfintele Lui piciorușeŗ, motivându-ne iubirea. Afirmația nu are nici o picătură de iz

protocronist, ardoarea acestor rânduri fiind autentică.

La aniversarea unui secol de la publicarea Luceafărului eminescian, în 1983,

Valeriu Anania aduce un dar al său, publicând în ,,Telegraful romanŗ articolul Drama

divină a lui Hyperion, conținând o interpretare particulară a poemului, pornind de la

prologul Evangheliei după Ioan.Una dintre sursele de inspirație ale poemului

Luceafărul ar fi fostchiaracesta. Pe o pagină inedită de manuscris eminescian din

9Ibidem, p. 124. 10Ibidem, p.125. 11 Costion Nicolescu, Elemente de teologie țărănească, Editura Vremea, București, 2005, p. 45. 12 Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, Traducere din limba franceză de Grigore și Petru Moga, Editura Sofia, București, 2014, p. 136. 13 Valeriu Anania, Apa cea vie a ortodoxiei. Culegere de texte, Ediție îngrijită de Nicoleta Pălimaru și Maria-Elena Ganciu, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2002, p. 237.

14 Ernest Bernea, Cadre ale gândirii populare țărănești, Editura Cartea Românească, București, 1985, p. 156. 15 Valeriu Anania, Din spumele mării. Pagini despre religie și cultură, Ediție îngrijită și postfață de Sandu Frunză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 126. 16Ibidem, p. 127.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

673

Section: Literature

Biblioteca Academiei, se află însemnarea: Legenda Luceafărului, urmată de transcrierea

autografă a prologului din Evangheliadupă Ioan. Valeriu Anania susține legătura dintre

cele două însemnări e deliberată, organică și unitară. Hyperion are aceeași natură cu a

Tatălui, el este ,,o entitate increată, din vecie coexistentă cu Părintele său, părtaș cu acesta

la crearea lumii, întrupat cu menirea de a lumina făpturile și în imposibilitate ontologică

de a-și părăsi condiția divină; în el se concentrează cei doi poli ai prologului ioanic,

Logosul primordial și Logosul încarnat, ultimul putând deveni asemenea lui Iisus - omul

din grădina Ghetsimani - subiectul unei drame existențialeŗ17

. Relația dintre el și Tatăl nu

este una ,,dintre rob și stăpân, ci dintre fiu tulburat și tată înțeleptŗ18

. Drama lui

Hyperion, mai arată Valeriu Anania, este că nu-și poate părăsi condiția ipostatică. (,,Dar

moartea nu se poateŗ). Luceafărul a fost fără doar și poate părtaș la creație (el vede ,,ca-n

ziua cea dintâi / cum izvorau lumine). Deși o corespondență riguroasă în relația cu

prologul Evangheliei după Ioan nu poate fi dezvăluită, adaugă Anania și nu trebuie

căutată o ,,teologieŗ a lui Eminescu, poemul își distilează esențele ascunse din zborul

înalt al vulturului ioanic.

Articolul Dramă istorică și poezie românească, publicat în 1984 în

,,Contemporanulŗ, explică opțiunea autorului pentru poezia dramatică și, respectiv, pentru

faptul istoric transfigurat prin ea, afirmând primatul adevărului artistic asupra celui istoric.

În poezia dramatică apar alte legi decât cele ale teatrului propriu-zis, crede Anania,

fiindcă ea abordează istoria în dimensiunea ei verticală, sondându-i adâncimile,

reconturîndu-i reliefurile, restituindu-i viața lăuntrică, înnobilând-o. ,,Nu istoria e punctul

său de plecare, ci ideea poetică, în care istoria se integrează organic și pe care e chemată

s-o susținăŗ19

. Ea dispune și de cele mai multe mijloace de a resuscita eroul tragic, având

cuprindere mioritică, adică posibilitatea de a transforma înfrângerea în biruință și moartea

în viață și de a proiecta istoria în mit. Menirea poetului nu este de a spune doar ce s-a

întâmplat, ci și ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Istoria nu este doar fapt brut, ci și mister. Un

act de viață poate deveni, sub pana poetului, act de spiritualitate. Faptul istoric devine

permanență spirituală. Desenul filigranat al acestor idei transpare în volumul Greul

pământului, opentalogie a mitului românesc a lui Valeriu Anania, publicat cu doi ani mai

devreme, răsplătit cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Relația dintre mituri și literatură este abordată în articolul Mitologia românească,

publicat în 1987 în ,,Revista de istorie și teorie literarăŗ. Dând răspuns la o anchetă a

revistei (,,Constituie transfigurarea artistică a miturilor autohtone un factor (întotdeauna)

benefic pentru dezvoltarea unei literaturi? Și în cazul că da, care anume direcții de

preluare a motivelor vi se par cele mai rodnice?ŗ), Valeriu Anania găsește prilejul să

vorbească despre creația sa, explicând-o și oferindu-ne ,,un document esențial în

înțelegerea intenționalității dramaturgului când și-a scris operaŗ20

. Dar și despre copilăria

sa, care a avut șansa de a fi desfășurată într-un spațiumitic: ,,Copilul din mine era foarte

încredințat că în scorbura unui tei bătrân, din apropierea casei, zis al lui Tache, era sălașul

Zmeului, un personaj pe care cultura de mai târziu avea să mi-l identifice, cu aceleași

atribute, în fantoma Zburătorului (...). În preajma Rusaliilor mă fermecau călușariiŗ21

.

Astfel că mitologia populară s-a altoit firesc pe opera sa. Într-un interviu acordat la Radio

București, Valeriu Anania avea să spună: ,,Mitul românesc, folclorul și sufletul meu sunt

17Ibidem, p. 138. 18 Valeriu Anania, Opera literară IX, Publicistica vol. 2, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008, p. 75.

19 Valeriu Anania, Din spumele mării. Pagini despre religie și cultură, Ediție îngrijită și postfață de Sandu Frunză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p.130. 20 Lucian-Vasile Bâgiu, op. cit., p. 409. 21 Valeriu Anania, Opera literară IX, Publicistica vol. 2, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008, p. 113.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

674

Section: Literature

congenitale. Restul e meșteșugŗ22

. Intrăm prin aceste pagini în laboratorul de creație al

artistului. Scrierea poemului dramatic Miorița nu poate fi despărțită, în memoria

autorului, de unduirea unui bucium singuratic din munții de deasupra Mănăstirii Văratic și

de versul ,,Îndulcind cu dor de moarteŗ. Iată cheia de lectură pe care autorul ne-o oferă:

,,Din exterioară, abstractă și teribilă, moartea devine o realitate interioară, concretă și

extatică.(...) Omorul în sine e atât de puțin important încât el trebuie ascuns chiar celor

care l-au comis; aceștia trebuie să afle doar despre moarte ca entitate transfigurată.

Moartea e un adevăr inițiatic, deci nu la îndemâna oricui, la care se ajunge prin pragurile

simbolului. Mai mult, păstorul pare a fi eroul tragic care-și instituie propriul ritualŗ23

.

Concluzia este că Miorița, fiind profund românească, este un mit de certă universalitate.

Așa cum spunea un critic, fiecare român se naște cu un gând asupra Mioriței.(,,Fiecare

individ din spaţiul românesc se simte îndreptăţit să se considere în chip firesc parte din

anonimitatea creatoare care a forjat acest produsŗ24

). Gândul lui Anania despre ,,moarte ca

entitate transfiguratăŗ se amplifică și capătă rezonanță în poemul dramatic Miorița,

capodopera dramaturgiei sale. O altă piesa de bază a pentalogiei mitului românesc,

Meșterul Manole pleacă de la motivul umbrei, legat de o amintire a copilăriei:,,Maică-mea

obișnuia să ne oprească pe noi, copiii, să ne jucăm în apropierea unei case în contrucție,

ca nu cumva să ni se ia umbraŗ. În motivul umbrei vede Anania centrul și expresia

mitului originar, ,,subtilitate care a suferit în timp unele degradări și îngroșăriŗ, fiindcă

meșterii s-au jurat să zidească nu trupul primei femei, ci umbra lui. Totul în ideea că

,,omul arhaic gândea mult mai subțire decât cel de după elŗ25

. Cu acest sentiment

(s.n.),care înnobileazăbalada Meșterului Manole și-i îmblânzește asperitățilea purces

Valeriu Anania la scrierea poemului său dramatic.

Prin valorificarea și regândirea miturilor s-a întâmplat și nașterea piesei de teatru

Greul pământului, unde mitul principal este cel al Pământului-Mamă, descris de Mircea

Eliade. Valeriu Anania a identificat în texte folclorice un cult al Pământului generator și

regenerator, pe coordonata viață-moarte-resurecție și a imaginat o remodelare a ființei

etnice în orizonturi subliminale, fiindcă eroul piesei, înfrânt de istorie, ,,se retrage

apoteotic în mitŗ.

Și în cazul celorlalte poeme dramatice sau piese de teatru ale sale poate fi

identificat un mănunchi de mituri care li s-a așezat la temelie, realizând transferul realului

în zona posibilului și valorificând ideea că transfigurarea artistică a miturilor aduce un

suflu proaspăt literaturii, venind dinspre adâncurile spiritualității unui neam.

Beneficiind de marca stilistică Anania, eseurile sale de teologia culturii sunt unicate

în felul lor.

BIBLIOGRAPHY

Anania, Valeriu, Opera literară IX, Publicistica vol. 2, Editura Limes, Cluj-Napoca,

2008.

Anania, Valeriu, Din spumele mării. Pagini despre religie și cultură, Ediție îngrijită

și postfață de Sandu Frunză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

22 Valeriu Anania, Din spumele mării. Pagini despre religie și cultură, Ediție îngrijită și postfață de Sandu Frunză, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 237. 23Ibidem, p. 120. 24 Ștefania Mincu, Mioriţa - o hemeneutică ontologică, Editura Pontica, Constanţa, 2002, p. 12. 25Ibidem, p. 121.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

675

Section: Literature

Bernea, Ernest, Cadre ale gândirii populare țărănești, Editura Cartea Românească,

București, 1985

Bâgiu, Lucian-Vasile, Valeriu Anania. Scriitorul, Editura Limes, Cluj-Napoca,

2006.

Evdokimov, Paul, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, Traducere din limba

franceză de Grigore și Petru Moga, Editura Sofia, București, 2014.

Frunză, Sandu, Postfață la volumul Valeriu Anania, Din spumele mării. Pagini

despre religie și cultură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

Mincu, Ștefania, Mioriţa - o hemeneutică ontologică, Editura Pontica, Constanţa,

2002.

Nicolescu, Costion, Elemente de teologie țărănească, Editura Vremea, București,

2005.